revista 9 4 2013

În acest număr semnează: Florin DOCHIA, Mioara BAHNA, Carmen BĂJENARU,

Al. D. FUNDUIANU, Gherasim RUSU TOGAN, Iulian MOREANU, Laura ŞERBAN, Ani BRADEA, Camelia Iuliana RADU, Ioan VINTILĂ FINTIŞ,

Raul BRIBETE, I. OPRIŞAN, Corina Diamanta LUPU, Corin BIANU, Maria DOBRESCU, Irina Lucia MIHALCA,

Iulian SÂRBU, Diana TRANDAFIR, Victor STEROM, Ion OCHINCIUC, Robert TOMA, Petru SOLONARU,

Ioan TODERIŢĂ, Constantin DOBRESCU, Constantin TRANDAFIR, Dan DĂNILĂ,

Valeriu Marius CIUNGAN, Georgian GHIȚĂ, Alexandre AMPRIMOZ, Petronela NEGOŞANU,

Christian CRĂCIUN, Marian DRAGOMIR, George PAŞA,Dan RĂDULESCU, Serghie BUCUR, Dan TUDOR,

Ştefan AL.-SAŞA, Theodor MARINESCU

Revista Nouă

Fo n d a t ă d e B o g d a n Pe t r i c e i c u H A S D E U l a 1 5 d e c e m b r i e 1 8 8 7S e r i a a I V- a , e d i t a t ă d e C e rc u l L i te ra r « G e o B o g za » d i n a p r i l i e 2 0 0 4

Anul X nr. 4 (77) /2013 http://revistanoua.servetown.com

Apare la CÂMPINA, ROMÂNIA

- apare de saşe ori pe an -

Cercul Literar «Geo Bogza»al Casei Municipale de Cultură Câmpina

Revista NouăFlorin DOCHIA (redactor-şef)Ştefan Al.-Saşa (secretarul redacţiei)

Corectură: Iulian MOREANUAcest număr apare cu sprijinul financiar

al Consiliului Local Câmpina

5 lei ISSN 1223 - 429X

Textele propuse spre publicare se trimit înformat digital, cu menţiunea «Pentru RevistaNouă» prin e-mail [email protected] sau

[email protected]: Casa Municipală de Cultură «Geo

Bogza», str. Griviţei, nr. 95, cod poştal105.600 Câmpina, jud Prahova, email:

[email protected]

DTP: Flowerin FlowMaterialele nepublicate nu se înapoiază.

Responsabilitatea pentru conţinutul texteloraparţine în exclusivitate autorilor.

Tiparul executat la PREMIER Ploieşti

CUPRINS: eseu - Florin DOCHIA - Înapoi la papirus! Interconectare globală şi marketinginformaţional / 3 cronica literară - Mioara BAHNA - Obiceiuri ale pământului. Horia Gârbea,

Căderea Bastiliei / 12 in memoriam - Petru URSACHE / 16; Ieronim TĂTARU / 17 memento -Carmen BĂJENARU - Aurel Vlaicu, Şoimul cu aripile frânte / 18 o carte, două păreri - Al. D.

FUNDUIANU - Virgil Diaconu, Prinţesă cu fluture / 25; Gherasim RUSU TOGAN - Poetul cu o mie deculori în priviri şi sufletul în logodnă etenă / 27 ethica minima - Iulian MOREANU - A şaisprezecea

povestire cu un copil / 31 poezie - Florin DOCHIA - chanson pour Inanna, 13 (Version françaiseLaura ŞERBAN) / 35 momente - Ani BRADEA - Vali Abrudan şi palatul său veneţian / 36 am fost

acolo - Camelia Iuliana RADU - Cer gothic în poezia contemporană / 39 semnal - ViaţaRomânească nr. 7-8 2013 / 41 poetul lunii iulie - Ioan Vintilă Fintiş / 42 note de lectură - Raul

BRIBETE - Sublinierea aristocrat(ic)ului celest, damnat teluric. Ioan Vintilă Fintiş / 44 proză - I.OPRIŞAN - 25 de ani şi o zi / 49 proză - Corina Diamanta LUPU - Şi mă dau pe gheaţă mai departe

/ 56 note de lectură - Corin BIANU - Proză scurtă de Iulian Moreanu / 59 note de lectură -Gherasim RUSU TOGAN - Starea de lectură a lui Florin Dochia / 62 poezie - Maria DOBRESCU / 65 poezie - Camelia Iuliana RADU / 66 poezie - Irina Lucia MIHALCA / 68 proză - Iulian SÂRBU -

Viaţa la cutie / 70 poezie - Diana TRANDAFIR / 71 proză - Diana TRANDAFIR - O zi din viaţaSofiei / 72 poezie - Victor STEROM / 80 semnal - Emilian MARCU - Vitrina cărţilor / 81 notede lectură - Gherasim RUSU TOGAN - Rafila Maniu şi «Hoţii de lacrimi» ce-i «inundă versul» / 82

note de lectură - Ion OCHINCIUC - Cu aripi & fără aripi / 85 note de lectură - Robert TOMA -Dicţionar de sentimente / 92 poezie - Petru SOLONARU / 93 note de lectură - Ioan TODERIŢĂ –Scriitorul Viorel DINESCU / 94 iubiri de scriitori - Gherasim RUSU TOGAN - Marin Preda - Jocul delumini şi umbre, de ocoluri şi deznădejdi / 98 repere - Constantin DOBRESCU - Badea Cârţan sau

revelaţia latinităţii / 106 semnal - Constantin TRANDAFIR - Pe strada imaginarului / 111 translaţii - Johann Wolfgang GOETHE - REGELE IELELOR (Traducere de Dan Dănilă) / 113 poezie -Valeriu Marius CIUNGAN / 114 poezie - Georgian GHIȚĂ / 116 poezie canadiană - AlexandreAMPRIMOZ / 118 breviar - Cărţi comentate de: Victor STEROM (Gabriel-Vincenţiu Mălăescu -

Marea de vise; Matei Vişniec - Securi decapitate) / 119 cărţile prietenilor - Iulian MOREANU - IonOchinciuc: „Viaţa ca anecdotă” – 120 pelingeneze - Christian CRĂCIUN - Vara nu-i ca nimic… / 122 momente - Marian DRAGOMIR - O lansare cu cântece din Alindoria de George PAŞA / 126

poezie - George PAŞA / 127 muze şi muzee - Dan Rădulescu - Două tablouri, două destine / 128 cronica plastică - Serghie BUCUR – ARTFOYER; PAŞTINA - EDU – COZMOLICI – 130 semnal -

Festivalul naţional de poezie „Nicolae Labiş“, ediţia a XLV-a / 133 proză - Iulian MOREANU -Vânzătorul de vise (I) / 134 semnal - Diana Trandafir - Discurs în alb şi roşu (Florin DOCHIA) / 144 thalia - Dan TUDOR - ISTORICUL TEATRULUI POPULAR ROMÂNESC. CREDINŢE ŞI OBICEIURI / 145 parodii - Ştefan AL.-SAŞA / 150 actualitatea culturală - Theodor MARINESCU - Salonul de

Carte, Presă şi Muzică Sinaia. Scriitorii câmpineni, printre protagoniştii reuniunii / 151

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 3

Florin DOCHIAeseu

Oricât mi-aş dori, cu rândurile careurmează nu bat la porţi deschise.

Sensul întâmplărilor de-a lungulistoriei pare destul de accesibilcunoaşterii: fiinţa umană a inventatscrisul, apoi a folosit suporturimanipulabile - piatră, argilă, lemn,papirus, pergament, scoarţă demesteacăn [1], mătase, hârtie, ecran(medii digitale) – pentru a-l păstra şi atransmite informaţia mai departe,spre viitor. Parcursul nu a fost lipsit deobstacole, trecerile fiind de fiecaredată încărcare de controverse, vocilecassandrelor sunt mereu neobosite,capacitatea de invenţie a omului estemereu însoţită de frânaconservatorismului, scepticismului,nepăsării, relei voinţe şi mai ales aintereselor economico-financiare aleelitelor conducătoare ale societăţilor.Chiar în clipa în care citiţi acestecuvinte, sute de mii de patente deinvenţii, foarte multe dintre elerevoluţionare, sunt blocate în arhivelebine secretizate ale marilor corporaţiimultinaţionale, care, de altfel,controlează şi guvernele. Ceva le maiscapă printre degete, sunt minţiluminate, care mai gândesc şi înperspectivă, aşa că omenirea face în

fiecare zi câţiva paşi mici spre… Sprece? Încotro? Deja sunt pe cale de adevia de la ceea ce mi-am propus săprezint aici şi acum! Cert este că,aproape pe neobservate, de vreojumătatea de secol, lumea se schimbăiremediabil. Dacă sfârşitul Istorieiumane a fost deja, ultimul Om este pecale de dispariţie (mulţumesc, FrancisFukuyama), atunci ar trebui să neîndreptăm spre o lume nouă, „în carerecunoaşterea universală şi raţionalăa înlocuit lupta pentru dominaţie”. Olume a unei plicticoase păci sociale,dacă ar fi să-l urmăm în idei pe acelaşiamerican, cu toată speranţa căviitorul postuman va fi interesantpentru că va fi altfel.

Să revenim la acum şi aici. Esteevident că se înregistrează o criză asuportului scrisului. Falimentulserviciilor clasice de poştă este firesc,odată cu răspândirea rapidă şi globalăa epistolei electronice - e-mail -,reorientarea grăbită a presei de laediţia imprimată la ediţia electronică,cu schimbările dramatice cerute deaccesul la piaţa de publicitate şi demarketingul în spaţiul virtual, esteiarăşi o provocare pe care cei ce n-auprevăzut-o dispar din peisaj. Aceleaşi

Florin DOCHIA

Înapoi la papirus!Interconectare globală şimarketing informaţional

cerinţe de adaptare şi pentru edituri,librării şi biblioteci. Nu insist.

Avem de-a face nu doar cu orevoluţie a suportului scrisului, ci şi cuo revoluţie a cutumei cititului.Revoluţii asemănătoare au avut loc laapariţia sulului de papirus în loculplăcilor de argilă, la declinul sulului depapirus odată cu legarea filelor dehârtie, inventarea cărţii, care vadomni deplin după apariţia tiparului,în urmă cu cinci veacuri. De-acum,într-un fel, ne întoarcem la sulul depapirus… Dar mai e un pic de drumpână acolo. Abia începe să se formeze,destul de rapid, piaţa, adică ceea cenumim îndeobşte consumator, cunevoile sale, cu dependenţele sale, încondiţiile unui conflict declarat întrecultura cărţii şi cultura ecranului.

Pentru a înţelege transformările încurs, aparent ireversibile, este nevoiesă ţinem seama că schimbările celemai drastice sunt în relaţiile decomunicare a cunoştinţelor. „Dacă aminventat ecranul, am făcut-o cusiguranţă întrucât cartea nu ne maisatisfăcea aşteptările”, constatăpsihanalistul francez Serge Tisseron[2]. El reaminteşte că această cultură aecranului a fost prost apreciată, însă aajuns în prim-plan şi şi-a câştigatautonomia devenind cultură digitală.Impactul asupra domeniului învăţării,a funcţionării psihicului şi relaţiilorinterpersonale şi sociabilităţii esteconsiderabil şi deloc de neglijat.

În definitiv, a cam trecut o jumătatede veac de la proiectul Xanadu şiinventarea, de către sociologul

american Ted (Theodore Holm) Nelson,a hipertextului şi atât de familiarului,azi, http (Hypertext Transfer Protocol).

Evident, cultura cărţii este ocultură a lui Unu, pe când culturadigitală este o cultură a multiplului.Cultura cărţii implică citirea unui textla un moment anume, un singurcititor, un singur autor. Fiecareactivitate e unică şi implică realizareaunei singure activităţi într-un timpdefinit. Relaţia de cunoaştere esteverticală: o cartea „ştiutoare” seadresează unui ignorant, într-undialog privilegiat. Cultura ecranuluieste cu totul diferită, ea implicănumeroase „ferestre”, numeroşispectatori, numeroşi creatori,creaţiile înseşi pot fi colective, ceeace pune complicate probleme şiconcepţiei obişnuite despredrepturile de autor. Cultura digitalăpermite activităţi paralele, variantenefinalizate sau provizorii, diferit faţăde domeniului cărţii. În culturadigitală, relaţia de cunoaştere sedesfăşoară pe orizontală şi e multiplă.

O prezentare schematică, pe douăcoloane, a celor două culturi ar fi,poate, mai clarificantă tehnic, dar s-arpierde seducătoarea iluzie a dialoguluişi avansării pas cu pas pe linia subţiredintre două lumi aparent divergente.

Cultura cărţii favorizează gândirealiniară, după modelul limbajului –succesiune de cuvinte, rânduri,paragrafe. Cartea oferă memoriaevenimenţială, practica unei învăţăriprin repetare. Memoria seconstruieşte cronologic, aşa cum e

Florin DOCHIA Florin DOCHIA

4 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

organizat textul Bibliei, care începecu o genealogie. A citi înseamnă aconstrui propria istorie asimilândgândirea altuia, făcând cu ea opoveste pentru sine. În culturadigitală, învăţarea se face prinschimbul de strategii şi deraţionamente, pe sistemul încercare-eroare, şi consistă într-o „construcţienarativă a discontinuităţii”. Suntfavorizate capacitatea de a face faţăimprevizibilului, tenacitatea,perseverenţa şi se permiteinteriorizarea accentuată a capacităţiide inovare. Pentru acelaşi SergeTisseron, în vreme ce cultura cărţii sebazează pe conceptul de asimilare(atât de drag lui Jean Piaget), culturadigitală e mai aproape de ceea cePiaget numeşte acomodare [3].

Virajul tot mai accentuat alproceselor de învăţare/ cunoaştere/comunicare de la cultura cărţii sprecultura digitală are efecte notabileasupra definirii funcţiilor psihicului.Cultura cărţii, a textului scris, a produsdemult o revoluţie a psihicului – însăşiactivitatea de a citi a activat anumitepărţi latente din creier, iarsecvenţialitatea paginilor a indusmecanisme specifice de gândire.Asemănătoare, în fond, sunt efecteleculturii digitale, care privilegiază altezone ale psihicului şi induce cusiguranţă o redefinire a identităţiiumane. În cultura cărţii, identitateaeste stabilă, unificată – primeazăindividul. Schimbarea de identitate areloc după evenimente esenţiale,explicate anterior sau apoi. În cultura

digitală, identităţile se definesc înfuncţie de spaţiul social. Persoana nueste in-divid, căci are numeroaseidentităţi, profiluri sau avatare. „Este«divid»”. Cultura digitală valorizeazăidentităţile multiple şi permiteadaptarea rapidă la schimbărileculturale şi sociale cu care neconfruntăm în viaţă. Cartea înseamnărefulare a dorinţelor, pe când digitalulpermite clivajul între diferite părţi alepersonalităţii în funcţie de situaţiile cucare se confruntă. „Acest clivaj alsinelui - insistă Tisseron -, care a fostvreme îndelungată consideratpatologic, nu mai e aşa. Cultura digitalăa făcut să evolueze modelele denormalitate. În vreme ce, în culturacărţii, cuvântul şi scrisul erau primelemijloace de acces la lume, de acumînainte, odată cu cultura digitală,imaginile şi simbolizarea [capacitateade a dezvolta reprezentări, n.m. - [4] ]sunt cele care predomină.” Realitateaeste altfel gestionată. Raporturile Lumereală – Lume fantasmatică / asimulacrelor (v. Jean Baudrillard) seschimbă, în funcţie de consistenţasusţinerii realităţii personale. Timpulflexibil, personal, se confruntă cutimpul cronologic. Afirmarea spontanăse confruntă cu temporizarea, cuaşteptarea. Idiosincrasia se confruntăcu convenţionalul. A aştepta, a amânaplăcerea e o treabă de gestionare aspontaneităţii faţă cu realitatea. Estedepăşirea simbolizării primare,realizarea trecerii, din inconştient înconştient, a simbolizării secundare,aceea care va fi conservată. Toate



acestea fac parte din realitatea cu carese confruntă individul deîndată cecapătă conştiinţă de sine, pe la vârstade doi ani. Accesul liber la culturadigitală modifică drumul până lacultura cărţii, neabandonată azi desocietăţile umane. Excesul de accesobligatoriu la cunoaştere pe caleaculturii cărţii accentuează clivajul şirefularea simbolizării secundare şipoate conduce la refugiul într-oversiune revitalizată, după un secol, decătre Internet, a noosferei lui Teilhardde Chardin ori, la extremă, spre autism.Până acolo încât Vincent Joly [5] poateopina că, „la modul general, îmi pare căreflecţiile psihanalitice asuprainternetului ar câştiga mult dacă s-arfolosi de conceptele dezvoltate în altecâmpuri de reflecţie. Mă gândesc maiales la teoriile naratologiei şi acelea aleludologiei asupra structurii jocurilorvideo şi specificitatea experienţeivideoludice, dar şi la conceptele de textşi de hipertext dezvoltate de criticaanilor 70 şi … la noţiunea de noosferă.”

Trecerea de la o cultură la altarevoluţionează şi sociabilitatea.Cultura cărţii favorizează o proximitatefizică, puternică, bazată pe legăturistrânse, genealogice; cultura digitalăprivilegiază relaţiile elastice şiactivabile, ceea ce numim legăturislabe. „În lumea cărţii, autoritatea esteinstituită şi se bazează pe o cultură aculpabilităţii [şi să nu uităm căideologia creştină e fundamentă pevina / păcatul originar/ă… pare că, prinarhitectura textului, însăşi CarteaCărţilor, transformată în hipertext, este

destul de asemănătoare cu un şir demesaje pe twitter… - n.m.], pe când încea digitală se bazează pe participareatuturor şi recunoaşterea de cătresemeni şi privilegiază, ca mecanismregulator, ruşinea.” Potrivit luiTisseron, afirmarea originalităţiipermite alăturarea la grupul cu care seidentifică. El este convins de faptul căcele două culturi sunt complementare,de vreme ce au destule defecte:cultura cărţii implică o strictăspecializare a cunoştinţelor,valorizează învăţarea pe de rost,personajele rigide, puţin evolutive şilegături de proximitate; culturadigitală favorizează dispersiacunoştinţelor, implică învăţareaintuitivă, ea ne aruncă în noi şi noisituaţii, fără feed-back cognitiv, nicitemporal şi, aşadar, fără conştiinţăde sine, privilegiază legăturilevirtuale, slabe, ne îndeamnă săfugim de realitate.

Pe de altă parte, este evident căfiecare are şi o serie de avantaje.Cartea stimulează obişnuinţele şiautomatismele, permite apropriereaistoriei proprii şi definirea uneiidentităţi narative, descrisă atât derelevant de Paul Ricoeur: „Fără ajutorulnaraţiunii, problema identităţiipersonale este într-adevăr prinsă într-oantinomie fără soluţie: ori e pus unsubiect identic cu el însuşi într-odiversitate de stări, ori se acceptă, peurmele lui Hume sau Nietzsche, căacest subiect identic nu e decât o iluziesubstanţialistă… Dilema dispare dacăidentităţii înţelese în sensul de acelaşi



(idem) i se substituie identitateaînţeleasă în sensul de sine (ipse);diferenţa între idem şi ipse nu e altadecât aceea între o identitatesubstanţială şi o identitate narativă…Spre deosebire de identitatea abstractăa lui Acelaşi, identitatea narativă,constitutivă ipseităţii, poate includeschimbarea, mutabilitatea în coeziuneaunei vieţi. Subiectul apare atunciconstituit, la un moment dat, ca lectorşi scriptor al propriei vieţi, după voinţalui Proust. Aşa cum se verifică prinanaliza literară a autobiografiei, istoriaunei vieţi nu încetează să fiereconfigurată de toate istoriile veridicesau fictive pe care un subiect lepovesteşte despre el însuşi. Aceastăreconfigurare face din viaţa însăşi oţesătură de istorii repovestite…Identitatea narativă nu e o identitatestabilă şi fără cusur; aşa cum esteposibil să se compună numeroaseintrigi pe subiectul aceloraşi incidente…,aşa este şi totdeauna posibil de a ţesedespre propria viaţă intrigi diferite,chiar opuse… În acest sens, identitateanarativă nu încetează să se facă şi să sedesfacă.” [6] Australianul MichaelWhite, specialist în psihoterapienarativă, obişnuia să spună: „Dupămine, povestea vieţii oamenilor esteaceea care le modelează vieţile. Ei îşifabrică viaţa în conformitate cu ceea cepovestesc.” Contextul în care toate celede mai sus au fost exprimate este, seînţelege, acela al culturii cărţii.

Cultura digitală, la rândul ei,stimulează interactivitatea şi inovaţiaşi ne permite să facem mai bine faţă

imprevizibilului. Noile tehnologii augenerat întotdeauna îngrijorări, dacăne amintim de dialogul platonician încare se critică apariţia scrisului şicititului. Creierul uman a evoluatpentru limbajul vorbit, nu pentru aînvăţa să scrie. Învăţarea se poateface nu mai prin limbajul vorbit,peripatetizând în grădinile luiAkademos. Acum ştim că totul e, înmare măsură, fals. Contrar celorsusţinute de Socrate, scrisul/citituldezvoltă memoria. Se subestimeazăadesea importanţa revoluţiilorcognitive asupra creierului uman. Sepot îmbogăţi funcţiile creierului prindezvoltarea unor competenţe noi, darasta nu se poate face plecând de lanimic, ci este necesară reorientareaunor neuroni, ceea ce se numeşte„reciclare neuronală”. StanislasDehaene, specialist în neuroimageriecognitivă, dezvăluie ordinea lucrurilor,încercând să elimine ambiguităţile:„Limbajul vorbit, care s-a dezvoltattimp de mai bine de două sute de miide ani, a beneficiat, fără îndoială, deo evoluţie selectivă şi creierul s-aadaptat formând structuri cerebraleproprii limbajului oral. Dar scrisul estefoarte diferit, căci el este o invenţieculturală foarte recentă, datând deopt mii de ani. Creierul nu a pututevolua, într-o perioadă atât de scurtă,spre a permite cititul. Totuşi, studiiledesfăşurate graţie tehnicilor deimagerie cerebrală pun în evidenţă oformă de specializare cerebralăpentru semnele scrise, în regiuneaoccipito-temporală stângă. Cauza



acestei specializări trebuie să fiecomplet inversată: nu creierul esteacela care a evoluat pentru scris, cisistemul cultural al scrisului este celcare a evoluat în asemenea modîncât să se adapteze creierului. Existăcircuite cerebrale care au ovariabilitate legată de zonelelimbajului suficient de plasticăpentru a fi reciclate şi a se adaptalecturii.” [7] Şi, mai departe: „Întimpul învăţării cititului, cortexulvizual se îmbogăţeşte. El e capabil săfacă, puţin câte puţin, discriminărifoarte fine care nu implică neapăratcitirea, ci, de exemplu, imaginile. Seconstată că regiuni ale creieruluilegate de forma vizuală a cuvintelorşi de reprezentarea limbajului vorbitse modifică după cum cineva estealfabetizat sau nu. Aceleaşi conexiuniîntre aceste diferite zone se transformăprin învăţarea cititului şi noi avemtendinţa de a subestima felul în carecititul face creierul să evolueze. Sepierd competenţe. Zona din creiercare s-a specializat în învăţarearecunoaşterii literelor ne face săpierdem [temporar] capacităţi de arecunoaşte feţele. De fapt, sistemulse reorganizează… Acestea fiind zise,trebuie să înţelegem că orice obiectcultural introdus în mediul nostruproduce efecte. [8]” Concluzia sprecare ne conduce cercetătorul francez,după prezentarea rezultatelornumeroaselor experimente, este căînvăţarea concomitentă a mai multorcompetenţe, cum ar fi scrisul, cititul,cântatul la pian (reproducerea

sunetelor muzicale), este beneficădezvoltării psihicului, a personalităţii.Se ştie că, în domeniul scrieriialfabetice, circuitul vizual şi gestual alscrisului facilitează memorizarea. Seştie, de asemenea, că a învăţa să scriiîn acelaşi timp cu a învăţa să citeştifacilitează învăţarea lecturii, întrucâtcreierul memorizează mai bineinformaţia când foloseşte codurimultiple. Se ajunge chiar mai departe,socotindu-se că scrierea de mână esteresponsabilă de sensibilitateaempatică şi de acurateţeamanifestărilor afective.

De ce folosirea computerului nu arfi printre competenţele care săinfluenţeze dezvoltarea cognitivă aindividului? Întrebarea este superfluă,lipsa accesului la cultura digitală estedeja socotită un handicap major.Tehnologia a devenit arhitectulintimităţii noastre, aşa titrează HubertGuillaud, scriind despre cartea „AloneTogether” („Singuri împreună”) aetnopsihologului Sherry Turkle, de laMIT, un fascinant portret al relaţieinoastre schimbătoare cu tehnologia şidespre cum redefineşte aceastapercepţia intimităţii şi solitudinii.Tehnologie a fost şi cartea, subdiferitele ei forme materiale,tehnologie este şi cartea în formadigitală, hipertextul. De fiecare dată,la fiecare modificare de suport, demediu, structura psihicului uman s-aschimbat, s-a adaptat, s-a augmentatsensibil. Empatia şi afectivitatea nu semai hrănesc din gestica scrierii demână, ci din alte surse ale complexului



virtual digital. Aria fantasmelor /simulacrelor se extinde spre infinit.

Ceea ce deosebeşte revoluţiadigitală de celelalte revoluţii este, maiîntâi, faptul că include competenţeleanterioare aproape în totalitate.Cultura digitală încorporează culturaimaginii, cultura sunetului, culturacărţii, cere competenţe utilizabileconcomitent, impune răspunsuri rapidela probleme complexe, spre a se evitaconfuzia, abandonul, izolarea. Odatăstăpânite aceste competenţe, lumeadevine deja mai accesibilă, cu toatărealitatea şi simulacrele ei. Mă referatât la lumea exterioară, cât şi la lumeainterioară, aflate într-un echilibru pusconstant în discuţie. În al doilea rând,revoluţia digitală are în centrul eiabsenţa componentei materiale.Cultura digitală se fundamentează peimaterial, pe existenţa în virtual.Teoretic, informaţia digitalizată poateaccesa direct reţeaua neuronală.Stadiul tehnologic primitiv impune,încă, existenţa obiectelor materialeca intermediar între mesajelenumerice şi creierul receptor şidepozitar al informaţiei.

Cultura lui Unu şi culturamultiplului coexistă şi se acceptăîmpreună în această perioadă detranziţie în devenirea fiinţei umane.Înlocuirea suportului textului scris sautrecerea de la text la hipertext implicăimpactul unor crize de adaptare,implică rezistenţe nostalgice şisentimentale - „mi-e dor de mirosulcărţii tipărite!” - ale celor legaţi,firesc, de un trecut care înseamnă

parte din definirea personalităţii lor.Însă, transplantarea formelor cărţiimateriale în cultura digitală, pas cucare s-a început tranziţia, dă semnede oboseală. Independenţa tot maiaccentuată de manifestare şiinterconectarea globală cere formenoi de expunere a informaţiei, maiapropiate de funcţionarea reală asistemului neuronal, care sereorganizează neaşteptat de rapid.Obiectele folosite pentru comunicareainformaţiei se schimbă prea repede caformă şi ca opţiuni de accesare.Răsfoirea obişnuită a paginilor,conservată, (inclusiv cu reproducereasunetului caracteristic!) din raţiuni dehabitudine, la editarea cărţiielectronice (e-book), dispare cu totulla ediţiile online ale jurnalelor, înfavoarea hipertextului care sederulează pe verticală şi permitesalturi / trimiteri (link = legătură) laoricare alte pagini din imensitateainombrabilă a reţelei (pour la bonnebouche, a se revedea arhitecturanarativă din Rayuela lui Julio Cortázar,1963; la 7 iulie 1961 apare Cent millemilliards de poèmes, poeziecombinatorie de Raymond Queneau,la Gallimard; iar manuscrisul On theRoad al beatnic-lui Jack Kerouacfusese finalizat în 1957: 125.000 decuvinte scrise în doar trei săptămânila maşină, pe un scroll (o rolă) de 36de metri; 370 de pagini cu un singurparagraf; conceptul de hipertext vaapărea în 1965). Hipertextul are omare elasticitate, poate fi accesat pediferite gadgeturi, de la desktop, la



Florin DOCHIA

tabletă, iPad sau iPhon. Cartea, înforma sa digitală, se va adapta şi ea,răsfoirea putând fi alternată cuderularea, încercare nu chiarnecunoscută în Istoria umanităţii,dacă avem în vedere felul în care seciteau papirusurile egiptene [9] orirulourile din piele pe care esteimprimată Tora [10].

Designerul şi eseistul Craig Modexplica, încă din 2010, în eseul Booksin the Age of the iPad [11], că, „încărţile imprimate, propagarea dubleipagini a fost ecranul nostru. Este uşorsă se gândească aceeaşi soluţie şipentru iPad. Nu e nevoie. EcranuliPad-ului trebuie considerat în aşa felîncât să se recunoască limitele fiziceale aparatului, ţinând cont deeficacitatea nelimitată a noului spaţiu.Vom vedea noi forme de naraţiuneieşind din acest nou ecran. Este oocazie de a redefini modurile dedialog între cititori şi conţinut.”

Deocamdată, diferenţa deprezentare dintre hipertextul carte şihipertextul jurnal se păstrează, cel maiprobabil din raţiuni de marketing.Cartea digitală este sensibil mai ieftinădecât cartea imprimată. Lecturajurnalelor se face din ce în ce mai multcontra unei plăţi (electronice!) modicesau pe bază de abonament. Fărăplată, ai acces la editoriale şi laexcerpte, accesul gratuit la textulintegral, ţi se precizează, îl vei aveapeste 18 sau 24 de luni. În cel maibun caz…

Piaţa cărţii e mai conservatoare, seadaptează mai greu decât piaţa

informaţiei cotidiene. Pentru început,manualele şcolare fac primele pasulmai departe, incluzând în paginiledigitale filme documentare, schemedemonstrative animate, jocuristrategice şi interactive, favorizândschimbarea paradigmei învăţării, de lamemorizarea cu orice preţ (asimilare),la înţelegerea fenomenelor prinîncercare-eroare (acomodare) şiconstituirea unei coerenţe discontinueindividuale, adaptată caracteristicilorde personalitate specifice. Oferta esteegală pentru toţi, abordarea ei esteindividuală, personalizată, în vreme ceinterconectarea e deschisă spretotalitatea actanţilor (fiinţe umane, darşi biblioteci virtuale, publicaţii onlineetc.) din spaţiul culturii digitale.

______________[1] Les arbres sont des alphabets,

disaient les Grecs. Parmi tous lesarbres-lettres, le palmier est le plusbeau. De l’écriture, profuse et distinctecomme le jet de ses palmes, il possèdel’effet majeur : la retombée. („Versl’écriture”, Roland Barthes par RolandBarthes, 1975)

[2] „Enfants et écrans”, rapport surla relation des enfants aux écrans,éditions Le Pommier, 2013

[3] asimilarea e un mecanism ceconsistă în integrarea unui obiect nousau unei situaţii noi într-un ansamblude obiecte sau situaţii pentru careexistă deja o schemă; acomodarea eun mecanism ce consistă înmodificarea unei scheme existentespre a putea integra un obiect nousau o situaţie nouă.

Florin DOCHIA


[4] de remarcat că teoria freudiană– opoziţia dintre registrele acţiunii şireprezentării: eşecul de limbaj, căcireprezentarea unui lucru se opunereprezentării unui cuvânt – cade îndesuetudine, prin schimbareareferenţelor sociale ale individului.

[5] La Noosphère. Internet a-t-il del’esprit?, paradoxa1856.wordpress.com

[6] Ricoeur, P. (1985) Temps et récitsIII, Le temps raconté, éditions du Seuil,apud Isabelle Laplante, l’IdentitéNarrative, www.mediat-coaching.com

[7] Apprendre au XXIe siècle:interview de Stanislas Dehaene, LeMonde de l’intelligence, n°11-janvier/février/mars 2008

[8]„Enfants et écrans”… [9] Cartea din papirus se prezenta

sub forma unui sul alcătuit din foi lipiteunele în continuarea celorlalte, adeseaîn număr de zece. Lungimea medie aunui sul era de la 6 până la 10 metri,dar papirusul Harris (cronică a domnieilui Ramses al III-lea) depăşeşte 40 demetri. Cartea se desfăşura orizontal; eaera împărţită în coloane verticale şiaproape întotdeauna scrisă pe o parte,cea a sensului orizontal al fibrelor.

[10] Pentateuh (Πεντετεύχως — îngreacă „cinci suluri sau cutii pentrupăstrarea lor”). Este numele deprovenienţă greacă sub care suntcunoscute în limba română primelecinci cărţi ale lui Moise din VechiuluiTestament - Geneza, Exodul, Leviticul,Numeri şi Deuteronom. În originalulebraic, ele poartă numele de „Tora”,(Învăţătura sau Legea), un cuvânt carevine de la verbul „yara” (hora) care

înseamnă „a preda, a instrui”.Termenul Pentateuh apare înSeptuaginta, traducerea în greacă aVechiului Testament.

Cea mai veche Tora din lume,datând cel mai probabil din secolul alXII-lea, a fost descoperită în arhiveleUniversităţii din Bologna. Sulul,confecţionat din piele de oaie, are olungime de 36 de metri şi o înălţimede 64 de centimetri. Acesta era clasatîn arhivele universităţii italiene ca undocument din secolul al XVII-lea şi cuun nume foarte simplu: „sulul numărul2”. Descoperirea a fost făcută deprofesorul de iudaism Mauro Perani,care a observat că textul din acel rulounu era conform cu anumite modificăriaduse Torei în secolul al XII-lea. Ruloulfusese identificat şi catalogat în moderonat de un arhivist în anul 1889.Sulul face parte dintr-o serie de 30 demanuscrise evreieşti pe careprofesorul Perani a început să lecatalogheze în februarie. Ruloul se aflăîntr-o stare excelentă de conservare.„Documentul este extrem de rar,pentru că, atunci când textul din Torasuferă vătămări, documentul îşi pierdecaracterul sfânt şi nu mai poate fiutilizat. El este atunci distrus”, aexplicat expertul italian. Expertul a maiprecizat că zeci de mii de exemplareale Torei au fost distruse de nazişti întimpul celui de-al Doilea RăzboiMondial. Cel mai vechi rulou al uneiTora cunoscut până în prezent dateazăde la sfârşitul secolului al XIII-lea.

n

Florin DOCHIA


Florin DOCHIA

Construită savuros la nivelulexpresiei, care armonizează toate

registrele limbii, argoul, în cascadă,fiind însă, poate, latura cea maiconsistentă, cartea lui Horia Gârbea –Căderea Bastiliei, Ediţia a II-a,definitivă, Editura Corint, Bucureşti,2007 – este un roman-pamflet, alcărui referent este lumea literarăromânească postdecembristă, dar cunăravuri păstrate dinainte, cu toateavatarurile acesteia, cu manifestărileei proteice, originale, alcătuită dinfiguri pitoreşti, cu trăsături şarjatepână la grotesc, străbătând oexistenţă cotidiană adeseori abjectă,cu intrigi care tulbură atât culisele,cât şi „scena” la vedere a cetăţii.Veleitarismul, stabilirea ierarhiilorvalorice, acordarea premiilor, intrareaîn breaslă sau ungerea ca membru alcelei mai importante organizaţii sunt,de asemenea, teme pe care leilustrează consistent scriitorul,scoţând în evidenţă circul, având,fireşte, ca subsidiar, „pâinea”, îndiverse forme.

Romanul, a cărui acţiune sederulează într-o perioadă scurtă, dedoar câteva zile, oferă o imagine

panoramică, expusă aproapemonografic, în cele 141 de pagini alesale, în care se sintetizează tribulaţiilescriitorimii, scoase în faţă prin câţivareprezentanţi ai breslei – AlduRădulescu, Rafael Robănescu, CălinŢâru, Marin Pupan, Alteea Fleciu,Mitică Unguroiu, Pavel Onorius etc.Scriitorul întreprinde, în felul acesta,mutatis mutandis, în termenilovinescieni, o inedită istorie literară,bazată pe o cunoaştere sincronică afaptelor ştiute, a celor care au statutde secret al lui Polichinelle sau aaltora cu aură de fabulaţie, polemicăla adresa istoriilor literare mai multsau mai puţin canonice, dar avândsprijinul necesar de a căpăta statutulde eligibile pentru intrarea în acestperimetru.

În plan narativ, asemeneapersonajelor Hortensiei Papadat-Bengescu, cele ale lui Horia Gârbea îşipregătesc participarea în vreun fel la„concertul”, nu „din muzică de Bach”,ci al împărţirii premiilor, în aşteptareacăruia viaţa lor curge, adunând detoate: amoruri ilicite, umilinţe,laşităţi, triumfuri mărunte, eforturicreatoare ori doar amintiri ale câte

cronica literară Mioara BAHNA


Mioara BAHNA

Obiceiuri ale pământuluiHoria Gârbea – Căderea

Bastiliei

unui moment în care zeiţeleinspiraţiei i-au vizitat sau li s-a părutnumai, ticăloşii mărunte sau chiarcrime. Teatrul lumii literare estesurprins cu o volubilitateextraordinară, fără ca naratorulauctorial, omniscient, să-şi cruţe învreun fel subiecţii şi, totodată, fărăsă-şi cenzureze implicarea în judecataderaierilor de tot felul carecaracterizează o categorie socio-profesională, altfel, văzută din afară,model de moralitate / cuminţenie,aşa cum îl dojeneşte cu superioritatepe Aldu Rădulescu, după crima decare e repede exonerat, un poliţist, cuopinii legate de literatură, undomeniu, de altfel, la îndemânaoricui! Aşa că, după investigaţiiadânci prin presă şi discuţiiconjuncturale cu „învinuitul”,tresălăul conchide irevocabil culehamite: Vă ţineţi şi voi de porcării…Iar naratorul-rezoner observă:Epoletarul jubila că scriitorii păreau lafel de tâmpiţi ca el. În acest context, eamintit un personaj episodic, a căruiprezenţă împinge vag cartea spreliteratura memorialistică: citându-l peun Stoicescu, autorul ultragiat al unuivirulent articol, publicat dupăstabilirea premiilor aşteptate de toţi,poliţistul comentează pentru cel aflatîncă în detenţie: – Zice că numai elmerita. Şi că nu i-a dat. Ha-ha. Cică adat lu’ unu’ Gârbea. Îl cunoşti? Cine eGârbea acesta? Şi răspunsul„reţinutului”: – Un tâmpit.

Deruta însă în stabilirea valorilornu provoacă, aşa cum demonstreazăpersonajele, tulburări personale preamari, din moment ce, asemenea luiCaţavencu, deşi nu sunt aspirante lapoziţii politice înalte, ci la râvniţii lauridin curtea muzelor, ştiu că asta nu-icea din urmă Cameră! Şi tot capersonajul lui Caragiale, schimbândce e de schimbat, sunt trimişi de„şef” să se înfăţişeze la sediulpământesc al uniunii spre a bate dinpalme la decernarea premiilor,amăgindu-se că Azi ia unul, mâinealtul… Criteriile aplicate de juriul deboşorogi cretini sunt faima, vârsta,locul de obârşie, vocea gazetelor,numele celor care lăudaseră o cartesau alta. Cât priveşte criticii,naratorul are aceleaşi apreciericaustice, din moment ce, de multeori, absolut toţi se refereau numai laprimele cincizeci de pagini, încât, peplaiurile dâmboviţene, era de minunecâţi premianţi întru literatură erau şiimportatori de ţigări. Mult pestemedia mondială.

Apelând la intertextualitate, HoriaGârbea îşi agrementează textul cutrimiteri la enunţuri celebre: dupăcoşmarul amintit în incipitulromanului, Aldu Rădulescu se vedeaenorm şi simţea monstruos, iar, puţinmai târziu, se temea să nu se întoarcăla articole de presă despresinuciderile de cartier cu sodăcaustică, dric la poartă şi cai mascaţi,pentru ca Alteei să-i şoptească ironic-

Mioara BAHNA Mioara BAHNA


linguşitor, ca urmare a unei croniciprovocatoare de vise rele: Când amcitit cum mă făceai albie de porci, cemult te-am iubit! Pe de altă parte,prin romanul pe care voia să-ltrântească, Rafael Robănescu doreasă facă concurenţă nu stării civile îngeneral, ci stării civile din China, încare personajele să se calce pepicioare. Altădată, se poartă modestcum numa’n vis. Lui Ţâru, Clotilda îicade la pieptu-i de aramă, devenitălebăda murindă. De asemenea, într-un orăşel din câmpie, timpul ajunsesesă manifeste faţă de oameni onesfârşită lehamite şi un personajepisodic e mai slab de minte, inimă şiliteratură, iar studenţii unui profesorprea sensibil la farmecele tinerilorconvorbeau cu idealuri mistice.

Acţiunea romanului se desfăşoară,în principal, în Bucureşti, SodomaBalcanilor, oraşul în care se aflăsediul central al comunităţiimâzgălicilor, al truditorilor pixului,podiumul celor mai bizare proiecte şiîntâmplări, petrecute înpromiscuitatea unor locuinţe, pestradă, la radio, într-o cârciumă saualta, frecventată de boemi sau deobraze subţiri, în redacţii, în spateleacestora, la sediul marilor orgolii, laMuzeul Literaturii Române, în sedii depoliţie, la „mititica” etc. Spectacolulcontinuu pe care îl oferă lumeaaceasta, diversă, trudind spreinfectarea bibliotecilor, cu pretenţiide mare artă – de la epigramişti la cei

prezenţi în cartea de citire –reflectând obiceiuri împământenitenu de ieri, de azi, e susţinut la nivelulexpresiei de sarcasmul neiertător alvocii narative, concretizat printr-oabundenţă de termeni descriptivi:papagaliţă de filologie; bimboaşca;Berenicea; goriloi; scriboman; aripatacreatură; frăţioara; aspida hipnotică;pendulina; victimuţa; şnuruita;deghipsatul; eterata; tartorul etc.,vocabulele de acest fel inserându-seîn fuxul narativ fără explicaţii, ca şiscrierile cronicarilor vechi, odată cumetamorfoza de vreun fel trăită depersonajul focalizat.

Contorsiunile sufleteşti aleacestora, aduse de cocoşata Soartă şitraduse deseori comportamental suntla fel de expresiv formulate, printr-un„vârtej lexical”, prin care „autorii”urmau uneori să simtă pe coperta lor;cu conştiinţă hărtănită; în doze degeniu mici; insistenţele de ţânţarnehalit ş.a.m.d.

În acest registru, se înscrie şiintrospecţia pe care şi-o face RafaelRobănescu, în aproape tot capitolul al12-lea, traducând bântuirile sufleteştiale unui ins receptat de ceilalţi caputernic. Analitic, personajul îşiradiografiază disconfortul indus devorbele aruncate la întâmplare de oPena Corcoduşa contemporană – acărei prezenţă în roman trimitepersonajele masculine încontiguitatea crailor lui Mateiu I.Caragiale – şi, visând să îi treacă



urâtul şi frica de moarte, cautăantidotul în gândul la a se refugiatemporar în braţele primei femei carei-ar ieşi în drum, să se ghemuiascălângă ea ca în burta mamei, aceastaputând fi vreo aspirantă la a dalovitura în literatură. În visul acesta,amplu şi detaliat, valorificând, prinapelul la flashback, experienţereiterate ale vieţii sale particulare şiliterare, trimiterile intertextuale sunt,de asemenea, dense: era ca-n ziuacea dintâi când izvorau lumine; setemea c-or să-i crească aripi până lanori, se temea, iarăşi, să nu rămânăsingur în palat de nuntă şi cavou,singur lângă mort şi să-i fie frig;fiindcă restul ar fi fost tăcere şi

nemişcare plină, încât îl apucagroaza, monşer, mai ales că se simteprejmuit ca o grădină. Şi Bastilia, pe acărei stradă se află liliputana locuinţăale cărei chei şi le trec locatarii ei dela unul la altul, când îşi propun să maicadă câte o „redută” de carton, maimult sau mai puţin seducătoare, daravând cert o calitate – că e de genfeminin –, deşi a căzut de vreo douăsute de ani, nu are niciun drept, aredoar datorii, ce-i pasă codrului de ele.Drama pe care şi-o conştientizează şi,în unele momente, ca acesta, oîngroaşă, e a limitării: e încercuit deziduri, prins în ziduri ca aia de peArgeş, o cărămidă în zid…

Cu extraordinară claritate aperspectivei, cartea lui Horia Gârbea– care începe printr-o trimiterekafkiană, cu Aldu Rădulescu,trezindu-se într-o bună dimineaţă (…)prefăcut într-o insectă scârboasă şi seîncheie cu o aluzie dantescă, tot într-odimineaţă, când acelaşi personaj deprim-plan al operei înţelege că, pânăla urmă, nu era decât iubirea carerotea sori şi stele – poate fi citită şi cao artă poetică insolită, în careautorul, fără a-şi propune eradicareadisfuncţionalităţilor lumii literare,exprimă, măcar, desolidarizarea deacestea, cu un deosebit talentparodic, prin care subliniazăarbitrarul care guvernează de foartemulte ori acest areal.

n



Miercuri, 7 august 2013, a încetatdin viaţă Petru Ursache,

etnolog, estetician si istoric literar,membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia Filiala Iaşi. Petru Ursache s-anăscut la 15 mai 1931, în comunaPopeşti, judeţul Iaşi. A absolvit LiceulNaţional Iaşi în 1951, apoi Facultatea deFilologie a Universităţii „Al. I. Cuza”(1952 – 1956), fiind licenţiat în limba siliteratura română. În 1971, obţine titlulde doctor în Filologie. A profesat cabibliotecar la Biblioteca judeţeană „Gh.Asachi” (1956 – 1958), preparator –asistent (1958 – 1960), lector (1960 –1977), conferenţiar (1977 – 1992),profesor (1992 – 2001) la Catedra deLiteratură română şi la Catedra deLiteratură comparată. Petru Ursache adebutat în revista „Scrisul bănăţean”(1958). Dintre volumele publicateamintim:„Şezătoarea” în contextulfolcloristicii (1972), Poetică folclorică(1976), Prolegomene la o estetică afolclorului (1986), Eseuri etnologice(1986 ), Titu Maiorescu. Esteticianul(1987), Camera Sambô. Introducere înopera lui Mircea Eliade (1993), Etnoestetica(1998), Mic tratat de estetică teologică(1999), Cazul Mărie. Sau despre frumos înfolclor (2001), Sadovenizînd, sadovenizînd.Studiu estetic si stilistic (2005), Înamoratiîntru moarte. ErosPoesis la CezarIvănescu (2006), Antropologia, o ştiinţăneocolonială (2006), Etnosofia (2006),Camera Sambô. Introducere în opera luiMircea Eliade, ediţia a doua, revăzută şi

dezvoltată (2008), Mic tratat de esteticăteologică, ediţia a doua (2009), Omul dinCalidor (2012), Mioriţa - dosar mitological unei Capodopere (2013). A publicatnumeroase articole, studii şi eseuri înperiodicele principale din Iaşi, ConvorbiriLiterare fiind una dintre revistele desuflet ale acestuia. Petru Urscahe s-aîngrijit de apariţia a peste douăzeci deantologii şi ediţii critice, unele încolaborare cu Magda Ursache. Pentruactivitatea sa, a fost recompensat cuPremiul Profesor Emeritus al Universităţii„Al. I. Cuza” (2001), Premiul de Excelentăal Uniunii Scriitorilor Filiala Iaşi (2001,2006), Premiul opera omnia acordat deRevista „Convorbiri literare”, Premiulopera omnia acordat de Biblioteca„Vasile Voiculescu”, Buzău, 2001. Prindispariţia lui Petru Ursache, UniuneaScriitorilor din România pierde uncreator important, iar cultura română unspecialist de marcă. (Red.)

in memoriam Petru URSACHE


Petru URSACHE

S-a stins din viaţă IeronimTătaru, un intelectual de o rară

distincţie, profesor şi scriitor dealtitudine. L-am văzut din prima zicând am ajuns pe tărâm prahovean.Era şeful comisiei care corectalucrările pentru concursul de ocuparea catedrelor de limbă şi literaturăromână. A ţinut, nu peste mult timp,să mă cunoască personal, să mă„felicite”, zicea, pentru „isprava”făcută. Magistrul slujea şcoala, amaflat şi m-am convins, cu devotamentşi discreţie a competenţei sale. Aveao prezenţă, să spun aşa, voalată ca unparfum de mare fineţe. Un bărbatimpozant, rasat, dar, paradoxal, de osimplitate şi o decenţă ieşite dincomun. Acestea, însoţite de unsentiment al prieteniei blânde şi ovoinţă temperată de a trăi şi a lucra.

Scriitorul avea în vedere princărţile sale, înainte te toate,învăţământul: Comentarii stilistice şiliterare, Modalităţi de analiză atextului literar, Din universul liriciinoastre, Crestomaţie de literaturăuniversală, Din lirica modernă etc.Comparatist, stilistician, istoric şicritic literar de o delicată anvergură,cel mai mult s-a dedicat „concitadinului”I. L. Caragiale, în cinci cărţi compacteşi în multe articole-eseuri. Conexiunişi confluenţe, Semne (în patru

volume), Meridiane îl descoperă pecomparatist, pe iubitorul şicunoscătorul artelor plastice.

Printre ultimele sale contribuţii larealizarea proiectelor monograficeale Societăţii Culturale „Ploieşti-Mileniul III” au fost comunicarea„Caragiale şi Ploieştii”, prezentată laBiblioteca Academiei Române cuprilejul lansării volumului I almonografiei „Marea Carte a Ploieştilor”şi capitolul privind învăţământulploieştean – de la începuturi şi pânăla sfârşitul secolului al XIX-lea, care vafi publicat în volumul al III-lea alacestei lucrări enciclopedice.

Cu Ieronim Tătaru se duce la celeveşnice unul dintre marile spirite aleculturii noastre.

Constantin Trandafir

in memoriam Ieronim TĂTARU


Ieronim TĂTARU

Fecior al mocanului Dumitru Vlaicu dinBinţinţi, de lângă Orăştie, născut în

noiembrie 1882 şi crescut pe malurileliniştitului Mureş, Aurel Vlaicu era om simplu,ca cei în mijlocul cărora trăise şi lângă care-irămăsese totdeauna sufletul. El avea sădevină pionierul aviaţiei româneşti dar şi alaviaţiei mondiale, cu toate că mai mariivremii nu i-au recunoscut meritele şi aurămas indiferenţi în faţa capacităţii lui şi auriaşei lui trude depuse pentru propăşireaaeronauticii.

Era un om simplu ca toţi ţăranii caretrudeau în comitatul Hunedoarei, pe moşiilegrofilor. Simplitatea şi modestia l-aucaracterizat toată viaţa, curmată la 31 de anipe câmpul de luptă al tehnicii aeronautice.

Cu toate peregrinările sale prin imperiulaustro-ungar cu toate şcolile pe care le-acolindat mânat de dorul de a cunoaştetainele maşinilor, el a păstrat tot graiul de pemalurile Mureşului şi mândria truditoruluicare nu se pleacă în faţa grofilor şi nu lecântă în strună.

Aceste trăsături de caracter i-au cauzatmulte neplăceri lui Aurel Vlaicu, „bădăranul”,„necioplitul” şi uneori „obraznicul” care nuţinea nici seama treselor de pe umărul maimarilor, nici seama rangurilor princiare.

Mulţi, foarte mulţi l-au privit ca pe o fiinţăcurioasă, care vorbeşte fără să gândească lace spune în afară de ceea ce era în directălegătură cu „gândacul” lui, cum îşi numeamaşina la care meşterea.

Vlaicu vorbea ceea ce gândea şi se purtaaşa cum îi era firea, nu după canoanele

protipendadei franţuzite ale vremii. De miccopil el a meşterit în curtea casei părinteştiîmpreună cu fratele său Ion la maşinile pecare mai târziu le-a măiestrit. Tot acum înalţăzmeie pe dealul Sărâscaului iar caflăcăiandru, la şcoală visa şi lucra la viitoarelesale maşini.

A învăţat buchile abecedarului în satulnatal, apoi a mers la Orăştie unde a deprinstainele ceasornicăriei. Pentru cei din Binţinţi,încă de pe atunci era „maistoraş” fărăpereche dar numai „maistoras ceasar” adicămeşter la ceasuri. După un conflict aprig cuun coleg, Vlaicu a plecat de la Orăştie la Sibiupentru a relua învăţătura. Visul tatălui săuDumitru Vlaicu, era să-l facă pe Orel om cucarte şi pentru aceasta a amanetat la băncile”Albina” şi „Ardeleanca”, an de an pământulpe care-l avea.

La terminarea şcolii a fost luat în armatăşi repartizat la marina militară în zonaAdriaticii, la Pola. După cătănia grea a plecatla München pentru a învăţa mecanica care-lva ajuta la construcţia aeroplanului său.Lipsit de mijloacele materiale s-a angajat laUzinele Opel pentru a strânge bani pentruconstruirea aeroplanului. Nu a reuşit marelucru şi s-a întors în satul său natal cu olegăturică firavă în mână şi călare pe un„biciclu” pe care-l înjghebase singur.

La München, unde a plecat în 1902pentru a urma Şcoala Politehnică, afrecventat bibliotecile studiind lucrări caretratau probleme legate de zbor şi de aviaţie.Astfel a luat contact cu lucrarea lui OttoLilienthal numită „Zborul păsărilor ca bază aaviaţiei” pe care a citit-o cu mare atenţie.

Studiile universitare le-a absolvit la 18iulie 1908, la Şcoala Tehnică Regală Bavarezăşi a primit actul de studii nr. 4939 semnat deprof. univ. dr. H. Tiersch, rectorul vestiteiinstituţii.

În timpul şederii la München a proiectatprimul aparat de zbor cu aripi batanteacţionat de arcuri, dar a abandonat acestproiect convins fiind că viitorul îl reprezintă


memento Carmen BĂJENARU

Carmen BĂJENARU

Aurel VlaicuŞoimul cu aripile frânte

aeroplanele acţionate de motoare.A hotărât să treacă munţii în ţară în 1909,

deoarece de la Bucureşti răsărea „soareleromânismului”. În capitala României, AurelVlaicu a fost îmbrăţişat cu multă căldură decătre reprezentanţii intelectualităţii. Printreaceştia amintim pe admiratorul său I. L.Caragiale, viitorul Patriarh al României MironCristea, George Coşbuc, Şt. O. Iosif,prahoveanul George Ranetti, Nicolae Iorga şiGh. Pop de Băseşti.

La demonstraţia aviatică din octombrie1909 din Parcul Filaret vor participa miniştriiToma Stelian, Vasile Morţun, Alex. Djuvara,generalii Mihail Bădescu şi GeorgeGeorgescu, deputatul D.D. Pătrăşcanu.

Aurel Vlaicu a fost angajat în 1909 cainginer la Arsenalul Armatei (pentru scurttimp) primind o leafă de 300 lei pe lună şi aînceput lucrul la un nou avion. MinisterulLucrărilor Publice i-a acordat o subvenţie învaloare de 300 lei. Cu toate că era sprijinitchiar de I.I.C. Brătianu, tânărul aviator a fostprimit la Arsenal cu ostilitate de către Lt. Col.Adrian Miclescu şeful Arsenalului Armatei.Poetul Octavian Goga şi ministrul D.D.Pătrăşcanu, tatăl lui Lucreţiu Pătrăşcanu,influent parlamentar în perioada 1910- 1914- au deschis porţile ministerelor şi au strânsbanii necesari pentru experienţele tânăruluiinventator.

Astfel a putut Vlaicu să construiascăunele din primele modele perfecţionate deavioane ale Europei. În anul 1910 Vlaicu seafla la Paris cu intenţia să procure un motorpentru aeroplanul său. Geniul românescfăcea încă odată dovada capacităţilor saleinepuizabile şi creatoare.

Spiru Haret, după ce a asistat la odemonstraţie a înlesnit lui Vlaicu executareaaeroplanului în Arsenalul Armatei oferindu-işi un post onorific plătit cu 500 lei pe lună.Ulterior a fost construit la Şcoala Superioarăde arte şi meserii cu sprijinul material alMinistrului Instrucţiunii aeroplanul Vlaicu II.În 1911 când a apărut şi cartea lui Vlaicu

consacrată aeroplanului, Spiru Haret apropus-o Academiei Române pentru unpremiu de 5000 lei. Academia Română îi vaacorda premiul. Despre „aeroplanul Vlaicu”doctorul Istrati va declara că „a servitromânismului şi omenirii”. Aurel Vlaicu i-amulţumit lui Spiru Haret în scrisoarea din 17septembrie 1912 pentru acordarea premiuluiAcademiei şi pentru că „m-aţi încurajat şiajutat atât de mult”.

În anul 1910 Vlaicu a obţinut brevetul nr.2258 pentru maşina de zburat cu un corp înformă de săgeată. Cu acest aparat aparticipat la manevrele militare din toamnăşi a reuşit să ducă un mesaj cifrat (ordin deluptă) de la Slatina la Piatra Olt situând prinaceasta România pe locul al doilea dupăFranţa în utilizarea avionului cu destinaţiemilitară. Avionul Vlaicu I (model 1910) a fostprimul avion militar din dotarea armateiromâne, iar Vlaicu a devenit astfel primulpilot al oştirii noastre. România era a douaţară din lume – după Franţa – care foloseaavionul în cadrul unor manevre.

În timpul campaniei din Bulgaria din varaanului 1913 Vlaicu – primul pilot militar dinRomânia din 1910- a îndeplinit misiuni deobservaţie aeriană. Pe Aurel Vlaicu îl găsimcolaborator al Revista Automobilă care făceaparte din Sindicatul Ziariştilor din Bucureşti în1912. De asemenea, constatăm că AurelVlaicu a publicat şi o lucrare intitulată„Impresii din văzduh”. Aurel Vlaicu a fostdistins cu ordinul „Steaua României” pentruparticiparea la cel de-al doilea război balcanic.El a participat şi la acţiuni organizate deSocietatea Unirea din Bucureşti. Cu toategreutăţile, Vlaicu reuşeşte să-şi construiascămonoplanul, cu care a participat la concursuriaviatice alături de numeroşi zburători străini.În zilele de 19 şi 20 iunie 1912 Aurel Vlaicu azburat în premieră, inaugurând astfelaerodromul de la Aspern. După două zboruriprimite cu ovaţii de către public, Vlaicu aprimit brevetul de pilot acordat de FederaţiaAeronautică Internaţională.


Carmen BĂJENARU Carmen BĂJENARU

Pentru construcţia celui de-al treileaaparat de proporţii mai mari „fruntaşiiromâni din Arad au lansat un apel pentrustrângerea unei sume de 30 000 coroane”.Acest apel a fost primit cu multă căldură şi„în câteva zile s-au strâns mai multe mii decoroane şi e speranţă ca Ardealul, cu toatăsărăcia lui să strângă întreaga sumănecesară”. Onisifor Ghibu afirma că„niciodată n-a făcut Ardealul românesc cuivaun dar asemenea aceluia pe care îl face acumlui Vlaicu”. Avionul Vlaicu nr. III a fostterminat de prietenii săi şi a fost încercat înzbor de pilotul Petre Macovei în anul 1915.

Vlaicu a luptat să-şi perfecţionezeaparatul cu care voia să-şi îndeplinească unvis încolţit de mult: să treacă culmileCarpaţilor şi să aterizeze pe malul Mureşuluiîn Binţinţii lui drag, dar să participe şi laserbările „Astrei” de la Orăştie. Copilul ţăranal Transilvaniei înfrunta bolta albastră şi legilegravitaţiei universale concomitent cufrancezul Blériot. Vlaicu n-a avut alt rost înviaţă decât să-şi realizeze monoplanul şi săzboare cu el, nu a cerut o funcţie, o viaţă defamilie, o iubire, nimic…Îi ajungea că al lui eracerul, cerul întreg. Vlaicu a decolat la orele15 de pe câmpul de zbor de la Cotroceni înziua de 31 august/13 septembrie 1913. Segrăbea să nu fie întrecut în traversareaCarpaţilor de alţii. Voia să testeze mai bine şinoul avion Vlaicu III construit integral dinmetal, considerat primul avion din lume deacest fel. Avionul avea un motor de 80 CP.

În ziua de 31 august 1913, s-a înalţat învăzduh de la Cotroceni, cu gândul să se ducăla ai săi. Avionul a luat direcţia Carpaţilor şilângă Ploieşti a aterizat pentru alimentareurmând ca apoi să facă o escală la Braşov. Nua mai ajuns pentru că la Băneşti avionul s-aprăbuşit.

Se pare că lui Vlaicu i s-a făcut rău pentrucă suferea de inimă de ceva vreme, lucruştiut încă de când studia la München. La loculaccidentului au sosit autorităţile, primarulcomunei Băneşti, câţiva ţărani care

întâmplător se găseau pe câmp. Trupul săuneînsufleţit a fost luat cu ambulanţaSocietăţii Steaua Română şi cu acordulprocurorului a fost transportat la Morgaspitalului din Câmpina. Prin prăbuşirea luiîntre Ploieşti şi Câmpina a rămas neîmplinitădorinţa caldă a maistoraşului de a face pebadea Dumitru şi pe lelea Floarea să-şi vadăfeciorul zburând prin văzduh pe un calnăzdrăvan.

Aşa a murit, în vârstă de 31 de ani, unuldin cei mai străluciţi luptători pentru triumfultehnicii aeronautice. El a fost luptătorulhărţuit şi vânturat pe drumuri de puterniciivremii care făceau plecăciuni în faţa Apusuluipentru a se cumpăra aeroplane Blériot şiFarmane, pentru a se cumpăra orice, numaiaeroplane Vlaicu nu.

La 31 august 1913 noi am înscris cu literede sânge pe tabla martirilor lumii numeleunui erou român, care a murit tocmai lagraniţa ce duce spre geniul universal.

Şoimul nostru ardelenesc a lunecat dinslava cerului şi s-a sfărâmat de acest pământaspru.

A fost înmormântat la Bucureşti. LaBiserica Sfântul Gheorghe unde se aflaudepuse rămăşiţele pământeşti eraneîncăpăoare pentru asistenţa aflată şi pestrăzile învecinate. Au venit să dea ultimulomagiu lui Vlaicu toţi locuitorii Capitalei, auvenit şi societăţile de meseriaşi şi toateinstituţiile importante. Din Transilvania auvenit în număr mare o mulţime de delegaţi.În biserică nu plângea nimeni de parcălacrimile se împietriseră în ochii tuturor,toate feţele erau crispate de durere. Chiarbătrânul tată al lui Vlaicu îşi încetase plânsul.După serviciul divin a vorbit Dr. N.Lupu şi alţiicare au arătat meritele lui Vlaicu. A fostînmormântat la cimitirul Bellu. În drumulspre groapă Vlaicu a trecut prin ziduri groasede oameni. Erau acolo toţi prietenii şiadmiratorii săi. Deasupra acestei puzderii deoameni aeroplanele Ligii Naţionaleaeronautice zburau. Erau şi Farmanuri, erau



şi Blerioturi, Vlaicu însă nu mai era. Ca şicelebrul Otto Liliehthal (mort la 10 august1896), Vlaicu a încoronat printr-o moarteglorioasă o viaţă admirabilă închinatăaviaţiei. La 29 septembrie 1913 MitropolitulPimen Georgescu a ţinut o cuvântare înCatedrala din Iaşi pentru pomenirea ostaşilormorţi şi a aviatorilor Vlaicu şi Caranda. Dincuvântare rezultă că medalia VirtuteaMilitară dată de Regele Carol I a fost pusă pepieptul eroului aviator Aurel Vlaicu în clipaînmormântării.

Menţionăm că şi în 1912 aeronauticaromânească mai plătise un tribut în luptapentru stăpânirea văzduhului – era eroullocotenent Caranda.

Prin moartea lui Vlaicu doliul a fost şi maimare, durerea mult mai covârşitoare. Ampierdut un erou şi un martir în acelaşi timp.Am pierdut pe eroul Aurel Vlaicu carereprezenta isteţimea, abnegaţia şiperseverenţa neamului nostru, dar în acelaşitimp am pierdut şi pe martirul Vlaicu care vafi pentru multă vreme cea mai usturătoarepalmă pentru indiferenţa clasei politice. Estecazul să amintim aici relaţiile prinţuluiGeorge Valentin Bibescu cu Aurel Vlaicuadversarul său şi la propriu şi la figurat.

S-a spus în presa vremii că avionul luiVlaicu a fost sabotat de oamenii prinţuluiBibescu. S-au lansat zvonuri cum că Vlaicuobişnuia să bea înainte de zbor.

Comisia militară însărcinată să cercetezecauzele accidentului aviatic, condusă deGheorghe Negrescu, un adversar al prinţului,nu a descoperit indicii că prinţul ar fi avutvreun amestec în moartea lui Vlaicu.

Ba mai mult prinţul Bibescu, deşi îl invidiape Aurel Vlaicu, a vrut să se implice înorganizarea înmormântării acestuia, dar afost refuzat.

În 1938 scriitorul Victor Ion Popa înlucrarea sa „Maistroraşul Aurel - Ucenicul luiDumnezeu” încearcă să prezinte la cerereaprinţului Bibescu relaţiile sale cu Aurel Vlaicuîntr-o lumină favorabilă.

Marta Bibescu îi scria soţului său Valentinde la Paris că acolo se discuta că Vlaicu s-ar fisinucis.

Menţionăm că Aurel Vlaicu a efectuatcâteva zboruri cu avionul său şi deasupraPloieştiului în anul 1912 a doua zi de Paşti, lacare au asistat 1000 de persoane.

Ne permitem să arătăm că acestimportant eveniment nu a fost pomenit denici o lucrare până acum privind Ploieştiuldeşi multe din ele se doresc a fi complete.

Într-un articol publicat în Revista„Atitudini” în cursul anului 2012, prof. dematematică Olimpia Popescu ne relevălegăturile sentimentale ale lui Aurel Vlaicu cufamilia cunoscutului industriaş şi comerciantprahovean G. Bărbulescu. Se ştie că„maistoraşul” nu era căsătorit şi intenţionasă se căsătorească cu Mioara, fiica acestuiindustriaş în vârstă de 18 ani. Dar aceastăcăsătorie nu s-a mai încheiat deoarecefrumoasa ploieşteancă a murit fiind bolnavăde tuberculoză. Destinul lui Aurel Vlaicu afost la fel de tragic ca cel al lui MihaiEminescu. Înainte de a pleca în zborul fatalspre fraţii din Transilvania a mai survolatPloieştiul şi mai ales cimitirul Viişoara pentrua aduce un ultim omagiu celei pe care a iubit-o cu ardoare.

La puţin timp după moarte, admiratoriilui Vlaicu au purces la imortalizareamemoriei acestuia prin ridicarea unuimonument pe locul unde a căzut. Astfel s-aconstituit la Câmpina un comitet de iniţiativă.Monumentul trebuia să arate şi „câtă valoarepuneau cu toţii în visul lui Vlaicu de a treceCarpaţii”. Preşedintele acestui comitet eraDr. C. Istrati iar membrii Anastase Scripca,dascălul şcolii de băieţi din Câmpina, ing.Traian Metianu, arh. Mihai Pandrea, GeorgeDemetrescu judecător, C. Pisău şi alţii. Demenţionat că prezenţa Dr-ului C. Istrati,„bărbat de valoare” este pentru ziarul„Gazeta Câmpinii” din acea vreme „ ochezăşie că hotărârea va fi împlinită”.

Pentru strângerea fondurilor necesare



ridicării monumentului comitetul a organizato serie de acţiuni culturale la care participauoameni de cultură şi ştiinţă care conferenţiaupe diverse teme. Printre aceştia a fost şi N.Iorga care la 31 martie 1914 la sala„Bulevard” din Câmpina a vorbit despre viaţaşi activitatea lui Aurel Vlaicu. În perioada1914-1916 s-a strâns suma de 8000 lei darmonumentul nu a fost ridicat din mai multecauze, printre care şi izbucnirea războiului.Câmpinenii au donat banii strânşi pentruînzestrarea armatei cu un aeroplan. Demenţionat că ing. Lucaci, directorul SalineiSlănic, preşedintele Ligii Culturale din Slănicşi a societăţii „Deşteptarea” şi fratele ai luiVasile Lucaciu a intervenit printre salariaţiisalinei şi locuitorii oraşului Slănic pentru astrânge „un fond care va servi la ridicareamonumentului lui Vlaicu la Băneşti”.

După război se constituie un nou comitetde iniţiativă pentru a relua acţiunea învederea ridicării monumentului. Acestcomitet a colaborat şi cu Asociaţia pentruprogresul Aeronauticii Române filialaCâmpina. Astfel, pentru a cinsti memoria luiVlaicu s-a hotărât ca la 16 septembrie 1928să se oficieze un parastas „acolo unde acum15 ani neuitatul Vlaicu şi-a găsit moartea lacruce”. Erau invitaţi la această pioasăceremonie mama şi fratele „mareluidispărut”.

Cu doi ani înainte de acest parastas, dininiţiativa secţiunii de aviaţie a „SfatuluiEconomic”din Bucureşti a avut loc la 13septembrie 1926 o serbare la troiţa de lângăBăneşti „unde şi-a găsit moartea subsfărâmăturile propriului său aparat AurelVlaicu”.

Pe o vreme frumoasă care a înlesnitparticiparea „unei mari mulţimi din Băneşti şiîmprejurimi, precum şi a numeroşi oaspeţi dinBucureşti şi Câmpina” s-a desfăşurat acţiunea.

Astfel, „femei bătrâne şi copile de la ţarăîmbrăcate în costume de sărbătoareţărăneşti au depus flori de câmp în jurultroiţei unde acum 13 ani două aripi frânte, au

strivit corpul primului mare inventator şiaviator român, Aurel Vlaicu”.

Două avioane de la Pipera au aruncat florişi au zburat tot timpul deasupra loculuisolemnităţii, aducând salutul zburătorilorromâni „aceluia care a bătut pentru primaoară cu aripile aparatului său cerul senin alRomâniei şi care s-a sacrificat pentru gloriaŢării şi pentru progresul ştiinţei aviatice”.

O delegaţie de ofiţeri aviatori compusădin cpt. Drăgan Ioan, cpt. Burdăloiu, cpt.Bibescu, Lt. Dumitrescu Paul şi Lt. SoiuConstantin „au depus o jerbă bogată de florinaturale în semn de veneraţie pentru cel ce s-a sacrificat pe ogorul aviaţiei noastre”.

După slujba religioasă s-au rostit cuvintecalde pentru cinstirea numelui lui AurelVlaicu şi „s-a arătat nevoia de a se propagaîncrederea în viitorul acestei noi invenţii,devenită astăzi un instrument puternic deapărare naţională şi al cărui simbol să fiepentru noi românii flăcăul din Binţinţi-inginerul român, zburătorul Aurel Vlaicu.

Paralel cu aceste acţiuni de cinstire amemoriei lui Vlaicu a continuat şi acţiuneade colectare de fonduri pentru monument.Astfel în anul 1930 s-a strâns în Câmpinasuma de 20 000 lei „pentru monumentulneuitatului aviator Aurel Vlaicu”, iar „Arpa”decide şi cumpărarea unui avion de războipentru armată.

În anul 1936 s-a înfiinţat la Ploieşti ofilială judeţeană a Aeroclubului Regal alRomâniei aflată sub înaltul patronaj alRegelui Carol al II-lea. La şedinţa deconstituire din ziua de 24 mai 1936 aparticipat şi printul George Valentin Bibescupreşedintele Federaţiei AeronauticeInternaţionale. Filiala constituită a primitnumele lui Aurel Vlaicu, având ca preşedintepe Stelian Mărgăritescu.

La 2 septembrie 1935, la Băneşti, cuocazia comemorării a 22 de ani de la tragicamoarte a lui Aurel Vlaicu, s-a prezentatmacheta după care urma să se ridicemonumentul dedicat acestui erou.



Cu această ocazie s-a evocat memoriailustrului aviator în prezenţa membrilorfilialei Câmpina a societăţii „Arpa”, aConsiliului Comunal Câmpina precum şi înprezenţa a 30 de ofiţeri şi elevi de aviaţie dinBucureşti.

La 19 septembrie 1937, la Băneşti, a avutloc, cu o deosebită solemnitate, dezvelireamonumentului lui Aurel Vlaicu pe locul unde„şi-a găsit moartea, căzând cu avionul,primul nostru aviator român, Aurel Vlaicu,tocmai când voia să treacă Carpaţii spre a seopri în satul său natal, Binţinţi”.

La inaugurarea monumentului au luatparte miniştrii Apărării Naţionale, Aerului aiMarinei, Marinescu Marin, directorul generalal Asociaţiei „Arpa” din Bucureşti, prof.Ghermany, din partea Federaţiei Aviaţiei ,prefectul judeţului Prahova, Ion Vlaicu, frateleşi Ştefan Popescu, nepotul lui Aurel Vlaicuprecum şi ofiţerii garnizoanei Câmpina,primarul oraşului Câmpina şi ing. AndreiDrăgulanescu, preşedintele Soc. „Arpa”, filialaCâmpina, iniţiatoarea ridicării acestuimonument, primarul comunei Băneşti cuîntreg consiliul local, elevii liceelor dinCâmpina şi un „public de peste 1000 persoane”.

Pe macheta monumentului sta scrisurmătoarele:”Pe acest loc în ziua de 13septembrie 1913 s-au frânt aripilezburătorului Aurel Vlaicu din satul Binţinţi -Transilvania în încercarea sa eroică de a trececel dintâi, în zbor, Carpaţii înlănţuiţi cupasărea de fier, făurită de mintea şi mâinilelui, simbol profetic al dezrobirii care trebuiesă vină. Patria recunoscătoare”.

Seria cuvântărilor prilejuite de aceastăsolemnitate a fost deschisă de Nic.Buzăţeanu din Câmpina, care a arătat, încuvântul său, că „Vlaicu a fost primul ţăranromân care s-a măsurat cu oamenii învăţaţide peste mări, construind cu mintea şimâinile lui cea dintâi pasăre de fier”. PentruN. Caranfil, fostul ministru al aerului şimarinei, „Jertfa lui Vlaicu are un înţelesadânc pentru noi românii; Cerul nostru a

început să fie străbătut şi apărat de aparatefăcute şi sburate de noi”.

Ştefan Popescu, nepotul lui Vlaicu, arătacă „era pătruns de necesitatea desfiinţăriigraniţelor dintre fraţi” şi el „a indicat ca unînaintemergător, drumul pe care avea să-lurmeze glorioasa armată română în 1916,pentru dezrobirea fraţilor”. Pentrureprezentantul Ministerului Aerului şiMarinei această solemnitate este omanifestare „înălţătoare pentru văzduhurileşi aripile româneşti”, după care face un istorical preocupărilor aviatice a lui Vlaicu. Arăta căVlaicu „reprezenta, în domeniul zborului,geniul românesc, dacă francezii rostesc cufală numele lui Blériot, care a întrunit,laolaltă, atât atributul de constructor cât şipe acela de zburător, nu cu mai puţinămândrie, noi românii, avem dreptul săpomenim numele lui Vlaicu”.

Acest modest monument era în concepţiacelor care s-au preocupat de înălţarea lui unomagiu adus memoriei acestui erou. În semnde omagiu a celui care a fost „primulsburător român” la 8 mai 1938 la Câmpina,chiar pe locul unde se afla monumentul, afost organizat primul concurs regional peţară de aeromodele de către Societatea„Arpa” filiala Câmpina. La acest concurs auparticipat reprezentanţi din Braşov, Cernăuţi,Bucureşti şi Câmpina. Înainte de începereaconcursului, reprezentanţii societăţii „Arpa”au omagiat personalitatea lui Aurel Vlaicuarătându-se în comentariile lor că „Vlaicu avrut să treacă Carpaţii pentru a vedea pefraţii din Transilvania şi a face legăturasufletească între ei şi cei din regat. Fapta luiVlaicu, de energie şi sacrificiu, trebuie să fie opildă pentru generaţiile tinere, de azi, iarcalităţile sufleteşti şi naţionaliste ale luiVlaicu vor rămâne veşnic amintire pentruneamul românesc”. Nu e lipsit de interes săarătăm că în anul 1948 Vlaicu a fost alesmembru post mortem al Academiei R.P.R.

Nu putem încheia fără să amintim căziaristul Al. Ştefănescu - Câmpina director



proprietar al ziarelor „Imparţialul” şi„Ploieştii” în 1940 şi-a manifestat rezervefaţă de „meschinăria care se cheamă«„Monumentul lui Aurel Vlaicu”» arătând căîn urmă cu mulţi ani propusese în ziarulAdevărul un proiect de monument pentruVlaicu „la picioarele unei stânci şiproiectându-se la orizont crestele Carpaţilor,un şoim căzut cu o aripă frântă sub el şi cualta deschisă, într-o supremă sforţare de a seridica şi a-şi relua zborul. Şoimul cu gâtulîntins ar fi privit sus, spre vârful crestelorpeste care vrea să zboare, pentru a coborî peplaiurile scumpe ale Transilvaniei. Înamintirea lui Aurel Vlaicu s-a înfiinţat laTorino în 1919 cu sprijinul istoricului VasilePârvan societatea «Aurel Vlaicu»”.

Poate nu este lipsit de interes să arătămcă în fondul personal prof. I. Georgescu-Arvatu aflat spre păstrare permanentă laArhivele prahovene se găseşte un interviu dinanii ‘40 luat de profesorul I.Georgescu Arvatuunui locuitor din Băneşti care s-a aflat întimpul tragicului accident pe câmpulrespectiv şi care descrie primele impresii aletragicului accident.

Apelând la documentele de arhivă şi lapresa vremii nu am căutat decât să relevămmodul în care prahovenii au ştiut săomagieze personalitatea ilustrului dispărut.

BIBLIOGRAFIE„Viitorul” (Câmpina), 30 martie 1914.„Ploieştii”, 10 septembrie 1940.„Albina”, 8 aprilie 1912.„Natura”, 15 februarie 1927.„Prahova noastră”, 9 septembrie 1938.„Virtutea”, 23 mai 1936.„Gazeta Câmpinii”, 14 iunie 1915.„Dreptatea”, 6 septembrie 1913.„Cele trei Crişuri”, ianuarie-februarie 1930.Arhivele Naţionale Prahova, fond

Primăria Ploieşti, dosar 29/1928, f. 140.Arhivele Naţionale Prahova, fond 265

dosar 16/1935, dosar 31/1937, dosar24/1938.

Nicolae Iorga, Oameni cari au fost,Editura Militară, Bucureşti,1975.

George Paul Sandochi, Don Hadârcă,Prinţul George Valentin Bibescu biografiaunui călător,Editura Vivaldi, Bucureşti, 2005.

Aurelia Bociu, Petru Bociu, Pe urmele luiAurel Vlaicu, Editura pentru Turism,Bucureşti,1991.

Mihai Apostol, Monumente prahovene,Editura Prahova, Ploieşti, 1997.

Gheorghe Negrescu, Aurel Vlaicu văzut deun zburător contemporan, Editura Militară,1973.

Onisifor Ghibu, Nu din partea aceea,Editura Eminescu, Bucureşti, 1985.

L. Ghiban, Flăcăul din Binţinţi, Bucureşti,Editura Militară, 1953.(interesantă înlegătură cu relaţiile lui Spiru Haret cu AurelVlaicu).

C.C. Gheorghiu, Aurel Vlaicu, Bucureşti,Editura Tehnică, 1960.

Şerban Orăscu, Spiru Haret,EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1976.

Valeriu Avram, Un geniu şi un viteaz,Aurel Vlaicu, în Dosarele istorice nr.10/2002.

Lucian Predescu, Enciclopedia RomânieiCugetarea, Ediţie Anastatică,Bucureşti,Editura Saeculum Ro, 1999, Ed.Vestala.

Dan Berindei, Cultura naţională românămodernă, Editura Eminescu, Bucureşti, 1986,p. 289.

Eugen Lovinescu, Memorii Aqua Forte,Editura Minerva, Bucureşti, 1998, ediţieîngrijită de Gabriela Omăt.Aurel Pentelescu,Gavriil Preda, Mitropolitul Pimen Georgescu(1853-1934), Ploieşti, Editura Printeuro,2003.

V. Popovici, Spiru Haret - 125 de ani de lamoarte, în „Revista arhivelor” nr. 1/1976.

Autorul mulţumeşte cu recunoştinţăprietenului său, d-l Bogdan Stoicescu şi d-nei Alina Cotunescu, de la prestigioasaBibliotecă Judeţeană „N. Iorga”, pentruajutorul acordat în documentarea pentru

acest articol şi nu numai.



„Eu vin din întunericul dens, din liniştearece./ Poate voi găsi un loc aici, la masaceaiului verde. / Aici, în mansarda plină

de cărţi, / printre spaimele şi tăceriletale. Un loc / printre versurile poetului

care şuieră luna pe cer (...)”.

(Din întunericul dens...)

...Cu aceste „precizări” începePrinţesă cu fluture, noua carte apoetului Virgil Diaconu, apărută înColecţia MAGISTER a Editurii LIMES,Floreşti – Cluj, la sfârşitul anului 2012.(Coordonator: Mircea Petean, redactor:Mioara Bahna, desen-copertă: ElenaDrăgoi, tehnoredactare copertă:Florin Dochia; Virgil Diaconu – copertăşi copyright). Volumul cuprindesecţiunile: Prinţesă cu fluture (CarteaI), Secol (Cartea a II-a), Schimnic(Cartea a III-a), Referinţe critice.

Cum despre „Secol” şi „Schimnic – ocarte samizdat” (I. Piatra filozofală, II.Schimnic) am mai „vorbit”, vă propunsă facem cunoştinţă cu „Prinţesa cufluture”, din prima secţiune (pag. 31):„În ultima vreme, / floarea de liliactrece foarte rar pe la mine.//Asta numă împiedică să împart camera cu ea,/ surâsul şi braţele goale. // Pentrutine am îmblânzit balaurul, / prinţesăde lapte printre cadavrele nopţii! //

Azi-noapte te-am visat cu un fluturealbastru în palmă. / Cred că eu eramfluturele acela. // Ai grijă să nu-lstriveşti! / Sufletul meu albastru esteîn palmele tale.”

...Aşa cum - probabil - vă aşteptaţi,avem de-a face cu o „Prinţesă...”dominată de (princiare!) sentimentede dragoste/iubire, candoare: „Eaeste timidă. Cu nasturii de la bluză /îşi încheie până la gât toate sentimentele;/ toate bătăile de inimă. / Ea esteînchisă ca o cetate, / vezi, numaiuneori sânii scot capul pe fereastră /ca să ia o gură de aer proaspăt. /Numai uneori sânii scot capul pefereastră… / Şi numai atât cât să nearate / că nu suntem singuri îngrădina Domnului(...)”. (Măr, pag 20).Sau: „Ea este un fluture./ Aripile eibat la mine în piept./ Lacrima ei treceprin mine/ ca un glonte.// Ea estefemeia albastră.// Este victoria meacu o singură aripă.” (Femeia albastră,pag.37). Iar când „partenerul /pretendentul!” se joacă (şi) cu focul,e normal să-l atingă... „Flacăra” (pag. 33)şi atunci spune: „Tu ai picioarele lungişi de culoarea lămâilor./(...)/ Tu eşti oflacără./ Eu sunt un câmp cu animaleucise.”, dar şi... „Gura ta mi-a luat din


o carte, două păreri Al.D. FUNDUIANU

Al. D. FUNDUIANU

Virgil DIACONUPrinţesă cu fluture

nou minţile.” (Cristale, pag.32), ceeace nu (prea) ne place!

Ne plac, în schimb, destule alteversuri (declaraţii!) remarcabile,strecurate - generos - în fiecarepagină: „Bună dimineaţa,/ dragosteamea cu unghiile albastre!” (esteînceputul unui poem, pag.8), „Gândulmeu te ia în braţe încă de departe.”(Vara ca o poveste, pag.9), „(...),prinţesa s-a scris în mine petală cupetală./ Ea umblă desculţă şi fărăcămaşă prin inima mea.” (Manuscris,pag.13), „Să nu uiţi: eu sunt un om deiubit!” (Cuib, pag.12). Iar, ca să „nuiute”,... poetul îi scrie chiar şi „Dinoraşul de fier” (pag. 18-19): „Îţi scriudin oraşul de fier./ Aud că mai porţi şiacum cireşe la urechi,/ că încă maiascunzi sub bluză trandafirul (...)”, darşi atunci când e cuprins de „Nelinişte”(pag. 30): „Desigur, eu nu am ştiutniciodată/ să-mi ascund bătăileinimii/ şi am stricat întotdeaunaordinea lucrurilor fixe./ Chiar şiliniştea din sala de concert am făcut-oţăndări/ când ţi-am văzut privirileverzi printre bemoli şi diezi./ Şi te-amscos din partitură cu simfonie cu tot (...)”.

Nu credeam, însă, că de la„Nelinişte” la... „Cenzură” (pag. 25) eatât de puţin: „După ce m-a lăsat săîmi satur foamea,/ năprasnica foamede carne tânără, tocmai atunci mi-aspus:/ - Să ştii că mă voi duce la preotşi îi voi spune totul...// (...)// - Amfost la preot, mi-a spus, de azi înainte/ nu mai am voie să alerg goală prin

tine.// Aşa s-a instalat în minecenzura! (...)”. S-o „instalăm” şi noi,cu toate că am mai avea multe lucruride semnalat şi, zău!, nu ne e uşor sărenunţăm. O facem, totuşi, cu gândulla cititorii „Prinţesei...”, cărora nu li se(mai) poate impune nicio restricţie.Nici măcar aceea de a se întreba:Oare, unde o fi găsit/ întâlnit poetul oasemenea Prinţesă, aproape ireală(timpurilor şi trăirilor actuale)? Ne-ambucura să aflăm că nu doar înimaginaţie! Cu toate că nici variantaaceasta nu e - deloc - la îndemânaoricui... Iar dacă nu ne credeţi pe noi,aveţi şi alte variante. De pildă, ...AlexŞtefănescu: „(...) Într-un momentnefavorabil poeziei, Virgil Diaconu afăcut din poezie o religie şi a ajunsunul din cei mai buni slujitori ai ei .”(România literară, Nr.31/2012) sauDaniel Corbu: „Eseist de înaltă clasă,jurnalist imbatabil, Virgil Diaconueste în acest moment unul dinreperele poeziei scrise în România(...)”. (Feed back, nr. 1-2-3/2012).

„Referinţele critice” (pag. 81-106)selectate, de autor, provin din revisteliterare şi de cultură, apărute în ţară,în anul 2012 (!) şi sunt semnate de:Gheorghe Grigurcu, Alex Ştefănescu,Daniel Corbu, Paul Aretzu, TudorCristea, Valeriu Remus Giorgioni,Gheorghe Mocuţa, Mioara Bahna,Florin Dochia, Ladislau Daradici,Ştefan Doru Dăncuş, Ion Beldeanu,Victor Sterom şi, „cu voia dvs.,ultimul pe listă”: Al. D. Funduianu.


Al.D. FUNDUIANU Al.D. FUNDUIANU

Nu-mi mai aduc aminte pe ceconsiderente, înainte de a-l cunoaştepersonal, ocazie prilejuită de uneveniment poetic câmpinean, pe eseistul,poetul şi acidul jurnalist, combativ şi lipsitde complexe, argeşeanul Virgil Diaconu,l-am crezut bănăţean. Confuzie deipostaziere? Să fii „în frunce” din punct devedere geografic sau… „pe considerent” …poetic! După cunoştinţa noastră directă,criteriul geografic a căzut, iar cel poetic acrescut! Prezumtiv, mă întreb retroactiv,nu cumva mustaţa sa bogată e de sorginteungurească? Posibil, dar ceva, acum îmianulează prezumţia iniţială: bănăţeanul şicu el de o seamă, ardeleanul, fie ungur,sas ori român, cu toţii la un loc au cultulmustăţii nu pe considerente ornante, cide legitimitate. Afirm, astfel, faptul căpoetului Virgil Diaconu, mustaţa îi conferăaura unui cutezător, capabil să sejertfească pe sine: „Dacă vrei, poţi să daifoc întunericului. /Cu trupul tău poţi să-idai foc”. În aceeaşi măsură, ţinuta sa delegiuitor, de factură romană, te determinăca la ivirea-i semeaţă, să-ţi verifici nodulcravatei sau, de-ţi lipseşte o asemenea„dotare”, să eviţi întâlnirea fizică,limitându-te cu cea din spaţiul poeticului,ceea ce o vom face şi noi, cu admiraţie şi,de ce nu, într-un gest recuperator!Cantonaţi la volumul „Prinţesa cu fluture”,contabilizăm, cred, 12 volume de poezii,la care se adaugă volumele de eseuri şi

jurnalistică şi toate la un loc compensatecu nenumărate premii şi exegeze critice,aparţinătoare unor personalităţii distinseale literaturii noastre contemporane, înprimul rând critici de marcă, sensibilizaţide individualitatea stilului poetic al luiVirgil Diaonu şi meritoasele sale prezenţeîn viaţa culturală şi revuistică.

De altfel, singur îşi declină originea sapoetică, definită, credem, ca lume aincreatului, a nepătrunsului şi tainei: „Euvin din întunericul dens, din liniştea rece”iar ca destinaţie, spiritul său îşi doreştespaţiul intim al iubitei, încărcat denelinişti dar univers oricum vivicativ,urmare a strădaniilor poetului de a-ischimba, în reciprocitate, universul detaină şi frenezie sentimentală. Iar„uneltele” prin care va reuşimetamorfozarea lumii sunt unice: „Eu amplătit cu ultimii bani / zăpăcitele de vrăbiidin fereastră ca să te facă să râzi.” Aici, „lamasa ceaiului verde”, poetul sedescoperă, ca împlinitor de miracole: „Euştiu că îmbrăţişarea îţi va ridica priviriledin podele; / ziua a luat deja chipul tău”.Şi-n reciprocitate: „Poate că nu ţi-am spuspână acum, / dar trupul meu a întineritîntr-o singură noapte” (Din întunericuldens…)

De-aici, se ţese, vibrant, cântecul dedragoste închinat „prinţesei cu fluture”,într-un coloristic divers, având ca melosde fundal vibraţiile rotirii planetelor, ideal


o carte, două păreri Gherasim RUSU TOGAN

Gherasim RUSU TOGAN

Poetul cu o mie de culoriîn priviri şi sufletul în

logodnă eternă

creator imitativ, înspre care tinde oricerapsod. Un prim semn este cel alrefugiului, compensat prin ofrandeexcepţionale: „Hai să fugim în podgorii!/hai să fugim în cer!” Iar ca ofrandă: „Uitestrugurii…uite verdele ierburilor”. Apoi, înaceste spaţii identitare se reîntrupeazăacel unu iniţial, dorinţa contopiriisufletelor identitare în oceanul universal -„Bătăile inimii tale deja se aud la mine înpiept” - sau gestica tandră învăluieuniversul iubitei. Şi cine fi-va câştigătorul,la ruleta destinului? Magicianul poet neoferă dezlegarea dorită: „Dar eu i-am puscireşe la urechi!/ În cele din urmă amvăzut-o dansând/ în câmpul deschis aluimirilor mele”. Dar să ne încântăm pemai departe cu melosul de sirenă alpoetului, urmărindu-i metamorfozarea, şicum altfel le-am putea spune acestorveşnice redeveniri ale sale, decâtreîntrupări în destin şi, cu preţiozitate,fiinţări, deveniri, sub semnul magic alobsedantei Prinţese, însemn de energie,vitalitate, cântec astral, toateidentificându-se cu poezia însăşi: „Eui-am pus cireşe la urechi/ În cele dinurmă am văzut-o dansând/ în câmpuldeschis al uimirilor mele”, Şi mai mult,iată învingătorul, mărturisindu-se,precum păgânul adus pe calea mântuirii,capabil de împliniri supreme: „de cândam început să culeg petalele atingeriitale,/ cartea de dragoste pe care o amânde atâta vreme se scrie singură”. Plataînălţării acestei „piramide a neuitării”,fiindcă înspre un asemenea ţel tindeorice „constructor de himere”, ameţitorde frumos spuse, devine, însă, povară:„Desigur, (se mărturiseşte poetul) Carteas-a înscris în mine petală cu petală. / Eaumblă desculţă şi fără cămaşă prin inimamea./ Gândurile mele sunt albastre”(Manuscris). Îmi propusesem, iniţial,

descoperirea simbolurilor, prin care acestpoet de o vitalitate debordantă ne şi secomunică pe sine, dar imaculata sa lume,întronată de „Prinţesa cu fluture”, e fărăde hotare. Astfel, ni se impune un scurtpopas în lumea simbolurilor, chiar dacăpasionatul lector de poezie este,explicabil, furat de magia „cuvântului”fără să fie prea des tentat de trecereafrontierei poetice, înspre hazardateleteritorii ale nisipurilor mişcătoare… şi,totuşi! La o inventariere, deşi grăbită, neîntâmpină în poezia lui Virgil Diaconu osumă de elemente ale naturii, înefemeritatea dar şi durata lor, asociateunui coloristic ce declină o simbolisticăprin intermediul căreia jocul fanteziei,naşte, în expresia eminentului criticGheorghe Grigurcu, „o fervoare asacrificiului primit, un cinism suav alanulării realului, prielnic condiţiei lirice”.


Gherasim RUSU TOGAN Gherasim RUSU TOGAN

Dar să nu trecem cu vederea pesteaceastă succintă listă, în care notăm:Floarea soarelui, floarea de cireş, rochiaalbastră, pasărea neagră, ziua neagră,fluturii albaştri, fiara roşie, trandafirnegru ş.a.

Decupând dintr-un asemenea cadru„floarea” drept „simbol universal altinereţii… al soarelui şi al pământului… alplăcerii carnale… al întregului domeniu aleroticii” (vezi Hans Biederman, Dicţionarde simboluri, I. O., 2006), pe care, înasociere cu diversitatea coloristică ce oasamblează în corola de nuanţe, poetulţese „povestea”. Iar, asociat „în ipostazade graţie a lumii vegetale” cu semanticaarboricolă, floarea de cireş semnifică„îmbujorarea, atracţia” (idem): „Eu suntpoetul/ Eu am făptuit transmutaţia: /sunt cântecul mierlei, floarea de cireş” sedefineşte poetul „dispărutei spiţe /silabisind lumina care m-a răpus”. (Eusunt poetul).

„Elemente ale miracolului grădiniiraiului” (Ştefan Ion Ghilimescu), universulflorii de cireş, ca marcă a atracţieifascinante se conjugă în existenţapoetului cu fascinanta fiinţă ce-i mistificălumea: „Eu în grădina florii de cireş îmi facveacul, / în grădina ei îmi pierd minţile”.Asemenea, aici îşi descoperă vaduldesfrâului, păgânindu-se: „Eu mă împartnoaptea femeilor mele, florilor de cireş/Luna nebună le joacă pe sâni”, şi tot aiciîşi purifică lumea de tristeţi şi angoase,simţindu-şi existenţa povară: „Nu mai amloc,, Doamne, nu mai am loc în mine!”De-aici, ardenta dorinţă a despovărării:„Eu voi decapita Tristeţea, fiara care măare în pază” (De-a hoarda…).

„Lolita cireşelor”, despre care s-auspus cuvinte de laudă, cum că „poezia dedragoste se poate scrie şi astăzi fără a serecurge la expresii (şi experienţe) frizând

pornografia” (Florin Dochia), este, prinexcelenţă, un poem al redeşteptării subsemnul extazului salvator: „Ea spulberăcăderile mele de peste zi”; „Sânii mei îmipun în braţe văzduhul”, oferindu-ipoetului posibilitatea renaşterii, subsemnul incitant al atracţiei: „Ea îmilivrează la domiciliu noul set de iluzii…”Încărcată de semnificaţii, primăvara ce„dă năvală în lume”, împodobită „cugălăgia de flori a cireşului/ cu vrăbiileînflorite pe ramuri” (Primăvara). Daraceste imagini relaţionează cu stăridramatice; uneori, poetul situându-selângă „ape negre”, chinuit de absenţa Ei:„… / ce voi face pe malul cu ape întrebând,/ unde, Doamne, / unde în ispita negruluifluviul s-a dus?” (La malul...). Dacă apelesunt „izvorul vieţii, al originii”, „a te cufundaîn ape înseamnă a te întoarce la origini”şi reprezintă „ infinitul posibilelor,promisiunile de evoluţie dar şi disoluţie”(Vezi Luc Benoîst, Semne…), în cadrulpoeziei de faţă asistăm la dramaticul chinal elucidării, dincolo de intruziunileposibile: „Eram îndemnat să rămân undeapa/ o avusese mai mult decât mine./unde apa trupul ei îl pierduse”. Iarpierderea ei „în ispita negrului fluviu”, înplan semantic exprimă lumea „negrului”,a pieirii, a morţii, chiar violente (La mal)Suflet născut „în floare de cireş”, poetulîşi predestinează existenţa ca spirit alluptei, al zbaterii: „Fireşte, eu mă voibate pentru ea cu întunericul / Eu voiînflori şi anul acesta cireşul”. Şi astfelnepătrunsul va deveni pătruns-lumină, şiastfel Edenul va fi regăsit : „…eaîncolţeşte în mine,/ Cu furtună cu tot, cucer cu tot./ Ea, rătăcita prin cearceafuriledimineţii!/ Da, această rămăşiţă de lamarginea lumii/ îşi face iarăşi de cap prinlivada merilor înfloriţi” (Facerea), fiindsimbol, în limba celţilor” pom din



cealaltă lume …a sălaşului mitic” (ibidem). Dar de la imaculata sa lume, tronată

de „prinţesa cu fluture”, poetul nu evităca în volumele sale să ne transpună şi înspaţiul dezastrului modern, una dinobsesiile mereu prezente în poezia sa.Dintr-o asemenea haotică lume pleacăscrisoarea: „Îţi scriu din oraşul de fier/Gândurile mele iau foc pe străzi…/ Aud cămai porţi şi acum cireşe la urechi / şi încămai ascunzi sub bluză trandafirul”. Oasemenea lume se sustrage luminii, iarhaosul şi „mistreţii puterii” tronează pesteacest infern, alături de vulpi , de ţipari„care înoată de voie / printre degeteleîmpietrite ale Justiţiei” şi „cloştibicamerale” care-şi votează „pensia peouă de aur”; „şobolani reciclaţi - glorianoului nostru partid”; aşadar, o faunărespingătoare, imundă a pus stăpânire pe„oraşul de fier”. Din acest peisajcoşmaresc, poetul îşi vrea evadarea, înspaţiul salvator al iubitei: „Poate că evremea să ies din cercul acestui oraş” (Dinoraşul de fier).

Şi totuşi, pătimaşul dor de viaţăpersistă, dincolo de toate impedimentelece frânează cursul limpede al împlinirilordorite, mai cu seamă în planul erosului,univers localizat în Edenul dăruit deDumnezeu Aleşilor: „Încă puţin şi voimuşca din mărul roşu al zilei”, seamăgeşte poetul, dornic să pătrundătaina, magicul, tentaţia: „Cine va maispune, atunci, că suntem singuri înParadis?” (Măr). Şi doar aici aresentimentul că-şi va găsi deplinătateasufletească: „Eu voi rămâne aici, cu toatecelulele îndrăgostite,/ recitind din psalmiiprimei îmbrăţişări.” (Prezenţă).

Să se centreze, oare, poezia lui VirgilDiaconu pe doi suporţi fundamentali aivalorii sale, în sens metaforic ? Respectiv,floralul şi coloristicul, aflaţi într-o

interdependenţă semantică? Şi totodatăaceste două dimensiuni să-i fie şi focarulatracţiei, al acelui inedit ce dăsplendoare, originalitate şi, de ce nu,fascinantă atracţie expresivă? Cât nepriveşte, credem în forţa acestor„podoabe”, indispensabile unei poezii cese înscrie în fondul de originalitatecontemporan. Cine se va simţi atras de unasemenea tezaur poetic, va căuta,desigur, să decripteze simbolisticaexprimată prin coloristica floralului,abundent şi diversificat, ca formuleexpresive, precum: „Liliacul albastru”; cuasocierile ce le adună, implicându-şipropria existenţă: „Gândurile mele audevenit/ dintr-odată albastre”, saudeclaraţii, precum: „locuiesc într-un crin”,descoperindu-i mai apoi identitatea: „şitu eşti crinul acela”. Cât priveşte„albastrul” şi „violetul”, ele se asociazăcoloristic, respectiv, luxul, somptuosul,caracteristici ale violetului, se asociază cusimbolistica „albastrului” ale căruisemnificaţii ne întorc pe căile bătătoritede romantici… Hotărât să pună pe fugă„întunericul”, poetul descoperă astfel„floarea de liliac”, visată în veghea nopţii„cu un fluture albastru în palmă”.

Cu graţie şi buchet de podoabe floraleîn braţe, poetul îşi prezintă lumii pe„Femeia albastră”, delicat şi inedit ornată:„Ea este fluture/ Aripile ei bat la mine înpiept/ Lacrima ei trece prin mine/ ca unglonţ./ Ea este femeia albastră./Ea estevictoria mea cu o singură aripă.”

Câţi cavaleri cu stea în frunte maiînchină iubitei asemenea ode?

Ca urmare, dacă suntem înconsonanţă cu Stephen Gill, pentru care„Viaţa se dezintegrează acolo unde razeledragostei nu ajung”, atunci poezia luiVirgil Diaconu o considerăm panaceu depreamărire a acestui dar dumnezeiesc!



La câţiva metri de şcoala la care fusesetransferat copilul după ce se mutaseră

la bloc, era un chioşc de pâine. Geamul şiferestruica prin care se înmânau banii şi seprimea marfa dădeau direct în poteca numai lată de un metru ce se învecina directcu strada pietruită şi veşnic plină de praf.Era o alăturare destul de ciudată şipericuloasă, însă niciodată în acel loc nu s-a întâmplat vreun accident. Oricum, rarelemaşini ce treceau pe acolo, în specialcamioane îmbătrânite şi zgomotoase carese duceau ori se întorceau de la una dintresecţiile Schelei aflate la vreo două sute demetri de şcoală, undeva la poalele dealuluiCristian, atunci când ajungeau în dreptulchioşcului făceau un larg ocol preventiv,asta chiar şi dacă în acele clipe nu era niciun cumpărător.

Chioşcul fiind foarte mic, cantitatea depâine adusă era şi ea destul de mică, şilocuitorii din zonă şi-o cumpărau maidegrabă din piaţă, unde ajungeau repede,trecând o punte legănătoare de metal ceunea malurile mai apropiate ale CricovuluiDulce. Se aduceau douăzeci-treizeci depâini negre, vreo zece franzele albe, şi totpe atâtea intermediare şi împletite. Astaera comanda făcută de nea Petrică,vânzătorul, care în schimb solicita multecornuri, batoane şi şiruri de covrigi. Sepărea, aşadar, că cel mai mult îl interesa săaducă spre vânzare mai ales produsepentru copiii care nu aveau de unde şti că

el făcea asta pentru ei. O vreme a avut discuţii cu câţiva locuitori

din vecinătate, care-i cereau să comandemai multă pâine, dar el şi-a văzut de treabăşi nu a făcut nici o schimbare în comenzilelui zilnice. Doar pe timpul vacanţelorraportul se schimba în favoarea pâinii.

Copilul l-a văzut prima dată pe neaPetrică (avea acelaşi nume cu vânzătorulde la Alimentara din Teiş, din apropiereafostei case în care locuise) în primele zilede şcoală. S-a luat după droaia de copiicare în pauza mare au ieşit chiuind pepoarta lângă care era un măr ce încă înmod curios mai avea câteva fructe în el, şis-a îndreptat către baraca aia în careprobabil că iarna era tare frig. „A aduscovrigi! A adus covrigi”!

S-a format un rând ordonat ca cel de laintrarea în clasă şi picii ieşeau din elronţăind fericiţi covrigii care încă le frigeaudegetele. Fără să-şi dea seama, copilul setrezi în faţa unui gemuleţ de unde ceilalţicolegi scoteau mâinile pline cu covrigi oricornuri. Se bătu cu palma peste buzunare.„Dacă n-ai bani, îţi dau eu!” îi zise un băiatşi până să se lămurească se trezi cu ohârtie de un leu în palmă.

Era Marian, un băiat din aceeaşi clasăcu el. Avea cam aceeaşi înălţime ca el, însăera ceva mai plinuţ. Ochii săi căpruipriveau parcă permanent undeva în zare,iar părul blond-blond îi era aranjat într-ofreză şmecherească, deşi tunsoarea


ethica minima Iulian MOREANU

Iulian MOREANU

A şaisprezeceapovestire cu un copil

impusă era cea cu breton. Nasul puţin cârnîi dădea un aer simpatic, iar pistruiiîngrămădiţi în jurul pomeţilor abia sevedeau, dând locului respectiv o tentămaronie, de parcă bronzul de la soare selipise doar în acea parte a feţei.

Copilul luă hârtia şi nu ştiu ce să facă cuea. Cu un leu se puteau cumpăra: douăcornuri (40 de bani bucata) şi jumătate, unbaton (80 de bani) şi o jumătate de corn,sau şapte covrigi (15 bani bucata) dacă maipuneai 5 bani. Unii copii preferau săcumpere un sfert de franzelă albă (3,20 leibucata), cu coaja crocantă şi miez pufos şio jumătate de corn. Nea Petrică tăia ofranzelă în jumătate, apoi una din jumătăţiîn alte două jumătăţi, cu o aşa precizie cădacă ai fi pus cele patru sferturi pe cântarar fi avut fiecare aceeaşi greutate. Tot cuun leu, muncitorii care treceau la lucruspre secţia de lângă şcoală, cumpărau unsfert de pâine neagră.

„Două cornuri şi jumătate” zise copilulcătre ferestruica aceea sprijinită pe dinăuntruîntr-un lemn ca o linie mai groasă, şi carese afla aproape la nivelul capului său. NeaPetrică întinse mâna prin ferestruică, luăleul şi se aplecă mult, ca să-l vadă mai binepe copil (de altfel, în poziţia asta cocoşatăîşi servea toţi clienţii): „Bă, ţâcă, da’… tucând ai apărut? Că nu eşti de pe-aici…Parcă nu te-aş cunoaşte…” „S-a mutat decurând la noi, stă la blocurile de pe Cuza…”În spatele său, Marian îi făcu cu ochiul.

Acela a fost momentul în care s-auîmprietenit, având să rămână nedespărţiţipână la terminarea şcolii generale. Imediatce a intrat în clasă, copilul s-a mutat cuMarian în bancă, iar acesta a şi găsit ovorbă prin care să pecetluiască prietenialor: „Noi estem fraţii corsicani”. În oraştocmai rulase filmul „Fraţii corsicani”, pecare însă copilul nu-l văzuse, şi toţi vorînţelege ce voia să spună Marian cu asta,

deşi în film cei doi fraţi fuseseră despărţiţide mici copii şi se regăsiseră după ani şi anide zile, când, necunoscându-se au ajunschiar în situaţia de a lupta unul împotrivaceluilalt. În cazul lor era bineînţeles vorbade o „frăţie” în sensul de prietenie la celmai înalt nivel.

Copilul nu a înţeles de ce, cunoscându-ldoar de câteva zile, Marian a simţit nevoiasă se apropie atât de mult de el. Doar pânăatunci avusese tot timpul să-şi facă prietenibuni dintre colegii cu care se cunoştea demai mulţi ani. Nu va înţelege şi nici nu vaafla acest motiv nici mai târziu, când chiarîl va întreba pe Marian acest lucru. Care i-aspus că nu ştie nici el. A simţit pur şi simplucă ei doi pot fi şi rămâne foarte buniprieteni.

Nea Petrică l-a privit cu şi mai mareatenţie pe copil, aplecându-se şi mai multspre ferestruica pe unde primea banii şidădea pâinea, mai-mai să iasă cu totul peacolo. Purta o pereche de ochelari culentile lăptoase şi zgâriate, ale căror braţeerau legate la spate cu o bucată de elastic,pentru a sta mai fix. Dincolo de una dintrelentile se vedea albeaţa ce-i cuprinseseîntregul ochi. O mustăcioasă subţire ca unfir de pai era întreruptă de o tăietură pepartea dreaptă a buzei. Copilul nu-şi puteada seama de unde provenea aceasta. NeaPetrică avea dinţi puternici şi mari, destulde sănătoşi pentru vârsta lui, darîngălbeniţi de tutun. De altfel, de câte oriva mai merge la chioşc, copilul va vedeafumegând în scrumiera improvizată dintr-ocutie de conservă, o ţigară veşnic aprinsă.

„Aşa, deci? Te-ai mutat la blocurile aleanoi de pe Cuza?... zise curios nea Petrică,apoi îşi retrase capul în chioşc precum obătrână broască ţestoasă. Pe-acolo amavut pe vremuri o gagică… ha-ha-ha!...” semai auzi de dincolo de gemuleţ. Copilul seuită mirat spre Marian, acesta se strâmbă,


Iulian MOREANU Iulian MOREANU

„a mai zis asta, mai mereu zice de gagicaasta, dar eu nu-l cred…!” şi porneşte spreşcoală. Copilul îl urmează la un pas înspate. Marian nu şi-a cumpărat nimic.Atunci, de ce venise la chioşc?

Într-una din zilele următoare, copilulvăzu la vânzătorul de pâine un amănuntcare-l uimi peste măsură şi simţi cum parcăîi îngheaţă sângele în vene. Nea Petricăavea un picior de lemn! Îl întâlni pevânzătorul de pâine în timp ce se întorceade la şcoală, împreună cu „blocarii” săi.Aceştia vorbeau tare, se îmbrânceau, îşipuneau piedică, îşi mai trăgeau câte unadupă ceafă şi nu aveau nici o grijă, pentrucă era sâmbătă.

La un moment dat, în apropiereablocului, dintr-o străduţă laterală ce sezicea că dădea spre un grup de căsuţecochete, rămase tot de pe la americani,dar în care stăteau ştabi şi nu oameniobişnuiţi cum se întâmplase în „Teiş”, apărunea Petrică. Se sprijinea cu mâna stângăîntr-un baston crăpat şi-şi trăgea cu greupiciorul drept. Mergea cu capul aplecat înfaţă şi făcea o mică rotaţie cu bastonuldupă ce-l ridica de pe pământ şi până îlreaşeza pentru a se sprijini în el. Dacătreceai prin apropierea sa trebuia cusiguranţă să te fereşti puţin pentru a nu-latinge. „Piciorul” cu pricina era o bucată delemn ce pornea din şold şi peste carecracul pantalonului flutura la fiecaremişcare. Acolo unde ar fi trebuit să fiepantoful, lemnul acela avea un manşongros de cauciuc. La fel cum pe parte stângătrebuia să te fereşti de bastonul său, totastfel erai obligat să procedezi şi pe parteacealaltă, pentru că fiind o bucată dreaptă,de sus până jos, „piciorul” de lemn eraridicat şi repus pe pământ tot aşa, printr-omişcare semicirculară.

La o ridicare ceva mai sus a bastonului,crezând că erau ameninţaţi, colegii

copilului o luară la fugă, singur acestarămânând pironit locului. Cei doi se oprirăfaţă în faţă. „Bună ziua”, zise copilul cuvocea gâtuită. Nea Petrică îl privi atent, cuo privire înnegurată şi sprânceneleîncruntate, mai-mai să se facă una singură,de la un capăt la celălalt. Parcă îl pusese laun microscop şi nu înţelegea ce vede. „Bă,ţâcă, tu nu eşti ăla care te-ai mutat decurând la blocurile de colea?”, şi întinsebastonul spre cele trei clădiridreptunghiulare, cu trei etaje, aflate la oaruncătură de băţ. „Ba da…” răspunsecopilul cu vocea piţigăiată şi simţi că-i crescrădăcini. Habar n-avea de ce se temea deacest om care le vindea covrigi şi de carenu auzise să fi făcut rău cuiva. Cu siguranţăar fi fost avertizat de către Marian dacănea Petrică ar fi fost un om rău. „Aşa…”mai zise bătrânul şi se îndepărtă, bocănindcu bastonul în asfaltul de pe trotuar.

Să fi locuit nea Petrică în această zonăselectă? Nu prea îi venea a crede. Auzise căacolo stau doar ingineri, doctori, tipid-ăştia… Ce să fi căutat el aici? Să fi venit lacineva în vizită? Ce fel de prieteni puteaavea nea Petrică în casele astea? Sau cine,locuind aici, putea avea un prieten ca el?Copilul rămăsese în loc, gânditor. Colegiilui nu se mai vedeau. Ajunseseră cusiguranţă acasă.

Un gând îi dădea târcoale,ademenindu-l. La urma-urmei, ce marebrânză putea să fie pe aici? îşi zise şi,împins de curiozitate, o porni pe străduţade unde venise nea Petrică – era ofundătură care avea un nume ciudat, dedată de naştere: „11 Iunie”.

Era, într-adevăr, un loc frumos şi curat.Căsuţele fără etaj, din cărămidă roşie, culargi terase cimentate, înconjurate debalustrade din lemn lustruit aveau maitoate ghivece la ferestrele apărate destoruri din lemn, ce se rulau ca un val de



stofă. Pe câteva crescuse iederă care seridicase până la acoperiş, dându-le unmisterios aer de poveste. Casele nu eraudespărţite de garduri. Doar în spatele lorse vedeau, separate prin garduri din şipcisubţiri şi înalte, grădini în care cine ştie cese găsea. Linişte de-ţi venea să crezi căacolo nu stă nimeni. Ba nu. Dincolo de ofereastră se auzeau acordurile unui pian,iar dintr-o alta vocea ieşită dintr-un pick-upa lui Cliff Richard, The young ones… Darlingwe’re the young ones…

Când ajunse la capătul străduţei, copilulse auzi strigat de o voce de fată, de undevadin spate. O recunoscu. Era a fetei carevenise în clasă odată cu el. Ecaterina. Tatălei era detaşat în interes de serviciu pentrumai mult timp în oraş şi-şi adusese şifamilia. Nu se ştia cât timp Cati le va ficolegă, un trimestru, sau mai puţin, poatechiar două trimestre, în orice caz, spuseseşi ea, nu credea că vor rămâne până ce vatermina anul şcolar. De altfel, meseria degeolog o tatălui o purtase în cei patru anide şcoală prin mai multe judeţe. Erau deundeva de prin Covasna, şi deseori fataîncepea să vorbească mai întâi înungureşte, pentru ca să se corecteze dupăcâteva cuvinte. Aşadar, primiseră o locuinţăîn zona aceea de ştabi! Treaba lor!

„Ce faci pe aici?” îl întrebă fata peromâneşte, din prima. Copilul habar n-aveace răspuns să dea. Să-i spună că după ce seîntâlnise pe nea Petrică venind de peaceastă străduţă se trezise că nu mai poatede curios să vadă cum arătau casele deacolo? Ridică din umeri şi-şi aşeză mai binecurelele ghiozdanului ce se lăsase mult pespatele său. Uite că până azi nu remarcasecă unguroaica asta mică era frumuşică foc.Poate şi unde nu mai avea uniforma pe ea.Purta un costum de trening făcut dintr-unmaterial subţire şi foarte fin, de ai fi zic căe mătase. Ce diferenţă faţă de ţesătura

păturoasă şi scămoşată a treningurilorcelorlalţi colegi! „Ai venit cumva să-mi daitemele?” „Care teme?” se miră copilul şiabia după ce spuse aceste cuvinte îşi dăduseama că fata nu fusese în ziua aceea laşcoală. „A… deci nici n-ai observat că amlipsit? Nesuferitule!” Şi Cati se bosumflă, îiîntoarse spatele şi dispăru în casă, trântindcu putere uşa în urma sa.

Copilul ridică iar din umeri şi o pornispre drumul principal. Undeva pe partestângă, aproape de terminarea străduţeiera o construcţie măreaţă, cu două etaje,făcută toată din lemn. Era nelocuită.Ferestrele de la parter erau acoperite cuscânduri bătute pe diagonală, iar cele de laetaje nu mai aveau decât câteva geamuriîntregi. Parcă era bântuită de fantome.Cam cât blocul său de mare, casa avea lafiecare etaj un fel de balcon care seîntindea pe toată lungimea şi lăţimea sa,practic înconjurând-o. În aceste balcoaneciudate dădeau mai multe uşi, foarteapropiate una de alta..

Când intrase pe străduţă, copilul nu oluase în seamă, dându-şi seama că erapărăsită. Acum se întreba ce fusese acolo şide ce şi de când nu mai era folosită. Lafelul cum arăta, probabil că nu mai aveasă treacă mult timp până va fi demolată. Osă-l întrebe pe tata ce era cu clădirea aceeauriaşă. El trebuie să ştie.

Dar uite că s-ar putea să afle maidevreme. Pe partea opusă clădirii, sprijinitîn bason, nea Petrică, într-o poziţie deparcă s-ar fi oprit ca să-şi tragă sufletul,priveşte lung casa aceea paradită, prinochelarii lui lăptoşi şi zgâriaţi. Copilul seapropie de el şi îl întreabă ce a fost în casaaceea. Nea Petrică îşi pune iar masca aia cuprivirea înnegurată şi sprânceneleîmpreunate: „Bă, ţâcă, de ce nu-ţi vezi tude treaba ta şi nu te duci acasă?... Că s-o firăcit mâncarea…”




cântec pentru Inanna, 13

te-am găsit în coapsele mării încă dormindmoale pântecul tău ca nisipul dezmierdat de valpeste sânii tăi spuma nopţii întârziaîmbrăţişată cu umbra înaltă a răsăritului

bună dimineaţa!mă prăbuşesc în tine cum castele de nisipîn furtună se întorc la originile universuluila începuturile fără de scop şi fără dorinţăale zeului neînvăţat la vise

păstrez în degete amprenta buzelor talepe buze gustul metalic al sigiliuluicu care ai închis drumurile oricărui cuvântte-am găsit dormind şi mă răspândesc în tineprecum seminţele macului în lanul de grâu copt.

chanson pour Inanna, 13

je t'ai trouvée entre les cuisses de la mer encore endormieton ventre doux comme le sable caressé par la vague sur tes seins l'écume de la nuit s'attardaitembrasée par l’ombre croissante du soleil naissant

bonjour !je m’effondre en toi comme les châteaux de sablependant la tempête ils reviennent aux origines de l'universaux débuts sans but et sans désirdu dieu inaccoutumé à rêver

je garde dans mes doigts l'empreinte de tes lèvressur mes lèvres le goût métallique du sceauavec lequel tu as scellé les routes de tout motje t'ai trouvée endormie et je me disperse en toicomme les grains du coquelicot dans le champ de blé mûr.

Version française Laura ŞERBAN

poezie Florin DOCHIA

Florin DOCHIA

Nu demult, am văzut şi eu, în premieră,un film în format 3D. Nu, filmul nu era

o premieră, doar eu încercam aceastăsenzaţie pentru prima dată, în timp cepentru majoritatea semenilor, suntconvinsă, această experienţă e de mult„fumată”. Povestea a fost stupidă, ocomedie violentă din multe puncte devedere: „Copoi pentru strigoi”, dar pe minem-a interesant experienţa în sine, auzisemtot felul de păreri entuziaste şi da, potspune: e altceva, e inedit, e revoluţie, eviitor, e... orice vreţi numai calm, linişte şiplăcerea savurării unui film bun nu e. Cualte cuvinte, din punctul meu de vedere,această viziune asupra filmului nu o vaputea detrona niciodată pe cea clasică.Repet, din punctul meu de vedere! E camasemănător cu ceea ce se întâmplă în cazulcărţii pe hârtie vs. cartea electronică, vorbacolocutorului meu dintr-o seară de vară,despre care intenţionez, de fapt, să scriuaici: calculatorul nu concurează şi nu vaconcura hârtia cum greşit se crede, pentrucă ele sunt fiecare altceva!

Şi aşa am ajuns la personajul desprecare doresc să vă povestesc.

Aventura mea urbană nu se puteaîncheia fără un popas pe una dintre multeleterase care înlănţuie centrul Oradiei de laun capăt la celălalt. Că doar aşa face toatălumea bună, stă cu o licoare mai mult saumai puţin dubioasă în faţă şi analizeazăatent trecătorii, mai ales trecătoarele.

Pentru că, fie bărbaţi, fie femei, toţi se uitătot după... femei! Unii cu admiraţie, altelecu invidie, după caz. Comandasem orăcoritoare interesantă, cu o fotografie încatalogul de preţuri revoluţionară (eram,oricum, la capitolul senzaţii noi, în aceaseară), care s-a dovedit a fi o apă chioară,puţin rozalie, în care pluteau dizgraţios vreotrei cuburi de gheaţă. Dezamăgită debăutură, de cost nu mai vorbesc, priveamabsentă în jur, când l-am zărit pe o bancăapropiată. M-am gândit din prima clipă că eel, personajul pe care-l văzusem în urmă cudouă luni pe pagina de facebook a unuiprieten. L-am urmărit o vreme din locul încare eram. Stătea liniştit pe un colţ al bănciipe care răsfirase mai multe cărţi şi, din cândîn când, întreba câte un trecător grăbit (înpreajma lui, chiar mai grăbit): „nu doriţi ocarte?” Atât, pe urmă rămânea tăcut, cumâinile adunate în poală una pestecealaltă, neclintit în aşteptarea lui. S-aînviorat brusc odată ce a apărut o doamnăinteresată, care s-a oprit lângă cărţile lui.Atunci a început să explice, să ofere desprefiecare carte o seamă de informaţii, săîntrebe despre preferinţe, să vorbeascămult şi să mulţumească cu o bucurieincredibilă în ochi atunci când doamna s-ahotărât să cumpere trei dintre volumeleexpuse. Terminasem ciudata băutură aşa căm-am apropiat şi am intrat în vorbă,curioasă să aflu mai multe despre el. L-amîntrebat mai întâi cum îl cheamă, dacă-i


momente Ani BRADEA

Ani BRADEA

Vali Abrudan şipalatul său veneţian

aparţin cărţile şi de ce le vinde. S-arecomandat: „Valeriu Abrudan, dar lumeaîmi spune Vali, da, sunt cărţile mele, amavut o bibliotecă de peste 3000 de volume,mai am doar două rafturi acasă şi le vânddin cauza lipsurilor, nu am bani demâncare...” Pe urmă, conversaţia a curs, defapt, mai mult un monolog, pentru că avorbit continuu. Mi-a fost foarte greu să mădesprind, bucuria că are cui povesti m-aţintuit pe bancă lângă el, printre cărţi,aproape o oră. Chiar i-am spus, la unmoment dat, că, aşezându-mă acolo, îi stricvânzarea şi el a răspuns, schiţând cu braţulstâng un gest a lehamite: „care vânzare? nucumpără aproape nimeni ziua, dar acum, căs-a lăsat întunericul.” M-a purtat într-ocălătorie agitată, amestecată, prin istoriaoraşului, a imperiului habsburgic, aliteraturii române, aplecându-se în specialasupra lui Nicolae Filimon şi a lui MateiuCaragiale, autori preferaţi, din câte mi-aspus, apoi revenind la pagini dureroase deistorie, care, spune el, l-au afectat personalîn timpul dictaturii comuniste. Se declarăun monarhist convins şi se mândreşte că

provine dintr-o familie cu o veche tradiţie înaceastă privinţă. L-am întrebat dacă ştieceva despre literatura românăcontemporană, dacă mai citeşte şi acum .„Sigur că da!- a spus hotărât- eu sunt unautodidact, doar că ochii îmi creeazăprobleme de când mi-am descoperit boalaasta, diabetul”. Şi a continuat: „dupărevoluţie, aş fi putut pleca din ţară, mi s-aivit ocazia, dar eu sunt bolnav, sufăr de oboală incurabilă, de aceea n-am mai -Diabetul? am întrebat - „Nu - zice - altceva,am să vă spun numele bolii în franceză: maldu pays!” Am zâmbit şi i-am spus că are unnume tare frumos boala lui şi el a răspuns,cu o voce gravă: „să ştiţi că nu e o invenţie,eu chiar sufăr de această boală, m-a duscineva până am trecut graniţa în Ungaria.Acolo, m-a apucat o stare generală de rău,m-am înroşit, am transpirat abundent, mi-acrescut tensiunea arterială şi am simţit cămă sufoc, a trebuit să mă aducă repedeînapoi”... I-am cerut permisiunea să-lfotografiez. A acceptat imediat, spunându-mică toată lumea cu care stă de vorbă ceresă-l fotografieze. L-am întrebat dacă nu-l

deranjează acestaspect şi el a zismirat. „de ce să măderanjeze? Am auzitcă m-au pus unii şipe facebook!” Sefăcuse târziu şi numai puteam rămânepe băncuţă alăturide Vali, aşa că,oarecum vinovatăcă trebuia să-iîntrerup şirulpoveştilor, m-amridicat declinându-miintenţia. M-a rugatsă mai rămân doarpentru o singură


Ani BRADEA Ani BRADEA

poveste, una foarte scurtă. Am fost deacord, după ce voi fi cumpărat şi eu vreodouă dintre cărţile lui. Costă doi lei ocarte, pentru fiecare leu plătit peste acestpreţ Vali oferă şi un bonus. Eu am primit ohartă turistică a României de prin anii 60.Nu am ales prea mult, pentru că, oricecărţi ar fi vândut, tot aş fi cumpărat de lael, dar m-a impresionat observaţia lui: „nuluaţi la întâmplare, alegeţi ceva să văplacă, ştiu că vreţi să cumpăraţi de la minedoar pentru că sunt sărac!” Apoi mi-a spuspovestea pentru care am promis că mairămân. „Clădirile astea vechi din jurulnostru, chiar dacă structura populaţiei s-aschimbat atât de mult, poartă în elespiritul celor care le-au clădit şi le-aulocuit. De pildă, clădirea din faţa noastră,pe care vă invit să o fotografiaţi, e copiafidelă a unui palat veneţian. Un evreufoarte bogat a călătorit la Veneţia şi,impresionat de un palat văzut acolo, a

dorit să-şi facă unul la fel, la el acasă înOradea. Din păcate, clădirea e neglijatăacum, după cum vedeţi. Dar - şi aici aafişat un zâmbet larg pe faţă, văzut demine cu coada ochiului, pentru că priveamîn sus, spre creştetul palatului veneţian,preocupată să-l imortalizez pe luminăpuţină – vă daţi seama ce ar fi dacă acestpalat s-ar afla acum la Veneţia?” Ce ar fi?- l-am întrebat, convinsă că îmi va spuneceva despre grija pentru clădirilemonument istoric. „Noi am putea acumsă ne udăm pe picioare, pentru că amnaviga pe unul dintre canale” - şi a râs dintoată inima!... Ne-am despărţit cupromisiunea că vom mai sta de vorbă şi,la plecare, m-a rugat să-i spun cât eceasul, să ştie dacă mai e deschis laalimentara, să-şi cumpere o sticlă de ulei,că pâine avea deja... Am căutat grăbitătelefonul în geantă, era ora 22,06...


Ani BRADEA Ani BRADEA

Nici măcar eu nu am înţeles de ce, laSibiu, eram ca un arc întins, sau,

poate, ca un aspirator de ultimă generaţie.Eram acolo şi priveam; de jur împrejur,între ecouri sau către, reacţia mea lavederea lor era tulburată. Aşa se face că,vorbind pe fugă cu poetul Mircea ValeriuPopa şi scriind câteva rânduri pe carteapentru alt mare poet, Virgil Diaconu, ampatinat inadmisibil pe memoria meaafectivă. Şi ce credeţi că a ieşit? Am dăruitcartea lui... Mircea Diaconu. Printre poeziilucide, poete de o inteligenţă ca lama unuibisturiu, printre texte psihanalizante,angoase şi durere cât poate cuprinde uncer gothic, am mâncat poezie pe pâine,alături de poeţi mari, stolul de debutante,poeţii lansaţi şi poeţi deveniţi legendă;acolo am aflat despre prezenţa poetică azi.Poetul, despre care Adrian Suciu spunea cătrebuie să îşi domine publicul, emoţiaproprie şi orice altă slăbiciune - fără milă şifără iluzii - este citadin, sigur pe sine,covârşitor, electrizant. Eu, nu. Mă trezisemeu să las cu o lejeritate neînţeleasă decineva laţul slab tuturor emoţiilor, stărilor,panicilor şi a altor păcate ale emotivei ceştiu că eram cândva şi care credeam că amuitat să mai fiu azi. Fără pic de jenă, lavârsta mea, am reuşit să mă pierd sau sămă las furată de mine însămi, de ei, ca şicum eram la mine acasă. Acasă, însă, suntmult mai normală, asta dacă aş gândisocial, altfel, zic eu, acolo am fost mai

aproape de propria normalitate, pe care oascund cât pot zi de zi, pentru eficienţăexistenţială. Din comentariile poeţilor, dincele pe care le mai citesc pe ici pe colo,prin reviste şi/sau publicaţii virtuale, unastfel de comportament este consideratneprofesionist. Pentru că azi, conceptul descriitor profesionist pare a avea cel puţincâteva puncte tari: 1. să câştigi bani dinceea ce scrii; 2. să domini audienţa în modconvingător şi constant; 3. să nu laşisentimentalismul să te năpădească precumiedera, să fii un soldat la masa de scris şi îndemersul afirmării tale; 4. să nu ai iluziidespre valoarea ta socio-culturală, chiardacă, paradoxal, eşti sigur că eşti bun, celmai bun; 5. scrisul este o meserie atuncicând este practicat ordonat, ca oricare altămuncă istovitoare. După cum se vede, cevacare are legătură cu performanţa, ca lasport, de cele mai multe ori cu eficienţa, şi,de alte multe ori, cu - scuzaţi cacofonia -competiţia. M-am simţit ca la şcoală, la orade sport, când singură constatam că suntun rebut d.p.d.v. al acelei ore de educaţiefizică şi când abia aşteptam să înceapămăcar ora de matematică, mult maisuportabilă pentru mine. Sigur că mi-aplăcut maratonul de poezie, că apreciezvaloarea şi că simţeam cum toateresorturile emoţionale o iau razna, altfel,apăsam butonul aspiratorului şi rămâneamîn off. Constantă în dezordinea meaemoţională, nici până azi nu am cerut


am fost acolo Camelia Iuliana RADU

Camelia Iuliana RADU

Cer gothic în poeziacontemporană

scuze poetului pe care l-am botezat, amuitat să fiu un om modern şi educat pe acelpasaj al existenţei mele, confuzându-i perând, pe toţi, şi pe fiecare în parte. Pedomnul Ghilimescu, pe care, cunoscându-lmai îndeaproape la Târgovişte - unde amreuşit să îl prind totuşi într-un dialogcoerent, plăcut şi surprinzător, ceea ce laSibiu nu am reuşit; pe Dan Herciu, de acărui răbdare am profitat cât mi-a stat înambiguitatea-mi proprie. Pe uluitoareapoetă Nora Iuga, ai cărei ochi te trezesc dinmorţi şi care a avut punţi pentru toţi, fiindde o dărnicie rară. Şi tot aşa. De citadelaCistelecan „cel mai mare critic literar înviaţă”, cum a fost numit, am avut totuşiminima prezenţă de spirit să nu măapropii, deşi, de la distanţă, aveai ce învăţadin discursul său. Legenda Mureşan eraconfiscată de tineret, şi, oricum, la testărilesale de rezistenţă la boicot am rămasrepetentă. Nici măcar nu am încercat să-mirepar imaginea de bezmetică şi ciudată dinfire, zicându-mi că, dacă Adrian Suciu

suporta torturile contabile de organizator,eu de ce nu aş fi suportat prăjitorul depâine al Taberei ArtGothica? Fiindrefractară la reguli pe care nu mi le-amasumat, fiind acolo invitată totuşi, m-amlăsat copleşită ca un beţiv înrăit de plăcutaeuforie a intransigenţelor, emoţiilor,frumuseţii, noutăţii şi profesionalismuluiliterar. Cu o nonşalanţa demnă de patul luiProcust, prinsă între poezia „puternică” şipoezia siropoasă a mamiţelor postatoarede poezie pe reţele de socializare, m-amîntors la Ploieşti întrebându-mă ca Pristanda:Bine, bine, şi eu cu cine votez? Din aceastădilemă mai mult emoţională, mi s-a năzăritcă se întâmplă ceva pe plaiurile mioritice,demn de luat în seamă şi anume ieşirea dinmatrixul inflaţiei de carte publicatăalandala, în care criticii literari se vădeauînecaţi şi, din care, până azi, s-au salvatcum au putut, printr-o împărăteascăignorare sau indiferenţă, zidită în coastaefervescenţei creatoare, de neoprit.

iulie 2013


Camelia Iuliana RADU Camelia Iuliana RADU

Casino Sinaia, 14 august 2013Chrisian Crăciun şi Florin Dochia despre Twiteratură

Viaţa Româneascănr. 7-8/2013

„O nouă vorbă bântuie România, vorba…vorbim” afirmă Nicolae Prelipceanu îneditorial, făcând referire la un nou „ticverbal” ce nu doar că s-a insinuat (enervantşi aiurea) în limbajul obişnuit, dar este utilizatcopios şi în audio-vizual, această vorbăjucând, probabil, „rolul unui liant, fireşte,iluzoriu al ţesăturii sociale, în minteareporterilor şi crainicilor de ştiri şi de altele”.Concluzia autorului: „… cu cât disparedialogul real dintre oameni, cu atât spun eimai des vorbim. Poate tocmai de aceea:vorbim, nu dialogăm, nu conversăm de fapt.Emitem sunete, chiar cuvinte, propoziţii şifraze, în care mintea nu are nici un amestec.Un simptom al unei singurătăţi de tip nou”(subl. n.). Dosarul VR cuprinde proză de IonStratan, care „poate fi înţeleasă şi ca o eboşăa unui proiect foarte serios. Alcătuireadiscontinuă din 19 secvenţe epice autonome,perfect şlefuite – ca un şirag de perle demărimi diferite – poate permite oricândtransformarea acestora în planuri narativefuncţionale într-un potenţial roman” – scrieFlorin Toma în scurta prezentare a prozeistrataniene. Tot proză publică AdrianBuzdugan, Mózes Attila şi Sânziana Vasile.Cosmin Ciotloş semnează un interesant„Studiu de caz. Ion Stratan şi reziliereapactului de lectură”. Autorul este de părerecă „pe acest versant fără discuţie descendent(e vorba de opinia unor foşti colegi lunedişticare, cu toată afecţiunea făţişă purtatăpoetului dispărut nu şi-au mascat«nedumerirea faţă de declinul continuu încare… s-a aflat, de la un moment încolo,poezia lui Stratan», ori clivajul tipologicpropus de Nicolae Manolescu, în sensultransferului poetului din grupul «ludicilor» încel al «conceptualilor») se găsesc totuşi şimomente de luciditate în care Stratan aîncercat, cu puteri diminuate, să revină la

vechile şi bunele obiceiuri”.Un asemenea caz l-areprezentat prima parte avolumului Mai mult camoartea, apărut în 1977 la oeditură de nişă din Botoşani.„Educaţia. Un bolnav cudiagnostic controversat” îşi

intitulează Solomon Marcus intervenţia dincadrul rubricii „Atitudini”, autorul identificândmai multe simptome ale unui sistem vitalpentru societate, dar care se pare că a intratîntr-un blocaj din care nu prea mai poate ieşi.Florin Toma, la „cronica plasticii” prezintă,într-o notă originală aspecte din biografia şiopera a patru artişti, esenţializând în câtevacuvinte conţinutul prezentării: VasileMureşan-MURIVALE („Spaţiul dionisiac-mioritic”), Anca Boeriu („O clasă bună de pusîn cap”), Alexandru Rădvan („ErectilBuhoglindă sau Epicul luxurios”), Florin Bârză(„Modestissimo cantabile”). Despre AlexandruRădvan, de pildă, autorul spune că „încă dela început, acum cinci ani, am remarcat lapersonajele lui Rădvan o robusteţe exacerbată,un vitalism năvalnic, poate chiar prea evident.Un fel de avânt nietzscheean (…) susţinepictura lui, făcând din eroii pânzelor salenişte supraoameni, nişte uriaşi care doboarăordinea lumii”. Cronica are un preambul (cuun titlu „A trăi într-un tablou”, inspirat de onaraţiune a lui Alain Robbe-Grillet), ce poatefi considerat el în sine un mini-eseu.Semnează cronică literară, între alţii,Gheorghe Grigurcu, Tudorel Urian şi VioricaRăduţă, iar Cornel Ungureanu (V. Voiculescu,alte structuri literare ale Renaşterii) şi FlorinaMoldocan-Lircă („Manifestul” şi manifestelelui Cornel Regman) semnează douăconsistente „comentarii critice”. Literaturastrăină este prezentă prin poeme de JoséMaria Piñeiro şi George Elliott Clarke şi douăproze ultrascurte de Juan Carlos Onetti.

Proiectul editorial „Viaţa Românească”este finanţat de Administraţia FonduluiCultural Naţional. (Iulian MOREANU)

semnal Viața Românească


lA M

UlȚI

ANI!

Ioan VINTIlĂ FINTIŞmierla şi turnul

1.

dincolo mierla şi turnul

cîntecul său candelă verde la căpătâiulvremurilor

2.

în taină priveamdirijorul cu baghetade frig

orchestra plutea deasupra oraşului

atunci ţi-am scris pe tâmple partiturişi concerte pecoapse ţi-am scris

o mie de simfonii până ce ai devenitcântec

3.

noiembrie acoperiş de păsări

în cartierele toamnei case pustii

doar păpuşile de paieparcă plutescdeasupra gărilorşi ele de paie

4.

trupul tău lunecândpână dincolo de luminafarului

abia te zărescprin fereastra de spumăcare tăinuieşteinsula

poate o mierlă sau un catarg care cântă

5.

singuri în vasta catedrală a lunii

rondelulul toamnei abia şoptit se adânceşte în privire

la porţile cetăţii doar lăncierul cavaler

pasărea de diamantse aşează pe tâmplă

curând va bate clopotule timpul pentru cântec


poetul lunii iulie Ioan VINTILĂ FINTIŞ

lA M

UlȚI

ANI!

6.

vom călători o mie de anipână la cealaltă marginea izvoarelor

ne vom ruga lângâ pod

va fi iarnă atunciva fi târziu

va începe însângeratulurcuş acolo cineva ne aşteaptăpentru ultima cină

va fi iarnă atunciva fi târziu

7.

noiembrie fragil cum oglindaîn care părul tău se răsfrânge

ploi cu miresme de gutui uitate acum în odăile cu absintale toamnei

să vâslim spre nordprin eterul zăpezii

ascultằ simfoniile boreale orchestra acestei serateîvăluită cu ceaţă

ce fum misteriosce magice incantaţii

8.

eu nu ştiu dacă existmă oglindesc pe un ecran de ceaţăcum într-un joc

nisipul din clepsidră nu se mai dăruieşteclipelor

eu nu ştiu dacă existsomnul se ondulează pe timppentru o vreme sunt ceva abstract

cuvântul nerostit de steaua polară

9.

pari a fiprinţesă flamandă cu fiorduri albastre în părşi stropi de frigpeste sânii tăi lirici

aşa visez pribegindprin burgul de ceaţăşi feudalcând ultimul trena trecut fantomatic

aidoma copacii aleargând prin grădinişi gara tristăca un gropar de stele

10.

Era decembrie când am dat ocol grădinilor

intram şi ieşeam din copilărie cum dintr-o oglindă

împreună cu mânjii surghiniţipe malurile apeichiar aproape de pod

cu oasele lorplângând în octaveşi apa roşie

murmurând rugăciuni


Ioan VINTILĂ FINTIŞIoan VINTILĂ FINTIŞ


Oexultată, o beatifică lentoare, calchiatăpe tristeţile metafizice, originate în

adâncimea intrinsecă a unui spirit carependulează de la ataraxie la mordanţă, însfera celor mai variate registre culturale,propune poetul ploieştean Ioan Vintilă Fintiş.În Dealul, carte apărută la locul de baştină alpoetului în 2007, la editura Karta-Graphicîntr-o condiţie grafică puţin spus, excelentă,cu ilustraţii interioare realizate de cătreprestigiosul artist plastic Cristian Anghel,scriitorul revelă, aproape orfic, dantelăriilemarasmice, schelăriile extrem de rafinate aledezolării sale interioare; dezolări care pleacăde la reflecţii personale marcate de temefilosofice fundamentale, cum ar fi, bunăoară,cele cu referire la filonul metafizic principal,din care au derivat toate celelalte; Platon,mai precis. Desigur, cum vom vedea, autorulnostru introduce frecvent în discursul săupoetic, noeme în accepţiunea pură aconceptului, în legătură cu teme şi domeniivaste ale omenirii cum ar fi: Marile Religii;[ - incluzând aici reflecţiile extrem de abileale poetului pe marginea ideilor marcantedin Biblie]. Mitologiile Lumii, Astronomia; şivă asigur, multe alte lucruri fundamentale alecăror dedicat cunoscător este. Dar sărevenim asupra începutului acestei „cărţi-concept”, cum o denumea regretatul şidistinsul critic literar, Constantin Buiciuc înantologia „Oglinda lui Narcis” vol. 2, la p.272. Numea cartea astfel, deoarece aceastadin urmă este structurată în paisprezececapitole, cu permanentă referire la simbolulcentral al cărţii, Dealul, fiecare dintre ele

mulându-se pe o vie necesitate de a exprimaadâncimi şi înălţimi inexprimabile în planmundan. Poetul prezentându-se drepthermeneutul neliniştilor personale, cât şiactantul deruta(n)t, claustrat, circumscrisdeopotrivă sieşi şi îndatoraţilor săi lectori, alneîmpăcărilor lor de factură metafizică. Înpoemul în tăietură scurtă, care serveştedrept preambul cărţii, considerăm, secristalizează de fapt „germenele” fantastic,menit să conţină în sine şi să anunţe, întreagastructură privilegiată a desfăşurării volumului,aşa cum dintr-un sâmbure de fruct, scăpatdin gura unor păsări, pot creşte copaci de oînălţime şi frumuseţe fabuloasă:” (1.) Dealulpe care-l privesc,/începe deodată/săcânte./Acolo, cândva,/a fost un oraş./cuziduri şi turle plutind,/pe ruina de ceaţă/aaltui oraş.// solilocviul impus ca veridicnecesar, apăsarea misiei poetice, miza gravă,auctorială, deschide spre o semanticăsapienţială, adiacentă întrucâtva cu trăiriledamnării Orfice. „(5.) Lacrimi/ şi lumina/ caredescompune tristeţea./testamente şifluturi./poate cubul sfărâmat/deapa/ferecată în el/alcătuind construcţiimuzicale./şi mai ales nimiculnimicului/niciundele undelui./ vastărăsfrângere, valurile ce trec/lăsând în urmalor doar un cântec/păstrând în sine formalor.(secţiunea a opt-a, Dealul Vedeniilor)//Fintiş ne scoate din comodităţile noastre(arhe)tipice, prin aceea că propune un tip dediscurs poetic mult esenţializat şi prinargumentele extrinseci ale formei, care esteîn consonanţă deplină cu armonia gnoseologică

note de lectură Raul BRIBETE

Raul BRIBETESublinierea

aristocrat(ic)ului celest,damnat teluric.

Ioan Vintilă Fintiş


rezidând în text: „(4.) Dealuri de suferinţătresar/pe cerul de/zmeură neagră./pe valuricu crestele zimţate,/frigul sporeşte/ uriaş,/orbitor./ce târziu şi cât de circular/coboarăsomnul/zadarnic/peste lume! (Dealul Mirat)//suferinţa înfăţişată sub forma unor dealuri,sintagmă care sugerează cum nu se poatemai elocvent, corespondentul teluric, al unuisupliciat la scară cosmică, „cerul de zmeurăneagră”, sugerând o întunecare şi oadmosferă fie de sepulcru fie o predispunerela intrarea în graţiile lui Hypnos, sau dacădoriţi, Morpheu. „somnul zadarnic” care„coboară circular” peste lume, nu este nimicaltceva, în opinia noastră, decât o spiralicăbâjbâire în întunecimea talară, într-un haospersonal, hiperbolic, personificat. Estevertijul non-formalului în căutarea unui tiparmenit să-i evidenţieze cu prisosinţă atuu-ri-lesupra-lunare în spaţiul tangibil, proximsenzitiv. În Dealul Cub, a treia secţiune acărţii, suntem introduşi cu graţie indicibilă, înlumea contrariantă şi cumva programatic-sentenţioasă a excepţionalului, ostentativului,poet, lume a escamotării unor sensuri şi adezvăluirii altora, lume care devine diafană şievanescentă, tocmai când te pregăteşti maiasiduu să-i întâmpini durităţile de silex: „Omie de ani nu sunt îndeajuns, /trupul mereuşi-n orice loc /se naşte /nevăzut. /totul nueste decât /radiaţie, Doamne, /a /cubului deTine dăltuit /atunci, /la început. / /valenţeleliricii poetului înclină după cum aminteammai sus spre reiterarea, trans-figurarea, unorconcepţii de primă importanţă din cărţilesacre, din mitologii, şi alte sfere inaccesibiledatorită nivelului interpretativ înalt, indivizilorcu pretenţii nejustificate de erudiţie. Înultima poezie din secţiunea Dealul Coridor,Vintilă Fintiş ne reaminteşte în mod cu totuluimitor, despre episodul biblic vetero-testamentar pe care îl găsim în carteaExodului la capitolul 2, versetele 5 şi 6, şi încare ne este relatată descoperirea prunculuiMoise, de către însoţitoarele tinereifaraoane, în stufăriş, pe marginea râului la

care a ieşit să se scalde. La poet se observăimixtiunea benefică de data aceasta, iertatăsă-mi fie nefericita sintagmă, a unor viziuni încare geometria lui Euclid, fuzionează cugeometria unei muzicalităţi sintonice, larându-i amintind de o anume euritmiegeometrică, ne referim aici la acel punct deconfluenţă al poeziei înalte cu astralul înaltmuzical, de care amintea maestrul Ion Barbula un moment dat, într-unul dintre interviurileacordate de către domnia sa. Iată magnificultext: „(7.) Cine vorbeşte acum despre moarte?/faraonul furişat în coridorul privirii /alcătuieşte tratate /şi /întocmeşte zodii./dealul se destramă, /iar piramida /creşte dinapă. /abia întrezăresc foşnitoarea materie./fecioarele perse, /cu faţa către apa caresusţine lumina /orbitoare şi ea, /trag vălurile/de pe faţa ta, Doamne. / / la fel, dar într-unalt fel, stau lucrurile în ceea priveşte a patrasecţiune ipostatică a cărţii, şi anume, DealulTreptelor, în care se încearcă sugerarea ideiide sempitern, de infinitudine adică, infinitudinecare în calitate de hermeneuţi literari putemsă o relevăm doar sub formă de abstracţiimentale, lectorul sensibil la cunoaşterea defactură a priori-intuitivă, care transpare întext, putând-o „degusta” cu o deosebităsavoare. Am mai spus, am mai scris, eseulcritic, fiind o (re)interpretare a unor colecţiide texte, de cele mai multe ori poate risca săle ciuntească din frumuseţea altfel ingenuă.Hermeneutul literar, totuşi, poate evidenţia,cu brio, valenţe la care poate, sau în modcert, deşi nu de fiecare dată, nici autorulînsuşi nu s-a gândit. Cât priveşte următorultext, pe care doresc să îl supun atenţiei şisensibilităţii dumneavoastră, reverberaţiileomului celui mai pur, „despuiat” acum deegoul care îmbracă (uneori în mod absolutnecesar,) ca într-o hlamidă, pe excepţionalulVintilă Fintiş, acele reverberaţii trădează atâtnecuprinsul cât şi o vădită, credem noi,disperare, din raţiuni numai de trăitor-scriitor, ştiute, (re)trăite: „(2) Ce râuri, /carefluvii /curg tot mereu, /din /ugerul nopţii,

Raul BRIBETE Raul BRIBETE

/din ziduri /de castele surpate? /cândva/strigam, /Ierihon /Ierihon – /ţărmurile/îndepărtate /la nesfârşit /repetau /Ierihon/Ierihon... / / Ce s-ar mai putea adăuga, laaceste florilegii de tulburătoareautenticitate? Scurtimea versului ţine de oanume virtuozitate formală, dacă esteînsoţită şi de valoarea interioară a textuluipoetic, ceea ce, în cazul de faţă, este maimult decât evident. Ideea de hologramăcoexistă cu ideea de trăire vitriolantăgenerată de propriile angoase-temeri alepoetului, care primesc proporţiimastodontice. Inserţia imaculată a MameiMântuitorul Iisus în text, în ipostaza carene-o descopără strigându-l pe poet dintr-oicoană care pluteşte pe un râu care seîndreaptă spre interioritatea cubului, este, înviziunea noastră, o formă uşor nedefinită,coşmarescă, am spune, pentru că ne evocă oimagine înrudită cu cele din infernul Dantesc,însă sub masca forţată a hieraticului, deaceastă dată: „(4.) Ascult cum se macinăcubul. /vine vedenia de lup /şi-mi sfârtecăvedenia de trup. /Maria mă strigă dinicoanele /plutind pe râul care se încheagă /încub. /lacrima ei se prelungeşte până la cer –/balsam la glezna sfărâmată. /săgeţi delumină ţâşnesc din oglinzi. /trupul se macinăşi el /în ascuţimea lor. /somn în cub. Vis /cevanevăzut îl trage în adânc, /până în miezulunui munte scufundat, /să-i fie drepttemelie... / /”dar acest poem, straniu ca şifrumuseţe, nu este coşmaresc-prevestitor,decât la începutul său. În continuare vedemspectacolul grotesc-hidos al sacrificiuluiSupremului Supliciat, Fiul Lui Dumnezeu,Iisus, dar şi, posibil, imagini declanşatoare aleunui martiriu suspendat într-un perpetuuprezent, posibil vizând relatările despreuciderea Sfântului Sebastian: „Săgeţi delumină ţâşnesc din oglinzi /trupul se macinăşi el /în ascuţimea lor /” cubul, figură geometricăsugerând perfecţiunea primordială alături decerc, triunghi, etc. este, la Fintiş, privit caAnthakarană, străvechi simbol tibetan, având

menirea de a primeni aura trupească, de adeschide dimensiuni spirituale, accesibilenumai unui număr extrem de restrâns deiniţiaţi. Cubul, în contextul fintişian, sugeratun pic mai sus, remarcat sub formă detemelie, ne propune o cheie de lecturăinteresantă, calchiată pe o metafizică,paradoxal, «circumscrisă formal». Frecventatîn acest mod, poemul relevă o accedere sprenoi dimensiuni reflexive. Întrucâtva la felobservăm că stau lucrurile şi în privinţapoemului din secţiunea a 6-a, Dealul Organ,de la pagina 62, unde vedem aşteptareaîncordată a poetului fie a unui omolog de sexopus, fie a unei epifanii providenţiale. Seaminteşte despre o „ordine sfântă”, ordinecare poate fi considerată ea însăşi, dreptlaitmotiv al structurii volumului, ordineaparţinând în exclusivitate ProtagonistuluiUniversului, de la care au preluat-o de laînceputurile Genezice, creatorii de Artă: „(6.)E cineva /care vine /pentru mine în lume./ferestrele cărnii /s-au deschis înspre fluvii./e cineva / acolo /într-o ordine sfântă, /care/doar pentru mine respiră. /dorm într-unsomn princiar, /pulberea stelelor /îmirăcoreşte / tâmpla. / /”somnul princiar”amintit aici, este defapt subliniereaaristocraticului celest, damnat la teluric, într-oanamneză a spaţialităţii ante-natale. Un felde ineism, adică o consideraţie de ordinfilosofic, potrivit căreia ideile umane ar fiînnăscute, iar nu dobândite. Concepţie careîşi găseşte expresia cea mai pură înarhicunoscutul mit platonic al peşterii.„Lumina Din Lumină” a Crezului Creştin, esteparafrazată elegant, în poezia de la pagina90, una dintre poeziile secţiunii a opta,Dealul Vedeniilor, Lumina fiind substituităaici cu pasărea, simbolul clasicizat alprogresului, al desprinderii de realitateamundană, rămânând totuşi, tributarăacesteia, prin materia care o alcătuieşte, peaceasta din urmă (pasărea). Totul este laînceput eminamente terestru, puternicamprentat de materialitate: „(4.) Pasăre /din



/pasăre. /pământ /din /pământ. /şi/pretutindeni maluri. /lumină tăiată /cuferăstraiele /sunetelor. / /în poemul paginiiconexe, găsim referiri la un fel de toposspiritual inexact, în care scriptorul îşiplasează simbolul cental al cărţii,Dealul:”(5.)Aici /a fost cândva o mare./Acum, /doar o urmă lichidă /şi /dealul. /aici/a fost cândva o mare. /acum, /doar greierisăpând /în cuvinte.. /vine îngerul patrulater,/pluteşte somnoros, /orbitor /pe maluriletimpului. /pământul /se îngraşă cu el /pânădevine cub. / /meditaţia metafizică dinDealul, se pare că este reiterată şi în volumulIcoana din apă apărut în 2010 la edituraBucureşteană Ghepardul. Avem aici, un tipde discurs neverosimil de asemănător cu celdin Dealul. Ca şi în cartea citată mai sus,descoperim, într-o primă etapă, faptulnotabil, că ne aflăm în faţa tot a unei cărţi-concept, care are ca laitmotiv icoana, simboldeopotrivă pozitiv şi, surprinzător, artistul nerelevă o faţetă a icoanei la care, considerăm,nu s-ar fi gândit, probabil nimeni până acum,şi anume, reversul părţii unanim acceptate alei, mai precis o deschidere spre tenebre, încontrast antitetic cu sensul iniţial, pentrucare icoana a fost concepută – să apropieoamenii de Sursa Primă. StrălucirileLuciferice ale textului, Icoana din apă, carefac trimitere la valenţele „negre”, bizare, ale„culiselor” Lumii Nevăzute, ne referim cuprecădere la acea scindare în planul supra-mundan, survenită, evident, în momentuldecisiv al răzvrătirii luciferice. Cu toateacestea, strălucirea acestor texte neîndreaptă spre spaţiul abisal al Fiinţeinoastre, Nemanifestatul, adică sursa tuturoracţiunilor noastre, starea de graţie aprezenţei perpetuue, devenită „tangibilă”,doar prin accesarea acestui moment aşa cumne apare el, Aici şi Acum. Iată textul care dătitlu volumului: „Noapte adâncă rugăciunede ceaţă /lumina brodează pe trup altă viaţă/mâinile zeului arse de fulgere /au începutdeodată să sângere /cuvântul foarte lent se

deschide /lumea curge din el şi se divide/îngerul izgonit a căzut pe nisip /fără de aripişi fără de chip /apele neiubite l-au închis înicoană /pentru o mie de ani acolo să doarmă/această poezie dispusă formal în distih, deşiesenţializată ca mesaj, este, totuşi, mai puţinsugestivă ca formă; asonanţele generate derime aparente, calambururi adică, deexemplu: „icoană” cu „doarmă” de la final,nu cad tocmai bine cititorului pretenţios. Câtdespre celelalte poeme din volum, putemspune că ne lasă impresia unui constructimpresionant meşteşugit, dar totuşi unconstruct; nu sugerăm că alcătuirea uneicărţi-concept ar fi floare la ureche, Doamnefereşte ! însă în cazul de faţă considerăm căpoate exista uneori riscul scăderilor pe planaxiologic, tocmai datorită supralicitării unorteme mult prea dificil de abordat, datorităfaptului că sunt şi foarte cunoscute. Acestaeste şi motivul pentru care, dacă poţi sărealizezi ceva nou, bazându-te pe recurenţetematice, eşti remarcabil. Cazul lui I. V. Fintiş.Micile scăderi de nivel ale volumului, sunt înacest context, de natură să ne expansionezeinteresul şi aşa, mereu sporit, faţă demesajele volumelor anterioare ale sale. Darsă revenim ... Notaţia nervoasă, aproapenevrotică, încercând să dea impresia deluxurianţă ideatică, subliniază în mod cu totulnecesar, abilitatea poetului de a se disocia deforma gândirii sale iniţiale, găsindu-şicorespondentul într-un fel de eglogă, în caresinele se dizolvă concomitent cuexpansionarea catabatică a unui alter-ego,care nu este nimic altceva decât, matriţaastrală primordială, despărţirea Adamesianăde prerogativele atribuite sieşi de cătreProvidenţialitate, şi de ce nu, resimţireaacută a necesităţii unui Sotir. (Mântuitor. îngr. în origin.).: „Tu sapă adânc în inima apei/până când lumina concentric /va ţâşni dinIcoană /botezându-te /lăcrimează ceaţa/aripi peste păsări /într-un călcâi pribeag /încare lumea doarme /luminiscente făpturi/sânge galactic gâlgâind /străfulgerare /de



magneziu /să aducem ofrande somnului/astfel nu vom ieşi din stagnare /tu sapă înraze mai apoi /până aproape de tronulceresc /unde ascunse pândesc /pergamentealămuri /mânia celui ce va veni /tainic vârtej/între nor şi vedenie(TAINICUL VÂRTEJ) / /dacă priveşti cu atenţie structura interioară,carcasa versurilor în general, realizezi căautorul recurge mai mult la semnulîntrebării, decât la virgulă, aceasta din urmălipsind, de ce nu am zice, cu desăvârşire,chiar – fapt ce arată disponibilitateaauctorială de a lăsa posibilitatea interpretăriipropriei semantici, fără „imixtiunea” niciunui semn gramatical convenţional – şisuntem, desigur, nu-i aşa, recunoscătoriacestui aspect iniţiat de către poet, întrucât,cum am zis, ne lasă să-i interpretăm „ariile”în mod cu totul arbitrar. Fiecare ia cât poatesă ducă. Lumea lui Fintiş din „Icoana dinapă” prefigurează vacuitatea ancestrală aspiritului, aici în sensul unei modalităţi de aocoli, de a eluda discrepanţele care se potisca, inevitabil, dintr-o verbigeraţieedulcolată cu care suntem, vrând-nevrând,agasaţi de către societatea actuală. Găsim înacest volum sensuri iniţiatice menite să sedezvăluie numai celor care sunt sau devindemni de acest miracol al Fiinţei genuine, înproximitatea căreia ne vedem alăturaţi şi pecare o supunem propriei noastre lentilevalorice. Filonul principal al trăirilor din acestvolum îl constituie contrabalansarea dintreSacru şi Profan, fiecare în parte având opondere uşor de intuit, în cadrulsofisticatului angrenaj care este cartea: „Cadîn genunchi fecioarele pe tragica ninsoare/născându-şi mirii lor pe rogojini /frunţilecuvinte bănuite uşoare /lacrimi încremenite-n lumina /de la steaua cea căzătoare /cad îngenunchi pe lespezi visându-se temple/fecioarele cu plete violete /cu ochii marimisterioase ciuturi /din care ţâşnescdeasupra munţilor /vulturi /sărutând Icoanasecunda /rămâne în spatele nostru /tainicăunda (TAINICĂ UNDA, p.51) /

/supraabundenţa ideatică, poate aveauneori ca efect, demistificarea edificiuluideja cu trudă constituit:” în pupilă figurinede ceară /va fi târziu peste oameni /şi seară/câmpul de sunete cercuri pe ape /din visuldepartelui /cel mai aproape /mereu suindcătre sine /gândul desenează pe sânge/dulfine /parcă năluca din zare /nu mai arepene să zboare /se crapă punctul /de la/semnul de întrebare /ce miracol /câtămirare /femeia cu pruncul de sare /care încănu s-a născut /Icoană din lemnul /fără detrup (ICOANĂ DIN APA FĂRĂ DE TRUP, p.56) //Ioan Vintilă Fintiş scrie o poezie plină deSens, nu de puţine ori, Spontaneitate,poeziile sale ne frapeză prin aerul desapienţă parcă prematură, gravitatea orfică,rezidă chiar şi între golurile dintre litere,necum numai din sensurile pe care le relevăacestea din urmă, scrise cu negru pe alb. Unexerciţiu sinuos şi insolit sui generis, carepresupune o cunoaştere profund intuitivă aabisalităţii noastre lăuntrice, o vastăîncordare în agrestul unei lumi construind înmod ordonat, haosul, iată ce propune acestscriitor de mâna-ntâia:”Fluvii oceanepiramide albastre /paseri de bronz şimăiastre /poporul în faţa cetăţii a cântat/aidoma nopţii /sub muşcătura strigătului/zidurile s-au surpat /numelui meu te adaugpe tine /nevăzutule împărat /dincolo denisipuri mările moarte /adăpost pentrucuvintele sparte /din care peste lume curgzodii /şi constelaţii /trupurile noastre/prelungindu-se din icoane /mai departe înalţii /Alfa şi Omega la viitorul trecut /luminacare ţese alt început. /materia nu există doarDuhul Cel Sfânt /Sunt (ALFA ŞI OMEGA LAVIITORUL TRECU, p.65) / /

*Ioan Vintilă Fintiş, Dealul, ed. Karta-Graphic, Ploieşti, 2007.

*Ioan Vintilă Fintiş, Icoana din apă, ed.Ghepardul, Bucureşti, 2010.

Aprilie, 2013




Când Petre dădu să iasă pe poartă,Ileana se agaţă de gâtul boilor şi nu

vroia în nici un chip să-i lase să treacădincolo.

Negru de supărare, bărbatul se uita la eacu durere.

– Ai vrea mai bine să mă bage lapuşcărie?!

– Eu nu mă dau din drum! Ştii cu cât amari-am cumpărat şi-acu-i duci la târg… Eşticâine, nu om! Dă mai bine vaca, nu duce boii,că nu mai avem cu ce munci!

– Crezi că mie mi-e uşor? Da’ cota-i preamare şi nu ajung banii de pe vacă săcumpărăm grâul cu care ne-au impus.

– Pocni-le-ar ochii să le pocnească! Deunde să scoatem atâta amar de grâu dacă nus-a făcut?

– Ce ştiu ei! Cota-i cotă! Dacă n-o dai, tesaltă… Hai, Aneto! se adresă el fetiţei careplângea înfundat lângă un stâlp. Hai căîntârziem şi batem drumul degeaba până laiarmaroc. Acuşi se face ziuă!

O luă binişor pe femeie şi-o apropie de el,trăgând-o dintre boi.

Ea începu să-l bată cu pumnii în piept,răcnind disperată.

– Văăăleeu! Ia-mă pe mine de mă vinde!– Taci din gură că sculăm tot satul!Fetiţa se apropie de ea şi începu să-i

sărute mâinile.– Lasă-mă! Lasă-mă, că nu mai pot! Ce

vremuri am apucat! Era de-o mie de ori maibine în război. Te atingea glontele şi mureai.Dar aşa, nici nu poţi să te târâi…

– Taci, femeie, că-l mânii pe Dumnezeu.

Om scăpa noi şi de asta .O împinse uşor, dar femeia se prăvăli jos

în faţa boilor.– Mai bine treceţi peste mine dacă nu vă

pasă!Fetiţa se aşeză lângă ea şi o mângâia,

sărutând-o. Lacrimile li se împreunau şicurgeau şiroaie pe obraz.

Văzând disperarea nevestei, se dădudeoparte şi deschise porţile mari, trăgândboii după el.

Femeia nu mai avu putere să se ridice.Degeaba încerca Aneta s-o ajute.

– Hai, puiule, că nu mai e timp. O să sescoale ea, mă-ta, de-acolo... Doamne-ajută!rosti el, închinându-se. Dă-le, Doamne, mintela cei ce n-au!

Văzându-l că se depărtează fără să se maiuite înapoi, fetiţa o sprijini pe maică-sa să seagaţe de mânerul porţii şi fugi după bărbat.

Se duceau fără să scoată vreo vorbă, canişte muţi. Nici pe boi nu-i mai mâna.Mergeau ei singuri, înţelegând suferinţa celuidin spate.

Cu gândul aiurea, fetiţa se împiedică gatasă cadă.

– Vezi că-ţi rupi gâtul! rosti el mânios, darpărându-i rău, o luă de după umeriapropiind-o într-o încercare de îmbrăţişare.

– Vai de sufletul tău de ce te-aşteaptă!I se învolbură deodată tot trecutul şi era

gata să se poticnească şi el.

Fetiţa zâmbi, dar nu zise nimic. „Ce ciudatse comportă tata de la o vreme, de când l-au

proză I. OPRIŞAN

I. OPRIŞAN

25 de ani şi o zi

făcut chiabur. Nu-şi mai găseşte defel liniştea.Abia dacă-mi mai amintesc chipul dedinainte, când îi strălucea soarele pe faţă şimă mângâia aşa de blând, de-mi venea să mătopesc… Cine-o fi scornit cuvântul ăsta,chiabur? Doamne, apără-ne!

La şcoală ne spune că «chiaburii sugsângele oamenilor muncii»… Ce sânge sugetata, că nici carne nu prea mănâncă? Şi-apoi,parcă nimeni din sat nu-i mai al muncii ca el,că nu stă o clipă locului – mereu are de făcutceva… Şi ce bogăţii stoarce de la alţii? Că toţivin şi-i cer câte ceva şi nu zice niciodată nu?!”

Pe de altă parte, Petre Crăciun se întrebaa nu ştiu câta oară: „De ce m-o fi dat oare lachiaburi? Că sunt o mulţime care au pământmai mult ca mine! Eu n-am decât 4 hectare şijumătate… Pentru vie? Dar nu-i nobilă şi n-amdecât 15 prăjini! Pentru stupi? Dar suntnesistematici, buduroaie, şi n-am decât 6…Să mai fi adăugat cineva încă un şase? Şi-atunci chiar că sunt mulţi. De la primarpleacă totul… Să dau statul în judecată, cumau făcut alţii? Dar parcă n-au primit nici unrezultat… Şi judecata costă, şi mă iau ăştia şimai mult la ochi. Ce să mă fac?”

Un huruit de căruţă îl făcu să întoarcăprivirea.

– Noroc, nea Petre!– Norocu-i spart în fund, măi băiete…– Ai plecat de cu noapte să plimbi boii?– Plecat… de unde nu se mai întorc…– Că nu cumva vrei să-i vinzi?!– Chiar aşa!– Doamne, fereşte! Da’ pe urmă cu ce-ţi

munceşti pământul?– Pân-atunci să dau cota, că n-am pus

decât puţin grâu şi ăştia îmi cer cotă de parcăaş fi însămânţat tot pământul şi pe-alvecinilor…

Gheorghe îşi făcu cruce şi încetini caii.– Ai grijă, nea’ Petre, când vii, că cică s-ar

fi ivit un hoţ care tâlhăreşte la drumul mare.El îşi zice haiduc…

– Oi avea eu ac de cojocu lui!– Dacă ţi-ai luat vro armă, te cred, da’

altfel e greu!– Ce armă?! Că le-am dat pe toate!– Vez’ că păcătosul are! Poate te-ntorci pe

ocoliş, nu intra prin pădure, că-i pericol!– Dumnezeu le vede pe toate!– Până la Dumnezeu… nu ştii că te

mănâncă sfinţii?! Ai grijă, să nu fie cupagubă! Şi mai rău! Cumpără-ţi din târgmăcar un cuţit!

Asta-i mai lipsea – hoţii! Să-i ia munculiţade-o viaţă!

Fetiţa ascultase cu groază sfaturile luiGheorghe Leahu şi o apucă frica, încât începusă tremure. Se trase către taică-său şi-l prinsede mână.

Petre Crăciun simţi vibraţiile fetei şi opotoli.

– Fă-ţi cruce, tată, că tot ajutorul de-acolo,de sus, vine! Ce ne e scris, aia e! Ai grijă, însă,dac-o fi să am cumpăna asta, tu să fugi cubanii – c-o să ţi-i bag în sân – să-i duci mă-tii.Măcar cu atâta să se-aleagă!

Aneta începu să bocească de-a binelea.– Ho! Nu mă plânge, că n-am murit!Când să iasă din pădure, parc-a auzit

trosnet de crengi.„O fi vreun animal” şi-a zis, îngrijorându-se,

totuşi, şi el.„Măi, să fie-al naibii! Să ştii că băiatul

acela are dreptate! Dacă era fiară, ori ieşeaînaintea noastră, ori se tot auzea trosniturilepână departe. E pas furişat de om, care s-aoprit când ne-a zărit. Cine s-o fi apucat, oare,de meseria asta? Tare-s curios să ştiu! Că n-ofi vre-un prieten!?”

Şi fără voie, îi trecură prin minte chipurilea trei „camarazi” de armată şi de război, carese lăudau că, dac-or scăpa cu viaţă, vor şti eisă facă legea şi să nu mai trebuiască sămuncească atâta.

„Cu puşca soră-bună,Cine-i voinic s-adună”

spunea mai ales unul care se jura şi-nculcare şi-n sculare că-l iubeşte ca pe un frate.


I. OPRIŞAN I. OPRIŞAN

„Poate vitreg, măi!” îi răspundea Petre.

Când au intrat în Lunca se auzea dejazumzetul târgului.

În târg – lumea de pe lume şi mai alesmulte vite de vânzare, îndeosebi vaci, căcioamenii se gândeau că dacă le mai lasă, numai iau nimic pe ele, întrucât se-apropieiarna şi trebuie nutreţ.

Erau şi boi, frumuşei. Dar Petre consideră,după ce-i privi, că niciunii nu-i egalau pe ailui. Fără să vrea îl cuprinse o mândrie pe careşi-o potoli, însă, făcându-şi cruce pentrupăcatul trufiei.

Că judecata lui era bună, se văzu îndatădin ochii dornicilor de cumpărat.

Preţul li se păru însă cam mare. I-o şispuseră stăpânului. Dar el le zise, întorcândcapul într-o parte, a nepăsare:

– Sunt şi cei mai buni! Boi tineri, frumoşi,în putere, cuminţi… Îi dau de nevoie, că altfelmi se rupe inima după ei.

Cumpărătorii întârziară tot mai mult înpreajma lor. Dar dacă-i privea careva, ceilalţiplecau să nu le crească preţul.

Până la urmă, un fost „leat” din Stejărişse hotărî definitiv.

– Îi iau pe-ai tăi, Petre, că ştiu că eşti omcinstit şi ai marfă bună. La preţ o să mai laşitu ceva, ca să facem treaba.

Într-adevăr, s-au înţeles şi-au plecat săbea aldămaşu. A rămas la boi Aneta cufemeia cumpărătorului, care profită de lipsafostului proprietar spre a afla de ce i-avândut.

Fetiţa tăcea, nu vroia să divulge secretul.Până la urmă, după insistenţele femeii şivorbele ei dulci, ca s-o cucerească, ea răbufnicu năduf:

– Ai fi vrut să-l ia pe tata la puşcărie?!– Da de ce, mă rog, a furat ceva?– Tata?! Se întoarse cu duşmănie către

femeia ispititoare. Tata mai degrabă îţi dă dela el, decât să ia de la tine un pai!

– Atunci?– Atunci – ne-au pus cote mari de grâu, că

l-au făcu chiabur şi trebuie să cumpărăm, c-am semănat puţin. Mama a plâns de moarte.Am lăsat-o trântită la pământ de supărare cădăm boii.

Înţelegând durerea omului – şi a fetiţei –femeia o luă în braţe şi-o mângâie.

– Sărmană copilă, dacă l-au băgat lachiaburi, o să tot ai de suferit. O să tot vândă,iar tu, cine ştie dacă-i avea parte de şcoală…

Aşa le găsiră bărbaţii şi înţeleseră căfemeia aflase totul şi era ea însăşi cuprinsăde durere. Îi şi spuse bărbatului:

– Dă-i omului cât ţi-a cerut! Dă-i şi restulde bani cu care a scăzut preţul.

Petre protestă.– Înţelegerea-i înţelegere!– Dacă nu-i dai, eu nu-i duc acasă şi n-o să

avem parte de ei! Dă-i, cum îţi spun şi restulbanilor!

Cum femeia cam comanda în casă, omulse scotoci cu vizibilă împotrivire în chimir şiscoase banii. Dar Petre nu vroia şi nu vroiasă-i ia.

Femeia-i luă din mâna bărbatului şi-i băgăîn sânul fetei.

– Asta-i pentru tine, să-ţi iei ceva, că cineştie dac-o mai avea taică-tău bani să-ţi facăce trebuie.

Petre plecă fruntea, iar fetiţa nu zisenimic. Sărută însă mâna femeii.

După ce ieşiră din obor, Petre Crăciuntrecu în partea de târg propriu-zisă. Cumpărănişte dulciuri pentru fată, luă o batistă maimare şi un cuţit – „să am cu ce tăia porcul”,zicea el.

Se retraseră apoi, unde credea că nu suntvăzuţi, şi se pregătiră de întors acasă.

Omul puse toţi banii în cârpa cumpăratăşi, după ce-o legă strâns, o băgă în sân lafetiţă.

– Dac-o fi ceva, chiar şi o gâlceavă, tu fugiacasă cu banii!

Îşi băgă cuţitul în traistă şi plecară, nuînainte de a-şi face cruce.

Drumul era gol. Cei veniţi la târg stăteau



încă, fie să-şi cumpere de ce aveau nevoie,fie să bea un pahar cu cunoscuţii.

Dintr-o vie, Petre smulse un „harag” zdravăn:– Să ne apărăm de câini – spuse el.Dar fata începu să tremure, înţelegând că

nu-i a bine.Într-adevăr, la cumpăna apelor, unde se

închidea vederea spre Lunca şi se deschidealarg orizontul spre Livezi, se întâlniră cu un om.

– A! Bună frate! îl salută el pe NeculaiCreţu, care-l tot frătuia în război. Ce bine-mipare că te văd.

– Şi mie! zise el sculându-se. De cândte-aştept.

Petre profită de neatenţia celuilalt sprea-i face semn Anetei să plece.

Neculai se făcu că nu vede ce se întâmplăşi-l luă direct:

– Înţeleg c-ai vândut boii cu care-ai trecutdimineaţă.

– A! Tu pândeai lumea. Bună meserie ţi-aigăsit!

– Nu vă spuneam c-o să fac legea dacămă ocoleşte glonţul?! Iaca, m-a ocolit. Dăbanii. Nu mă sili, ca prieten, să te ucid.

Petre rânji a necaz.– Unui prieten îi dai, nu-i iei cu sila.– Cam aşa-i! O să-i dau una de n-o să se

vadă!– Măi Neculai, ai înnebunit?! Am suferit

atâta timp împreună pe toate coclaurile înRusia… Omoară-i pe alţii, nu pe mine.

– Ba pe tine vreau. Scoate banii!Petre se făcu că scotoceşte în traistă şi luă

cuţitul.– Văd eu că n-am ce face. Trebuie să tai

mai devreme porcul, că-i bolnav…Neculai râse fioros.– Ce dracu! Tot copil ai rămas! Şi scoase

pistolul şi-l împuşcă.Se prăvăli, nevenindu-i să creadă că chiar

l-a împuşcat.Se zbătu de câteva ori, scurt, şi gata.Neculai îl împinse cu piciorul şi începea

să-l caute de bani. Aproape că-l dezbrăcă înîntregime, dar nu găsi nimic!

– Paştele şi ‘nafura mă-tii! Ai ascuns baniila fată! Trebuia să pricep. Dar o prind eu!

Aneta fugea pe drumul pe care venise cutaică-său.

Când ajunse la podul din fundul văii, sedete într-o parte şi, cu mânuţele, scurmăpământul, ascunzând, într-un loc numai deea ştiut, fără nici un semn, batista cu bani. Oacoperi şi plecă mai departe, crezând că n-ourmăreşte nimeni.

Într-adevăr, n-o urmărea. Hoţul ştia binedrumul şi, luând-o pe cărarea de scurtătură,îi ieşi înainte.

Când îl zări, aşezat jos, cum îl întâlniserăsus, în deal, i se prăvăli cerul pe cap. Se oprichiar pe loc.

– Hai, hai, nu mai sta, că mă grăbesc!Avem drum lung până acasă. Ne aşteaptănevastă-mea cu masa pusă.

Neavând ce face, fetiţa veni ca la tăiere.Spre a n-o speria – chipurile – Neculai Creţu

se comporta, în felul lui, frumos, crezând căbanii nu pot fi altundeva decât la ea.

Îi povesti chiar întâmplări din timpulrăzboiului, cu Petre Crăciun.

La întrebarea abia şoptită:– Dar tata de ce nu vine? îi răspunse

mândru de imaginaţia lui:– A spus că n-a luat toţi banii de la cel

căruia i-a vândut boii şi s-a dus să i-i dea. Mi-a zis să te iau la mine acasă, că vine el dupătine.

Sesizând minciuna, Aneta bravă:– Atunci mă bucur c-o să merg la

dumneata.– O s-o cunoşti acolo pe Florica, fata mea,

şi-o să te joci cu ea de minune.„Ce-o să te bag eu în cuptor”, gândea el.

Prea mult nu vorbiră, totuşi, căci într-un loc,Neculai Creţu o băgă în pădure.

Fata crezu că, gata! s-a sfârşit cu ea. Darhoţul intră ca să-şi ia calul.

Încălecă, cu ea, punând-o în faţă şi-şişterse urma.

După vreo oră bună de mers, dacă nu



chiar mai mult, bătu în poartă.Cu grijă, privind în toate părţile, îi

deschise o femeie bălaie, mai tânără ca el.– I-am adus Floricăi o tovarăşă de joacă,

spuse el glumeţ, făcându-i cu ochiul.Femeia o privi de parcă de mult o

aştepta, minţind:– De când te-aşteaptă Floricel! Nu ştiam

c-o să vii chiar azi. Mă duc după ea că-i prinvecini.

Fetiţa, cam de seama ei, de 9-10 ani, eradrăguţă şi se împrieteniră repede, făcând-ope Aneta să uite că nu ştie nimic precisdespre tatăl ei şi că pocniturile pe care le-auzise de departe poate că îl ucisese.

În sinea ei, tot mai credea, însă, că taică-său nu-i e mort, că Dumnezeu îl apărase şi-lscăpase.

Le-au pus la masă şi le-an îndemnat să sejoace cât vor, cu gândul că, obosind, vorcădea ca moarte.

Între timp, Creţu îi povesti nevesti-sii totce s-a întâmplat, că şi-a ucis prietenul fără alua nici un ban de la el.

– Eşti nebun! i-a zis femeia. Cum să-lomori fără să iei nimic! Şi banii unde sunt?

– Cred că la fată. N-au unde fi altundeva.O să vedem diseară, când se culcă.

– Şi cu ea ce ai de gând să faci?– Ardem cuptorul şi-o aruncăm acolo, să

nu i se mai ştie de urmă.– Te-a văzut cineva?– Nimeni. E tocmai bine. Bagă-le în casă

să n-o zărească cumva cineva!Femeia le ademeni cu şoşele şi momele

în casă şi chiar stătu cu ele până veni vremeamesei de seară şi a culcatului.

Le culcară şi stinseră lumina. Feteleadormiră tun.

Între timp, Neculai Creţu făcu precipitatfocul şi-l arse să topească şi un bou.

Apoi, tiptil, dezbrăcă fetiţa de la margine,unde-i spuse Anetei să se culce şi, mirattotuşi că nu găseşte nici un ban asupra ei, oaruncă în cuptorul plin de jăratic şi pusecapacul.

„Of! O făcui şi pe asta!” mârâi el supăratcă a trebuit să ucidă un copil nevinovat.

„Altfel nu se putea!” Se împăcă el cugândul.

Se duse şi se culcă lângă nevastă-sa.Dormiră amândoi până târziu.

Treziţi parcă din moarte, alergară să vadădacă nu găsesc cumva banii.

Când deschiseră uşa, rămaserăînmărmuriţi. În pat, îngenuncheată şirugându-se cu nenumărate cruci, odescoperiră pe Aneta, care, oprindu-se, îiîntrebă:

– De ce aţi luat-o pe Florica? Neînţelegeam aşa de bine…

– Nenorocitule! Criminalule! Diavole!izbucni femeia. Mi-ai ars copilul! La puşcăriecu tine! Te spun la miliţie, la toată lumea! Nuvreau să te mai văd în faţa ochilor! Cum mi-aiars tu fata, aşa, încă mai rău, vreau să te ardăpe tine – nu în focul iadului, unde vei ajunge,n-ai grijă!, ci aici. Aici! Aici!De faţă cu tot satul.

Ştiind-o de ce-i în stare, Neculai Creţu oapucă de mână şi o strânse cu putere.

– Să nu scoţi o vorbă că te calc înpicioare! Ce în picioare, te tai bucăţele!

– Hai taie-mă, că pe fiică-ta ai ars-o. O săspun la toată lumea. Ia mâna de pe mine,criminalule!

Cum nu-i dădea drumul, zări cuţitul pemasă şi vru să-l bage în el, dar omul i-o luăînainte şi i-l împlântă tot în inimă.

– Na! Să te saturi de pâre, nemernico!Dădu să se aşeze, să se liniştească. Dar

observă că fata nu mai era!O zări, când ieşi pe uşă, în capătul uliţei,

vorbind chiar cu miliţianul satului.Îşi dădu seama că totu-i pierdut. Mai

trăgea nădejdea, că, poate, cu mintearătăcită de scena la care a asistat, n-o săspună nimic precis.

Văzând alergând, disperată, o fetiţă străină,miliţianul – un om bun, de altfel – o opri.

– Eu sunt sergentul Gheorghe Fluture – se



prezentă el. Dumneata cine eşti?Folosea într-adins toate politeţele spre a

linişti copila.Neînţelegând ce spune miliţianul, dar

pricepând că-i omul dreptăţii, Aneta îi spusecine e, a cui e, de unde e, fără să fie întrebatămai departe. Îşi vărsă tot amarul.

– Nene, zise ea, neştiind cum să i seadreseze, un om l-a împuşcat pe tata, în deal,la Cruce, cu gândul de a-i lua banii de pe boi.Dar tata mi-i dăduse mie şi eu am fugit. Mi-aieşit înainte şi, crezând că banii sunt la mine– dar eu i-am ascuns în pământ – m-a luatacasă, chipurile să mă joc cu fata lui, Florica.Mi-a spus să mă culc la margine, dar noi, înjoacă, ne-am schimbat locurile şi omul acelaşi-a luat fata, crezând că-s eu, şi a aruncat-oîn cuptor şi-a ars-o. Iar dimineaţa, când m-auvăzut pe mine, în loc s-o găsească pe Florica,s-au luat la ceartă. Ameninţat de femeie că-lpârăşte, i-a băgat cuţitul în piept.

Miliţianul se îngrozi de tripla crimă.Întrebă fără rost, deşi fata venea de-acolo,dacă „ştie unde-i casa şi-l cunoaşte pe om”.

Fetiţa încuviinţă din cap.– Atunci, hai pân’ la Miliţie, să chemăm

ajutoare, că acela are arme de foc.

Dădu telefon la superiori şi veniră îngrabă întărituri.

Înconjurară casa şi strigară la NeculaiCreţu să se predea.

Copleşit el însuşi de ce făcuse, hoţul ieşiafară, ca în război, cu mâinile ridicate.

Miliţianu se duse, îi puse cătuşele şi-lîmpinse spre maşină:

– Cred că-ţi ajunge, Neculai!Hoţul începu să râdă, tulburat până la

nebunie de cele întâmplate.

Neştiind, după plecare dubei cu NeculaiCreţu, ce să facă cu fetiţa, o duse acasă, lacopiii lui: o fetiţă micuţă de 3-4 ani şi un băiatdeabia intrat la şcoală.

– Jucaţi-vă cum puteţi. Eu trebuie să măduc să văd ce-i cu taică-tău. Pe urmă, desigur,

o să te duc la Livezi.A venit altă maşină de miliţie şi s-au dus

în deal, La Cruce.Nu găsiră cadavrul. Dar un bâzâit de

muşte – ca un roi – îl deteră de gol.Era Petre Crăciun, desfigurat de gloanţele

care-i fuseseră trase în faţă.Procurorul întocmi procesul-verbal, şi

până să ordone miliţienilor unde să ducăleşul lui Petre, spuse mai mult pentru sine:

„Dacă n-avea acela pistol, îl nenoroceaomul ăsta, cu bâta şi cuţitul! Dar aşa l-a ucispe cel puternic nemernicul cu armă!”

– Duceţi-l la Morga să-i facă autopsie. Iarcătre miliţianul sin sat:

– Sergent, ia fetiţa să-ţi spună unde-aascuns banii (să nu-i găsească cineva fără săvrea) şi du-o la maică-sa. Spune-i şi bucuriacă soţul i-a fost ucis de-un „prieten”!

Aşa făcu. Luară banii şi plecară cu Anetaacasă.

Când văzu maşina miliţiei, femeiaîntrezări răul: ori că l-au arestat pe Petre, orică l-a omorât cineva să-i ia banii.

„Măcar de l-ar fi arestat, că tot ar mai fi osperanţă să vină…”

Când îi „comunicară” ce s-a întâmplat,femeia nu avu glas să zică nimic. Şopti într-untârziu:

– Şi cât m-am rugat de el să nu se ducă săvândă boii! Doar nu era singurul care nuputea da cotele! Dar, încăpăţânat, nu m-aascultat… Acu ai rămas, Aneto, orfană. Sperînsă că cei în drept vor băga de seamă că l-aubăgat din duşmănie, pe nedrept, la chiaburi.

Prinzând din zbor cuvântul, miliţianul osfătui – şi spuse, spre a o linişti, c-o ajutăpersonal – să facă cerere de dare în judecatăa celor care l-au trecut pe Petre Crăciun,încălcând legea, la chiaburie.

– Din păcate, tata, nu mai avea cum săînvie, şopti domnişoara Aneta Crăciun, dupăce-i citi lui Titus Pop povestirea, pe care oscrisese din amintiri şi după relatările celorcare fuseseră la proces, că maică-sa nu




vrusese să-şi descleşteze gura.Prin oameni, aflase că Titus Pop, dintr-un

sat ardelean, păzise trei ani criminalii, întrecare se afla şi Creţu.

– Aţi scris foarte bine, domnişoară, totulcum s-a întâmplat, întrucât aţi fost de faţă latoate crimele (mai puţin la împuşcareatatălui, în cazul căreia aţi auzit doar focurilede armă). Eu n-aveam cum să ştiu toateacestea şi nici n-am fost la proces. L-amgăsit acolo, printre ceilalţi, şi se povesteadespre el ca despre un erou, că are treicrime la activ…

– Ceea ce nu înţeleg – intervenidomnişoara – e de ce a fost condamnat la 25de ani şi o zi. Mi se pare bizar să adaugi la 25de ani o zi.

Titus Pop zâmbi.– E doar aparent bizar. În realitate, ziua

aceea, adăugată la 25 de ani, înseamnăînchisoare pentru tot restul vieţii lui –închisoare pe viaţă!

– Cum adică?– Aşa, pur şi simplu! Dacă era condamnat

la 25 de ani muncă silnică, la împlinireatermenului, deţinutul devenea liber. Dar dacăera adăugată, în actul de condamnare, încă ozi, însemna că după cei 25 de ani trebuia săfacă încă 25 şi aşa mai departe.

– E posibil?– Da. Nu ştiu, după toate răsturnările din

ultimii ani, dacă se mai ţine seama de asta,dar atunci, nefiind voie să fie condamnatcineva la moarte, i se dădeau 25 de ani şi o zi.

– Ştiţi sigur?

– Cum naiba?! Am făcut armata lasecuritate şi l-am cunoscut personal pe Creţu.

– Şi nu l-aţi întrebat de ce a făcut atâteacrime?

– Întrebat. Dar se grozăvea. Vedea că secrease legenda şi povestea pe linia ei. Nu teputeai înţelege cu el. Regreta doar faptul căşi-a ars copila. Pentru celelalte crime aveajustificare. „Prietenul” trebuia ucis pentru cănu i-a dat banii, iar nevesti-sii îi pusesegândul mai demult, pentru că-l tot ameninţacă-l pârăşte.

– N-a tras nici o învăţătură?– El nu, dar eu am tras. Eram un

bezmetic. Aş fi băgat sabia în oricine.Împuşcam, la ordin, fără reţinere. Nucredeam în Dumnezeu, nu-mi făceam cruce…Eram un păgân! Ce păgân?! Că păgânii tot auzeii lor… Ziceam că nu există nimic din tot cespun popii. Mai ales râdeam de cei carevorbeau de suflet.

– Chiar aşa? Există asemenea oameni?– Nu ştiu dacă mai există altcineva, dar eu

aşa eram. Şi-atunci, când am aflat povestealui Neculai Creţu, m-am cutremurat pentruprima dată. Am descoperit deodată, cum sespune, degetul lui Dumnezeu.

– În ce fel?– N-o să mă credeţi, dar din faptul că

dumneavoastră v-aţi schimbat locurile în pat,zădărnicind planurile criminalilor, ba chiarpedepsindu-i, mi-am dat seama că acolo afost ceva de dincolo de fire... Şi de atuncisunt alt om. Încât vă mulţumesc şidumneavoastră pentru aceasta.


f

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu de fiecaredată când merg cu metroul, mi se

întâmplă să mai trec prin câte cevaneaşteptat. Bunăoară, iarna trecută, pe lasfârşitul lui februarie. Vremea se îndreptasede credeam că sosise primăvara, când într-onoapte a dat un îngheţ cu viscol şi ger aşade straşnic, că dimineaţa, pe trotuare se şifăcuse gheţuş. Ce-aş mai fi stat acasă, săprivesc de la fereastră peisajul, dar trebuiasă ajung la datorie! Cu viforniţa-n spinare,am pornit-o către metrou. Am mers cu grijă,căci gheaţa era numai bună să aluneci peea. Mai ţinându-mă de un gard, maitupilându-mă pe lângă un zid, iată-mă-s lagura de metrou. Aici, cald şi bine. Coborscările şi doar ce ajung în staţie, că şi aud ofemeie strigând din răsputeri, de pe peronulde vizavi:

- Emil! Emil! Emil!După cum îşi agită braţele în aer doamna

nurlie ce îl strigă pe Emil, presupun că eleste, firesc, o persoană foarte importantă...,cel puţin pentru ea. Privesc în jur şi încerc săîl descopăr pe Emil, care este clar că adăstade ceva vreme, de aceeaşi parte cu mine.Uşor de zis, greu de făcut. În marea deoameni ce aşteaptă metroul, Emil secamuflase ca la carte. Şi iarăşi:

- Emil! Emil! Emil!Cine să fie Emil, stau şi mă întreb? E

chipeş, e isteţ, e cu vino-ncoa? Şi de ce seascunde, rămânând în umbră, de vreme ce eaşa de dorit de o femeie atrăgătoare?Scump la vedere băiatul ăsta! Dar nu maiam timp de reflectat, căci iată, vine trenul.

Se mai aude o dată, vag, „Emil!”, după carescârţâitul strident al roţilor pe şine acoperătotul. Trenul opreşte în staţie şi ne îmbulzimîn faţa uşilor, aşteptând deschiderea lor.Cineva mă împinge din spate. Altcineva îmipropteşte un cot în coastă. Se deschid însfârşit, uşile şi intrăm buluc!!! În vagon,aerul este greu de respirat. Înghesuită dintoate părţile, încercând să descopăr o barăde care să mă apuc, cu căciula căzută peochi şi haina răsucită, simt cum calc pe cevaumflat şi moale, ce mi se lăţeşte sub picior.Mi-e frică să fac presupuneri. Mai bine să numă gândesc ce ar putea să fie. Trenulporneşte şi apoi, „hapciu”, aud lângă mine şidin nou, „hapciu, hapciu”, de trei ori.Microbi, îmi zic, s-ar putea să mă aleg chiarcu o viroză. Aş vrea să deschid geamul, dargeamurile sunt etanşe. Sau ar fi mai bine săavansez ori să fac un pas la stânga sau ladreapta, dar nu am cum, căci nu e loc nici săarunci un ac. Poate doar dacă..., dacă mi-arveni cineva în ajutor. Dar cine? Şi dintr-odată, simt că aerul nu e suficient pentru toţişi parcă aş vrea să strig. Să strig? Ce să strig?Nu ştiu de ce, dar mi-aş dori să strig şi eu,asemenea doamnei de pe peron:

- Emil! Emil! Emil!„Hapciu”, răsună iar un strănutat în

spatele meu. „O fi Emil cel care strănută?”,mă întreb. Dar întrebarea rămâne fărărăspuns, curiozitatea mea nu are cum săfie mulţumită. Mă mut de pe un picior pealtul şi simt cum acel ceva moale şi umflatde sub talpa stângă îşi schimbă uşor,forma. Cum să văd oare ce este? Oricât m-aş uita în jos, din cauza îmbulzelii, nu pot


proză Corina Diamanta LUPU

Corina Diamanta lUPU

Şi mă dau pe gheaţămai departe

deosebi nimic. De aceea, privesc numaiînaintea mea, la domnul solid ce stă pescaunul în dreptul căruia mă oprisematunci când am păşit în vagon. Nu pare săaibă mai mult de 40 de ani acest domn.Este bine îmbrăcat, durduliu, roşu înobraji, cu părul dat cu ceară, frumosaranjat. Şi cum îl privesc, îmi vine dintr-odată, o idee: nu cumva el este Emil? Brusc,telefonul domnului începe să sune.

- Alo, răspunde el. Da, mamă, uite, ce săfac?

Dar mama nu îl lasă şi pe el să spună ceface: turuie numai ea, fără oprire. Fiul tacemâlc şi doar se colorează din roşu cum era lafaţă, în grena.

- Păi, bre mamă, izbucneşte el apăsat,într-un final, eu i-am spus ei: mă, tu aiimpresia că...?

Şi mama continuă să vorbească: mult,mult, foarte mult.

- Bre mamă, îndrăzneşte iarăşi fiul săzică şi el un cuvânt cu năduf, cine dracu’crezi mata că mai ţine cont azi de ce vorcopiii, dacă să rămână cu mă-sa ori cu ta-su? Bre, nu mai e acuma ca pe vremuri, săîntrebe şi copiii la tribunal, „Bă, voi cevreţi”? Păi ea a ştiut, bre, ce face, când mi-azis că mă lasă. Eu d-aia i-am spus ei: mă, tuai impresia că...?

Şi ca de obicei, mama îl întrerupe. Of, cemamă! De ce n-o fi având şi ea puţinticărăbdare?

- Da, ea e la lucru acuma. A plecat dedimineaţă. Bre, mamă, bre, crede-mă, eu i-am zis ei: mă, tu ai impresia că...?, maiîncearcă fiul încă o dată să o lămurească.

Să ştii că am dat peste Emil, îmi spun. Deasta îl striga de zor, femeia aceea, pe peron.Aflase că el e pe cale să devină burlac şivroia, probabil, să îi fie consoartă sau măcartovarăşă de suferinţă. Iată-l deci pe Emil aici,în faţa mea! Sigur el e! Şi dintr-o dată, Emilnu mai are semnal. Dialogul cu mama seîncheie. În acelaşi timp, locul de lângă el se

eliberează şi mă aşez. Descopăr că aveamsub talpă o bucată de covrig: moale şiumflat. Găsesc imediat şi explicaţia pentruacest lucru: două scaune mai la dreapta, odomnişoară rupe tacticos, bucăţică dupăbucăţică, un rest de covrig, mâncând dusăpe gânduri. Desigur că atunci când tânărapăşise în vagon, în aglomeraţie, cine ştiecum, o parte din covrig s-o fi rupt şi a căzutpe podea. Emil tace, cu ochii la bucata decovrig leşinată pe jos. Dinspre capătulvagonului apare un alt domn, care seopreşte în dreptul lui şi i se adresează:

- Salut, Nicule! Ce faci? Ai apucat săvorbeşti ieri cu şeful, rezolvăm azi cutransportul spre Maramureş?

E clar că nu este el Emil. El este Nicu.Cine să fi fost atunci, Emil? Sunt sigură că n-a coborât, că încă mai e în trenul acesta, încare mă aflu şi eu. Îmi sună telefonul, ceeace înseamnă că avem acoperire. Dau să îlscot din geantă şi abia atunci bag de seamăcă am geanta deschisă, căscată larg. Înîmbulzeală, cineva mi-a deschis poşeta. Cebine că nu ţin portofelul în ea! Ce fericire cănu păstrez nici actele în ea! Ce bucurie că numi-au furat telefonul! Bucurie?! Îmiamintesc cum în urmă cu doi ani, tot înmetrou şi tot în aglomeraţie, cineva îmităiase sacoşa şi îmi furase două banane. I-ofi fost foame de le-a şterpelit?! De ce simtoare că aş vrea să mănânc, cu toate că abiami-am luat micul dejun? Trag cu coadaochiului spre domnişoara cu covrigul. L-aterminat, dar vizavi de ea, un băiat dolofanstă pe scaun, cu rucsacul de şcoală în spateşi muşcă vârtos dintr-o tartină. Muşcă şipriveşte spre uşă, către un alt băiat, cevamai mare ca vârstă şi mai grăsuţ, cu unrucsac aidoma pe umăr. Acesta, într-o rână,rezemat de uşi, îl fixează cu privirea pemâncăcios. Parcă ar semăna unul cu celălalt.Or fi fraţi? Lângă cel care devoreazăşandvişul dormitează o femeie trupeşă, cupărul slinos şi ochelari rotunzi, cu sticle de


Corina Diamanta LUPU Corina Diamanta LUPU

sifon. Parcă şi ea aduce cu cei doi. Le-o fimamă? Oare foamea se transmite de la unulla celălalt? De la domnişoara cu covrigul laacest băiat şi de la el la mine? Şi de la minela Emil? Mi-e foame. I-o fi foame şi lui Emil?Şi iarăşi aş vrea să strig:

- Emil! Emil! Emil!Urmează o staţie lungă. Băiatul care

mănâncă a uitat de la un timp să mai tragăcu ochiul spre cel de la uşă. Într-un sfârşit,trenul opreşte la peron. Se deschid uşile.Băiatul ţâşneşte printre ele. Văzându-sesingur, căci cel mai mic e pe mai departeocupat cu mâncatul, se întoarce şi sepropteşte între cele două uşi.

- Haide, mă, ce faci?, strigă el cătrebăiatul care înfuleca liniştit în continuare.

- Haide, mă, ce faci?, tresare din somnfemeia cea voinică, dându-i celui mic unbrânci de mai să cadă de pe scaun.

„Atenţie, se închid uşile!”, anunţărobotul. Dar uşile nu se mai închid. Le ţinecu mâinile băiatul care îl aşteaptă pelăcomos. Buimăcit, acesta sare de pe scaunşi disperat, o ia la fugă pe interval. Păşeşteîn viteză afară din tren, pe sub arcul făcut debraţul celuilalt băiat, care imediat ce îl vedeteafăr şi nevătămat pe peron, dă drumul lauşi şi cu un salt măiastru, îl urmează. Trenulporneşte.

- Ia uite, dragă, era să rămână în metroucopilul ăsta, comentează pentru sine, cuvoce scăzută, femeia corpolentă, pe care osuspectez că le-ar fi mamă celor doi. Haide,mă, du-te şi tu după ala!, mai îngăimă ea şiapoi, la fel de subit cum se deşteptase,rămâne să picotească la loc.

Văzând toate acestea, încep să mă foiescpe scaun. Fără nici o explicaţie. Aşa, pur şisimplu. Parcă mi-e şi puţin frică. Mă simtsingură. O mai fi Emil în vagon?, mă întreb.Aş vrea să îl strig.

- Emil! Emil! Emil!Dar Emil nu răspunde. Firesc, nu mă

aude, căci l-am chemat în gând. Trenul

alunecă pe şine. Bodyguardul de la firma depază şi protecţie a metroului patrulează dela un capăt la celălalt al vagonului, care eaproape gol. Ne apropiem de capăt. Peintrevalul dintre scaune se rostogolesc,purtate de curent, două şomoiage mari defire de păr. Se opresc amândouă în dreptulmeu, chiar la vârful cizmelor mele. Lecontemplu şi îmi vine să râd prosteşte, deparcă aş privi un film cu gaguri răsuflate.Curentul de aer se înteţeşte şi şomoiagelepleacă mai departe, în plimbare. Îmiamintesc de Nicu. Oare când o fi coborât?Dar Emil? A coborât şi el? Ne apropiem destaţie. Un bărbat îmbrăcat ca un cerşetor seridică de pe scaun şi se apropie de uşă. Bagădegetul în nas, apoi îşi trage pantaloniidintre fese şi se scarpină calm, în acel loc.

- Emil! Emil! Emil!Iarăşi l-am strigat fără voce pe Emil.

Ajungem în staţie şi cerşetorul coboară. Măuit în gol. E mai bine aşa. Oricum, Emil numă aude. Suntem la capăt de linie. Ies dinsubteran şi pornesc pe jos. Peste tot,gheaţă. Dacă ar fi Emil aici... Fac paşi mici,foarte mici, de teamă să nu alunec. Gheaţae sticloasă.

- Hapciu!, desluşesc în urma mea unbărbat care strănută.

„Emil!”, îmi zic şi vreau să întorc capul.Dar mă opresc la timp. Ştiu că nu e Emil.Gheaţa e groasă. Mă dezechilibrez şiaproape să cad.

- Hapciu!„Em...!” De data aceasta, nu îi mai rostesc tot

numele. Sunt atentă unde pun piciorul.Gheaţa e nesigură.

- Hapciu!„Hai să fie cu noroc!”, îi urez în gând

domnului pe care sigur îl paşte o răceală,dacă nu chiar o gripă. Şi mă dau pe gheaţămai departe...

Bucureşti, 24 iunie 2013


Corina Diamanta LUPU Corina Diamanta LUPU

Fiecare scriitor nutreşte năzuinţa de aajunge la nivelul de măiestrie la care să

fie uşor de recunoscut de către cititori şicritici, prin universul distinct al scrierilor şiprin stil, ca „un dumnezeu” al lumii createde el, cu puteri proprii! Partea interesantă aactualităţii noastre literare e că este greu săaduci noutăţi în proza acestui început demileniu trei, după ce secolul trecut pare săfi epuizat toate posibilităţile de a inventa înarte, în special pictura, sculptura şibeletristica! Dar nu şi imposibil! Unul dintrecutezătorii norocoşi este Iulian Moreanu!

În cartea de povestiri cu titlul „Cerbulînsetat”*, el operează asupra unei realităţimai vaste şi mai profunde, este maiminuţios documentat decât alţii, carepercep şi reflectă în scris acelaşi universexprimat artistic cam la fel, timp de celpuţin un mileniu, până acum! Graţieexperienţelor personale ori numai a uneisete de cunoaştere ieşite din comun,autorul respectivei cărţi a descoperit pecont propriu că din realitatea apropiată facparte şi evenimentele metafizice sauparanormale, cum li se spune mai decurând; ca atare, principala caracteristicăindividuală a prozei sale recente este, înopinia mea, introducerea şi soluţionarea acâte unui element de metafizică, precum în„Change your mind”, „Contestaţie admisă”,„Instant portrait”, „Acvariu”, „Acrobatul”ş.a. Fenomenele metafizice nu sunt pur-decorative, ci fapte de viaţă trăite depersonaje, le „însemnează” încât îşischimbă cursul trăirilor după întâmplarea

personală survenită şi finalitatea pe careautorul o imprimă scrierilor!

În „Mierla şi Glonţul”, Neluţă, un băiatde 12-13 ani, a fost cât pe ce să se înece înrâu pe când avea vreo şase ani! A povestit,după incident, fără a fi crezut, că s-a întâlnitpe fundul râului cu mamă-sa, care i-a spuscă va avea grijă ca lui să nu i se întâmplenimic grav în viaţă. Ulterior, povesteşteprietenului Cristian că mama-sa îi spusese şidespre moartea imediată a tatălui, pădurar,ceea ce se şi întâmplase, iar copilul singur şisinguratic e luat de o mătuşă spre creştere.După mai multe întâmplări interesante dinuniversul copilăresc, relatate cu ştiinţă şinerv de autor, cei doi copii sunt puşi într-osituaţie critică, în cel mai exact sens alcuvântului! În magazia din curtea lui Neluţă,acesta îi arată lui Cristian un pistol Nagan(cu butoiaş) şi o mierlă cu aripa ruptă,ţinută într-o cutie de pantofi! Îi destăinuiecă a fost în vizită la mamă-sa la cimitir, undeo pisică urmărea mierla invalidă, care,ajunsă pe mormântul mamei, e lăsată înpace în mod inexplicabil. Neluţă pune unglonţ în butoiaşul pistolului, roteştebutoiaşul, pune ţeava armei la tâmplă şitrage! Celălalt copil se îngrozeşte, dar nu seîntâmplă nimic. Pistolarul reaminteşte căera sigur că nu păţeşte nimic, pentru că-lprotejează defuncta mamă! Neluţă îl invităpe prieten să facă la fel, dar acesta refuză, îiîntoarce spatele şi pleacă îngrozit; dupăcâţiva paşi aude împuşcătura şi se întoarceînspăimântat; nu-l vede mort pe Neluţă, ciplângând! Glonţul atinsese ceva metalic,


note de lectură

Corin BIANU

Proză scurtă deIulian Moreanu

Corin BIANU

ricoşase în cutia de pantofi şi ucisese pasăreacaptivă! „De ce, însă, nu am ascultat-o cânda zis să-i dau drumul păsării?”

Povestirea cuprinde tot arsenalul prozeimoderne! Întâmplări multe şi diverse dinlumea copilăriei, bine conduse de prozator,în plus, personajul principal este un copilstraniu, întâlnirea sa pe fundul apei cudefuncta-i mamă, care, deşi murise lacâteva zile după ce-l adusese pe lume, îlrecunoaşte şi-i spune că în scurt timp vamuri şi tatăl său (eveniment întâmplat într-adevăr), dar ea va proteja viaţa fiului pepământ! Cu acestea, autorul se apropie demetafizică: dacă un copil află de la defunctamamă, despre proxima moarte a tatălui săuşi chiar se întâmplă nenorocirea, înseamnăca viaţa pe pământ are un traseu prestabilit,există deci un destin prescris al omului şi nuse poate ieşi din el?! Dar pot existamodalităţi de a afla date despre viitorulunei persoane, printre care comunicareafăcută de spiritele defuncţilor?! Întâmplărilestranii sunt expuse pe un spaţiu restrâns,dar se legitimează artistic întrutotul, ceeace înseamnă virtuozitate auctorială!

În „Change your mind”, Violeta, oadolescentă, fiică de profesori, e curtatăde mai mulţi colegi. „Ochelaristul” Marianpare a avea mai multe şanse, a vizitat-o şiacasă... Eroul principal, îndrăgostit şi el defată, îi întâlneşte pe cei doi împreună pestradă şi la întrebarea ei unde se duce,răspunde că să-şi cumpere creioane. Eascoate dintr-un buzunar un creion nou gataascuţit şi i-l dăruieşte! Marian pleacă şirămân ei doi, dar băiatul nu ştie ce să facăîn prezenţa vedetei. „O priveam pe Violetaşi-mi puteam închipui orice” şi urmează„închipuirile”, e invitat de ea acasă, undevede biblioteca imensă, „burduşită de cărţivaloroase”, reviste străine „din care noiabia de puneam mâna pe un număr vechi”,colecţie de zeci de păpuşi, albume defotografii etc., se plimbă apoi puţin. Cei doi

se reîntâlnesc cu rivalul, care, invidios, îlîntreabă, de faţă cu ea, dacă a fost şi elacasă la ea, unde a văzut... ambianţa„închipuită” de el! Nu fusese, dar i seconfirmă astfel „revelaţia”, cum o numisechiar el, mai înainte! Urmează o dispută peseama „revelaţiei”, iar, când să se despartăcei doi băieţi, eroul îi reproşează că el eracu Violeta, iar celălalt îl contrazice, pentrucă, în realitate, erau doar ei doi!Alambicat, nu? Dar să vedem mai departe!„Cu o temere brusc încolţită în suflet”,eroul merge la casa fetei, unde vedeautoturismul familiei deteriorat şi află căVioleta plecase cu părinţii la Predeal şifuseseră accidentaţi de un TIR, părinţiifiind duşi la spital, iar fiica la... morgă!„Ascultam, dar ceva nu se lega în minteamea. Eu mă întâlnisem şi vorbisem cuVioleta după amiază, martor fusese şiMarian”, dar oare avea creionul asupra lui,ne întrebăm noi, pentru a elucida misterul,măcar parţial? Eroul nu se caută de creion!„Se înserase bine. Am stat puţin pe-acolo,apoi am plecat spre casă.” Se răzgândeşte,se duce la restaurantul unde Marian băusebere cu ceva timp înainte, acolo îlîntâlneşte pe Horică şi verii lui, care îispune că rivalul nu trecuse pe acolo deloc!„Am făcut cale întoarsă, oprindu-mă în faţagangului, maşina nu mai era acolo.”Ferestrele apartamentului fetei erauluminate, îşi ia inima în dinţi, sună Ia uşă,apare mama fetei, care îi spune ca aceastae plecată la o rudă în Câmpina. După cepleacă, se reîntâlneşte la destulă distanţăcu „ochelaristul”, care îi confirmă că fusesela Violeta, dar i s-a spus că e plecată larude în Câmpina! „Bă, nenorocitule! Amstrigat, prinzându-l de gât.”

„Change your mind”, începe frumos şicaptivant, urmează o joacă a autorului cucititorul, în care argumentele artisticerezistă şi ţin vie naraţiunea, cititorul îşispune că într-adevăr se poate şi aşa ceva ce


Corin BIANU Corin BIANUCorin BIANU

i se întâmplă eroului, pentru ca, la finelelecturii, să ne dăm seama că expresianesuferită a nesuferitului de „ochelarist”este descifrarea enigmei, noi trăim adicăîntr-o epocă, în care trebuie să ne schimbămjudecăţile, să renunţăm la prejudecăţi,pentru a ne adapta şi a rezista la noilerealităţi metafizice care ne înconjoară şisunt din ce în ce mai evidente, ca rezultat alavansării cunoaşterii omeneşti ce face caunele enigme să nu mai fie inabordabile,pentru că efectele lor se răsfrâng tot maivizibil asupra noastră înşine!

În „Cerbul însetat”, joaca e dusă şi maideparte! Bătrânul Culiţă, care cumpăraseîn tinereţe, dintr-un bâlci, un tablou cu uncerb ce sorbea din apa unui izvor demunte, rămâne văduv după un timp, seîmbolnăveşte şi cade la pat, nu maivorbeşte cu nimeni ca şi când şi-ar fipierdut memoria, fiul îl duce pe la medici,cărora pacientul le răspunde clar şi senin,pentru ca, după câteva zile de la consultulmedical, să dispară fără urmă de acasă!Tocmai pe când se împăcaseră cudispariţia, fiul îşi găseşte tatăl... în tabloulcu cerbul, privind plin de admiraţie lasălbăticiunea ce se adapă!

Este aici şi o frondă sau numai un spiritde frondă, la adresa realităţiiînconjurătoare, dacă acceptăm că şiliteratura este o secvenţă din realitate! Efronda scriitorului ca om, ca fiinţăgânditoare, care uzează de metafizic, cumvrea el! De regulă fronda este ironică, darde multe ori ironia lipseşte şi nu e prezentnici umorul, însă şocul premeditat de cătreautor se produce asupra cititorului. Întâlnimîn acest sens şi intersectări de planurirealist-fantastice, o comuniune a realului cufantasticul, de bună calitate.

În joaca lui, autorul modifică biografiişi schimbă finalurile povestirilor dupăvoinţa proprie, ne convinge că e posibilăşi realitatea pe care o doreşte el,

demiurgul lumii sale, care lume nu e ca „onucă în perete”, ci are raţiunile eiexistenţiale! Dar câte o joacă de asta e, înrealitate, construită cu trudă imensă şirăbdătoare, „Mierla şi glonţul” datândîntre iulie 1986 şi august 2009!

Primul scriitor care a experimentatmetafizicul în beletristică este românul dindiaspora Mircea Eliade, în „prozelefantastice”, precum le-a etichetat îngustcritica literară, înţelegând prin aceasta căfenomenele paranormale introduse de elsunt doar imaginare, nu şi reale! Dar el s-aremarcat dintru început pe două căi, cea acercetării fenomenelor metafizice şi cea aintroducerii lor în literatura beletristică pecare a scris-o, ceea ce ar trebui să dea degândit măcar acum criticilor literari! El ademonstrat, dintr-o singură lovitură, că semai poate inventa în scriitura literară, dar şică orizontul cunoaşterii poate fi împinsînainte şi chiar l-a împins!

Nu înseamnă că Iulian Moreanu (sauoricare altul), care procedează similar, îieste epigon lui Eliade! Înseamnă că şi-a„schimbat” printre primii, mintea! Cumspuneam, spaţiul în care se mişcăpersonajele lui Iulian Moreanu este cu totulaltul, distinct, purtându-i „pecetea” şiexcelând în privinţa universului copilăriei(prin meseria de profesor). Toatepersonajele principale au viaţă bogată ce lescoate din banalul cotidian (Culiţă Spiridon,Marian „Ochelaristul”, Poetul şi Andrei dinAcvariu, Acrobatul, Violanda), chiar şi celemai insignifiante sunt memorabile, autorulare capacitatea rară de a creiona un om sauo situaţie din câteva trăsături, iar modulcum îşi construieşte eroii şi acţiunea epicăeste total diferit, e „în stilul său” unic! LaIulian Moreanu aflăm personaje stranii, cuviaţă stranie, în proze stranii, ceea ce efoarte interesant!...

________________*Ed. Premier, 2012


Corin BIANU Corin BIANU

Cu deschideri permanente însprefenomenul literar, preocupat de a fi mereu

în pas cu actualitatea, poetul Florin Dochia nupregetă ca, în paginile Revistei Noi, pe care curespect pentru întemeietorul ei o conduce, săapară permenent cronici, recenzii sau esuri,având în atenţie un anume scriitor. Mai multdecât atât, el însuşi este autorul multora dintreaceste exegeze, prezente atât în paginilerespectivei publicaţii cât şi ale altora. Dovadapregnantă a unei atari nobile preocupări oconstituie actuala carte „Starea de lectură”,apărură la Editura Premier, grupând în paginileei peste patruzeci de studii, cronici, recenziietc. Ceea ce constituie axa centrală apreocupărilor lui Florin Dochia, în acţiunea sade cronicar al unor confraţi, este preocupareasa continuă de a proiecta autorul şi opera într-un anume cadru al unei specifice orientăriteoretice, grilă în care va încadra, aplicativ,respectiva creaţie şi uneori chiar specificulcreatorului nominalizat, în genere. Să reţinemfaptul că un asemenea demers critic sefundamentează pe anume principiimetodologice, ce ţin de cultura personală, darşi de rutina acumulată de exerciţiul criticpracticat în timp. Cu referire la romanul„Judecătorul” de Lucian Alexa, bunăoară,autorul procedează la descoperirea omului,prin trimiteri înspre romanul anterior „Recursla joc secund”, definindu-l drept „un prozatorcu tuşă particulară, aproape indiferent lacanoanele construcţiei epice împământenite”.Şi, cum, de altfel, va proceda şi în alte ocazii,nu pregetă în a-i defini esenţa compoziţională:„Judecătorul” este, de fapt, „o satirănecruţătoare la moravurilor societăţii

româneşti contemporane, înţesate (minate) derămăşiţe ale mentalităţilor de sorgintecomunisto-orwelliană”. Iar pentru o dreaptăconvingere, de astă dată a cititorului, cureferire la „realitatea” situaţiilor, autorulcronicii execută o întreagă divagaţie în planulcotidianului, oferind „o realitate crudă,nefardată”. Din acest punct, analiza curge,implicând principalele semnificaţii ale cărţii.Într-o configuraţie nouă, poetul-critic supuneatenţiei antologia bilingvă „Arome târzii” apoetului-matematician Gabriel Alexe. Deşi îiremarcă prezenţa în lumea literară cu douăvolume de poezii, firul discuţiei este înnodat cutrimitere înspre antologia bilingvă de haiku „Osută de catarge”, prilej de a oferi criticului otemeinică analiză a acestui gen de poezie,despre care ne avertizează avizat: „A teapropia de acest gen de poezie necesităintrarea în aria unei spiritualităţi diferite, cu ofilozofie a vieţii, în primul rând, şi a creaţieiartistice cu particularităţi distincte”. De altfel,le şi marchează, dovadă certă a faptului căpoetul nu e străin de un asemenea gen poetic,menţionându-l pe Basho, „cel mai mare haijin”.Cu referire la esenţa expresivă a haiku-ului,care „surprinde doar un moment din viaţă, ostrăfulgerare a unei trăiri, petrecute în spaţiulunei clipe, o iluminare privilegiată” poetul odescoperă în „forţa de sugestie”, fiind înviziunea haijinului american, de originejaponeză Shosan „poemul unei singurerăsuflări”... Şi după o asemenea răbdătoarelecţie de stilistică, din care poetul-critic trageconcluzia de rigoare: „Asemenea, au înţelespoeţii ne-japonezi care au scris în stil haiku,ieşind în afara graniţelor atitudinii Zen de


Gherasim RUSU TOGAN

Gherasim RUSU TOGAN

Starea de lectură a lui Florin Dochia

note de lectură

integrare şi participare la natură, de trăire şiexprimare necenzurată, înspre terenulcugetării, al analizei şi definirii sinelui”; deci,după acest maraton stilistic, este supus analizeivolumul de „Arome târzii”, afirmând, după unasemenea curs de poetică, credibil: „…conţine43 de tristihuri (…) corecte din punct de vedereal formei şi, în mare măsură, ca expresie - însensul cerinţelor originare”. Mai apoi, mergândpe mâna lui Basho, după a sa expresie, „Celcare, de-a lungul vieţii, creează între trei şi cincipoeme haiku este poet haiku. Cel care ajungela zece este un maestru”, la modul interogativcronicarul ne implică în mod indirect: „…ce amputea spune despre Gabriel Alexe?” Şi laudelecurg, venind, după cum s-a văzut, de la uncronicar avizat: „Că, păstrând proporţiile,reuşita lui este remarcabilă, poemele suntdelicate, luminoase, sugestive atât cât sădeschidă calea spre trăirile emoţionale aleautorului, în faţa unui colţ de natură vie”. Dinacest punct, se deschid trimiteri înspre creaţiaîn sine, cu fine observaţii, în alb şi negru.

Descoperirea omului, prin pătrunderea înopera memorialistică ale cărei valenţe literareîi dau unicitate şi fast, se raportează lavolumul „O viaţă trăită, o viţă visată” semnatde regretatul profesor, scriitor şi editor RomulMunteanu. Încadrat în epoca sa de glorie,criticul-poet nu pregetă să-i iluminezetrecerea prin viaţă: „Volumele sale de studii aucontribuit semnificativ, din deceniul şapte, laprocesul de sincronizare a creaţiei literare şicriticii cu mişcarea europeană…” calitate ce sepoate rar atribui spiritelor ce au dominatpeisajul cultural din a doua jumătate aveacului trecut. Îi reducem eminentului criticşi estetician activitatea la această etapă, avândca mărturie cele de el spuse, cu referire ladestinul de care s-a bucurat tocmai în anii deel doriţi, o întreagă viaţă: fragmentului deviaţă ce i-a fost dat să-l mai străbată după ‘89!În această ordine, Florin Dochia se foloseştetocmai de „mărturia despre sine şi desprelume a profesorului, criticului şi editoruluiRomul Munteanu”, despre care afirmă

apodictic: „nu putea fi decât un beneficiu(dacă nu şi o necesitate) pentru completareaunui tablou apropiat de adevăr al literaturii şivieţii literare din a doua jumătate a secoluluitrecut”. Şi cu minuţia-i caracteristică, poetul-critic oferă bibliografiilor mulţimea variantelor,cu îmbunătăţirile ce i-au urmat iniţiativei luatede către Editura Libra, prin grija regretateieditoare Daniela Tomescu, cea care, dupăediţia apărută la editura Globus , din 2001, casemn de respect în sinceră continuitate, i-amai editat încă o parte din scrierilememorialistice, sub titlul „Viaţa în ceaţă sauCântecul lebedei”. De altfel, rezumându-ne lacele afirmate iniţial, cu referire la cunoaştereaacestei personalităţi de excepţie, readucem înatenţie aprecierile prin care este evidenţiatăaceastă notabilă personalitate a culturiinoastre: „Aflăm o experienţă de viaţă a unuiom aflat sub vremi şi încercând să se ridicedeasupra lor. A celui care, în momentele încare se simte învins, nu abandonează, ci ştiecă va fi, până la urmă învingător”. Apreciem,de asemenea, minuţia poetului-biograf, înextragerea acelor faţete reprezentative, dincele mărturisite de către autorulmemorialisticii, profesorul şi savantul RomulMunteanu şi sinceritatea lor: „…şi mă întorc laceea ce mi se pare mai valoros în paginiledăruite de Romul Munteanu – judecareapropriei fiinţe, atitudinilor, faptelor, erorilor,eşecurilor, sentimentale… (nu pot să numărturisesc superficialitatea de care am datdovadă în relaţiile cu femeile, aspectul cel maistupid al întregii mele vieţi)”. Şi notaţiile arputea continua, cu reflecţiile sale despremoarte „de care nu se teme, dar îl îngrijoreazăposteritatea”. Reţinem, în cele din urmă,imaginea statuară, din finalului cronicii,înscrisă pe sufletul celor care l-au cunoscut şinu numai: „Aşa îl închipuim şi azi, patriarhînconjurat de rafturile bibliotecii pline depagini citite ori aşteptând să fie citite…”. Cuacelaşi entuziasm şi admiraţie descoperă înproza lui Horia Gârbea inspiraţia în firesculvieţii, „din lumea în «varianta» ei de zi cu zi,



departe de tentaţiaprofunzimilor abisale, decontorsionismul psihologic”.Cât priveşte tentaţia unora dea-l asemăna „cuiva din trecutulori prezentul literaturii arenumai succese foarte parţiale…H. G. vrea - şi reuşeşte - să nusemene cu nici un prozator”. Cureferire la stilul practicat deprozatorul H. G . în cele douăromane ale sale, „ CădereaBastiliei” şi „Crime la Elsinore”,vom fi purtaţi pe cărări ce nevor surprinde, prin inedit şi finăobservaţie. Dacă, în primul roman, FlorinDochia descoperă fraze care „vor curge îndirecţii surprinzătoare, pe cărări ştiute, darnicicând parcurse în această ordine”, în „Crimela Elsinore”, metoda construcţiei narative„este deja şlefuită, hainele metaforice nu maisunt cusute deliberat cu aţă albă… trecerile lin(şi înşelătoare) de la referinţa livrescă larealitatea ficţională indică vizibile preocupărimai accentuate estetice”. Cu răbdătoareaplecare asupra ultimelor cărţi publicate dementorul său Constantin Trandafir, poetul-critic ia sub lupa analizei sale, încărcată deminuţie şi seriozitate, studii precum: „Cititulcărţilor. Poezia. De la Nichita Stănescu până înprezent”; „Poezia lui Bacovia”; „EfectulCaragiale”; „Scriitori şi teme. Conversaţie înbibliotecă”. Şi dincolo de punctele de vedere,uneori potrivnice criticului păstrat sub cupolaunei admiraţii continue, poetul Florin Dochia,ca buchet floral, îi dedică următorul„laudatio”: „ Constantin Trandafir este ceea ceştim – judecător bine documentat, cumpănitşi artist în cele mai bune clipe ale sale, veşnicneliniştit scormonitor după pepite unde-isterilul mai profund…” Despre autorul „carenu se pune niciodată în situaţii comode”,respectiv criticul Radu Voinescu, poetul-cronicar insistă cu analizele sale pe trei cărţide referinţă din construcţiile acestuia: „Printreprimejdiile criticii”; „Subiecte 1. Scriitori

români contemporani”;„Trivialul”. Decupăm câteva dinmulţimea observaţiilor princare Florin Dochia îşi onoreazăactul critic devenit sub panasemnificaţiilor sale şi un modde popularizare a respectiveipersonalităţi. Astfel,subliniindu-i modestiapracticării actului critic,notează: „Îmi pare cel puţin debun simţ (aş zice că ţine tot dedeontologia criticului literar) cănu are nicăieri aerul cădescoperă primul nişte valori şi

că interpretează ca şi cum nimeni nu ar fifăcut-o înaintea sa”. Şi exemplele curg. Câtpriveşte admiraţia faţă de scrierea „Trivialul”,Florin Dochia şi-o asumă încă din primelepagini ale cronicii sale: „Cel puţin două cărţiapărute în trecutul apropiat ar trebui să punăîn ordine, la noi, gândirea componenteispirituale a omului începutului de mileniu. Mărefer la „Transmodernismul” lui TheodorCodreanu şi „Trivialul” de Radu Voinescu. Şinuanţările cu trimiteri la ultimele scrieri alecriticului Radu Voinescu continuă.

Cu aceeaşi seriozitate şi obiectivăsurprindere a particularului ce defineşte peun scriitor sau altul, Florin Dochia se apleacăşi asupra cărţilor de referinţă semnate deDan Mircea Cipariu, Viorel Cernica, VirgilDiaconu, Florin Frăţilă, Victor Sterom,regretatul Mihai Apostol, Ştefan Mitroi, IulianMoreanu, Ştefan Al.-Saşa şi mulţi alţicontemporani, împătimiţi ai scrisului, de variigenuri şi specii, ce-l onorează. Regretul de anu putea cuprinde, într-un spaţiu de altfellimitat, multitudinea faţetelor analitice dintr-o asemenea carte, ne însoţeşte.

În final, revenim la cele afirmate iniţial.Strădania poetului-critic Florin Dochia dovedeştecapacitate analitică şi o fundamentare aanalizelor pe o cultură solidă literară, cuaccentuate amprente filozofice. Iar atenţiaacordată confraţilor, îl onorează!



Maria DOBRESCU1.entropie

între noi se aşează de-a valmaoraşepotrivesc câte un ceaspentru fiecare aşteptare

uitarea nu se risipeşte prin ochi

sper o varăîn careiubirea mea ca un bonsaisă înfloreascăo linişte

2. insensatez

rostogolesc mai departepiatra astaîntr-o nebunie

câte bănci libereatâtea singurătăţinumărate pe degetele lumii

din ploaie crescmorţi vechicare rod măduvă

3. bruxism

un înger cu aripi coasătrece razantpe deasupra tăcerilor mele

eu deşir mai departe moartea

nu îţi spun cine suntar trebui să mă recunoşti dupăscrâşnetul inimii

4. când mi-e dor de oameni/îmbrăţişezcopaci

spaima se cuibăreşte în plămâniochiul meu drept nu te mai vederisipesc singurătatea prin oaseşi cred că suntemmai aproape

rămâne mereu între noicât să respirun loc liber

5. avarie

eu nu ştiam de câte vieţiaş fi avut nevoiesă trec peste povestevoiam doar să-mi vădmoarteape jumătate

tu voiai să-ţi trăieşti viaţa cutoate mărunţişurile

eu am murit de câteva oritu ai trăit tot atât de liber

6. uneori mi se pare că trăiesc

o linişteîmi invadează cameraunde toţi morţii caseiîmi zâmbesc îngăduitordin fotografii

departemă aşteaptăcu siguranţă cineva


Maria DOBRESCUpoezie


umbre sparte

Tocmai în camera lui cu praful însorit la amiază – un împărat plictisitadormit între pendule de porţelan –nu mai era linişte.

Cine prin ferestrele uitate deschise intră cu umbrele sparte cu fluturi murdăriţi pe aripi de îndoială şi spaimă?

Poposeau obosiţi tocmai în camera lui în care nu se-ntâmplase nimic niciodată.

pătratul mai mult ca perfect

Totul pare calm lumea în propria ei dimensiune se mişcă limpede uşor aproape frumos.

Clipa în care înlănţuim întâmplările ne poate fi o caldă bucurie.

Doar acel ochi pe jumătate închis în care păzim echilibrul ne poate surprindeîn altă parte

nu în liniştea binevoitoare a pătratului mai mult ca perfect.

Cu violenţă nereţinută ne reîntoarcem unde am greşit mângâiem amintirile

ca pe comori secrete revenim apoi în aceiaşi nelinişte murdară hărţuită alimentată orbitor.

Şi cine ar şti să ne oprească la ţărmul dintre ce avem şi ce ştim că este al nostru fără să fie?

ar fi o cale?

Când propria imagine se împlântă necruţătoare în noi ce s-ar întâmpla dacă lucizi ne-am privi?

Ar urma golul?O imponderabilă ploaie de forme?Somnul trupului verde

deschis doar noaptea?

Ar fi o cale ca un ochi revărsat în el însuşi sau doar culoarea grea stârnită din somndin care umbrele sunt gata să fugă?

carnavalul presimţirilor

Multă înghesuială sub ploaia de confeti! Travestite morţi de tot felul zâmbesc voioase flutură zeilor sideful silfid.

Pe umerii balerinelor încorsetate în drumuri

poezie Camelia Iuliana RADU

Camelia Iuliana RADU


- spre uşa din faţă spre cea din spate –se ascund alte morţi

şi alte semne ale celor absente.

carnaval cu lozinci

Să ne bucurăm! Să ne bucurăm! Strigă balerina împachetându-şi frumos saltul mortal: „pentru eternitate”!Dansăm pe mesele cuvintelor sceptice şi zbârcite abia sprijinindu-se în toiagul lor de nesomn.

carnaval cu anxietate

Melci consecvenţi îşi uită saliva pe toate orele pe toate visele şi pe toate cămăşile lor nepurtate încă.

carnaval cu fericiri

Iată visul de fericire ascunsîn cadourile pentru naivi

aşezate pe mesele unde dansează „ei” acum.

Înaintea lor au băut şi au vorbit liniştit despre moarte clovni evadaţi din umbrele celor buni.

carnaval cultural

Ce de ore, ce de păpuşi de frânghia râsului agăţate!

poeţii ghemuiţi în umbrele lor sugrumate agonizează dar nimeni nu-i vede nimeni nu-i aude.Toţi sunt atenţi la eşafod.

Camelia Iuliana RADU Camelia Iuliana RADU

Claudiu Istrate şi Cornel Cubleşan la Casino Sinaia


Aroma nouă de cafea

Aroma nouă de cafea,

în dimineaţa asta,

mi-a purtat chihlimbarul visului

spre soare, azur şi mare.

Prin cântec,

contopindu-se cu cerul,

chemări adânci ne picură

în suflet uitate doruri

- şoapte reînviate

de respiraţia suavă a valurilor.

O bucurie fără seamăn mă învăluie -

un tainic parfum purtat de val dinspre mare.

E cântecul tău de dragoste.

Unde, oare, să fii?

În faţa oglinzii - doar noi şi singurătatea

noastră!

Dacă prin suferinţă simţim stelele pe creştet

şi nu le putem atinge, prin vis o putem face!

Dincolo de noi începe pustiul,

Dincolo de noi mor singuri copacii,

Dincolo de noi lucrurile dispar,

Dincolo de noi e noaptea şi întunericul ei,

Dincolo de noi sunt cerurile noastre,

Dincolo de noi e şoapta din adâncuri auzită în

trecere.

Pe pământ stelele luminează calea celor

neajutoraţi!

Prin dispărute păduri va trece vântul,

Râurile, din apa unde nu ne-am aplecat să

bem, vor seca,

Trupurile vor muri treptat, prin părăsire,

odată cu

lucrurile ce ni s-au învechit prin sertare.

De însingurare vor muri mâinile neatinse,

Din lipsa luminii vor pieri visele nevisate,

Din lipsa iubirii vor înceta bătăile inimilor

îngheţate,

În noi e lumina şi taina ei - ecoul ascuns

în liniştea gândului ce va trece prin fiecare

oglindă.

Prin ochiul vederii de dincolo de vedere

ne adăpăm setea la izvorul vieţii.

Au început să picure câţiva stropi mici,

Sunt lacrimile celor ce nu au apucat

să-şi plângă dorul aici!

Asculţi ploaia, ploaia asta care ne sărută,

asculţi ploaia şi descântecul ei? Şi ploaia

asta!

De ce vine aşa rece? Uneori e tristă şi rece,

alteori e caldă şi veselă, o ploaie senină de

vară!

În taina fiecărui ceas,

prin umbră - celălalt chip al luminii -

ne deschidem aripile spre rădăcinile noastre.

Oare ce iubesc oamenii? Oare de ce

nu se întreabă de ce nu iubim toţi la fel?

Eu te iubesc pe tine, posibil tu

să nu mă percepi pe mine aşa cum vreau eu!

Important e doar iubirea - suntem lentila

luminii!

La o margine a vieţii, în încercarea de a nu

pleca,

târziu intri în piramida singurătăţii.

Simţi că momentul inimii

e răsăritul Luceafărului din unda deschisă,

simţi că doar prin întoarcerea ta vei îmblânzi

focul.

În faţa oglinzii - doar noi şi singurătatea

noastră!

Tu şi eu, aceeaşi inimă...

poezie Irina Lucia MIHALCA

Irina lucia MIHAlCA

În fiecare stea există un suflet

Priveşte apusul, ascultă sunetul mării, acea sălbatică mare, plină de viaţă, în culorifascinante, care se zbate la ţărm printre stânci! Un ţărmde mare pe care valurile se sparg în mii de bucăţi-destin!

Asemeni mării suntem - curată şi învolburată, într-o continuă zbatere, calmă, dar înadâncuri de nestăvilit!

Boabe de rouă la ferestrelor sufletului suntlacrimile, Broboanele de sudoare ale îngerului nostru ce ne ţine în braţe sufletul, atât de greuuneori!

Din doruri, din nostalgii, din noi, din şoapte, din lacrima sufletului nostru, din aripileîngerilor,Din simţiri delicate, din minţi însetate, din lacrimi puţine, din doruri multe!

De asta şi vântul merge pe câmp, are multede spus,căci acolo, pe câmp, macii nu pot fi îngrădiţi,Cu privirea îi pictezi la lumina stelelor şi alunii,

Cel ce timpul îl are în faţă nimic nu ştie,Tânguirea ta cutremură trestiile iazuluialbastrelor nopţi,O, despărţire! Adâncă viaţă din umbrelenopţii! Multe petale se aştern peste cărareapietrelor!...

Un ochi se uită pe albia râului ce curge -sufletul ce aşteaptă să treacă râul spre întâlnirea cuspiritul.

Diferă râul de la om la om, diferă aşteptarea

şi întâlnirea diferă. Într-un final, toţi ajungdincolo la terminaţie... spre râul Lethe, râul Uitării!

Dacă întinzi mana mă vei atinge, sunt înumbra ta,- Am întins mâna, îţi mângâi sufletul!În fiecare stea există un suflet, dacă doar oatingi rămâi vrăjit -ştii că stelele care sunt culese ajung tot pecer!

Nu noi dăm stele jos de pe cer, trebuie doar să le atingem - iată marele vis alpământenilor! Ajungem să avem şi noi o stea,părţi din noi ajung acolo - lumina noastră!

Tu... Eu

Alunecăm ca două iluzii,Suntem în acelaşi gând şi nu ne vedem,Traversăm aceeaşi undă scăldată-n câmpiiledin visŞi flăcările ei în faţa noastră se înalţă....

Dincolo de tânguirea trestiilor, dincolo depietre,Doar forţa singurătăţii în mireasma vântuluişi a ierbii...

Uşor ţi-e numele, ca briza mării,Totul începe cu marea, acea sălbatică mare,Calmă, dar în adâncuri de nestăvilit!Un ţărm de mare pe care valurileSe sparg în mii de bucăţi-destin!

Ştiu că dacă mi-ai strânge mâna ai fi fericit,Ştii că dacă te-aş zări aş plânge...

Tu... EuPoem nocturn plutind într-un vis,Fără a şti cum lacrima mea te-ar reda întregIar moartea ar mirosi a salcie,Mereu prea devreme,

Mereu prea târziu...


Irina Lucia MIHALCA Irina Lucia MIHALCA

Seara trecută urmăream meciul latelevizor şi aveam o cutie de bere în

faţă, n-are importanţă ce marcă de bereera. Nu vreau să fac reclamă pe gratis,dacă mă-nţelegeţi. Şi cum nu mă plăteştenimeni, n-am să vă spun ce bere ambăut! Deodată am avut o iluminare.Mi-am dat seama de esenţa vieţiinoastre de zi cu zi. Tocmai la meci mi-amgăsit şi eu să filosofez, o să ziceţi? Ei, cesă-i faci? Inspiraţia nu ţine seama decontext, te loveşte când nici nu teaştepţi. Ştiţi ce mi-am dat seama? Amrealizat că trăim o viaţă la cutie sau, maibine zis, suntem influenţaţi de cutii.

Dar să mă explic puţin. Bunăoarăcazul meu, stăteam într-o cutie (livingulunde am televizorul) şi priveam la altăcutie (televizorul, care este model maivechi) în timp ce beam bere dintr-o altăcutie. După ce s-a terminat berea dincutie, m-am ridicat şi am trecut prin altăcutie (holul de la intrare) de unde amintrat în altă cutie (bucătăria), unde amdeschis uşa de la altă cutie (combinafrigorifică), de unde am luat altă cutie debere rece. Toate aceste cutii sunt închiseintr-o cutie mai mare (apartamentulmeu proprietate personală) care larândul lui se află într-o cutie şi mai mare(blocul în care locuiesc). Simţeam că măia cu ameţeală. Totul era banal, dar astapână îţi dădeai seama cum se desfăşoarăviaţa noastră.

Unii ar putea protesta şi ar spune căei stau la casă şi au curte şi nu depind denicio cutie. Să fim serioşi! Păi casa aia nue tot o cutie? Chiar dacă are o formă maineregulată, tot cutie se cheamă că este.Şi când pleacă la serviciu, locuitorii dinvilele de la marginea oraşului se urcă totîn nişte cutii ce poartă diverse nume:Toyota, Mercedes, Honda sau Logan (încazul meu). Păi automobilele noastre lacare ţinem atât, nu sunt şi ele tot niştecutii? Chiar dacă sunt aerodinamice. Ceicare nu au maşină sau nu au bani ca să-şipermită să meargă toată ziua cu maşina,se deplasează spre serviciu sau şcoală totcu nişte cutii un pic mai mari (adicăautobuzele şi tramvaiele pe care leînjurăm atunci când întârzie).

Şi pentru că vorbeam de serviciu,acolo ne desfăşurăm activitatea tot înnişte cutii, care la rândul lor se află îninteriorul altor cutii, care la rândul lorsunt înglobate în alte cutii...etc. Gata, căsimt că înnebunesc!

Acum, când scriu aceste rânduri, suntîn faţa unei cutii (monitorulcalculatorului), iar alături se află o altăcutie (unitatea). Mă folosesc de o altăcutie (cu taste) care se află pe altă cutie(biroul). Mai am o cutiuţă care o plimbdin când în când pe masă (da, aţi ghicit,mă refer la mouse).

Săptămâna trecută am fost îndelegaţie, undeva dincolo de munţi.


proză Iulian SÂRBU

Iulian SÂRBU

Viaţa la cutie

Sigur că până acolo am mers tot cu ocutie (maşina de serviciu, desigur). Amajuns seara în localitatea respectivă şi ne-am cazat într-o cutie (de trei stele). Dupădrumul lung făcut, ni se făcuse foame.Am comandat ceva în cameră.Bineînţeles că pizza ce ne-a fost adusăera tot în cutii şi alături de ea am avut şinişte cutii cu bere. Dimineaţă când amplecat de la hotel am coborât de la etajulzece tot într-o cutie pe care scria cănumărul maxim de persoane este de 6.

Se pare că suntem blestemaţi săducem o viaţă la cutie. Dar poate că nu eun lucru rău, poate că aşa avem maimultă ordine în viaţă. Şi suntem şi maiprotejaţi. Oare?

Până şi gunoiul îl ţinem tot într-ocutie şi când s-a umplut sacul, îl aruncămîntr-o cutie mai mare care la rândul eieste descărcată de gunoieri în altă cutieşi mai mare.

Tot gândindu-mă la cutiile din viaţanoastră, nici nu am mai putut urmărimeciul de aseară. Nu ştiţi cum s-aterminat? Ei, dar lăsaţi... am să mă uitla o cutie care stie tot şi am să vădacolo rezultatul.

Acum vă las pentru că trebuie să facceva cumpărături. Aşa că mă urc în cutiadin parcare şi mă îndrept în viteză spre ocutie mai mare care se cheamăsupermarket. Acolo pun cumpărăturileîntr-o cutie fără capac. Am grijă să iaudintr-o cutie răcoroasă şase cutii cu bere,să am pentru meciurile de diseară. Îndrum spre casă mă opresc lângă altăcutie de unde ies cu două cutii ce mirosfoarte îmbietor (a pizza dacă sunteţicurioşi).

Ajung acasă şi deschid cutia cetronează pe o altă cutie din living. Gata,

trebuie să înceapă meciul. Am să încercsă uit de cutii şi să mă concentrez lameci.

Dar parcă pot? Ies din cutia din caremă uit la meci şi intru în altă cutie undedeschid uşa altei cutii în care sunt cutiilecare mă vor ajuta să mai uit de caniculă.


Iulian SÂRBU Iulian SÂRBU

Diana TRANDAFIRacesta nu este un poem

dacă sunetele lui albeprecum lampioaneleîmbracă un clopot de siclănu este un poemdacă un copil e purtat de mânăpeste hăul de guri înfometatenu este un poemdacă în miez de noaptese adună toată durerea toate jigniriletoată şiința şi toată iertareanu este un poemdacă din fire de iarbă se înalțărugăciuni oarbenu este un poemîn cenuşiul oraşuluiîn fiecare ungher de casăființe îndrăgositețes cu mâini împleitecâte un mic poem

h

1Oamenii ar trebui să fie calculaţi,

ordonaţi, altfel pot fi prinşi oricând pe piciorgreşit. De aceea, Sofia are o listă. Lista estescrisă cu pastă de pix verde şi stă lipită cuscotch, direct pe perete. E chiar în stânga,deasupra monitorului de la calculator, subetajeră. Este lista ei, cu cele zece priorităţi,pe care le parcurge rapid cu privirea înfiecare dimineaţă. Acolo, la punctul 5, scriesă se grăbească, iar asta e valabil pentruorice situaţie. La punctul 8, scrie să bea ceaide plante, dar în fiecare dimineaţă, ea beacafea. A început cu douăzeci şi opt de ani înurmă şi nu s-a oprit nici o zi. Nici măcarastăzi. În rest, respectă pe cât poate listaaceea. Sofia coboară rapid treptele, deşi casascării este întunecoasă. Are o oarecarevioiciune în mişcări, simte că are încă o bunămobilitate. De când a reluat vizitele la bazin,îşi simte toate ligamentele întinse, flexibile.Vizitele acestea nu sunt programate, însăpresupun să ajungă acolo, în acel loc de lademisol, de două ori pe săptămână, când nue nimic altceva menţionat în grafic. Pur şisimplu ia cheia, intră şi înoată. Cam o oră.Bazinul e mic, aşa că se învârte ca peşteleîntr-un acvariu. Dacă ar sta mai puţin, ar dade bănuit. Este acea oră dedicată odihnei dedupă-amiază. Iar în timpul programului deodihnă nu se face să te tot vânturi pecoridoare, aşa, fără rost. În dimineaţa astascopul ei este să prindă tramvaiul. Nu suntprea multe oraşe în care să se mai circule cutramvaiul. Oraşul său este unul dintre ele.Există însă multe alte oraşe înţesate deblocuri cenuşii, ca şi acesta în care îşi are ea

domiciliul. Sofia locuieşte într-un cartier deblocuri înghesuite. Blocuri înalte, alături deblocuri pitice. Oamenii care locuiesc înblocurile scunde nu văd deloc cerul, văd doarun zid. Nici vorbă de spaţiu verde… Doarbetoanele, vălurind pe sute de metri. Micilescuaruri au devenit parcări, evidentneîncăpătoare.

La ieşirea din bloc îl întâlneşte pe vecinulsău, domnul Paraschiv. Ca de obicei, el este şiîn această dimineaţă foarte punctual. Nu mailucrează de mult timp, însă la drumurile salezilnice nu renunţă, zice că pleacă înrecunoaştere. Se salută. Ce mai faceţi,duduie? La muncă, îi răspunde invariabil.Câteodată Sofia mai zâmbeşte. Câteodată nu.Atunci când ea vorbeşte răguşit, cu nasulafundat în gulerul hainei, nu-i mai dă niciunrăspuns. Asta se întâmplă mai ales toamnasau iarna. Sofia observă că azi, chelia luiParaschiv luceşte veselă în soarelematinal.Toamna, chelia lui este acoperită cubascul străvechi, iar iarna, cu o căciulăcăzăcească. Dar e mereu acolo, ştie précis, oghiceşte. Paraschiv are puţin peste şaptezecişi cinci, dar îi poţi da uşor optzeci. Poatechiar optzeci şi opt, aşa, la prima vedere.Capul său în forma de pară are câţiva pistrui.Bătrânul s-a uzat de tot… Cu toate acestea,Paraschiv se dovedeşte foarte vioi în mers!Când înteţeşte paşii, mâinile i se mişcă directdin umeri, cu totul cu umeri. De parcă acoloar avea montate două mici balamale. Pevremuri, Paraschiv a lucrat la o mareîntreprindere de stat. Ca noi toţi, dealtfel. Peatunci existau multe întreprinderi de stat şitoate liceele din oraş aveau numere. De la


Diana TRANDAFIR

Diana TRANDAFIR

O zi din viaţa Sofiei

proza

unu, la „n” plus unu. Liceul Industrial Nr.19nu purta numele celebrului pictor, niciunuidomnitor, diplomat, om de ştiinţă, sau literat.Doar cifre. La un moment dat, cursurile seîntrerupeau şi elevii erau trimişi în producţie.Undeva în oraş sau pe şantierele ţării. PentruSofia şi colegii săi, cele două săptămâni înproducţie nu însemnau decât alte douăsăptămâni libere, în care totuşi plecai deacasă şi puteai umbla creanga pe drum. Înmarea hala de producţie, ei mai multîncurcau lumea. Găseau câte un strungpărăsit. Îl înconjurau. Îl încălecau. Îl asediau.Spuneau bancuri. Toate glumele deocheate şibancurile pe care le ştie sunt din perioadaaceea. Stăteau adunaţi ciorchine. Altecategorii sociale nu aveau voie să formezegrupuri decât în zilele special destinateanumitor evenimente. Adolescenţilor, acestlucru le era permis. Se atingeau frecvent, fărăjenă. Turma funcţiona. Dealtfel, dacă nurămâneau grupaţi, s-ar fi împiedicat mai toţiacei muncitori de ei. Simţea în nări miros deulei ars şi de şpan. Pe atunci Sofiei îi plăcea înmod deosebit huruitul lin al motoarelor. Canişte bondari graşi, toropiţi de căldură lasfârşitul unei primăveri întârziate. Poate cevamai puternic… Voci bărbăteşti strigau tare, cade la mare distanţă. Cel puţin aşa se auzeau,făcând hala aceea să vibreze, să pară imensă.Îşi pasau cuvintele ca pe nişte mingii de tenis,rotunde, galbene, aspre. Alteori ca pe nişteobiecte preţioase, gata oricând să cadă şi săse spargă. Astfel, deasupra lor, se ţesea opânză nevăzută, ghicită. O pânză de voci, încare se putea legăna ea, Sofia. Muncitorprelucrător prin aşchiere, devenită de-a lor,aproape pe negândite, aşa. Mâinile ei mici,cu unghii delicate, s-au inflamat şi s-auînroşit. S-au murdărit de ulei ars şi negru, iarunghiile s-au rupt din carne. La începutoboseala, apoi obişnuinţa, rutina. Într-o zi,una dintre vocile bărbăteşti a zis: Fătuca nutrebuie să mai muncească noaptea! Sepregăteşte pentru o facultate grea, doar vreasă intre la Teatru… De azi înainte, gata cu

schimbul de noapte! Ceilalţi l-au ascultat şi i-au dat dreptate. Apoi i-au încropit Sofiei unculcuş într-un dulap de fier dezafectat. Undulap mare, solid, plasat într-un colţ maiferit. Destul de bun ca să încapă acoloculcată. Singurul dezavantaj era că seînchidea numai pe dinafară, cu o barătransversală glisată pe două balamalespeciale. Saltea, pernă, pătură, raftul de susplin de hârtii si caiete. Uneori o uitau acolocu orele. Veneau cei de la schimbul unu şi eraeliberată spre dimineaţă. În hala plină deulei, Sofia a început să-şi citească primeleroluri în şoaptă… Nu a mai muncit nici ziua.Apoi nu a mai muncit deloc. Îşi aminteşte căîn dulapul acela de fier a avut cel maiodihnitor somn, cel mai profund. Legănatăde vocile acelor bărbaţi, păzită de ei. Unsomn furat, subversiv, dulce, adânc. Un somncum nu mai poate avea acum. În hală eraatât de cald… Iar oamenii aceia din hală nuvoiau nimic de la ea. Când silueta ei filiformărăsărea pe coridoarele ce se formau întremaşinăriile mari, se priveau oarecumcomplice şi îşi zâmbeau, deşi uneori poateerau obosiţi sau cătrăniţi de-ale lor. Se înşelavigilenţa sistemului, asta conta! De altfel,Sofia simţea clar că nu ea era piesa fără decare angranajul s-ar fi blocat. Nici nu s-a blocat.

Domnul Paraschiv a înfiinţat în vârtejulschimbărilor o mică firmă. O firmă detranzacţii imobiliare, de altfel foarteprofitabilă şi cu toate actele în regulă. Firmaavea numele său inscripţionat cu litere negrepe un fond luminos. Sediul într-o clădirenouă, vad bun. Îi mergea mintea la afaceri,brici! Aşa se laudă nevastă-sa, acum. DacăSofia ar fi si ea nevasta cuiva, sigur ar lăudacalităţile aceluia. Apartament în cartierulRepublicii? O adevărată comoară! Poţi lua laschimb garsonieră în orice zonă de lux şirămâi şi cu o diferenţă frumuşică. Dacăschimbi o casă la curte pe apartament cu treicamere în Vadul Morii îţi mai trebuie ceva, pelângă că te costă cam mult formele… Dardacă mai ai - şi Paraschiv zice o sumă mare -


Diana TRANDAFIR Diana TRANDAFIR

se rezolvă... Panduri cu Negoiu… Primăveriicu Răzmeriţei… Moldoviţa cu Progresul…Muzicanţi cu Maluri… Sofia surâde forţat. Secam grăbeşte… În creierul bunului Paraschivsunt sute si sute de sertăraşe, iar în fiecaresertăraş, sute de oferte de locuinţe. Toateorganizate după grad de confort, după preţ,după oportunităţile de schimb, sau după cineştie ce alte criterii. Ordine… Domus ubi bene,ar putea zice Sofia. Însă Paraschiv deschidegura înaintea ei. Nu mai rentează, duduie,centralele de cartier… Consum prea mare!Pierderi… Bâţâie din cap a pagubă… În zonade nord, blocurile noi sunt deja alimentatetermic prin panouri solare. Chiar nu doriţi unschimb? Nu. Nu e interesată. Stau la taclaledestul de rar. Sofia îl ascultă cu atenţie doarvara, când are mai mult timp la dispoziţie.Toamna trebuie să înoate prin zloată, iarna săînainteze precaut pe gheaţa lucie, să nu-izboare paşii. Staţia de tramvai e la o distanţăapreciabilă. Dacă a vândut maşina, aşa îitrebuie, dar se şi săturase de condus atâtaamar de vreme… Paraschiv pleacă sprecartierul Primăverii. Mai au doar câţiva metride parcurs împreună. Vreţi să daţi timpulînapoi? Ridică din umerii colţuroşi. Nuînţelege aluzia. Apoi Paraschiv spune ceva cutotul lipsit de sens: Banana nu mai pocneştela codiţă. Banana? Sofia rămâne interzisă.Aaaa… Banana… Sau nu? Vara le aduc numaipe cele crude. Iar când vrei să le rupi codiţa,nu pocneşte deloc. Îţi trebuie un cuţitaş sauun briceag. Şi scoate din buzunarulpantalonilor un briceag de tip vechi, subformă de peştişor cu solzi argintii. Cele şaptepiese componente se etalează în evantai.

Prinde tramvaiul din mers. Da… E vară. Învagonul îmbâcsit, acoperit cu un praf nisipos,se simte miros acrişor de transpiraţie caldă.Doar câţiva călători, majoritatea vârstnici,pleacă spre piaţă, acum dimineaţa, mai perăcoare. Cerul e atât de albastru, încât Sofiei ise face sete. Până la stabiliment are deparcurs exact 30 de minute. Timp drămuit.Timp să se gândească la Fabian, fiul ei… Timp

pentru o proiecţie rapidă asupra zilei careurmează. De fapt, o zi ca oricare alta, camultele zile derulate atât de monoton înultima vreme. Timp pentru privirea îninterior. O uşoară durere în capul pieptului…stomacul, de la cafea, evident. Are prostulobicei de a lua patru înghiţituri de cafeaînainte de a ieşi repede pe uşă. Totuşi ecafeaua ei… pregătită de ea, acasă la ea.Unde nici nu mai ştie sigur dacă mai este„acasa”. Unde obiectele nu o mai cerceteazăprietenoase, ca altădată. Momentele ei bunevin numai pe ţeava de apă caldă. Îi place săstea scufundată în cadă, cu apa aproape degură. Să simtă apa curată, clipocind complice,învăluindu-i corpul în fierbinţeala ei,învăluindu-i sufletul uşor, asemeni unuibandaj şi anesteziindu-l treptat. A ajuns.Străbate curtea interioară cu acelaşi passăltat. Nu-i flutură pletele, pentru că nu adiedeloc vântul. Intră pe uşa masivă din faţă, peunde intră, de fapt, întreg personalul.Clădirea pare banală din exterior, oconstrucţie mare, solidă, de un alb imaculat,având toate ferestrele orientate spre sud.

*Sofia alege din instinct numai baia cu

faianţă albastră. E aceea pentru apţi. Intră înbaie să-şi spele încă o dată, îndelung, faţa.Simţea nevoia să se mai răcorească dupătoată zăpuşeala de-afară. La stabiliment seface numai duş. E mult mai igienic, maipractic, mai eficient. Celor rămaşi provizoriula pat li se face un duş rapid, după ce înprealabil sunt întinşi cu grijă pe o targăspecială, cu găuri. Aşa este sistemul. Ei i separe prea ca la cazarmă cu duşurile astea…Nu ar fi impresia de rudimentar, cidimpotrivă, la stabiliment este totul atât desclipitor, în primul rând curăţenia şi acel luxuşor ostentativ. Băile sunt dotate cu robineţicu mânere din metal auriu. Steluţa firmeiproducătoare la vedere, plăci de faianţă şigresie de calitate, cu ornamente fine, ieşiteîn relief, culori pastelate, asortate, de un bungust desăvârşit. Priceperea asta pentru



obiecte frumoase nu a avut-o niciodată Sofia.Şi încă ceva, ceva de care nu au parte niciacum blocurile cenuşii. Scurgerile din încăperilede baie sunt impecabile, înclinaţia stas. Totulalunecă, totul curge, apa nu îmbrăţişeazăniciodată, curăţă şi atât. Gata, s-a mai înviorat!

În acest loc, pe care ea îl numeşte în gând„stabiliment”, Sofia se simte perfectcamuflată. Pe nimeni nu intereseazăadevărul. Oricum, ea ura dezordinea. Lastabiliment, lucrurile sunt bine si frumosaranjate, multe rafturi, dosare, eficienţă,precizie, profesionalism. De când lucreazăaici, chiar şi sus, la ea, la etajul al şaptelea,liniile s-au mai conturat. În mare, e adevărat,însă cumva de la sine. Totuşi, când perdeleleflutură, lumina palpită şerpuit, indecis. Dinfiecare rană iese câte o imagine, iar imagineae tivită cu venele ei, despletite asemeni unoriţe de caier. Din cutia toracică alunecă spreînafară un tablou decolorat sau un peisajpalpitând slab în liniile lui şterse. Sofia aredrept mărturie semnul de pe umărul stâng,muşcătura de şarpe. Întotdeauna se mirăcând oamenii se bagă aşa, de bunăvoie, în totfelul de chestii care nu îi privesc. De aceea ise pare cum din tocurile uşilor se revarsăscene shakespeariene. Mai mult sau maipuţin controlate… Ăsta e motivul pentru careîn apartamentul său uşile stau închise mereu.Din spatele uşilor cu canaturi gri, Sofia sestrăduieşte din răsputeri să găsească tonul.Tonul potrivit, vocea care să-i şoptească celemai bune cuvinte. Calde, nuanţate, uneoritunătoare, sau moi, ironice, persuasive…tandre mereu. Povestea spusă… Povestea eîntotdeauna captivantă dacă e adevărată.Povestea este desăvârşită prin ea însăşi.Orice viaţă începe să devină frumoasă numaidupă ce a fost îndelung povestită.

Nu ar vrea să moară chiar toţi, iar ea săfie trimisă acasă cu primul tramvai. Cândmor, au parte de un tratament special.Salteaua de puf e schimbată cu o prelatăgroasă, din plastic. Se face imediat toaletacorporală sumară. Apoi, acoperiţi cu un

cearceaf mare, imaculat, sunt coborâţi lademisol. Acolo e sala de refrigerare. Tot lademisol se află piscina, un mic bazin destinatînotului si exerciţiilor acvatice. Se coboară culiftul pentru inapţi. Mai mare decât debarauaei. Încap în lift, pe lângă targa cu cel decedat,şi brancardierii. De când a sosit ea, nu aumurit decât doi. Doi, în doi ani. Doi bărbaţi.Au fost înlocuiţi imediat cu alţii. Diferă doarnumele. Sau sunt prea bine îngrijiţi, sau,după cum se spune, nu se moare niciodatăprea uşor. Nimănui nu îi pare rău. E mereuceva de aşteptat. Nu e vorba de sentimentepersonale… Sunt, oarecum, obişnuiţi. Cadrelemedicale au fost recrutate de la cele maibune spitale din oraş, iar câţiva chiar din ţară.Au fugit din cauză că nu aveau aparaturăperformantă şi, evident, pentru mai mulţibani. Dar au multă experienţă. Nici bătrâneiinu se căinează între ei. Nici n-ar avea de ce.Nu se discută prea mult, aşa cum se întâmplăafară. E ceva natural, cuprins în grafic.Brancardierii, lucrătorii de la infirmerie şiînsoţitorii sunt numiţi sub genericul, inventatde doctorul Damian Duma, de „tehnicieni”.Aşa sunt numiţi bărbaţii. Femeilor li s-a spus„asistente”. Bine că nu li s-a zis tuturor„tehnocraţi”. Doctorul Duma e directorulstabilimentului. Prim manager şi cercetătorştiinţific, coordonator de proiect. Când s-aangajat Sofia, era toamnă. Toamna din acelan a fost tare blândă. Aşa că Sofia adunasemult soare în păr. Din castaniu deveniseaproape roşcat, ca de vulpe. Duma a poftit-oîn biroul lui somptuos. Pentru un loc cudestinaţie de serviciu, Sofiei i s-a părut preaatent mobilat. A remarcat mobila stil, cumargini curbate, liniile sinuoase şi elegante.A remarcat şi privirea mult prea serioasă şipreocupată a acestui bărbat. El a parcurs cuatenţie CV-ul, apoi i-a pus obişnuitaîntrebare: Ce v-a determinat să alegeţi loculacesta? Sofia s-a făcut mai mică în fotoliul depiele maro. De acolo a răspuns indecis. Arăspuns, totuşi. A vorbit cu glas aproapeşoptit, dând destul de multe detalii. Duma



ştia să asculte. A ascultat-o îndelung şi astamai ales i-a plăcut Sofiei la el, încă de la început.

De la contabile până la îngrijitoare,femeile sunt etichetate, cum s-a mai spus,drept „asistente”. În primele zile s-a produsceva confuzie. S-au născut chiar mici orgoliiprintre adevăratele asistente medicale. Maiales asistentele-şefe, Lia, Carmen şiMinodora, fierbeau. Ele sunt trei la număr, eauna singură. E normal ca toată lumea să intreîn aceeaşi oală? De ce nu li se zice oaredoctori la toţi, să terminăm odată povesteaasta? Cum Dumnezeu să ne mai putemdeosebi între noi? Şi uniformele asteacaraghioase, un fel de salopete de salahori cuziua… Cum i-ar sta şi lui oare într-o salopeţicăverde-închis? Ce mi-ar plăcea să-l vădcostumat, aşa, ca un mic marţian… La replicaasta s-a râs. Şi câte şi mai câte. Ce? De ce?Cum? Când? Se ştie că lucrurilor care cad înrutină li se estompează treptat importanţa.Aşa că a fost depăşită şi perioada critică.

Doctorul Duma e un fin psiholog. Metodalui, infailibilă, e să nu discute cu nimeni nimiclegat de planurile sale măreţe. Mizează doarpe amănunte. Un mic dictator, în felul său şitotuşi nu. Aceasta este metoda lui, verificatăşi răsverificată. Încă de pe băncile facultăţii,reuşea să menţină în jurul lui o oarecaredistanţă. „Mutulică”, aşa i se zicea. Misteruluipersonal i s-a adăugat acel mister al puterii.Puterea de a sonda adâncimile sufletuluiomenesc, puterea dată de lumina cunoaşterii.Cunoaşterea celor mai noi tehnologii şicuceriri ale ştiinţei medicale în domeniu.

Ele sunt de acord că e atractiv ca bărbat,aşa sobru, taciturn, uşor încruntat. Cutaadâncă dintre sprâncene dă bine.Întotdeauna preocupat. Consultat pentruaproape orice, răspunde prompt, pentru căare soluţii şi pentru cele mai mici fleacuri:dacă în cazurile de vertij se foloseşte ploscadin dotare sau WC-ul de serviciu din cameră;dacă cei cu placă au voie şniţel, sau e maibună friptura la tavă? Ar fi de preferat săaerisim şi după amiaza, sau doar dimineaţa?

Răspunde prompt. Instalaţia de aercondiţionat viciază aerul natural, însă eabsolut necesară pe timp de vară. Din cauzacăldurii le poate creşte tensiunea. S-adecretat mai bună friptura la tavă, ca fiind şimai sănătoasă. Meniul îl concepenutriţionista, o femeie blondă, tânără,subţire ca o viespe. Asupra modului depreparare a hranei, asistenta-şefă de labucătărie îl chestionează des, foarte des. Oface chiar înadins. Apoi, cu privirea eiplângăreaţă, o abordează pe Sofia şi îipovesteşte întreaga conversaţie, cu multeînflorituri, detaliat. Daaa, domnul doctorDuma a ales supa cu tăiţei, cu condiţia să îiprepare chiar ea. Tăiţei de casă, ca pevremuri. Plescăie pofticios din buzelecărnoase. O cheamă Geta, iar Sofia o lasă săvorbească pentru că ştie că acest lucru îi faceo deosebită plăcere. Între timp, Sofiavizualizează şi ea cuta dintre sprâncenele luipe jumătate încărunţite, frumos conturate,ochelarii cu rame subţiri, mâinile fine. Nu-idai nicio vârstă… Bătrânii au o încredereoarbă în el. Când îi aud pomenit numele,bâţâie aprobativ din cap. La cei cu tremuricipermanent, această bâţâială pare o veşnicămanifestare a recunoştinţei. Cam trei sferturidintre ei au această afecţiune, totuşi seremarcă mai puţin bătrânele şi mai multbătrâneii. Întreg personalul îl ascultă peDuma ca pe un şef care a demonstrat clar, demai multe ori, că are mână de fier. Mânadoctorului e delicată, cu degete lungi şipalide, acoperite cu câteva fire de păr. Înspecial femeile, asistentele stabilimentului, îipoartă un soi de respect reţinut, amestecatcu o teamă nelămurită. Teama lor econvertită rapid în admiraţie. Jumătate dintrefemei sunt îndrăgostite de el, cealaltăjumătate, sau îl consideră ciudat, sau sunt eleprea în vârstă pentru a se mai puteaîndrăgosti. Poţi fi prea în vârstă pentruiubire? Se spune că dragostea nu are vârstă.De aceea, poate, îl iubesc toţi bătrânii.Femeile acestea iubitoare din jurul său au



căutat tot felul de date biografice în dosare,au presupus şi una şi alta. Au bârfit, deşi aicinu prea se obişnuieşte. Nu s-a găsit niciunreper, nu s-a legat nimic. E greu să totfantazezi, fără niciun suport, cât de câtconcret. N-au descoperit decât adresa dedomiciliu şi că ar avea fix cincizeci şi unu deani. Şi, bineînţeles, foarte multe specializări,masterate, doctorate, multe lucrări ştiinţifice.Toate legate de gerontologie şi psihologie. Pecercetaşe nu le-au interesat acestea, erauştiute deja. Ele cunosc foarte bine politicastabilimentului. Şi Sofia o cunoaşte.

Oare tu nu te simţi niciodată ameninţat?De ce mă laşi să alunec singură pe lângăpereţi, să mimez în fiecare zi că nici nu te-aşvedea? Ochelarii cu rame subţiri înlesnesctrecerea. Nu mai sunt chiar la modă, însă facca totul să pară mult mai uşor. Ochii tăi suntca strada. La fel ca şi strada mea, atunci cândnu trece nimeni. Dacă agitaţia se înteţeşteaici, mă retrag la mijlocul străzii, în loculacela mai îngust. Caut din privire portiţa,poarta cea mică de la gradină, aceea vopsităîn galben. E o portiţă scundă, din lemn,aplecată pe-o parte, îmbrăcată de sus pânăjos în mâna-Maicii-Domnului. Cât e deparfumată floarea asta delicată, împletită cuiederă. Iar iedera e de un verde lucios,mângâietor. Ai să vezi tu ce frumos estedincolo… Oare nu putem vorbi şi noi liniştiţi,în şoaptă, ca oamenii? În biroul tău miroaseîntotdeauna plăcut, e un iz suav, cevaamestecat, o combinaţie de tei şi vanilie. Plinde poezie, teiul, iar aroma de vanilie îmigâdilă nările şi mă face să râd. Câinii careimitau clovneriile mele mă înveseleau pevremuri la fel de tare. Aproape la fel, însă încu totul alt fel. Aştept ziua în care vom puteatotuşi vorbi… În margarina dietetică, îmbogăţităîn micile voastre laboratoare de nutriţie cuvestitul Omega 3, am regăsit o parte dinresponsabilităţile tale, dar şi o parte dinîntrebările mele fără răspuns. Doar o micăparte, cea esenţială. Nu ştiu cum se face, descapă mereu de sub lama cuţitului. Şi doar

am nivelat bine totul… Acum e drept, dreptca-n palmă. Ca şi când mâinile tale ar încăpeaîn mâinile mele, sub apăsarea lamei ţâşneşteo sudoare rece, ce se scurge lent pe lângă tineşi apoi mă ocoleşte. Aş vrea să mă tot rotesc,să mă tot rotesc, să gravitez aşa, nu mult,doar în jurul tău, ca un mic satelit. Ca acelepersonaje secundare ce se învârt în jurulpersonajului principal. Să mă mut o vreme depe un picior pe celălalt, apoi să reîncep sămerg deodată cu tine, cătinel, cătinel…

Cum totul se desfăşoară aici ca şi uns,Sofia crede că a nimerit destul de bine.Pentru ea, oricum, e o perioadă relativcalmă, o scurtă perioadă de împăcare şi demuncă susţinută. Toţi cei din jur muncescmult, susţinut, iar munca e motivată mai alesdin punct de vedere material. Motivantă, s-arspune. Se dau lunar sporuri şi există tot felulde beneficii suplimentare pentru acea partede experiment, pentru aşa-zisul proiect.Bătrânii care încă nu au împlinit 88 de ani, nusunt primiţi. Cel mai în vârstă are 101 ani. Eis-au prezentat aici de bunăvoie, nu i-a obligatfamilia, nimeni altcineva. Liberconsimţământ. Ei se consideră ca într-un azil,deşi e un adevărat centru de cercetare, un felde laborator experimental în domeniulgerontologiei… Totuşi de către ei e perceputca un azil de lux. Au înţeles că e vorba în modspecial de ştiinţă, de activităţi de cercetare,dar mai ales că totul este în avantajul lor. Vorsă trăiască bine şi mult. O bătrână i-a spus înşoaptă Sofiei că acasă, fiică-sa a vrut să ootrăvească. În timp ce vorbea, negulproeminent de pe frunte a vibrat ca o micăantenă telescopică. Bătrâna e corpolentă, aregura lăbărţată şi se observă de la o poştă cănu i-ar plăcea să fie contrazisă. Alţi doibătrâni îşi povesteau că în familie, acasă, nuau fost deloc bine hrăniţi. Primul are trupulfirav şi mâinile subţiri, al doilea e scund sioarecum dolofan, astfel încât cureaua de lapantaloni seamănă cu un cerc mare de la unbutoi. Pe cine să crezi? Şi cel de la camera 18se declara deunăzi nemulţumit de medicul



său de acasă, care i-ar fi administrat timp deopt ani un tratament total greşit, fără niciolegătură cu suferinţa sa. Fabulaţii… Adevărule că aici rafturile se curbează sub greutateacutiilor şi flacoanelor cu medicamente. Toatesunt din ultima generaţie, aparatura la fel…Parcă şi Sofiei i-ar plăcea să fie un picsuferindă, sau cel puţin băgată în seamă, deşibănuieşte că o vodka slabă cu limé ar puteasă-i descreţească mult mai uşor fruntea. Seaşează aşa, în fund, pe podea, şi dintr-o datăsimte că ar dori ca totul în jur să devină dince în ce mai înverşunat… Nu s-a îmbătatniciodată pe vremuri, la chefurile aceleaieftine, cu colegi de serviciu. Acum îşi doreşteînsă să vadă chiar lângă ea o baltă de vomă,care să nu fie însă a ei. Ar vrea să-l vadă peFabi acolo, la chefurile lor grozave, desprecare mormăie la telefon câte ceva uneori.Vrea să zărească figurile ceţoase, dubioase,străine, care spun fraze lungi, năclăite cu câteun „OK” cântat cu accent. Un OK nătâng,languros, pe care nu îşi închipuie cum l-arpronunţa Fabi. Fabian al ei nu a fost niciodatănătâng. Languros nici atât, nu şi-a permis.Sângele pierdut nu-l mai recuperezi… Iar eanu e prima şi nici ultima care soarbe dinsângele prizonierilor închişi în celula inimii.Dacă nu l-ar bea ea, ar înfunda imediatcanalizarea. Da, da, canalizările se înfundătreptat, dar de desfundat se desfundă numaiîn forţă. Dintr-o dată. Vâjjjjj… Şi gata…Probabil acum i-ar fi de folos ceva tare, niştesodă caustică, însufleţire, elan, sau dracu maiştie ce. Dragoste? Nu, nu dragoste. Asta epericuloasă. Are desenată pe cutia deambalaj o tigvă goală de mort. Şi ea tot nu sepoate organiza o dată ca lumea… O să maiîncerce. Nu, nu, medicamente de-alebătrânilor, nu vrea sub nicio formă să ia. Ebine, deocamdată, e bine aşa.

Întrucât sunt câteva condiţii de îndeplinit,selecţia s-a făcut aproape de la sine. Integralsau parţial deplasabili, fără demenţă senilă.Se acceptă amnezii sau uşoare depresii,

pentru că se pot trata cu eficienţă aici. Totuşiar fi de de preferat fără pareze, să se poatăhrăni singuri, măcar cu una din mâini şi săpoata sta în şezut. Incontinenţă urinară?Prostată? Nu ar fi nici o problemă. Se poartăscutec absorbant, se poartă protezăperformantă, se poartă baston, cârjă saucadru. În cazuri izolate, pentru puţin timp,deplasarea se va face în cărucior. Se acceptăcifoza, lordoza, reumatismul, guta,Parkinsonul, bila leneşă, gastrita,megacolonul, constipaţia, colita, pancreatitaîn stadiu incipient, chiar şi unele boli de ficat.Mai mult decât atât, se ştie că totul e ţinutsub control şi ca atare şeful a hotărât ca aicitoată lumea să poarte uniformă. Face partedin mult trâmbiţatul proiect, iar bătrânii nuar trebui derutaţi cu nimic. Şi cum cel mai laîndemană se află întotdeauna mesajulculorilor, se face uz de ele cu toatăîncrederea, pe toate palierele, în toatedepartamentele. Uniformele sunt un fel desalopete, unele din materiale fluide, uşoare,altele din doc rezistent la uzură. Foştiiinstalatori, cei care încalecă ţevile, poartăcenuşiu. Electricienii, roşu. Şi mai sunt şi altecorespondenţe. Simbolice, bineînţeles. Ceide la demisol sunt în alb. Bucătaresele şiajutoarele lor sunt drapate în galben.Personalul medical, verde-turcoaz.Persoanele de la birouri sunt cafenii.Angajaţii de la atelierele de creaţie suntechipaţi în mov, doar se ştie că movulstimulează încrederea în sine şi creativitatea.Psihologul instituţiei le-a ales, consultându-se cu doctorul Damian Duma. Psihologulinstituţiei e o doctoriţă renumită, AmaliaŞtefescu, o femeie fără vârstă, care stăaplecată de ceafă, aidoma cailor, astfel încâtprivirea ei pare veşnic aţintită în pământ.Când ridică ochii spre cel de dinaintea sa,pupilele i se încrucişează în mod aproapeduios. După îndelungi analize, cei doi austabilit pentru fiecare segment câte oculoare. Sofia este singura rămasă fărăuniformă. Uneori se simte aiurea, de aceea



alege să se îmbrace şters, în bluze şi blugi,sau în tricouri şi blugi. Numai sub pieptarulde tricot moale, poate să fie ea însăşi, pentrucă acolo îşi poartă stigmatul. De la brâu înjos, nu mai ştie precis cine este, nici cine afost. Are o întreagă colecţie de piese lipsă şi ocolecţie completă de bluginşi comozi, dediverse texturi, de pe vremea drumurilor pecare le făcea la volan. Doar a fost comis-voiajor. Nu mai există în nomenclatorulmeseriilor denumirea asta, acum i se spune„agent de vânzări”, sau cam aşa ceva. Tot undrac. În fişa postului scrie:

Femeie. 48 de ani. Posesor de carnetauto. Prelucrător prin aşchiere. Liber-profesionist. Şcoala Populară de Artă. Cursuride contabilitate şi de prim-ajutor.

Nici ceea ce face aici nu poartă un numeprea clar. Deşi doctorul Duma i-a adăugat pelângă „responsabil cu corespondenţa” şi„specialist în activităţi cultural-recreative”,nimeni nu-i spune în vreun fel. Doar penume, Sofia. Bine că e un nume scurt. NumaiDuma i se adresează cu „doamna Sofia”...Doamna Sofia, la ce v-aţi gândit pentru joiaviitoare? Aţi ales ceva nou? Nu uitaţi despreceea ce am vorbit alaltăieri. Spiriduşii maitrebuie să şi ţopăie, nu? Da, da. Adaptăm încurând sonorizarea, iar cu cortina pentruculise să ştiţi că deja s-a aranjat.

La normare, a doua specializare a picatbine. Patru plus patru ore, fac opt. Pauzelede masă şi odihnă încă două, aproapeperfect. Opt-optsprezece. Nimeni nu seplânge aici. Ajută mult şi faptul că totul e clarstabilit. Când ştii bine ce ai de făcut, e maipuţin probabil să greşeşti. Greşelile aducdupă ele numai frustrări. Sofia nu a învăţatdin greşelile proprii. Niciodată. A învăţat dincărţi, din piese de teatru şi din ce i-au maispus oamenii. În mare parte, ceea ce a auzitde la oameni s-a adeverit. Pe vremuri, acolo,în hală, sau ca şofer de cursă lungă, ea sesimţea mult prea tânăra să ţină seama desfaturi. Dar a început cu timpul să asculte, aîncercat să înţeleagă tot mai mult din

experienţele altora. Toate poveştile au curs înşuvoi, amestecate. Ale lor şi ale sale… Acuma căpătat răbdarea necesară să asculte, însănu mai e timp, timpul său e ocupat cugânduri, cu amintiri. Mărunţişuri fără vreunsens, ca un dulăpior spânzurat în perete, plincu bibelouri de porţelan ieftin, câteva dintreele ciobite mai de demult… Sofia îşianalizează percepţiile şi trăirile, de undeva desus, din afară. Se vede mereu pe sine foartetânără, apoi cu Fabian, mai apoi părăsită, încăutarea acelui ”ceva” care să omulţumească. Chiar dacă acel ceva întârziesă apară, ea s-a împăcat oarecum cu situaţia.E unul dintre prerogativele maturităţii, săcauţi, uneori să găseşti, alteori nu, îşi spune.Această maturitate a găsit-o parţial pregătită.Singură, orgolioasă. Nesigură? Numai puţin.Nu are ea menirea să îndrepte toate câtesunt strâmbe pe pământul acesta. A căutatliniştea şi a găsit-o într-un fel chiar aici. Îşi dăseama că statutul său e unul special, se simteuneori de parcă nici nu ar fi angajatastabilimentului. Ea se supune regulilor şi atât.Asta îi prieşte. Sofiei îi face bine toatăaceastă rutină.

Una dintre regulile ciudate alestabilimentului proclamă că toţi cei aflaţi însistem ar trebui să afişeze o expresie seninăpe chip şi să încerce să zâmbească mereu. Laînceput Sofiei i s-a părut greu, întrucâtvaenervant. Cu timpul însă, a început să se maidestindă. Treptat, masca de suprafaţă acoborât puţin şi în interior. Mai ales când îiîntâlneşte pe bătrani, indicaţia precisă e să lezâmbească şi să le pronunţe clar numele mic.Au nume scurte, de alint. Dublu scop:eficienţă, economie, plus impactul afectiv,nu-ţi ia nici mult timp şi le şi induci imediatiluza apropierii aşa-zis afective. Trebuie doarsă spui clar Ana, Eli, Gina, Cici, Mia, Mimi,Mari , Nora, Ştefi, Rodi,Tia, Vivi şi apoi Geo,Nichi, Leo, Gigi, Nicu, Nelu, Nae, Romi, Vasi,Biţă, Costi, Dumi, foarte clar… şi zâmbetulstas îţi apare pe buze.

va urma




Victor STEROMSUNETELE ADORM

de unde privesc timpul se face alb

sunetele adorm în vârful degetelorcum ferestrele turnuluipe aripi de vrăbiicum porumbeii cu penajul lorîn Fugile lui Bach de la Worterburg

NELINIŞTEA FRAGEDĂ

am văzut sau n-am văzut ţipătul plin desânge în privirea iepurelui ori numai imaginea vraişte înnebunindu-mi farurile înspre neant

am văzut sau n-am văzut uşurinţa ridicării la cer a foşnetului vremii

poate am visat neliniştea fragedă în plânsu-mi îngropată

TREMURATE GÂNDURI

în goana gândului spre niciunde nicio stare nu cuprinde zarea

înainte şi înapoifuga în sine e o înălţare spre TineDoamne

doar clipele rămân singure să mai susţinăechilibrul măcinat şi el de singurătate

PRAGUL PRIMULUI PAS

coborâsem treptele sau eram în pragul primului pas nu-mi aduc aminte de toate câte au fost

trec mai departe

urc ori cobor nu mai are importanţăce pot înţelege este locul ştiut numai demine

acolo sus în casa cerului nu-l mută nimeni un deget mai încolo

poezie Victor STEROM


„Predoslovie la...Cronica unei cărţi, demult anunţate,dar... abia acuma publicate: Vitrina

cărţilor (un deceniu de singurătate...în bibliotecă).

Mi-am propus ca aici, în aceste pagini,să fac vorbire despre ceea ce au scris, înaceşti ani, o parte din scriitori, să potdescoperi pacea cărţilor, chiar dacă estesingurul nostru adversar, aşa cum scriaAntoine de Saint Exupery.

S-au adunat, cu greu, în această carte,pe parcursul a zece ani de viaţă şi detrudă, publicate în „Convorbiri literare”,peste 1000 de semne despre cărţile

confraţilor, apărute în timp. Din anumitemotive, independente de voinţa mea, nutoate comentariile apărute în revista„Convorbiri literare", în aceastăperioadă, şi-au găsit locul aici. S-aîntâmplat aceasta, în primul rând, dincauza numărului imens de comentarii,dar, mai ales, a unor deficienţe de naturătehnică.

Părerile, unele de bine, altele de rău(de foarte puţine ori), din parteaautorilor, nemulţumiri, cel mai adesea (şiasta nu-i rău deloc), pentru numărul depeniţe sau pentru ordinea în care au fostpaginate semnele mele în revistă,constituie, de fapt, sarea şi piperul

trudei, prin timp, la... rafturile cucărţi, pe care le-am parcurs şi pe carele-am împeniţat.

După cum cred că s-a văzut, cusiguranţă, prin ceea ce am scris,fiecare carte comentată, cu maimultă sau mai puţină inspiraţie, a maicâştigat un cititor.

Nu am socotit câte pagini am cititîn această perioadă de zece ani,bătuţi pe muchie, de când publicînsemnările de scriitor/ cititor înrevista atât de prestigioasă„Convorbiri literare”, cum nu amsocotit nici numărul duşmanilor pecare mi i-am făcut prin peniţelebuclucaşe, dar sunt bucuros că amcâştigat, din acest uriaş demers,măcar doi-trei prieteni adevăraţi.

Din cele peste 1000 de cărţicomentate, să te alegi cu 3-4 prieteni,iată, cu adevărat, o recoltă bogată! [...]”

Emilian MARCU

semnal Emilian MARCU

Emilian MARCU - Vitrina cărţilor

„Din resturi de timp înflori-voi eşarfă,,Pentru umerii palizi ai sufletului meu”(Resturi de timp)

Nu cunosc poeziile pe care le-o mai fiscris Rafila Maniu, de la apariţia

ultimului său volum, ce-mi provenisedemult (pierdut şi regăsit), „Hoţii delacrimi”, oblăduit de „Argumentul”cunoscutului poet Ion Mărgineanu şi„Prefaţa” Dianei Câmpan. Mă urmăreşteînsă convingerea că Firuţa, cum o alintamnoi, colegii de altădată, şi-a îmbogăţit„sertarul unui imaginar elegant şidelicat”, în expresia prefaţatoarei, şi cuun florilegiu poetic, dacă nu cumva ineditîn totalitatea lui, totuşi, încărcat de fiori,de emoţii lirice, de transcendental.Fiindcă e imposibil ca „femeia aceastamereu tăcută… ca aşteptarea florii-soarelui”, cum elegant o gratuleazăargumentalistul, desigur, nu are dreptulsă se retragă în cochilia tăcerii! De ce ?

Voi încerca să-mi motivez aserţiuneaşi prin lectura şi comentariul volumuluiamintit, văzut de către poet drept „oispravă pe care… nici chiar eu nucredeam că voi mai ajunge s-o fac”, aşacum, colegial, mi se destăinuise latrimiterea volumului de faţă. Şi, Doamne,câte furtuni s-au mai trecut de atuncipeste lume!

Strălucitorul poem ce m-a încântatde la întâia privire, zidindu-miconvingerea în neclintita abatere a

poetei de la călătoria pe „meridianulinimii” (P. Celan), este „Aceeaşi,aceiaşi”, uşor încrustat pe pânzamemoriei. Şi chiar dacă pe undeva,benefic, ne învăluie cu iz de clasic,poeta posedă capacitatea sa lirică,sentimente şi emoţii ce se decanteazăîntr-o formulă inedit metaforizată. Şi nucutez a sparge, prin fragmentare, magiapoemului: „Pe-acelaşi drum-de toamnăneumblată / Se-ntorc la mine păsărirătăcite…/ Aceeaşi lungă aşteptare-npoartă, / Aceleaşi vise încă netrăite…Aceiaşi nori de pulbere stelară / leseacă-gândului şi vrerii-sensul / Cândfurişaţi pe-aceeaşi ulicioară, / Hoţii delacrimi îmi inundă versul”.

Atenţie, însă, la soluţia adoptată, curostul de-a nu-şi pierde comoaraexpresivă: „Dar verbul am să-l cern prinalte site, / Fiindcă-alte echinocţii vinde-acum / Şi-aceleaşi păsări, cândvarătăcite, / Se-ntorc la mine pe acelaşidrum”. Povara viselor spulberate,obsesia reveriilor de pe „corziletimpului”, nostalgiile estompate dehotărâtorul gest al descoperirii unordrumuri inedite, cât şi reîntâlnirile cusine însuşi, sunt tot atâtea acumulări şirafinări metaforice, de care Poetul nu sedesparte niciodată, deoarece, înmotivaţia lui Enzensberger, „Poetul estecel care nu iese niciodată la pensie!”

Dar să dăm curs periplului nostrupoetic. Structural, cartea grupează sub o


note de lectură Gherasim RUSU TOGAN

Gherasim RUSU TOGAN

Rafila Maniu şi «Hoţii de lacrimi» ce-i «inundă versul»

„mască aforistică”, i-aş zice, mai multecategorii tematice, oferite sub ţinutainteligentă a unor formule, aparţinătoareunor personalităţi din varii domenii:scriitori, moralişti, filozofi, istorici etc.Ele dau o coloratură în plus joculuipoetic, fapt atât de solemn, detensionat şi în varii formule poeticeexprimat. Desigur, interferenţele deordin tematic, dacă am insista pe acestaspect de ordin formal, sunt inevitabile;poetul nefiind, la modul de „ordonare”exagerat, robul unui asemeneaprocedeu. Nici chiar conţinutulaforismelor nu sunt în totalitatea lorsupuse unei anume idei. Atâta doar, că„spusele” aforistice se calează pe oidee apropiată, dacă nu în totalitatealor comună.

Primul grupaj, se deschide cu poezia„Ce pot cuvintele”, fiind astfel centrat peideea exprimării, forţei cuvântului, armăa cărui mânuire poate să exploreze,centrat, atât beneficul, cât şi maleficul, îndiverse ipostaze, din care marcăm: „Să -înalţe – ori să coboare pe om – în oricelimbă. / Să zboare. Să ceară. Să ierte. Săcreeze. / Să cânte. Să ofere. Să lupte. Săzidească - / libere, înţelepte, tenace,curajoase”. Dar să extragem şi reversulforţei lor, respectiv maleficul,distructivul: „Să plângă – ori să se bucure– când tâlcul li se schimbă”. Şir de verbeîn forme conjunctivale, se rostogolescîntr-un imaginativ personificat în expresivpoetic, cu o mare forţă imagistică,argumentându-se astfel proverbulpopular: „Cuvintele lovesc precumsăbiile!”: „Să ardă. Să gudure. Să surpe.Să vâneze. / S-alunge. Să fure. Să muşte.Să strivească”, primind astfel ipostazemorale diverse: „perfide, trufaşe, zălude,lunecoase”. În plan macrocosmic, de

asemenea, forţa cuvintelor estenemăsurată: „Să-ngemăneze clipe,hotare şi destine / Să ţină-n palme Terra,galaxiile toate,/ Să urce omenirea c-otreaptă spre mai bine”. Versul cu valoaresintetizatoare, ce închide spectacolulpoetic, primeşte valoare emblematică:„CUVÂNTUL – şi-a da viaţă, şi a ucide –POATE.” Traducerea poeziei, precumtoate din acest grupaj, în patru dinlimbile de circulaţie europeană, oferă unplus de patent identitar, aş spune.

Grupajul următor se emblemează cuaforisme din Constantin Noica, KahlilGibran şi Oscar Wilde, îndepărtându-sede mesajul absolut programatic, dinprima secvenţă, orientându-ne înspre celal trăirilor de suflet, al umanului,credem. Astfel, pe lângă poezia „Aceeaşi,Aceiaşi”, avută deja în atenţie, alte câtevane atrag atenţia prin vibranta lor expresielirică decantată poetic. În poezia„Fluviul”, „pe harta timpului”, proiecţie înnedefinit temporal, poeta se ipostaziazăîntr-un fluviu „cu nume de cântec”. Înimagini memorabile, poeta grupează, careflexe în oglinda ochilor săi, trăind înstare de peregrin, o lume compusă din„munţii mei,/ pădurile şi câmpiile mele”,cărora li se adaugă „în ritm de legendă”,„rânduri de oraşe”, „parada porturilor /de ieri şi de azi”. Asemeni, giganticultablou, completând în fapt chipul ţării,mai cuprinde: „Paloare pe faţa lanurilor”,rotunjind „albumul meu cu amintiri”. Peo trenă fulgurantă, abil ţesută, poeta îşiproiectează, corolar, propriile stări,învăluite în zbucium, regret şi necuprinsăstare dubitativă: „Meandre şovăitoare /tainiţe în vârtejuri, / cascade şi ecluze /aţin calea somnului meu / şi îmi tulburăvisele” . Dar nici desprinderea nu-i maipuţin dramatică: „Culc lunca / de braţele



deltei mele, / cu un sărut / de bun -rămas…” gesturi cărora le urmează şirdubitativ de trăire lirică: „Oare / pentrumine / acasă este / primul scâncet / alIZVORULUI / sau / MAREA / care mă vadezrobi / poverii de mâl?”

În „Resturi de timp”, frământata starede nelinişte, dă naştere unor cutezanţeextreme: „le-am croit haine noi / ne-ncăpute-n tipare, zeilor din Olimp…” Dardincolo de aceste dăruiri extreme,rămâne îndoiala dureroasă: „Din resturide timp mai putea-voi, la harpă / Săcompun şi să-mi cânt nerostirea mereu?”

Din grupajul cu tentă moralistă,reprezentat de aforisme preluate dinTeofil Părăian, L. N. Tolsoi şi Paulo Coehlodesprindem poezia „Despărţire”, care,deşi se ţese pe tipare comune, trăirea-ntristeţe şi lacrimă sunt vibrantsemnificate. Astfel, sufletul poetei estedespicat de neputinţa destăinuirilorsincere, întru evitarea celor pietrificatedurere: „A câta oară / Îmi mintsperanţele că n-o să doară? / Din noi,IUBITE, ce a mai rămas?” Starea desahară este semnificată prin veştejirea„florii din fereastă”, „care-am îngrijit-oamândoi”. Şi ca urmare, de aici criza,neputinţa, golul: „Duminicilor tinere dinnoi / Ce-am să le spun la despărţireanoastră?” Degringolada, de-acum, estetotală, implicând întregul univers alvieţuirii celor doi: De-acummărgăritarelor din ploi / Zorilor limpezi,verii, lunii pline,/ Pereţilor-de-or întrebade tine / Ce-am să le spun, IUBITE,despre NOI?” Iar această mereu îmbinarea particularului, cu implicareageneralului, exprimat prin persoana întâiplural „noi” amplifică fiorul poetic, prindiadema expresivă pe care poeta i-oatârnă pe umeri!

Desigur că-n bagajul poetic al RafileiManiu se poate depista şi pulbere dezgură expresivă, dar ne reţinem,conştienţi de existenţa gradului deimperfecţiune în orice act poetic şi nunumai. Apoi dialogul etern prezent, atâtîn poezia de esenţă feminină cât şi în ceamasculină, cu pledoarii pentruesenţializarea sentimentului etern motival poeziei-iubirea în nelimitate gamepoetice exprimată, să reţinem, este uncorolar de mare frumuseţe, cuprins înpoezia Rafilei, dar insuficient subliniată încronica de faţă. Apoi, poeta care a depuso îndelungată activitate didactică,aureolată de o dragoste aurită faţă desufletul-copil, şi-a rezervat un întregbagaj antologic poeziei ţesută peasemenea game de viaţă. Cu o inimătânără, cu un val de prietenie greu decuprins, poeta noastră se doreşte, mereuşi mereu trăitoare în puritatea cânteculuistelar, de unde şi invocaţia adresatăinimii sale: „Cu tine, inimă, mă-mpac; /Nu-i loc prin ani, de amăgire / Dă-midoar al lacrimilor leac / Şi fi-mi doarleagăn de iubire!” Nu lipsesc nici„cădelniţările” cu iz religios, şi crize, şilitanii în stil arghezian şi voiculescian.Apoi, solemnitatea declarativă dinpoemele cu iz patriotic, aşa cum stă binebardului de stirpe transilvană, adaugă larândul ei o doză de solemnitate.

Cu regretul de a nu puteacuprinde, în toată amploarea lor,vocile volumului de faţă, nedespărţim convinşi că nu puţini vor ficei care, şi-n continuare, vor zăbovipe filele acestui volum, încărcându-se, sufleteşte, cu vibraţiile deexcepţie ale autoarei, sedusă demagia cuvântului-rugă peste timp şianotimp, totodată!



- Însemnări de prozator pe margineavolumului APTER, de Serghie Bucur -

Era spre sfârşitul primăverii din acest an2013 după Christos. În Bucureşti se

anunţa o lună Mai deosebit de încinsă. Maiales a doua parte a lui Florar. În ultimaduminică urma să stau la taifas cu GheorgheVerman în spaţiul popularei sale emisiuni dela Radio, căreia el i-a zis „Iarba verde deacasă”, iar trei zile mai târziu să-mi lansez lacunoscuta librărie bucureşteană „MihailSadoveanu”, cel de-al doilea volum deamintiri „Viaţa ca anecdotă”. Emoţii câtcuprinde. Iar prin ferestrele largi aleapartamentului din şoseaua NicolaeTitulescu, fireşte, tot din Capitală, unde mi sescurge crugul anilor ce aproape nu-i mainumăr, pătrunde câte un val de aer greu,încins la peste 30 de grade Celsius. Ca după oasemenea zi, suportată cu fiecare an tot maigreu, seara, când de bine de rău se putearespira mai în voie, m-am trezit cu telefonulmobil sunând strident. Am apăsat pe tastă şi-am luat micul aparat la ureche. O voce binecunoscută, cea a lui Serghie Bucur dinFloreştii de Prahova.

Sigur pe sine (n-am nici o îndoială că eraşi mândru de isprava sa) îmi dădea o vestedeosebită: Sâmbătă, întâi Iunie a. c. urma săaibă loc lansarea romanului istoric APTER, laTârgul de Carte „BookFest”, ce-şi deschideporţile, anual, în această perioadă, înpavilioanele binecunoscutei „Expoziţii” de laŞosea. Atât pavilionul central, cu imensacupolă, cât şi cele laterale, sunt adevărate„săli ale paşilor pierduţi”. Când eram mai în

putere staţionam cu privirea pe fiecare standal puzderiei de edituri care au răsărit dupăDecembrie’89 ca ciupercile după ploaie. „Sescrie mult, îmi ziceam, şi se publică şi maimult!” Nu am nici o îndoială că Herr DoktorZeit („Domnul doctor Timp”) va selecta cugrijă ceea ce va socoti de cuviinţă să rămânăpeste ani. Iar Serghie Bucur năzuia să se laseprins şi el în valţul incomensurabil al acesteimori care macină tonă după tonă de hârtietipărită, cu iz proaspăt de cernealătipografică.

Nu-l ştiam şi romancier!Îl cunoscusem întâi ca grafician şi

muzician. În toamna anului 2011, când amfost primit cu braţele deschise de Cercul decărturari al Casei Municipale de Cultură „GeoBogza” din Câmpina, lansându-mi aiciromanul SECRETE ÎN ALB ŞI NEGRU, SerghieBucur m-a condus prin faţa imaginilor saleprinse în vârful peniţei în periplurile lui prinispititoarea Spanie. „Artist adevărat!”, mi-amzis atunci; „Grafician de primă mână!”. În2013 aveam să-l solicit şi eu cu succes pentru„Anexa cu Prieteni” – suita de caricaturi careîmi încheie al doilea volum de amintiri „Viaţaca anecdotă”. Tot cu prilejul mai sus amintiteilansări de carte, cel care anima atmosfera, lapian, cu muzică veselă, de cafe-concert-chantan era acelaşi Serghie Bucur.Interpretări fără cusur! Ideal pentru oasemenea manifestare literară. Că-i unmuzician în toată puterea cuvântului, aveamsă aflu din cronicile lui muzicale, publicate de„Informaţia Prahovei” şi de „Revista Nouă”,în 2012, şi în revista de cultură muzicală aFilarmonicii din Piteşti, EUPHONIA. „Garda lui


note de lectură Ion OCHINCIUC

Ion OCHINCIUC

Cu aripi & fără aripi

personală”, Nea Sandu Chivu mi-a şoptit că afost şi un acordeonist pe scenelemanifestărilor culturale de pe plaiurileprahovene. Şi nu ştiu ce mă face să cred că-nintimitatea sa îşi încearcă pana şi pe câte unportativ. E un pasionat al Muzicii. Deseori,când îl sun joia la telefonul casei lui dinFloreşti, amabila sa consoartă îmi răspunde:

- Îmi pare rău, domnule Ochinciuc, darnu-i acasă! E la Ploieşti, la concertul Filarmonicii!

Pe de altă parte, artistului plastic SerghieBucur nu-i scapă nici expoziţiile confraţilorsăi în mânuirea penelului. Cronicile lui despecialitate nu lipsesc din aceleaşi InformaţiaPrahovei şi Revista Nouă. Cineva cuasemenea dotări, îmi ziceam, nu poaterezista şi tentaţiei de a-şi încerca pana înpoezie. Iar Serghie Bucur a făcut-o şi pe-asta.Şi mai rămăsese proza. Iar cărturarulprahovean îmi destăinuia, în acea seară deMai, la telefon, că Editura MINERVA dinBucureşti îi publicase un roman. Într-undialog cu regretata jurnalistă CarmenNegreu, Serghie Bucur dezvăluia acesteia căavea la activ şi un volum de proză scurtă! Dariată-l romancier.

- Cum se numeşte cartea?, am fost curiossă aflu.

- APTER !, mi-a răspuns el scurt.Aşadar, „FĂRĂ ARIPI”!De obicei, în îndelunga mea carieră de

mânuitor al condeiului m-am ferit să dautitluri livreşti. Cititorul obişnuit nu-şi opreşteprivirea la ceva care-i solicită o anumedescifrare. Odată am căzut şi eu în aceastăcapcană. Dintre piesele mele de teatru, una –intitulată atunci XIPEHUZA – o ţară fantezistăimaginată de H. G. Wels - , pentru că unorapur şi simplu le strâmba nasul, a fost salvatăde o jună redactoriţă din TVR. Simplu:

- Despre ce e vorba în piesa asta adumneavoastră?

- Despre un vis destrămat!, i-am răspunseu spontan.

- Păi la o piesă de teatru care ar avea acesttitlu – UN VIS DESTRĂMAT, m-aş duce s-o văd!

Şi astfel m-am lecuit de titluri încifrate! Serghie Bucur a comis „greşeala” mea,

intitulând romanul său APTER. „Nu-i nimic!”,mi-am zis, „Oricum am să-l citesc şi să şi scriudespre el !” – ceea ce se şi vede.

Un raft al bibliotecii mele este plin deromane ce mi-au fost dăruite cu autografe,de către colegele mele de la Secţia deLiteratură pentru Copii şi Tineret a UniuniiScriitorilor din Bucureşti. Mai toate au uitatcă au devenit membre ale Uniunii Scriitorilordatorită creaţiei în domeniul literaturiipentru copii şi s-au apucat, la pensie, să-şireverse plinul în romane cu iz autobiografic.Citesc tot ce mi se oferă cu nelipsitadedicaţie, pornind de la încredinţarea că şi-ncea mai naivă însăilare tot găseşti câte cevainedit. Serghie Bucur mă solicita să vin peÎntâi iunie, într-o sâmbătă, la BookFest, să iauparte alături de un fost coleg de Radio,doctorul în Litere George Mirea şi alt doctorîn Litere, floreşteanul Christian Crăciun, lalansarea APTER-ului pe care Editurabucureşteană „Minerva” o programaseprintre altele, la acea dată. Cunoşteam bineaceste „lansări” trecute în programul Târguluide Carte, cu afişele de cuviinţă. Sunt înmajoritatea lor formale. Dar editurile şi letrec la capitolul „realizări”. Nu-s altceva decâtpraf aruncat în ochii încrezătorilor autori!Însă odată pornit pe acest drum, mi-am zis cătrebuie să-l însoţesc şi eu pe cel care trudise(cum aveam să aflu apoi) 38 de ani –jumătate din viaţa discretului meu autor -, laaceastă carte.

- Despre cine e vorba în romanuldumitale istoric?

- Despre Nicolae Bălcescu, a precizatinterlocutorul meu.

Am exclamat fără voie:- Domnule, nici nu ştii ce bine m-ai

nimerit! Sunt în temă!Încă din Facultate m-a preocupat acest

personaj – unul dintre cei mai iluştrii eroi pecare i-a dat neamul românesc. Am citit,îndată după apariţie, romanul lui Camil


Ion OCHINCIUC Ion OCHINCIUC

Petrescu, UN OM ÎNTRE OAMENI. M-am dusapoi la Teatrul Naţional să văd dramaintitulată „Bălcescu”. Erau nişte lucrări subnivelul creaţiei literare ale lui Camil Petrescuşi mi-am dat seama că acestea fuseserăcomandate de „Sus”, de la „Partid”. Politruciicare dirijau atunci viaţa culturală a ţării:Nicolae Moraru, Ion Vitner, Traian Şelmaru şiAurel Baranga, l-au obligat pe cel caredăduse până atunci o capodoperă ca drama„Danton” sau romanul PATUL LUI PROCUST,să-l prezinte pe Nicolae Bălcescu drept unrevoluţionar cât mai de stânga; să sugerezecă atât în prodigioasa lui activitate de„paşoptist”, cât şi în scrierile sale germinauideile lui Karl Marx – acela care îşi publicaseîn acea vreme mult controversatul lui„Manifest Comunist”. Karl Marx se adresaunui proletariat în curs de formare ca o clasăsocială. Or, Bălcescu nu numai că n-avea, caPanait Istrati, origine proletară şi nici numilita pentru distrugerea proprietăţii (utopiemarxistă care avea să decimeze, în veaculurmător, o foarte importantă parte asocietăţii umane!). Dimpotrivă! Marele„paşoptist” milita pentru împroprietărireaţăranilor, în primul rând! Spectacolul cu piesa„Bălcescu” a fost salvat atunci de magistralainterpretare a lui Mihai Popescu –mai raractor ca el, care ne-apărăsit la apogeulcarierei sale scenice.

La sfârşitul studiilor mele universitare(Facultatea de Filologie din Bucureşti) amfost chemat să-mi aleg tema lucrării dediplomă ce urma să o scriu. Şi Ovid S.Crohmălniceanu, dascălul destinat să-mi fieîndrumătorul acestei lucrări, mi-a propus „Oparalelă între DANTON şi BĂLCESCU” deCamil Petrescu. Am acceptat pe loc.Subiectul mi se părea mai mult decâtatractiv. Ca urmarea m-am aşezat pe lucrufăcându-i între timp şi o vizită protocolarămarelui dramaturg şi romancier. Era în varaanului 1953, o vară fierbinte. Camil Petresculocuia atunci într-un bloc de pe Brezoianu.Mărunţel, surd, purtând nişte pantaloni

scurţi şcolăreşti, m-a primit totuşi văditbucuros de vizita pe care i-o făcea un studentpreocupat de creaţia sa literară. Aş zice căera chiar fltatat. Într-o cameră alăturată sezbenguiau doi băieţei de vârsta şcolară, fiiiscriitorului. Prea mult timp nu i-am răpit. Daram ţinut să fac remarca:

- Maestre... Rar mi-a fost dat să trăiesc oasemenea încântare ca atunci când v-am cititneasemuitul „Danton”. Nu văd care altdramataurg ar putea să dea ceva mai bundespre acest atât de controversat erou alMarii Revoluţii Franceze. Deceniile care s-auscurs de atunci mi-au confirmat precizarea.Nimeni n-a mai „trecut” peste „Danton”-ullui Camil Petrescu!

- Dar să nu mă întrebaţi despre cum amscris „Bălcescu”!, a ţinut Maestrul să măavertizeze.

L-am înţeles şi drept urmare m-ammulţumit cu simpla ridicare din umeri,seminificativă pentru acei ani aiproletcultismului care teroriza scrisulromânesc. Spre cinstea sa, aveam săîntâlnesc şi în APTER-ul lui Serghie Bucuraceeaşi temă. Aminteşte şi el de cei patruculturnici care fuseseră o adevărată piază reala acea vreme, şi pentru creaţia lui CamilPetrescu, ca în versul „Pe când Camil nu eradecât cămilă, iar Duică nu era deloc” – şarjăobişnuită între mânuitorii de condei. SerghieBucur găsise undeva că „Nicolae Moraru,unul dintre cei patru vătafi aiproletcultismului, amintiţi mai înainte, erabasarabean din Tighina”. Informaţia este însăpe jumătate exactă. Era într-adevărbasarabean, dar fiu de rabin din Tighina. Eacelaşi Nicolae Moraru care mi-a fostredactor şef atât la revista săptămânală undemi-am făcut ucenicia de ziarist şi mai alesvreme de 12 ani la redacţia Publicaţiilorpentru Străinătate. Apoi, cât îl priveşte pe IonVitner, medic stomatolog evreu, acesta mi-afost impus ca profesor în locul lui GeorgeCălinescu, la Facultatea de Filologie dinBucureşti. Aceleiaşi etnii aparţineu şi ceilalţi



doi corifei ai realismului socialist: TraianŞelmaru şi Aurel Baranga.

***Revenind însă la eroul căruia Serghie

Bucur i-a consacrat, cu o minuţiozitate rarîntîlnită, cele 313 pagini ale APTER-ului său,am fost încântat să descopăr, atunci când amprimit un exemplar din această temeinicălucrare, că prieteneul şi confratele prahoveanîmi pregătise una dintre cele mai atractivesurprize. El şi-a subintitulat APTER-ul „romanistoric”. Dar nu este. Nu se încadrează acestuigen pe care prefaţatorul cărţii îl consideră pedeasupra şi demodat. Eu n-aş opta pentruaceastă opinie – aceea a modei în Literatură.O carte valoroasă nu-i niciodată demodată,indiferent de genul în care este scrisă. DarSerghie Bucur a ţinut să-şi aşeze totuşilucrarea în ramele unuia din genurile fixatede critica şi istoria literară. I-am înţelesdificultatea încadrării APTER-ului său. Pentrucă, pe bună dreptate, constată acelaşiprefaţator – strălucitul critic şi istoric literarConstantin Trandafir: „Serghie Bucur ştiinddespre structura mai nouă a genuluipolifonic, structură care răspunde cititoruluide azi, un om zorit, care aleargă mereu dupăun job cât mai profitabil, care trece repedepeste butoanele aparatelor de radio şi deteleviziune, oprindu-se – zic eu, şi dincomoditate – la tastatura laptopului”.

Într-una din convorbirile noastretelefonice, Serghie Bucur mi-a mărturisit:

- Eu nu ştiu dacă am avut în vedere toateacestea, atunci când m-am apucat să scriu laAPTER.

- Chiar dacă n-ai avut în vedere, amreplicat, e sigur că ai intuit, ca orice creator!

APTER-ul nu doar l-am citit, ci l-am lu-gu-mit! (îmi place această expresie caracteristicăBărăganului). Şi am constatat că autorulrecurge la un limbaj voit cronicăresc (care teintroduce mai lesne în atmosfera secolului alXIX-lea), dar şi la o poveste epopeică.Doctorul în Litere Constantin Trandafir sedovedeşte şi-n prefaţa acestei lucrări

posesorul unei adevărate ştiinţe a analizei şisintezei creaţiei literare. Şi iată mostra:„Timpul istoric (în APTER, n. n.) se axează înpreludiul Revoluţiei de la 1848 în ŢaraRomânească şi, evident, personajul principaleste Nicolae Bălcescu. Intenţia acestui condeiexersat nu exacerbează virtuţile eroice, dupămodele uzate, nici nu acaparează prim-planulcu un personaj omniprezent. Adeseori„absenţa” sa arată mult mai grăitoare. Înfelul acesta, se lasă loc unor numeroşi„actanţi” (Heliade, Ion Ghika, Alecsandri,Napoleon, Lamartine, Mahomed Hamid,Metternick, Ion Câmpineanu, GrigoreAlexandrescu, Cezar Bolliac, Goleştii, Bibescu,C. A. Rosetti) şi creaţiei de atmosferă – unfundal de o diversitate cuceritoare”. APTER-ulîncepe cu un Prolog. O invocaţie pentru –cine altul decât Marele Corsican: NapoleonBonaparte! Mărturisesc fără nici o reţinere căcel care a schimbat faţa Europei doar în vreodouă decenii, acela pe care englezii îlgratulau cu apelativul „Banditul corsican”(expresie întâlnită şi-ntr-un roman deCharlotte Bronte), se numără printre cei treiidoli ai mei: Alexandru cel Mare, Iuliu Cezar şibineînţeles „L’Impereur”. Între altele, tustreiau fost „Mici de stat dar mari în fapt” (oremarcă similară am întâlnit-o şi-n „EmilLudwig” – european din veacul trecut),privitor la cei trei dictatori: Hitler, Stalin şiMussolini, care, tustrei „aveau mâini frumoase”.

În pofida nesecatei aversiuni faţă de celexilat până la sfârşitul vieţii, în Insula SfântaElena, un tânăr gentleman englez,proprietarul unui elegant vas maritim, îşiacostează într-o zi nava în portul insulei şi-ipropune lui Napoleon să-l lase în urmă şiastfel „L’Impereur” să evadeze. Napoleon arefuzat!!! Cu făţişă eleganţă! Şi l-a întrebat pe„mărinimosul” său „salvator”: „- Şi dacă plecde aici, ce pot să fac mai mult decât amînfăptuit până acum?!?”

***Constatasem mai înainte că Serghie Bucur

(personalitate complexă) este şi dotat artist



plastic, deci şi APTER-ul său este, dacă vreţi,o suită de tablouri. „Tehnica (autorului, n. n.)consemnează în Prefaţa d-sale dr. ConstantinTrandafir, este aceea a colajului – osuccesiune de segmente nu neapăratcronologice, cu dispersii şi montajecinematografice: gros-planuri, detalieri şiderulări rapide”. Corect! Dar iată şi-un tablouizvodit de pana lui Serghie Bucur, care măpoartă cu gîndul la penelul lui Pieter Bruegelcel Bătrân: „Vremea pare că se mai linişteşte.Ploicica a potolit d-azi noapte pulbereauliţelor şi, ciudat lucru, a presărat o liniştecare îţi dă senzaţia că mahalaua, încă de larăsăritul soarelui, a fost părăsită. La amiază osă fie pârjol. Coamele de viţă de vie şiperdelele de arbori spălate peste noapte deapele cerului, stau nepăsătoare în faţaprimejdiei. După cum aleargă sacagiii,dezmăţaţi pe butoaie, vremea se înteţeşte,soarele îi frige pe creştet. MalurileDâmboviţei sunt un furnicar, lume la scăldat,lume care spală boarfele în râu, lume gurăcască, prefirată de poliţai ducând caii de dârlogi”.

***„Documentul şi ficţiunea” – astfel şi-a

intitulat Constantin Trandafir prefaţa laAPTER. Scurt şi cuprinzător. Istoric, SerghieBucur a scormonit aproape 40 de ani princolecţii de documente, dar şi prin mărturiiscrise, despre atât de răscolitoarea epocă aveacului al XIX-lea european. A adunat, debună seamă, un număr de informaţii în acărei materie a trebuit apoi să sape aidomaunui miner, în căutarea filonului de metalpreţios. Asta şi explică prezenţa în măsurăegală în trudita sa lucrare a documentuluialături cu ficţiunea. Or, într-un roman,inclusiv în cel istoric, predominantă esteficţiunea, acea fantezie care genereazădeliciul lecturii. Serghie Bucur e de-ometiculozitate cuceritoare. Orice amănunt,care i se pare a avea o anume semnificaţie,este înregistrat cu scrupulozitate. Iată unexemplu edificator: „În vâltoarea astapaşnică, dragomanii au deprins de mult

ticurile verbale şi se intoxică avan cuvocabularul otomanilor: arpalak (feudă,drept senioral), Bogdan mirisi (tributulMoldovei), caimacam (viceguvernator), dakik(făină), guruş (piastru), gaizen (dar oferit laînscăunare), hiuta (grâu), kalas tahtasa(scândură de Galaţi), kâslac (loc de iernat),serhat (graniţă), nulus ve sulusan (o treimedin dările Moldovei, două treimi din dărileŢării Româneşti), zaherea (provizii / furnituricătre Sublima Poartă)...” Ceva similar amîntâlnit doar la Gustave Falubert în„Salambo”. E drept că acela care a datliteraturii universale pe MADAME BOVARYs-a dus să cerceteze, la faţa locului, pentru ascrie SALAMBO, Nordul Africii, precum şiceea ce mai rămăsese din vestita Cartagină,apoi arhivele egiptene, ateniene şi romane.Gustave Flaubert descindea din nobilimea deţară din Franţa, oameni cu dare de mână,inclusiv tatăl lui, care fusese medic de vază.Încât acela care a lansat bovarysmul, îşiputea permite asemenea „lux”. Spredeosebire de acesta, Serghie Bucur a trebuitsă se limiteze, în investigaţiile sale, laamintitele mijloace. De aceea procedeele luisunt cu atât mai lăudabile.

În paranteză fie spus, nici pe vremea luiFlaubert nu se putea trăi din scris. Acestaavea un prieten intim, nelipsitul lui confident,un talentat poet, care nu s-a putut afirma peacest tărâm, împiedicat fiind de modestelesale posibilităţi de trai. Este acelaşi prietencăruia Flaubert, în frageda-i tinereţe, îi citiseprimul său roman voluminos de cinci-şasesute de pagini. După ce i-a ascultat cu orăbdare îngerească vreo câteva zile lecturamonotonă, prietenul l-a sfătuit pe Flaubert:

- Aruncă-l în foc!!!Acesta s-a conformat fără crâcnire.Şi Serghie Bucur se află la prima sa

lucrare literară de amploare, care a văzutlumina tiparului în condiţii grafice cărora nule găsesc cusur. E o carte ce poate sta cucinste în raftul oricărei biblioteci. E o lucrarede referinţă! Iar cel care-şi propune să-i



străbată paginile trebuie să fie un cititoravizat. Să îi fie familiară epoca marcată de-unpersonaj tragic, un erou pe care mersulIstoriei îl dă în vileag la intervale de secole,dacă nu de milenii: Nicolae Bălcescu – acelacăruia Serghie Bucur i-a închinat opusul săude căpătâi.

*** Danton şi Bălcescu – Doi eroi

revoluţionari ai dramaturgiei lui CamilPetrescu. Eroi tipici care şi-au încheiatcontractul existenţei pământene mult preadevreme. Primul şi-a pus amprenta peRevoluţia franceză. Cel de-al doilea şi-aimprimat numele pe mişcarea revoluţionarăeuropeană din secolul al XIX-lea, nu numaipe-al paşoptismului dunărean. Până 1974-1975, aşezarea lui Nicolae Bălcescu înpanoplia paşoptismului european mi s-ar fipărut hazardată. Ştiam, ca toţi caretrecuserăm până la acea vreme prin liceele şifacultăţile „Socialismului biruitor”, că NicolaeBălcescu fusese cel mai intransigent şi celmai perseverent reprezentant alpaşoptismului valah. Tot el s-a remarcat, depe la 17-18 ani, printre susţinătoriicomplotului împotriva domnitorului spoliatoral Ţării Româneşti, cunoscând celulatemniţelor de pe urma cărora s-a ales cuboala de plămâni ce avea să-i fie fatală. Acunoscut exilul, peregrinarea de tânăr, cumijloace precare de existenţă prin Europa, caîn final să îşi încheie crugul vieţii într-un hotelsărăcăcios din Palermo, iar trupul său să fiearuncat într-o groapă comună a cimitiruluidin acest oraş sicilian. Asta se scria în bine-cunoscuta „Istorie” a lui Roller şi asta seperpetua cu obstinaţie. Prin anii amintiţi maiînainte eram redactor la Radio-TeleviziuneaRomână. Din Constanţa primeam zilnicmesaje de la corespondentul Radio,Constantin Lambă. Printr-un mesaj personalaflu de la el faptul că, un ofiţer de marină cugradul de căpitan, ţinea să mă cunoască.Acesta se numea Gheorghiu1. În timpulîntrevederii neobositul om al Mării ne-a

arătat, drept mărturie, o încântătoarecolecţie de ilustraţii din toate porturile de peGlob. Apoi ne-a povestit cum a poposit şi înPalermo – localitatea unde murise NicolaeBălcescu. Interesat de acest destin, a găsithotelul Alla Trinacria, constatând că de faptera printre cele mai luxoase din Palermo. Aîntâlnit un călugăr de la mânăstireaCapuccinilor, care l-a invitat să vizitezecelebrul edificiu – unde, susţinea gazda‚,rămăşiţele pământeşti ale proprietaruluivalah” se afla – incredibil! – într-o raclă cuvitrină!!! Şi ca să fie şi mai convingător,purtătorul rasei monahale l-a condus peŞerban Gheorghiu şi în cancelaria cu registrulmorţilor mânăstirii, lăsându-i oaspeteluiromân impresia că el a făcut cu acest prilej, odescoperire senzaţională! Pe una din foileregistrului era consemnat clar numele(tradus în româneşte): „Nicolae Bălcescu,boier valah”.

Întors în Bucureşti, am aşternut pe hârtieîntâmplarea cu Şerban Gheorghiu şi am cerutaprobarea difuzării textului, redactorului şefadjunct, St. M. Deziluzie deplină! Mărunt şitemându-se şi de umbra lui, St. M. – adeptulconceptului „Ce se taie, nu se înjură”, adicăCeea ce nu se dă pe postul naţional de Radio,nu era niciodată imputat! Ca urmare, mi s-arespins materialul! M-am resemnat şi amîncuiat textul într-un sertar – fileledactilografiate şi fotocopia paginii dinregistrul morţilor mânăstirii Capuccinilor,primită atunci de la căpitanul de marinăromân Şerban Gheorghiu. După circa un anm-am trezit la Redacţie cu istoricul DanBerindei, pe atunci cercetător principal laInstitutul de Istorie, cunoscut colaborator alrevistei MAGAZIN ISTORIC. Nu ştiu de unde şide la cine aflase acesta, despre informaţiileprimite de la Şerban Gheorghiu, însă DanBerindei împreună cu antropologul Cazimir(Cantemir) Rişcuţia2 plănuiseră să pleceîmpreună pe urmele lui Nicolae Bălcescu!Fireşte că m-am învoit cu dânşii, pe loc. „ –Vom merge mai întâi la Bruxelles!”, mi-a




împărtăşit primul lor popas, Dan Berindei,„fiindcă acolo se află Arhiva Masoneriei, iarla moartea lui Bălcescu întreaga presămasonică i-a dedicat atunci pagini întregi!”Astfel am aflat, în premieră că, NicolaeBălcescu fusese membru al Masoneriei.

Cei doi reputaţi cercetători au ajuns apoila Palermo. Antropologul Rişcuţia avea cusine datele antropometrice ale junkeruluiNicolae Bălcescu. Au fost conduşi la racla cuosemintele „Boierului valah” – pentru a căreiîngrijire, călugării capuccini primeau sumeimportante de bani, desigur, din Principat.Măsurătorile osemintelor au concluzionatdeplorabil, prin cuvintele lui CazimirRaşcuţia: „– Acesta nu-i Bălcescu!”. Derutaţi,Dan Berindei şi Cazimir Raşcuţia au aflat de lanişte călugări mult mai în vârstă că, NicolaeBălcescu avusese propria raclă, însă dinmomentul în care din ţara lui natală, întrezoreria Capuccinilor nu s-au mai vărsatbanii, scheletul acestui mare patriot român aluat calea osuarului Mânăstirii!

Dan Berindei şi Cazimir Rişcuţia auînlăturat mistificăriloe rolleriste. Trupulneînsufleţit al lui Nicolae Bălcescu – mort nuîn sărăcăciosul hotel Trinacria, ci într-unul deprimă mână, a fost dat în grija unor călugări

capuccini, nicidecum aruncat în groapasăracilor din cimitirul Mânăstirii. Tot aceştiaau ajuns la concluzia că, Alexandru Ioan Cuza,cât a condus Principatele Române, a asiguratplata banilor pentru întreţinerea raclei luiNicolae Bălcescu. Decretul aduceriioasemintelor LUI este reprodus în finalulromanului APTER, de Serghie Bucur. VodăCuza ştia unde se aflau ELE. Aceasta erasingura modalitate ce stătea la îndemânaautorităţilor unei ţări modeste ca PrincipateleUnite. Dar nu s-a înfăptuit. Decretul domnesca fost dat uitării! „Nil novi sub soll” – „Nimicnou sub soare”! Şi nici în Istorie!!!

18 iulie 2013, Câmpina, Griviţei 30 A. _________________1 Şerban Gheorghiu – menţionat de

Marele Maestru Horia Nestorescu-Bălceşti, înDosarul Palermo, ed. Nestor, în paginile 6-7,39-59, 61, 64, 94-96, 100, 128, 130, 188, 301-302, 323-326. 330-333, 337-339, 341, 343,348, 368, 375, 377-378, 382-383, 385 şi 400-403.

2 Rişcuţia Cantemir – amintit în aceeaşilucrare, la paginile 2, 64, 67, 71-72, 93, 104,109-110, 320-321, 330-331, 339, 347, 366-367, 369, 372, 375-378, 384, 403, 407;


Astfel se intitulează volumul de scurtepoezii, semnat de Vasile Mustaţă.

Titlul, uşor didactic, fără a fi prozaic,sintetizează o concepţie asupra existenţei,pe un temei moralizator. Autorul epreocupat să „observe” caractere,condensate apoi în definiţii, multe dintreele memorabile. Păstrând proporţiile, nualtfel procedase Teofrast şi, pe urmele sale,La Bruyère. În paginile de faţă regăsim cevadin tonul sentenţios al moraliştilor francezidin sec. al XVIII-lea. Cititorul se desfată şise instruieşte în acelaşi timp. Fabulele unuiLa Fontaine - fin cunoscător al naturiiumane – „mustesc” de intenţii pedagogice.Un rost educativ, fireşte, are şi ,,Divanul”cantemirian (axat, cum e, pe conflictultrup-suflet, materie-spirit, cu punţi delegătură între platonism şi creştinism, şideloc străin de concluzia amară aEccleziastului). Omul e asaltat, la tot pasul,de „pohte”. Substratul, totuşi, nu epesimist. Meditaţia, asceza sunt modalităţide evadare din hecatombele instinctelor.Puterea „lumească” nu înseamnă nimic:civilizaţiile, imperiile s-au prăbuşit rând perând, marii comandanţi de oşti s-au făcutpulbere. Ideea teologic-filosofică de liber-arbitru e subînţeleasă.

Numeroasele noţiuni abstracte dincuprinsul volumului („voinţă”, „emoţii”,„eroare”, „transcedentale”, „apriori”,„solicitudine”, „surplus”etc.) pot lăsaimpresia de preţiozitate. Şi, ce-i drept, unanume efect strident nu poate fi tăgăduit.

Totuşi, când te aştepţi mai puţin, imagineapoetică absoarbe asperităţile, metaforaţâşneşte meteoric; un adevăr fundamentala şi fost „rostit”, pe un ton ferm, cu osobrietate ce nu exclude nuanţa ironică.Autorul, cu simţul de observaţie acut,descoperă tipuri (te gândeşti la un Balzacliric). Se perindă, astfel, sub ochii noştri:adulatorul, arogantul, avarul, bădăranul,cinicul, egocentricul, grandomanul,hapsânul. Nu lipsesc stările mental-sufleteşti esenţiale: aleanul, ambiţia,anxietatea, aspiraţia, compasiunea,deprimarea, dorinţa. Dar poetul ştie săevite capcana alunecării în psihologism.Accentele idealiste amintesc nobilaconcepţie a unui Schiller asupra omului, îngeneral. Acolo unde alţii abuzează de tropi,în absenţa vibraţiei lirice propriu-zise,Vasile Mustaţă izbuteşte să spună mult încuvinte puţine: „Mă bate-un gândrăscolitor/ ca vântul spulberând frunzare,/O fibra-n inimă tresare/ Sub nostalgia unuidor./ / Aud un zvon tânguitor/ Precum odoină în surdină…/ Aş vrea trecutul sărevină/ Dar toate sunt la vremea lor.”(ALEANUL 2).

Câteodată, limbajul e savuros-familiar,în izbitor contrast cu „distincţia” de catedrăspecifică autorului: „E ca o boală, nu se-ndură./ Un cancer-ducă-se pe plută,/Zgârcenie cu faţa slută/ Ajunsă lacaricatură./ / Te poţi băga între guzgani/Dar nu lăsa să faci, nebune,/ Din a avea opasiune/ Şi un fetiş din gologani.”(AVARIŢIA). Altfel spus, poetului nu i-ascăpat nimic din „tot ce e atins cu pataputrejunii din natură”(vorba lui Eminescu).Repulsia faţă de omul care nu e Om(expresia e, pe alocuri, plastică) răzbate şidin versurile: „Cu nonşalanţă povesteşte/Ca pe o faptă de ispravă,/ Când a văzut că ebolnavă/ Cum a lovit-o mişeleşte./ / Şi dacăsângele-ţi îngheaţă/ În atmosfera


note de lectură Robert TOMA

Robert TOMA

Dicţionar de sentimente

spintecată,/ El sfidător la tine cată/ C-unzâmbet scrijelit pe faţă.” (CINICUL)

Într-o lume pusă în mişcare deresorturi egoiste, îndemnul la trăirea clipei(HORAŢIU, O. KHAYYAM, RONSARD) e cuatât mai înfrigurat: „Primită-i jertfa luiAbel/ Şi împlinirea e a ta -/ Minunea de aexista./ Nectarul vieţuirii soarbe-l!”(DESFĂTAREA).

La nivel prozodic, „strădaniile”poetului nu trebuie subestimate. Găsimrime surprinzătoare: „fiorii-apriori”;„Abel-soarbe-l”; „gândul-adulmecându-l”;„rândul-frângându-l”; „nu ne-a-genunea”.Se strecoară şi câte-o rimă prea eminesciană,inevitabil parcă: „armindeni-pretutindeni”.

Un vers-definiţie sună astfel: „Iubirea evaccinul sacru” (URA). Asocierea iubirii cuvaccinul, fie şi „sacru” (cuvânt ce rimeazăsomptuos cu „simulacru”) e o stângăcie dinpartea autorului, care însă îşi are farmeculei. Punctul de plecare e naivitatea. Dar,fără naivitate, ar mai exista poezie?

Pe de altă parte, poetul „îndeamnă” lavoie-bună, nu în spirit goliardic, ci într-operspectivă filosofică; omul e chemat săcontemple înseşi legile eterne ale Firii, pedeasupra frământărilor zilnice. Viziunea esenină, panteistă: „Încarcă-te cu voie-bună/ Nu doar la marile ospeţe./ Lasănatura să te-nveţe/ Cum pune zilelorcunună./ / Şi veselia să te salte/ Pestedurerile mărunte;/ Ea ştie viaţa s-oînfrunte,/ Deschide porţile înalte.”(VESELIA).

În acest „Dicţionar”, poetul VasileMustaţă „cultivă” sentimentele”, fără acădea în sentimentalism. Aş spune că stilule mai curând sobru, intelectual.

Vasile Mustaţă - poet matur, cu verbulavântat - a dat la iveală un remarcabil„Dicţionar” - nu numai de sentimente, ci şide idei.

Petru SOlONARU

Către Fire

De vei şti că toate-s umbra celui Fum,cu mormântu-ţi, Fire,-împacă-te de-acum!....Nu se naşte nimeni şi nu moare darnicăieri nimicul.... Iluzoriul drum

gândul tău îl face când se-întreabă: ,,- Eucine sunt, de-oglindă castului arheuport eternitate mărturisitor?....”Fără nimicire astfel tu mereu

te vei stinge-în vidul sieşi consecvent,care, drept absenţă, stăruie prezentsă-ţi aduci aminte ce întocmai ţi-eşti.Salvatoare-a lumii, din abis latent

coborî-vei calea într-a moştenitot ce-ascuns-a noaptea’n sapienta zi:gnoză, rit, iubire, crezul detaşat....Doar topită-în Unul, nefiind, vei fi....

24 iulie 2013

tRevista Nouă nr. 4 (77) /2013 93

Robert TOMA poezie

Motto: Un intelectual este cineva acărui minte se veghează pe ea însăşi.

(Albert Camus)

Născut, la 2 aprilie 1951. Predă disciplinaMATEMATICĂ la Liceul „Emil Racoviță”, din Galați

• Volumul de debut, în 1983: ”Ora ideală”, versuri,Ed. Cartea Românească, Bucureşti.

• A publicat următoarele volume: „Etape”, versuri,editia a II-a, Fundaţia Scrisul Românesc, Craiova, 2007;„Arhipelag stelar”, versuri, Ed. Fundaţia ScrisulRomânesc, Craiova, 2006; „Asimptota”, versuri, Ed.Scrisul Românesc, Craiova, 2004; „Confluenţe”, eseuri,Ed. Arionda, Galaţi, 2002; „Zeii de pământ”, versuri,Ed. Arionda, Galaţi, 2001; „Fronde”, proză, cu o prefaţăde Nicolae-Paul Mihail, Ed. Arionda, Galaţi, 2000;„Călăuze arhaice”, versuri, ediţia I, Ed. Edit-Press,Galaţi, 1999; „Poeme”, Ed. Edit-Press, Galaţi ; „Grădinisuspendate”, versuri, Ed. Edit-Press, Galaţi, 1998;„Eros-Anteros”, versuri, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1996;„Ontologia cristalului”, versuri, Ed. Porto-Franco,Galaţi, 1994; „Armistiţii literare”, eseuri, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1992; „Etape”, versuri, Ed.Porto-Franco, Galaţi, 1990; „Ecuaţii albastre”, versuri,Ed. Eminescu, Bucureşti, 1984; „O altă nuanţă arevoluţiei”, versuri, Ed. Albatros, Bucureşti ; Prodigiosşi cunoscut poet gălăţean. Cu lungi „falangegânditoare” în cuvânt. Cu aspre priviri în cuvântulaltora-refulare a frustrării, încântătoarei frustrări avalorii, a libertăţii de a scrie, a lui şi a altora, fără în-de-mân(ă)-are, fără în-cuviinţarea conştiinţei valorii.

Poetul Viorel Dinescu, desprins de aceastăfaţă prea gânditoare, prea încruntată spre

Altul, scrie şi visează mult, arde şi lumineazămult, în lungi cărţi şi lungă bucurie,satisfacţie a „frumoasei cuvântări literare”.

Îi sunt proprii tehnici diverse, genuridiferite în scriere. În toate cărţile sale (16 lanumăr) garniseşte imaginile cu miniaturi(cerebrale) mentale, răsfrânte în detaliigeometrice, ca un matematician (ce este)

avid de veridic în proporţiile lumii raţionale:„Drumul spre vârfuri e o permanentă ispită/Numai de sus poţi auzi cum vibreazăplaneta” („Everest”). „Orice vorbă vorbităîntr-o doară/ căpăta gheare sau aripi”(„Iluzie”), „De limite nu te apropii /fără aspune că este mai departe de… dincolo”.(„Dincolo”)

Cu aceeaşi rigoare mentală, urcuşul înastral se opreşte, se odihneşte în expectaţie,în retrospectiva spaţiilor străbătute spre„platouri noi de meditaţie”, „În tavanul depiatră a lumii/ (miniatură mentală.) Zeimorocănoşi rătăcesc neluaţi în seamă/izgoniţi de milenii din altare şi temple” (alteminiaturi mentale). Pe culmile ascensiei înastral, poetul este răsplătit, rareori, dar pemerit, de fapta trăirii poetice, de o Regină, cusărutare demonică: „Aici stăpână-i tăcerea, otăcere de gheaţă /Primul erou care-a spart-ofu înnobilat de Regină /sub sărutarea eisângele-I deveni albastru”.

Metoda, procedeul scufundării sinelui -teluric - aici, în astralul - neantizat de om, devoinţă omenească risipită imaginar pentru ocauză – a înălţării, a desprinderii dinomenesc, devine metodă stilistică, folosită depoet ca „recurenţă şi ocurenţă”, a spaţiilorcălcate în picioare de om pe firul cu plumb(nevăzut) întins între polii ancestrali aidevenirii. Mulţumit de sărutări „teice”, întăceri de gheaţă, află eternitatea,neînsingurat, însoţit de amintirea fiinţei,pământeanului ce-a fost, personalizată,îngemănată celestului dobândit: „Dar,împreună cu el, pe platou mai păşi unlocalnic /Un cioban nepăsător, obişnuit cuprăpastia… /Lui, Domnul Guvernator, îi dăruio mulţime de lire /Să-şi cumpere oi şi tutun şice i-o mai trebui pe lângă casă”.

Compromis astral, generozitatedemiurgică, conştiinţă a temeiniciei„urcuşului” astral, iată câteva interpretări alescufundării, ale dorinţei de scufundare, afiinţei în neant, în albastru sânge neantic,printr-un sărut mareic al „tăcerilor


note de lectură Ioan TODERIŢĂ

Ioan TODERIŢĂ

ScriitorulViorel DINESCU

vorbitoare”. Poezia din care v-am lecturatascensiunile, înnobilatele ascensiuni alecuvântării poetice, este intitulată simplu:Everest, punct terminus, magic, al uneistrăpungeri cereşti, al unei comunicăriintermundale. Prin această alegere a titluluipoeziei, poetul ţine spaţiile străbătute pepământ acolo unde le este locul dinainteacreaţiei, dinaintea zilei x a creaţiei, când nicide luminători omul nu avea nevoie, în„sâmbăta de marţi” a plămădirii sale. PoetulViorel Dinescu disciplinează desfrâul posibilideatic cu biciul imaginilor succesive: „cefrâu, căpăstru au, să ţină în vocabula tăcerice-n sunet stau”.

Evident, imaginea purtătoare de„fosforescente senzitive” şi de uniconştiinţătranscendentală, este un dar al creaţieispontane, al celor mulţi din umbra spiritului– pluralizare a unui singur şi unic de cuvântînfăptuitor, metodicul poet Viorel Dinescu.Imaginile, ca materialităţi intuitive ale celuidintâi reazem retinal al spiritului Dinescianpe lume au, ca sens figurat, semnificaţiievolutive, sunt mesaje mesagere între spaţii,nedescompuse de judecăţi estetice, încă,neconvertite la contopire ireală.

Aceste semnificaţii ale imaginilor – peîntreaga întindere a poeziei sale – au şisensuri proprii, devastatoare de etnii şi etnic,de convieţuiri simbolice, dincolo, în infinitulenergiilor telurice devastatoare de fiinţă. Şi„opera” acestor constituţii ale revolteispiritului poetic Viordinescian integrează,cuadrează simbolul semnificaţiei –imaginaţiei spre noi tărâmuri alecontemplaţiei.

Pot fi „sortate” pe specimene plastice,simbolurile imaginilor „precum pe rafturi debibliotecă universală se află cuvântul livresc,de om ademenit pe-ascuns să sune încerească liră, prin vămile izbândei dea fi înom mai sus”.

Poetul Viorel Dinescu foloseşte, pentruetalarea lor, verbul ca liant al acestor dulci

inducţii în răsunetul, liant de izbândă aimaginii asupra semnificaţiei imaginative. Elaşază imaginile ca antinomii în disputespaţiale. Iată-le în Eros-Ant(e-)eros; carte adualităţii lor: „Se sparge ceasul verde altăcerii/ Se-mprăştie în umbre tremurând”(„Pădurea spre seară”) „Se sparg acordurialbe în fântâni/ o toamnă neştiută-n salturivine” („Giselle”). „Dar încercarea mea s-aspart în stâncă/ descoperind faleze de nisip.”(„Evanescenţă”). „Se sparge iar statuia ta deapă/ De trepte-adânci săpate în tăcere”(„Eros Virtual”).

„Să nu mai treci prin umbra mea subţire/Oglinzile le-am spart…Ca să dezgrop dinneagra depărtare/ coloana ce s-a spart înţăndări triste.” („Coloana spartă”). Poetuladună aceste „spargeri”, dintr-o nevoie a„întregului sintetizat”, cu multă şi ingenioasămăiestrie scriitoricească:

„Te caut pe sub coloane inutile/ prin carepânze-şi tes păianjeni verzi” (Coloana spartă)– răspuns – soluţie la penetraţiile oglinzii. Totdintr-o conştiinţă a unităţii indestructibile,uneşte şi celelalte „cioburi ale mâniei salepoetice pe real”. Astfel, catrenul întâi din„Eros Virtual”, care este o fărâmiţarenecesară a închipuirii „asupra” realuluinesacralizat: „Se sparge în statuia ta de apă/De trepte-adânci săpate în tăcere/ Şi cioburiminuscule în cădere/ Astralul serii necurmatîl sapă/”, este pus în „antidestructibil, printr-o scufundare contiguă liantului magic allumii: „Într-o cădere de când lumea, lentă/ Tepierzi şi te aduni mereu în seară”.

Simbolismului Diurn, Viorel Dinescu, îiopune simbolismul nocturn, în aceeaşipoezie chiar, ori în „capitole lungi” dedezbatere ideatică a operei lui, vestalăcuvântului cu însemne, blazon şi efigiiînălţătoare, de austeră stăpânitate ideatică.

Pe dominanta digestivă a simbolismuluiNocturn, simbolurile întoarcerii naturale sauartificiale picturalizează, ontizează, neanti-zeazăevolutiv eu-l împovărat de fiinţare, depelerinaj poetic spre izbânde dogmatice. Iată


Ioan TODERIŢĂ Ioan TODERIŢĂ

aceste înfăptuiri în cartea „Grădinisuspendate”: „Şi iarăşi răsună dinspre baltăstrigătul nagâţului/ - Ne cheamă Corăbierul.

Trebuie să fie EL”. („Scorbura”) „Laînceput fiinţa se afla în stare difuză/ diluatăca un parfum… lipsită de concentrare…/ Niciun semn nu deosebea ziua de noapte/Începutul s-a născut din crepuscul?/ EraAmurg? sau o Auroră… (ori numai) moştenirede cicluri anterioare?” („Întrebare continuă”)

Dominanta ciclică a regimului nocturn,continuatoare a sociologiei matrimoniale şinutritive existenţiale, se opreşte să respire întemporalităţi matematice: „Chipul adevăratal Realităţii (matriarhale) oglindit în apeletulburi ale Misterului (nutritivă substanţă arealităţii)… Misterul fiind singura noastrăsperanţă… în ceasul stabilit de un destinmatematic” („Întrebare continuă”).

Creaţia, temă principală a „Zeilor depământ”, este laborious dezbătută. Viersurilese dilată epic, renunţând la acorduri muzicaledin fidelitate pentru epopee, pentru alegoriiedificatoare, pentru nesfârşită conversaţieîntre OM şi CREATOR. Sunt, aici, în aceastăcarte, secvenţe ale asumării suferinţei sale,salvării de suferinţă, reflexie a mitului Sisificdar şi a „mitului omului revoltat” pe ex-sitere, pe „a fi situat în afară…”, pe existenţă:„… Soarele, superb conchistador, „…el singurscria pe nesfârşita boltă a exploziei iniţiale/mitologia abstractă a valorilor absolute.(mitul Sisific) Se pare că peste aceşti zeitrufaşi se-nalţă… o neclintită lege a Rigori-Libertatea.” (mitul omului revoltat) (Întemniţa unei legi inexorabile). PostulateleCreaţiei, la Viorel Dinescu, susţin logiileraţiunii creaţiei, în, pe, muchiile eseurilorretorice: „Ce calitate poate fi aceea care nuare termen de comparaţie? Lumina fărăumbră nu poate fi gândită/ Virtutea fărăpăcat e un joc al imaginaţiei”… („Satana”),„Chiar faptul că mă răzvrătesc… şi punîntrebări, e un semn Divin./ Eşti lângă mine!Cuget, deci Exişti! („Erezie”).

Poetul Viorel Dinescu, dând deoparte

enunţiativul, descriptivismul pseudoştiinţific,zeismul inhibant, geodezismul planetar,transferul de mitologii şi resuscitarea lorincisivă în text, transformă poemele din „Zeide pământ” în „Arhipelag Stelar”, într-o altăaspiraţie şi continuitate a creaţiei sale. Înprimul subcapitol al acestei cărţi, Un ochiascuns ce priveghează zborul, socializeazărevolta sa pe lume în, prin lungile vitraliicitadine ale imaginaţiei ale intuirii urbeiexistenţiale: „Ceruri de lumină trec unul prinaltul/ într-un râu de imagini neaşteptate/…iarîn umbra acestui prezent fără limite/ nu semai aude decât cadenţa unor ceasuri de aur(„Ceasuri de aur”). „El locuia într-un punctplin de înţelesuri (esenţiale) ascunse/neştiind că alături cineva îi blestemamoartea” („Rătăcitoare semne”) „Îngheaţădin nou apele. Zilele mele sunt citite /Văpropun să găsim o pereche de zaruri /pentrucărarea cea adevărată, fără întoarcere /pestecare ninge într-una de mai multe milenii” („Opereche de zaruri”). O altă faţă a simbolurilorîntoarcerii. O altă neantizare a lor.

În această carte, în capitolul: „Înalt,frumos, înfrigurat de teamă”, poetulevoluează, continuă stiluri mai vechi,consacratoare cândva de faimăscriitoricească, abordând noi teme, Diurne şiNocturne, noi dominante simbolice aleimaginii: „Bună ziua, doamna mea tristă…/astăzi plouă în toate peisajele…pe care le-amparcurs…” („Clar de lună”) „Şi clipa ce trecuseprecum o adiere/ uita în aer gesturi în vecineterminate/ Dar toată –această fugă spre-oţintă negativă/ nu-mi va părea vreodată ooarbă irosire.” („Adiere”)

În toate volumele sale de poezie, poetuldezbate cu mare răspundere psihologică,paradoxul: „Nu poate fi dragoste mai mare,ca disperarea de a fi”, paradox ce implicărevoltă şi pasiune sinucigaşă. Îl prefer, maimult, pe acel Viorel Dinescu revoltat pedragoste şi, mai puţin, pasionat sinucigaş înretorica absurdului. Raţiunea prezenţeiabsurdului în poezie este dogma



transcendenţei.Credinţa în dogmă înfrânând strigătul

logic al fiinţei într-o tăcere ilogică a lumii,prin metaforă. Metaforă-figură decomunicare verbală, fără de care poezia nu arfi suprema comunicare lirică, în creaţialiterară ce abundă „în timp şi în mode” viaţapoetului Viorel Dinescu. O apartepreocupare, o, de mare preţuire preocupareeste, pentru poetul „cetăţean de onoare” aoraşului Galaţi, scrierea de peste Prut, în cares-a implicat, cald pelerin şi generos oaspete,suferind alături de cei care iubesc „limbaromână fără frontiere”, lăudând nunta şi horaromânească, ca spaţii ale renaşterii europeneestice, până dincolo de „conductele şiombilicele unor Siberii malefice.

Ne surprinde, la Viorel Dinescu,contrastul dintre reacţia violent faţă de alţii şiomul sensibil, mereu adolescentin, dinscrierile sale lirice.

Cartea „Fronde”, de proză scurtă, numaidin titlurile de capitol: „Plevuşcă”,„Crocodilii”, „Caracatiţe”, ne înştiinţeazăomul revoltat pe „unde nu-s picioare vai decap”, pe impostură şi parvenitism, pedinastiile prezentului cap-i(t)alist, în carescriitorul este umilit voiniceşte de„Botriocefali”de „Neamul lui Vipuşcă”, de„Promoroace-Holdin SRL”, de „Vesparieni”,de „Belivaci”, de „Amor ghebos” , de„Dilimaci”, de „Dragoste la preţ redus”, cumne sunt intitulate dramele ironieiexistenţiale în această carte. Iată câtevapeisajii, pe care le puteţi recunoaşte cuuşurinţă în viaţa dumneavoastră:„Mandrabela apăruse în România, nu se ştiede unde. El, de fapt, iscălea Mândra Bela,dar mitocanii îi poceau numele fără ca el săse supere” („Şcoala Vieţii”).

„După câteva afaceri în stil mare, numitede ziarişti ţepe, domnul Jan Valjan dinGuzgani, poreclit Sarsailă, …îşi dădu demisiadin partidul fantomă pe care-l înfiinţase la elîn baie, împreună cu cei care-i datorau bani şiînfiinţă un grup de sprijin la alegeri

parlamentare…” („Calcule algoritmice”)„Abia după ce s-a pensionat, bietul domnprofesor Bran Aristică, zis şi Calache, dincauza unei boli avute mai demult, şi-a datseama că-n tinereţea lui nu a făcut marebrânză. El a fost filozof la primărie. Toatelozincile din oraş sunt opera lui, dar mafioţiiăialalţi, considerându-l turnător, nu l-aubăgat în nici o afacere, deci nu şi-a pututcumpăra garsoniera în care stă, altmintericentrală, aflată vizavi de closetul public.”(„Unde putem găsi un felinar de culoareroşie? ”)

Ironie, sarcasm, veridic trist, comunenouă, radiografii la minut, în care ne aflamvoalaţi şi împietriţi totodată de.. ne-mişcare.Povestirile au întinderi respiratorii scurte, câtmânia unui poet ce nu vrea să înjure, nici săjure pe crucea onoarei sale de poet, câtprivirea „sângerată de înălţime”, a uneiconştiinţe civice – a altora – din, sub careînfăptuim democraţii, autocraţiimatrimoniale, algoritmice, politice.

Da, sunt plăcut surprins de genulviolenţei sale în proză, unde, Viorel Dinescune învaţă cum să fim drepţi în faţastrâmbătăţii tranzitului nostru înspresperanţă, înspre ideal circumspect, mai multdecât violenţa sa – „Confluenţă în afluenţeposturale”. Cu toate acestea, Viorel Dinescueste, rămâne poetul sensibilităţilor analitice,suavelor logii psihoanalitice, ce ne sunt, cene pot fi, iluminări neînveninate: „Din ochiităi cad frunze ca nişte fluturi/ infioraţi detoamne sclipitoare/ Oglinda lacului se stingeîncet (în ciuturi)/ şi-n clipa ce se pierdeadâncă în uitare” („Procesiune de lebede”).

Da. Ipostazele iubirilor Vior-Dinesciene,cele pomădate de nocturn celest, necălăuzesc şi iubirile noastre, la felîmblânzitoare de himere, de frustrare, derevolte, ca în poezia domniei sale: „În curândtrenul va opri la peron /Prin gări au apărutsemnale ciudate /şi pe deasupra noastrăîngeri de carton/ aruncă-n vânt afişe colorate/” („Eşti tu, traversând amurgul”).



Moto: „N-am voie să eliberez inima mea desub aspra observaţie a raţiunii, inima mea e

copleşitoare şi echilibrată în scris, în viaţa reală orise ascunde, nedumerind prin ariditate, ori se

revarsă uimind prin inumană bogăţie”Marin Preda

Pentru Marin Preda, existenţa unui artistse salvează prin scris. Universul vieţii se

încarcă de magia conversaţiei intime culumea, singura cale ce poate „să aducăuitare şi seninătate în inima mea”. Darzadarnic, o asemenea speranţă este departede a se împlini. În prim plan, „Rămânedens, paralizant, chinul. Chinul scrisului şiangoasa fiinţei… deci, întregul sens al vieţiieste unul singur: literatura, creaţia, acolose află domnia spiritului meu” (1).

Aşa să fie, oare? O existenţă redusădoar la sfera creaţiei? Aşa, doar, să fi trăitscriitorul?

De la starea declarativă, la faptulconcret de viaţă e, totuşi, drum lung!

Din jurnalul său, desprindem un fapt cene susţine, credem, ideea că marelescriitor, departe să fie fost absentul de pecalea vieţii concrete, dimpotrivă, de aicişi-a echilibrat viaţa, reconstruindu-se,printr-un joc mozaical de situaţii: „Nu măplâng de destinul meu, mă plâng deslăbiciunea mea. N-am voie să eliberezinima mea de sub aspra observaţie araţiunii, inima mea e copleşitoare şiechilibrată în scris, în viaţa reală ori seascunde, nedumerind prin ariditate, ori se

revarsă uimind prin inumană bogăţie” (2). Respectivul proces se petrece în plan

existenţial, dovedind totuşi vulnerabilitateascriitorului bântuit încă din anii tinereţii deideea nefericirii, frustrat fiind, ca urmare aoriginii sale modeste, de bucuria împlinirilorce ţi le poate oferi o viaţa înscrisă petraiectoria unui echilibru material lipsit degriji. Dar să însumăm în acest univers deaparentă ruptură între interesul pentrucotidian şi cel existenţial, bântuit deobsesia creaţiei, şi preocuparea scriitoruluipentru normele sociale, pentru raportuldintre scriitor şi viaţă, în genere, dar şineliniştita grijă pentru locul creatorului cafactor politic şi creator de norme morale.În fapt, „Marin Preda este un intelectualautentic”, ne atrage atenţia cel mai credibilanalist al scriitorului, Eugen Simion, carene avertizează fără drept de apel: „Cinecontinuă să creadă în «ţărănismul» luiprimitiv şi măscăros crede într-o bârfăproastă şi într-o fantezie profundmistificatoare. Însemnările din jurnalul săuarată ce moralist inteligent şi profund estefiul lui Tudor Călăraşu. Un mare moralist!” (3)

Dar să părăsim câmpul digresiunilor cene-ar rătăci pe alte şi alte universuri străbătutede celebrul nostru scriitor, restrângându-neatenţia la dramele cauzate de prezenţelefeminine din bulversata sa viaţă.

Fascinanta apariţie stelară, Aurora CornuDupă o copilărie şi o tinereţe în care

Marin Preda şi-a trăit existenţa „sub forme


iubiri de scriitori Gherasim RUSU TOGAN

Gherasim RUSU TOGAN

Marin Preda - Jocul delumini şi umbre, deocoluri şi deznădejdi

adesea brutale”, în expresia lui Eugen Simion,lumea, în continuare, i se deschidea subjoc de iluzii şi crâncene încercări ce-i supunexistenţa, pe calea ambiţioasei salestrădanii de a se realiza ca scriitor. Precumîn atâtea alte şi alte cazuri, între opera unuiscriitor şi existenţa sa se stabilesc grabnicelegături, înfiltrându-se în mod deosebitreale sau imaginare poveşti de dragoste.Iar atunci când în viaţa sa se mai adaugă şiun jurnal „intim” şi „foarte intim”, aşa cumeste cazul lui Preda, deschiderile suntrevelatoare. După propria sa mărturisire,„ceea ce are de învins un scriitor înexistenţa lui nu poate fi găsit în operă, careexprimă doar victoria, înfrângerile fiindsublimate în creaţie” (Marin Preda, 1964).Aşadar, jurnalul şi mărturiile celorapropiaţi, dintre care nu excludem niciiubirile trăite, devin surse prin intermediulcărora facem cunoştinţă cu faţete ce altfelar fi rămas pentru totdeauna enigme.

Emblematică în existenţa lui Marin Predaa rămas iubirea pentru Aurora Cornu,tânără poetă, o vedetă în lumea poeţilordin deceniile cinci şi şase, ale veacului trecut.Ca şi alte amazoane ale poeziei noastre,aflată în pragul ieşirii din faza proletcultismuluiprimitiv, bucurându-se de admiraţia bresleiscriitoriceşti, imprimând prin atitudinea defrondă un tonus primăvăratic, şi AuroraCornu intrase în graţiile unor capete de afişale literaturii timpului, precum Marin Preda,Petru Dumitriu, tomnatecul Zaharia Stancu,tânărul A. E. Baconski şi nu singurii. Caatâtea alte firave pretendente la genialitateapoetică, prezente până astăzi pe plaiurilenoastre, şi Aurora Cornu este dornică deafirmare, visându-se chiar poetă universală,de unde poeme de tipul celor create deNina Cassian şi Maria Banuş. Tânăra poetăcoborâtoare de pe meleagurile deluroaseale Prahovei îşi caută cel puţin temporar ointrare în lumea condeierilor de excepţie,

care să-i asigure certe şanse de izbândă şispaţiu proteguitor, în faţa atâtor furtuniinerente absurdelor timpuri de conflicte şiaşa-zise clarificări ideologice.

Desigur, perspectivele ce mijeau îndestinul lui Marin Preda, scriitorul situat lacotele cele mai promiţătoare alemomentului, îi surâdeau. Şi chiar dacăeminentul nostru critic şi excelenţa sa,academicianul Eugen Simion, cel mai avizatexeget al marelui prozator, cu referire laspaţiul dureroasei iubiri Marin Preda-Aurora Cornu, îl proiectează pe autorulMoromeţilor într-un con de inocenţă, ca şicând, printr-o deturnare inexplicabilă asituaţiei, el ar fi fost o simplă victimă,totuşi, cu mult altfel ne apare configurareasa psihică. Desigur, în această dramaticăpoveste mai persistă încă tenebroase şienigmatice situaţii. Astfel, dacă neraportăm la vârsta în care destinul leacordă celor doi întâlnirea de graţie,rezervele faţă de toleranţa sugerată deamintitul nostru academician ne atrageatenţia, impunând totodată unele corecţii.

Marin Preda era în al 36-lea an alexistenţei sale şi trecut deja printr-ocăsnicie. Se afla, deci, la vârsta deplineimaturităţi, când oricare bărbat este pedeplin stăpânul responsabil al propriei salevieţi, capabil să-şi decline luciditate totală,mai ales într-un mariaj inedit, ca acesta.Revenim, la respectabila vârstă, în normalitateavieţii, bărbatul şi-a consumat crizele, nu-şimai strigă disperarea în pagini de jurnal, încare sufletul său rănit se oferă vederii întoată splendoarea contradicţiilor sale.

Şi totuşi, la 36 de ani, bărbatul „normal”îşi temperează crizele, nu se lasă înrobit învârtejul lor, cu timpul reuşind chiar să selamenteze mai puţin şi să se reconstituiemai repede. Femeia prea îi răneşte sufletul.Şi plânge şi disperă şi se lasă canonizat pecrucifixul marilor predestinaţi ai iubirii nefericite.



Este de condamnat? Până la un punct.Dar să ne rotim firul gândului, aducând

în scenă mai întâi pe însăşi protagonistaevenimentelor acelor vremi, a cărei puterede seducţie va schimba cursul vieţiiprozatorului venit din lumea salcâmilor:

„L-am cunoscut la Eforie Sud. L-amîntâlnit la cantina Uniunii Scriitorilor dinstrada Romană şi am avut un mic schimbde cuvinte, extrem de neplăcut, după carene-am ignorat unul pe altul în chipmanifest. Dar era mai mult o glumă: eucând îl vedeam întorceam capul în altăparte, el întorcea spatele” (4).

Desigur, şi-n cazul de faţă este un exerciţiual redevenirii, în acel timp magic, rămas înmemoria protagonistei, învăluit în taină şireverberări magice. E un timp al dedemultuluiaşchiat de vreme şi metamorfozat înpoveste; să-i zicem, de… dragoste!

Dar să întregim acel eveniment, rotindu-lca fapt de viaţă, prin aceiaşi ochi încărcaţide forţa seducţiei, specific omului de excepţie.După doi ani, reîntâlnirea dintre ei va aveacu totul o altă finalitate, consumându-se, lamare, unde Aurora Cornu ocupase camerace anticipat fusese repartizată prozatorului.Confruntarea a fost incendiară: „Deci, el avenit să mă dea afară din casă, din patul încare dormeam de o săptămână”. Cu toatăîncercarea de compromis din partea intrusului,totuşi, orgolioasa femeie nu dă un pas înapoi,dimpotrivă, se victimizează cu gheareleameninţător ascuţite: „Dar eu n-amacceptat ca un aproape necunoscut, MarinPreda, să-mi facă favoruri. Aşadar, mi-amschimbat camera şi cu umor mi-am zis „Nusuntem făcuţi să ne înţelegem, eu cu MarinPreda… După care ne-am plimbat pe malulmării… După primele noastre plimbări, mi-a explicat că dacă m-a compromis e gata sămă ia e nevastă” (5).

Pentru a ne convinge de starea tinereipoete, din în acest moment crucial, care

într-un fel îi va schimba şi ei pentruîntreaga viaţă destinul, să-i ascultămspovedania. Golul sufletesc dar şi ambiţiaafirmării erau de un dramatism peste măsură:

„El m-a găsit când aveam cea mai marenevoie de el… nu ştiam bine în ce punct alvieţii mele mă aflam, încotro s-o iau, era ofază foarte neplăcută pentru mine în careeram jumătate moartă, nu mai mâncam,treceam prin viaţă jumătate dormind;jumătate suferind, totul îmi apăsa peumeri, literatura nu mă satisfăcea” (6).De-aici convingerea că a fost o fiinţăfericită, alături de marele scriitor?

Dar să spargem hotarul reţinerii,încercând să pătrundem în celălaltcompartiment sufletesc, alcătuit deuniversul scriitorului. Pătrunzând într-unasemenea imperiu, credem că vom puteaafirma faptul că nici un alt scriitor nu şi-amai proiectat cu atâta dramatismexistenţa, atât cea diurnă, cât şi pe cea dinplanul creaţiei, bunăoară, devorându-şinecruţător identitatea şi sufletul. Paginilede jurnal ne vor fi mărturie.

Întâlnise, oare, marea dragoste, cea care-iva slobozi năvalnic izvoarele din care vacolcăi viaţa sub toate faldurile faţetelor sale?

Cât de corect descifra marele prozatoranalitic chipul învăluit în reflexe multicoloreal noii sale iubiri, o descoperim încă dinprima sa năvalnică scrisoare, trimisă în ceade a doua zi a întâlnirii lor emblematice, încurgerea destinului atât de înşelător:

„…Dar iată că o adiere de durere, depărere de rău, de mâhnire izvorăşte dininima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiuunde, când şi de ce) dar simt că acest lucrus-a întâmplat şi mi-e greu să îndur asta,acum singur, cu gândul la tine, scriindu-ţiîntâia mea scrisoare de dragoste…” Şideclaraţiile curg avalanşă, inventariindu-itrăsăturile, sub toate faţetele sale: „Teiubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale

100 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013


verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate.Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile,oasele trupului tău… Vanitatea şicochetăria ta distilată, neliniştile taleprofunde, gândul tău puţin îngheţat,categoric şi fără ascunzişuri, atât de temutde către autorii de compromisuri… Dacăte-am compromis te iau de nevastă” (7).

Despre naşterea căsniciei, la distanţăapreciabilă analizându-şi comportamentulşi sentimentele, marele scriitor recunoaştefaptul că: „inerţia sentimentelor mele erateribilă. O iubeam atât de mult încât ea numai avea voinţa ei proprie, şi la cerereamea în căsătorie a răspuns da”. Logica gestuluisău izvora din gândirea şi morala ţăranuluicu sufletul încărcat de puritate şi respectpentru femeia de care îşi vede pentru veciecusută viaţa: Şi astfel se întreabă, în logicafaptelor: „Puteam eu să nu fac cererea încăsătorie?” Răspunsul şi-l dă fără să ezite:„Nu, fiindcă în marea mea orbire raţionamaşa: „O iubesc şi o voi iubi atât de multîncât ea nu va reuşi niciodată să fugă de lamine; ori, eu n-o voi părăsi niciodată şi iatăcă niciodată este egal cu căsătorie!” Cât delogic curgea motivaţia legământuluisuprem şi, totuşi, morbul vulnerabilităţiiîncolţea pe neprevăzute. În starea faptică aunei căsnicii, din experienţă sau simplăintuiţie, scriitorul nostru îşi avea explicaţiasa, judecându-şi fără menajamentedevenirile: „…este locul să adaug că, odatăcăsătoriţi, eu am început, încetul cu încetulsă n-o mai iubesc ca la început; dar nici nuse putea altfel”, se explică partenerulfemeii: „o căsătorie fărâmiţează o pasiunepentru a o eşalona pe toată viaţa” (8).

Dar să încercăm descoperireasuportului acestei căsnicii, atât cât a durat,cu bunele şi relele sale.

Cu tinereţea vânturată prin edituri şiredacţii, cu o căsnicie ce s-a ratat din start,pulverizându-se, prezenţa acestei tinere

femei şi poete în viaţa sa îl re-nvigoreazăprin implicarea ei totală în zbaterile salepentru împlinirea actului desăvârşirii încreaţie. În fapt, scriitorul ajunsese uşor laconcluzia că „ea nu mă preţuia prin mineînsumi”… „mă iubea pentru talentul meu” (9).

Un episod convingător al acţiunii derevigorare a stării de fapt este implicareatinerei femei în actul creaţiei sale, fapt ce-ischimbă optica asupra uneia dintre celemai reprezentare creaţii ale sale,„Moromeţii”, aflată pe atunci într-o fazăincipientă. Implicarea femeii s-a datoratautorului care a rugat-o să-i citeascămanuscrisul. Rezultatul lecturii l-a remontatprin aprecierile aduse: „Era captivant,mărturiseşte autorul cărţii cu toatăsinceritatea, şi când mi-am dat seama căimpresia ei e de calitate bună, am reînceputsă mă reînsufleţesc pentru acel univers şisă fac proiecte de publicare… Eram dedouă ori fericit: că o cucerisem şi că voipublica în curând romanul”, se va autoîncântaîndrăgostitul nostru prozator (10).

Mai mult, Aurora Cornu devenise înmarilor decantări din procesul refaceriicărţii, barometrul oscilant, în funcţie demăsura în care autorul realiza performanţeîn noua sa versiune şi recunoscând deschiscontribuţia acestei femei la rodirea seminţei:„E adevărat că datorită ei în 1955, am scosdin sertar „Moromeţii” şi am lucrat cupasiune la versiunea ultimă, pasiune caredormita în visuri mari, dar nu se ştie cât depractice, cât de rezonabile… Îi citeamfiecare capitol şi ea zicea: „Bun. Bine. Dă-iînainte”. Asta însemna că adăugările melenu stricau prima versiune: când seîntâmpla s-o strice, se înfuria foarte tare,era brutală şi nedelicată, mă simţeamfoarte prost… şi luam numai ce mă interesadin spusele ei pentru a putea scrie maideparte. Profitul a fost al meu, iarbrutalităţile au rămas ale ei…” (11).

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 101


În interviul acordat lui Eugen Simion,Aurora Cornu oferă noi faţete ale relaţieisale cu prozatorul, vizând creaţia, respectivcu aplicare la contribuţia desăvârşiriiMoromeţilor. Astfel, în sistemul său delucru, poeta descoperea „o presiuneenormă să stai în preajma lui Marin Preda”.În privinţa stilului de lucru, observaseînscrierea sa într-un adevărat ritual almuncii. „…el se scula foarte de dimineaţăîşi făcea un ceai, se spăla, se rădea se aşezala lucru şi scria o pagină şi jumătate până laora 11.30 sau 12, când se ridica de la masăşi-mi citea mie pagina”. Eu, care eramtotuşi neexperimentată în arta romanului,mă împiedecam de câte un cuvânt şiîncepeam să strig: „Dar cum poţi să scriiasemenea lucru, dar cum se poate aşaceva?”… „Stai, stai, dar ce te supără? Stai săvedem…” (12). Scriitorul nu s-a dezis o clipăde „Moromeţii” săi, pornit de la acel nucleupăstrat cu sfinţenie în intimitatea sa,respectiv motivul salcâmului. Acum avealângă el fiinţa de suflet şi imbold creator,ale cărei impulsuri insistente şi unghiuri dereceptare aveau să-i implementeze noiviziuni de cuprindere. Femeia, la rândulsău, se bucura de forţa cu care-i penetrascriitorului viaţa, fapt ce-i dă siguranţa şiconvingerea că este iubită, ascultată, pescurt, îl stăpâneşte, având ca reazem,repetăm, obsesia creaţiei: „…a decis sărefacă „Moromeţii” după seara în care amcitit însemnările lui din tinereţe… Nu cred…că în viaţa unui scriitor e ceva maiimportant decât opera lui… În cinismulmeu profund literar, eu găsesc că o ocaziede suferinţă pentru un autor este o ocaziede a-l arunca în abisurile creaţiei…” (13).

Dar viaţa, respectiv mariajul acestui cuplude excepţie s-a consumat la dimensiuni cumult mai extinse decât veghea obsesivăasupra creaţiei marelui prozator, aflat înanii aceia, fără discuţie, în cea mai

prodigioasă fază a creaţiei sale, al cărui ecouse va prelungi, obsedant, până la ultimaivire de stea. Au călătorit, au participat laatâtea şi atâtea sindrofii diverse atât dinlumea artistică dar şi cea politică, laexcursii, întâlniri cu scriitori străini, vizite în„ţările prietene”, ca să uzităm de termenulacelor vremi; pe unde n-au fost împreunăşi numai împreună. Apoi izolările lor de laSinaia şi căldurosul lor cuib din capitală. Ofrântură din jurnal, pare sugestivă: „…Într-ozi, Aurora zice: / - Sâmbătă e bal laUniunea Scriitorilor. Să mergem şi noi, iareu să ies cu rochia violetă adusă de tine dinVietnam./ Ei, când am auzit eu că e vorbade rochia aceea adusă de mine din Vietnam,nici n-am mai stat pe gânduri. Se putea?Am fost la bal, am dansat, am venit acasăpe la trei, am dormit vreo cinci ceasuri, adoua zi am revenit la Mogoşoaia…” (14).

Pentru marele scriitor, de la un momentdat, Aurora devenise fiinţa indispensabilă aexistenţei sale. Ne putem, aşadar, întreba,cum, oare, acest tânăr, desprins fără preamulte crize de conştiinţă din braţele uneifemei, a putut să cadă înlănţuit de o adoua, pentru care o vreme n-a mai găsitspaţiu de cenzură: „Aurora e fermecătoare,iar eu o iubesc mai mult ca oricând: caniciodată observ că are un corp minunat,deşi acelaşi corp pe care l-am mângâiat şiiubit patru ani; are un joc de expresietulburător, mă subjugă prin amestecul decandoare şi duritate; are glasul ei careîntotdeauna m-a înfiorat de bucurie,exclamaţiile din gât, inimitabile, unice” (15).

Caracterul scriitorului, iată, se dezvăluiecu mult schimbat faţă de felul în care l-auproiectat cunoscuţii şi prietenii din aceastăetapă a vieţii. Nu descoperim în jurnalulsău nimic din suceala pe care o intuieşterivalul său Petru Dumitriu şi chiar cel care l-ataxat drept scriitor de geniu, publicându-inuvela „Pârlitul”, calificându-l mai târziu

102 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013


drept „mitocănel”, şi alţi confraţi ai săi. Dar pe adevăratul Marin Preda ni-l

oglindeşte în toată puritatea caracteruluisău, Eugen Simion, respectiv ca pe un „omsincer şi un spirit care nu vrea să trişeze”.

Nici Aurora nu-şi reţine admiraţia faţăde iubitul ei, scriitorul, chiar dacă înjudecăţile sale lipseşte uneori implicare sadirectă, respectiv, văzându-l proiectat pefundalul general al vieţii şi nu partener alconvieţuirii sale zilnice: „Marin era totuşiomul pe care o femeie visează să-lgăsească. Era de o inteligenţă sufleteascăpe care puţin bărbaţi o au… era un amantperfect, era un soţ excesiv de delicat”.

Şi totuşi „imprevizibilul” se va produce,secând dureros viaţa prozatorului. Explicaţia,desigur, nu putea să fie una singură, darpunctul de vedere al celei care poartăideea despărţirii, pare să fie fundamental.În fapt, Aurora descoperă un bărbat careimpunea implicarea femeii la aceeaşiparametri de tensiune şi dăruire: „Îţi trebuiao presiune enormă să stai în preajma luiMarin Preda… Îţi trebuia o presiune egalăca să rezişti la fenomenul Preda. Eu n-amrezistat, cred, din prea multă tinereţe, nueram coaptă şi nu eram destul de puternică,nu eram egală…” Şi nu se reţine de la mărturiasinceră, cauzatoare de prăbuşiri şi mutilări:„Cred c-am trăit în patru ani o concentrarede timp care la o altă căsnicie ar fi ţinut 20de ani, dacă partenerii se vedeau mai puţin…Noi am trăit laolaltă fiecare clipă…” (16).

Dar stării de revelaţii îi va urma operioadă lungă, dureroasă şi cauzatoare demari complexe, derutări şi repulsii îndestinul marelui prozator.

Momentul dezlănţuirii catastrofeisufleteşti este dăltuit dureros în sufletulscriitorului: „Sinaia 24 august 58* Mă aflula Sinaia în convalescenţă, dar zău că nici oclipă nu mi-a trecut prin cap că o s-o petrecîn condiţii atât de rele: nevasta mea are

chef de despărţire”. L-a prins pe nepregătite,motivul fiind incompleta sa restabilire înurma bolii, fapt conştientizat în aceastăclipă de răscruce: „…M-a prins pe piciorgreşit şi am avut un minut de spaimă… N-amcerut nici un fel de explicaţii, dar nu m-amputut împiedica să-i spun să rămână…” (17).

Interesant cum sub imperiul acestorlovituri, lucid, îşi emite perceptul: „Nu eindicat să scutim oamenii de suferinţelecare îi aşteaptă... să-i lăsăm să le îndure casă se facă mai buni”, având de asemenea,chiar lezat în fibra existenţei sale, forţa dea-i perspectiva instabilei sale consoarteviitorul, urmare a caracterului său labil:„Aurora nu e o femeie bună şi generoasă şide aceea va avea de îndurat infinite vexaţiunişi umilinţe, pentru că e foarte orgolioasă”.Îi oferă chiar şi soluţii: „să devină bună şigeneroasă înghiţind cantităţi de suferinţăsau să devină şi mai trufaşă respingândagresiunile care o aşteaptă” (18). Dar maipresus decât orgoliul bărbatului, sedetaşează, cel puţin în clipă, creatorul: „Eae poetă şi îşi urmează destinul (bun saurău), o felicit pentru curajul de a-l înfruntasingură (aşa cel puţin pretinde că nu se vamai mărita niciodată). (19)

Din nou se impune compararea celordouă puncte de referinţă la acelaşimoment din marea dramă trăită. De astădată vom reproduce fragmentul în careAurora Cornu îi dezvăluie respectabiluluicritic implicat sufleteşte în drama lor „cuprecizie toate bucuriile şi tristeţile uneiiubiri mistuitoare şi care niciodată n-amurit”: „Despărţirea noastră”, mi-amărturisit Aurora Cornu „a fost atât defrumoasă cum a fost întâlnirea noastră deamor. O chestie stranie. Cred că nimeni n-aînţeles de ce l-am lăsat eu, şi după ani dezile m-a întrebat: „Dar de fapt de ce m-ailăsat tu?” Şi i-am zis: „Nu ştiu”. Ştiam defapt. Aveam alte vise. Visele ne-au

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 103


104 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

despărţit. Eu voiam să văd lumea, el voiasă-şi împartă viaţa poporului lui. El aveadreptate, el e profund prezent în viaţapoporului lui, iar eu sunt trecătoare. Îliubesc viu, mort, până la sfârşitul vieţiimele şi el „de même” (20).

Analiza modului în care a decursinterviul lui Eugen Simion cu Aurora Cornu,îl determină pe etnologul Iordan Datcu săadauge câteva corecţii şi totodată săevidenţieze incoerenţa din mărturiile sale.Astfel, criticul literar află că ea l-a părăsit„să-i facă bine”, după care îşi descoperă olacună de memorie: „că nu ştie de ce l-apărăsit”. Mai mult, observă Iordan Dacu,Eugen Simion este potopit „fraze care-lconsternează”: „Eu nu sunt venită pe lumeca să fiu nevasta lui Marin Preda”; căurmărea să experimenteze aventuri „careîmi erau personale şi nu mă interesa să leîmpart cu cineva”. Printre altele, AuroraCornu, observă Iordan Datcu, îl surprindepe critic „şi cu declaraţia că chiar dacă s-acăsătorit la Paris cu Aurel Cornea, a rămasîndrăgostită veşnic de Marin Preda”. Lafinalul remarcilor sale, Iordan Datcu ajungela aceeaşi concluzie cu a exigentului critic:„…ea îi povesteşte imaginând, ficţionând”.Asemenea, criticul subliniază faptul că deşi„ea nu l-a ocrotit până la capăt”, el înschimb, până la sfârşitul vieţii a vorbitdespre ea „cu melancolie dureroasă” (21).

Nevroza şi nevasta sunt cei doi factoricatastrofici, în viaţa lui Preda, la carerevine, bântuit de nelinişti, de angoase şineputinţe. Aflat la vârsta de mijloc a vieţiiîşi recapitulează trăirile, descoperindu-seneîmplinit şi singur, regretându-şi până şivoluptăţile trăirilor, într-o ordine morală detip tolstoian, până la urmă. Puţini bărbaţiau trăit vreodată atât de ucigător spaimade singurătate, strigându-şi cu disperaregolul sufletesc şi social: „Ce voi face cutimpul? Ce voi face cu natura înconjurătoare,

cu lucrurile şi obiectele din odaie, cuoamenii pe care îi voi întâlni la masă” (22).

Iar sub această presiune neliniştea şiangoasa cedează: Se descoperă avândvârsta de 36 de ani, lipsit de familie, dedragoste şi căldură sufletească. Unicasoluţie regeneratoare i-o poate oferidoar scrisul: „numai conversaţia aceastaintimă cu lumea poate să aducă salvareşi seninătate în inima mea”, îşi repetăel; a câta oară? Oricum, rămâne lucid,capabil să-şi descopere panaceulpotrivit momentului. Vindecare dedragostea pentru această instabilăfemeie care, hotărându-se să sedespartă de soţul-scriitor, i-a distrusliniştea şi rostul chemări sale, e dorinţamomentului, dar nu desfiinţându-şifiinţa în intimitatea ei, uscându-se, cidoar cât o impune momentul. Scriitorulse raportează, aşadar, la efecteletimpului şi necesitatea echilibrului:„Dacă Aurora vrea să se despartă, eutrebuie negreşit să mă vindec dedragostea pentru ea… Să nu pot săconcep, ci doar atât cât să-i pot redalibertatea şi să pot trăi fără ea…” (23).Desigur, suferinţa aduce după ea şipornirea celui implicat de a-şi purificaexistenţa încercând chiar să-şi înţeleagătrecutul, prin implicarea sa directă în fapteşi întâmplări, existenţă: „Am părăsit douăfemei şi nu-mi aduc aminte să-mi fi trecutprin cap ce rău imens e să părăseşti pecineva…” În spovedania sa, cu referire laprima sa nevastă, Nadia Strungaru,observăm un bărbat lucid, detaşat delumea aceia, capabil să judece cusinceritate cât din vină îi aparţine, din aceatrecătoare aventură casnică: „Nu eu, ciNadia Strungaru, prima mea femeie, m-asilit s-o părăsesc, prin alternativa absurdă:„ori mă iubeşti, ori pleacă. Dar te iubesc”ziceam şi era adevărat, dar ea nu mă


Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 105

credea (este adevărat că avusesem nişeaventuri, împins însă de bovarismul ei, detip rusesc, obositor)… La prima ocazie ascăpat de ea, părăsind-o şi ocazia aceastaa fost Aurora…” (24). A trecut, aşadar, la oaltă dragoste, salvându-se. Dar tot el sedivulgă: „Eu niciodată n-am fost erou dininiţiativa mea”. Dar victimă?

Oricum, marea sa aventură (dedragoste şi căsnicie), prin dramatismuleşuării ei se înscrie ca un act iniţiatic pecurba vieţii sale, fapt concretizat îngrandioasa operă ce o produce ulterior.Şi dincolo de urmele dureroase lăsatepeste inima sa, istoria acestui cuplu s-aîncărcat de exemplaritate, nobleţe şifascinaţie; prin forţa scriitorului – erou alacestei aventuri de viaţă, să sereconstituie şi să redevină bărbatul care,în clipe de linişte şi reculegere, vamângâia creştetul celor doi copii dăruiţide destin : / Florin Mugur: „Aveţi doicopii. Sunteţi mulţumit că sunt băieţi şinu fete? /…Mi-era totuna. Faptul că auvenit doi băieţi mi se pare însăsenzaţional. Doi băieţi, doi flăcăi!”( 25).

EpilogŞi faldurile povestirii noastre s-ar mai

putea încă întinde, învăluind ocrotitor alteşi alte destine de scriitori a căror trecereprin furcile caudine ale creaţiei, au lăsat înurmă pagini de o rezonanţă eternă.

Dar ne oprim pentru o vreme la aceastăintersecţie de drumuri, cu dorinţa de aînnoda cândva firul acestei Şeherezade,sub semnul respectului şi al obiectivităţiipentru truditorii cuvântului.

Asemenea, asigur pe al meu prezumtivcititor că numai printr-o asiduă cercetaream dat la iveală icoane din viaţa mai puţineludată a scriitorului preferat, atent să nu-idesfigurez imaginea, spărgându-i magicaimagine creată de o stare de spirit

vizionară.Bibliografie1. Eugen Simion, Prefaţă la Marin Preda,

Jurnal intim, Editura Ziua, 2001, p. XV.2. ibidem3. ibidem, p. XXV.4. Eugen Simion, Aurora Cornu. Convorbiri

despre Marin Preda, Editura Albatros, 1998, p. 985. ibidem, pp. 98-996. ibidem7. Marin Preda, op.cit., p. 608. ibidem9. ibidem10. ibidem,p. 2611. ibidem, p. 2712. ibidem, p 6013. ibidem14. ibidem, p 1015. ibidem16. Eugen Simion, op. cit., p. 10317. Marin Preda, op. cit., p 318. ibidem19. ibidem, p.420. Eugen Simion, op. cit., p. 9821. Apud: Iordan Datcu, Portretul scriitorului

îndrăgostit. Marin Preda, în Cultura literară, 212,14. 04.

22. Eugen Simion, Prefaţă, în Marin Preda, op.cit., p. 14.

23. Marin Preda, op. cit., p.724. Ibidem, p. 2525. Florin Mugur, Convorbiri cu Marin Preda,

Editura Albatros, 1973, p. 238.

NotăDupă despărţirea lor dureroasă, destinul Anei

Cornu a luat întorsături neaşteptate. Ajutată deEly Lothar, fiul nelegitim al poetului Tudor Arghezi,venit în ţară, în vizită la tatăl său, poeta pleacă înFranţa. La Paris, în primii ani ai exilului (1965),Aurora Cornu intră în relaţii cu dizidenţaromânească, ajungând să se confrunte (certe) cuCioran, Ionescu, Monica Lovinescu, Ierunca, „dinfrica de a nu fi ignorată”, după propria samărturisire. Ca mod de viaţă, poeta descoperăboema pariziană:

„Am intrat în boema Parisului fără nici unban, fără casă. M-am luat după Ely care nu aveadomiciliu şi dormea în camere de hotel. Era unfotograf de geniu” (cornul.go.ro/ personalităţi/htm.)

S-a căsătorit la Londra, cu Aurel Cornea. Ascris cronici la Europa Liberă şi a jucat în filmul şi


Erich Rohmer, Genunchiul Clarei.

Biografia unui personaj a căruiexistenţă tumultuoasă conţine un

anume dramatism se identifică cu viaţaideilor şi acţiunilor pe care şi le-a asumat.Un astfel de personaj este GheorgheCârţan (1849-1911), Ciobanul din ŢaraFăgăraşului, care este categoric şi unpersonaj de legendă, naiv şi deschis lasuflet şi care avea mare încredere înoameni. Practic, Badea Cârţan a fost unuldin solii pe care ni i-a trimis Ardealul ca săne amintească, nouă celor din ţara liberă,că avem o mare datorie naţională –unitatea neamului – fără de care nu poateexista o Românie mare şi puternică. BadeaCârţan a cinstit nobleţea latină a neamuluinostru şi s-a mândrit cu ea. A fost o voce alatinităţii, în general şi a latinităţii româneîn special. A fost ceea ce numim astăzi unglobe-trotter şi un autodidact, iar pasiunealui pentru carte îl situează printreiluminişti, căci aşa cum spune NicolaeIorga, în urma lui a rămas „credinţasălbatică pe care un ţăran a avut-o pentruvisurile cărturarilor din vremea lui şinemărginita-i evlavie pentru cartea în carevedea numai lumina şi mântuire” pentruneamul lui oropsit din Ardeal.

Marile exemplare omeneşti sunt uniceşi de aceea nu-l pot asemăna pe BadeaCârţan cu nimic pe sfânta lume în afara lui.Gheorghe Cârţan este un luminos răspunsla întrebarea ce a obsedat veacuri la rândminţile învăţaţilor – cu mândrieromânească sau cu pizmă străină – cum a

reuşit să păstreze comunitatea relativpuţină, răsădită de Traian la Carpaţi şiDunăre, în mijlocul unor adversităţi deneînchipuit? Răspunsul nu vine de la aceisoldaţi de fier ai legiunilor traianide. Nonmulta sed multum şi răspunsul ne vine dinexistenţe ca a lui Badea Cârţan, care nu potcunoaşte înfrângerile. Un dor nestăvilit aloriginilor latine s-a trezit în ciobanul dinculmile Făgăraşului, dovedind lumii căinstinctul genezei istorice nu dispare dinsufletul popoarelor.

Patriotismul i-a vitalizat energia,drumurile lui prin Italia, Franţa, Elveţia,Egipt Ierusalim, Ungaria şi Austria pentru acunoaşte la faţa locului urme ale istorieiromânilor i-au fost înobilate de ţelurinaţionale şi culturale ce l-au impus ca unmisionar al cărţii şi al unităţii culturale şiteritoriale. Trecerea miilor de cărţi şipublicaţii cu slovă română peste munţi lafraţii săi în desagii păcurăreşti prin loculnumit baladesc şi simbolic „vama cucului”sau „potecile ursului” - pentru care asuportat umilinţe şi bătăi din parteaautorităţilor austro-ungare - avea dublasemnificaţie culturală şi patriotică. Uniiafirmă că inimosul cioban a răspândit însudul Transilvaniei aproape 200.000 devolume.

În anul 1903, când Badea Cârţan estearestat de autorităţile maghiare,depozitele sale de cărţi sunt devastate,iar cărţile îi sunt confiscate. Inventaruleste uluitor: 76.621 de volume s-au aflat

106 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

repere Constantin DOBRESCU

Constantin DOBRESCU

Badea Cârţan saurevelaţia latinităţii

numai în podul casei lui din Cârţişoara,ceea ce ne poate oferi o idee desprenumărul tuturor cărţilor trecute de el înTransilvania, timp de decenii. Pare unfapt imposibil ca un singur om, ce nu maiera tânăr, timp de 14 ani să poată atingepe jos, cu saci de cărţi în spate locurilecele mai singuratice ale Transilvanieipentru a duce acolo lumina sufletului defier al Romei.

Badea Cârţan s-a bucurat de prietenia şipreţuirea unor oameni de cultură şipoliticieni ca V.A. Urechia, N. Iorga, GrigoreTocilescu, George Coşbuc, Spiru Haret, I.L.Caragiale, Ion Slavici şi a unor oameni deştiinţă italieni şi francezi. Toţi sunt fascinaţide personalitatea făgărăşeanului, căruia îifacilitează procurarea de cărţi, cât maimulte pentru „fraţii de dincolo”.

Badea Cârţan devine o imensăbibliotecă circulantă destinată unui singurscop: „Să capete Ardealul învăţătură.”

Iată ce scrie el însuşi despre întoarcerilesale din Ţară, totdeauna primăvara: „E obucurie ca atunci când vin berzele. Ajungevestea înaintea mea că Badea Cârţan avenit din Ţară şi m-aşteaptă toţi.” Gloriaomului se lăţeşte impresionant, pe cea maitemeinică filieră, a legendei. Badea Cârţan,un haiduc purtând în desagi arma tăioasăa ştiinţei.

Era o prezenţă activă la acţiunile LigiiCulturale şi altor societăţi cultural-naţionale.

Visul lui a fost să ajungă la Roma să-şivadă strămoşii eternizaţi pe Columnă.După un drum de 45 de zile pe jos, înarmatcu o bâtă ciobănească şi cu sarica pestesacul de merinde, a ajuns la Roma pe carea salutat-o în felul lui : „Bine te-am găsit,maică Romă!”

Într-o dimineaţă cenuşie de februarie1895 câţiva jandarmi (bersaglieri) veniţi dela Civita Vecchia admirau Columna luiTraian. Deodată, învârtindu-se în jurul

soclului miraţi, zăriră un chip care păreacoborât din basoreliefurile Columnei. Undac viu, un dac autentic, cu pantalonistrâmţi, cămăşoaia pe deasupra şi cucuşma caracteristică. Cine era şi ce făceaacest om plin de noroi şi obosit caredormea aşa de liniştit în noaptea rece defebruarie la picioarele Columnei lui Traian.Primul gest al „pelerinului românismului” afost de o mare simplitate şi adâncăveneraţie asemănător cu cel făcut laBucureşti la statuia lui Mihai Bravul. Aîngenunchiat lângă Columnă, la baza eiacolo unde se află cenuşa împăratuluiaşezată de urmaşul său Hadrian. A fost oprosternare la izvoarele istoriei unui neam.A desfăcut săculeţul cu grăunţe de grâu,grâul de la Cârţâişoara cântat cu pluguşorullui „Bădica Traian”. L-a depus lângăColumnă amestecat cu pământ dinpământul ţării. Era drept prinos din partea„fiilor îndepărtaţi ai taichii Traian”.

„Un dac a coborât de pe Columnă”-titra presa din Roma a doua zi amintindevenimentul. Are prilejul să cunoască bineRoma datorită lui Duiliu Zamfirescu,secretarul ambasadei noastre la Roma.Badea Cârţan va deveni un emoţionantpersonaj al Europei. A fost eroul zilei. Erapreţuit de Angelo de Gubrnelis, unfiloromân şi întemeietorul Institutului Păciila Roma şi autorul dramei PROBUS (despreîmpăratul roman de origine dacică) pe careo dedica reginei Elisabeta.

A fost primit la Vatican, legândprietenie cu cardinalul Rampalo. La Veneţiaa mers pe urmele fratelui voievoduluiMihai Viteazul, Petru Cercel.

Badea Cârţan a mai venit de două ori laRoma tot pe jos, ultima oară făcându-şiintrarea triumfală în mijlocul CongresuluiOrientaliştilor, care întrunea 700 deînvăţaţi din 40 de ţări ca Anglia, Franţa,Germania, Japonia, Persia, India, Ungaria,

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 107

Constantin DOBRESCU Constantin DOBRESCU

Italia, Turcia, ţări din America Latină etc.Delegaţia română era compusă din V.A.Urechia, Grigore Tocilescu, Th. Burada,Mihai Holban, Luigi Cazzavillan directorulfondator al Ziarului Universul, I. Kalinderu,V. Maniu (delegat al Curţii regale),senatorul Stefendache de la Turnu Severin,M. Ionescu, o delegaţie în număr de şasepersoane plus un aromân din Macedonia.

Cert este că Badea Cârţan a fost figurade cea mai largă notorietate din zileleCongresului, care în trecerea lui plină dedemnitate spre Columnă a fost aclamat depublic. Badea Cârţan a depus în pasvoinicesc Coroana de bronz în acordulcântecului Gintei latine de Marchetti, peversuri de Vasile Alecsandri executat de uncor italian. După ceremonia de la Columnădelegaţia română participantă la Congress-a deplasat la Ponteau unde a depus ocoroană de flori la mormântul regeluiVictor Emanuel al II-lea, regele Italiei şiunde a fost salutată de preşedinteleveteranilor lui Garibaldi. Au mai fostdepuse coroane la monumentul lui C.Cavour şi la monumentul lui Garibaldi undea ţinut o cuvântare Cazzavillan, care fuseseunul din cei o mie de „prozi” ai lui.

I-a fost încredinţată misiunea de adepune o coroană de bronz la Columna luiTraian din partea Congresului, momentconsemnat de toate ziarele Europei.Această coroană era şi omagiul naţiuniiromâne către împăratul Traian. Cu vorbascurtă, ruptă din cremenea Făgăraşilor,Badea Cârţan a spus atunci doar atâta.„Roma e mama noastră.” Coroana debronz era executată de sculptorul italianEttore CA Dorin stabilit la Bucureşti lasugestia lui VA Urechia, fiind turnată laŞcoala de Arte din Bucureşti şi pătită dindonaţii publice (printre donatori găsim şiprahoveni).

Badea Cârţan era fericit, toţi vorbeau

despre români, ceea ce-l face să spună:„Mi s-a făcut dreptate, frate dragă!Delegaţia de oameni învăţaţi din patruzecide ţări or recunoscut viţa nostră latină şi orvăzut cât de răi şi de mincinoşi pot fiasupritorii noştri (ungurii - n. n.)!ˮ

La Roma, Badea Cârţan s-a simţit seninşi liniştit. „Ca un copil care şi-a regăsitmama.” Participarea lui Badea Cârţan laacest Congres a fost cea mai frumoasăetapă a vieţii lui.

Celor din ţară, acesta le-a evocat îngraiul lui colorat bucuria acelor zile – ceeace a repetat de câte ori a avut ocazia peparcursul vieţii sale.

„Drept să vă spun, atunci odată mi-amastâmpărat sufletul. De la Universitate şipână la Columna din Forul lui Traian, pe totdrumul eu singur am dus coroana. Vai, ceera de om! ... Doamne, Drăguţule!” Nuputem omite faptul că, la acest Congres alOrientaliştilor, a participat un profesor dinPloieşti, Simion Gheorghiu (1857-1944),care era înrudit cu poetul GrigoreAlexandrescu.

Va merge şi în Franţa, sora mai mare aRomâniei, dar cu intuiţia calmă careiubeşte puternic, simte că nu e atmosferade la Roma. Deşi în oraşul lumină a avutşansa să întâlnească pe Gogu Rădulescu,student care l-a introdus în cerculstudenţilor români şi l-a ajutat să vizitezetemeinic Parisul. La un anticariat de pemalurile Senei îl cunoaşte pe Emil Picot(1844-1918), profesor de limba şi literaturaromână la şcoala de limbi orientale, care afost membru al Academiei Române, fostsecretar al regelui Carol I.

Interesant este că Badea Cârţan seconsidera cetăţean al României şi nu alAustro-Ungariei. La Paris, vizitând un spitalşi vrând să dea o deosebită aprecieresurorilor de caritate, a cerut mediciniştilorcare îl conduceau să traducă pentru ele că

108 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013


„sunt mândre ca măgarul care duce înspinare o oaie beteagă.” Întrebat ce părereare despre femeile franceze văzute la Paris,ciobanul plin de admiraţie pentrufrumuseţea şi eleganţa lor a găsitcomparaţii luate din lumea lui, pe carenumai cine a trăit într-o astfel de lumele-ar putea aprecia: „Femeia franţuză emândră ca oaia care a fătat doi miei!”

Un incident îl împiedică să se ducă înSpania, să cunoască „toată familia latină”,dar îi permite să se ducă în Ţara Sfântă.

Principalul scop al vieţii lui a fost atins,căci călătoriile i-au arătat adevărul istoriei:ţara lui e latină, soră a marilor naţiunioccidentale, fiică a Romei imperiale. Înevlavioasele lui pelerinaje în capitala Italieiun lucru mai mult decât altele i s-a arătat:el a putut vorbi cu toţi limba sa, a înţeles şis-a făcut înţeles.

Limba armonioasă şi sinceră a ţării saletrebuia să fie legătura dintre toţi Româniişi pentru ca ţara lui de origine, vecheaDacia Traiană, să nu se piardă, trebuie capoporul acela de la munţi, care nu şi-astricat obiceiurile şi limba, să înveţe a citicărţi româneşti, ca să-şi cunoască nobilaorigine şi să se mândrească la amintirealatinităţii sale.

Nici un obstacol nu-l opreşte, nici nu-ldescurajează: este arestat, i serechiziţionează lucrurile cele mai dragi(documente, fotografii, amintiri dinfaimoasele sale călătorii), dar el începe dela capăt, cu încăpăţânarea credinţei,ducându-se pe la toţi prietenii iluştri,cerând cărţi fără să se gândească la sine, lamijloacele propriului trai. În virtuteacrezului său în ospitalitate, nu-şi preapunea problema unde va rămâne şi undeva dormi. Odihna sub cerul liber era înobişnuinţa sa ciobănească. Deoareceumbla în opinci, atât I.C. Brătianu, cât şiSpiru Haret i-au dat bani să-şi cumpere

încălţări „nemţeşti”, dar Badea Cârţancumpără cărţi de prin anticariatelebucureştene. Brătianu l-a bănuit că beabanii daţi de el. Cu greu a suportat Cârţanaceastă jignire. Singurele băuturiconsumate de el au fost apa rece de izvorşi ceaiul fierbinte.

Persoana sa, ca aceea a celui care edestinat unei misiuni, nu mai contează,puţin îi ajunge ca să trăiască, puţină pâine,puţin ceai, dar îi trebuie numaidecât multecărţi româneşti, atâtea cât să acoperetoată ţara.

Primit de Carmen Sylva, care-i dă ooperă de-a sa cu autograf, în toatăneştiinţa sa, Badea Cârțan îi cere un sac,pentru că ea are multe.

Badea Cârțan a fost invitat în douărânduri de conducerea Societății literar-ştiințifice „Tinerimea Românăˮ - societatecare pregătea spiritual generația care valupta pentru realizarea României Mari săvorbească tinerilor studioşi care s-auafirmat la concursurile desfăşurate subegida acestei societăți. Urmare acestorîntâlniri, elevii premianți din Prahova, careproveneau de la liceul „Sfinții Petru şiPavelˮ din Ploieşti şi liceele „Iulia Haşdeuˮşi „Barbu Ştirbeyˮ din Câmpina auorganizat colecte de cărți pentru româniide peste munți.

Acest aposol al românismului născutpentru eternitatea naţională era plămăditdin aspre trăsături de vigoare şi fanatismţărănesc.

Era asemeni sfinţilor din vechime careîşi părăsesc rosturile pe vecie, spre a-şiurma chemarea.

Nu putem să nu amintim faptul că,dovadă a patriotismului său, Badea Cârţan,hotărăşte să se înroleze ca „volintir” pentrua participa la războiul de neatârnare din1877, îşi vinde cele 1200 de oi (păstrânddoar 30 de oi şi doi berbeci ca nucleu al

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 109


unei turme viitoare) armatei şi seîndreaptă spre Roşiorii de Vede unde seafla un batalion de rezervă, care instruiavoluntari, după cum rezultă din scripteleMarelui Stat Major al vremii. N-a maiapucat să lupte cu turci, căci la Plevnaarmata lui Osman Paşa a capitulat.

Lipsa de participare la RăzboiulNeatârnării a fost pentru el o durere, care-lva frământa toată viaţa.

Lui Badea Cârţan i-a fost dat să fiemartorul unor evenimente cruciale dinistoria românilor transilvăneni. Amintimaici mişcarea memorandistă care s-a soldatcu pedepsirea celor care au iniţiat-o. BadeaCârţan a reuşit să pătrundă în sala Reduteiunde se judeca procesul memorandiştilorîn 1894, iar după condamnarea acestorahotărăşte să-i viziteze la închisorile dinSeghedin şi Vaţ.

Cârţan a lăsat oile în grija unor ciobaniprieteni şi a pornit pe urmele celorîntemniţaţi, printre care şi Ion Slavici. „Eu,cioban George Cârţan, glăsuieşte un cântecde-al său, /Nici n-oi bea, nici n-oi mânca/Pân-de Seghedin n-oi da,/ De iubiţiiosândiţi/Ce-s în temniţă zvârliţi.”

Badea Cârţan a iubit tineretul şi demulte ori era văzut în curţile sau în sălilede curs ale şcolilor din Bucureşti, Liceul Sf.Sava, Lazăr, Mihai Viteazul înconjurat deelevi sau studenţi. Marea lui plăcere era săle verifice cunoştinţele şi perspicacitatea.Iubea mult pe M. Eminescu şi V. Alecsandrica poeţi de seamă ai românismului. BadeaCârţan a avut la Sinaia, la Azuga şi laBuşteni - popasuri obligatorii în trecerilesale peste munţi - mulţi prieteni, cum aveaprieteni printre ciobanii din Bucegi, care-linformau de deplasările poterilor austro-ungare (jandarmi).

La Poiana Ţapului, familia Lahovary îidăduse o cameră de locuit unde seodihnea înainte de a trece munţii spre

Cârţişoara sa. Cu ocazia ultimei sale treceri în Ardeal,

bătrânul cioban s-a îmbolnăvit, îşi simţeasfârşitul aproape, afirmând „S-a gătat oloiul.”

Cu ultimele cuvinte a cerut să fieînmormântat la Sinaia să fie alături demunţi mai aproape de potecile spre ŢaraOltului, lăsând vorbă de moarte capărintele Vulcan de la Cârţişoara să-i facă oslujbă pentru păcatele sale.

Stelele pe cer sclipeau tremurând şistrălucirea de foc rece anunța momentultrecerii în neființă. La un moment dat, dinînaltul tăriei, parcă de pe Caraiman alunecăo stea lăsând pentru o clipă o dârăincandescentă. Steaua cădea parcă sprePoiana Ţapului. Aşa s-a stins în dimineaţade 7 august 1911 nu un opaiţ, ci o torţă.

A fost înmormântat la Sinaia pecheltuiala Ligii culturale. Pentru prima datăse odihnea şi el, cel care avusese revelaţianobleţii neamului său.

BibliografieZaharia Sângeorzan, Pelerini români la

Columna lui Traian, Bucureşti, 1979, Ed. Sport-Turism;

Ion Dianu, Pe urmele lui badea Cârţan,Editura Sport-turism, Bucureşti, 1979;

Ion Chindriş, Chipuri din trecutul neamului,Editura Albatros, 1977.

Cuget clar nr. 1/1936;Maria Tătulescu, Smara Gheorghiu

animatoare a învăţământului şi culturiiromâneşti, în Studii şi articole de istorie,XXXVII-XXXVIII/1976;

Mihai Stoian, Drum de luptă, drum de pace.Reportaje istorice, Editura Militară, Bucureşti,1981;

Constantin Dobrescu, Memoriadocumentelor, Ploieşti, Editura Elapis, 2011;

Constantin Dobrescu, Carmen Băjenaru,Societatea literar ştiințifică „TinerimeaRomână”, 1877-1948, Editura Premier, Ploieşti,

2013.

110 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013


În sens modern, recuperator, întreagapoezie a lui Florin Dochia de până acum

este elegiacă. Un amestec de romantism,expresionism şi suprarealism, care încearcăintens cote şi mai noi, adesea, mai ales înultima vreme, tentat de ţărmurile Eladei.Poetul face parte din categoriaexperimentaliştilor cu orice preţ şi cusuccese indiscutabile. Vizitele sale sunt aşade numeroase, multe numite de el însuşi,în spiritul cuceritoarei meta-poezii, allivrescului dus până în pânzele albe, încâtnu-i cazul nominalizării.

În mod special, elegiile parcurg toatestadiile, de la sensul primar la cel mairecent şi mai intim, cerebral şi senzual.Pentru că ele au mereu în vedere orfismulexistenţial, chiar şi atunci când filtreazăcotidianul, meditaţia şi realul colocvial.Ciclul acestor elegii desemnat ca atare,începând cu Elegii de pe strada mea,continuă cu Elegiile căderii, care se vormai dinamice, fără să ajungă la exageratevalorificări negative. E clar că strada,oricât ar părea de periferică îndeterminările ei topografice, e, de fapt, ostradă imaginară-spiritualizată, „e un altcartier al inimii, undeva / undefuncţionează toate valvele şi fantezia seoxigenează suficient ca să producă ceva /ca un zbor de fluturi” (Elegia a 26-a:câteva obsesii). Obsesii şi aceeaşi scriiturăaparent prozaică şi mult prea livrescă segăsesc pretutindeni, contrapunctate despiritul ludic, contemplativ, (auto)ironic,

parodic-sentimental („mângâi fecioareleuitate în umbrele ierbii”) şi, fireşte,imaginar.

Poemele din Elegiile căderii, care auindependenţa lor, dar fac corp comun cuanterioarele elegii, sunt mai dense,oralitatea se rafinează acum într-un lirismconsubstanţial. Repet, în căutarea şistatornicirea unei voci distincte, FlorinDochia e deschis către orice exempluliterar, ca orice postmodernist cu voie saufără voie. Captivat de suflul clasic-modern(„trec munţii spre Elada / ca şi cum aştrece strada”), îşi temperează emisiile,formulează clar şi melodios în acord cuexcitaţiile entuziaste, acestea din urmă celmai des (auto)ironice şi parodice. Oricum,poetul pendulează între realitate(„înhămat la viaţă”) şi vis, între peşteră şimunte, între „răul ascuns în carne” şitentaţia ascensională, între călătoria însine şi printre ruine. Nici o teamă: spuneaun gânditor-poet că lirismul e un abisconfortabil. Iar spectacolul e al lumiiîntregi, de la sărbătoare la probalabirintului, până la absurd şi grotesc.Spectacol de lumini şi umbre: „mă voiîntoarce în lumina / din spateleobscurităţii / cum se-ntoarce munteleîntotdeauna în grăuntele de nisip, / cumse-nchide el acolo şi doarme / cuanimalele şi insectele, / cu toate câmpiileşi pădurile, / cu toate repezi torentele şipâraiele leneşe, / cu alpiniştii lipiţi destâncile antropomorfe, / ca nişte desene

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 111

semnal Constantin TRANDAFIR

Constantin TRANDAFIR

Pe strada imaginarului

rupestre / pe care numai eu le mai văduneori, / când sânul iubitei / se dezbracăde plajă / şi se scufundă în valuri” (Elegia37); „m-am ascuns într-o peşteră / dincare se văd uneori / umbre nedefinite /din întâmplările junglei” (Elegia 43).

Căderea are mai multe conotaţii, niciîntr-un caz una bacoviană. Rareori poetulîncearcă ethos-ul antic al tragicului, maicurând în dicţiunea bufonadei-amare. Emai degrabă coborâre, într-un regimdiurn-nocturn. Sau o cădere în sus („oricecopac va prinde rădăcinile în cer”),cădere în lume, în timp, în singurătate şi,de ce nu, căderea în literatură, cum arspune Derrida.

În călătoria sa terestră spre lumeaeternă a poeziei, autorul e însoţit de o

lumină pe cât de minunată, pe atât deechivocă, Prinţesa care vine sub soaredin ploaie, din spuma unui val timid şiintră în Elada lui. Aici textul seredesenează cu expresivitate specifică,unde ambivalenţa îşi spune cuvântul: „eavisa fluturi, visa albine, / îngerul se făceacocor şi cădea fulgerat / într-un câmpviolet // ultimul tablou este deja pictat, /pictorul iese din viaţă încet” (Elegia 59.Intrarea Prinţesei). Se reinventează altfelde singurătate, atinsă elegiac decatifelări ca pielea prinţesei, desentimentalitate bolintineană, depasagere naufragii şi de căderi luciferice.Căci fantasmatica iubită, spre deosebirede fata „din rude mari împărăteşti”, seînalţă la cer şi devine stea jinduită.

Prins în lumea cuvintelor, l-amnumit pe Florin Dochia după titlulunei cărţi a lui, îşi înfăptuieşte cultulpentru comunicarea de la început, înfond pentru mijlocul de existenţă alpoeziei. În mod normal şi curent,acesta este şi laitmotivul volumuluiElegiile căderii, uneori declarativ:„mâine voi urca pe muntele cel maiînalt / pe care mi l-am imaginatvreodată. / Fără îndoială, faptele nuexistă, există numai imaginea mea /despre ele, / imaginea pe care odescriu în cuvinte. Numai cuvinteleexistă şi de ce vă miraţi?” (Elegia44); „a scrie poezie e ca şi cum aidansa / sau ca şi cum ai locui însuburbii, / unde nu ajunge metroul /şi nici un taxi nu se aventurează /(trebuie să-mi aduc aminte / să-nchid fereastra de la baie / să nuintre noaptea liliecii / la vânătoarede efemeride) (Elegia 47).Spontaneitate şi rigoare e aceastăpoezie. Parcă şi mai mult meşteşug.

112 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

Constantin TRANDAFIR Constantin TRANDAFIR

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 113

Călare prin noapte şi vânt oare cinegoneşte? E tatăl, el fiul în braţe îl ţine.Îşi strânge copilul aproape la pieptşi îl încălzeşte pe braţul lui drept

- Băiete, de cine te temi cu privirea plecată?- Tu nu-l vezi pe-al ielelor rege, o tată,Au nu-i vezi coroana şi coama măreaţă?- Copile, acelea-s fuioare de ceaţă!

Copilule drag, haide vino cu mineŞi mă voi juca multe jocuri cu tine.Prea plin este ţărmul de flori feluriteIar mama mea poartă veşminte aurite

- O tată, o tată, n-auzi ce-mi promiteAl ielelor rege cu vorbe şoptite?- Copile, copile, dar te linişteşte,Acela e vântul, prin ramuri foşneşte!

Băiatule drag, haide vino cu mineCopilele mele te-aşteaptă, ştiu bine.Copilele mele vor fi pentru tineLa leagăn, cu dansuri şi cântece line

- O tată, o tată, dar nu vezi tu oareRusalce şi iele în bezna din zare?- Copile, copile degeaba privesc,Sunt sălcii bătrâne ce sure sclipesc!

„Mi-e drag chipul tău, mă-ncânţi, te doresc,De nu vrei să vii, am să te răpesc.”- O tată, o tată, mă strânge ca-n cleşte,Vai, regele ielelor rău mă răneşte!

Tremură tatăl în goana cea mare,Copilul ce geme îl strânge mai tare,Ajunge la curte cu mare efort,Copilul în braţele lui era mort.

Traducere de Dan Dănilă

translaţii Dan DĂNILĂ

Johann Wolfgang GOETHE REGElE IElElOR

Ştefan Al.- Saşa şi Gherasim Rusu Togan la Casino Sinaia

Valeriu MariusCIUNGAN

SEMAFORUL VERDE

ce simplice frumoşierau trecătoriiunul după altulce firesc

îşi ţineau rânduldădeau cu eleganţă prioritatepăşeau cuviinciosdisciplinatîn deplină legalitateîn ambele sensurila culoarea verde a semaforului

se priveau faţă în faţăîşi sfredeleau retineleîşi răscoleau trecutulşi citeau gândurileîşi călcau în picioare principiilede-o viaţăîşi făceau avansuripromisiuni mutelegămintepreţ de câteva clipe

unii se îndrăgosteau pe locpe zebrăalţii puţin mai încolodupă colţ

alţii( pe care îi vom regăsi pe bordurilecartierelordin periferie în viitoarele mele poemedepresive)niciodată !

stam la pândăgata să ţâşnesc la culoarea verde asemaforului

mă întrebamcum nu ai putea să te îndrăgosteşti de-o fatăţâşnind din sensul celălalt,care să-ţi spună :treceam pe-aicişi te iubesccum n-am iubit vreodată !

ce frumoşi erau trecătoriitotul părea firesc !

Veghe

eşti tu aceea care-n ruga nopţii tainic îmiveghezi tăcereasunt singur rătăcesc cărarea-ntre pământ şistelesunt singur ispăşesc păcatul, îmi petrecdurerea‘napoi în trup, din trup ’napoi în suflet, spre-ale mele

tăceri,credeam că îmi veghezi tăcerea ,oocroteşti de zvârcolirea nopţiişi căutând lumina am ajuns târziu şi obositprin asfinţit în noaptesunt singur şi frumos îmi ispăşesc păcatul ,îmi petrec durereadin trup în suflet, din suflet înapoi în trup ,îndulci păcate

şi aş fi vrut să mă răscumperi-n seara deiubirepoate în dimineaţa parfumului tăcut şidesuet de searăeşti tu aceea ce îmi spovedeşti , ce îmiasculţi tăcereadimineţii

şi-ai vrea să fie dimineaţaseară ?

şi seara dimineaţăşi dimineaţa searăiară ?

114 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

poezie Valeriu Marius CIUNGAN

LINIŞTE

cum aşezai pe perna moalesonetul stins, păru-mblânzit de semilunăactor de-aş fi ţi-aş pune-n poaleun vers profan, nedemn,neisprăvit să-ţispună

că poate sunt actor şi poate suntem astfelce strâmtă şi subţire ne e mărginireacum tâmpla albă odihneai în puf de gâscăşi parcă se-odihnea şi ea , şi o ţineam în puf, iubirea

era curat în aşternuturi , era atâta linişte înstraiecuvintele frumoase le pitisem decuseară-npernăîţi atingeam cu-n răsărit nelămurit privireata bălaiecu o tăcere nedesăvârşită şi puţin nedemnă!

Cum e

cum este fără minecum e să nu poţi să m-atingicum e să simţi durerea - un nod în gâtsă nu poţi să o strigi

cum e nedreaptădureroasăsecunda-n care plecşi timpul se destramă în secunde dureroaseîn care vinşi plecşi sunt parfumşi nu mai sunt prin casă

cum e cu mineclepsidră caldă de nisip, să te contopeştisă curg cu fiecare bob mărunt de aur-n jumatea ceasului de vară-n care măiubeşti

cum e cu fericirealumina lunii , necontenită-mbrăţişareasărutul răsăritului cu noaptea de iubirea ţărmului necontenit sărut cu marea

îmbrăţişarea ţărmuluicu marea

aşa o fi!

O ALTĂ LUME

se închise cârciuma din cartier,mocnise zvonul ce era de-acum sentinţăşi am rămas încremeniţi în faţa drugului defierce ţintuia o uşă rece-un zid de neputinţă

şi becul palid, obosit de-atâta veghes-a stins, nu-l mai vedeam ca pe un far înnoapte, cum ne-adunam din întâmplarea zileisă povestim cu amănuntul a noastre-nvitejie fapte

grilajul umed ruginit ce să păzească?când lăzile de bere nu mai sunt aicea, ci înaltă parteşi duse-au fost cu ele sufletele noastre,nespuse, pelerine, necitite-n nici o scrisăcarte

şi parcă mersul era altul spre pubele,împleticiţi, nostalgici, unii-ndrăgostiţi, tăriane-o luam de-acuma din isprăvi trecuteşi tristă, lungă ne era călătoria

ne întorceam fără suflare, fără rost, sprecasă,lumina ne rănea pe trupul istovit, o zeghe, tăcuţi speram o cârciumă doar pentru noi înaltă lumeşi becul palid, obosit de-o altă lungă veghe!

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 115

Valeriu Marius CIUNGAN Valeriu Marius CIUNGAN

Georgian GHIȚĂ1. Şotron

Seara îmi şterg tălpile de resturile bitumuluişi plec printre dungile neînţelese alescrisului fără parfum, fără zâmbetca braţele mele, ca ochii tăi închişipe numerele încarcerate arunc pietre

paşii îmi cunosc labirintultrupul îmi leagă cerulluna pierde bucăţi de pieletot mai trasă tot mai receeste un nou alb-negruîn acest decor pământesccel vechi, cu un deget tăiatse prăbuşeşte ca un bolovanpe lacunele sale

privirea cu miros de cretădansează precum un clovn bolnavdată lungă şi linişte de bitumrebelă ca seara

2. Timpul miroase a oameni

Călcând peste cioburile timpuluipaşii noştri se pierddevenindsemne mai negre ca însăşi frica de moarte

cuvintele arse, ale ei, ale luise agaţă de balustrada nemuririide-ar fi alei... de-ar fi un glassa ne urmărească, să nu ne şopteascăieşirea din labirint

luna ne priveşterece precum noapteamagmă nestinsă, rătăcită în oceanulpăcuriu

străpunge neomul cu ochi goi de matelot

scrumul coroanei, urmele apusuluiea, el...cioburile timpului, balustrada nemuriinoi...

3. Cutia de chibrituri

M-am ascuns lâng-o cutie de chibrituride multe ori îmi imaginez că nu eşti tu, că e doar lumina care cade pe covorsfâşiată precum un trup ce se zbate învisare

Tremur, izbit de amorul anarhic, înstrăinat ca o candelă sudată de vitraliile unui lăcaş tot mai gol

Un fragil păcat la buza oaselor, mă-nţeapă cu-atâta vânt şi-atâtasingurătate, încât sufletu-mi pare foarte greu de parcă atârnă de el un înger

Gândul începu să-şi dea ultima suflare, aşezat pe mâna catranului miopsărutându-şi ecoul strigătului de ajutor.

4. Tu eşti...

Ochii tăi înăuntru ţin o corabie şi mi-o dauplină cu velur de privire goală şi rubinesfărâmate de visuri, de căderi, de degete. Azi-dimineaţă un demon a prins aripi într-unmoment de neatenţie şi coarnele sale înlăturatetrosnesc sub picioarele mele pe asfalt.

Voalul primăverii în bulbul trudit de sensurlet sau murmur, trăsură sau emul, tu zaînălţată din ţărână cu sânii de nori,cataractă

116 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

poezie Georgian GHIŢĂ

de luceferi sau de pică.Alături o oglindă se apleacă, îţi transformiprecisuldevenind o femeie rece, o stafie cu voalulprimăveriiîn bulbul trudit, plutele îţi cară mersul şirazelespre amurg lucirea.

5. Semn

Pe drumul măturat cu plete de vântfulgi de ţărână se înalţă ca o pânză pecatargul ceruluiochii închişi în zig-zag dansează chiar dacămâinile melenu cunosc semnulaştept ca ziua să cadăşi lustruiesc pantofii pentru ce va fi.

Când stă Hristoscandela şlefuită înfige raze în trupu-mio veşnicie goală fără toarte creşte din ţărână lipindu-se de ţărânădin unda neantului se naşte ultimul refluxheruvimi coboară ca să-şi orneze frunteacu flori de busuioc ca ultimele cuvinte aleunui muribundşi locurile, ochi mari rămas-au înmărmurite.

6. La fel

Aşteptsă vină ceva necunoscutaştept să se scurgă pe undeva timpuldin retinetimpul, cel care mă loveştelăsându-şi amprentele pe chipul meu

Totul e la felglasul orelor grijulii cu itinerariul timpuluise ascunde în vorbe măreţeacelaşi freamăt constant

fără de care oamenii s-ar usca şi ar muri

Sufletu-mi îngenunchiat stă de strajăpe alocuri se zăreşte o nuanţă de îngeri ce se scaldă într-o zare de aprilieprintre ei curge o razăbubuie pământul -- totul e la fel

7. Celelalte cuvinte

Privirea mea alunecă din oglindă în oglindămă subţiez fluvial risipindu-mă către nu-ştiu-undele din faţăcătre nu-ştiu-undele din spatestau drept şi încerc să fac un paso întreagă liotă de cadre fumurii se pune înmişcare dinaintea şi dinapoia meazbor după strigătul cuvinteloreu, corbul albşi prind în mâini zareacondamnând acest celibatar ameţitde amprenta secundei

8. Ieri

Seara se scurge peste clorofilele noica un strop de sudoare pe liniile palmelorurc în golochi rigizi şi greicerul se umflă în jgheaburile frunzelor sluteoamenii-n ceaţă stau muţişi neputinţa îi năruieplouă...pe pervaz alunecă toţi noriiîn suflet... pustiu... şiplouă... ca şi ieriîmi adun chipul pierdutplouă...cristale curg pe elşi timizi, cei fără vină mă îmbrăţişează

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 117

Georgian GHIŢĂ Georgian GHIŢĂ

Alexandre AMPRIMOZ

Poet şi critic de artă, născut la 14 august1948, la Roma, şi devenit cetăţean canadianîn 1974, Alexandre Amprimoz, esteactualmente profesor de literatură francezăla Universitatea din Manitoba. A publicatunsprezece volume în limba engleză şi patruvolume în limba franceză. Numesc aici doarcâteva dintre ele: Cânt solar (1978), Selecţiede poeme (1979) Sculpturi în gheaţă (1981)Fragmente de vise (19S2) şi Sfaturi pentrusinucigaşi (1985). Poetul AlexandreAmprimoz oferă o fericită şi semnificativăintersectare a lumii mediteraneene cu cea aWinnipegului din nordul Canadei, fiindcăpoezia sa, sculptată cu sensibilitate şiarmonie, este puternic marcată de cele douăpermanente prezenţe. Poet meditativ, cu olargă paletă coloristică, Alexandre Amprimozrespinge intuitiv superficialitatea, folosind unlimbaj direct şi precis în stil laconic şi degajat,deloc ostentativ, exprimându-se cu egalăatitudine atât în limba engleză cât şi în ceafranceză. (Victor STEROM)

ORIUNDE ÎN ALTĂ PARTE

De când sunt aiciamintirea unor peisaje mult mai frumoaseîşi strânge aripileînlăuntrul meu.Chiar aşa spunea:era felul lui de a vorbi...

Şi de ce să presar diamantepeste îndoielile mele smălţuite.În această lumeîn care nici fizicaşi nici graţia nu-şi au loculpietre nu pot să zgârie...

Pe mugurii săiaromaînţelepciunii aşternea întuneric.

Nu pentru că aş şti cine ştie ce,spunea el.Dar trebuie să încep să adunlucrurile pe care nu le cunosc.E singura cale de a parcurge aceste poeme -încântarea lor imprevizibilă.

IMPACTUL LUCRURILOR REPETATE

O frunză întunecată.La marginea eivântul picură cuvintele soarelui.

Aici oare lumea de bumbac purpuriu defilează sub umbrele trandafirului? Ce temei are viaţa când un fruct întârziat personifică germanii zorilor?

Dar nu acestea-s lucrurilepe care vreau să le spun,silabele mele nu mai seamănădacă n-am un espresso; trăiesc la Windsorşi toţi cred că sunt francez,accentul mi-e celtdat fiind privilegiulunui fundal de clasici;accentul îmi e celt,bătaia inimii, română.

ANOTIMP ANOTIMP

Noaptea-şi aminteşte de pâinea pe care a frânt-o amintirea noastră.

Aceste scări prăfuitereverbereazăo muzică greu de-nţeles.

Dansez cu vara,ce-şi schimbă liziera.

Traducere de Petronela NEGOŞANU

118 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

poezie canadiană Alexandre AMPRIMOZ

Cărţi comentate de:Victor STEROM

Gabriel-Vincenţiu MălăescuMarea de viseEd. Armonii culturale, Adjud, 2013

„Nu mai ştiu/ de câte ori mi-am mutatvisul, precum cortul/ într-o tabără demaci./ De atunci/ cutreier noaptea/gândurile tuturor,/ încercând, să adun/mierea cuvintelor/ nerostite.” (Vismigrator) Starea poemelor din acest alcincilea volum, se destructurează ciclic şicentripet pentru a se restructura în însăşifirea materiei ce poate fi deopotrivămişcarea şi repausul, visul ori zborul...Altfel spus, Gabriel-Vincenţiu Mălăescu îşiasumă viziunile ce stau sub semnulrevelaţiei; de pildă, înclinarea spreinteriorizare, spre vibraţie sufletească, spresublimare ideatică în construcţia lirică desferă latitudinală cu accente îndreptatecătre inefabilitate având la bază tensiunibipolare. Poetul Mălăescu ştie să dearezonan ţă meditativă şi sens tulburătorgesturilor, chiar şi atunci când nu ruperitmul şi fluxul poetic de la primul cuvânt laultimul un siaj continuu. Delimitările dintrereal şi imaginar sunt absorbite deîntâmplări văzute într-o oglindă insolită.Sigur pe sine, intuitiv fără mari complexe,Gabriel-Vincenţiu Mălăescu îşi adunăobsesiv şi reflexiv din memorie momenteletrăite ori visate totul la o scară hiperbolică.

„Nu am cunoscut/ mai devreme noapteaaceasta,/ altfel aş fi mers desculţ/ săîntâmpin păsările cerului./ Nu am ştiut /câtde departe se duce lumina,/ altfel aş finotat/ până dincolo de linia orizontului./ Nuam primit/ vreun semn din lumea nevăzută,/altfel m-aş fi oprit din alerga re/ să surprindfrumuseţea clipei.” (Frumuseţea clipei)

Matei VişniecSecuri decapitateEd. Tracus Arte, Bucureşti, 2012

Meditaţia lirică este la Matei Vişniec ocontinuă confruntare cu limbajul, rupânddin cuvinte vibraţia afectivă întrusublimitate. Poemele din această carteapărută în ediţie bilingvă - română-franceză - în traducerea autorului, suntmai mult laxe decât concentrate şi adunăîntr-o imagine-paradigmă, cele văzute şicele nevăzute, mărturisitoare şi inefabileîn acelaşi timp unde simbolul şi metaforaprefi gurează cuvântul-cheie, deschizândlargi şi semnificative conotaţii în contextulmesajului poetic susţinut din mai multeunghiuri în care subtilitatea gândirii,rezidă în temele ideatice şi implicit înreflecţii. Vocea poetului Vişniec, sobră,disimulează o dispoziţie a sufletuluidoldora de visul şi de împlinirea mariipoezii moderne. Pe când ochiul aceluiaşipoet pipăie contururile metafizice,bucurându-se de culori şi nuanţe diverse.Poetul Matei Vişniec vorbeşte în versuride o expresie oarecum dură, încordată.Dar, patosul, aşa cum îl vedea Arghezi, deo energie eruptivă, este semnificativ.Tensiunea e cât se poate de activă învibraţia persuasivă a tonului, cum şi înamploarea gesturilor.

„Nu mă vorbiţi de rău/ n-am vrut să văspun toate acestea/ am vrut să tac dar/tăcerea s-a evaporat în ultima clipă/ amvrut să mai fac o ultimă reverenţă/ şi sămă retrag/ dar în ultima clipă, în timp îi cefăceam reverenţa/ pasul mi-a alunecat/corpul meu imens s-a prăbuşit peste oraş/a strivit bisericile, circul, clădirea/administraţiei/ a lăsat o gaură imensă înpiaţa centrală/ cînd am vrut să mă ridic/era prea tîrziu/ cuvintele au ţîşnit singure/speriate poate de atâta cădere” (În timpce făceam reverenţa)

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 119

breviar Victor STEROM

La un an după publicarea „Jurnal(ului)anapoda”, Ion Ochinciuc oferă cititorilorvolumul II al acestuia, intitulat, la fel deinspirat, „Viaţa ca anecdotă”. Titlul ne-arputea duce cu gândul la cunoscutul volum allui Marin Preda, dar numai atât (şi bine afăcut autorul că nu a mai adăugat şi acel „o”care chiar ar fi putut crea confuzii).

Nici „Viaţa…” nu este însă un „jurnal”propriu-zis, după cum nu a fost (este) nicivolumul I. Ci mai degrabă „o colecţie dememorii” (dacă este îngăduită expresia), careiarăşi ar duce cu gândul la „Memorii(le)aproximative” ale lui Vlad Muşatescu. Cucare, din nou, nu are prea multe în comun.Decât atât cât au două puluri de „şubah” (îşimai aduce aminte cineva de acest joc? – deştrand, cum l-am cunoscut eu în copilărie -, s-o mai juca pe undeva?) care se atingtangenţial, pentru ca apoi fiecare să-şiurmeze propriul traseu şi să intre în găuridiferite.

Dacă în „Jurnal…”, o mare parte dinsubstanţa narativă face referire la copilăria,studiile şi formarea profesională a autorului,„Viaţa…” cuprinde îndeosebi „secvenţe” dinperioada de maturitate. Căsătoriile eşuate,relaţiile până la un punct tensionate cu copiii,ca şi celelalte „amintiri”, totul, dar absoluttotul, este prezentat la modul cât se poate desincer şi nu e greu de intuit un zâmbet amaral autorului în momentul în care le-a „cedat”colii de hârtie.

Bineînţeles că nici de astă dată nu lipseşteAsmodeos (Asmodică), spiriduşul – „înger-păzitor dar şi-un drăcuşor”, pe care autorulnici măcar nu-l revendică – „nu am atâta

fantezie”, zicea în volumul I -, fiind întâlnitatât în vechile scrieri iudaice (Asmodeu), câtşi la romani (Asmodeos). Acesta (un„daimon” socratic personal), ca şi în „Jurnal…” îl incită pe autor la rememorarea „ţintită” aunor întâmplări sau personaje, îl descoase,ori îl temperează şi recheamă la momentul încare a rupt firul epic. Întrucât, între timp,autorul s-a „pierdut” în amintiri pentru a maiconsemna ceva ce tocmai i-a revenit înmemorie şi care la rândul său îl duce laaltceva etc., pentru că se lega într-un fel dece relata până atunci, ori trebuie neapăratspus acum; pentru că, altfel, cine ştie când i-o mai veni rândul! Sau va fi uitat.

De altfel, aceste digresiuni, lungi„paranteze în paranteze” (fără semnelegrafice respective) fac parte din „reţeta”folosită de autor, fiind o „specialitate a casei”,o marcă a acestei (acestor) scrieri. Se vede înacest fapt nu numai o voluptate, o bucuriede-a dreptul ludică a autorului (ceea ce-l faceşi mai atrăgător) de a împărţi cititorului„felii” din viaţa sa (trăită, de altfel, din plin! –cu tot ce presupune acest cuvânt), ci şi oanumită febrilitate, aproape grabă în a leconsemna, de unde şi aparenta incoerenţă şilipsă de atenţie pentru stil. Nici vorbă de aşaceva, însă, din moment ce autorul însuşi, încăde la început, de la primul volum, deci, făceaprecizarea că nu va fi vorba de o consemnarecronologică a faptelor, ci efectiv aşa cum îirevin în memorie. Este, cu alte cuvinte vorbade un anumit tip de scriitură în modconştient asumat.

Având „aprobarea” pentru titlu a bunuluisău prieten Carol Malinovski-Mălinescu (cine

cărţile prietenilor Iulian MOREANU

120 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

Iulian MOREANU

Ion Ochinciuc: „Viaţaca anecdotă”

nu-l cunoaşte din interesantele sale rubrici laradio despre „lumea celor care nu cuvântă”,cu spumoasele şi pline de tâlc fraze de final -şi mai recent, a plantelor?), autorul deschidecu generozitate sacul amintirilor. E însă foartegreu de făcut o selecţie, pentru că a cunoscutde-a lungul vieţii atât de multe celebrităţi şi aavut atât de mulţi prieteni (dintre care, mulţidintre ei au trecut în lumea umbrelor) - încâtnu e greu de bănuit că în curând vom aveabucuria de a ţine în mâini şi un al treileavolum. Iată numai câteva dintrepersonalităţile de care îl leagă/l-au legatvechi şi frumoase amintiri: Angela Moldovan(şi Anatol Sandu, medic psihiatru, primul soţal cântăreţei), baritonul Petre Ştefănescu-Goangă, prof. dr. Gogu Olănescu, StelaPopescu („o actriţă completă”), H(ristu)Nicolaide. Sunt numeroase, de asemenea,relatările despre întâlniri, şarje amicale oriîntâmplări cu şi despre confraţi în alecondeiului: Marin Preda, Zaharia Stancu, DanDeşliu, Vlad Muşatescu, Ion Hobana (IonMantaroşie pe numele adevărat), MirceaSântimbreanu, Corneliu Leu, Iuliu Raţiu etc.Nu lipsesc glume ai căror protagonişti au fostRadu Beligan, Stela Popescu, Dem Rădulescu.Prezente în aceste amintiri sunt şi figuricelebre ale televiziunii din anii ’70-’80:Carmen Dumitrescu, Alexandru Stark („untandem recunoscut mai ales prin tupeu”),Tudor Vornicu (cu un trecut nebulos).Numeroase pagini prezintă aspecte mai puţincunoscute ale vieţii unor personaje politicede la vârful puterii din vremurilerememorate.

Sunt atât de numeroase numele deactori, cântăreţi, scriitor, ziarişti, politicieni,medici, realizatori radio-tv ori pur şi simpluprieteni, întâlnite în acest „Jurnal”, încât unindice de nume ar fi foarte util. Sigur, multedintre ele sunt necunoscute pentru cei ce nuau trăit acele timpuri, dar pentru cititorul„matur”, toate relatările despre acestepersonaje sunt nu doar interesante (pentrucă sunt prezentate aspecte necunoscute

„publicului larg”, relatate însă de la „primamână”: aventuri, „vicii”, vorbe de duh,pasiuni, mod de a fi, amănunte biograficeinedite etc.) cât şi declanşatoare de amintiriale unor vremuri trecute, cu bunele şi relelelor, în care, cel puţin câteva zeci de ani, uniidintre noi am fost contemporani cu ele, ca şiautorul.

Prin lectura „Vieţii…” sunt dezvăluite artaşi uşurinţa mânuirii condeiul, iar stilul„sprinten”, fără ifose „arhitecturale” fac dinlectura cărţii o încântare. Citind-o penerăsuflate, am avut la un moment datsenzaţia că văd, cu ochii minţii un copilfăcând desene „libere” cu cretă colorată peasfalt. De altfel, cartea maestrului IonOchinciuc se poate deschide chiar laîntâmplare pentru a ne oferi garantat olectură încântătoare, ce emană şi îndeamnăla optimism, bună dispoziţie, tonicitate, poftăde viaţă. Este pur şi simplu uluitoarevitalitatea cu care autorul, ajuns la o vârstărespectabilă, ne oferă un regal memorialistic,într-un ton şugubăţ-moldovenesc, de„povestitor” pentru cei trecuţi de o anumităvârstă (şi nu numai).

La finalul cărţii, autorul a adăugat o„Anexă cu prieteni” (crochiuri semnate înmajoritatea lor de către Serghie Bucur şiînsoţite de câte o epigramă ticluită de ŞtefanAl-Saşa), deosebit de onorantă pentru cei ce

se regăsesc în ea.


Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 121

Un fenomen foarte bizar seaccentuează în cultura noastră, bag

sama, în această vreme a tuturor schismelor.La nivel micro, local, este o efervescenţăsurprinzătoare, festivaluri, spectacole, taberede creaţie, simpozioane, conferinţe, întîlniricu scriitori, spectacole, cercuri, expoziţii,toate organizate oarecum dincolo de circuituloficial, prin pasiunea totală a cîte unui„apucat”, multe de un nivel mai înalt şi multmai vii decît acţiunile „oficiale”. Căci, la nivelmacro, blocată în spaime atavice şiautocenzuri incredibile, cultura instituţionalăeste grav încremenită în proiect şi, sufocatăde politic, abia mai gîfîie. ICR a trecut de lacoşmarul Marga în parodia Lilian Zamfiroiu.După eşecul Tîrgului de Carte de la Paris, ceicare l-au boicotat nu s-au putut exprima, dindecenţă. Cei care au fost acolo nu puteauvorbi, fireşte, decît de bine. Şi atunciimaginea exactă lipseşte. Despre FestivalulEnescu se vorbeşte în continuare în termenidenigratori, consumă inutil bugetul. Revisteleliterare agonizează. De exemplu…

*La Revista clujeană de prestigiu istoric

TRIBUNA avem în continuare acelaşi tip deconducere totalitară, stalinistă la modul frust.Lucru incredibil pentru anul de dizgraţie încare ne aflăm, dar perfect posibil în„România altfel”, vorba lui Boia care a stîrnitatîtea valuri. (Anticipînd un punct pe care îlvoi aborda niţel mai încolo, cine ar fi avutcuraj să dea cartea lui Boia la bacalaureat? ÎnFranţa, asta ar fi fost perfect posibil).Semnificativ pentru rolul social nul alintelectualităţii azi, vocile de protest ale

scriitorilor nu au putut remedia situaţia. Maibine zis tăcerea celor mai mulţi.

*Între timp, şi Revista TRANSILVANIA

ţipă de durere pentru că i se pregăteştesugrumarea. Ca străvechi colaborator, mădoare amarnic. Ce folos, pe „ei” nu-idoare nimic…

*Nu putem trece uşor peste ICR. Ce trist

este să vezi un intelectual de talia DoineiUricariu extaziindu-se de succesul americanal Fanfarei Ciocîrlia. După ce ICR (şi cel de laNew York avusese sarcina cea mai grea, şiobţinuse o vizibilitate excepţională, fusese uncap de pod excepţional al artei româneşti deazi în occident) reuşise să impună arta şiartiştii de azi, lucru esenţial. Am regresat înpre-modernitate, în folclorismul prost şi deprost gust. Păcat. Iar dl. Zamfiroiu, dupăcelebrul său interviu din Adevărul, a stîrnitun general hohot de rîs şi o stupefacţieprivind deopotrivă colaborarea sa cuSecuritatea şi indigenţa sa culturală.

*Pentru cei care nu văd dincolo de

mizeriile găştilor noastre literare, o ştiresuper-enervantă: Scriitorul Mircea Cărtărescua cîştigat Spycher - Literaturpreis Leuk înElveţia. Premiul, considerat una dintre celemai importante distincţii literare europene,este acordat de fundaţia elveţiană StiftungSchloss Leuk (Fundaţia Castelul din Leuk).Cîştigătorii obţin o bursă şi dreptul de şederela castelul din oraşul Leuk timp de două lunianual, pentru o perioadă de cinci ani. Ciudatcum acest scriitor, cel mai mare alături de

122 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

Christian CRĂCIUNpelingeneze

Christian CRĂCIUN

Vara nu-i ca nimic…

Eminescu, este atît de apreciat în lume şi atîtde hulit printre compatrioţi. Cum afirmă, cuexasperată de dragoste durere, într-uninterviu: „am fost eliminat din viaţa publicăde la noi cu o brutalitate securistică, şi nu mi-a luat nimeni apărarea. Cei din lumeaculturală m-au tratat la fel […]… nu însemnnimic pentru nimeni în România de azi. Numai am nici o legătură cu viaţa publicăromânească şi nici nu vreau să mai am.Trăiesc în colţul meu liniştit, pentru primadată împăcat cu mine însumi, relaxat, fărănimic de arătat în afară. Îmi ignorcompatrioţii la fel de mult cum mă ignoră şiei pe mine. S-au rupt legăturile, nu mai amnimic să le spun. Că trăiesc în Austria, înAmerica sau în România e total indiferentpentru mine. Înstrăinarea e aceeaşi.[…] …puţine lucruri mă interesează mai puţin. N-am trăit niciodată între scriitori. Cred cărelaţia dintre mine şi lumea literară de la noi,întotdeauna una incomodă, a depăşit şiinvidia, şi ura pe care le-am suportat treizecide ani în şir. Peste toate s-a aşternut cea maisenină şi mai sinceră indiferenţă”.

Cum să nu-ţi vină să dai naibii toateinteresele? Mă gîndeam la mitul acesta carese gonflează atît de mult în ultimii ani şi carene îndoctrinează despre cît de neînţeles eraEminescu de contemporanii săi. Totuşi,poetul şi gazetarul incomod era primit lapalatul regal, era admirat de miniştri, elitaculturală a ţării l-a impus, a avut parte înfond de funeralii naţionale. În vreme ceMircea Cărtărescu este supus unui oprobriupublic de către tot felul de nulităţi sauoameni talentaţi dar caractere mărunte,roase de ranchiune. Despre politicieni ce săspun, a-culturali şi anti-culturali, nu avem nicio pretenţie.

*Femurul lui Brâncuşi. Avem un deosebit

talent al falselor omagii. Un nene cu neuroniiodihniţi (urmat desigur de o mulţime deţuţări cu diferite interese) îşi dedică toateenergiile repatrierii osemintelor lui Brâncuşi.

Sigur că politicienii care nu pierd nici o ocaziesă frizeze patologia demagogiei au plusatimediat. Oameni buni, nu avem ce face cufemurul lui Brâncuşi! Nu sunt moaşte! Dacă îliubiţi într-adevăr, lăsaţi-l să fie vizibil înMontparnasse, şi nu anonim la Hobiţa. Deunde a plecat tocmai ca să nu rămînă unsimplu cioplitor de stîlpi de prispă şi de cruci.Omul a ales Parisul în deplină cunoştinţă decauză, ştiind că locul lui era acolo, că era multprea mare pentru sărmana Hobiţă (care îlignoră şi azi complet şi n-are nici un merit înnaşterea lui) dar chiar şi pentru „parizianul”minor Bucureşti. După cum statul român aales să-i respingă operele şi să tragă cuKirovul de Coloană. Niţică asumare a vinei,un strop de cenuşă pe creştet n-ar stricaînfierbîntării panromâniste. Mai bine băgaţide seamă cîte monumente de arhitecturădispar săptămînal sub hărnicia distructivanalfabetă a primarilor şi samsarilorimobiliari!

*După desfiinţarea TVR Cultural, rămasă

fapt împlinit după principiul sacrosanct alscriitorului român: „de vreme ce eu nuapăream acolo, lasă să-l scoată”, acumdispare şi rubrica de veche tradiţie „Revistaliterară Radio”, ceea ce a provocat imediat opetiţie de protest semnată de nume sonore.Ce să mai înţelegi? În acelaşi timp se acuzăprofunda tabloidizare a Radio Actualităţi.Despre care am scris în această rubrică de anide zile. Din punctul meu de vedere, trebuieculturalizat masiv în primul rînd RRA.RRCultural există doar pentru cei care ştiudeja. Atragerea spre temele culturale şi spreprezentarea personalităţilor-intelectuale-far-al-celorlalţi ar trebui să fie principala sarcinăa acestui post, actualmente unul pentrugospodine, şoferi de TIR, pensionari şiciobani cu tranzistor. Care găseşte două oreca să transmită un meci stupid cu Feroe, darnu găseşte o oră să transmită o conferinţă dela Ateneu sau o convorbire cu o personalitateculturală. La o oră de vîrf, cum se spune. Am

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 123

Christian CRĂCIUN Christian CRĂCIUN

avut în ultimele luni o surpriză, am devenitun ascultător curent al Radio RomâniaCultural. Care este mult mai viu, mai dinamic,mai în spiritul timpului decît confratele deactualităţi, fals, rigid şi îmbătrînit în releobiceiuri. De la arte la religie şi ştiinţă, de lafilosofie la turism, totul îşi face loc într-unflux dinamic şi plin de imaginaţie. N-amcrezut că se pot asculta cu maxim interes oemisiune despre ascensoare (v-aţi întrebatcum urcă un lift la 300 m în Burj Al Arab, cîtelegi ale fizicii intră în discuţie?) sau unadespre jucăriile din era comunistă. Oameniicare realizează se vede că sunt „în temă”,interviurile sunt vioaie, muzica excelentă şideparte de lălăiala „uşoară” care infecteazăpînă la greaţă primul canal. Oare de ce niciuna din calităţile astea nu trec de pe Culturalpe Actualităţi? Eu ştiu răspunsul, dumneavoastră?

*Ca de obicei bacalaureatul s-a lăsat cu

un scandal ca la uşa cortului. Dar mainimeni nu a surprins şi dimensiuneaculturală a fraudei. Căci o fraudă deconcepţie este acest pseudo-examen, chiardacă nu s-ar copia nici un rînd. Nu-mi maiplac cei care rîd de incultura crasă atinerelor generaţii, programa şcolară aeliminat cu stricteţe tot ce ţine de aşanumita cultură generală, iar programa deliteratură tot ce ţine de „plăcerea lecturii”.Atunci, ce pretenţii să mai avem? Însă şi aiciruptura dintre scriitorul român şi realitatese arată în toată splendoarea ei. Scriitoriiromâni habar nu au cine şi ce este înprograma de bac, unul se mira că nu maieste Hortensia Papadat Bengescu (aşa este,nici romanul Răscoala sau PădureaSpînzuraţilor nu mai sunt, nici MoarteaCăprioarei, nici Nunta Zamfirei, de fapt numai este nimic. Mi-am propus să fac o listăcîndva a ceea nu mai este în programa debac). În Franţa, subiectul de redactare afost anul acesta ceva de genul: se poateconstrui un roman atractiv cu un personajprincipal banal? În general, la ei subiectele

au meritul de a testa în primul rînd(stimula, implicit) aria cît mai largă delecturi a candidatului. Nu mai vorbesc defaptul că literatura de azi lipseşte completdin programa noastră. Nu mă surprindeaceastă sărăcie de concepţie din parteadiriginţilor noştri. Dar mă surprinde lipsa dereacţie a scriitorilor, a Academiei, amediului universitar. De fapt, nu măsurprinde, este modul autist de funcţionarea lumii noastre intelectuale.

*O întrebare de tip „rusesc”, cum ar spune

Pleşu: de ce scriitorii noştri îmbătrînesc atîtde urît? În loc să ajungă înţelepţii naţiei, îivedem făcînd gesturi publice înjositoare nunumai la nivel etic, dar şi intelectual. Avematîtea exemple – şi se adaugă stupefiant înfiecare zi – de oameni verticali pînă în 1989 şicare acum fac nişte compromisuri uluitoare…Pentru? „Aur, mărire şi amor”, pesemne.

*Ca să nu închei totuşi în această notă

sinistră care caracterizează spaţiul nostru„intelo” recomand un text de o rară nobleţesufletească, articolul semnat de DanielCristea-Enache şi intitulat simplu Patapievici.O floare rară a recunoştinţei din partea cuivacare se află, aşa zicînd, în alte tranşee literaredar care face o analiză rece şi extrem deconvingătoare a fenomenului auroral pe carel-a însemnat conducerea echipei HRP la ICR.„Un vechi obicei al cetăţeanului daco-roman(iar intelectualul român face fala cetăţenilordaco-romani) este o bună relaţie cuinstituţiile; mai exact, cu cei care le conduc.Cîtă vreme eşti într-o funcţie înaltă şi-i poţi fide folos unui intelectual român, acesta te vatrata cu întreaga consideraţie pe care omeriţi. Îţi va face vizite de curtoazie, îţi vaoferi cărţi cu dedicaţie, te va invita lalansarea lor, va lega şansele sale pe lumeaaceasta de o singură persoană, dar ce spunpersoană?, personalitate: a ta. Eşti uniculcare ilustrezi exemplar Valoarea, Ideea,Reperul. Cîtă vreme deţii funcţia respectivă,

124 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

Christian CRĂCIUN Christian CRĂCIUN

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 125

Christian CRĂCIUN

respectul nemărginit pe care ţi-l poartăintelectualul român rămîne nemărginit”. Alpatrulea element şi ultimul la care vreau sămă refer în analiza performanţelor „vechiului“Institut Cultural Român este impersonalizareauimitoare pe care a reuşit-o un intelectual cupersonalitatea lui Horia-Roman Patapievici.Aici voi introduce, eu, un element personalpentru a evalua şi mai bine calităţile moraleale fostului preşedinte ICR. „Întîmplarea facesă-mi fi dat demisia de la Editura InstitutuluiCultural Român, în 2005, în semn desolidaritate cu Augustin Buzura. Acest fapt nua contat pentru Horia-Roman Patapievici: nicica director al revistei Idei în dialog, unde mi-aoferit o rubrică şi mi-a publicat cronicinegative la cărţi ale unor autori-traduşi prinInstitutul Cultural Român (Mircea Cărtărescu,cu Orbitor, 3, este cel mai bun exemplu), nicica preşedinte al ICR, ani buni. Niciodată numi s-a obiectat că gîndeam altfel pe unsubiect. Ce diferenţă între Horia-RomanPatapievici şi succesorul său la ICR! Şi ceeleganţă, a celui dintîi, în faptul că a refuzatsă-i fie traduse prin programele ICR cărţile...Un exemplu grăitor a oferit DumitruŢepeneag în Observator Cultural: „Patapievicipur şi simplu a refuzat în tot timpul cît acondus Institutul să-i fie traduse şi publicatecărţile. Cu cîţiva ani în urmă, i-am propusdirectorului de pe atunci al Editurii Denoël –cu care eram în relaţii de prietenie – săpublice o carte a directorului Institutului.Editorul a fost de acord, Horia-RomanPatapievici însă nici n-a vrut să audă. Nu văascund că din momentul acela am avutpentru el o adevărată admiraţie“. ICR /Patapievici a tradus zeci de autori români. PePatapievici, nu. Acesta este adevărul factual;şi, probabil, usturător pentru cei careilustrează celălalt tip de comportament”.

Mulţumesc, Daniel, pentru această floarerară! Poate nu e totul pierdut…

*La închiderea ediţiei, fără comentarii

acest fragment dintr-un articol al lui Andrei

Pleşu: „UNESCO anunţă că a decis să includăpe lista patrimoniului planetar pe care sesimte obligată să-l protejeze (Memory of theWorld Register) documente privind viaţa şiopera lui Ernesto „Che” Guevara. E vorba de431 de manuscrise ale martirului insurgent şide 567 de scrieri despre el sau referitoare laisprăvile sale. Poate nu ne mai amintim ceînseamnă celebrele iniţiale UNESCO.Înseamnă: United Nations Educational,Scientific and Cultural Organization. E undepartament al Organizaţiei NaţiunilorUnite, gîndit să selecteze şi să ţină lapăstrare mărturii esenţiale privind istoria şicreativitatea umanităţii. Cînd ştii cine a fostcu adevărat Che Guevara, te întrebi,inevitabil, unde se încadrează meritele sale:la „educaţie”, la „ştiinţă” sau la „cultură”?Toată lumea a aflat, de mult, că insul era unaventurier sîngeros, cu arma la picior, gata săucidă şi să-şi descrie, la rece, propriile crime.„Revoluţionarul”, în viziunea lui, trebuia săfie o „maşină de omorît oameni, avînd dreptunică motivaţie ura”. E, într-adevăr,memorabil! Cum să nu-şi găsească unasemenea om un loc bine-meritat printre„realizările” de vîrf ale umanităţii? Prinproaspăta decizie UNESCO, arhiva lui sealătură arhivelor Goethe, Chopin,Kierkegaard, Brahms, Jean-JacquesRousseau. Documentele Che Guevara vorsta alături de Magna Carta britanică, deprima ediţie a Declaraţiei Drepturilor Omuluişi Cetăţeanului (1789), de lucrările luiCopernic şi de jurnalul Annei Frank. S-afăcut, în sfîrşit, dreptate! Se pregătesc FidelCastro, despre care Miguel d`Escoto,preşedinte al Adunării Generale ONU însesiunea 2008-2009, vorbea ca despre un„sfînt”, apoi Mao, Pol Pot şi Hugo Chavez.Memoria umanităţii e în plină ebuliţiune…”

s

Christian CRĂCIUN

Anul 2013 a prilejuit editarea unui nouvolum al poetului prahovean GEORGEPAŞA, membru al cenaclului „Atitudini” cefuncționează pe lângă Casa de Cultură„I. L. Caragiale” din Ploieşti. Volumul„CÂNTECE DIN ALINDORIA” a apărut laeditura „Karta-Graphic” din Ploieşti, fiindalcătuit din două cicluri poetice:„Ridicarea interdicţiei” şi „Din sfârşit, unreper al începutului”. Cele două părţi suntîncadrate de o poezie-prefaţă („DinAlindoria”) şi o poezie-postfaţă („Destin”).

George Paşa s-a născut la 27 aprilie1963, în comuna Puchenii Mari, judeţulPrahova. A debutat publicistic în revista„Axioma“ din Ploieşti la 28 octombrie2009 cu trei traduceri din poezia luiSerghei Esenin. A urmat debutul editorialîn octombrie 2009, cu volumul de versuriSingurătatea unui sunet, la editura„Premier“ din Ploieşti. Alte volume deversuri publicate: Atelierul albastru, Ed.„Premier“, Ploieşti, 2010; Detaşat pefrontul minunii, editura „Karta Grafic“,Ploieşti, 2011. Despre poezia lui GeorgePaşa au scris: Liviu Ofileanu, AngelaNache-Mamier, Ioan Barb, Gheorghe A.Stroia, Florin Caragiu, Marian Dragomir,Victor Sterom.

Lansarea volumului a fost organizatăde Marian Dragomir sub egida Asociației„Spirala Cunoaşterii”. Proiectul intitulat„Spirala Cunoaşterii” reprezintă o iniţiativăpornită din municipiul Ploieşti şi extinsă la

nivel naţional, ce combină prezenţatinerilor prahoveni cu cea apersonalităţilor culturale locale şinaţionale, menită să întărească activismulşi suportul mediilor cultural şi educaţional,precum şi al domeniilor adiacente.

„Club 14” din Ploieşti a devenitneîncăpător pe data de 27 iulie 2013 cândvolumul a fost prezentat unui public ce aînfruntat arşița pentru a descopericuvintele ce dau contur universului poetical lui George Paşa. Recitalul poeticsusținut de autor a dinamizat auditoriul.La eveniment au participat poețiiploieştenii Ioniță Alexandra Cristina,Marian Dragomir, Mihai Claudia, NeguțuGheorghe, Vasilescu George şi poețiibucureşteni; Magda Mirea, Claudia Minelaşi Ştefan Alexandru Ciobanu, deasemenea, Cercul literar „Geo Bogza” dinCâmpina a fost reprezentat de poetaMaria Dobrescu.

După alocuțiunile doamnei profesorGabriela Teodorescu şi a lui MarianDragomir, a urmat un maraton poetic alcelor prezenți oferindu-se premisele unuidialog poetic autentic.

În final, totul a fost udat de o ploaie devară ce a răcorit oraşul prăfuit, singurelecare nu fost primenite de stropii de apă aufost versurile volumului „Cântece dinAlindoria”

q

126 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

momente Marian DRAGOMIR

Marian DRAGOMIR

O lansare cu cântecedin Alindoria

de George PAŞA

Din Alindoria(în loc de prefaţă)

Te invit în Alindoria,unde nu e fum pentru carnea slăbită de patimi,nici iarbă din care să-ţi tragi năluciri efemere.Aici nu prind cheag distileriile plictisului,nici reprizele de lupte între greii momentului.Sunt şi copaci, şi păsări, şi stele pe cer;muzica vine din adânc,se limpezeşte, odată cu apele, în lamura dorului.Nu-ţi trebuie vreun timpan special pentrulinişte,nici vreun ochi de ciclop,să vezi cum totul se concretizează în zbor.Portativul e în spatele ochilor tăi,poţi să vezi culorile cum zboară spre soare,sunetele, cum se întorc în mare.Aici nu există vreun capăt,doar iluzia pe care ţi-o dă nostalgia sfârşitului.Când simţi că ţi-este aproape suflul divin,îl împarţi cu alţii, întru iertare.

Femeia de apă

Zăpezile se topesc în surâsul femeii de apă.Un ochi dă în clocot, cheamă-n adânc;altul devine spirală spre cer.Înăuntru-i zvâcnesc dorinţele-peşti,aripi de sare te îmbrăţişează,când îşi lasă pe nisip scoicile din păr,să cauţi perla pe care n-a purtat-o nimenivreodată.Ea nu are casă, de-aceea loveşte nemiloasă înţărm;n-are inimă, de-aceea lasă vânturilesă-i sufle vreun dor de-nceput.Nu te-ndrăgosti de femeia apelor,cât de caldă i-ar fi primirea,cât de aproape orizontul pe care îl scaldă!Trăieşte-o ca pe-o minune, trăieşte-o, şi rămâi departe,nu-i întoarce sarea prin lacrimi!

Ding-dang peste lucruri

Se făcea că eram într-o iarnă,că venea la mine duhul lui Nichitaşi-mi zicea: „De ce ninge, mă, cu soare?”Eu tăceam şi-mi pregăteam lopeţilepentru mai târziu.

Era soare. Şi ningea cu soare.Lumina intra în pământ,până la genunchi în pământ,până se făcea că eram într-o varăşi ningea cu fluturi,se umpluse pământul de fluturi,ajunseseră la gleznele ierbii.

Poate-are să ningă şi-altădată,când limba se va îngroşa ca o buturugă,de vor înflori ghiocei în papilele gustativeşi vor clopoţi a primăvară:ding-dang! peste toate lucrurilece-au rămas.

Destin(în loc de postfaţă)

La început,au fost mai multegheme de sfoarăaruncate din cer,rostogolite haotic.La intersecţia sforilor,s-au format noduride care atârnau destinele,ca nişte bile din plastic.

Lumea e mult mai complexă,deşi o poţi reducela un ghem pe care îl deşiri.Tai cât îţi trebuie,întinzi sfoarape diagonala sufletelor,le citeşti destrămarea.

Cineva, din când în când,vine şi taie, de lângă nod, sfoara.Bilele de carne se rostogolesc în golul visat.

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 127

poezie George PAŞA

Mulţi vizitatori, privind tablourilemaestrului, mă-ntreabă cum

arătau, oare, iniţial, lucrările lui Grigorescu.Trecerea timpului şi-a lăsat amprenta, ca oumbră, asupra lor. Culorile, cândvastrălucitoare, astăzi sunt estompate, canişte amintiri furate lumii acum mai bine deo sută de ani.

Tablourile, aceste ferestre prin care noi,contemporanii, privim curioşi spre lumeaaproape dispărută a străbunicilor noştri.Ciobănaşi, păstoriţe, fântâni cu cumpănă,care cu boi, târguri, satul, portul – ia,broboada – dorobanţul, viteazul de la 1877,răsărituri şi apusuri, un întreg univers silitcu măiestrie să se oprească-n loc, sărămână nemişcat pe textura subţire-apânzei, pe lemnul tare ori pe carton.

Şi ele, ca şi noi, oamenii, îmbătrânesc.Le apar „riduri”, cracluri în limbajul despecialitate, nişte crăpături fine ce treptatse adâncesc, ca nişte crevase, în stratulpictural, rupându-l. Şasiurile pe care suntîntinse pânzele slăbesc, dar şi noi oamenii,înaintând în vârstă, ne-aducem un pic despate, aşa că suprafaţa pânzei seondulează. Apoi mai apar rosături, alteoricondiţiile de păstrare sunt inadecvate şicâte şi mai câte, toate la un loc, dizolvă, întimp, imaginea lumii de demult.

Cam aşa s-a-ntâmplat şi cu două lucrăriaflate în patrimoniul Muzeului memorial„Nicolae Grigorescu” din Câmpina, loculultimului atelier al marelui pictor.

Prima, Corturi de ţigani, pictată probabilprin 1867, deci cam la şase ani după ce

Grigorescu ajunsese în Franţa, după cum îispune şi numele, înfăţişează, contre-jour, oşatră de ţigani ce-şi întinsese corturile înimensitatea câmpiei. Deja, la 29 de ani,pictorul nostru se iniţiase în tainele picturiiplein-air-iste, la Barbizon, unde, avându-i camaeştri pe Millet (considerat şeful Şcolii şi,de a cărui fiică, artistul român seîndrăgostise, imortalizând-o în lucrarea Ofloare între flori, după cum avea sămărturisească mai târziu), pe Courbet (celcare zdruncinase Academia prin ceea ce înistoria artei poartă denumirea de realism),Corot şi pe Rousseau, a înţeles că picturade atelier, aşa cum era promovată deneoclasici şi de Academie, îşi trăia ultimeleclipe. Şi avea dreptate. Mulţi dintrebarbizonişti au devenit impresioniştii nu decu mult mai târziu, cei care au revoluţionatîntreaga pictură mondială, schimbând totce se ştia în acest domeniu de la Renaştereşi până la ei. (Chiar are o lucrare„neterminată” Grigorescu, Interior turcesc,prin care răspunde acuzaţiilor, îndeosebiale marelui său rival, Th. Aman, conformcărora nu învăţase desenul şi că, nu eramare lucru să picteze cu tuşe colorate,realizând-o într-o manieră academistă, cuaccentul pus pe desen, culoarea doarumplând formele, însă… lucrată doar pejumătate. Cealaltă jumătate, are asiguratdoar fondul colorat, pentru o oarecareunitate a pânzei, pictorul invitându-i pecontestatarii săi să finalizeze ei pânza şi,astfel, se va vedea clar, cine-a lucrat maibine: ei sau el. N-a-ndrăznit nimeni să facă

128 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

Dan RĂDULESCUmuze şi muzee

Dan RĂDUlESCU

Două tablouri,două destine

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 129

acest lucru, iar lucrarea se păstrează astfelpână-n zilele noastre).

Datorită vicisitudinilor vremurilor,Corturi de ţigani ajunsese într-o staredeplorabilă, înnegrindu-se, personajele numai erau vizibile cu ochiul liber, crăpăturiîntinse brăzdându-i suprafaţa şinemaiputând fi expusă. A urmatrestaurarea, readucerea ei la viaţă. Dosaruleste unul amplu, plin de date tehnice,unde, coordonatorul procesului, expertulMaria Lungu, alături de Rodica Mureşan, dela Muzeul Naţional Cotroceni, detaliază înparte fiecare procedeu executat, de lacurăţare, la refacerea stratului picturalpână la reaşezarea pânzei pe şasiu.

Cea de-a doua lucrare, Ciobănaş cuturma, datată 1901, se găsea într-o stareoarecum mai bună. Se observa clar centrulde interes, un copil, ciobănaşul, înconjuratde turma sa. Îmbrăcat cu un surtuc deculoare închisă, cămaşă şi iţari şi încins cuun chimir, poartă, sprijinită pe spate, oghioagă.. În partea stângă, un pic mai în

spate, se află un câine. Turma de oi sepierde-n lungul câmpiei. Întreagacompoziţie se remarcă prin echilibru, înciuda tuşelor inegale şi a formelornedefinite din zare.

Tabloul a fost achiziţionat în anul 1973,el valorând atunci 40.000 lei. Domnul B. A.,vânzătorul, a avut obligaţia de a-l aduce laCâmpina şi, poate fără să vrea, în tren fiind,a lovit pânza, sfâşiind-o.

Timpul şi-a spus şi aici cuvântul:desprinderi ale stratului de culoare,îmbinarea defectuoasă a şasiului, cracluriprofunde.

Restaurat de aceiaşi echipă, tablouluimeşte.

Într-un sfârşit de septembrie, anulacesta, când s-au împlinit 175 de ani de lanaşterea lui Nicolae Grigorescu, ambelelucrări vor fi expuse în sala de expoziţiitemporare a Muzeului, unde se vor bucurade atenţia cuvenită: fiecare, pe propriul eiperete, suverană, bine pusă în valoare,renăscută, se va înfăţişa vizitatorilor.

Dan RĂDULESCU Dan RĂDULESCU

Viaţa culturală a Câmpinei are în Casade Cultură „Geo Bogza” unul din

epicentrele cu o dinamică artisticăremarcabilă, aici pulsând într-un simultantotdeauna performant, literatura, arteleplastice, teatrul şi muzica – genuri de creaţieşi interpretare cu tradiţie şi o diversificatăistorie. La 10 ani trecuţi peste jumătatea demileniu de când a fost atestată documentarCâmpina, şi prin această veche – de 53 de ani– instituţie (un anume domn primar Ilioiufiind ctitorul, din spusele regretatului său fostdirector, profesorul Constatin Radu),împrospătează viaţa cotidiană a locuitorilorei, cu acţiuni şi evenimente culturale pe carepublicul le „gustă”, fireşte, preferenţial, darsigur că i se oferă spectacole, expoziţii şiconcerte dintre cele mai de calitate.

Pe 24 Mai 2013, maestrul Florin Dochia –directorul acestei Case a Culturii municipiuluidintre apele Doftanei şi Prahovei, una dinemineţele aşezării ce are ca stemă spiritualătrinitatea Hasdeu-Grigorescu-Istrati,împreună cu un celebru grup de artiştiplastici autohtoni au vernisat expoziţie depictură şi sculptură generic denumităARTFOYER. Domniile lor au fost invitaţi/invitatesă expună aici, pentru lunile Mai şi Iunie2013. Afişul prezintă nume consacrate deopere de rezonanţă naţională şi continentală.Le consemnăm cu sentimentul că suntemcontemporani cu mari şi adevăraţi artişti –creatori care au alcătuit deja un patrimoniucăruia membri parlamentului local le suntdatori – moral şi investiţional - cu un autenticMuzeu al Artelor al Oraşului: Alfred şi VladDumitriu, Lidia Nicolae, Gabriel Sitaru,

Carmen Bălan, Viorel Popa, CristinaOprişenescu, Ştefania şi Marius Stroe,Elisabeta Stănciulescu şi Corneliu Cubleşan.

Art-Foyer–ul 2013 se înscrie în agenda„Geo Bogza” ca fiind al III-lea Salon de acestgen, eveniment plastic cu impact esteticviguros, pentru că această expoziţie de grup– unul elitist, aşa cum ne dorim în toatedomeniile Culturii – semnifică expresia uneigândiri artistice ascensive, unde găsimtendinţe înnoitoare şi viziuni de omodernitate adesea uimitor personalizată.Prin aceste trăsături mi s-au relevat bronzuriledomnilor Dumitriu, tatăl - prin superbulportret de epocă „Maria”- şi fiul - cuinvincibila „Amazoană”, două capodoperememorabile expuse la Câmpina, ivite înatelierul acestor doi maeştri, de pe subcolinele Muscelului! Aristocrată şi muză,„Maria” priveşte melancolică spre „Amazoană”amintindu-şi că aşa a fost şi dânsa odinioară,poate în vremurile Marienbad-ului agitat deduelgii înamoraţi de fiinţa ei, poate într-oprimăvară la Sinaia, cu petrecere cu lăutari,ca în tabloul omonim al lui Theodor Aman. O„Amazoană” uşor stilizată a la Modigliani,impetuoasă, subjugantă. Filozofic-enigmatica„Inteligenţa Materiei” ne va pune multăvreme la încercare, prin felurite chei – peaceea originală păstrând-o cu sfinţeniemaestrul Gabriel Sitaru – autorul ei; de aceeane mişcă, deocamdată, între Cioran şi LucianBlaga, probabil – din această cauză - , fără săvedem – aflându-ne în Luntrea lui Charon...Îmi revin în faţa „Familiei” Lidiei Nicolae –neoklimtiana pictoriţă senzualizând aicifiinţele omeneşti, insuflându-le o respiraţie

130 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

Serghie BUCURcronica plastică

Serghie BUCUR

ARTFOYER

rilkeeană, ca şi următorul tablou, „Bacanală”– formulă plastică a unei specii din Antichitateamereu capabilă să inspire contemporaneităţile!

(Instantaneu simt cum mă plimb prinatelierele = universurile în care Alfred şi VladDumitiru desenează, sapă, decupează,toarnă, polizează, fasonează, şlefuiesc,asamblează; în care Lidia Nicolae schiţează,aruncă tuşele, începe iar, conturează, aşterne,scrutează pânza, detaliile, ansamblul, ştergeundeva şi reface, în fine, pare că a isprăvit,dar nu e mulţumită, poate, nu, musaireîncepe lucrarea; în care Gabriel Sitaruatinge cu retinele şi dalta sau barda, lemnul –stăpânul domniei sale, din care, după legiiproprii, ascunse, va trebui să dea la o parteceea ce acoperă forma, ideea, sensul).

Foaierul capătă înălţimi de catedrală, îndemersul nostru persuasiv; ne strecurăm pesub imensul „Ochi” – fixat pe un perete,central (deloc întâmplător, dacă ţinem contde tâlcul întregii expoziţii, element tutelar înambianţa spaţiului), o compoziţie care neaminteşte expoziţia cu această temă a luiVlad Dumitriu, pe simezele Galeriei de Artădin Ploieşti, acum doi ani, chiar dacă lucrarease numeşte (?) „Flacără”; păşim pe lângă„Dracul” sugerat de un cerc din fier (beton?)pe a cărei circumferinţă artistul care l-a conceput,i-a fixat cu sudură coarnele – doi colţi foarteascuţiţi, gata să împungă privitorul, în fine,prin faţa „Plantei” imaginată de ElisabetaStănciulescu – o foarte originală pictoriţăflorală, opera domniei sale alcătuind overitabilă Grădină Botanică ce sigur existăundeva, în propria imaginaţie – adâncurimarine sau cosmice.

Dacă aş avea o valiză de bani, aş edita unalbum cu acestea toate – câte au alcătuitARTFOYER-ul 2013, iar de-aş fi un bogătaş,tot bănetul l-aş oferi pentru Muzeul de Arteal Câmpinei – prin care să mă plimb din „salaDumitiru” în „sala Stănciulescu”, de-aici în„sala Lidia”, să trec apoi în „sala GeorgeSitaru”, în „sala Carmen Bălan”, „salaCubleşan”, oho!, în „sala Margareta Barteş”

până la „sala Nicolae Grigorescu” (cuDesenele – Schiţe de pe frontul Războiului deIndependenţă, lucrări de patrimoniuuniversal!). Aşa însă…

Calendarul Filialei Prahova a UniuniiArtiştilor Plastici din România a

revigorat simezele Galeriei de Artă dinPloieşti, cu trei expoziţii de pictură şi degrafică, semnate de virtuoase personalităţiale acestei bresle întru Frumos. De oconsecvenţă impecabilă, aşa cum în planulartistic, de peste 60 de ani, această instituţieîşi pune în valoare menirea, cu o excepţionalăgrijă faşă de publicul său şi o preţuire aacestuia, inextricabilă, Filiala Prahova a UAP-ului prezintă nume de plasticieni şiplasticiene de o recunoscută notorietate.

Între 24 mai şi 5 iunie 2013, simezele Galerieiploieştene au strălucit datorită capodoperelormaestrului Ovidiu Paştina – somitate apicturii româneşti contemporane, profesorani mulţi şi buni la Academia de ArteFrumoase din Bucureşti. Peisajele şi Naturilestatice au predominat în această expoziţie –una a reflecţiei socratice, exprimându-se princâteva Peisaje impozant elaborate într-unraport filozofic remarcabil, între temă şimărimea tabloului. De aceea, orizontulexpoziţiei, a avut Maestrul în vedere, s-afrânt în linia coloristică, cu discreţia Naturilorstatice (moarte), astfel că, privitorul a trăitsenzaţia unei armonii relaxante şi educative.Maestrul – meu şi al altor elevi şi studenţicare am/au avut norocul să îi „trecem prinmâini” – Ovidiu Paştina vine spre noi, cufiecare compoziţie a d-sale, din interiorul

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 131

Serghie BUCUR Serghie BUCUR

Serghie BUCUR

PAŞTINA - EDU -COZMOlICI

ideatic al ei. Pictura dânsului transpare dintr-ogravă privire asupra vieţii pământene,responsabilizând clipe esenţiale pentru unArtist – precum Domnia sa. Un „Cuib de pasăre”,O „Vază cu flori”, Un „Peşte cu lămâie”, Un„Grup coral” anesteziază indiferenţa din noi,o scutură şi-i spune: Iată ceea ce nu vrei săvezi, tocmai pentru că d o a r a ş a c e v ae x i s t ă î n p r e a j m a t a! Siguramente,în fiinţa unui pictor se află dublura lui,muzicianul, sau triplura lui, muzicianul şipoetul/scriitorul, sau şi mai şi, toate acesteaplus arhitectul, filozoful = Demiurgul – într-uncuvânt. Uleiurile Ovidiu Paştina au rădăcinileîn pictura veche, a acelor „zugravi de subţire”dăruiţi suavului creştinător, aureolării îngereşti,graţiei divine. Stilul pictural paştinian face dinsimplitate regula desenului de o forţă desugestie austeră şi din însumarea planurilorun secret unghi de vizibilitate a esteticului.Aparenta sobrietate a lucrărilor sale dezvăluie,la o insistentă revenire asupra lor, gândireasemnatarului lor. Mi-l amintesc cu aceeaşiputernică infuzie profesorală, din lecţiileţinute pe-atunci (1972-1977), în podul PalatuluiCulturii (undeva, deasupra Bibliotecii Iorga),cum ne asista şi ne vorbea despre secreteleDesenului, Acuarelei, Uleiului, despre legilealcătuirii unui tablou şi despre infinite tehnicişi metode spre care dibuiam cu disperare,calm-îndărjit, contrariat dar împăcat atuncicând găseam calea schiţată de îndrumărileDomniei sale. Acum, în personala pe care amvăzut-o la Ploieşti, regăsesc multe din ecourileacelor dialoguri profesionale şi mă las dus demelancolia unei lecţii de Artă eternă,purificatoare!

În prelungirea acestei stări mirifice auapărut pe aceleaşi simeze ale Galerieiploieştene de Artă, în ziua de 6 iunie 2013,superbele pictoriţe Inga Edu şi VictoriaCozmolici – ambasadoare ale elitei Picturii dela Chişinău! Frumuseţi într-un integrum cumnu se poate mai elocvent şi mai tulburător.Dacă despre minunea plastică numită IngaEdu, scrisei recent, sunt bucuros că pot scrie

despre colega domniei sale, fermecătoareaVictoria Cozmolici – pe care cartea de vizită aIngăi Edu în fapt o susţine cu excedental brio,aceasta predominând în expoziţie, cu o sumăde uleiuri pe cât de tonice, de dinamice, peatât de percutante pe retine şi în interior. Dincele 10 pasteluri ale Ingăi Edu se remarcă –drept rezultantă a forţelor dânsei picturale –impresionistul peisaj „Cazinoul din Sinaia”, cupesiaje din Veneţia, secvenţe de sorginteclasică: Gondole şi Bărci pe Canal Grande, pecanalele dintre numeroasele Pallazzio – înacela numit cândva Benzon, locuind prin1847, Alecsandri şi iubirea lui, Elena Negri!,ambarcaţiuni legănându-se pe azurul lichid,sub imense răsărituri solare ori sub tristeamurguri... Îţi revii imediat ce străbaţi labirintulpictural datorat Victoriei Cozmolici, unde artacombinării păstoasei materii din tuburi, peobrazul paletei, trece în compoziţii structurândidei şi sentimente ale contemporanilor săi,persuasive allegretto-uri picturale, aşa cumle-am perceput în portretul „Blonde” –posibile dualităţi à la Nicole Kidman sau, dindusa ei tinereţe, Brigitte Bardot, sau înjemanfişista rockeriţă din „Ciorapi în dungi”,ipostază a juneţii secolului XXI, cu rădăcină îndamnaţii hippioţi. Ne-am regăsit linişteavăzând reprezentativa „Toamna metalic” – ometaforă în manieră geometrizantă, cuadâncime şi accente din Bacovia şi Mahler.Timbru propriu, desen cozmolicizat, picturileVistoriei Cozmolici perturbă manierismul şisuperficialul cu îndrăznelile de construcţiedin „Motiv rural” – o teribilă avertizare agoanei după facil, în „Carretera” I şi IV, cu oprofunzime cosmică evidentă, în romanticele„Stradă Ismail” şi „Strada veche” –reminiscenţe ale unui trecut nuanţat decivism, demnitate şi patetică iubire de ţară.

Prin distinsele artiste plastice Inga Edu şiVictoria Cozmolici, la Ploieşti picturaBasarabiei noastre din totdeauna, ridică douăcoloane de marmură – pe care arta Românieianului 2013 se aşează definitiv şi incontestabil.

132 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

Serghie BUCUR Serghie BUCUR

FESTIVAlUl NAŢIONAl DEPOEZIE „NICOlAE lABIŞ“

Ediţia a XlV-a, 2013

Consiliul Judeţean Suceava, prin CentrulCultural „Bucovina“, secţia Centrul pentruConservarea şi Promovarea CulturiiTradiţionale Suceava, în colaborare cuSocietatea Scriitorilor Bucovineni, ColegiulTehnic „Petru Muşat“, Muzeul Bucovinei şiPrimăria comunei Mălini, organizează ediţia aXLV-a a Festivalului naţional de poezie„Nicolae Labiş“, în perioada 27 – 29septembrie 2013, la Suceava şi Mălini.

Concursul îşi propune să descopere, săsprijine şi să promoveze noi şi autenticetalente în rândul tinerilor creatori de poezie.

R E G U L A M E N T1. Sunt acceptate în concurs lucrări scrise

cu diacritice, nepublicate şi nepremiate laalte concursuri literare.

2. La concurs pot participa autori care nuau depăşit vârsta de 30 de ani, nu suntmembri ai Uniunii Scriitorilor, nu au debutateditorial şi nu au obţinut Marele Premiu laediţiile precedente ale concursului.

3. Lucrările, dactilografiate în cinci (5)exemplare, vor fi trimise pe adresa:

Centrul Cultural Bucovina,Secţia Centrul pentru Conservarea şi

Promovarea Culturii Tradiţionale SuceavaStr. Universităţii nr. 48, Suceava, 720228

Cu menţiunea: Pentru Festivalul naţional depoezie „Nicolae Labiş”

4. Lucrările se trimit până la data de 26august 2013 (data poştei). Ele vor purta în locde semnătură un motto ales de autor. În coletulpoştal va fi introdus un plic închis (având acelaşimotto), care va conţine un Curriculum Vitae alautorului. În Curriculum Vitae se va specifica înmod obligatoriu: numele şi prenumeleautorului, locul şi data naşterii, studii, activitateliterară, adresa completă, numărul de telefon şieventual adresa electronică.

5. Fiecare participant are dreptul de a seînscrie în concurs cu minimum cinci (5) poeziişi maximum zece (10).

6. Lucrările nu se returnează, ele urmând aintra în patrimoniul concursului „NicolaeLabiş“, iar laureaţii vor fi publicaţi în „Caietemălinene“, volum editat pe suport electronicde Centrul pentru Conservarea şiPromovarea Culturii Tradiţionale Suceava dincadrul Centrului Cultural Bucovina.

7. Laureaţii vor fi anunţaţi până la data de 20septembrie 2013, pentru a fi prezenţi lafestivitatea de premiere, precum şi lamanifestările prilejuite de finalizarea concursului,care vor avea loc la Suceava şi Mălini între 27 şi29 septembrie 2013. Manifestările vor consta înlansări de carte, conferinţe literare, expoziţii,şezători literare, recitaluri de poezie, vizite lamuzee şi monumente de artă din judeţ, realizatecu participarea membrilor juriului şi a altorpersonalităţi literare. Organizatorii asigură masaşi cazarea invitaţilor. În eventualitatea în carelaureaţii doresc să fie însoţiţi şi de alte persoane,acestea trebuie să-şi suporte integral toatecheltuielile, iar organizatorii trebuie anunţaţipână cel mai târziu la data de 23 septembrie2013, pentru a face rezervările necesare.

8. Juriul concursului va fi alcătuit din criticiliterari, membri ai Uniunii Scriitorilor dinRomânia.

9. Membrii juriului nu mai pot schimbaulterior ordinea rezultată în urma jurizării.

10. Pentru cele mai valoroase lucrăriprezentate în concurs, juriul va acorda premiiîn valoare totală de 2500 lei, acoperitefinanciar de Centrul Cultural Bucovina şiMuzeul Bucovinei:

– Marele premiu „NICOLAE LABIŞ“ – 1000 lei– Premiul I – 600 lei– Premiul II – 500 lei– Premiul III – 400 leiVor fi acordate, în funcţie de posibilităţi, şi

premii ale unor reviste literare. Relaţii suplimentare:

tel: 0745-773290 Carmen Veronica Steiciuc

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 133

Suceavasemnal

134 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

Într-o zi prăfoasă de iunie, în dreptul caseipărăsite din mijlocul satului Buruieni opri omaşină de teren din care se dădu jos, energicşi decis un bărbat ce părea a fi în căutareaunei adrese. După ce-şi roti privirea în toatedirecţiile, văzu până la urmă o bătrână carese odihnea pe un scăunel cu trei picioare înfaţa casei de vizavi, şi se apropie de ea:

- Săru’ mâna, mamaie!Bătrâna nu-i răspunse - ori nu-l auzise, ori

nu era obişnuită ca cineva să i se adresezeastfel. Îl privi ducându-şi o mână streaşină laochi, pentru a se apăra de soarele care de lao oră la alta se făcea parcă tot mai mare şitot mai fierbinte, apoi îl ignoră şi se apucă să-şi frece degetele noduroase ale mâinilor, pefiecare în parte, cu blândeţe şi mărunţinduşor din buze ca şi cum ar fi rostit undescântec de luare a durerii.

- Mamaie, insistă bărbatul, aia (arătă spreclădirea lângă care oprise maşina) e casa luiFlorică Prundaru? Adică, a fost a lui?

Bătrâna îşi ridică din nou privirea. Seuita la el absentă, cu nişte ochi spălăciţi,atacaţi de cataractă, care nu trădau nici unfel de interes pentru nimic din tot ce seafla în jur. Cine ştie ce culoare or fi avutochii aceştia în tinereţea femeii, după cum,cine ştie câte minţi de tineri n-o fi sucitposesoarea ei în aceeaşi tinereţe care sepetrecuse într-un trecut pe care bărbatulnu-l putea aproxima deloc.

- Nu vă aude, domnule! zise un puştanapărut de nu se ştie unde. De fapt, nici devăzut nu vă vede. Cine ştie, o fi zărind eaceva, aşa, ca nişte umbre sau mai ştiu eucum, că altfel, vorba lui unchi-miu, Tase,

cum ar putea să meargă fără să se loveascăde lucruri?

- Dar s-a uitat la mine! se miră nou-venitul. - S-a uitat, da’ nu vede, şi nici nu mai

aude bine, de la o vreme… repetă puştanul.V-a simţit, doar.

Era un băiat aflat la vârsta intrării înadolescenţă, deşirat şi bubos, cu părulciufulit şi sârmos, de culoarea mătăsiiporumbului la vremea culesului; umbladesculţ prin colbul uliţei, îmbrăcat sumar şisărăcăcios, purtând o pereche de pantaloniscurţi făcuţi dintr-un doc ce fusese cândvaalbastru şi un tricou mult prea larg pentrutrupu-i plăpând şi osos, uşor aplecat în faţă.Mesteca plictisit o gumă din care încerca dincând în când să facă un balon ce nu voiatotuşi să se formeze.

- Nu pot crede aşa ceva, dar, mă rog…Auzi, ştii cumva dacă asta e casa unuia,Florică Prudaru? îl întrebă străinul pe puştan.

- Aia? răspunse acesta arătând-o cu mânaşi rată un nou balon. Aia? mai zise şi seîndepărtă. După câţiva paşi însă se întoarse:

- Vedeţi că baba vrea să vă citească înpalmă!

- Păi, n-ai zis că nici nu vede şi nici nuaude?

- Nu mai aude bine, îl corectă puştiul. Dar,ce importanţă are? V-a simţit şi asta e de-ajuns!

Puştanul dispăru într-o curte şi străinul îşiîndreptă privirea spre bătrână - aceasta ţineamâna întinsă, ca aşteptând să i se pună cevaîn palmă; se trezi întinzându-i mâna şibătrâna îi acoperi palma cu ale ei.

Nu reuşi să-şi reţină o grimasă de greaţă

proză Iulian MOREANU

Iulian MOREANU

Vânzătorul de vise (I)

când îi văzu palmele murdare şi cu unghiilungi, având negreală sub ele până la vârfuri,dar nu mai putea da înapoi. De fapt, era tarecurios să vadă cum se va termina toatăaceastă întâmplare din moment ce puştanulspusese că bătrâna nici nu auzea şi nici nuvedea. Era, până la urmă, o situaţie absurdă,şi chiar se gândi să o depăşească smulgându-şi palma din mâinile bătrânei şi văzându-şi detreabă, căutând un alt localnic care să-i deainformaţia dorită. Da, dar spusese puştanul,ea se oferise să-i ghicească, „simţindu-l” înapropierea sa, şi parcă îi era jenă s-o refuze;nu era exclus chiar să-i ceară nişte bani înschimbul acestui „serviciu”, şi-apoi era elînsuşi curios să vadă cum o va face şi ce îi vazice, dacă îi va zice ceva, pentru că ar fi fostculmea să nici nu vorbească!

Bătrâna începu să-şi treacă degeteleaspre peste liniile din palmă, ajunse apoi laburicele degetelor, le pipăi pe fiecare înparte şi se întoarse iar la liniile palmei alecăror mici trasee le urmă, cu o precizieuluitoare, de mai multe ori, apoi îi lăsămâna deoparte, se scotoci într-un buzunaral şorţului petrecut peste o rochie făcutădintr-un material uzat până la limitadestrămării şi scoase o jumătate de ţigarăpe care o aprinse mânuind cu un gest siguro brichetă ieftină de plastic. Trase câtevafumuri şi pentru că nu părea a avea ceva dezis, străinul o întrebă:

- Ei, ce-ai văzut? Îşi dădu imediat seama că făcuse o

greşeală – dacă lua de bune vorbelepuştanului, cum că bătrâna nu vedea, aşa căschimbă întrebarea: ce zici?

Bătrâna nu răspunse, îşi vedea liniştită deceea ce mai rămăsese din ţigară şi se păreacă într-adevăr (nici) nu auzea.

- Nu v-am spus că nu aude? zise puştanul,reapărut pe neaşteptate.

- Dar de vorbit poate, nu?- Vorbeşte, dar n-o să vă spună ce-a citit

acolo…- Şi-atunci, de ce-ai zis că vrea să-mi

ghicească?- Aşa, pentru ea…- Dacă pentru asta vrea bani, îi dau,

continuă străinul, tot mai curios să afle ce i-ar fi spus bătrâna.

- Ce să facă, domnule, cu baniidumneavoastră?

- Ştiu şi eu?... De pildă, să-şi cumpereţigări, răspunse străinul uşor iritat.

- Nu-i nevoie… se descurcă ea… Dar, de ceziceaţi că vă interesează casa lui FloricăPrudanu?

Străinul nu-i răspunse şi, părăsindu-i pepuştan şi pe bătrână de îndreptă spre casade care întrebase ceva mai devreme.Deasupra clanţei de la poartă atârna un lacătrotund şi ruginit, prins doar într-o za a uneibucăţi de lanţ ce spânzura la rându-i agăţatde un cui strâmb. Străinul apăsă pe clanţă şipoarta se deschise cu un scârţâit strident,opunând şi o uşoară rezistenţă datorităbalamalelor înţepenite. Curtea era năpădităde buruieni de toate felurile iar până laintrarea în casa ce se ţinea încă bine deşi sevedea că are o oarecare vechime, era o aleeformată din pietre de râu între care crescuseo iarbă scurtă şi groasă, ca nişte smocuri demătură tocită, de un verde palid, aproapegălbui. Uşa nu era încuiată cu cheia –străinul intră cu prudenţă, parcă aşteptându-se la un pericol şi după ce străbătu în grabăcele trei camere şi veranda ieşi grăbit înuliţă, se urcă în maşină şi plecă.

***Curând, locuitorii satului aveau să afle

că străinul era noul proprietar al fostei casea lui a Florică Prudaru, pe care o cumpărasede la nepotul acestuia, căruia îi rămăsesetoată averea celui ce fusese o viaţă întreagăfelcerul satului şi care se prăpădise în urmăcu doi ani, în condiţii neclare, în timp ce seafla într-o staţiune balneară; bătrânul aveavenerabila vârstă de 82 de ani şi se zvoneacă fusese găsit mort în patul din cameraunei curviştine ce nu mai avusese timp şiprobabil nici puterea şi nici curajul de a-l

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 135


mai duce la loc în camera sa. Erau însălucruri neverificate şi alte amănunte nu secunoşteau. Nepotul îl adusese acasă într-onoapte, cu o maşină specială şi a doua zi îlînmormântase fără să dea nici un fel delămurire, şi nici nu se mai ştia bine cum deapăruseră acele zvonuri cu aventurile dinstaţiune ale bătrânului. Apoi nepotul a puso pancartă pe faţada casei, pe care a scris„De vânzare” iar dedesubt a adăugat unnumăr de telefon, şi dus a fost. Casa arămas nevândută timp de doi ani. Nu seivise nici un amator şi se vedea cum încet-încet începea să se năruie.

A doua zi, străinul s-a întors în sat şi s-adus direct la cârciuma din centru, aflatăpeste drum de Poliţie şi lipită de „Minimarket”, de fapt fostul magazin mixt(„Cooperativa”) pe care-l cumpărase,privatizându-se, nevasta lui Ştirbu,cârciumarul. A intrat în vorbă cu muşteriigăsiţi în local, i-a cinstit pe fiecare cu ce-apoftit şi a început să le pună tot felul deîntrebări: că ce fel de om fusese răposatulproprietar al casei pe care o cumpărase,dacă mai avea cumva şi alţi moştenitori, casă nu intre la încurcături, apoi dacă în satori prin apropiere găseşte nişte meşteripricepuţi şi aşa mai departe. La rândul săule-a spus comesenilor (de la care apoi aveasă afle tot satul) că îl chema LaurenţiuMiroiu, şi poposise pe aceste meleaguriuitate de Dumnezeu ca să pună pe picioareo afacere. De ce taman aici, în satul ăstaplin de oameni amărâţi care o duceau deazi pe mâine, şi despre care chiar numelelui spunea totul? fu întrebat. Uite aşa,tocmai d-asta, pentru că prea seîngrămădiseră mai toţi întreprinzătorii(„adică, şmecheri, afacerişti”, tradusepentru asistenţă Ştirbu, care-şi trăsese şi elun scaun lângă clienţi) în Capitală şi înmarile oraşe, ori, afacerea lui va face ca încurând satul acesta să fie cunoscut şirăscunoscut şi căutat de oameni din toată

ţara, dacă nu cumva şi din străinătate.- Da’… ce afacere o să fie asta? Cu

termopane? întrebă Mielu Pieluţ, carelucrase toată viaţa lui ca impiegat la gara dinM, de unde ieşise la pensie cu exact un anînainte ca aceasta să se desfiinţeze, să fiepur şi simplu abandonată şi să cadă prădăhoţilor care n-au mai lăsat din ea decâtcimentul peronului şi câţiva stâlpi de beton.

- Bă, Mielule, da’ prost mai eşti! îlapostrofă Vasile Murguleţ, fost portar laUzina mecanică din acelaşi orăşel M caredevenise de câţiva ani „municipiu”, caurmare a unor ambiţii personale ale unor„înalţi” fii ai meleagurilor judeţului, şi chiarai urbei. Aceştia, cum-necum, de prinfostele cabinete de partid ajunseseră înnoile şi supremele instituţii ale tânăruluistat de drept cam cum ai intra pe o uşădintr-o cameră în alta, şi ei ştiuseră ce sforisă tragă pentru treaba asta şi cu ce precisfolos, că doar astăzi nu mai face nimeninimic degeaba!

- Mă şi mir, continuă Vasile – „şefu’ pot sămai iau o bere?” se adresă străinului, „şi-oladă!” răspunse acesta zâmbind şi desfăcândbraţele a generozitate deplină, mă şi mir cănu s-au ciocnit niciodată trenurile din cauzata: păi, termopane e acuma pe toatedrumurile! Domnul cred că are altă afacere…

- O afacere de nişă!Toţi se întoarseră cu faţa spre intrarea în

cârciumă. Puştanul de ieri părea că era demai mult timp acolo, intrase neauzit, auzisediscuţiile şi el fusese cel ce rostise cuvântulacela, „nişă”, care pentru toată lumea nuavea nici un sens, din moment ce oricine ştiacă însemna firidă, sau adâncitură, cotlon.Deci, cum ar fi venit asta: afacere de cotlon!?

- De - ce ai zis, mă? se răţoi la el Ştirbu.De nişă? Ieşi dracului d-aicea că-ţi trag o nişă-ncur de nu poţi s-o duci!

- Lăsa-ţi-l în pace, că are dreptate!interveni străinul spre surprinderea generală,şi toţi ochii se aţintiră acum asupra lui.

Eeei, dacă spunea dumnealui asta, atunci

136 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013


era altceva! De nişă să fie. Însă, chiar că numai pricepeau nimic!, dar dacă omul plăteaconsumaţia, n-avea decât să aibă dreptateoricine, chiar şi ciudatul ăsta de Ion Păştin,Puiu, cum îi zicea tot satul.

Puştanul acesta deşirat care intervenise îndiscuţia comesenilor cu o expresie ciudatădespre care străinul zicea însă că e în regulă,locuia în casa unei mătuşi dinspre tată.Acesta plecase de câţiva ani la muncă, peşantierele unei Spanii care parcă se trezisebrusc că avea nevoie de câte o casă pentrufiecare locuitor al său.

De acolo, tatăl trimitea regulat o sumă debani, suficientă pentru ca cei doi, nepot şimătuşă să o ducă mulţumitor, pentru căaltfel, doar din amărâta de pensie a Lizetei,de fostă femeie de serviciu la şcoala generalădin sat n-ar fi fost chip să se descurce.

Mama băiatului, în schimb, luase drumulsatului natal de prin Oltenia sub pretextulrezolvării unei probleme de moştenire, darnu se mai întorsese şi trimisese vorbă cădivorţase de Costel, soţul de care-şi uniseviaţa în urmă cu aproape douăzeci de ani,când acesta o luase de nevastă făcându-i onuntă cum nu se mai pomenise!

Acum însă „se luase” cu un şofer pe TIRcare „făcea” mai ales Turcia şi îi creştea pecei trei copii pe care acesta îi avea de la onevastă care la rândul ei îl părăsise plecândsă se facă menajeră prin Italia, de unde numai dăduse nici un semn.

Cei doi, mătuşă şi băiat se descurcaubinişor, pentru că Lizeta era cumpătată şiştia să chibzuiască aşa cum trebuia banii, şiapoi mai era şi tare mulţumită, pentru căPuiu învăţa foarte bine şi era cuminte,aproape ca o fată. În loc să facă cine ştie cetrăsnăi asemenea copiilor de seama luiprefera să stea în casă şi să citească unadupă alta tot felul de cărţi. La cei 15 ani aisăi, Puiu era un fel de „bibliotecăambulantă” şi, practic, pentru nivelul decunoştinţe al sătenilor erau foarte puţineîntrebările la care să nu poată da un

răspuns mulţumitor. În vara acelui an,băiatul intrase la Liceul din M. şi optasepentru o clasă de profil uman, cu toate căse ştia că în acestea nu prea veneau ceimai buni elevi, ori el, cu media zece puteaintra cu ochii închişi la orice liceu din ţară,fiind doar suficient să facă această alegere.Dacă o învăţa la fel ca acum, gândea Lizeta,poate va ajunge inginer, că auzise ea căîncepuse să se caute iar meseria asta, dupăce ani de zile tineretul alergase să facăASE-ul sau Dreptul. Însă Puiu zicea că elvrea să facă Istoria şi să vină profesor însat. Mătuşi-sa nu zicea nimic, trăgândsperanţa că băiatul va avea timp să serăzgândească – doar ştia şi ea ce banipuţini luau profesorii de la şcoala de undeea ieşise la pensie anul trecut.

Stând în uşa cârciumii, Puiu ţinea în mânăo carte pe care doar ce o împrumutase de labăiatul doctorului Pamfil, care avea obibliotecă impresionantă, plină de tot felulde rarităţi, fiind în mare parte moştenită dela părinţii şi bunicii săi. Deşi cunoscut pentruisteţimea sa, Puiu nu era totuşi prea agreatde multă lume, tocmai pentru firea saretrasă, închisă; în rest era un tip săritor,ascultător, ba chiar prea cuminte, pe care îlsăriseră multe dintre jocurile copilăriei, darpierdea prea mult timp cu cărţile despre carese ştie că mai mult tâmpesc, de la un numărprea mare încolo.

Străinul se sculă de pe scaunul său şi seîndreptă spre puşti. Acesta îl aşteptă liniştit şisingurul gest pe care îl făcu fu să ascundăcartea la spate, de parcă ar fi fost vorba deun lucru de care nu avea voie să se atingă,dar pe care totuşi pusese mâna, fiind prins înplus şi asupra faptului. Străinul strigă spreŞtirbu să mai servească pe fiecare cu ce vrea,şi să facă totalul pentru că se va întoarce spreseară ca să plătească. Îşi puse apoi o mânăpe umerii lui Puiu şi-i zise:

- Vrei să câştigi un ban cinstit?- Cine nu vrea?…- Atunci, hai să-ţi spun ce avem de făcut.

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 137


Vei fi mâna mea dreaptă în afacerea pe carevreau s-o încep.

Lui Puiu îi plăcea de tip. Hotărât, ferm,decisese în numele lui, fără să-l întrebe. Bărbat.

Ieşiră din cârciuma în care miroseaneplăcut şi înecăcios, a acru, cu toate căpodeaua era proaspăt dată cu un strat depetrosin şi porniră spre casa recentcumpărată de străinul sosit ieri cu gânduride afaceri.

***În următoarele zile, străinul a adus din

M. mai mulţi meseriaşi. Aceştia, doar câtevazile sub stricta sa supraveghere, apoi lăsaţipe mâna lui Puiu, au început renovareacasei care în final avea să ajungă denerecunoscut. Practic, doar pereţii au rămasîn picioare, fiind făcuţi să mai dăinuie o sutăde ani, în genul celor de pe la vechileconace, în rest totul a fost înlocuit. S-auschimbat podelele şi s-a pus apoi parchetmelaminat, s-a turnat planşeu, a fost dat josacoperişul de şindrilă şi înlocuit cu unul deţiglă metalică, s-au pus termopane, s-a făcuto izolaţie (suplimentară) a casei cu polistirenşi vopsită apoi într-o culoare vesel-verzuie,iar la sfârşit de tot a fost schimbat ceea cefusese până atunci gardul strâmb şi ştirb descândură putredă cu unul maiestuos, dinfier forjat. Provizoriu, la intrarea în curte afost aşezată o firmă luminoasă: „Lory’sDrugstore”, ca să se ştie ce va fi acolo. Astaînsemna, i-a zis străinul lui Ştirbu,traducând, „farmacia lui Lory”, de la numelesău, Laurenţiu.

- Păi, de ce nu i-aţi zis pe româneşte,farmacie, ca să înţeleagă toată lumea? l-aîntrebat Ştirbu care se oprise în faţa firmei şise tot scărpina în mijlocul capului tuns zero,cum intrase moda şi în satul lor.

- Fiindcă aşa e trendy! răspunse cupromptitudine Puiu, care de când fusese luatde străin pe lângă el ca să-i fie, cum îi zisese,mâna sa dreaptă, nu se mai dezlipea de noulîntreprinzător ce dăduse de lucru câtevasăptămâni bune şi multora dintre săteni, pe

lângă lucrătorii veniţi de la oraş. Cu toate că nu avea vârsta legală pentru

a putea fi angajat, Puiu nu doar că era plătit,şi încă foarte bine (desigur, fără a semnavreun stat), de către „domnul Laurenţiu”,cum îi va zice de acum înainte toată lumeastrăinului, dar nu se ştie cum de reuşise săse impună în faţa lucrătorilor ce munceau larenovarea casei, fie că erau localnici sau dinM., şi care îl ascultau şi respectau fărăcomentarii tot ce le spunea el, ca şi cum le-ar fi vorbit însuşi proprietarul. Acesta, eadevărat, nu prea stătea pe acasă, şi cu atâtmai mult printre ei, vorbea seara cu Puiu ceşi cum să facă lucrătorii a doua zi, îi lăsabani pentru ca acestora să le cumperemâncare şi apă minerală, aşa că tot cespunea Puiu era luat de bun, ca venind chiarde la „domnul Laurenţiu”.

La finalul lucrărilor, acesta a organizat opetrecere la care a participat cine a dorit.Dacă acolo tot avea să fie o farmacie,„domnul Laurenţiu” a trebuit să răspundă şila o grămadă de întrebări legate de profilulfirmei, cum ar fi: dacă or să se dea şicompensate, dacă se vor putea cumpăramedicamente şi pe datorie, dacă nu enevoie şi de câteva femei de serviciu, dacăva funcţiona şi duminica şi chiar dacă se vorgăsi şi ţigări, pentru că la cârciuma luiŞtirbu şi „Mini market”-ul neveste-si suntcam scumpe.

„Domnul Laurenţiu” i-a dezamăgit, însă.În primul rând, le-a spus că farmacia nu eratocmai a sa. Neavând pregătire despecialitate şi, deci, conform legii, neputândsă o înfiinţeze, el era mai degrabă partener,prin aceea că venise cu locaţia, şi o partedin bani, făcuse adică investiţia, împreunăcu un prieten care pusese la rândul său osumă egală de bani. În acte însă, „unitatea”respectivă era a unei verişoare de-a lui, careabsolvise chiar facultatea de farmacie. Adoua dezamăgire ţinea de faptul că farmaciava fi una va fi una specializată pe „medicinănaturistă”, motiv pentru care va trebui să îi

138 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013


schimbe şi firma în „Helga’s HerbsPharmacy” (de la Helga, numele verişoarei,de data asta).

- Adică?... începu o întrebare pe care n-omai duse la capăt, Gicu Foiţă, paznicul denoapte la Consiliul popular care, înaşteptarea intrării în „tură” bea doar Fanta şironţăia nişte alune puţin cam râncede.

- Adică, ce? întrebă la rândul său „domnulLaurenţiu”.

- Cum se… adică ce se… se încurcă Foiţă.- Aaa… se lămuri „domnul Laurenţiu”.

Firma se traduce – „Farmacia naturistăHelga, sau a Helgăi…” Iar cele mai multeproduse sunt…

- …făcute din plante, din flori… îi luăŞtirbu vorba din gură, şi se uită la „domnulLaurenţiu” parcă cerându-şi scuze, dar şimândru că mai ştia şi el una, alta.

- Da, cam aşa ceva… admise acesta. Vor fişi medicamente „clasice”, din „chimicale”,cum se zice, dar cele mai multe vor fi într-adevăr produse pe bază de plante, dar şitincturi, ceaiuri, suplimente alimentare, însă,marea surpriză…

Însă nu mai apucă să spună care urmasă fie „marea surpriză”, pentru că Puiu seapropie de el, îi şopti ceva la ureche şidupă câteva clipe ieşiră amândoi dincârciumă. Atmosfera dinăuntru seîncinsese destul de serios, discuţiile oluaseră bine pe tărâmul politicii, fără să fieprea contradictorii, mai toţi fiind de acordcă bine a zis cine-a zis că politica e cea maimare curvă, aşa că nu mai simţi nimeninevoia să afle ceea ce „domnul Laurenţiu”nu apucase să le spună ce începuse.

După seara aceea, „domnul Laurenţiu”dispăru din sat, urmând să se întoarcă, zisePuiu, peste vreo două săptămâni. De casa-farmacie se ocupă, după cum era deaşteptat, Puiu, care controla în fiecare zi,uneori şi de două-trei ori dacă totul era înordine, aerisea şi dădea drumul seara lafirma luminoasă, iar dimineaţa o stingea

dintr-un panou de pe holul frumos aranjat,cu canapele din imitaţie de piele între caretrona un ficus uriaş aşezat într-un ghiveci deforma unui butoiaş.

Cele două săptămâni trecură repede,„domnul Laurenţiu” nu-şi făcu însăapariţia, iar sătenii îl întrebară pe Puiudacă ştie ceva despre el. Puiu le spuseceea ce i se transmisese printr-un sms şianume că e plecat puţin din ţară ca săaducă nişte medicamente-minune,probabil „surpriza” aceea despre care numai avusese timp să le zică.

Exact în prima zi de şcoală a liceanuluiPuiu, pe când acesta se dădea jos din maxi-taxi-ul cu care urma să facă naveta la liceuldin M, „domnul Laurenţiu” îşi opri maşinade teren în faţa casei. Îl salută pe Puiu carenu mai putea de bucurie că-şi revedea şefulşi-l întrebă ce se întâmplase în lipsa lui. Nuse întâmplase nimic, îi zise Puiu, dădură săintre pe poarta descuiată de proprietar, darprivirea acestuia îi căzu pe bătrâna caredorise să-i ghicească în palmă atunci cândvenise prima dată în sat. Curios că de atuncinu o mai văzuse, ba şi uitase de ea. Bătrânastătea pe acelaşi scăunel cu trei picioare, înfaţa porţii casei de vizavi şi trăgea dintr-oţigară. „Domnul Laurenţiu” se opri cu mânape clanţa porţii şi-l întrebă pe Puiu:

- Ce poţi să-mi spui despre bătrâna asta?Că „atunci”, m-ai lăsat în ceaţă… Şi am uitat şieu să te mai întreb.

- Ce să spun?... nici eu nu ştiu prea multe,răspunse Puiu. Mătuşă-mea mi-a zis câteceva, dar…

Pe bătrână, cei mai mulţi parcă o ştiauaşa dintotdeauna. N-avea rude, nu fusesemăritată, nu lucrase nicăieri, aproape că nuse ştia nici cu ce se hrăneşte şi de unde aremâncare. Pe vreme frumoasă stătea maitoată ziua în faţa porţii şi fuma, în rest îşipetrecea timpul în casa din paiantă în carenimeni nu intrase vreodată. Se zicea că nuvede şi că nu aude, în schimb ghicea înpalmă cu o aşa exactitate încât i se dusese

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 139


vestea de veneau oameni din toate colţurile.Doar trecându-şi palma sa ca o hârtie deglaspapir peste cea a curiosului la viitorulsău îi spunea cum îl cheamă, de unde vine şide la ce i se trăgea necazul pentru carevenise la ea (că doar pentru asta veneauoamenii, şi nu ca să afle aşa, la general, camce-i aşteaptă mai devreme sau mai târziu).Uneori îi spunea şi cum şi-ar putea rezolvaproblema, negarantând însă pentru reuşitădecât dacă respectivul respecta cu maximăstricteţe nişte „condiţii” care erau mult maigrele chiar decât canoanele pe care le dădeapreotul satului şi care bineînţeles că nuvedea cu ochi buni ce făcea „baba Marica”.În ultima vreme lumea venea în număr maimic, poate tocmai pentru că se dusesevestea despre precizia previziunilor sale, şinu erau prea mulţi dispuşi să rişte să afle căîn curând se vor ruina, vor fi doborâţi de nuştiu ce boală sau că, Doamne fereşte! nu vormai avea mult (uneori indicându-li-se şitimpul exact care a mai rămas până la fataluldeznodământ), şi o vor porni spre lumeacealaltă. Pentru că asta era „regula”bătrânei, să nu ascundă nimic şi să zică tot,până la capăt, orice ar însemna asta.Desigur, au fost şi cazuri în care a prezis cărespectivul se va însănătoşi, se va vindeca şiaşa mai departe, adică a zis „de bine” şiaceştia chiar au revenit pentru a-i mulţumi şia o răsplăti încă o dată; au fost însă unii cares-au întors după un anumit timp, ca să oîncerce, însă i-a recunoscut, ea ştie cum, şii-a trimis înapoi zicându-le că ce le spusesedata trecută era în continuare valabil.

A rămas de pomină o întâmplare cu doitineri, soţ şi soţie, abia luaţi, care au fostsfătuiţi să mai stea în sat, peste noapte, la ogazdă, undeva, şi să nu plece la drum pentrucă vor avea un mare necaz, de care oricumnu vor scăpa şi tot se va întâmpla peste treisăptămâni, dar măcar aşa vor mai avea timpsă se mai bucure de viaţă. Şi asta li se trăgeade la faptul că maşina lor, cu care şiveniseră, era cumpărată din bani furaţi.

Tânăra soţie şi-a întrebat bărbatul dacă aşae, dar acesta i-a zis că baba e nebună şi,aruncându-i acesteia o sută de lei în faţă şi-atras nevasta afară din curtea bătrâneispunându-i că-i explică el pe drum. Femeias-a smucit, s-a întors spre baba Marica şi aîntrebat-o dacă se poate face ceva în cazulîn care ar fi adevărat şi bătrâna a zis că da,ar fi o cale, însă n-a mai apucat să spunăpentru că soţul nervos a luat-o mai mult pesus pe femeie şi au plecat valvârtej. N-atrecut o oră şi a venit cineva în sat şi a spuscă la câţiva kilometri de sat, la intrarea în G.maşina celor doi intrase într-un copac de pemarginea drumului iar aceştia muriseră peloc. Întâmplarea a cutremurat pe toatălumea şi s-a răspândit cu iuţeală în toatezările. Singurul care nu a crezut căaccidentul se întâmplase pentru că fuseseprevăzut de baba Marica a fost şeful depost, Sorinel Trifoi, un tip cam ciudat caretot încerca să dea la Facultate, la f.f., dar nuputea, pentru că pe atunci era nevoie deaprobarea superiorilor, şi în plus ce nu ştiaTrifoi era că avea mai întâi nevoie de liceu,pe care el nu-l absolvise, însă. Ajuns aici,Puiu se opri din povestit:

- Vă interesează mai departe?- Da, bineînţeles, zise „domnul Laurenţiu”,

zii, e interesant!„Teoria” lui Trifoi era că după ce

plecaseră, tinerii soţi s-au certat în maşină,probabil că femeia a vrut să ştie dacătreaba cu banii era adevărată, şi într-unmoment de neatenţie, discuţia aprinzându-se, bărbatul a scăpat maşina de sub controlşi asta a fost, s-a fărâmat de copac. Se parecă ar fi vrut chiar să o scoată vinovată pebaba Marica pentru accident, în sensul că leprovocase celor doi o stare de spiritdescurajatoare şi care a dus şi la probabilalor ceartă etc., dar, neexistând desigur nicio probă, bătrânul şef de post a sfârşit prin ase face de râs cu aiurelile lui.

Într-o zi, când trecea pe stradă, prindreptul porţii bătrânei, Trifoi a fost strigat

140 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013


de către aceasta, care i-a zis, fără să-lprivească, vorbind aşa, parcă singură, s-olase în pace, că nu ea îi cheamă pe oamenisă le ghicească, şi că cine vrea să-şi ştieviitorul trebuie să ştie că acesta i se vaîntâmpla aşa oricum, negreşit. Ea nu făceadecât să li-l spună mai devreme. Cică Trifoiar fi ocărât-o, dacă i-ar fi spus doar că lalecţiile lor de învăţământ politico-ideologicau aflat cum e cu „misticismele” astea, pecare trebuie să le combată cu tărie şi să lescoată oamenilor din cap, ei bine, asta armai fi fost cum ar fi fost, dar i-a mai zis şinişte vorbe mai grele, şi-atunci baba s-aînfuriat şi i-a zis că mai bine şi-ar vedea detreabă şi de sănătate, şi să se împace cu toţicei pe care îi amendase până atuncigăsindu-le pricină din te miri ce, pentru căoricum o să buşească în el ulcerul de carenu ştie şi o să-l dărâme în trei luni.

Şeful de post a râs să se prăpădeascăpentru că el se ştia perfect sănătos, dar laexact trei luni după această întâmplare acăzut secerat în mijlocul uliţei vomitândsânge, şi până să ajungă la spitalul din M. şi-adat duhul.

Aceasta a fost cea de-a doua întâmplarecare a cutremurat satul şi care a făcut cafaima bătrânei să se ducă şi mai departe darsă crească şi mai mult teama faţă de ceea cear putea ghici în palma doritorilor. Curiosînsă, că lui Trifoi nu-i ghicise, doar se uitase lael. Nimeni, însă, nici „înainte”, nu s-a legat deea, ba se mai vorbea că o vizitau chiar şi inşisus-puşi, ştabi de pe la partid şi chiar de lasecuritate care în felul acesta îi asigurau unfel de „protecţie” - şi cu atât mai mult„acum”, când, „nu vedeţi şi dumneavoastră?,face fiecare ce vrea!” Câţi ghicitori şivindecători n-au răsărit după ’89? Unii aufăcut averi uriaşe prostind sute şi mii deoameni cărora le-au luat sume mari de banipe care aceştia parcă abia aşteptau să lecedeze în schimbul unor vorbe aiurite şi aunor gesturi, „pase magnetice” la care sesupuneau cu o încredere prostească. Aţi mai

auzit de ei? - De unde ştii tu toate astea, măi, Puiule,

că după vârstă nu se poate spune că ai fi trăitvremurile de care vorbeşti… zâmbi „domnulLaurenţiu”.

- Păi, ce-a fost mai demult (întâmplărilecu baba Marica) am auzit de la oameni, de launul, de la altul, iar despre astea mai recenteam citit şi eu prin ziare, reviste… şi prin cărţimai scrie câte ceva… Dar eu cred că bătrânaare un „dar”, nu zic har, nu ştiu de undevenit, mai că aş zice că de la Dumnezeu,precis nu.

- Dar în ultima vreme mai vin oameni casă le ghicească?

- Mai vin, însă mai puţini ca înainte, cândam auzit că era, în unele zile, coadă lapoarta ei. Vin mai mult barosani d-ăştia cumaşini bengoase, cu gipane, mă scuzaţi, ziseapoi, imediat, privind la maşina domnuluiLaurenţiu parcată în faţa casei renovate. Şimai ales femei. Cred că îi lasă una d-astacâte zece salarii minime pe economie…

Domnul Laurenţiu zâmbi iar auzind„etalonul” folosit de Puiu şi-l întrebă încontinuare:

- Şi le ghiceşte la toţi?... mă rog, la toate?- Da, nu refuză pe nimeni. Îl ia în curte, îi

pipăie mâna şi-i zice… Să-i vedeţi cum iesapoi, unii îngânduraţi, alţii mai veseli… Ştiu şieu?... Fiecare în funcţie de ce află…

- Şi-atunci, mie de ce n-a vrut să-mi spunăce-a „văzut” în palmă şi de ce ai zis că oricumnu i-ar fi trebuit banii mei?

Puiu ridică din umeri şi zise:- V-aş ruga să mă iertaţi, am ceva de făcut

acasă. Dacă aveţi treabă cu mine, trec mai peseară. Bună ziua!

- La revedere, Puiule! îi răspunse domnulLaurenţiu. Chiar, dacă ai timp, treci mai peseară, că am să-ţi spun ceva…

Şi zicând asta intră oarecum tulburat încurte; avea şi de ce – deşi nu-i spusese nimic,baba Marica îi „citise”…

***Farmacia şi-a început activitatea în

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 141


prima zi a lunii octombrie. Primulcumpărător a fost, în mod „simbolic”,însuşi primarul, Viorel Gorun, fostulsecretar cu propaganda de la UzinaMecanică din M. şi pe care revoluţia îlprinsese în plin proces de verificare adosarului de cadre pentru o promovare „laoraş”. Era un etern primar, care aveasurprinzătorul fler de a mirosi ce partidavea şanse de a urca „pe val”, pentru a sărirapid în barca acestuia. Cu toate astea,lumea îl vota cu indiferenţă şi într-oveselie, de 20 de ani, pentru că, la urma-urmei, deşi nu făcuse nimic pentrucomună, nici rele prea mari nu i se puteaupune în spinare.

Primarul a venit aşadar de la prima oră,însoţit de câţiva angajaţi de la Consiliul local,şi a cumpărat nişte vitamine recomandate demedicul de familie, pentru că, a declarat elprofesorului de română, Elvis Tudor, care luanotiţe de la faţa locului pentru un articolaşpe care intenţiona să-l trimită la un obscurziar judeţean ce apărea din când în când, darîndeosebi în perioadele de campanieelectorală, în ultima vreme nu prea mai aveapoftă de mâncare. Pentru a marcaevenimentul, a ţinut chiar să-şi pună pestehaină eşarfa cu tricolor.

Au mai cumpărat te miri ce şi subalterniiprimarului, „din obligaţie”, apoi până pe laprânz nu a mai călcat nimeni pragulfarmaciei. În schimb, după amiază auînceput să sosească maşină după maşină cuclienţi din M. care spuneau că farmaciiledin oraş îşi terminaseră fondurile pentru„compensate” şi au auzit că aici se onorauastfel de reţete. La puţină vreme, însă, şiaici s-au terminat fondurile, au urmat iarcâteva zile de stagnare a vânzărilor, darîncet-încet au început să se ceară şiproduse naturiste.

Într-o zi, Ştirbu îl opri pe „domnulLaurenţiu” tocmai când acesta doar ce urcaseîn maşină voind să plece cine ştie unde, şi-iaminti că spusese odată că afacerea lui o să

ducă vestea satului în toată ţara, şi chiar şi înstrăinătate. Ori, după cum se vede treaba,farmacia nu prea avea darul să atragă clienţidecât din M. şi de prin împrejurimi.

- Vă rog să nu mi-o luaţi în nume de rău,se scuză Ştirbu, dar mi-am adus aminteaseară de ce ne-aţi spus atunci, la început, şiam zis că n-o să vă supăraţi dacă vă punîntrebarea asta… Dacă am zis vreo prostie…vă rog să mă iertaţi…

- Nu, domnule Ştirbu, îi răspunse,Laurenţiu Miroiu, nici o supărare, însă e otreabă de marketing, cum să-ţi zic?.. Oricum,acum chiar către furnizor mă grăbesc să plec,iar în maximum o săptămână o să punem învânzare un produs cum nu s-a mai pomenitpe-aici… e adus de-afară… Şi o să văconvingeţi că e exact aşa cum am zis atunci…

- Şi, dacă nu e cu supărare, îmi puteţispune despre ce e vorba?

- O să vedeţi când o să aduc produsele,zise „domnul Laurenţiu”, îl bătu apoiprieteneşte pe umăr şi porni motorul. Sau…ca să nu crezi că nu vreau să-ţi spun… e vorbade nişte pastile de vise!

Demară, apoi, şi dispăru cu maşina încâteva secunde.

- De… vise?... se întrebă Ştirbu completzăpăcit de răspuns. Cum… de vise? Poate desomn, de dormit…

Reîntors la cârciumă, Ştirbu păstrăpentru sine ceea ce-i spusese „domnulLaurenţiu” că va aduce la farmacie, chiarîncercă să tragă un pui de somn, ca să semai liniştească, nereuşind, însă, iar spreseară simţi că nu mai poate ţine doarpentru el acest lucru. Trebuia să vorbeascăneapărat cu cineva, şi cel căruia îi mărturisiprimul ceea ce aflase fu Vasile Murguleţ,singurul consumator aflat în cârciumă laora aceea. Acesta, uşor ameţit de laconiacul Alexandrion - că de la o vremeŞtirbu se făcuse al dracului şi nu maiaducea ţuică d-aia „două prune” şi nici„rachiu de vin”, cică nu se mai produceau şivenea cu poşirci de-astea şi proaste şi

142 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013


scumpe -, îl privi nedumerit-indiferent,clipind rar din pleoapele umflate ca douăjumătăţi de nuci:

- Şi dacă aduce, ce? Lasă-l să aducă, săcumpărăm şi noi… Noi de ce să nucumpărăm, ce, n-aveam voie?...

- Băi, boule, tu n-auzi ce ţi-am zis eu? sezburli Ştirbu la el. Cică aduce pastile de vise!De vi-se!... Devise!

- Mie nu-mi trebuie, că adorm oricumdupă ce beau otrava asta pe care o vinzi tu…

Ştirbu îl lăsă în plata Domnului şi ieşi înprag să vadă dacă nu trece cineva pe uliţă casă-l tragă înăuntru. Avu noroc. Începuse săplouă mărunt, mai mult o boare şi tocmai seapropia Liţă Uşeru, poştaşul satului a căruitaşcă goală îi flutura pe umăr.

- Ie-te-te ce noroc pe mine! Am auzit cădai o bere, glumi acesta spre Ştirbu.

- Ai auzit bine, i se răspunse, ia bagă-teîncoace să-ţi spun ceva, îl luă cârciumarul demână şi-l trase înăuntru.

- Stai, măi, Ştirbule, că am glumit! N-amnici un ban, că azi am dus doar plicuri şi ziare,iar pensiile le dau abia săptămâna viitoare,răspunse Uşeru încercând, fără prea mareconvingere să se desprindă din mâna luiŞtirbu, mai mult curios să vadă ce va mai ziceacesta. Şi acesta continuă, exact cum trăgeasperanţă poştaşul, deşi zgârceniacârciumarului era binecunoscută.

- Te-a întrebat cineva de bani? Hai să-ţi zicceva!

Vasile Murguleţ adormise cu capul pemasă, ca în vremurile lui bune, de pe vremeacând stătea la poarta de la Uzina Mecanică,iar poştaşul fu întrebat ce vrea să bea: „păi, obere”, răspunse acesta cu modestie. Ştirbu seduse în spatele tejghelei, se întoarse cu osticlă de Ciucaş al cărui capac îl desfăcu dinmers şi se aşeză în faţa poştaşului, după ce-şiaduse şi lui un strop de Teacher’s. Îi spuseapoi ce aflase de la „domnul Laurenţiu” că aravea de gând să aducă la farmacie, după careîi dădu de înţeles lui Uşeru că vrea să-i audăpărerea:

- Să nu zici şi tu că e vorba de pastile desomn ca adormitul ăla… şi-l indică peMurguleţ care din când în când mormăia prinsomn: „legitimaţia la control!...”

- Ei, cum să fie vorba de astea? zise Uşerucare însă exact asta se pregătea să spună.Noroc cu avertismentul lui Ştirbu care-l făcusă se răzgândească şi să caute altă părere. Otot căută, bând pe îndelete toată sticla debere dar nu găsi decât soluţia de a repeta cespusese puţin mai devreme:

- Ei, cum să fie vorba de astea?Ştirbu nu sesiză mica stratagemă a

poştaşului:- Mai vrei o bere?Nu mai aşteptă răspunsul şi se duse de

mai aduse o sticlă de Ciucaş iar lui alt stropde whisky. Discuţia pe care o dorea Ştirbu nuse lega deloc, şi până la urmă îşi dădu seamacă nici de la Uşeru nu va auzi o părere mai deDoamne-ajută. Ar fi vrut să-l întrebe şi pePuiu ce fel de pastile avea de gând să aducăîn curând „domnul Laurenţiu” – acestaintrase să cumpere o sticlă de Fanta (singurabăutură răcoritoare din cârciumă), însă, cutoată curiozitatea de care simţea că nu poatescăpa, i se păru sub demnitatea sa să-l tragăde limbă pe acest puştan eminent dar pecare el unul nu prea-l înghiţea, pentru căprea lăsa impresia de om care le ştie el petoate. De altfel, după ce a plătit sticla, şiînainte ca Ştirbu să se răzgândească şi pânăla urmă să-l întrebe, Puiu se făcu nevăzut.

Pentru că oricum nu se mai anunţau alţiclienţi, Ştirbu îl grăbi pe Uşeru să termine debăut berea, îl trezi pe Murguleţ şi îl trimise sădoarmă unde-o vrea dar nu aici, apoi închise„Bufet”-ul pe dinăuntru şi prin uşa dinspatele barului intră în propria-i casă.

(continuare în numărul următor)

tRevista Nouă nr. 4 (77) /2013 143


Diana TrandafirDiscurs în alb şi roşu

Cel de-al treilea volum de poezieal Dianei Trandafir* continuă

direcţia anunţată la început, aceea vagelegiacă, în sensul contemporan altermenului, adică y compris marcareacrizei comunicării, lipsa interlocutorului,care se cuvine astfel inventat, redefinitcontinuu („s-ar putea demonstraexistenţa ta printr-o machetă o schiţă /un decupaj sau ceva […]” – în nici un caznu voi divulga ce-mi aparţine), şi răcealacinică, nesentimentală şi vindicativă.Dorinţa se ascunde sub gesturile celemai fireşti, sau în ziceri abstracte(„mesele plutitoare / fumul oglinzilor /scrierile neexplorate / linia roşie ce seîncadrează perfect în punctul alb //toate îmi lasă destul loc pentru trecere”– întâi piele apoi pietrele), răzvrătireafeministă dă colţ pe alocuri, ca o plantăce-a dormit o vreme sub ierburi:„fiecare dormim pe un alt continent / tuîncerci să devii obez şi învârţi pe degetefecioare cu turban / şi bijuterii grele deaur / până când se dezbracă şi totulrămâne de neexplorat // eu facechilibristică deasupra valului delibertate / ratat fraudulos în ultima clipă/ duc gunoiul” (televizorul mergesingur). Cel mai adesea, poemele suntatemporale, chiar dacă titlurile par atrimite, cu totul derutant, la momentefixe, recognoscibile: „te retragisomnoros sub cort ca după o ploaie cumeteoriţi” ori „la şapte fără un sfert mi-ai cerut să arunc peste tine motorina”sau „lumea moare în reprize iar eu stau

ghemuită jos pe parchet” – ele înselereale poeme scurte, dezlegate detextele ce le stau dedesubt. Uneoripoeta mai scapă dincolo de impunerilelucide şi dă frâu liber furiei aceluiinevitabil „acte manqué”: „sentimentelene urmăresc chiar şi atunci când intrămîn jacuzzi / tu îţi poţi vedea liniştit devorbele care / nu mai au răgaz să seumple / tot aşteptând // porii nu sedeschid / atingerea nu e perfectă //când mă saluţi de noapte bună ţip latine / să taci şi nu observi cum măascund în spatele tricoului alb /inscripţionat cu roşu «Je t’aime»”(îngerul tău s-a plictisit tot aşteptând).

Deloc nepotrivite ieşirile din decorulimpus în prima parte a volumului - unargument puternic este chiar Addendacare urmează secţiunii traducerilor înlimba engleză: „după ploaie îi plăcea săintre / în subsolul caselor părăsite /credea că va întâlni şobolani cu ochi roşii/ dar găsea numai îngeri / cu aripizbârnâitoare / de bondari mici şibezmetici / lovindu-se de pieptul său iarşi iar / multiplicau imaginile la nesfârşit /până ce acestea / deveneau strânsoarede zid / şi igrasia îi picura încet / printrepleoape” (Ficţiune). O addendă care ar fiputut sta foarte bine în frunte, probă deneîncorsetare a vorbei şi a simţirii, dedesfăşurare liberă a emoţiei în spaţiulpaginii peste care pare că pluteşte. DianaTrandafir se arată capabilă de exploziesurprinzătoare în viitor, odată cecuvintele îşi vor fi luat în stăpânire câtmai mult din fiinţa sa de carne şi lacrimă.

Florin DOCHIA

* Editura Tracus Arte, București, 2013

144 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

Florin DOCHIAsemnal

1. FORME VECHI DE ARTĂ TEATRALĂPOPULARĂ ÎN PERIOADA FEUDALĂ

Fondul popular de credinţe, obiceiuri,mituri şi reprezentări a fost, datorită

condiţiilor istorice şi caracteruluipredominant rural, foarte puţin alterat, saumai bine zis, mai puţin alterat decât în cazulaltor popoare.

Apărute încă din timpul civilizaţieistrăvechi a triburilor tracice sau geto-dacice,elementele de artă teatrală arhaică aucontinuat să se dezvolte şi mai târziu, înperioada feudală, prin asimilarea mai multorelemente specifice culturilor balcanice. Deexemplu măştile de blană şi de lemn,dansurile mimetice sau scenele depantomimă din timpul ritualurilor magicesunt elemente cuprinse în izvoarele antice şibizantine, în cronicile medievale ruse, sârbe,bulgare. Cu toate astea, în scrierilecronicarilor sau în diverse istorii vechiromâneşti sau străine, se găsesc descrierilungi ale jocurilor ţărăneşti de la sate sau dela curţile domneşti: turca sau brezaia,căluşarii, unchiaşii, moşnegii, cucii, drăgaicasau paparudele şi multe alte astfel demanifestări cu caracter teatral.

CăluşulDimitrie Cantemir menţionează în

Despre năravurile moldovenilor dinDescriptio Moldaviae: „Jucătorii se numesccăluşari, se adună odată pe an şi se îmbracăîn straie femeieşti. În cap îşi pun cununăîmpletită din pelin şi împodobită cu flori;

vorbesc ca femeile şi, ca să nu se cunoască,îşi acoperă obrazul cu o pânză albă. Toţi auîn mână câte o sabie fără teacă cu care artăia îndată pe oricine ar cuteza să ledezvelească obrazul. Puterea aceasta le-adat-o o datină veche, aşa că nici nu pot săfie traşi la judecată când omoară pe cinevaîn acest chip. Căpetenia cetii se numeştestariţ, al doilea primicer, care are datoria săîntrebe ce joc pofteşte stariţul, iar pe urmăîl spune el în taină jucătorilor, ca nu cumvanorodul să audă numele jocului mai înaintede a-l vedea cu ochii. Căci ei au peste o sutăde jocuri felurite şi câteva aşa demeşteşugite, încât cei ce joacă parcă nici nuating pământul şi parcă zboară în văzduh. Înfelul acesta petrec în jocuri necontenitecele zece zile între înălţarea la cer a luiHristos şi sărbătoarea Rusaliilor şi străbattoate tărgurile şi satele jucând şi sărind. Întoată vremea aceasta ei nu dormaltundeva decât sub acoperişul bisericii şizic că, dacă ar dormi într-alt loc, i-ar căznide îndată strigoaicele. Dacă o ceată deacestea de căluşari întâlneşte în drum alta,atunci trebuie să se lupte între ele. Ceatabiruită se dă în lături din faţa celeilalte şi,după ce fac învoieli de pace, ceata biruităeste supusă celeilalte cete vreme de nouăani. Dacă vreunul este omorât într-o astfelde încăierare, nu se îngăduie judecată şinici judecătorul nu întreabă cine a săvârşitfapta. Cine a fost primit într-o asemeneaceată trebuie să vină de fiecare dată,vreme de nouă ani, în aceeaşi ceată; dacălipseşte, ceilalţi zic că îl căznesc duhurirele şi strigoaicele”.

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 145

thalia Dan TUDOR

Dan TUDORISTORICUl TEATRUlUIPOPUlAR ROMÂNESC.CREDINŢE ŞI OBICEIURI

Măştile de pânză albă, masca primicerului(mutul căluşarilor), dansul că măşti, mimaluptei cu toiege sau interdicţia de a vorbi întimpul jocului, toate acestea sunt elementede artă teatrală.

Imagine teatrală cu caracterconvenţional, eroul mascat, blojul cu cap debarză, reprezintă întruchiparea fantastică aidolului-animal, formă provenită din vecheaturcă sau brezaie. Cu timpul, blojul capătăatributele figurii omeneşti şi imagineamoşneagului vesel, care însoţea brezaia,apare reluată în reprezentarea mutului. Prinînsuşirea calităţii umane, imaginea mutuluidevine comică şi prezenţa sa în cadrul joculuicăluşului se plasează pe un plan secundar,fiind eliminată cu timpul.

Virtuozitatea dansului celorlalţiparticipanţi ai jocului este interpretată camanifestare a unei puteri magice care îi ajutăpe căluşari să învingă forţele naturale aleaerului şi pământului. Cu măşti de pânză albăşi cununi de pelin împletite cu flori, eireprezintă o putere nevăzută şi temută.

În ceea ce priveşte vechimea, s-ar puteasă existe o legătură între jocul căluşului şidansul ritual de origine tracă kolovrismos,descris de Xenophon, dans al cărui rost erade asemenea vindecarea bolilor. O variantă acaluşului poate fi considerată drama ritualăCrăiţele, existentă la romanii din Timoc, cufuncţii magice, de fertilitate, fecunditate şiprofilaxie. O alta ar fi aceea a dansurilor decelebrare a războiului din antichitatea latină.Alte variante se găsesc pe cea mai mareparte a Peninsulei Balcanice, practicate dearomâni, macedoneni, megleno-români,bulgari, sârbi, croaţi etc.

Caloianul şi PaparudeleCaloianul este un obicei popular de

aducere a ploii şi împotriva secetei. El constăîntr-un ritual complex, care face parte dincategoria ceremonialurilor de fertilizare dincadrul obiceiurilor agrare. Caloianul a izvorâtîn decursul timpului, în urma unei experienţe

căpătate de locuitorii acestor meleaguri lalucrul câmpului şi reflectă relaţiile dintre omşi natură. Practicat de obicei la începutulprimăverii, dar şi ori de câte ori este nevoie,într-o perioadă de timp ţinând din aprilie şipână în iulie, în Oltenia, Muntenia, Dobrogeaşi Moldova, Caloianul coincide cu o perioadăclimaterică de mare însemnătate pentruîncolţirea şi creşterea culturilor, având dreptscop asigurarea unor condiţii normale deprecipitaţii naturale. Apa care este simbolulvieţii, este invocată pentru a obţinefertilizarea pământului şi fecunditateaanimalelor, cu scopul obţinerii belşuguluipentru ţărani. Elementul definitoriu alobiceiului, prezent în toate variantele zonale,este păpuşa din lut, cu trăsături masculine,confecţionată de fetiţe. În funcţie de zonă,păpuşa poartă denumiri diferite: „Caloian”,„Scaloian”, „Ene-lene”, „Muma ploii” şi „Tatălsoarelui” (numai în Oltenia), iar ca număr sepot face de la una la nouă astfel dereprezentări din lut. Păpuşa gata modelatăera îmbrăcată în haine ţărăneşti specificezonelor respective, cu cămaşă, căciulă, şiopinci şi aşezată pe o scândură sau într-unsicriu mic din scoarţă de copac sau papură.De jur împrejur se puneau flori. După acestepregătiri, Caloianul era dus cu “alai şibocete”, de ceata copiilor care mimau ritualulde înmormântare, pe câmpul cu semănături,pe malul unei ape, lângă fântână, în grădinăetc. După trei zile Caloianul era dezgropat,adus în sat şi bocit din nou, pe tot drumulcătre apa în care urma să fie aruncat (înfântână) sau pe care era lăsat să plutească(pe râu, baltă, lac). Odată încheiată aceastăceremonie, fetele se adunau la casa uneiadintre ele pentru a face “ghizmanul” (oplăcintă) şi alte mâncăruri, la care îi invitaupe flăcăi şi pe ceilalţi săteni, pentru a se„ospăta din pomana Caloianului”. Adesea, cuaceastă ocazie se cânta din fluier şi cimpoi,făcându-se horă şi joc, până seara târziu.

Rămăşiţă probabilă a unui cult închinatunui zeu vegetaţional, sortit morţii şi învierii

146 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

Dan TUDORDan TUDOR

rituale, obiceiul îşi are ecou, în opiniaspecialiştilor, în culturile zeilor greci Adonis,Attis sau a celui egiptean Osiris, precum şi alcuplului Adonis-Afrodita. În perioada romanăexistă menţionat un obicei potrivit căruiapreoţii Sali aruncau în Tibru 24 de păpuşi dinlut numite argei, cu scopul de a aduce ploaia.

Forme similare ale obiceiului se întâlnescla bulgari (Gherman, Caloian), la ruşi (Iarilo)şi în Boemia (Marena sau Smet = moarte), caecou al unor străvechi culte legate de un zeuvegetaţional. Numele obiceiului, după analizaspecialiştilor, se pare că ar proveni de lagreci.

În privinţa evoluţiei ritualului, există douăipoteze emise ce par a fi la fel de plauzibile.Prima dintre ele este legată de naturafuncţională în care intră atât latura magică arealităţii, cât şi modalităţile de realizare aacesteia sub forma unor acte de comunicare.Ca reprezentări mitice, atât Paparuda cât şiCaloianul sunt mijlocitori între pământ şi cer,realizându-se astfel medierea relaţiei om-zeitate, pentru ca la rândul său, zeitatea „sămedieze opoziţia dintre cer, populat deasemenea cu zeităţi, care îşi respectă maimult sau mai puţin îndatoririle, şi pământ”.

Cea de-a doua ipoteză este legată deoriginea obiceiului, comună cu cea a unorsărbători greceşti şi romane. G. Dem.Teodorescu, precum şi alţi cercetători, auluat în considerare unele influenţe de ordinslav şi bizantin asupra ritualului în discuţie.Se consideră, însă, că ar avea o vechime şimai mare, fiind influenţat de cultul lui Osiris,transmis în Europa prin intermediul arabilor,modalitate care nu poate fi avută în vedere încazul românilor. Prezenţa unor motive deorigine orientală se poate explica în cazulnostru numai în condiţiile în care există unfond autohton de ritualuri de fertilitate, carezultat al vechimii ocupaţiilor agricole, pestecare ulterior s-au fixat şi adaptat anumitepractici şi motive rituale care au dat naştereobiceiului complex al Caloianului, cunumeroasele sale variante, produs al unei

evoluţii interne unitare.Textul melodiei cântate în timpul

procesiunii de îngropare a păpuşii în locuri„neştiute de nimeni”, la răspântii de drumuri,holde sau hotarul satului, în a treia zi în drumspre apă sau fântână, este structurat pe douătipuri silabice diferite, unul mixt şi unul cuformă liberă.

Cel mai vechi şi mai rar text atestat încolecţiile de folclor este un tip hexasilabic încare Caloian este înfăţişat ca un băiat căutatpeste tot de mama sa îndoliată:

„Caloiene, EneTe plânge mă-taPrin pădurea rarăAoleu, Caloiene, Ene!Te caută mă-taPrin pădurea deasăCu marama-ntoarsă,Cu faţa aleasăBăiatul mamii băiatNeudat de rouă,Neplouat de ploaieEne-al mamii, Ene!”Cel mai răspândit tip literar este cel

apropiat de paparudă, ce invocă simplu şiconcis venirea ploii:

„Căluiene, CăluieneSă-mi dai tu cheiţeleSă descui portiţeleSă-mi curgă ploiţeleSă-mi crească seminţele.”De multe ori, textul a cedat influenţei

bocetului, ce are structură liberă, faptcertificat şi de modul de adresare şi chemarea zeităţii sacrificate.

Tot un străvechi rit agrar pentruîndepărtarea secetei este şi obiceiulpaparudelor. Dezbrăcată sau în haine rupte,paparuda este împodobită de la mijloc în joscu diferite frunze înşirate pe aţă (salcie, fag,stejar, brusture, anin) sau rămurele de copac,punându-i-se pe cap o coroană de planteverzi. Aceasta umblă prin sat fie însoţită deun grup din aceeaşi categorie de vârstă cu ea,fie este condusă de mama ei sau de femei

Dan TUDOR

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 147

Dan TUDOR

mai bătrâne. Paparuda joacă în curteafiecărui sătean, în aplauzele însoţitorilor ei.Gazda casei iese cu un vas cu apă pe care îlazvârle peste paparudă.

Dimitrie Cantemir descrie paparudele înfelul următor: „Vara, când seceta ameninţasemănăturile, ţăranii din Moldova îmbracă ofetiţă (care n-a împlinit încă 10 ani) cu ocămaşă făcută din foi de arbori şi ierburi;băieţii şi fetele de aceeaşi vârstă se ţin dupăea şi ocolesc toată vecinătatea jucând şicântând, iar când le întâmpină o bătrână,obiceiul este ca aceasta să o stropească cuapă rece. Cântecul este cam aşa: Păpălugă,coboară din cer, deschide porţile, dă drumulploilor ca să crească grânele: grâul, meiuletc...”.

Aria sa de răspândire acoperă cam toatăţara în zonele cu agricultură intensă, iardenumirile sale sunt diferite: păpărugă,păpălugără, băbăludă – în Transilvania;băbăruţă, mătăhulă, peperuie – în Banat;burduhoasă – în centrul Transilvaniei;dodoloaie, dodoliţă – în Crişana; malancă –în nordul Moldovei; paparudă – în Oltenia,Muntenia, Dobrogea.

Vechimea sa preistorică este confirmatăde factura magică, arhaică şi structura sapoetico-muzicală. G. Dem. Teodorescu îiatribuie origine tracică pornind de larăspândirea sa şi la alte popoare din zonabalcanică unde denumirile suntasemănătoare – pirpiruna – la greci şiaromâni, peperuda sau peperuga – la bulgari,dodole sau dodola – la sârbi.

J. G. Frazer atestă existenţa obiceiului şi laindieni într-o formă identică, denumirea fiindaceea de regele ploii, fapt ce indică o obârşiestrăveche indoeuropeană.

Pentru partea de sud a ţării, tipulsimplificat al obiceiului are în centrul său odivinitate care pare să fie în opiniafolcloristului Ovidiu Bârlea „o influenţă slavă,un erou al cultului zeului Perun, patronulvegetaţiei şi al ploilor în mitologia slavă alcărui nume s-ar păstra după unele

interpretări în denumirile greceşti şialbaneze”6.

Iniţial, se pare că data de celebrare erafixă, posibil a fi fost la echinocţiul deprimăvară. Sub presiunea creştinismului, afost ulterior împinsă în a treia joi după Paşti,iar în secolul XX a devenit un obicei cu datămobilă, ocazional, practicat în anotimpulcălduros, atunci când seceta este prea mare,de câte ori este nevoie.

Obiceiul cuprinde 3 secvenţe ritualedesfăşurate în mod asemănător cu tipul decolindat din perioada Crăciunului şi AnuluiNou. Ceata feminină, structurată dupăacelaşi principiu cu al cetei de colindători, vastrăbate uliţele satului, vizitând gospodăriileoamenilor şi fântânile, cântând un cântecritual specific cu text de invocare al divinităţiipluviometrice, acompaniat de bătăi dinpalme sau marcaj al accentelor principale cuajutorul unui clopoţel (în sudul Transilvaniei).În momentul opririi lor în curţilegospodarilor, alaiul este udat cu apă, uneorilapte sau zer, în Dobrogea gazda cernându-leîn cap făină prin sită „spre semn că ploaia săfie la fel de deasă precum făina cernută”.

Ceremonialul funcţionează pe bazaprincipiului similia similibus. Alături detextele de invocare, sunt rostite urări desănătate, iar la urmă se fac referiri la darurilepe care gazda le oferă participantelor. Dacăluăm în considerare toate aceste elemente,putem face o paralelă între acest tip decolindat cu cel din perioada de iarnă. Dealtfel, timpul de desfăşurare tradiţional alobiceiului era, după cum aminteam ceva maiînainte, plasat aproape de momentulechinocţiului de primăvară şi începutul anuluiagrar. Odată cu schimbarea calendarului, subinfluenţa creştinismului, toate acestemanifestări dedicate începutului de an agrarau fost transferate în jurul Crăciunului şiAnului Nou Civil, în acest mod putându-seexplica şi multitudinea de texte cu tematicăagrară a colindelor şi urărilor din perioadaiernii.

Dan TUDOR Dan TUDOR

148 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

În afara elementelor agrare, etnologiisemnalează şi elemente ce ţin de ritulfunerar în cadrul acestui obicei cu caracterde invocaţie pluviometrică, şi anumemomentul dezbrăcării măştii vegetale,aruncarea sa într-o apă curgătoare, uneoriospăţul funerar, obicei atestat în diferitestadii de evoluţie şi disoluţie pretutindeni laromâni.

Textul ritualului invocă prin formulepoetice simple ploaia şi uneori efectul practical acesteia (rodul bogat al pământului), apoieficienţa apotropaică a ploilor alături deurările de sănătate adresate gazdelor.

Ceremonialul se pare că a supravieţuit peo arie destul de restrânsă în sudul ţării,practicarea sa fiind preluată în timp de cătreţigani. Dacă obiceiul îşi are originile într-operioadă foarte îndepărtată în timp, totuşidin chestionarele efectuate de B. P. Hasdeu lasfârşitul secolului al XIX-lea, aflăm despre odisoluţie a sa, iar odată cu estompareafuncţiei sale magice a sporit semnificaţialudică şi augurală, aşa cum ne demonstreazăanaliza unui text foarte vechi prezent închestionarul lui N. Densuşianu, text socotitde către A. Fochi ca având o relativăstabilitate. Aparţinând poeziei de incantaţie,aceasta reprezintă după unele interpretări ocomponentă a unui act de comunicareinstituit prin actualizarea ritului, mesajul săufiind adresat de performer (fetiţa ceîntruchipează paparuda) forţei magice(divinităţii) căreia i se cere să acţioneze înfavoarea colectivităţii prin fertilizareapământului7:

„Paparudă, rudă Vino de ne udă Cu găleata, leata Peste toată ceata; Cu găleata plină, Ploile să vină; Cu găleata rasă Ploile se varsă De joi până joi

Să dea nouă ploi;De marţi până marţiSă curgă talazUnde-om da cu plugulSă cure ca untul,Unde-om da cu sapaSă cure ca apa.”Ovidiu Bârlea atestă două tipuri poetice

de bază rostite în cadrul acestui ritual:a) tipul cel mai simplu al cântecului

paparudei, redus la o invocare de-a dreptulpatetică a ploii:

„Păpărugă, rugăIa ieşi de ne udăCu găleata, leataPeste toată gloata,Cu olcuţa nouăPlinuţă de rouăHoi, dodoloiDă-ne, Doamne, ploi.”b) al doilea tip cuprinde majoritatea

covârşitoare a textelor, fiind mai amplu.Această complexitate poetică derivă dinfaptul că alături de versurile invocatorii,textul aduce şi insistenţa asupra efectelordorite şi aşteptate ale ploii.

În majoritatea textelor încadrate înaceastă categorie se face referire laabundenţa recoltei vegetale sau prin extensiela cea din regnul animal.

În ceea ce priveşte „darul” pe care ceatade colindătoare îl aşteaptă, unele texte îlamintesc în mod cu totul sporadic. Astfel, învariantele olteneşti, gazda este prevenitădirect la sfârşitul cântecului. În centrulTransilvaniei, pe alocuri, cântecul paparudeise reduce numai la enumerarea daruriloraşteptate asemenea urărilor ce încheiecolindul piţărăilor.

Melodia ceremonială desfăşuratăsimultan cu stropitul cu apă pe actanţi diferăde la o zonă la alta, fiind în concordanţă cucaracterul jocului ce îi urmează.

continuare în nr. viitor

Dan TUDOR Dan TUDOR

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 149

GEO DUMITRESCUCÂNTEC DE FUSTĂ SCURTĂ

„De anii tinereţii rău îmi pareCă până azi, când părul mi-a albitM-am desfătat mai mult decât oricare,De tinereţea care s-a grăbit.” (Villon - Alexianu)

Şi foaie verde cinci trifoi,„ai grijă Tată bun de noi…”-spuneam,cu gândul la nevoi,vestimentaţi doar în târlici -eram elev,erau gagici,eram un melc cu talpă lină,trăgându-şi casa prin grădină,iubeam fetiţe late-n splinăce nu puteau să se abţină…

Şi tralala şi un refren,necunoscută zare,fiţi propovăduite-n plenuşchite din visarevoi,vampe plate-n abdomen,cu tatuajul indigendin negre lupanare!...

Şi iarăşi verde cinci trifoi,privesc la dragoste-napoi -era de-un vesel Dragobetecând pricepui ce fac cu fete,băieţii-n trânte deşuchete,căci le eram incandescentdeşi calic şi repetentpuştoaicelor cu fuste scurtepupate-n magazii prin curte!...

Şi foaie verde şi-un toiag,un gând de tânăr cronofagcu nas viril ce-l dă-n vileag -fugeam băut şi pus pe releîn minunatele manele,

rugându-mă la cruci stinghere:mai dă-ne Doamne iar puteresă mulţumim înc-o muiere!...

MARCEL BRESLAŞUMELODIE

…erau babe erau june—la trei babe câte-o jună—

…erau şchioape sau nebune—la trei şchioape o nebună—

Şi tâmpite şi-ntelecte—Sfinte,caste mai erau!—cu picioarele selecteşi cu vorbele pe şleau…

Şi n-au fost tocmai neghioabeşi nici foarte foarte coapteşi nici june şi nici babeşi de carne şi de lapte…

…şi bogate ori sărace— şi din cele de pripas—N-am scrisori în ghemotoaceCâte dame-am dus de nas…

Ce apare,ce aparedintr-atâtea ce erauşi mieroase şi amarestinse cât ai zice miau?

Doar aceea,doar aceeaostenită de paharireală Galateea—ce-am dorit-o în zadar—

Doar la ea mă poartă gândulşi-o văd azi,a nimănui…N-avusei când mi-era rândul,nici aplomb—nici bani destui.

parodii Ştefan AL.-SAŞA

150 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

Salonul de Carte, Presăşi Muzică Sinaia

Scriitorii câmpineni,printre protagoniştii

reuniunii

Prin parteneriatul Primăriei Sinaia, alCentrului Internaţional de Conferinţe„Casino” Sinaia, al Asociaţiei Socio-CulturalăPrahova Excelsior şi al Bibliotecii JudeţenePrahova „N. Iorga”, în perioada 13-16 august,la Cazinoul din Sinaia a avut loc ediţia a IV-a aSalonului Naţional de Carte, Presă şi Muzică.

Programul deosebit de complex,desfăşurat timp de patru zile, a fost alcătuitdin lansări şi prezentări de cărţi, publicaţii,site-uri, bloguri, proiecte, dezbateri etc.

Astfel, ziua a doua, 14 august, rezervatăaproape în întregime culturii prahovene şi înspecial scriitorilor câmpineni, a cuprinsurmătoarele evenimente: - Repere aleculturii poloneze; - Dezbatere – „Cartea şimedia, două industrii creative în mişcare.Publicaţii şi emisiuni de cultură prahoveană”,moderator Claudiu Istrate, la care auparticipat: 1) Theodor Marinescu - desprepublicaţiile câmpinene (ziarul „Oglinda”,fondat în 1999, iniţial “Oglinda Câmpinei”,cotidian, director Florin Frăţilă, redactor-şefSerghie Bucur, în prezent „Oglinda de azi”,săptămânal de informaţie, cu suplimentul„Câmpina literar-artistică şi istorică”, redactorIon T. Şovăială, recenzat integral de T.Marinescu în publicaţiile Axioma, Dialog Info-Sind şi Revista Nouă; revista „DialogInfo-Sind”, publicaţie lunară de informareeditată de Sindicatul Învăţământului ValeaPrahovei, 2005-2010, director Dan IoanBujor, redactor-şef T. Marinescu; revista„Biblioteca de Câmpina”, cu apariţietrimestrială, director Liliana Ene, concepţiegrafică şi DTP Florin Dochia) şi desprepublicaţiile ploieştene („Axioma”, revistă de

literatură, ştiinţe, religie şi arte, fondată înanul 2000, director Marian Ruscu, redactor-şef Ieronim Tătaru); 2) Ştefan Al.-Saşa aprezentat primele trei numere pe acest andin „Revista Nouă”, fondată de B. P. Hasdeuîn 1887, seria a IV-a, editată de Cercul Literar„Geo Bogza” al Casei Municipale de Culturădin Câmpina, cu şase apariţii anuale,redactor-şef Florin Dochia; 3) Gherasim RusuTogan a făcut o amplă referire la publicaţiasocial-artistică a Frontului Salvării NaţionaleCâmpina, „Evenimentul”, pe care acoordonat-o (dec. 1989 - feb. 1990).

Prin intervenţia d-lui Ion Tomescu s-atrecut de la „Europa Creativă” la „Româniapesimistă”: „Asemenea dezbateri au fost cusutele. Din păcate nu se rezolvă nimic!Cartea, industria cărţii, a devenit o afacere.Trebuie să găseşti bani!”

Aşteptată cu viu interes, tema„Twitteratura - mod de folosinţă sau despredemocratizarea literaturii”, referent FlorinDochia, s-a bucurat de o largă audienţă apublicului. Lectorul a făcut o amplă şidocumentată referire la termenul Twitter(origine, evoluţie, aplicabilitate): „Mareleavantaj al acestor mijloace moderne constăîn capacitatea operatorului de alegere aprogramelor.” (Florin Dochia).

Câmpinenii, „bătăioşi”, plini de vervă, auţinut să concluzioneze: „Elevii citesc foartepuţin” (F. Frăţilă); „Nu se citeşte pentru cănu-i interesează” (G.R. Togan); „Valoarea sepune la un text mare” (Ch. Crăciun); „Noivom rămâne fericiţii sclavi ai cărţii pe hârtie”(F. Dochia).

Ultimul moment important al zilei a fostmarcat de lansarea şi prezentarea cărţilor,avându-l moderator pe acelaşi Florin Dochia.Au fost lansate volume de poezie – „Elegiilecăderii” de Florin Dochia; proză – „Febra” deIulian Moreanu; rondeluri - Ştefan Al. Saşa;publicistică – „Circumstanţiale” de ChristianCrăciun şi „Rămân să disper printre ai mei”de Florin Frăţilă („Două cărţi de publicistică,o noutate în profilul câmpinean. Au o foarte

actualitatea culturală Theodor MARINESCU

Revista Nouă nr. 4 (77) /2013 151

mare importanţă, pentru că sunt adevăratecărţi de istorie” - F. Dochia); carte deinterviuri – „Cică nişte câmpineni” deCarmen Negreu; roman – „Fiul vampirului”de Marian Ruscu. (“«Fiul vampirului» şi«Apter» de Serghie Bucur sunt cele mai buneromane scrise în ultimii 10 ani în acest spaţiugeografic. Cartea d-lui Ruscu a îmbrăcathaina literară întreagă. Două lucrări laînălţime” - G. R. Togan).

Tot cu această ocazie au fost lansate şivolumele: „Revista Nouă - Colocvii: 2004-2008”şi „Maratonul poeziei”, ambele coordonatede Florin Dochia.

Salonul de Carte, Presă şi Muzică de laSinaia, prin problematica şi diversitateaformelor abordate, a contribuit din plin lacunoaşterea diferitelor zone culturale din

ţară şi străinătate, inclusiv a culturii câmpinene.

Theodor MARINESCU

Theodor MARINESCU Theodor MARINESCU

152 Revista Nouă nr. 4 (77) /2013

revista 9 4 2013

Documents