1

Din an în an spre mântuireDin an în an spre mântuireDin an în an spre mântuireDin an în an spre mântuireDin an în an spre mântuireAdvent 2008Advent 2008Advent 2008Advent 2008Advent 2008

Pãstorul Arhidiecezei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Din an în an spre mântuireDin an în an spre mântuireDin an în an spre mântuireDin an în an spre mântuireDin an în an spre mântuireAdvent 2008Advent 2008Advent 2008Advent 2008Advent 2008

Omul cunoaºte mersul anotimpurilor pe care natura i le oferã: ºtie ce-i dã în mod obiºnuit fiecare anotimp ºi nu se simte înlargul sãu când natura nu respectã mersul ei normal; când, de exemplu, în loc de zãpadã vine ploaie, în loc de cãldurã vinefrigul, în loc de apã vine secetã.

La fel, creºtinul trebuie sã dea atenþie modului în care se succed anotimpurile spirituale pe care i le oferã liturgia Bisericii.Când nu este sensibil la tonul liniºtit sau dramatic al celebrãrilor liturgice desfãºurate de-a lungul anului bisericesc, omul sepriveazã de o adevãratã bogãþie providenþialã pe care Dumnezeu a pus-o la dispoziþia sa, ºi nu profitã de acele ocazii preþioasecare l-ar ajuta sã creascã în înþelepciune ºi har. Sã ne amintim de cea care avea sã devinã Sfânta Tereza a Pruncului Isus: searaascultã lecturile propuse de liturgia anului liturgic ºi astfel ajunge sã înþeleagã sensul sãrbãtorilor, simte iubirea Bisericii faþã deea ºi „aude” chemarea sã aibã curajul sã devinã sfântã.

Cu prima duminicã din Advent începe sã se desfãºoare în timp noul an liturgic conform calendarului pe care îl propuneBiserica. La fel se întâmplã la noi la catolici ca ºi la ortodocºi, numai cã ei au început Adventul înaintea noastrã. Este aºadar acumAnul Nou bisericesc. Dar câþi oameni ºtiu aceasta? ªi câþi, ºtiind-o, vor trãi acest An Nou? Totuºi, Biserica, fãrã sã se descurajeze,îºi face cunoscutã activitatea sa din timpul anului bisericesc. Iatã ce ne spune în acest sens Constituþia despre liturgie, SacrosanctumConcilium: „Sfânta Maicã Bisericã socoteºte de datoria ei sã celebreze printr-o comemorare sacrã, în anumite zile din cursulanului, opera mântuitoare a Mirelui sãu divin. În fiecare sãptãmânã, în ziua pe care a numit-o duminicã, ea sãrbãtoreºteÎnvierea Domnului, pe care, o datã pe an, o celebreazã împreunã cu fericita Lui pãtimire, prin marea solemnitate a Paºtelui. Pelângã aceasta, ea desfãºoarã în ciclul anual întregul mister al lui Cristos, de la Întrupare ºi Naºtere pânã la Înãlþare, la ziuaRusaliilor ºi pânã la aºteptarea fericitei speranþe ºi a venirii Domnului. Celebrând astfel misterele Rãscumpãrãrii, ea deschidecredincioºilor comorile virtuþilor ºi meritelor Domnului sãu, actualizându-le într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca astfelcredincioºii sã vinã în contact cu ele ºi sã se umple de harul mântuirii” (nr. 102).

Biserica îºi dã seama cã puþini sunt cei care dau atenþie acestei cãi liturgice de cunoaºtere a tainelor lui Cristos; ºi totuºi ea nurenunþã sã înveþe cã „credincioºii trebuie sã ia parte la liturgie cu suflet drept, conformându-ºi gândul celor rostite cu glasul, ºi sãcoopereze cu harul divin, pentru a nu-l primi în zadar” (nr. 11).

La începutul Adventului nu avem nevoie de multe cuvinte ca sã intrãm în atmosfera de aºteptare specificã acestui timp. Iatãcuvintele cu care începe Sfânta Liturghie din prima Duminicã din Advent: „Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu; Dumnezeulmeu, în tine mã încred. Sã nu fiu dat de ruºine! Sã nu-ºi batã joc de mine duºmanii mei; cãci toþi cei care te aºteaptã nu vorrãmâne de ocarã” (Ps 24,1-3). Aºa precum Dumnezeu ne-a apãrat de duºmani în trecut, la fel ne va pãzi ºi-n viitor, mai ales cândgreutãþile vor face aproape sã disparã încrederea.

Nota caracteristicã a Adventului este precizatã într-un paragraf al normelor pentru anul liturgic ºi pentru calendar. „Adventuleste timp de pregãtire la Sãrbãtoarea Crãciunului, în care se aminteºte prima venire a Fiului lui Dumnezeu printre oameni, ºi înacelaºi timp spiritul este cãlãuzit spre aºteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos la sfârºitul lumii” (nr. 39).

Nu trebuie pierdutã din vedere aºadar dubla semnificaþie a Adventului referitor la cele douã veniri. Fiecare venire (advent)cere o pregãtire; venirea începutului vieþii ca ºi venirea sfârºitului acesteia, în mod normal „cautã” o pregãtire. Adventul nedeschide perspectiva începutului vieþii ca om a Fiului lui Dumnezeu ºi, în acelaºi timp, ne prevesteºte venirea lui ca judecãtor.

Timpul de Advent ne cheamã la rugãciune: rugã de mulþumire pentru cã Tatãl ni l-a dãruit pe Fiul sãu nãscut din Mariapururea Fecioarã, rugã sã fim gãsiþi în ora morþii pregãtiþi ºi cu fãcliile aprinse.

Noi aºteptãm ca anotimpurile sã fie normale în ritmul ºi manifestarea lor; ºi Dumnezeu vrea sã ne gãseascã aºteptându-l înveghere ºi în iubirea care toate le sperã.

2 Magisteriu

Din alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului Pãrintela rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea AngelusAngelusAngelusAngelusAngelus

Darurile primite de la CristosDarurile primite de la CristosDarurile primite de la CristosDarurile primite de la CristosDarurile primite de la Cristosse multiplicã dãruind! (16 noiembrie)se multiplicã dãruind! (16 noiembrie)se multiplicã dãruind! (16 noiembrie)se multiplicã dãruind! (16 noiembrie)se multiplicã dãruind! (16 noiembrie)

Cuvântul lui Dumnezeu din penultima duminicã a anului liturgicne invitã sã fim vigilenþi ºi perseverenþi în aºteptarea întoarceriiDomnului Isus, la sfârºitul timpurilor. Pagina evanghelicãpovesteºte cunoscuta parabolã a talanþilor, relatatã deevanghelistul Matei (25,14-30). „Talantul” era o anticã monedãromanã, de mare valoare, ºi datoritã popularitãþii acestei parabolea devenit sinonim cu aptitudinea personalã, cu talentul pe careomul este chemat sã-l facã sã rodeascã. În realitate, textul vorbeºtedespre „un om care, având de plecat într-o lungã cãlãtorie, i-achemat la el pe servitorii sãi ºi le-a încredinþat avuþia sa” (Mt 25,14).

Omul din parabolã îl reprezintã pe Cristos însuºi, servitorii suntucenicii, iar talanþii sunt darurile pe care Isus le încredinþeazã lor.De aceea, asemenea daruri, pe lângã calitãþile naturale, reprezintãbogãþiile pe care Isus ni le-a lãsat ca moºtenire, ca sã le facem sãrodeascã: Cuvântul Sãu, depozitat în Sfânta Evanghelie; Botezul,care ne reînnoieºte în Duhul Sfânt; rugãciunea Tatãl nostru pe careo înãlþãm la Dumnezeu ca fii uniþi întru Fiul; iertarea Sa, pe carene-a poruncit sã o purtãm tuturor; sacramentul Trupului Sãu jertfitºi al Sângelui vãrsat. Într-un cuvânt: Împãrãþia lui Dumnezeu, careeste El însuºi, prezent ºi viu în mijlocul nostru.

Aceasta este comoara pe care Isus a încredinþat-o prietenilorSãi, la capãtul scurtei Sale existenþe pãmânteºti. Parabola de astãziinsistã asupra atitudinii interioare cu care sã primim ºi sã valorizãmacest dar. Atitudinea greºitã este cea a fricii: servitorul, cãruia îieste fricã de stãpânul sãu ºi se teme de întoarcerea lui, ascundemoneda în pãmânt ºi ea nu produce nici un rod (…) Dar parabolapune mai bine în relief roadele bune aduse de ucenicii care, fericiþide darul primit, nu l-au ascuns cu teamã ºi gelozie, ci l-au fãcutsã rodeascã, împãrþindu-l cu alþii, împãrtãºindu-l. Da, ceea ceCristos ne-a dat se multiplicã dãruind! Este o comoarã menitã sãfie cheltuitã, investitã, împãrþitã cu toþi, cum ne învaþã acel mareadministrator al talanþilor lui Isus care este apostolul Paul.

Mesajul central priveºte, însã, spiritul de responsabilitate cucare sã primim Împãrãþia lui Dumnezeu: responsabilitate faþã deDumnezeu ºi faþã de umanitate. Întruchipeazã în mod desãvârºitaceastã atitudine a inimii Fecioara Maria care, primind cel maipreþios dintre daruri, pe Isus însuºi, l-a oferit lumii cu imensã iubire.

Împãrãþia lui Dumnezeu nu este o chestiuneÎmpãrãþia lui Dumnezeu nu este o chestiuneÎmpãrãþia lui Dumnezeu nu este o chestiuneÎmpãrãþia lui Dumnezeu nu este o chestiuneÎmpãrãþia lui Dumnezeu nu este o chestiunede onoruri ºi de aparenþede onoruri ºi de aparenþede onoruri ºi de aparenþede onoruri ºi de aparenþede onoruri ºi de aparenþe

(23 noiembrie)(23 noiembrie)(23 noiembrie)(23 noiembrie)(23 noiembrie)

Celebrãm astãzi ultima duminicã a anului l i turgic,Solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele universului.ªtim din Evanghelii cã Isus a refuzat titlul de rege când acestaera înþeles în sens politic, dupã criteriul „capilor naþiunilor” (cf.Mt 20,25). În schimb, în timpul pãtimirii, el a revendicat oregalitate singularã înaintea lui Pilat, care l-a întrebat explicit:„Aºadar, eºti rege?”, ºi Isus i-a rãspuns: „Tu spui cã sunt rege”(In 18,37); puþin înainte însã declarase: „Împãrãþia mea nu estedin lumea aceasta” (In 18,36). De fapt, regalitatea lui Cristos esterevelaþie ºi actualizare a celei a lui Dumnezeu Tatãl, care conducetoate lucrurile cu iubire ºi cu dreptate. Tatãl i-a încredinþat Fiuluimisiunea de a da oamenilor viaþa veºnicã iubindu-i pânã la jertfasupremã ºi, în acelaºi timp, i-a conferit puterea de a-i judeca,din moment ce s-a fãcut Fiu al omului, în toate asemenea nouã(cf. In 5,21-22.26-27).

Evanghelia de astãzi insistã tocmai pe regalitatea universalãa lui Cristos judecãtor, prin minunata parabolã a judecãþii finale,pe care Sfântul Matei a aºezat-o imediat înainte de povestireaPãtimirii (25,31-46). Imaginile sunt simple, limbajul este popular,dar mesajul este extrem de important: este adevãrul despredestinul nostru ultim ºi criteriul cu care vom fi evaluaþi. „Am fostflãmând ºi voi mi-aþi dat sã mãnânc, am fost însetat ºi voi mi-aþidat sã beau, am fost strãin ºi voi m-aþi primit” (Mt 25,35) ºi aºamai departe. Cine nu cunoaºte aceastã paginã? Face parte dincivilizaþia noastrã. A marcat istoria popoarelor de culturã creºtinã:ierarhia de valori, instituþiile, multiplele opere de binefacere ºisociale. Într-adevãr, împãrãþia lui Cristos nu este din aceastã lume,dar poartã la îndeplinire tot binele care, mulþumim lui Dumnezeu,existã în om ºi în istorie (...)

Dragi prieteni, împãrãþia lui Dumnezeu nu este o chestiune deonoruri ºi de aparenþe,ci, cum scria Sfântul Paul, este „dreptate, paceºi bucurie în Duhul Sfânt” (Rom 14,17). Domnului îi stã la inimã binelenostru, ºi anume ca fiecare om sã aibã viaþa, ºi ca mai ales fiii sãimai „mici” sã poatã intra la ospãþul pe care el l-a pregãtit pentru toþi(…). În împãrãþia sa veºnicã, Dumnezeu îi primeºte pe toþi cei carese strãduiesc, zi de zi, sã punã în practicã cuvântul sãu.

3

În preajma Adventului,În preajma Adventului,În preajma Adventului,În preajma Adventului,În preajma Adventului,pãrinþii Fericiþi ai unui copil sfântpãrinþii Fericiþi ai unui copil sfântpãrinþii Fericiþi ai unui copil sfântpãrinþii Fericiþi ai unui copil sfântpãrinþii Fericiþi ai unui copil sfânt

Pelerin la Vatican

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

În preajma Adventului,În preajma Adventului,În preajma Adventului,În preajma Adventului,În preajma Adventului,pãrinþii Fericiþi ai unui copil sfântpãrinþii Fericiþi ai unui copil sfântpãrinþii Fericiþi ai unui copil sfântpãrinþii Fericiþi ai unui copil sfântpãrinþii Fericiþi ai unui copil sfânt

„Aveam numaiexemple bune în jurulmeu. ªi, evident, voiam sãle urmez”, va scrie SfântaTereza a Pruncului Isus,referindu-se mai cuseamã la pãrinþii ei – LouisMartin ºi Zélie MarieGuérin – care au trãit însecolul al XIX-lea,ducându-ºi zilnic viaþa înprezenþa lui Dumnezeu, educându-ºi copiii,înfruntând cu credinþã durerile ºi dificultãþileºi arãtându-ºi iubirea milostivã faþã de ceinevoiaºi. Anul acesta, pe 19 octombrie,pãrinþii Micii Tereza au fost beatificaþi, fiindal doilea cuplu din istoria Bisericii care a fostridicat la cinstea altarelor.

Pe 21 octombrie 2001, papa Ioan Paulal II-lea îi beatifica pe soþii italieni Luigi ºiMaria Beltrame Quattrocchi. Dar ce aveauîntr-atât de special? La antifona „Angelus”din 19 octombrie a.c., Benedict al XVI-leaîi descrie astfel pe pãrinþii misticeicarmelite: „Prin viaþa lor de cupluexemplar, ei au vestit Evanghelia luiCristos. ªi-au trãit cu înflãcãrare credinþaºi au transmis-o în familia lor ºi celor dinjur. Rugãciunea lor în comun sã fie izvorde bucurie ºi de speranþã pentru toþipãrinþii ºi pentru toate familiile!” Cât despresoþii Beltrame Quattrocchi, Ioan Paul alII-lea spunea, în omilia din ziua beatificãrii:„Aceºti soþi au trãit iubirea conjugalã ºislujirea vieþii în lumina Evangheliei ºi cumare intensitate umanã. ªi-au asumat cudeplinã responsabilitate datoriacolaborãrii cu Dumnezeu în procreare,dedicându-se cu generozitate fiilor pentrua-i educa, a-i cãlãuzi ºi a-i orienta îndescoperirea planului sãu de iubire”.

Viaþã datã cu preþul vieþiiViaþã datã cu preþul vieþiiViaþã datã cu preþul vieþiiViaþã datã cu preþul vieþiiViaþã datã cu preþul vieþiiEra în 1913, când Maria Corsini –

cãsãtoritã cu Luigi Beltrame Quattrocchi pe25 noiembrie 1905 – rãmâne însãrcinatãcu al patrulea copil; însã complicaþiile careapar în cursul sarcinii îi fac pe cei mairenumiþi ginecologi italieni de atunci sã

dea un verdictdrastic, ºia n u m e ,necesi ta teaabsolutã aavortului, înîncercarea dea salva mãcarmama. Darcei doi refuzã„ t e r a p i a ”

avortului ºi se încredinþeazã cu totulProvidenþei divine, continuând sãparcurgã cu încredere viaþa, zi dupã zi,precum boabele unui rozariu de durere.Medicii spuneau cã pruncul avea ºansesã se nascã viu, sã trãiascã, dar mamaar fi murit, lãsând în urmã alþi trei copii ºiun soþ vãduv. Dar, în lunea din SãptãmânaMare a anului 1914, se naºte Enrichetta,iar mãmica fetiþei este ºi ea salvatã. Prinvoinþa Domnului, trãiesc amândouã ºi îºicontinuã cu toþii viaþa de familieîncredinþatã Celui de Sus, participând zilnicla Sfânta Liturghie, împãrtãºindu-se,gãsind întotdeauna timp în cursul zileipentru rugãciune comunã ºi, mai ales,pentru Rozariu.

Sfinþenie transmisã copiilorSfinþenie transmisã copiilorSfinþenie transmisã copiilorSfinþenie transmisã copiilorSfinþenie transmisã copiilorSoþilor Louis Martin ºi Zélie Marie

Guérin li s-au nãscut nouã copii, din careau trãit doar cinci. Cinci fete, cinci surori,toate devenite cãlugãriþe. La fel ºi cei patrufii ai familiei Beltrame Quattrocchi, care aurãspuns cu toþii chemãrii la viaþaconsacratã.

Miracole în pãmânt italianMiracole în pãmânt italianMiracole în pãmânt italianMiracole în pãmânt italianMiracole în pãmânt italianAtât miracolul atribuit soþilor Louis

Martin ºi Zélie Marie Guérin, cât ºi celînfãptuit prin mijlocirea soþilor BeltrameQuattrocchi se leagã de Italia. MicuþulPietro Schilirò, milanez, are azi ºase ani.S-a nãscut cu grave probleme respiratoriiºi era în pericol de moarte iminentã, dupãpãrerea generalã a medicilor. AntonioSangalli, preot carmelit, prieten ºi pãrintespiritual al cuplului, a alergat la spital

purtând cu el o imagine a pãrinþilor SfinteiTereza, îndemnându-i sã invoce ajutorullor, cãci ei – care pierduserã patru copii lavârste fragede – le cunoºteau durerea ºinu i-ar fi lãsat pradã disperãrii. ªi aºa afost. Pãrinþii sfintei din Lisieux au ascultatacel strigãt de durere ºi au mijlocit pentruvindecarea fiului lor.

Miracolul care a dus la beatificareasoþilor Beltrame Quattrocchi estevindecarea miraculoasã a unui tânãritalian, Gilberto Grossi, astãzi un foarteapreciat neurochirurg. Suferea de o gravãmaladie a oaselor, care-l þintuia într-unscaun cu rotile ºi în faþa cãreia medicinase dovedise neputincioasã.

Douã miracole fãcute unor italieni prinmijlocirea a douã cupluri de soþi care audus o viaþã de sfinþenie, rãmânând uniþi însacramentul cãsãtoriei în ciuda multorvitregii din existenþa lor.

Faptul cã cele douã minuni s-auîntâmplat unor italieni ar putea fi vãzut ºica un semnal transmis familiilor italiene dinzilele noastre devenite, prin fragilitatea lorºi prin uºurinþa cu care se scindeazã, unprototip al familiei moderne; ar putea fiînþeles, de asemenea, ca un îndemn launitate, la „calea cea micã” a sfinþeniei.

La fel, recenta beatificare a pãrinþilorSfintei Tereza a Pruncului Isus, în preajmaAdventului 2008, ar putea fi înþeleasã ca ochemare, din partea Bisericii, la ovalorizare a familiei, prin imitareaputernicelor mãrturii de credinþã pe careaceºti soþi le-au dat pe parcursul vieþii lorpãmânteºti.

4

CatehezeleCatehezeleCatehezeleCatehezeleCatehezeleanului paulinanului paulinanului paulinanului paulinanului paulinCatehezeleCatehezeleCatehezeleCatehezeleCatehezele

anului paulinanului paulinanului paulinanului paulinanului paulinCatehezeleCatehezeleCatehezeleCatehezeleCatehezele

anului paulinanului paulinanului paulinanului paulinanului paulinCatehezeleCatehezeleCatehezeleCatehezeleCatehezele

anului paulinanului paulinanului paulinanului paulinanului paulinSub mottoul „Nu mai trãiesc eu, ci

Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20), subcare se desfãºoarã itinerarul catehetic cufamiliile în parohii, închinat anului paulin,Centrul Diecezan de Pastoraþie a Familiilorîmpreunã cu Asociaþia Familiilor Catolice(AFC) Vladimir Ghika au începutdesfãºurarea misiunilor în parohiileArhidiecezei de Bucureºti. Prima temã amisiunilor vizeazã pericopa din carteaFaptele Apostolilor (18,1-4.18-19.24-26),care descrie activitatea apostolului Paulalãturi de soþii Priscila ºi Acvila.

În prima duminicã de misiune, 9noiembrie, câþiva reprezentanþi ai AFC“Vladimir Ghika” au fost prezenþi la SfântaLiturghie de la ora 11:00, la parohia Sfinþiiparohia Sfinþiiparohia Sfinþiiparohia Sfinþiiparohia SfinþiiPetru ºi Paul din BãneasaPetru ºi Paul din BãneasaPetru ºi Paul din BãneasaPetru ºi Paul din BãneasaPetru ºi Paul din Bãneasa. Cu acestprilej, toþi cei care luaserã parte la SfântaLiturghie au participat la o meditaþieasupra primei teme a anului paulin.Pãrintele paroh i-a prezentat enoriaºilorpe reprezentanþii AFC, iar unul dintreaceºtia, Bogdan Radu, a luat cuvântulpentru a vorbi despre activitatea AFC.S-au accentuat trei idei principale: 1) AFCa fost creatã la îndemnul arhiepiscopuluide Bucureºti, ÎPS Ioan Robu; 2) cu scopulprincipal de a imbunãtãþi viaþa spiritualãa familiilor catolice din Arhidiecezã ºi 3)AFC trebuie sã creascã în mod organic,prin venirea în rândurile ei a cât maimultor credincioºi din parohiileArhidiecezei. Pãrintele paroh, MihaiMãrtinaº, a fãcut un scurt comentariuasupra relaþiei de colaborare ºi prieteniedintre soþii Acvila ºi Priscila ºi Sfântul Paul,referindu-se îndeosebi la misionarismullor, fãcând astfel ºi o paralelã întremisionarismul acestor soþi creºtini de laînceputul Bisericii ºi misionarismul familieide astãzi (Bodgan Radu).

În aceeaºi duminicã, dupã Sf. Liturghiede la ora 12:00, a avut loc ºi la BisericaBisericaBisericaBisericaBisericaCioplea Cioplea Cioplea Cioplea Cioplea cateheza centratã în jurulînsoþitorilor Sfântului Paul. A participat unnumãr restrâns de credincioºi (în jur de

10 persoane), interesaþi de legãtura pecare a avut-o Sfântul Paul cu familiacreºtinã din Corintul acelor vremuri.Pãrintele paroh, Veniamin Aenãºoaiei,alãturi de familiile prezente, a exprimatopinia cã legãtura între familiile creºtinecontemporane ºi paroh/preoþi trebuie sãfie mai apropiatã, iar implicarea familiilorîn viaþa parohiei ºi în acþiunile acesteiatrebuie sã fie mai activã (Ioan Robu).

„Am aflat curaj [...] sã vã vestimevanghelia lui Dumnezeu, ducând o luptãaprigã” (1Tes 2,2). Aceste cuvinte, citate dePapa Benedict al XVI-lea, la deschidereaAnului Paulin, sunt potrivite pentru succintaconsemnare a catehezei din parohia parohia parohia parohia parohiaSfânta TSfânta TSfânta TSfânta TSfânta Tereza a Pruncului Isusereza a Pruncului Isusereza a Pruncului Isusereza a Pruncului Isusereza a Pruncului Isus. Deºianunþatã cu douã sãptãmâni înainte ºipregãtitã de o întâlnire preliminarã,cateheza a beneficiat de prezenþa anumai ºapte persoane. În aceste condiþii,tema a fost prezentatã succint, dupã careau avut loc discuþii legate de implicareafamiliilor în viaþa parohiei, ca ºi de relaþiilecare trebuie create pentru a forma cuadevãrat o comunitate vie. Un drum cese anunþã dificil, dar care poate fi rodnic,dacã este strãbãtut cu speranþã ºi credinþãºi, totdeauna, cu dragoste. Prezenþapãrintelui paroh, Nicolae Farcaº, a fostîncurajatoare pentru cã ne-a ascultat curãbdare cuvintele prea puþin meºteºugite,dar pline de însufleþire (Marie Prager).

Pe 16 noiembrie, cateheza de laSfânta CruceSfânta CruceSfânta CruceSfânta CruceSfânta Cruce s-a desfãºurat într-un formatinedit: predica de la Sf. Liturghie a vizatfamilia celor doi însoþitori ai Sfântului Paul,subliniindu-se rolul familiei în formareacopiilor, a faptului cã ea este primabisericã ºi cea care trebuie sã pãstrezeaprinsã lumina primitã la Botez de fiecarecopil. În partea a doua, Cornel Bãrbuþ acontinuat prezentarea catehezei, lansândºi teme de meditaþie pentru familiaactualã. În continuare, Marie-Louise Sebeºi Stelian Mãrãcine ºi-au pus ºi au încercatsã dea un rãspuns personal la câte o

întrebare dintre cele legate de catehezã.Întâlnirea a fost scurtã, dar spre bucuriafamiliilor animatoare au participat toþi ceiprezenþi la Sf. Liturghie (Marie Louise Sebe).

În aceeaºi zi, la ora 12:00, SfântaSfântaSfântaSfântaSfântaFecioarã Maria a Harurilor (Bãrãþia)Fecioarã Maria a Harurilor (Bãrãþia)Fecioarã Maria a Harurilor (Bãrãþia)Fecioarã Maria a Harurilor (Bãrãþia)Fecioarã Maria a Harurilor (Bãrãþia) agãzduit o prezentare a Asociaþiei FamiliilorCatolice “Vladimir Ghika”, în cadrul cãreiaa fost expus programul pastoral propusde Centrul Diecezan de Pastoraþie aFamiliilor. Pãrintele paroh, Tarciziu ªerban,a vorbit într-un mod încurajator desprescopurile AFC. La întâlnire, la care auparticipat familiile prezente la SfântaLiturghie, pãrintele a propus o cale nouãde aprofundare a învãþãturilor Sfântul Pauldespre familie, sugerând posibilitateaorganizãrii unor întâlniri pentru lectiodivina cu familiile interesate, într-un mediufavorizant pentru o reculegere maiintensã, cum ar fi acela al unei mãnãstiri,dedicând o zi întreagã studiului biblic altemelor propuse spre meditare. Am fãcutun pas mic, dar important, credincioºiiprezenþi la Sf. Liturghie au aflat deexistenþa Asociaþiei, urmeazã carezultatele sã vinã în timp, pe mãsurã cene vom face simþitã prezenþa cu acþiuniconcrete (Ion Iojã, Iulian Oanþã).

Concluzia acestor prime întâlniri înparohii, unele dãtãtoare de multãsperanþã (prin prezenþa vie ºi dorinþa deimplicare), altele mai puþin încurajatoare,poate fi relaþionatã cu îndemnul lui Isuscãtre apostolii plecaþi în evanghelizare: Nute teme, turmã micã, pentru cã Tatãluivostru i-a plãcut sã vã dãruiascãîmpãrãþia! (Lc 12,32).

Cateheze pentru familii

5

Cu Sfântul Paul pe cale...Cu Sfântul Paul pe cale...Cu Sfântul Paul pe cale...Cu Sfântul Paul pe cale...Cu Sfântul Paul pe cale...Cine este sfântul PaulCine este sfântul PaulCine este sfântul PaulCine este sfântul PaulCine este sfântul Paul

pentru familia mea? (II)pentru familia mea? (II)pentru familia mea? (II)pentru familia mea? (II)pentru familia mea? (II)Continuând meditaþia noastrã, ajungem la un moment în care relaþia soþilor Acvila

ºi Priscila cu sfântul Paul atinge o nouã dimensiune. Dupã ce i-au oferit Apostoluluiadãpost ºi posibilitatea câºtigãrii existenþei prin practicarea meºteºugului lor comun,iatã-i acum dornici de face mai mult pentru comunitatea creºtinã. Textul biblic ne spunecã, dupã ce a rãmas un an ºi jumãtate în Corint (cf. Fap 18,11), Apostolul s-a îmbarcatspre Siria împreunã cu Priscila ºi Acvila (Fap 18,18). Iatã-i, aºadar, pe cei doi deveniþi, larândul lor, apostoli în plinã misiune de evanghelizare, ºi asta ca o consecinþã fireascãa maturizãrii în credinþã, a educaþiei primite la ºcoala sfântului Paul, într-o cetate (Corintul)ale cãrei moravuri erau mai mult decât contrare spiritului creºtin.

Suntem ºi noi asemenea acestor soþi? Când ne apropiem de preotul nostru, cândîl primim în casele noastre ºi ne intrã în inimi cuvântul lui Dumnezeu pe care el ni-laduce, ne lãsãm noi pãtrunºi de acest cuvânt într-atât încât sã ne facem o datorie deonoare din a-l vesti, la rândul nostru, mai departe? Suntem cuceriþi, fascinaþi, îndrãgostiþide Cuvânt într-atât încât sã simþim, la fel ca Paul: „Vai mie dacã nu vestesc evanghelia” (1Cor 9,16)?

A crede cã pentru a fi apostol trebuie sã fii un bun orator sau o persoanã cultivatã este o eroare: cei doi soþi erau mici meºteºugari.A crede cã nu mai este nevoie de apostolat într-o lume deja creºtinã (cel puþin în teorie) este o altã eroare: pseudo-valorile lumii în caretrãim sunt, de departe, comparabile cu moralitatea îndoielnicã a oraºului-port Corint, din sec. I.

Isus ne cheamã mereu sã-i fim apostoli. ªi atunci, în zorii creºtinismului, ºi acum, la începutul celui de-al treilea mileniu. ªi acolo, laCorint, ºi în Siria, ºi aici, în metropolele noastre moderne, atât de favorabile duhului lumii ºi atât de potrivnice Duhului lui Dumnezeu.

Pagini realizate de CLAUDIA Pagini realizate de CLAUDIA Pagini realizate de CLAUDIA Pagini realizate de CLAUDIA Pagini realizate de CLAUDIA STSTSTSTSTANANANANAN

Conferinþe la Comunitatea Sfântul IoanConferinþe la Comunitatea Sfântul IoanConferinþe la Comunitatea Sfântul IoanConferinþe la Comunitatea Sfântul IoanConferinþe la Comunitatea Sfântul Ioan

Existã, în tumultul capitalei, o oazã de liniºte ºi spiritualitate numitã Mãnãstirea Sfânta Familie. Aici, în fiecare sãptãmânã, fraþiiSfântului Ioan, veritabili truditori în via Domnului, împãrtãºesc unei lumi mult prea agitate ºi preocupate de sine însãºi, necesitateade a fi alãturi de Domnul în tot ceea ce facem în viaþa noastrã ºi de a-i sluji lui Cristos prin cele mai mãrunte acþiuni cotidiene. Însimplitatea iubirii, aceste întâlniri (pentru care denumirea de „conferinþe” este simplistã ºi neelocventã) sunt adevãrate efuziuni aleDuhului, luminãri ale minþii, dialoguri între inimi.

Pentru lunile decembrie-ianuarie, fraþii au propus urmãtoarele teme:- 6 decembrie – Reculegere – Neprihãnita Zãmislire- 13 decembrie – Scrisorile Sfântul Paul (fr. Pierre-Marie)- 20 decembrie – Mãrturisitori ai credinþei în România (fr. Dan ºi invitaþii sãi)- 21-25 decembrie – Reculegere – Crãciun- 3 ianuarie – Scrisorile Sfântul Paul (fr. Pierre-Marie)- 10 ianuarie – Cum conduce Dumnezeu Biserica ºi omul? (fr. Dan)- 17 ianuarie – Evanghelia Sfântului Ioan.O lecturã spiritualã a evangheliei ucenicului preaiubit (Fr. Martin)- 24 ianuarie – Mãrturisitori ai credinþei în România (fr. Dan ºi invitaþii sãi)- 31 ianuarie – Scrisorile Sfântului Paul (fr. Pierre-Marie)

În fiecare vineri, începând cu ora 18:30, mãnãstirea primeºte suflete dornice sã îl întâlneascã pe Cristos în Adoraþia în tãcere,de-a lungul întregii nopþi, pânã sâmbãtã dimineaþa la ora 7:00, când se cântã Laudele.

Toþi cei interesaþi de aprofundarea învãþãturii ºi trãirii creºtine, îi pot contacta pe fraþi la: Mãnãstirea Sfânta Familie, ªos. Jiului nr.35-37, sector 1, tel: 021.668.59.19, e-mail: bucuresti@stjean.com

Cateheze pentru familii

6 Din viaþa Arhidiecezei

Sfinþirea bisericii de la Pantelimonul de SusSfinþirea bisericii de la Pantelimonul de SusSfinþirea bisericii de la Pantelimonul de SusSfinþirea bisericii de la Pantelimonul de SusSfinþirea bisericii de la Pantelimonul de Sus

Sâmbãtã, 8 noiembrie 2008, la ora 11.00, în localitatea Pantelimonul de Sus, judeþulConstanþa, a avut loc sfinþirea bisericii.

În mijlocul acestei comunitãþi alcãtuitã din 45 de familii catolice, în mare partevenite, cu ani în urmã, din satele catolice din Moldova, prin efortulactualului paroh paroh, Anton Alecu, cu ajutorul Arhiepiscopului nostruIoan Robu ºi cu mare sprijin din partea autoritãþilor civile locale a fostridicatã o frumoasã bisericã cu hramul „Înãlþarea Sfintei Cruci”.

Pânã în acest moment, credincioºii au fost pãstoriþi de preoþii parohidin Parohia Mihail Kogãlniceanu, iar sfânta Liturghie ºi celelaltesacramente erau celebrate într-o capelã.

Aceastã nouã bisericã a fost sfinþitã ºi altarul ei consacrat de cãtreEpiscopul auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian, înconjurat de un numãrde 22 de preoþi din Arhidiecezã ºi din Moldova. Ceremonia a fost frumosanimatã de corul Parohiei „Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul” din Bacãu, venitspecial pentru aceastã celebrare, fiind însoþit de pr. decan Isidor Dâscã.Au venit ºi mulþi credincioºi din alte localitãþi vecine pentru a lua partela acest frumos ºi înãlþãtor eveniment.

PrPrPrPrPr. . . . . EUGEN BORTOªEUGEN BORTOªEUGEN BORTOªEUGEN BORTOªEUGEN BORTOª

RugãciuneRugãciuneRugãciuneRugãciuneRugãciunela mormântul monseniorului Ghikala mormântul monseniorului Ghikala mormântul monseniorului Ghikala mormântul monseniorului Ghikala mormântul monseniorului GhikaÎn dimineaþa zilei de sâmbãtã, 15 noiembrie, la iniþiativa Pr. Ioan

Ciobanu, a avut loc un moment de rugãciune la mormântul monsenioruluiVladimir Ghika, din cimitirul Bellu ortodox. Celebrarea a fost prezidatã dePS. Cornel Damian, episcop auxiliar al arhidiecezei de Bucureºti. Episcopul,preoþii ºi credincioºii, reuniþi în jurul mormântului monseniorului VladimirGhika, s-au rugat împreunã lui Dumnezeu, cerând harul beatificãrii lui.

Rugãciunea comunã la mormântului monseniorului Ghika are loc, demai bine de cincisprezece ani, în luna mai, pentru a comemora moarteamonseniorului (16 mai) ºi în luna noiembrie, pentru a comemora arestarealui (18 noiembrie), ºi este o iniþiativã a parohiei Preasfânta Inimã a lui Isus(Sacré Coeur) din Bucureºti.

“Este de datoria noastrã sã ne rugãm cu toþii pentru a obþine de laDumnezeu harul beatificãrii monseniorului Vladimir Ghika, ºi sã ceremcu încredere mijlocirea lui”, a afirmat Pr. Ioan Ciobanu.

Arhidieceza de Bucureºti a deschis dosarul diecezan pentrubeatificarea monseniorului Vladimir Ghika în anul 2002. Din 2003, dosarulse aflã în studiu la Vatican, la Congregaþia pentru cauzele sfinþilor.

Andrei Brezianu la Sfânta CruceAndrei Brezianu la Sfânta CruceAndrei Brezianu la Sfânta CruceAndrei Brezianu la Sfânta CruceAndrei Brezianu la Sfânta Cruce

Duminicã, 23 noiembrie, dupã Sfânta Liturghie de laora 18:00, parohia Sf. Cruce l-a avut ca oaspete pe domnulAndrei Brezianu, eseist, publicist ºi comentator politicamerican, de origine românã, doctor în Litere ºi profesorla Catholic University of America, care a prezentat oprelegere cu tema „Familia în spiri-tualitatea monseniorulVladimir Ghika”. Întâlnirea a fost deopotrivã un prilej demãrturie personalã a întâlnirii cu Monseniorul (ocazionatãde slujirea ca ministrant la Biserica Francezã) ºi o evocarea personalitãþii Slujitorului lui Dumnezeu (a cãrui cauzãde beatificare se aflã în desfãºurare la Vatican).

Dupã o scurtã prezentare biograficã, incluzândconvertirea la catolicism a prinþului Vladimir ºi hirotonirealui târzie (la vârsta de 50 de ani), a fost prezentatã în detaliuviziunea monseniorului Ghika asupra familiei ºi asupravalorii sacramentului Cãsãtoriei, analizatã în special prinprisma predicii rostite la cãsãtoria principesei Ileana aRomâniei cu arhiducele Anton de Austria.

Prelegerea a beneficiat de o prezenþã activã,manifestatã prin numeroase intervenþii din parteaauditoriului.

CLAUDIA STCLAUDIA STCLAUDIA STCLAUDIA STCLAUDIA STANANANANAN

7Din viaþa Arhidiecezei

În interviul dat în numãrul aniversar al „Paginii de Popeºti-Leordeni”, IPS Ioan Robu IPS Ioan Robu IPS Ioan Robu IPS Ioan Robu IPS Ioan Robu îndemna credincioºii: „sã nu se ruºinezeniciodatã de originea ºi credinþa lor. Sã fie mândri de trecutul lor,de înaintaºii lor; sã nu creadã – nici încercaþi de cea mai neagrãispitã - cã s-ar putea realiza fãrã credinþa primitã de la strãmoºiilor, de la Bisericã, prin darul lui Dumnezeu”. Familiile tinere suntîndemnate astfel: „sã nu cãdeþi în capacana egoismului, încapacana modei timpurilor noastre care se bucurã când morbãtrânii ºi când nu se nasc copii (...). Parohia voastrã nu ar existaazi dacã cei din trecut nu ar fi fost mãrinimoºi în a avea copii”.

Aniversarea celor 180 de ani de istorie a comunitãþii catolice din Popeºti-Leordeni a fost un bun prilej de a fi împreunã, atât preoþii care au slujit ºi slujescla altarul Bisericii noastre, cât ºi credincioºi ai parohiei, ºi oaspeþi din Cioplea,din þarã ºi chiar din Bulgaria. Ne-au onorat cu prezenþa la aceste manifestãri ºipãrintele ortodox Popa ªtefan, protopop de Ilfov Sud, ºi pãrintele Iustin.

Au fost trei zile de misiuni, þinute de pãrintele Isidor Mãrtincã, de miercuri 12noiembrie pânã sâmbãtã 15 noiembrie, care ne-a predicat pe tema celor ºaptesacramente. Conferinþele de vineri, 14 noiembrie, au fost þinute de prof. dr. DãnuþDoboº, prof. Dan Toma Dulciu ºi ing. Grigore Trache, actual primar al oraºuluiPopeºti-Leordeni. În ele s-a vorbit despre rolul bisericii în viaþa comunitãþii, a figurilor câtorva pãstori care au activat la Popeºti, dintrecare au fost remarcate cele ale parohilor Franz Paterock, Gustav Müller ºi Victor Iacobec, ctitori ai lãcaºurilor de cult. A fost emoþionantmomentul în care prof. Doboº a amintit ultimul drum în libertate al episcopului martir Anton Durcovici, arestat de securitatea comunistãpe când venea sã confere mirul la peste 650 de copii ºi tineri la Popeºti. Prof. Dulciu a evidenþiat transformãrile din ultimii ani cândlocalitatea noastrã a primit statutul de oraº. Ing. Grigore Trache a fãcut un istoric al administraþiei locale în istoria ultimelor veacuri înValahia ºi Moldova.

Printre participanþii de seamã la conferinþe s-au numãrat ºi IPS Ioan Robu, iniþiator ºi susþinãtor al unui proiect cultural pentruArhidieceza de Bucureºti, ºi PS Cornel Damian. Arhiepiscopul nostru a reiterat rolul comunitãþilor de bulgari în întemeierea diecezei deBucureºti.

Manifestãrile s-au încheiat cu Sfânta Liturghie, prezidatã de IPS Ioan Robu, sâmbãtã, 15 noiembrie, la ora 10.30, alãturi de un grupde peste 30 de preoþi dintre care unii sunt fiii acestei comunitãþi ºi preoþi care au slujit de-a lungul anilor la Popeºti.

„Mulþumesc din inimã credincioºilorºi tuturor celor care au contribuit la realizarea sãrbãtorii.

O mulþumire aparte corului,celor care au ornat biserica, ºi grupului de voluntari

care au asigurat bunul mers al ceremoniilor.Mulþumesc pentru prezenþã ºi susþinere IPS Ioan Robu,

PS Cornel Damian ºi tuturor preoþilor”(Pãrintele Paroh, Ioan Solomon).

A consemnat PrPrPrPrPr. . . . . FABIAN FABIAN FABIAN FABIAN FABIAN MÃRIUÞMÃRIUÞMÃRIUÞMÃRIUÞMÃRIUÞ

Popeºti - LeordeniPopeºti - LeordeniPopeºti - LeordeniPopeºti - LeordeniPopeºti - Leordeni180 de anide istorie ºi credinþã

Preoþii Victor Iacobe, Mihai Dascãlu ºi Iosif Cobzaruîmpreunã cu copiii de la prima Împãrtãºanie )16 aprilie 1978)

ÎPS Ioan Robu împreunã cu preoþii concelebranþisâmbãtã, 12 noiembrie 2008

8 Biserica în lume

Nu este posibil sã fie ucisã o fiinþã umanã pentru a salva o altaNu este posibil sã fie ucisã o fiinþã umanã pentru a salva o altaNu este posibil sã fie ucisã o fiinþã umanã pentru a salva o altaNu este posibil sã fie ucisã o fiinþã umanã pentru a salva o altaNu este posibil sã fie ucisã o fiinþã umanã pentru a salva o alta

Pe 9 noiembrie, dupã alegerea lui Barack Obama ca preºedinte al SUA, echipa sa a fãcutun anunþ referitor la faptul cã acesta va rãsturna politica lui George Bush ºi va aproba cercetãrilepe celule-rãdãcinã embrionare (celule stem).

Plecând de la acest anunþ, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Serviciilor deSãnãtate, Cardinalul Javier Lozano Barragan, i-a atras atenþia preºedintelui ales al SUA cã nueste etic sã dea undã verde cercetãrii pe celule-rãdãcinã embrionare.

Oficialul Vaticanului a afirmat cã „O persoanã nu poate fi niciodatã folositã ca un mijlocpentru o alta”. Nu este posibil sã fie ucisã o fiinþã umanã pentru a salva alta ºi sunt multe altemoduri de a obþine celule-rãdãcinã, cum ar fi extragerea lor din cordonul ombilical sau dinalte organe, a insistat el.

Cardinalul Barragan a arãtat cã existã o informare greºitã, în sfera publicã, despre celulele-rãdãcinã. Ele au fost prezentate iniþial ca „panaceu”, dar celulele luate din embrioni nu au dat încã rezultatele promise.

Profesorul Alberto Ugazio, coordonator al departamentului de medicinã pediatricã la spitalul Bambino Gesu, din Roma, a susþinut ºiel afirmaþia Cardinalului, spunând cã utilizând celule-rãdãcinã embrionare, „nici mãcar un studiu nu a oferit rezultate pozitive”. În acelaºitimp, a explicat medicul, au fost salvate vieþi cu celule rãdãcinã luate din alte pãrþi ale trupului.

Mãnãstirile, oaze de viaþã asceticãMãnãstirile, oaze de viaþã asceticãMãnãstirile, oaze de viaþã asceticãMãnãstirile, oaze de viaþã asceticãMãnãstirile, oaze de viaþã asceticã

În perioada 18-20 noiembrie s-a desfãºurat Adunarea plenarã aCongregaþiei pentru Institutele de Viaþã Consacratã ºi Societãþile de ViaþãApostolicã ce în acest an celebreazã cea de-a 100-a aniversare. Temaîntâlnirii a fost „Viaþa monasticã ºi semnificaþia ei în Bisericã ºi în lumeade astãzi”.

Pe 20 noiembrie, Sfântul Pãrinte i-a primit în audienþã pe participanþiila acest eveniment, ocazie cu care a subliniat faptul cã „persoaneleconsacrate sunt o parte specialã a Poporului lui Dumnezeu”. În acestcontext, el a reamintit discursul sãu din luna septembrie a acestui anadresat lumii culturii din Paris: „…Când persoanele consacrate trãiescradical Evanghelia, când persoanele dedicate unei vieþi în întregimecontemplative cultivã profund legãtura nupþialã cu Cristos, ... atuncimonahismul poate, pentru toate formele de viaþã religioasã ºiconsacratã, sã devinã un semn care sã aminteascã ceea ce este de oimportanþã esenþialã ºi primarã pentru toþi botezaþii: a-l cãuta pe Cristosºi a nu pune nimic înaintea iubirii Sale. Calea indicatã de Dumnezeupentru aceastã cãutare ºi aceastã iubire este propriul Sãu Cuvânt prezentîn cãrþile Sfintei Scripturi pentru ca omenirea sã reflecteze asupra lui”.

Sfântul Pãrinte ºi-a exprimat speranþa cã „mãnãstirile pot sã devinãtot mai mult oaze de viaþã asceticã, unde se simte atracþia uniuniinupþiale cu Cristos, ºi unde alegerea Absolutului... este cufundatãîntr-un climat de constantã tãcere ºi contemplaþie”.

Pãrinþii sã îºi reia loculPãrinþii sã îºi reia loculPãrinþii sã îºi reia loculPãrinþii sã îºi reia loculPãrinþii sã îºi reia loculîn educaþia copiilorîn educaþia copiilorîn educaþia copiilorîn educaþia copiilorîn educaþia copiilor

Cardinalul ZenonGrocholewski, prefectulCongregaþiei pentruEducaþia Catolicã, aafirmat cã apãrareafamiliei înseamnã apã-rarea educaþiei ºieducaþia este esenþialãpentru viitorul omenirii.Educaþia, a explicatCardinalul, nu înseam-nã doar cunoaºtere ºicapacitãþi tehnice.

Aceastã informaþiepoate fi „folositã pentrubine sau pentru rãu”. În schimb, „este necesar sã educãmoamenii pentru ca ei sã ºtie cum - ºi sã doreascã - sãfoloseascã ceea ce au învãþat în favoarea binelui, ºi nu arãului”. Adevãrata educaþie „nu este contrarã libertãþii ºi nueste o impunere”, ci „þinteºte tocmai la a forma persoanelibere, care nu sunt ºi nu vor deveni sclave ale viciilor lor”.Prelatul a recunoscut cã educaþia este mai dificilã astãzi decâtîn trecut, având în vedere influenþa ºcolilor ºi a mass-medieiasupra rolului „de neînlocuit” al familiei.

Cardinalul Grocholewski a spus cã educaþia catolicãimplicã „o educaþie care... se ocupã de creºterea integralã aelevului, în toate dimensiunile lui”.

Apoi, a subliniat cã educaþia catolicã trebuie sã înceapãîn familie. Astãzi, este necesar ca familiile „sã-ºi reia funcþiaeducaþionalã care le este caracteristicã. De fapt, în cãlduracãminului familial se gãseºte prima ºcoalã a vieþii ºi a virtuþilorsociale, prima ºi neînlocuibila ºcoalã a cetãþeniei ºi acredinþei, a sensibilitãþii faþã de valori”.

9Biserica în lume

Pagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Cea de-a XXII-a ÎntâlnireCea de-a XXII-a ÎntâlnireCea de-a XXII-a ÎntâlnireCea de-a XXII-a ÎntâlnireCea de-a XXII-a ÎntâlnireOameni ºi ReligiiOameni ºi ReligiiOameni ºi ReligiiOameni ºi ReligiiOameni ºi Religii s-a desfãºurat s-a desfãºurat s-a desfãºurat s-a desfãºurat s-a desfãºurat

în Cipruîn Cipruîn Cipruîn Cipruîn Cipru

În perioada 15-18 noiembrie, s-a desfãºuratîn insula Cipru cea de-a XXII-a ÎntâlnireInternaþionalã de Rugãciune pentru PaceOameni ºi religii, promovatã de ComunitateaSant‘Egidio. În acest an, întâlnirea a fostco-organizatã de Biserica Ortodoxã din Cipru ºia avut ca temã Civilizaþia pãcii: credinþele ºiculturile în dialog.

Marco Impagliazzo, preºedintele ComunitãþiiSant‘Egidio, a explicat: „Ciprul este sediul uneimari Biserici Ortodoxe care a vãzut, pe pãmântulsãu, pe apostolul Paul ºi pe Barnaba, ºi a fi, înAnul Paulin, în Cipru, are o profundã semnificaþie

pentru a aminti antica evanghelizare a acestuiteritoriu ºi pentru respectul faþã de aceastã mareBisericã Ortodoxã care ne-a invitat. Aºadar, esteun semn foarte concret de ecumenism. Pe dealtã parte, Ciprul se aflã în inima Mediteranei,aproape de locul celui mai vechi rãzboi din epocacontemporanã, ºi anume din Þara Sfântã, iar noisperãm sã putem duce un mesaj de pace tocmaiacolo unde a izbucnit cel mai vechi rãzboi”.

Pe lângã credincioºii catolici, ortodocºi ºipersoanele de alte credinþe, care s-au reunit peinsula Cipru pentru a se ruga pentru o civilizaþie apãcii, printre personalitãþile prezente s-au aflatArhiepiscopul ortodox Chrysostomos al II-lea alCiprului, Cardinalul Leonardo Sandri, prefect alCongregaþiei pentru Bisericile Rãsãritene,Cardinalul Walter Kasper, Andrea Riccardi,fondator al Comunitãþii Sant‘Egidio, PatriarhulTheodoros al II-lea al Alexandriei ºi al întregii Africi.

Aceste întâlniri internaþionale anuale suntparte a moºtenirii Zilei Mondiale de Rugãciunepentru Pace, convocatã la Assisi de Papa IoanPaul al II-lea, la 27 octombrie 1986.

Deus Caritas estDeus Caritas estDeus Caritas estDeus Caritas estDeus Caritas est în formã de manuscris în formã de manuscris în formã de manuscris în formã de manuscris în formã de manuscris

Fundaþia franco-italianã Maria Ricci a creat cinci còpii, în stilul Evului Mediu, aleprimei enciclice a Papei Benedict al XVI-lea, cãruia i-a ºi fost dãruit un exemplar.

Marilena Ferrari, preºedinta Fundaþiei, i-a prezentat Sfântului Pãrinte unul dintreexemplarele scrise de mânã, în limba latinã, ale Deus Caritas est. Aceasta i-aexplicat Papei cã cele cinci còpii unice amintesc de scrierile monastice realizate înEvul Mediu ºi au fost fãcute utilizându-se materialele ºi tehnicile din acele secole.

Iniþiativa este parte a proiectului cultural Civilizaþia frumuseþii lansat de fundaþie,care þinteºte la „promovarea unei reînnoiri culturale care sã redea frumuseþii loculei central ca valoare eticã ºi esteticã”. „Sunt convinsã de uniunea strânsã dintreadevãr ºi frumuseþe, ºi acesteia am decis sã-i dedic munca acestei case de editurãºi a fundaþiei în sine”, a declarat Ferrari. Un alt manuscris al enciclicei va fi dãruitCardinalului Edward Egan, Arhiepiscop de New York.

În Mexic, Papa va fi reprezentat deÎn Mexic, Papa va fi reprezentat deÎn Mexic, Papa va fi reprezentat deÎn Mexic, Papa va fi reprezentat deÎn Mexic, Papa va fi reprezentat deCardinalul BertoneCardinalul BertoneCardinalul BertoneCardinalul BertoneCardinalul Bertone

Cardinalul Ennio Antonelli, Preºedintele ConsiliuluiPontifical pentru Familie, a vizitat în luna noimebrie Mexiculpentru a urmãri îndeaproape pregãtirile pentru Cea de-aVI-a Întâlnire Mondialã a Familiilor.

În timpul vizitei, prelatul a scos în evidenþã importanþaacestei întâlniri care va reuni, în capitala Mexicului, între14 ºi 18 ianuarie 2009, numeroase familii din toatã lumea,„care sunt celula fundamentalã a Bisericii ºi a societãþiicivile”.

Cardinalul a afirmat cã Papa, deºi nu va fi prezent în persoanã, va participaprin câteva intervenþii televizate. Sfântul Pãrinte va trimite un video-mesaj ºi vainterveni, în direct, în timpul Liturghiei de încheiere, din 18 ianuarie.

Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Familie a reamintit cã Suveranul Pontifîl va trimite în Mexic, în calitate de legat pontifical, pe Secretarul de Stat al Vaticanului,Cardinalul Tarcisio Bertone.

Întâlnire a Comitetului Internaþional de RelaþiiÎntâlnire a Comitetului Internaþional de RelaþiiÎntâlnire a Comitetului Internaþional de RelaþiiÎntâlnire a Comitetului Internaþional de RelaþiiÎntâlnire a Comitetului Internaþional de Relaþiiîntre Catolici ºi Evreiîntre Catolici ºi Evreiîntre Catolici ºi Evreiîntre Catolici ºi Evreiîntre Catolici ºi Evrei

La jumãtatea lunii noiembrie s-a desfãºurat, la Budapesta, cea de-a XX-aîntâlnire a Comitetului Internaþional de Relaþii între Catolici ºi Evrei, la care au fostprezenþi ºi cei doi copreºedinþi, Cardinalul Walter Kasper ºi Rabinul David Rosen.

Cu aceastã ocazie, a fost exprimatã, printre altele, profunda neplãcere pentruunele declaraþii polemice ºi necontrolate referitoare la rolul Papei Pius al XII-lea întimpul Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.

În declaraþia finalã a întâlnirii s-a afirmat cã dialogul dintre catolici ºi evrei „înultimele decenii, a fost caracterizat de o întãrire a prieteniei ºi a înþelegerii reciproce,care a permis sã construim un climat de încredere”. Cardinalul Kasper a subliniatcã solicitãrile comunitãþii ebraice au fost comunicate, în mod clar, Sfântului Scaun.

Pe 30 octombrie, Comitetul Internaþional Iudaic pentru Consultaþii Interreligioase,în cadrul unei audienþe la Sfântul Pãrinte, a solicitat ca tot materialul de arhivã sãfie pus la dispoziþie pentru a fi studiat de experþi independenþi, înainte ca SfântulScaun sã ia vreo decizie referitoare la oameni ºi politici din timpul Celui de-al DoileaRãzboi Mondial.

Federico Lombardi, SJ, purtãtorul de cuvânt al Sfântului Scaun, a explicat cã seface tot posibilul pentru a cataloga marea cantitate de material din Arhiva Secretãa Vaticanului, referitoare la Pius al XII-lea (1939-1958), astfel încât sã poatã fi studiatãde experþi, dar cã acest lucru necesitã aproximativ ºase sau ºapte ani de muncã.

10 Sfânta Scripturã

Duminica II Advent (B)Duminica II Advent (B)Duminica II Advent (B)Duminica II Advent (B)Duminica II Advent (B)

Iatã un lucru ce nu trebuie sã vã fie necunoscut, preaiubiþilor:… Nu-ºi întârzie Domnul fãgãduinþa,dupã cum socotesc unii, ci se poartã cu rãbdare faþã de voi, nevrând sã piarã cineva, ci toþi sã seîntoarcã la pocãinþã. Va veni ziua Domnului ca un hoþ, când cerurile se vor împrãºtia cu vuiet mare…,iar pãmântul ºi înfãptuirile de pe el se vor mistui… De aceea, preaiubiþilor, aºteptând acestea,strãduiþi-vã sã fiþi aflaþi de El neprihãniþi ºi nepãtaþi, în pace (1Pt 3,8-14.)

Gândul revenirii în slavã a Domnului nu mai este foarte familiar creºtinilor de astãzi. Dar oare nueste aceastã temã una din afirmaþiile esenþiale ale Crezului nostru?

O lecturã atentã a lecturii a doua din aceastã duminicã ne permite sã depãºim acele imagini,tipice iudaismului secolului I, pentru a descoperi o gândire mult mai profundã care ar trebui sã inspireºi mai mult viaþa ºi acþiunea creºtinã. În fragmentul propus putem identifica douã afirmaþii importante.Ziua Domnului va veni pe neaºteptate: va exista întotdeauna un aspect nebãnuit, foarte diferit decâtcel la care ne-am fi aºteptat. Venirea Împãrãþiei va presupune o dimensiune de „rupturã” cu ceea cea existat înainte. Aceea va fi amprenta prezenþei lui Dumnezeu în lume. (Sã nu uitãm cã mântuirea nu

este exclusiv lucrarea omului ºi nici mãcar exclusiv a Bisericii). Pe de altã parte, aºteptarea creºtinilor trebuie sã fie activã. Dumnezeuaºteaptã colaborarea omului pentru a pregãti venirea sa. Rugãciunea ºi viaþa întreagã a creºtinilor pregãteºte deja venirea lui Cristos.

Sfântul Ioan Botezãtorul a desfãºurat o activitate de reformãreligioasã pe care creºtinii de mai târziu au înþeles-o a fi o pregãtire apoporului pentru întâlnirea cu Domnul care urma sã vinã foarte curând.Într-adevãr, botezul sãu pregãtea poporul sã primeascã reînnoireaDuhului Sfânt. Dar, aceastã reînnoire umanã va fi, de fapt, lucrareaunui Botez ºi mai puternic. Titlul de mai puternic este un titlu mesianic;îl avea în vedere pe „Omul” escatologic, cel care l-a primit pe DuhulSfânt ºi, ca atare, a redobândit splendoarea de la începuturi. AcestOm nu este departe; El vine în urma lui Ioan. Important ca noi sãdescoperim în spatele aparenþelor modeste ale lui Isus din Nazaretpe Domnul slavei.

Duminica III Advent (B)Duminica III Advent (B)Duminica III Advent (B)Duminica III Advent (B)Duminica III Advent (B)

Fraþilor, bucuraþi-vã pururi. Rugaþi-vã neîncetat. În toate aduceþi mulþumire, pentru cãaceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, pentru voi. Nu stingeþi Duhul. Nu dispreþuiþiprofeþiile, ci cercetaþi-le pe toate ºi pãstaþi ce este bun; feriþi-vã de orice chip al rãului. ÎnsuºiDumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã întru toate ºi fiinþa voastrã întreaga – spiritul ºi sufletul ºitrupul – sã fie pãstratã fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. Credincioseste Cel care vã cheamã; El va ºi împlini aceasta (1Tes 5,16-24).

Acest pasaj este luat din partea finalã a primei epistole cãtre tesaloniceni. El înglobeazã atâtultimele îndemnuri cât ºi rugãciunea care introduce formula finalã a scrisorii. Poate cã îndemnurilela bucurie date de apostol ne surprind pe noi cei de astãzi. ªi totuºi creºtinul este în mod esenþialbucuros pentru cã este în mod efectiv mântuit (salvat). El se roagã fãrã încetare, deoarece Dumnezeui-a vorbit, El mai întâi. Iar rugãciunea sa este întotdeauna aducere de mulþumire, deoareceDumnezeu l-a umplut cu binefacerile sale. ªi deoarece Isus Cristos a trãit o astfel de viaþã, viaþacreºtinului se înrãdãcineazã în viaþa Lui ºi se desãvârºeºte în Ea. Oricum, încreºtinarea omului esteîn mod esenþial lucrare divinã. Dumnezeu însuºi este autorul lucrãrii mântuitoare care constã în sfinþirea omului, a întregului om: a spiritului, asufletului ºi a trupului. Prin urmare, creºtinul trebuie sã se fereascã de rãu în vederea Judecãþii pe care Domnul o va face tuturor oamenilor. Elînsã are încredere deoarece ºtie cã Dumnezeu este fidel faþã de credincioºii sãi.

Precum este scris în profetul Isaia: „Iatã, Eu trimit pe îngerulmeu înaintea feþei tale, care îþi va pregãti calea. Glasul celuicare strigã în pustiu: Pregãtiþi calea Domnului, drepte faceþicãrãrile lui”. A apãrut Ioan Botezãtorul în pustiu, vestind botezulpocãinþei spre iertarea pãcatelor. ªi veneau la el întregul þinutal Iudeii ºi toþi locuitorii Ierusalimului ºi erau botezaþi de el înrâul Iordan, mãrturisindu-ºi pãcatele… Ioan vestea zicând: „Vineîn urma mea cel care este mai puternic decât mine… Eu v-ambotezat cu apã însã El vã va boteza cu Duhul Sfânt” (Mc 1,1-8.)

11Sfânta Scripturã

PrPrPrPrPr. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN TARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIU

Speranþa mesianicã reprezintã culmea istoriei religioase alui Israel, deoarece se înrãdãcineazã în fidelitatea lui Dumnezeu.Tocmai de aceea, trimiºilor oficiali veniþi la râul Iordan sã îl întrebedacã el este Mesia, Ioan Botezãtorul le rãspunde în mod negativ.Într-adevãr, el a întrezãrit acea Prezenþã salvatoare pe carePrologul evangheliei a patra a numit-o Lumina. Ioan nu eraLumina, ci doar un martor al Ei. ªi mãrturia lui merge pânã acoloîncât acea Prezenþã (Lumina) stã – s-a statornicit – în mijloculvostru… pe care voi nu-l ºtiþi.

În acest timp al Adventului suntem cu toþii chemaþi sã-Ldescoperim pe Acela care stã alãturi de noi pe drumul vieþii, stã în mijlocul nostru ca sã ne lumineze. Numai o privire purificatã vadescoperi aceastã Luminã aducãtoare de ordine, de pace, de împlinire.

Duminica IV Advent (B)Duminica IV Advent (B)Duminica IV Advent (B)Duminica IV Advent (B)Duminica IV Advent (B)

Celui care poate sã vã întãreascã potrivit cu Evanghelia mea ºi cu vestirea lui Isus Cristos,potrivit cu descoperirea tainei învãluite în tãcere din timpuri veºnice, iar acum arãtate prinScripturile profetice… ºi care a ajuns sã fie cunoscutã la toate neamurile spre ascultareacredinþei, lui Dumnezeu, care singur este înþelept, sã-i fie slavã prin Isus Cristos, în vecii vecilor.Amin! (Rm 16,25-27)

Fraza propusã drept lectura a doua a ultimei duminici din Advent este o doxologie, adicã oaducere de mulþumire. Aceastã mulþumire este adusã lui Dumnezeu care singur este înþelept(Rm 11,33-36) ºi capabil sã elaboreze un plan de mântuire. ªi cum Dumnezeu nu vine înîntâmpinarea omului decât prin revelatorul sãu Isus Cristos, la fel omul nu are acces la Dumnezeudecât tot prin Isus Cristos. În plus, tot El este ºi intermediarul în aducerea de mulþumire dintre omºi Dumnezeu. Aºadar aceasta este structura de bazã a doxologiei noastre.

Dumnezeu cãruia i se aduce mãrire are puterea de a-l întãri pe creºtin în cunoaºterea sa ºiîn viaþa sa. ªi aceasta se înfãptuieºte prin puterea Evangheliei lui Isus Cristos care rãmâne vie ºiactivã în vestirea apostolilor. Creºtinului nu-i rãmâne decât sã rãspundã Da! la chemarea pecare i-o adreseazã în Isus Cristos. Aceastã chemare corespunde ordinii pe care El a stabilit-o încã din veºnicie ºi are drept scop credinþatuturor oamenilor, credinþã care constituie cheia mântuirii.

În fragmentul evanghelic al acestei duminici Sfânta Fecioarã neeste datã de model de acceptare prin credinþã a planului luiDumnezeu. Într-adevãr, fiind pusã în faþa unui mesaj divin care nudoar cã îi schimba radical cursul vieþii, dar o angaja într-o istorie cutotul ineditã, Maria face acel act de supunere ºi de conformare înfaþa voinþei lui Dumnezeu care va face din ea mama Fiului CeluiPreaînalt, Cel care va sta pe tronul lui David ºi care va domni pestecasa lui Iacob în veci.

Credinþa Mariei, însã, va fi de nenumãrate ori pusã la încercarecu privire la acest Fiu al Celui Preaînalt care era ºi Fiul ei ºi pe carel-a nãscut într-un grajd, l-a culcat într-o iesle, iar mai târziu, în loc de un tron, ea îl va vedea þintuit pe cruce. ªi ea, ca ºi noi, va trebui sãrãmânã consecventã în credinþa sãditã în ea încã de la Buna Vestire, credinþa în misterul rãscumpãrãrii omenirii întregi.

A fost un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. Acesta avenit spre mãrturie, ca sã dea mãrturie despre luminã, pentru ca toþisã creadã prin el. Nu era el lumina, ci ca sã dea mãrturie despre luminã.ªi aceasta este mãrturia lui Ioan când au trimis la el iudeii din Ierusalimpreoþi ºi leviþi ca sã-l întrebe: „Tu cine eºti?”… Le-a zis: „Eu sunt glasulcelui care strigã în pustiu: „Îndreptaþi calea Domnului, precum a zisIsaia profetul… Eu botez cu apã; dar în mijlocul vostru stã Unul pe carevoi nu-l ºtiþi, care vine în urma mea ºi cãruia nu sunt vrednic sã-i dezlegcureaua încãlþãmintei” (In 1,6-8.19-28)

Îngerul Gabriel a fost trimis într-o cetate din Galileea numitãNazaret, la o fecioarã logoditã cu un bãrbat numit Iosif, din casalui David; iar numele fecioarei era Maria. ªi intrând îngerul la ea,a spus:… „Nu te teme, Marie, cãci ai aflat har la Dumnezeu. Iatã,vei zãmisli si vei naºte un fiu ºi-i vei pune numele Isus. Acesta vafi mare ºi Fiul Celui Preaînalt se va numi, ºi Domnul Dumnezeu îiva da tronul lui David, pãrintele lui, ºi El va domni peste casa luiIacob în veci ºi împãrãþia lui nu va avea sfârºit.”… Maria a spus:„Iatã roaba Domnului, fie mie dupã cuvântul tãu… (Lc 1,26-38).

12 Anul pastoral

Manipularea limbajuluiManipularea limbajuluiManipularea limbajuluiManipularea limbajuluiManipularea limbajuluiDeclaraþia drepturilor omului, de la 10

decembrie 1948, marca începutul uneinoi ere în recunoaºterea drepturiloromului. Dupã cum remarca papa IoanPaul al II-lea în Redemptor hominis,declaraþia nu avea doar scopulcondamnãrii ororilor comise în timpulcelui de-al doilea rãzboi mondial, dar ºipe cel al revizuirii programelor sistemelor,regimurilor în vederea binelui persoaneiumane (nr. 17). În aceastã ordine de idei,

respectul vieþii umane e un dat funda-mental. Lipsirea pruncului din sânulmatern de protecþia legii e contrarãsalvgardãrii drepturilor fundamentale alefiecãrei fiinþe umane. O normã care arlegaliza avortul este în flagrantãcontradicþie cu acest patrimoniu moral ºilegal universal. ªi totuºi, derapajele nu auîntârziat sã aparã. Manipularea lim-bajului o aratã. Unul dintre eufemismelecel mai des întâlnite în rândul promo-torilor avortului este acesta „întrerupereavoluntarã a sarcinii!”.

Sub aceste cuvinte se ascunde ominciunã sfruntatã. În limbajul comun,termenul întrerupere se referã la o opriretemporarã, o suspendare a unui procesînceput, dar care se poate relua la unmoment dat. Vorbim de întrerupereacurentului, a unei partide de fotbal, deobicei din cauze neaºteptate. În expresiaamintitã sarcina nu este întreruptã, ciîncheiatã, punând capãt vieþii copiluluinenãscut.

Mai sunt ºi alte expresii care contravinspiritului declaraþiei din 1948: „întrerupere

Continuãm, ºi în perioada Adventului,reflecþia asupra legãturii dintre trup ºiviaþã. Am arãtat, în ultimul episod, cãmentalitatea contrarã vieþii (anti-lifementality) are implicaþii profunde.Sporirii simþãmântului libertãþii nu-icorespunde ºi dobândirea sensuluivieþii. O libertate care spune “nu”venirii pe lume a unei noi vieþi umanee, de fapt, un surogat de libertate. Oiubire care se substrage rodniciei ºicare, în sânul cuplului conjugal,presupune procrearea, este, de fapt,o falsã iubire. Libertatea e lipsitã defundamentul sãu, anume adevãruldespre persoana umanã, la fel ºiiubirea, anume stabilirea unei noilegãturi, relaþii. Ceea ce îmbogãþeºteo persoanã, iar în cazul nostruspecific - cuplul conjugal, nu suntbunurile materiale, folosul acestora,nu este nici uzul dupã bunul plac alpropriului trup, ci crearea ºi trãiniciarelaþiilor. O legãturã conjugalãautenticã e rodnicã în primul rândprin faptul cã soþul ºi soþia segenereazã, ori regenereazã reciproc,ºi, ca o consecinþã a acestui fapt,genereazã (procreeazã) o altã viaþã.Iatã de ce contracepþia e o formã desãrãcire a legãturii conjugale ºi un“nu” spus nu numai unei noi vieþi, ci ºisensului vieþii soþilor. Mai mult, IoanPaul al II-lea vorbeºte despre o„eclipsã a simþului lui Dumnezeu ºi alomului” (Evangelium vitae, 21).

ReformareaReformareaReformareaReformareaReformareacuvintelorcuvintelorcuvintelorcuvintelorcuvintelor (XII) (XII) (XII) (XII) (XII)

AAAAA v o r t u lv o r t u lv o r t u lv o r t u lv o r t u l

13Anul pastoral

PrPrPrPrPr..... FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ

medicalã a sarcinii”, „maternitate fãrãrisc” sau “planificare familialã”. Ultimaexpresie e teribil de echivocã. Sub acestambalaj se ascund atât practicametodelor naturale de reglare a fertilitãþii(mai cunoscutã sub denumirea de regulacalendarului), cât ºi eliminarea noii vieþidatoritã „neplanificãrii” acesteia.

De ce se încearcã eliminareaDe ce se încearcã eliminareaDe ce se încearcã eliminareaDe ce se încearcã eliminareaDe ce se încearcã eliminareatermenului avort?termenului avort?termenului avort?termenului avort?termenului avort?

Pentru cã avortul vorbeºte direct demoartea unei fiinþe umane fãrã apãrare.Vorbeºte despre brutalitatea unui astfelde act. Mai mult, termenul trimite lacadavrul pruncului nevinovat. În schimb,„întreruperea voluntarã” e un actoarecum neutru, care ignorã viaþapruncului, ºi nu se referã la pierdereavieþii. Una e sã spui întreruperea sarcinii,alta e sã spui uciderea copilului nenãscut.

Drept contraprobã e expresia avortspontan. Nu existã expresia întreruperespontanã a sarcinii. Cum în cazulavortului spontan nu existã o intenþieucigaºã, alegere, expresia continuã sãfie folositã cu uºurinþã. În cazul avortuluideliberat, noul limbaj urmãreºte odiversiune, anume de a muta atenþia dela copilul nenãscut la femeie care, în celemai multe cazuri, nici nu este chematãmamã. ªi asta pentru a diminua lamaximum o judecatã care ar condamnaactul avortului, cu intenþia de a dezvinovãþiºi de a amãgi conºtiinþa.

Totuºi, nici un termen nu poateschimba realitatea ca atare: avortul esteuciderea deliberatã ºi directã a unei fiinþeumane, la începutul existenþei sale,cuprisã între zãmislire ºi naºtere.

Manipularea intenþieiManipularea intenþieiManipularea intenþieiManipularea intenþieiManipularea intenþiei

Prin asta ne referim la motivaþiicare deturneazã intenþia fireascã dea sluji viaþa, plecând de la faptul cãvocaþia femeii e de a fi mamã.Maternitatea e o dimensiune a fiinþeisale, a structurii sale lãuntrice. Dorinþade a fi mamã poate fi concuratã ºirãsturantã de alte propuneri. Amintimtrei din ele: copilul agresor, moravurileºi noul concept despre sãnãtate.

Aºa-zisa emancipare a femeii,prin promovarea dreptului la avort,

este, de fapt, un afront adus chemãrii salela a fi mamã. Acreditarea ideii cã un copil,eventual nedorit, e un agresor faþã decare femeia are dreptul la legitimãapãrare este absolut ridicolã. Copilulconceput nu poate fi un agresor, deoreceun bãrbat ºi o femeie care au raporturisexuale ºtiu ce urmeazã. Împlinindcondiþiile pentru conceperea unei noivieþi umane noua fiinþã e, de fapt, uninvitat, nu un agresor.

În al doilea rând, existã o falsãsupoziþie conform cãreia dacã avortuleste practicat în numãr tot mai mare,atunci trebuie sã fie legalizat. E ca ºi cums-ar spune cã moravurile relelegitimeazã „legi bune”. În momentul încare statul permite uciderea celor mainevinovaþi ºi neajutoraþi, în loc de a fiapãrãtorul tuturor, se aliazã cudelincvenþii. Dacã legea trebuie sãreflecte moravurile unui popor, în cazulnostru avortul, adicã o crimã practicatãde toatã lumea, atunci aceeaºi logicãse poate aplica ºi altor delicte, cum ar fifurtul, minciuna, violul, omucidereapentru a reflecta moravurile existente.

Mai existã un factor decisiv care ducela modificarea intenþiei. Schimbareaînsemnãtãþii unui alt cuvânt/termenimportant: sãnãtate. Accentul, în acestcaz, nu mai cade pe lipsa bolii, ci pestarea de deplinã bunãstare fizicã ºipsihicã. Astfel, sarcina nedoritã econsideratã ca stare de boalã psihicã.Asupra propriei stãri doar femeia poatedecide. Noul concept de sãnãtate aratãcum anti-life menality transferã totul, lanivel subiectiv, la discreþia de moment afemeii, dar poate ºi a bãrbatului. Din eaderivã ruptura dintre trup ºi viaþã.

Femeia e stãpânaFemeia e stãpânaFemeia e stãpânaFemeia e stãpânaFemeia e stãpânapropriului trup?propriului trup?propriului trup?propriului trup?propriului trup?

Declaraþia drepturilor omului, din1948, garanteazã cã nici un om nupoate deveni proprietatea altui om. Înaceastã luminã reamintim un datantropologic de mare importanþãpentru creºtinism: copilul nenãscut esteo fiinþã unicã, distinctã, irepetabilã, cuo individualitate geneticã proprie. Prinurmare, nimeni nu poate dispune cumvrea de aceastã nouã fiinþã. În plus,copilul nu poate fi considerat unapendice al trupului mamei. Unapendice poate fi înlãturat pentru unmotiv just, deoarece celuleleapendicelui au acelaºi cod genetic pecare îl are orice altã celulã a trupuluimamei. Dar ovulul fecudat, apoiembrionul ºi apoi fãtul care sedezvolãtã în sânul matern au un codgenetic complet diferit de cel pe care îlau celulele trupului mamei. Biologia nespune din start cã e vorba de o fiinþãumanã diferitã, nu de o parte a trupuluimamei. Femeia are dreptul sã dispunãde propriul trup, dar embrionul dintrupul ei nu-i aparþine, este al altei

persoane. De aceea, dreptulcopilului nenãscut prevaleazãasupra dreptului femeii lalibertate ºi la intimitateapropriului trup.

În numãrul viitor, ne vom opriasupra unei distincþii/diviziuni ces-a impus, mai ales în lumeaamericanã, dar care tinde sã seimpunã ºi la noi, între pro-life ºipro-choice.

14În mod evident, în viziunea de la Damasc Paul a ajuns sã

cunoascã cine este Isus Cristos, sã înþeleagã nu numai cã eleste Mesia ºi Fiul lui Dumnezeu, ci ºi care este firea cea maiintimã a acestui Isus din Nazaret. A fost o întâlnire intensã cuIsus Cristos, din care Paul a ieºit schimbat, întâlnire care l-atransformat pe deplin. Isus i-a apãrut, evident, ca dragosteaîntrupatã a lui Dumnezeu. Când Sfântul Evanghelist Luca scriecã, la porþile Damascului, Paul a fost înconjurat de o mareluminã, ne putem imagina ce experienþã a avut el cu Isus: oluminã care lumineazã întunericul propriu, care înmoaie inimaîmpietritã ºi o umple de dragoste. Lumina înseamnã cã, din-tr-odatã, totul i-a devenit clar; în întâlnirea cu Isus Cristos, Pauls-a înþeles totodatã ºi pe sine însuºi. În acel moment a pututarunca o privire în adâncul inimii sale recunoscând cine era elde fapt, care era propria sa fire. Mai mult, lumina este expresiadragostei; Paul a avut în Isus o experienþã a dragostei care,într-adevãr, l-a rãscolit, dar care l-a ºi fascinat, entuziasmat ºitransformat în aºa mod încât de aici încolo îºi dedicã întreagaviaþã acestui Isus.

Cât de intens a avut experienþa lui Isus Cristos ne-o aratãcâteva texte din scrisoarea cãtre Filipeni: „Pentru mine a trãieste Cristos ºi a muri este un câºtig” (Fil 1,21).

O asemenea frazã nu se scrie la întâmplare, ci este expresiaunei experienþe profunde. Evident, experienþa cu Isus i-a revelatlui Paul o dragoste atât de mare, încât relaþia cu Domnul adevenit, pentru el, o adevãratã viaþã; toate celelalte nu mai auimportanþã în ochii sãi. Cã iese viu sau nu din închisoare numai are importanþã pentru el. Lucrul hotãrâtor pentru el esterelaþia sa cu Isus. Astfel, el aspirã: „am dorinþa sã mã despartde viaþa aceasta ºi sã fiu cu Cristos, ºi aceasta ar fi cu mult maibine” (Fil 1,23).

Astfel ar fi satisfãcutã dorinþa sa de a fi pe deplin cu Cristos,ascuns în iubirea sa ºi învãluit de iubirea sa. Dar chiar dacãtrãieºte, ºtie cã este iubit ºi acceptat de Isus Cristos; toatãexistenþa sa este aºadar determinatã de Cristos.

Dar, în Isus Cristos, Paul nu a întâlnit numai iubirea ci, maimult, a descoperit ºi Inima lui Dumnezeu. Acum a experimentat,în fine, unde trebuia sã-l conducã zelul sãu pentru Lege: laDumnezeu care-l acceptã fãrã condiþii, la Dumnezeu care-liubeºte ºi care-l elibereazã de frica de a fi lipsit de orice valoare.Paul nu era numai un susþinãtor zelos al legii; lângã învãþãtorulGamaliel a studiat cu mare râvnã ºi Sfânta Scripturã pentru aînþelege mai bine acþiunile ºi esenþa lui Dumnezeu. În CristosIsus a descoperit cine este acest Dumnezeu, cine esteDumnezeul despre care vorbesc toate cuvintele profeþilor.Cristos devine pentru el cheia care-i deschide noul mod de aînþelege cuvintele Scripturii. Acum a înþeles sensul cuvintelor

biblice ºi întâlnirea cu Cristos Isus i-a prezentat o nouã imagine alui Dumnezeu, imaginea Dumnezeului lui Isus Cristos.

Acum i se poate adreasa lui Dumnezeu cum a fãcut-o Isus cuchemarea filialã plinã de dragoste „Abba, dragã Tatã!” Prin Cristos,Paul intrã în inimitate cu Dumnezeu ºi acest fapt a transformatreligiozitatea sa precedentã, caracterizatã de voinþa de a-ºidemonstra valoarea proprie, într-o religiozitate de apropiere deDumnezeu ºi de o familiaritate deosebitã cu el. Paul a putut expe-rimenta aceastã familiaritate cu Dumnezeu deoarece ºtia cã Isuss-a întâlnit cu el nu numai în treacãt, ci a revãrsat în el Duhul sãu. ªiacum Apostolul neamurilor trãieºte prin Duhul în Cristos Isus; estecopleºit în modul sãu de a gândi ºi a simþi relaþia sa cu Dumnezeu.Datoritã acestei experienþe el le scrie Romanilor: „Pentru cã nu aþiprimit un Duh de sclavie, ca sã vã fie din nou teamã, ci aþi primitDuhul înfierii prin care strigãm: Abba, Tatã! Însuºi Duhul dã mãrturieduhului nostru cã suntem fii ai lui Dumnezeu” (Rom 8,15-16).

Duhul îl face sã experimenteze ce înseamnã a fi fiul luiDumnezeu, a fi iubit ºi acceptat fãrã condiþii de Dumnezeu ºi de aputea trãi cu încredere aproape de El.

În scrisoarea cãtre Filipeni, Paul vorbeºte despre aceastãexperienþã într-un mod puþin diferit: „Ba, mai mult, de acum considercã toate sunt o pierdere în comparaþie cu superioritatea cunoaºteriilui Cristos Isus, Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate ºi leconsider gunoi ca sã-l câºtig pe Cristos ºi sã mã aflu în El, fãrã aavea justificarea mea proprie, care vine din Lege, ci pe aceea carevine din credinþa în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu,bazatã pe credinþã” (Fil 3,8-9).

Scriind astfel, Paul afirmã cã aceastã cunoaºtere a lui Isus Cristosîntrece toate cunoºtinþele.

Aceastã experienþã tulburãtoare a lui Isus Cristos l-a determinatsã meargã în lumea întreagã, înfruntând pericole ºi oboseli, pentrua predica Evanghelia pretutindeni. Paul nu a predicat numai unmesaj nou, ci pe Cristos Isus însuºi, ºi l-a predicat totdeauna ca peCel rãstignit. Precis, în Cristos Rãstignit ºi Înviat i s-a deschis misterulprin care dragostea lui Dumnezeu te determinã sã te debarasezide pãcat pânã la cruce. ªi în crucea lui Cristos Isus Paul a descoperitcã puterea lui Dumnezeu ne întãreºte în slãbiciunea noastrã. Pentru

Spiritul lui CSpiritul lui CSpiritul lui CSpiritul lui CSpiritul lui Cºi Sfântºi Sfântºi Sfântºi Sfântºi Sfânt

Spiritul lui CSpiritul lui CSpiritul lui CSpiritul lui CSpiritul lui Cºi Sfântºi Sfântºi Sfântºi Sfântºi Sfânt

15

cã experienþa Celui rãstignit a fost pentru Paul totdeauna oexperienþã de sine însuºi; de aceea el scrie în continuare în a II-ascrisoare cãtre Corinteni: „Dar noi avem aceastã comoarã în vasede lut, pentru ca puterea imensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de lanoi” (2Cor 4,7).

În activitatea sa apsotolicã, el experimenteazã apropierea deCel rãstignit, experimenteazã cã Duhul lui Isus îl face sã aparãînaintea oamenilor nu numai ca un om puternic, echilibrat ºi spiritual,ci uneori ºi ca un om slab ºi vremelnic. Mai mult, elexperimenteazã în sine moartea dureroasã a luiIsus Cristos; înþelege cã este asemenea Celuirãstignit: „Pretutindeni purtãm în trupul nostrumoartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui Isus întrupul nostru” (2Cor 4,10).

De multe ori, Paul vorbeºte cu entuziasmde moartea dureroasã sau de stigmatele luiIsus pe care le poartã în sine, care suntvizibile în cicatricele lãsate de atâtealovituri. Nu rareori suferã cã trebuie sãaparã atât de slab ºi bolnav înainteaCorintenilor cãrora le-a predicatmesajul puternic al lui Cristos. ªi lemulþumeºte Galatenilor cã l-auprimit în ciuda slãbiciunii sale: „Deaceea, fraþilor, noi nu suntemcopiii servitoarei, ci ai celeilibere” (Gal 4,31). În Scrisoareaa doua cãtre Corinteni scrie cãl-a rugat stãruitor de trei ori peDomnul sã-l elibereze de ghimpelecare i-a fost înfipt în trup. Cristos însãi-a rãspuns: „Îþi este suficient harulmeu, cãci puterea mea se aratã înslãbiciune” (2Cor 12,9).

Prin aceste cuvinte, Paulrecunoaºte o asemãnare cu IsusCristos cel Rãstignit; acest lucrui-a permis sã fie împãciuitor cuslãbiciunea ºi boala sa. Ba chiar

sã experimenteze aceastã comuniune cu Cristos. Întâlnirea cuIsus Rãstignit l-a eliberat de iluzia de a deveni, prin experienþalui Dumnezeu, în mod deosebit puternic, echilibrat, stãpân pesine ºi sãnãtos. Trãirea credinþei în Cristos Isus nu ne face doarmai puternici ºi mai liberi înaintea oamenilor, ci ºi ne ajutã sãne înþelegem direct slãbiciunea. Totuºi, chiar în acest mod,putem experimenta libertatea de toate criteriile umane. Lucrulimportant nu este modul în care ne prezentãm ci, din contra,faptul cã Domnul Cristos se aratã prin noi. ªi gloria lui Cristospoate strãluci în aceastã lume, pentru oameni, chiar prinslãbiciunea sau boala noastrã. Aceastã experienþã ne introduceîntr-o nouã dimensiune de a fi liberi de gândirea acestei lumi.

Astfel, putem spune ºi noi cu Paul: „Nu cã aº fi dobânditdeja aceasta sau aº fi ajuns la desãvârºire, dar mã strãduiescs-o cuceresc, aºa cum am fost ºi eu cucerit de Cristos Isus”(Fil 3,12).

PrPrPrPrPr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. . . . . ISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃ

Cristos IsusCristos IsusCristos IsusCristos IsusCristos Isustul Paultul Paultul Paultul Paultul PaulCristos IsusCristos IsusCristos IsusCristos IsusCristos Isustul Paultul Paultul Paultul Paultul Paul

16 Oameni ai credinþei

Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃ

ªtefan, numele primului diacon ºi martircreºtin, însemnã în limba greacã coroanã.Aºa cum i-a fost numele, o coroanã, tot aºai-au fost viaþa ºi moartea.

Primul diaconPrimul diaconPrimul diaconPrimul diaconPrimul diaconDespre alegerea lui ªtefan ca diacon,

despre activitatea ºi despre moartea saplinã de glorie ne relateazã FapteleApostolilor (cap. 6 ºi 7). ªtefan, ”bãrbat plinde credinþã ºi de Duhul Sfânt”, a fost primulchemat dintre cei ºapte diaconi. Ocazia afost simplã, cãci unde sunt oameni, acolosunt ºi slãbiciuni omeneºti . Servireameselor în comun era însoþitã, adesea, dedisensiuni inutile. Misiunea lui ªtefan, ca ºia celorlalþi ºase diaconi, era una exclusivcaritativã, adicã de a servi ºi de a þineordinea la mesele comunitare. Este depresupus cã ªtefan chiar conducea grupulde diaconi nou consacraþi. Însã evreii delimbã greacã erau indignaþi de cuvintelepline de duh ale diaconului ªtefan (Fap 6,9).Aceºtia l-au acuzat, cu multã vehemenþã,cã ar fi vorbit împotriva templului ºi a legiiºi pentru acesta ar trebui dus în faþasinedriului fiind acuzat de înaltã trãdare.ªtefan îºi justificã predica într-un discurs deautoapãrare în care prezintã principalelemomente din istoria plinã de lumini ºiumbre a poporului sãu, de la patriarhulAbraham ºi pânã la regele Solomon.

Primul martir creºtinPrimul martir creºtinPrimul martir creºtinPrimul martir creºtinPrimul martir creºtinTrebuie amintitã prezenþa unui tânãr cu

numele Saul, viitorul Paul, cel care avea sãdevinã un luptãtor neînfricat pentru cauzalui Isus Cristos. La picioarele acestui tânãrs-au pus hainele lui ªtefan ºi “El era deacord cu uciderea lui!”. Putem presupunecã ªtefan s-a rugat atunci ºi pentruconvertirea lui Saul.

Diaconul ªtefan,”cu ochii îndreptaþi sprecer” ºi cu ultimele puteri, dã mãrturie în faþatuturor: ”vãd gloria lui Dumnezeu ºi pe Isusstând la dreapta Lui!” (Fap 7,55). Aceastã

formulã, foarte rãspânditã în VechiulTestament, se referã la manifestarea plinã deglorie a maiestãþi i divine sau la însãºiprezenþa lui Dumnezeu. Partea a doua atextului biblic dã mãrturie cã Isus este într-oegalitate perfectã cu Dumnezeu. Urmeazã oaltã mãrturie a diaconului ªtefan: ”Vãdcerurile deschise ºi pe Fiul Omului stând ladreapta lui Dumnezeu!” Acuzatorii devindintr-o datã violenþi ºi plini de mânie ºihotãrãsc ca ªtefan sã fie ucis cu pietre în afaraoraºului Ierusalim. În t imp ce era þintapietrelor aruncate de cei care-l acuzaserã,ªtefan, cu un ultim efort, rosteºte cuvintele:”Doamne Isuse, primeºte sufletul meu!” Nueste un strigãt de disperare. Ele exprimãcredinþa lui în divinitatea lui Isus. Cuvintelesale ne amintesc de cuvintele lui Isus pe cruce(Lc 23,46). În felul acesta, evanghelistul Lucasubliniazã asemãnãrile cu moartea lui Isus.

Un sfânt popularUn sfânt popularUn sfânt popularUn sfânt popularUn sfânt popular”Doamne, nu le socoti acest pãcat!” Este

rugãciunea cea mai frumoasã pe carediaconul ªtefan ne-a lãsat-o ca testament.Aceastã rugãciune ar trebui sã fie ºi pe buzelenoastre! Cu moartea lui ªtefan, s-a declanºatseria nesfârºitã de persecuþii ºi prigoane dinpartea duºmanilor lui Cristos.

În Biserica Catolicã, diaconul ªtefan estecomemorat în a doua zi de Crãciun, pe datade 26 decembrie.

Încã din primele veacuri, trecând prin EvulMediu, iar apoi prin epoca modernã, arta, maiales pictura ºi sculptura, abundã de lãcaºuricare au devenit adevãrate capodopere. Marilecatedrale gãzduiesc picturi sau statui alesfântului ªtefan, în care este reprezentat cadiacon sau ca martir. Acest lucru aratã cãªtefan este un sfânt foarte popular. Deasemenea, numeroase legende au luat fiinþã,încã din timpurile cele mai vechi, fapt caredovedeºte cã imaginea sa a fost mereu vieîn rândul poporului creºtin.

Diaconul ªtefan,Diaconul ªtefan,Diaconul ªtefan,Diaconul ªtefan,Diaconul ªtefan,primul martir creºtinprimul martir creºtinprimul martir creºtinprimul martir creºtinprimul martir creºtin

17

7 decembrie,7 decembrie,7 decembrie,7 decembrie,7 decembrie,Sfântul AmbroziuSfântul AmbroziuSfântul AmbroziuSfântul AmbroziuSfântul Ambroziu

Sfântul Ambroziu (sau Ambrozie) era fiul prefectului pretorianal Galiei ºi s-a nãscut la Treviri, astãzi Trier (Germania), în jurulanului 340. A fãcut studii literare (greaca, retorica ºi poezia), dar ºijuridice. A practicat câþiva ani avocatura ºi, la vârsta de 34 de ani,a ajuns guvernator al provinciilor Emiliei ºi Liguriei, din nordul Italiei,cu sediul la Milano.

Un avocat ajuns episcopUn avocat ajuns episcopUn avocat ajuns episcopUn avocat ajuns episcopUn avocat ajuns episcopÎn primãvara anului 374 a murit episcopul arian de Milano,

Auxentius, ºi creºtinii s-au adunat sã aleagã un succesor. Pentrucã discuþiile s-au transformat în adevãrate certuri, a fost nevoiede intervenþia guvernatorului. În timpul discursului sãu, o voce –de copil, dupã cum s-a spus adesea – a strigat: „Ambrosiusepiscopus!”. Spre uluirea sa (pentru cã nici nu fusese mãcarbotezat), întreaga mulþime a preluat sloganul ºi, cu toatãîmpotrivirea lui Ambroziu, s-a cerut ratificarea din parteaepiscopilor ºi a împãratului. La 24 noiembrie, Ambroziu a fostbotezat, iar pe 7 decembrie 374 a fost consacrat ºi înscãunat caepiscop de Milano.

Pentru a-ºi completa cultura teologicã a studiat intens SfinteleScripturi, pe care le ºtia aproape pe de rost, scrierile lui Origene ºiale Sfântului Vasile. De mare ajutor în studierea acestor autori i-afost tutorele sãu, Simplicianus, devenind influent propovãduitor algândirii lor în Apus.

Sfântul Ambroziu a încurajat monahismul ºi a recomandat-ope Sfânta Fecioarã Maria ca ocrotitoare ºi model pentru cãlugãriþe.

Episcop ºi politician de nota 10Episcop ºi politician de nota 10Episcop ºi politician de nota 10Episcop ºi politician de nota 10Episcop ºi politician de nota 10Pentru cã Milano era capitalã administrativã a Imperiului

Occidental, Sfântul Ambroziu a ajuns sã joace un rol important înpoliticã, îndrumându-i ºi, uneori, mustrându-i pe conducãtori.Tânãrului împãrat Graþian i-a scris în anul 377 o lucrare Asupracredinþei, pentru a-l preveni împotriva arianismului, care erasusþinut de unchiul sãu, Valens. Dupã uciderea lui Graþian,Ambroziu l-a convins pe noul împãrat, Maximus, sã se

mulþumeascã doar cu o parte din imperiu ºi sã i-o lase pe cealaltãlui Valentinian al II-lea. Lui Valentinian i-a spus cã împãratul esteîn Bisericã, nu deasupra ei. Nu mult dupã aceea, Valentinian i-acerut protecþie lui Teodosiu I, împãratul Orientului, care îl înfrângeºi îl omoarã pe Maximus, devenind adevãratul conducãtor ºi înImperiul Occidental. Enorma lui putere nu l-a împiedicat pe SfântulAmbroziu sã-l condamne pe împãratul Teodosiu I dupã infamulmasacru, de la Tesalonic, a mii de bãrbaþi, femei ºi copii, carepresiune pentru uciderea guvernatorului. Împãratul nu a pututintra în Bisericã pânã ce nu a fãcut pocãinþã publicã.

Prin inteligenþa, bunãtatea ºi manierele sale foarte delicate,prin darul de orator ºi geniul sãu politic, Sfântul Ambroziu a fostomul trimis de Providenþã în acel timp de formare a Bisericii cainstituþie publicã de sine stãtãtoare.

Inima pãstorului bate în mijlocul turmeiInima pãstorului bate în mijlocul turmeiInima pãstorului bate în mijlocul turmeiInima pãstorului bate în mijlocul turmeiInima pãstorului bate în mijlocul turmeiActivitatea zilnicã a Sfântului Ambroziu era îndreptatã, în primul

rând, spre buna pãstorire a comunitãþii sale. Pregãtea sãptamânaluna sau douã omilii, compunea cântãri ºi poezii, se îngrijea deasistenþa celor sãraci ºi lipsiþi, nu cruþa nimic pentru a da strãlucirelãcaºurilor sfinte ºi cultului divin. Sfântul Augustin, ascultãtor nelipsital predicilor sale, mãrturiseºte în Confessiones cã elocvenþaepiscopului de Milano era cuceritoare ºi tonul „acestui apostol alprieteniei” era de neuitat.

Cãrþile publicate de el, ºi ajunse pânã la noi, nu sunt decâttranscrieri grãbite ºi rezumate ale discursurilor sale. Celebrele saleComentarii exegetice au fost mai întâi predicate în faþa comunitãþiidin Milano ºi apoi adunate în volume. Se simte tonul familiar alpãstorului care se adreseazã cu simplitate turmei sale. Se audbãtãile inimii unui mare episcop care reuºeºte sã miºte inimileascultãtorilor cu argumente impresionante. Ca unui bun pãstor, îiplace sã audã poporul cântând, de aceea a compus imnuri, dintrecare unele se pãstreazã ºi astãzi. Sfântul Ambroziu este cel carea introdus în Occident cântarea alternativã a psalmilor.

De la Sfântul Ambroziu au rãmas scrieri dogmatice,scripturistice, tratate de moralã, de ascetism ºi 91 de scrisori.

Dupã douãzeci ºi trei de ani de pãstorire, la vârsta de numaicincizeci ºi ºapte de ani, Sfântul Ambroziu se stinge, în ziua de 4aprilie 397, dar cuvântul sãu aprins lumineazã ºi astãzi, fiind unuldintre marii Sfinþi Pãrinþi ai Bisericii.

Sfântul lunii

Prezentare de PrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI,dupã „Vieþile sfinþilor”, vol. 2, editura ARCB, 1992

Episcop ºi învãþãtor(340 – 397)

Episcopul Ambroziu ºi împãratul Teodosie

18Is

tori

e ºi

sp

irit

ual

itat

e -

Vla

dim

ir G

hik

a

Cui îi era milã? Cine era cel care inspira milã? Cum de cineva a ajuns la oastfel de expresie? Ce a urmat posibilului dialog?... întrebãri, ºi cu siguranþãpot fi ºi mai multe, în faþa unei expresii extrase din context.

Nu este greu de bãnuit cã trebuie sã fie o legãturã cu monseniorul VladimirGhika, pentru cã aceste rânduri le citiþi în pagina dedicatã lui. Poate cã el esteunul dintre personaje. Dar care dintre personaje este întruchipat oare de mareleom al caritãþii, vajnicul cautãtor al celor saraci ºi bolnavi, creatorul teologieiaproapelui ºi a nevoinþelor. De nenumãrate ori, atât în tinereþe cât ºi labãtrâneþe, fiind model pentru fiecare dintre noi, Vladimir a demonstrat cã eramiºcat de cei care inspirau milã. De exemplu, condus de acest puternic impulsinterior, va face tot posibilul ca Sora Pucci ºi Fiicele Caritãþii sã vinã la Bucureºti,unde Biserica Catolicã trebuia sã fie prezentã ºi prin aceastã slujire. Iar acestimpuls al lui era ºi molipsitor, într-atât cã zeci ºi sute de persoane s-au alãturatministerului de caritate pe care ºi-l asumase cu toatã hotãrârea.

Însã expresia cu pricina nu este rostitã de monseniorul Ghika. De fapt, eleste de cealaltã parte. El era cel care inspira milã, aºa cum citim în scrisoareape care i-a trimis-o fratelui sãu, datatã 13.XII.1948. Era în perioada Adventului,aºa cum suntem ºi noi acum, cu 60 de ani în urmã, adicã în timp de persecuþiereligioasã în România.

Iatã expresia în context: «Gândurile negre sunt foarte greu de evitat. ªitotuºi, nu-mi sunt familiare ºi trec uneori dintr-odatã, când, în mod excepþional,par sã mã atingã, ca mai deunãzi, când mi-a vorbit o fetiþã de 7 ani. Dialog,dupã douã bãtãi în uºã: „Lãudat sã fie Isus Hristos” – „În vecii vecilor! Ce vrei,fetiþo?” – „Nimic, am venit sã stau cu D-ta.” – „Eh! De ce?” – „Mi-a fost milã detine...” »

Chiar aºa! Marele Ghika inspira milã unei micuþe orfane, «fiinþã dezorientatãa mahalalelor, primitã de surori, foarte inteligentã ºi originalã», care obiºnuia

sã cânte «mai ales un soi de jelanie „Copiii nimãnui”», aºa cum povesteºte monseniorul însuºi în scrisoare.

ªi credeþi cã prinþul Ghika s-a simþit ofensat? Nu! El a primit ºi aceastã întâlnire cu aproapele, pentru care era gata sã sarã în ajutor,cu acel: «... Ce vrei, fetiþo?...», ca pe un har de a îndepãrta gândurile negre: «Gândurile negre au început sã treacã dintr-odatã, cu unsilogism luminos: „Dacã acestei micuþe, care nu mi-e nimica, i-a fost milã de mine, cum ar putea Dumnezeu, care e totul pentru mine, sãmã lase în disperare?».

Poate nu ne vine sã credem, dar pentru cã inspirãm milã, pentru cã putem cãdea în disperare, Dumnezeu este cu noi. Emanuel, pecare îl chemãm sã vinã în acest timp de Advent, ºi vom celebra venirea lui la Crãciun, este totul pentru noi, aºa cum era pentru bãtrânulVlad, cum iscãlea Monseniorul finalul scrisorilor.

Puteþi gãsi scrisoarea acesta în monumentalul albumpublicat nu demult: „Fratelui meu din exil” (Ed. GalaxiaGutenberg). Cartea o gãsiþi cu siguranþã la pãrintele paroh, ºichiar ºi filmul inspirat de aceste scrisori. Acestea alcãtuiesc unbun mijloc de a îndepãrta ºi gândurile noastre negre, materialde meditaþie pentru perioada de pregãtire pentru sãrbãtoareaCrãciunului, 25 decembrie, zi care este ºi aniversarea naºteriiSlujitorului lui Dumnezeu, Vladimir Ghika.

PrPrPrPrPr. . . . . FRANCISC UNGUREANU,FRANCISC UNGUREANU,FRANCISC UNGUREANU,FRANCISC UNGUREANU,FRANCISC UNGUREANU,Postulatorul Cauzei de Beatificare a Mons. Vladimir Ghika

„Mi-a fost milã„Mi-a fost milã„Mi-a fost milã„Mi-a fost milã„Mi-a fost milãde tine...”de tine...”de tine...”de tine...”de tine...”

„Mi-a fost milã„Mi-a fost milã„Mi-a fost milã„Mi-a fost milã„Mi-a fost milãde tine...”de tine...”de tine...”de tine...”de tine...”

Fragment din scrisoarea mons. Ghika, din 13.XII.1948

19

Scrisoarea enciclicã Scrisoarea enciclicã Scrisoarea enciclicã Scrisoarea enciclicã Scrisoarea enciclicã Fides et ratioFides et ratioFides et ratioFides et ratioFides et ratiola zece ani de la publicarela zece ani de la publicarela zece ani de la publicarela zece ani de la publicarela zece ani de la publicare

Biblioteca Academiei Române a fost în ziua de miercuri, 19noiembrie, ora 11, gazda unei conferinþe organizatã de AcademiaRomânã ºi Biserica Catolicã cu ocazia aniversãrii a zece ani dela publicarea Scrisorii enciclice Fides et ratio, a Papei Ioan Paul alII-lea. Scrisoarea enciclicã Fides et ratio a fost publicatã la datade 14 septembrie 1998 ºi trateazã despre raportul dintre credinþãºi raþiune, ele fiind „ca douã aripi cu care spiritul uman se înalþãspre contemplarea adevãrului”.

Auditoriul acestei conferinþe nu a fost format numai dincredincioºi catolici, ci ºi din ortodocºi, incluzând numeroºi oamenide ºtiinþã care au venit pentru a asculta omagierea gândirii ºi apersonalitãþii celui care a fost Papa Ioan Paul al II-lea. La conferinþãau asistat ºi preºedintele Academiei Române, domnul EugenSimion, ºi nunþiul apostolic în România, Excelenþa Sa Francisco-Javier Lozano Sebastiàn.

Conferinþa a fost deschisã de Înaltpreasfinþitul Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti. Au mai intervenit academicienii AlexandruSurdu, pãrintele Dumitru Popescu ºi Gheorghe Vlãduþescu, ºi pãrintele profesor universitar, doctor Wilhelm Dancã, Rectorul Institutului TeologicRomano-Catolic Sfântul Iosif de la Iaºi. Toþi aceºti conferenþiari au dorit sã retrezeascã în ascultãtori pasiunea pentru scrierile Papei Ioan Paulal II-lea ºi au analizat Scrisoarea enciclicã din mai multe puncte de vedere.

ÎPS Ioan Robu a prezentat marile teme ale enciclicei: descoperirea înþelepciunii lui Dumnezeu, raportul dintre credinþã ºi raþiune, intervenþiilemagisteriului în probleme de filosofie, interacþiunea dintre credinþã ºi raþiune, necesitãþi ale filosofiei ºi teologiei. “Primele trei capitole aleenciclicei – a explicat ÎPS Ioan Robu – încep cu acelaºi cuvânt: existã. Existã o gândire proprie, specificã credinþei, aºa cum existã o gândirespecificã raþiunii. Existã o legãturã intimã, indisolubilã, între raþiune ºi credinþã. Existã un drum pe care omul poate sã-l parcurgã, dacã vrea.Acest drum începe de la capacitatea omului de a trece peste ceea ce este contingent, ca sã îmbrãþiºeze, aºa cum poate, infinitul, peDumnezeu”.

Profesorul academician Alexandru Surdu a reliefat semnificaþia logico-filosoficã araportului dintre fides ºi ratio. „Enciclica Fides et ratio a papei Ioan Paul al II-lea,reprezintã un document emblematic al întregii lumi contemporane – a explicatAlexandru Surdu cãci raportul dintre credinþã ºi raþiune, dintre religie ºi filosofie, nuprezintã interes numai pentru creºtini sau numai pentru catolici. Credinþa, în genere,ºi raþiunea se deosebesc, dar au ºi obiective comune: în primul rând, cunoaºtereaadevãrului. În mod normal, ele nu se exclud, ci se completeazã reciproc”.

Gândirea apuseanã ºi rãsãriteanã despre Fides et ratio a fost expusã de pãrinteleacademician Dumitru Popescu. Dânsul a amintit scrisoarea apostolicã a papei IoanPaul al II-lea intitulatã Orientale lumen, în care pontiful „prezintã un rãspuns rãsãritean”la raportul dintre credinþã ºi raþiune. „Dacã comparãm enciclica Fides et ratio cu scrisoarea apostolicã Orientale lumen, ale aceluiaºi pontif,descoperim specificul lor diferit, în problema deificãrii”, a explicat Pãrintele Popescu.

Profesorul academician Gheorghe Vlãduþescu a analizat enciclica, ilustrând aportul filosofiei la o existenþã a omului „mereu mai umanã”.Plecând de la o asemãnare a enciclicei Fides et ratio cu enciclica AEterni Patris (1879), Gheorghe Vlãduþescu a subliniat cum, „în ordineafilosofiei, cele douã enciclici sunt într-o unitate fireascã”. „Filosofia din veacul al XX-lea – a arãtat Vlãduþescu - a stat, în mare parte, subsemnul enciclicei AEterni Patris, ºi probabil cã, atâta cât este omeneºte posibilã previziunea, ºi în secolul al XXI-lea, filosofia va datora multenciclicei Fides et ratio”.

Pãrintele profesor Wilhelm Dancã a dezvoltat tema Credinþa ºi raþiunea: excludere, includere sau integrare? „Papa Ioan Paul al II-lea – aexplicat Pr. Wilhelm Dancã - a pornit sã redacteze aceastã scrisoare de la criza moralã, criza de valori, criza de repere pe care el o constataîn 1986, atât în Occident cât ºi în Orient, în Europa în special”. Pr. Dancã a concluzionat, amintind imaginea celor douã aripi, cu care Papa IoanPaul al II-lea deschide enciclica. „Raþiunea ºi credinþa - a spus Pr. Wilhelm Dancã - sunt douã aripi care ne ajutã sã zburãm spre Dumnezeu,dar în zbor ele devin o singurã fiinþã”.

La sfârºitul cuvântãrilor, Înaltpreasfinþitul Ioan Robu a exprimat speranþa cã pe viitor vor fi prezentate ºi alte Scrisori enciclice ale PapeiIoan Paul al II-lea, ºi a îndemnat la o citire ºi meditare mai profundã a cuvintelor acestui Pontif.

Eveniment

20 Arta de a trãi

TTTTTehnica tinde sã ia locul luiehnica tinde sã ia locul luiehnica tinde sã ia locul luiehnica tinde sã ia locul luiehnica tinde sã ia locul luiDumnezeuDumnezeuDumnezeuDumnezeuDumnezeu

Cultura contemporanã a vieþii, domi-natã de realizãrile tehnicii în domeniulinseminãrii ºi fecundãrii artificiale, prezintão contradicþie majorã: pe de o parte, seîncearcã pe toate cãile popularizareamijloacelor contraceptive ºi a avortului, iarpe de altã parte, tot mai mulþi soþi (sau doarparteneri de viaþã) care nu pot avea copii,recurg la mijloace moderne de fecundare.Fertilitatea este o problemã importantã ºidelicatã, cu care se confruntã omenireaîn prezent. De cele mai multe ori, astãzi,infertilitatea este cauzatã de vârstã,deoarece multe femei vor, în primul rând,sã se realizeze profesional, abia dupã 35de ani hotãrându-se sã devinã mame; ºi,aºa cum se ºtie, dupã aceastã vârstãfertilitatea este mai scãzutã.

Evoluþia tehnicilor medicinei oferãfemeii posibilitatea sã aibã propriul copil,cu aceleaºi informaþii genetice ca ale eisau ale partenerului, fãrã însã ca aceastasã-l nascã. Prin tehnica reproduceriiasistate (ART), se pot obþine embrioni prinfecundarea in vitro. Ovulul fecundat estecrescut în anumite condiþii o perioadã detimp, pânã ajunge la dezvoltarea optimãpentru a putea fi implantat în uter. Dacãmama biologicã nu poate sau nu vrea sã

Familie serioasãcãutãm mamã purtãtoare,tânãrã, sãnãtoasã, fãrã vicii.Preþ: 15.000 de euro.Sunã ca un anunþde cãutare a unei doici.ªi totuºi, mama purtãtoareeste ALTCEVAdecât persoanacare supravegheazãcopilul câteva ore pe zi.

accepte sarcina, se poate apela la omamã-surogat sau mamã purtãtoare.Mama purtãtoare este femeia careacceptã de bunã voie, de obicei contraunei sume de bani, sã fie inseminatãartificial cu un embrion fertilizat in vitro cepoartã materialul genetic al unui cuplu.Aceasta, prin intermediul unui contract, îºidã acordul pentru a duce la termensarcina, iar dupã naºtere, dãruieºte copilulcuplului respectiv.

Când procreareaCând procreareaCând procreareaCând procreareaCând procreareanu este posibilãnu este posibilãnu este posibilãnu este posibilãnu este posibilã

La 22 februarie 1987, Congregaþiapentru Doctrina Credinþei a publicat, dindispoziþia Papei Ioan Paul al II-lea,documentul Donum vitae prin careBiserica prezintã principiile moraleicatolice cu privire la tehnicile bio-medicalecare permit sã se intervinã în procesulprocreãrii. Documentul face referire ºi lasuferinþa soþilor care nu pot avea copii.Dorinþa lor de a avea copii este legitimã ºinaturalã, însã “copilul nu este un lucrudatorat ºi nu poate fi considerat ca obiectde proprietate ci, mai curând, este un dar,darul «cel mai mare» ºi absolut gratuit alcãsãtoriei”. Cuplurile sterile nu trebuie sãuite cã “chiar atunci când procrearea nu

“V“V“V“V“Vreau un copilreau un copilreau un copilreau un copilreau un copilcu orice preþ!”cu orice preþ!”cu orice preþ!”cu orice preþ!”cu orice preþ!”

este posibilã, pentru aceasta viaþaconjugalã nu-ºi pierde valoarea…”.

Dar, pentru numeroase cupluri care seaflã în aceastã situaþie, poziþia Bisericii estefie strãinã, fie indiferentã. Ele încearcã sãrezolve, cu orice preþ, problema lipsei unuicopil, acceptând sã apeleze chiar laajutorul unei mame-surogat pentruobþinerea copilului dorit. Îngrijorãtor estefaptul cã ºi unele cupluri fertile recurg latehnica reproducerii asistate pentru cã nupot sau nu vor sã-ºi sacrifice cariera saupentru cã tehnica reproducerii asistate lepermite „sã-ºi programeze” genetic fiul (cucaracteristici dorite, cu sexul dorit, cu oanumitã culoare a ochilor)! În felul acesta,tehnica avansatã, în loc sã dea un ajutorîn reproducerea umanã, a ajuns sãînlocuiascã raporturile conjugale naturale.

Referitor la acest subiect, trebuie spuscã au fost ºi cazuri, destul de ciudate dealtfel, în care s-a apelat la „serviciile” uneimame-surogat. De exemplu, în California,o femeie de 35 de ani, director-executiv, aangajat o femeie pentru a-i naºte alpatrulea copil, ea nedorind sã îºipericliteze cariera. Sau, alt caz, unfotomodel a cãutat o mamã-surogat,deoarece îi era teamã cã, pe perioadasarcinii, veniturile ei ar putea scãdea.

21Arta de a trãi

Implicaþii moraleImplicaþii moraleImplicaþii moraleImplicaþii moraleImplicaþii moraleSituaþia ridicã probleme morale

deosebite. În primul rând, între mama-surogat ºi copilul pe care îl poartã înpântece apar sentimente puternice, sedeclanºeazã simþul matern care o facesã-ºi iubeascã copilul, conºtientizeazã cãdãruieºte o parte din ea însãºi copiluluipe care trebuie sã-l nascã. Probabil cãînaintea sarcinii nu se gândise la acesteaspecte, de aceea „predarea” copiluluidupã naºtere este vãzutã ca o rupturã, cao deposedare de ceva ce este al ei.Copilul, deºi este înregistrat pe numelemamei care l-a nãscut, nu este al ei. Nupuþine au fost cazurile în care mama-surogat a refuzat dupã naºtere sã deacopilul. Contractul încheiat cu familiabiologicã a fost atacat în instanþã, iarprocesul a fost câºtigat, relativ uºor, pentrucã, în faþa legii, mama copilului este aceeacare i-a dat viaþã. În al doilea rând, atâtcopilul cât ºi pântecele mamei-surogatdevin obiectul unui contract. Devin, practic,o marfã. Copilul este instrumentalizat. El,fiind persoanã, nu poate fi aservit fericiriialtora, nu poate fi niciodatã considerat unmijloc pentru a atinge un scop: fericireasoþilor. În al treilea rând, situaþia aceastaimplicã prezenþa în cuplu a unei a treiapersoane care va face parte, chiar ºi dacãnumai în subconºtient, din viaþa lor.

Baza legislativãBaza legislativãBaza legislativãBaza legislativãBaza legislativãÎn România, legislaþia care sã

reglementeze astfel de situaþii estedeficitarã. Totul se rezolvã printr-un actnotarial, prin care mama purtãtoare seobligã sã predea bebeluºul imediat dupãnaºtere. Actuala legislaþie “dã posibilitateaobþinerii” unui copil, nãscut prin aceastãprocedurã, doar prin metoda adopþiei.Copilul este declarat ca fiind al mameipurtãtoare cu tatãl biologic ºi este emisun certificat de naºtere pe numele celordoi. Conform contractului încheiat, mamapurtãtoare renunþã la copil ºi mamabiologicã îºi adoptã propriul copil de lainstituþiile acreditate. Este emis un noucertificat de naºtere pe numele pãrinþilorbiologici.

Specialiºtii în ºtiinþe juridice susþin cãastfel de practici devin ilegale doar în cazulîn care între cele douã pãrþi are loc unschimb de bani, la negru.

În Austria, Germania ºi Norvegia,maternitatea-surogat este consideratã în

afara legii. În Finlanda, Grecia ºi Irlandanu existã legi referitoare la acest subiect.În Australia, Franþa, Danemarca ºi Olandase permite recurgerea la mame-surogat,dar este interzisã orice formã derecompensã. În Marea Britanie, practicanu este ilegalã, dar guvernul nu oîncurajeazã. Elveþia interzice dezvoltareaembrionilor în afara organismului ºirecurgerea la mame purtãtoare.

Conceptual Options, o clinicã privatãdin California, a constatat cã 10% dintrecererile de acest gen sunt motivate socialºi nu medical. Presiunea carierei, durerilenaºterii ºi teama de aspectul inestetic, dintimpul sarcinii ºi de dupã, sunt principalelemotive pentru evitarea naºterii.

Multe clinici de fertilitate din SUA refuzãoferirea serviciului de mame-surogat pemotive sociale. Sherrie Smith, de la Centrulde Parenting Surogat ºi Donãri de Ovule,din Maryland, considerã cã: „Dacã o feme-ie este prea ocupatã sã îºi poarte copilulsau nu îi place cum aratã însãrcinatã ºi vreaca sarcina sã o poarte altcineva în locul ei,atunci, probabil, cã este, de asemenea,prea ocupatã pentru a fi mamã”.

Cine oferã aceste „serCine oferã aceste „serCine oferã aceste „serCine oferã aceste „serCine oferã aceste „servicii”?vicii”?vicii”?vicii”?vicii”?Cine sunt mamele purtãtoare ºi de ce

recurg ele la acest gest? De ce acceptãaceste femei sã se supunã regulilor decomportament din timpul sarcinii, de cerenunþã la anumite obiceiuri anterioare,uneori nu chiar sãnãtoase? De ce acceptãtoate aceste condiþii care, în modinevitabil, îºi pun amprenta asupra lor?Sunt cazuri, destul de rare, în care mamapurtãtoare îºi asumã acest rol dintr-un

sentiment deosebit faþã de cuplulrespectiv. De exemplu, o japonezã învârstã de 61 de ani a dat naºtere propriuluisãu nepot, dupã ce a primit embrionul dela fiica sa ºi s-a oferit sã fie mamã-surogat. O americancã, în vârstã de 56de ani, s-a oferit sã fie mamã purtãtoarepentru cei trei nepoþi ai sãi. Femeia a

nãscut tripleþii prin cezarianã. Obraziliancã, în vârstã de 52 de ani, ºi-anãscut propriul nepot, în aceastã þarã doarrudele apropiate având voie sã fie mame-surogat.

Se crede, însã, cã majoritatea femeilorcare acceptã sã fie mame purtãtoare ofac pentru bani.

Poziþia BisericiiPoziþia BisericiiPoziþia BisericiiPoziþia BisericiiPoziþia BisericiiBiserica Catolicã condamnã folosirea

mamelor-surogat pentru cel puþin douãmotive. Primul este folosirea procedurilorde fertilizare in vitro; al doilea este aspectulde surogat. Instrucþiunea Donum vitaespune: „În procesul clasic de fertilizare invitro, nu toþi embrionii sunt transferaþi încorpul femeii; unii sunt distruºi. Aºa cumBiserica condamnã avortul indus, aºa eacondamnã ºi actele contra vieþii acestorfiinþe umane”.

Donum vitae considerã cã folosirea demame-surogat este ilicitã „pentru cã esteîmpotriva unitãþii cãsãtoriei ºi a demnitãþiiprocreãrii fiinþei umane. Folosirea demame-surogat este un semn al eºuãrii înîndeplinirea datoriilor iubirii materne,fidelitãþii materne ºi responsabilitãþiimaterne”, „ofensând demnitatea ºi dreptulcopilului de a fi conceput, purtat în uter ºiadus pe lume de cãtre pãrinþii lui; seprovoacã astfel, în detrimentul familiilor, oprãpastie între elementele fizice,psihologice ºi morale care formeazãaceste familii”.

E destul de greu de înþeles cum este sãfii mamã fãrã sã porþi în pântece ºi sã-þinaºti propriul copil! Este, de asemenea,greu de înþeles cum e sã porþi nouã luni uncopil despre care ºtii cã, dupã naºtere, nuva mai fi al tãu! Al cui va fi copilul care senaºte, fãcând abstracþie de contractulîncheiat înainte de naºterea sa?

Originea unei persoane este rezultatulunei dãruiri. Copilul care se naºte trebuiesã fie rodul iubirii pãrinþilor sãi. El nu poatefi nici voit, nici conceput ca produs al uneiintervenþii a tehnicilor medicale ºibiologice; acest lucru înseamnã a-ltransforma într-un obiect al unei tehnologiiºtiinþifice. Faptul cã un lucru din punct devedere tehnic, este posibil, nu înseamnãcã este, din punct de vedere moral,admisibil (Donum vitae).

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

22

Primul diacon sfinþit la CiopleaPrimul diacon sfinþit la CiopleaPrimul diacon sfinþit la CiopleaPrimul diacon sfinþit la CiopleaPrimul diacon sfinþit la Cioplea

Diaconat

Sâmbãtã, 6 decembrie 2008,va fi zi de reculegere pentru adolescenþi ºi tinerizi de reculegere pentru adolescenþi ºi tinerizi de reculegere pentru adolescenþi ºi tinerizi de reculegere pentru adolescenþi ºi tinerizi de reculegere pentru adolescenþi ºi tineri.

Aceastã zi este organizatã în vedereasãrbãtorilor de Crãciun.

Locul: Mãnãstirea Sf. Agnes din Popeºti Leordeni.Ora: 9.30-17.00. În program: douã meditaþii,Sf. Liturghie, ocazie de spovadã ºi de colocvii

spirituale, rugãciune personalã, cântece, atmosferãde meditaþie personalã...

Cu ocazia Sãrbãtorii Crãciunului din Anul Domnului 2008,vã anunþãm cã se va organiza

al XI-lea CONCERT DE COLINDECONCERT DE COLINDECONCERT DE COLINDECONCERT DE COLINDECONCERT DE COLINDE cu titlul “CHRISTUS NATUS EST”, la care sunt invitate sã participe coruri de tineri

din parohiile Arhidiecezei noastre.Locul: Biserica Sf. Fec. Maria, Regina Sf. Rozariu din Popeºti-Leordeni.

Data: Sâmbãtã, 20 decembrie 2008. Ora: 14.00 -16.00.Mai multe detalii gãsiþi pe: www.tic.ro

Nãscut la 24.08.1964 în Mirceºti, judeþul Iaºi, al treilea copil din ºaseai lui Francisc ºi Iulianei Vârgã (nãscutã Donea)1971-1979 ºcoala generalã în Mirceºti1979-1983 liceul Mihail Sadoveanu în Paºcani1983-1985 serviciul militar1985-1990 în câmpul muncii la ITRD (întreprinderea de traductoare

ºi regulatoare directe) în Paºcani1990 intrat în OFMConv (Nisiporeºti-Neamþ)1990-1991 noviciat în Luizi Cãlugara-Bacãu1991-1993 viaþã monahalã ºi studii filosofice în Roman1993-1994 curs de germanã în Viena1994-1998 viaþã monahalã în OFMConv la Viena ºi continuarea

studiilor teologice la universitatea din Viena1998-2002 membru al seminarului diecezan din Eisenstadt

(2000-2001) an extern în Bressanone-Italia2002-2008 practicã în parohia Maria, Regina martirilor în Viena

(2007 licenþã în teologie catolicã pastoralã)22.11.2008 sfinþit diacon pentru Arhidieceza de Bucureºti

de cãtre Preasfinþitul Cornel Damian

Sâmbãtã, 22 noiembrie, ora 11.00, în biserica Sfânta Maria Reginã (Cioplea) din Bucureºti, a avut loc sfinþirea întru diaconat a teologuluiSebastian Vârgã. Sfânta Liturghie a fost prezidatã de PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, iar printre concelebranþi s-anumãrat ºi pãrintele Leonard Donea, unchiul noului diacon.

„Comunitatea din Cioplea dateazã de aproximativ 200 de ani, amintea PS Cornel Damian la predicã, iar din timpul pãstoririi episcopuluiFrancisc Ferreri, mort la 16 noiembrie 1813 de ciumã ºiînmormântat în aceastã bisericã, deºi era reºedinþãepiscopalã, nu a mai fost nimeni sfinþit, Sebastian Vârgã fiindprimul admis la treapta diaconatului”. Totodatã, Episcopuli-a amintit pãrintelui diacon de misiunea slujirii la masaCuvântului insistând asupra cuvintelor din ritualul sfinþirii:„Ceea ce citeºti sã crezi, ceea ce crezi sã predici, ceea cepredici sã practici!”.

La sfârºitul Sfintei Liturghii, pãrintele diacon a mulþumitlui Dumnezeu pentru acest dar minunat, arhiepiscopului IoanRobu cã l-a primit în dieceza de Bucuresti, episcopului CornelDamian cã l-a sfinþit, pãrintelui Veniamin Aenãºoaei, parohde Cioplea, cã l-a gãzduit, familiei ºi tuturor celor care i-aufost alãturi. (A.C.) (A.C.) (A.C.) (A.C.) (A.C.)

Primul diacon sfinþit la CiopleaPrimul diacon sfinþit la CiopleaPrimul diacon sfinþit la CiopleaPrimul diacon sfinþit la CiopleaPrimul diacon sfinþit la Cioplea

23

Pentru randamentul optim în munca intelectualã sunt necesarecondiþii adecvate, atât de mediu cât ºi de sãnãtate a persoanei carestudiazã.

LuminaLuminaLuminaLuminaLumina din camera de studiu are o mare importanþã. Luminanaturalã ºi cea artificialã trebuie sã vinã din stânga, aºa încât sã nu seformeze umbre la scris. Este indicat sã nu se foloseascã numai o lampãde birou într-o camerã întunecatã, deoarece contrastul puternic deluminã oboseºte ochii.

TTTTTemperaturaemperaturaemperaturaemperaturaemperatura sã fie confortabilã, iar camera bine aerisitã periodic,spre a se asigura o cantitate suficientã de oxigen necesarã irigãrii corectea creierului.

Odihna.Odihna.Odihna.Odihna.Odihna. Studentul ºi în mod special elevul, trebuie sã fie odihnit,dupã un somn de 7-8 ore. Se ºtie cã randamentul muncii intelectualeeste maxim în orele dimineþii.

Poziþia.Poziþia.Poziþia.Poziþia.Poziþia. În timpul studiului este importantã poziþia corectã pe scaun,cu spatele drept, respectând distanþa de 30 cm faþã de carte sau caiet.Studiul se efectueazã la masa de lucru ºi nu culcat în pat. Poziþiile vicioaseau repercusiuni asupra coloanei vertebrale, mai ales la elevi. Scoliozeleºi cifoscoliozele duc la modificãri ale respiraþiei cu oxigenarenecorespunzãtoare a creierului.

Încã de la grãdiniþã este necesarã supravegherea poziþiei corectela masa de joc, de asemenea în bancã la ºcoalã. Gimnastica medicalãpoate corecta, în parte, deficienþele coloanei vertebrale, dar este maiimportantã prevenirea instalãrii lor.

Pauze de relaxare.Pauze de relaxare.Pauze de relaxare.Pauze de relaxare.Pauze de relaxare. Aºa cum la ºcoalã sunt scurte pauze la fiecareorã, studiul are nevoie de aceste pauze de relaxare în vederea menþineriicapacitãþii de concentrare ºi memorare.

Disciplinã.Disciplinã.Disciplinã.Disciplinã.Disciplinã. Încã din clasele elementare, elevul va fi obiºnuit sã lucrezecontra cronometru. Se va educa simþul datoriei ºi disciplina de a efectuatemele fãrã a pierde vremea cu elemente distractive. Cu cât elevul va fimai conºtiincios, va avea timp ºi de joacã, sport sau muzicã. Laadolescenþi ºi studenþi, discoteca, distracþiile sunt tentaþii care împiedicãstudiul sistematic, regulat în scopul sedimentãrii cunoºtinþelor. Se ajungeastfel la munca în asalt, pentru examene. Învãþatul târziu noaptea,biciuirea organismului cu cafea sau cola, nu dau rezultatele scontate.Orele insuficiente de somn sunt cauza oboselii care se cumuleazã treptatºi duc la surmenaj.

AlimentaþiaAlimentaþiaAlimentaþiaAlimentaþiaAlimentaþia reprezintã un alt aspect important, deoarece prin ea seasigurã aportul energetic necesar muncii intelectuale. Adolescentele sunttentate sã recurgã la cure de slãbire, care însã slãbesc imunitateaorganismului ºi scad randamentul intelectual. Odatã încheiatã cura, prinreluarea obiceiurilor alimentare cu fast-food sau dulciuri, greutateacorporalã creºte mai mult decât era înainte de curã. Înfometarea nurezolvã problema. Nutriþioniºtii recomandã 5 mese mici pe zi ºi nu unasingurã.

Respectarea unui program de viaþã ordonatã ºi o alimentaþieraþionalã cu lactate, legume ºi fructe pot asigura dezvoltarea armonioasãîn condiþii de sãnãtate, a celor care studiazã. DrDrDrDrDr. . . . . BEABEABEABEABEATRIX PALTRIX PALTRIX PALTRIX PALTRIX PAL

IGIENA MUNCII INTELECTUALEIGIENA MUNCII INTELECTUALEIGIENA MUNCII INTELECTUALEIGIENA MUNCII INTELECTUALEIGIENA MUNCII INTELECTUALE

Publicãm în acest numãr o întrebareadresatã pãrintelui psiholog de unul dintre elevii sãi de laColegiul romano-catolic Sfântul Iosif din Bucureºti, care aapãrut ºi în Labirint, publicaþia Colegiului.

Ni se întâmplã sã ne lãsãm influenþaþi de modã, deprieteni ºi nu gãsim calea spre adevãrata noastrãidentitate. Ce ne sfãtuiþi sã facem ca sã ne îndreptãm sprelibertatea interioarã?

Moda, banii, prietenii, aspectele materiale... nu vor reuºiniciodatã sã satisfacã atât de mult un suflet încât sã poatãspune cã este fericit. Aceste lucruri sunt, desigur, necesare,într-o anumitã proporþie, dar a-þi pune speranþa ºi energiaîn ele este o mare capcanã în care prea mulþi se lasã prinºi.Mãrturia acestei realitãþi o gãsim în declaraþiile celor careau trãit experienþa omului cu nevoi, care, de la un momentdat desigur ajunge sã aibã tot mai multe bunuri. Aceastãsituaþie de bunãstare nu le-a adus mai multã mulþumireca înainte. Dimpotrivã, duceau dorul acelor vremuri, darnici nu aveau tãria de a renunþa la o parte din bunuri. Cãciau ºi ele un „farmec” de care nu mai scapi uºor, unmagnetism care nu te lasã sã te distanþezi.

Am dat aceste detalii pentru a înþelege cã ceea ce poatemulþumi cu adevãrat sufletul omului ºi îi poate aduceechilibru, se aflã în el. Mass-media creeazã diferite „nevoi”.Prin reclamele pe care le face, prin dorinþa de manipulare,prin perspectiva consumistã (care o avantajeazã) pe careo propune ca pe un ideal de viaþã. Dar de suflet se ocupãmai puþin, cãci acesta nu „produce”, nu aduce profit. Nueste un îndemn la a nu-þi dori ºi a nu încerca sã adunilucruri materiale. Sunt necesare, dar cu mãsurã.

Condiþia esenþialã pentru a se ajunge la libertateainterioarã este aceea de a te desprinde, elibera, detaºa,de tot ce nu poate hrãni sufletul, de lucrurile materiale.Astfel eliberat, vei putea umple locul lãsat liber cusentimente profunde, frumoase ºi înãlþãtoare. Iar a cãutamodele la alþii, mai ales la cei pe care îi prezintã societateaca fiind de lãudat, înseamnã a renunþa, de la început,sã-þi afirmi personalitatea, sã nu te construieºti aºa cumsimþi, pe baza aptitudinilor proprii, devenind, prin aceasta,un produs în serie, având ca prototip o altã persoanã, cuvalori evaluate de alþii ºi propuse þie ca ideal. Fiecare ºtiece trebuie sã facã pentru a se simþi liber ºi împãcat înconºtiinþã. Mai este de îndeplinit o condiþie: sã vrea cuadevãrat sã-ºi gãseascã aceastã libertate interioarã ºi sãaibã curajul de a o trãi.

PrPrPrPrPr. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE

Social

24 Micul prinþMicul prinþ

PrPrPrPrPr. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ

CCCCCooooopppppiiiiiiiiiiiiiii ssssseeeee î î î î înnnnntttttrrrrreeeeeaaaaabbbbbããããã……………

PPPPP ooooo vvvvv eeeee sssss ttttt eeeeedddddeeeee CCCCCrrrrrããããã ccccciiiiiuuuuunnnnn

ªtie Dumnezeu despre oamenii care suferã de foame?ªtie Dumnezeu despre oamenii care suferã de foame?ªtie Dumnezeu despre oamenii care suferã de foame?ªtie Dumnezeu despre oamenii care suferã de foame?ªtie Dumnezeu despre oamenii care suferã de foame?

Dumnezeu ºtie totul. ªtie chiar ºi câte fire de pãr ai în cap. Dumnezeu îi ºtie pe toþi oamenii care suferã de foame în lume, îicunoaºte pe fiecare în parte. Suferinþa lor Îl întristeazã foarte mult. Dar nu uita, El ne-a dat lumea ca sãne îngrijim de ea. Dumnezeu vrea ca noi sã ne îngrijim de ceilalþi oameni ºi sã-i ajutãm. Asta înseamnãºi sã dãm de mâncare celor flãmânzi. La catehism am învãþat cã a hrãni pe cei înfometaþi este unadin faptele de milostivire pentru care vom fi rãsplãtiþi la sfârºitul vieþii.

Chiar dacã eºti mic ºi nu poþi face prea multe, cautã sã gãseºti ºi tu un mod de a ajutape cineva care duce lipsã, mai ales acum când ne pregãtim de Crãciun. Ebine sã fie o persoanã cunoscutã, dintre prieteni, vecini sau colegi.

Vorbeºte cu pãrinþii ºi profesorii ºi faceþi un plan bun care sãaducã bucurie atât celor ajutaþi cât ºi celor care

ajutã.(adaptare de LIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLdupã 205 Questions Children Ask about God)

mai departe aju-tându-l pe Ren sãpunã cadouri la uºile tuturor copiilor de pe lista lui Moº Crãciun.Era aºa distractiv, aºteptând sã treacã ultimul drumeþ, ca nevãzuþi,în liniºte, sã lase câte o surprizã la fiecare casã cu copii! Ce noaptenemaipomenitã! Doar era ajunul Crãciunului!

Iatã-i ajunºi la ultima adresã de pe listã. Cãutând în saculuriaº, Martinel îi strigã Renului:

- Renule, nu mai este nimic aici! Sacu-i gol!- Vai, nu se poate! Cum aºa, zise Renul clãtinând din coarnele-

i uriaºe. Ce ne facem? În cãsuþã era un copilaº care, ca ºi MoºCrãciun, era bolnav de gripã! Tuºea, avea febrã ºi-l durea rãucapul.

- Cum sã plecãm de aici fãrã sã-i lãsãm nimic, zise Renulprivindu-l adânc pe Martinel, cu ochii sãi negri ºi mari.Este Crãciunul!

Martinel înþelese. Suspinând, aºa cum numai un ursuleþde pluº ºtie sã o facã, îl îmbrãþiºã pe Ren, mulþumindu-i

pentru aºa o noapte de neuitat. Dupã ce mai privio datã stelele ºi câmpul îngheþat, Martin intrãîncetiºor pe uºã, se aºezã liniºtit lângã papuceiicopilului bolnav, aºteptând venirea dimineþii.Renul se întoarse fericit la Moº Crãciunpovestindu-i toate cele întâmplate, despreMartinel ºi despre aventurile din noapte.

ªi voi, copii, gândiþi-vã încã de pe acum cesurprizã le veþi face celor dragi, de sãrbãtori, în numele

dragostei pentru Isus.

Ascultaþi, copii! Martin e un urs de pluº. Este un urs maro, catoþi ursuleþii copilãriei: cârlionþat, cu ochiºori de sticlã, urechicatifelate ºi fundiþã roºie la gât. Era ursuleþul unei fetiþe capricioasecare, fie îl drãgãlea ºi-l legãna acoperindu-l de mângâieri, fie îltrântea de pãmânt trãgându-l violent de urechile rotunjoare. Aºaîncât, într-o bunã zi, Martinel se hotãrî sã scape. Profitând depregãtirile de Crãciun, nimeni nu-l vãzu pe Martin ieºind pe uºã.Aºa îºi recãpãtã libertatea. Fetiþa avea atâtea jucãrii, cã nici mãcarnu bãgã de seamã lipsa lui Martinel. Ursuleþul merse ºi merse,ieºind în cele urmã din sat. Totul era alb, învãluit în zãpadã, iarstelele puzderie clipeau pe bolta îngheþatã. Cum un ursuleþ depluº nu simte niciodatã frigul, nimic nu-l împiedica pe Martinel sãse bucure de priveliºtea ajunului de Crãciun.

Nu micã-i fu surpriza când aproape dãdu nas înnas cu un Ren ce trãgea o sanie încãrcatã vârf cupachete colorate.

- Bunã, ursuleþule, îi spuse Renul! Ce faci aici, înpãdure? Ai cãzut dintr-o altã sanie? ªi pânãsã rãspundã ceva Martin, Renul, cãruia îiplãcea sã vorbeascã mult, îi povesti penerãsuflate cã în anul acesta Moº Crãciunrãmãsese în pat din cauza gripei ºi uiteaºa, îi revenise lui plãcuta misiune de aduce singur cadourile la casele copiilorcuminþi. Martin nu ºtia ce-i Crãciunul ºidin spusele Renului rãmase impresionatla gândul cã naºterea Mântuitoruluiaduce atâta bucurie în inimi ºi în case.Aºa se face cã Martin îºi continuã drumul

25Suflet tânãr

Suntem tineri ºi, pentru cã ne plac activitãþile în comun, trebuie sã vã anunþãm ultima noutate.Tinerii parohiilor din Arhidieceza noastrã ºi-au dat întâlnire la Mãnãstirea Sfânta Agnes dinPopeºti Leordeni, timp de trei zile, între 7 – 9 noiembrie 2008, pentru cursul de formare pentruanimatori.

În prima parte a cursului noii animatori au învãþat de la un animator cu experienþã, CristinaNica, despre importanþa unui grup în parohie. Ei au înþeles cã un grup este format din persoanediferite ºi cã fiecare trebuie sã-l accepte pe celãlalt aºa cum este. Tocmai aceastã varietateface grupul sã devinã, în imperfecþiunea sa, un grup perfect. În cea de a doua parte a cursului,Roxana Rotaru le-a explicat participanþilor cã animatorul trebuie sã fie înainte de toate prietenulcelor din grup. Pe lângã aceasta, animatorul este un creºtin care se implicã, aduce viaþã ºicreºtin care se implicã, aduce viaþã ºicreºtin care se implicã, aduce viaþã ºicreºtin care se implicã, aduce viaþã ºicreºtin care se implicã, aduce viaþã ºiînflãcãreazã înflãcãreazã înflãcãreazã înflãcãreazã înflãcãreazã grupul.

Gândul meuGândul meuGândul meuGândul meuGândul meupentru tine/ripentru tine/ripentru tine/ripentru tine/ripentru tine/ri

Dragã prietene,În timpul Adventului

mi-am propus sã meditezasupra a patru virtuþi din

viaþa noastrã de credinþã.Astfel, în duminicile din

Advent mã voi opri asupra apatru cuvinte. Aceste cuvintevreau sã þi le împãrtãºesc ºiþie pentru a te ajuta sã ai un

program spiritual rodnic înacest timp sfânt de pregãtire

pentru sãrbãtoareaCrãciunului. Cuvintele sunt:

umilinþa, fericirea,disponibilitatea ºi slujirea.

Din umilinþã se naºtefericirea! Din fericire se naºte

disponibilitatea! Dindisponibilitate se naºte

slujirea!Astãzi, oamenii vor sã fie

fericiþi. Dar s-a pierdutsensul umilinþei! Unii

aºteaptã ca ceilalþi sã fiedisponibili. Dar fericirea estecãutatã în mod particular ºi

la întâmplare! Omenireasimte cã are nevoie de

slujire ca izvor al iubirii. Dardisponibilitatea este

îngrãditã numai în propriileinterese!

Isus Cristos, OmulAdevãrat ºi Dumnezeul

Adevãrat, care a venit, vineºi va veni mereu printre noi,

ne învaþã sã fim oamenitrãind adevãrurile vieþii

eterne.

,,ªi acum mã cuprind emoþiile când îmiamintesc. Am fost acolo anul acesta ºi am simþitschimbarea. Mãrturisesc cã mi s-a umplutsufletul de bucurie când am vãzut în ochiitinerilor reuniþi la mãnãstirea Sf. Agnes un nousuflu de seninãtate, de viaþã, de energiepozitivã, de voinþã ºi multã, multã disponibilitate.Dar mai ales m-a impresionat felul în care noiianimatori iau lucrurile în serios, cu maturitatecreºtinã ºi dãruire. Simt cã prietenia acestortineri cu Cristos va aduce roade frumoase mulþi ani de acum înainte. ªi nu pot decât sã strig cuentuziasmul recãpãtat datoritã lor: Vreau ºi eu sã ajut! Vreau sã bat palma cu voi!”

(((((CRISTINA NICACRISTINA NICACRISTINA NICACRISTINA NICACRISTINA NICA, parohia Adormirea Maicii Domnului, parohia Adormirea Maicii Domnului, parohia Adormirea Maicii Domnului, parohia Adormirea Maicii Domnului, parohia Adormirea Maicii Domnului, Bucureºti), Bucureºti), Bucureºti), Bucureºti), Bucureºti)

Curs de formareCurs de formareCurs de formareCurs de formareCurs de formarepentru animatoripentru animatoripentru animatoripentru animatoripentru animatoriCurs de formareCurs de formareCurs de formareCurs de formareCurs de formarepentru animatoripentru animatoripentru animatoripentru animatoripentru animatori

„Implicarea într-un grup reprezintã o mareprovocare pentru noi toþi. La acest curs mi-a plãcutfoarte mult atmosfera. Acest lucru m-a ajutat sã mãimplic cât mai mult în activitãþi, atât în grupul meucât ºi în întreaga desfãºurare a cursului. Cursul areprezentat pentru mine un start pentru implicareamea în parohie ºi sper sã pun în aplicare tot ce amînvãþat pentru a fi un bun animator între tineri.”

(((((CRISTI ROSNOVSCHICRISTI ROSNOVSCHICRISTI ROSNOVSCHICRISTI ROSNOVSCHICRISTI ROSNOVSCHI, parohia , parohia , parohia , parohia , parohia Sfânta CruceSfânta CruceSfânta CruceSfânta CruceSfânta Cruce)))))

26L

ectu

ri

Tãcerea Mariei este o carte foarte interesantã ºi potrivitã pentru aceastã perioadã aAdventului. Volumul reuneºte mai multe reflecþii ale pãrintelui Ignacio Larrañaga, în careautorul ne aratã cum a fost marcatã viaþa Mariei de tãcere ºi reflecþie. Cartea traseazã unportret al Mariei, mama lui Isus, despre care nu ºtim decât ceea ce ne relateazã Sfântul

Luca în Evanghelia sa.Pãrintele Larrañaga ne-o prezintã pe Maria foarte umanã: plinã de

bucurie, de durere, de îndoialã, dar, mai ales, plinã de credinþã.De fapt, Maria este, pentru creºtini, modelul perfect deperseverenþã în credinþã ºi de abandonare la planul lui

Dumnezeu.Ce influenþã a avut Maria asupra lui Isus? Ce rol a jucat

Maria în primii ani de existenþã a Bisericii, dupã ce Isus a înviat ºis-a înãlþat la cer? De ce nu existã nici o altã informaþie – în afara textelorsacre – despre acest personaj cheie din istoria omenirii? Acestea sunt

cîteva dintre întrebãrile pe care pãrintele Larrañaga þi le pune cu delicateþeºi totodatã cu fermitate.

Unora li se va putea pãrea o carte puþin cam greu de citit, dar cu siguranþã,la sfârºit, vor descoperi o imagine a Mariei care-i va umple de admiraþie ºi de

iubire.Cartea Tãcerea Mariei a pãrintelui Larrañaga - ca ºi o altã carte a lui, Aratã-mi chipul

tãu, apãrutã în traducere în limba românã la editura Pauline (iunie 2008) - a cunoscutun mare succes ºi a fost tradusã în multe limbi, fiind consideratã în unele þãri unbest seller.

“Maica Tãcerii ºi a Smereniei... fã-ne sã înþelegem cã tãcerea nu înseamnãindiferenþã faþã de semeni, ci este izvor de energie ºi cãldurã sufleteascã; nu eînchidere-n sine, ci dãruire; ºi cã, pentru a revãrsa bogãþii, trebuie sã le acumulezi.(...) Fã-ne sã înþelegem cã apostolatul, fãrã tãcere este înstrãinare; ºi cã tãcereafãrã apostolat, este comoditate”.

Pãrintele Ignacio LarranagaIgnacio LarranagaIgnacio LarranagaIgnacio LarranagaIgnacio Larranaga s-a nãscut înSpania în 1928 ºi este preot în Ordinulfranciscan capucin.

A trãit aproape întreaga sa viaþã sacerdotalãîn America Latinã.

În prezent este considerat unul dintre cei maicitiþi autori de literaturã religioasã.

I. Larrañaga - I. Larrañaga - I. Larrañaga - I. Larrañaga - I. Larrañaga -Tãcearea MarieTãcearea MarieTãcearea MarieTãcearea MarieTãcearea MarieiiiiiEd. Pauline, Bucureºti, 2008, 216 p.....

Librãria Sf. IosifLibrãria Sf. IosifLibrãria Sf. IosifLibrãria Sf. IosifLibrãria Sf. Iosifrecomandãrecomandãrecomandãrecomandãrecomandã

Calendarulcreºtin catolic-ortodox 2009((Ed. Misionarii Verbiþi) ºicalendare de buzunar 2009

C ã r þ i l e º i c a l e n d a r e l e s u n tC ã r þ i l e º i c a l e n d a r e l e s u n tC ã r þ i l e º i c a l e n d a r e l e s u n tC ã r þ i l e º i c a l e n d a r e l e s u n tC ã r þ i l e º i c a l e n d a r e l e s u n td i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i fd i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i fd i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i fd i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i fd i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i f- str- str- str- str- str. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19, Bucureºti;, Bucureºti;, Bucureºti;, Bucureºti;, Bucureºti;- tel. 021 2015457; 021 - tel. 021 2015457; 021 - tel. 021 2015457; 021 - tel. 021 2015457; 021 - tel. 021 2015457; 021 22222015475;015475;015475;015475;015475;- e-mail : rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,- e-mail : rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,- e-mail : rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,- e-mail : rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,- e-mail : rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,

l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro;- - - - - w w ww w ww w ww w ww w w. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e

T. PANTAZIFlori aleFlori aleFlori aleFlori aleFlori alecreºtinismuluicreºtinismuluicreºtinismuluicreºtinismuluicreºtinismuluiEd. Spiru Haret,Iaºi, 2008

I. LARRANAGAAratã-miAratã-miAratã-miAratã-miAratã-michipul tãuchipul tãuchipul tãuchipul tãuchipul tãuCãtre intimitateacu DumnezeuEd. Pauline, 2008

J. NOUZILLELes catholiquesLes catholiquesLes catholiquesLes catholiquesLes catholiquesde Moldaviede Moldaviede Moldaviede Moldaviede MoldavieHistoire d’uneminritéreligieuse deRoumanieEd. Sapientia,Iaºi, 2008

27

“Mama televizor”“Mama televizor”“Mama televizor”“Mama televizor”“Mama televizor”ºi desenele animateºi desenele animateºi desenele animateºi desenele animateºi desenele animate

Ed

ucaþie m

edia

“Mama televizor”“Mama televizor”“Mama televizor”“Mama televizor”“Mama televizor”ºi desenele animateºi desenele animateºi desenele animateºi desenele animateºi desenele animate

De curând, o prietenã mi-a povestiturmãtoarea întâmplare. Fetiþa ei, de numai patruani, într-o zi a cerut de la bunica bandã adezivã, amers la tãticul ei ºi l-a legat cu banda, mai întâi lamâini, apoi la picioare. “De ce m-ai legat aºa? ªiacum ce facem?”, a întrebat-o tatãl pe fetiþã, puþinamuzat dar ºi mirat. “Acum te duc la închisoare,ca la televizor, la desene”. Fetiþa, aºa cum au înþelespãrinþii ei mai apoi, imita o scenã pe care o vãzuseîntr-un episod dintr-un desen animat transmis decanalul Cartoon Network.

Pãrinþii, în general, ºtiu cã trebuie sã-ºi prote-jeze copiii de mesajele transmise în special la tele-vizor prin telejurnale, filme ºi alte programe careabundã în scene de violenþã, fizicã sau verbalã.Mulþi dintre ei îºi lasã însã, liniºtiþi, copiii singuri înfaþa televizorului, în compania desenelor animate,pe care le considerã programe “pentru copii”.

Acum trei ani, Consiliul Naþional al Audio-vizualului a efectuat un studiu pentru “evaluareareprezentãrii violenþei în programele televizuale”.În acest sens, au fost monitorizate programele dedesene animate difuzate de trei dintre canaleletematice prezente pe piaþa audio-vizualuluiromânesc: Cartoon Network, Jetix ºi Minimax.Monitorizarea a totalizat 637 de ore de emisie,subiectul monitorizãrii fiind violenþa ficþionalã subcele doua forme: fizicã ºi verbalã.

În perioada monitorizatã, pe ansamblul celortrei canale de desene animate s-au înregistrat7.581 de scene de violenþã, dintre care 4.908 descene de violenþã fizicã (65%) ºi 2673 de scene deviolenþã verbalã (35%). La nivelul canaleloranalizate scenele de violenta s-au distribuit astfel:3.285 de scene de violenþã (43%) la CartoonNetwork, 2.130 de scene de violenþã (28%) la Jetixºi 2.166 de scene de violenþã (29%) la Minimax.

Dintre canalele analizate, Cartoon Network aprezentat un numãr mai mare de scene de violenþã

decât celelalte douã canale, atât ca violenþã fizicã,cât ºi ca violenþã verbalã. În privinþa canalelor Jetixºi Minimax datele au indicat un volum mai marede violenþã verbalã la Jetix, în timp ce la Minimaxa predominat violenþa fizicã. Studiul a mai relevatcã numãrul mediu de scene de violenþã pe orã afost de 15 la Cartoon Network, 9 la Jetix ºi 12 laMinimax.

Din totalul scenelor de violenþã fizicã înregistratîn acea perioadã, formele de manifestare cele maifrecvente au fost: loviturile, exploziile, bãtãile ºiaccidentele. Cartoon Network a excelat prin lovituri,explozii, rãnire cu obiecte, bãtãi; la Jetix au abundatexploziile, loviturile ºi bãtãile, iar la Minimax s-aînregistrat cel mai mare num[r de accidente.Violenþa verbalã a fost reprezentatã, în primul rând,de manifestãri verbale stridente (ridicare de ton,þipete), injurii ºi expresii de argou. La CartoonNetwork cea mai mare frecvenþã au avut-o injuriile,expresiile de argou dar ºi manifestãrile verbalestridente; acestea din urmã au atins cotele celemai înalte la Jetix (532 de scene cu ridicare de tonºi þipete).

La rezultatele acestui studiu, ar mai fi de adãugatfaptul cã filme de desene animate, în special celede producþie japonezã, care sunt transmise la noi înþarã de canalele tematice au fost cenzurate (Naruto,de exemplu, transmis de Jetix) în multe þãri europeneºi în Statele Unite. Poate pãrea ciudat cã se vorbeºtede cenzurã în ce priveºte filmele de desene animate.ªi totuºi, unele desene animate au fost modificate(petele de sânge colorate cu alte nuanþe), tãiate,remontate – Naruto, în Statele Unite a fost cenzuratla toate episoadele, sau chiar interzise, cum s-aîntâmplat în Italia.

Un pedagog italian intitula, puþin ironic, unarticol în care îi avertiza pe pãrinþi în privinþaviolenþei din desenele animate: “Nu lãsaþitelevizorul singur în faþa copiilor!”.

E de dorit, deci, ca cei mici sãnu fie lãsaþi singuri în faþatelevizorului, ci sã fie însoþiþi depãrinþi, atunci când privesc deseneanimate. De asemenea, pãrinþii arfi bine sã alea-gã dinainte desenulanimat pe care sã-l urmãreascãîmpreunã cu copilul lor.

CRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORE

28

Papa Pius al XII-leaPapa Pius al XII-leaPapa Pius al XII-leaPapa Pius al XII-leaPapa Pius al XII-leaºi evreiiºi evreiiºi evreiiºi evreiiºi evreii

Din istoria Bisericii

PrPrPrPrPr. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU

În ultimul timp, în presa internaþionalãau apãrut tot felul de articole ºi afirmaþii -unele preluate chiar ºi de presa românã- care-l acuzã pe Papa Pius al XII-lea detãcere ºi chiar de indiferenþã faþã depersecuþia evreilor, în timpul celui de-aldoilea Rãzboi Mondial. Sfântul Scaun ºiunii istorici au publicat mai multedocumente pentru a certifica faptul cãpapa Pius al XII-lea nu poate fi acuzat deindiferenþã faþã de Holocaustul nazist.

Pentru a înþelege bine problemeleexistente pe plan istoric, în contextulpontificatului Papei Pius al XII-lea, trebuiesã þinem cont de consecinþele PrimuluiRãzboi Mondial, anterior pontificatuluiacestui Papã, consecinþe devastatoarepentru toate þãrile Europei. În Germania,unde Eugenio Pacelli (viitorul Papã Pius alXII-lea) era nunþiu apostolic în acea vreme,pierderile de vieþi umane au fostimpresionante: 1,8 milioane de morþi pecâmpul de luptã; 740.000 de morþi înrândul civililor; 190.000 de morþi de gripãspaniolã. Tot la pierderi umane intrã ºideficitul de naºteri care, pentru Germania,era estimat atunci la 3 milioane.

Întreaga Europã era decimatã, umanºi economic, dar, cum un necaz niciodatãnu vine singur, în fruntea majoritãþii þãrilorEuropei, la intervale de câþiva ani, s-auinstalat conduceri dictatoriale.

Trebuie amintit ºi faptul cã mulþigermani i-au învinovãþit pe evrei pentru

înfrângerea Germaniei în Primul RãzboiMondial, unii susþinând cã aceºtia autrãdat naþiunea germanã. Mai mult, lasfârºitul rãzboiului, un grup cu orientarecomunistã a încercat sã organizeze orevoluþie de tip bolºevic, în statul german,Bavaria. Majoritatea liderilor acesteitentative eºuate erau evrei. Ca urmare,unii germani îi asociau pe evrei cubolºevicii ºi priveau ambele grupãri ca peinamici periculoºi ai Germaniei.

În 1919, în timpul revoluþiei bolºevicegermane, Pacelli era nunþiu apostolic laMünchen. În focul luptelor, bolºevicii aunãvãlit în sediul Misiunii Vaticanului. Nun-þiul, cu mantia episcopalã pe umeri, i-aîntâmpinat singur ºi, deºi i s-a pus pistolulla tâmplã, le-a spus calm cã se aflã pe unteritoriu strãin, ºi cã el este diplomat.Rebelii au amuþit în faþa curajului sãu ºis-au retras, fãrã sã mai tragã vreun glonþ,deºi, anterior, ciuruiserã toatã faþadanunþiaturii. Cu siguranþã, aceastã teribilãexperienþã, trãitã pe viu, l-a impesionatputernic. Experienþele acumulate înGermania, în aceastã perioadã, îl vor facepe viitorul Papã Pius al XII-lea sã acþionezecu multã prudenþã. A fost coerent, de altfel,cu aceastã poziþie a sa, ºi nu i-a dat luiMussolini binecuvântarea pe care acestaa cerut-o, pentru „cruciada anticomunistã”pe care o plãnuise.

Benedict al XVI-lea: “Pius al XII-leaBenedict al XVI-lea: “Pius al XII-leaBenedict al XVI-lea: “Pius al XII-leaBenedict al XVI-lea: “Pius al XII-leaBenedict al XVI-lea: “Pius al XII-leaa acþionat în liniºte”a acþionat în liniºte”a acþionat în liniºte”a acþionat în liniºte”a acþionat în liniºte”

Pe 9 octombrie, la cea de a 50-acomemorare a morþii lui Pius al XII-lea,Benedict al XVI-lea i-a recunoscut virtuþileeroice ºi a afirmat cã doreºte începereaprocesului de ridicare la cinstea altarelor,explicând cã Pacelli a acþionat în favoareaevreilor, dar în secret, pentru a putea salvade la moarte cât mai mulþi evrei: „el aacþionat, de multe ori în liniºte, tocmaipentru cã, în circumstanþele de atunci, aînþeles cã doar aºa poate evita pericolulºi salva un numãr cât mai mare de evrei.”

Rabinul André Zaoui: “Israelul nu teRabinul André Zaoui: “Israelul nu teRabinul André Zaoui: “Israelul nu teRabinul André Zaoui: “Israelul nu teRabinul André Zaoui: “Israelul nu teva uita niciodatã!”va uita niciodatã!”va uita niciodatã!”va uita niciodatã!”va uita niciodatã!”

Rabinul André Zaoui, într-o scrisoaredin 22 iunie 1944, adresatã Papei, îimulþumea pentru ajutorul acordat evreilorîmpotriva persecuþiei din timpul Shoah –ului. De asemenea, aminteºte momentulla care a participat Papa, pe 8 iunie 1944:redeschiderea sinagogii din Roma. Pentruaceste lucruri el îi mulþumea papei cuaceste cuvinte: „Israelul nu te va uitaniciodatã!”

Papa Pius al XII-leaPapa Pius al XII-leaPapa Pius al XII-leaPapa Pius al XII-leaPapa Pius al XII-leaºi evreiiºi evreiiºi evreiiºi evreiiºi evreii

DrDrDrDrDr. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª

Pãrintele Anton Demeter (1925-2006)Pãrintele Anton Demeter (1925-2006)Pãrintele Anton Demeter (1925-2006)Pãrintele Anton Demeter (1925-2006)Pãrintele Anton Demeter (1925-2006)

S-a nãscut la 17 septembrie 1925, la Butea (Iaºi), ºi a urmat cursurile seminariale laHãlãuceºti, Luizi Cãlugãra ºi Alba Iulia. A fost sfinþit preot la Alba Iulia, în 1953, activând apoiîn parohiile Prãjeºti ºi Catedrala Sfântul Iosif (Bucureºti).

La 20 august 1958, a fost arestat de Securitate ºi condamnat de Tribunalul militar Bucureºtila 20 de ani închisoare pentru o „pretinsã crimã de uneltire împotriva ordinii sociale”. Înrealitate, procurorul comunist a cerut pedepsirea exemplarã a preotului Anton Demeter, pemotiv cã a oferit educaþie religioasã tineretului ºi a refuzat orice colaborare cu Securitatea. La4 aprilie 1959, aflat la Jilava, a fost lovit cu un ciocan, fiindu-i atinsã coloana vertebralã, faptce i-a provocat un abces pulmonar TBC ºi paralizia picioarelor.

A fost eliberat din închisoare abia în 1963. În ciuda suferinþelor fizice de neimaginat carei-au marcat toatã viaþa, Pr. Demeter a avut puterea sã-i ierte din inimã pe torþionarii sãi. A murit la 20 decembrie 2006, ºi a fostînmormântat în cimitirul din oraºul Roman.

F i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i e