revista 2015

„JOCURI PRINTRE CĂRȚI”, NR. 3 (3), AN III, 2015 / p. 2

Dragi cititori mari și mici,

Textele noastre sunt muncite, frumoase

și interesante. Poate ceea ce scriem este simplu

pentru voi și nu vă gândiți în câte zile sau în

câte luni pot fi lucrate aceste texte.

Vrem să le citiți. Totuși, există și

posibilitatea ca nici coperta revistei să nu vă

impresioneze și nu ați vrea să citiți nicio

poveste. Cunoscând puține cărți, nu este din

vina autorilor că nu veți face parte din această

aventură, ci a celor care nu vor dori să

citească.

Cu drag,

Autorii

De ce textele cerchiștilor sunt …

must have?

1. Sunt ușor de citit.

2. Te îndeamnă să mergi la școală.

3. Textele despre care scriu ei le puteți

găsi oriunde.

4. Sunt interesante și frumoase.

5. Le puteți folosi pentru a obține texte

mai interesante (dar nu uitați să precizați

sursa).

Dorințe de început

Andreuța: Aș vrea să particip la multe

jocuri frumoase și distractive. Aș vrea să fiu

mult mai vorbăreață, să îmi scriu toate temele

și să fiu mai curajoasă în lectură.

Cătălin: Aș vrea ca totul să fie ca anul

trecut și să avem voie să-i provocăm pe ceilalți

copii de la cerc.

Nu uitați!

Orice cititor are un corp sănătos, așa că:

1. Mănâncă de trei ori pe zi.

2. Consumă mai multe cereale integrale.

2. Consumă zahăr și sare în cantități

moderate.

3. Consumă alimente bogate în fibre.

4. Nu fii vegetarian, mănâncă și carne, dar

nu exagera.

6. Fă sport zilnic.

JOCURI PRINTRE CĂRȚI

NR. 3 (3), AN III, 2015


Ce este Tărâmul Imaginației?

(Tărâmul de Nicăieri)

Tărâmul imaginației este o lume pe care cu

toții o avem în mintea și în sufletul nostru. De ce

este numit tărâm? Se numește așa, pentru că este o

lume în care poți să fii cineva/ceva mare, mai

puternic și mai inteligent.

Unii au îi ei o imaginație, un tărâm bogat,

iar alții nu știu cum să-l folosească. Alții își bat joc

de el, alții nu pot trăi decât încătușați, într-o lume

nouă, adică cea a imaginației. În ziua de astăzi, toți

copiii par să aibă acel tărâm al imaginației, dar

îl explorează diferit.

Cred că este bine să avem cu toții

un astfel de tărâm al imaginației.

Marile lor speranțe

să ajung polițist (Ionuț C.)

să am cinci căței (Andrușca)

să am cinci pisici (Bianca)

să am grijă de copiii Andreuței (Bianca)

să am o mașină tare (Ionuț C.)

să am o prietenă frumoasă (Ionuț C.)

să am părul mov (Bianca)

să am un palat din dulciuri (Laura)

să am un unicorn (Laura)

să am viață veșnică (Laura)

să călătoresc cu vaporul (Andrușca)

să creez un avion cu reacție (Paul)

să devin cântăreață (Laura)

să fiu mereu tânără (Laura)

să fiu nașa copiilor Andrușcăi (Bianca)

să fiu vrăjitoare (Gabi)

să inventez ceva folositor pentru lume

(Cătălin)

să învăț bine limba engleză (Gabi)

să învăț două limbi străine (Cătălin)

să mă dau cu parașuta (Cătălin)

să mă dau pe râpa plaiului într-un lighean

(Paul)

să merg în lumea poveștilor (Andreuța)

să nu îmi moară cățelușa Bella niciodată

(Gabi)

să termin școala (Ionuț C.)

să trăiesc pentru totdeauna (Andreuța)

să trăiesc veșnic (Ionuț C.)

să vină la mine Zâna Măseluță (Paul)

să vizitez Londra (Gabi)

să vizitez lumea (Cătălin)

să zbor cu avionul (Bianca)

să zbor cu propriile mele aripi (Andrușca)

să zbor pe o sapă (Paul)


Andrușca: Deși este o întrebare foarte simplă, bineînțeles că este foarte greu să răspund.

Eu voi spune de ce vreau să fiu din nou cerchistă și așa răspund la această întrebare.

Cu emoție sau fără, vreau să vin în continuare la acea oră distractivă și magică

de fiecare dată cu zâmbetul pe buze. Vreau să răsfoiesc amintirile autorilor, să mă

impresioneze viața lor dinainte. Îmi doresc să alerg pe tărâmuri diferite, deși toate

sunt minunate. Vreau să îmi imaginez și să visez viața oamenilor, dar și întâmplările

din povești, basme sau balade. Vreau să trăiesc sentimentele autorilor de pe hârtie

alături de ei. Îmi doresc să citesc, să cunosc și să comentez cât mai multe cărți

impresionante. Vreau să învăț jocuri noi și să mă distrez cu cei mai grozavi cerchiști.

Vreau să întâlnesc de la cele mai amuzante personaje până la cele mai ciudate. Vreau

să vorbesc cu animale prin fabule, vreau să întâlnesc personajele principale din

povești, să aflu cele mai impresionante sentimente în poezii, să cunosc tărâmurile din

basme.

În final, îmi doresc să aflu aceste lucruri, participând la „Jocuri printre cărți”.

De asta vreau să devin cerchistă.

Bianca: De ce mi-aș dori să intru la cerc? Eu mi-aș dori să intru, deoarece învățăm tot

felul de lucruri. Citim cărți, povestim, discutăm despre alte cărți. Acest cerc face

parte din noi toți și seamănă cu ora de română, doar că la cerc trebuie să respectăm

niște reguli foarte simpatice. Ar trebui să intrați și voi dacă vreți să vedeți viața din

spatele unei simple uși. Înscrieți-vă și voi.

Laura: Îmi place cercul literar, pentru că sunt foarte mulți prieteni acolo. Anul acesta

sunt reguli noi, foarte grele, pe care trebuie să le respectăm. Sunt provocări stricte,

dar dacă le vom face față, vom intra în fiecare an la cerc. Trebuie să învățăm și să ne

respectăm. În plus, eu vreau să intru și din următoarele motive:

Citim mult

Este o oră specială

Facem compuneri

Avem o oră în plus cu doamna

Facem temele împreună și ne ajutăm

Jucăm jocuri

Mergem mai repede la școală

Punem băncile în formă de cerc

Putem vorbi cu ceilalți

Scriem mai puțin

Venim cu drag la școală

Ionuț S.: De când am intrat la cercul literar, citim mult mai expresiv, suntem mult mai

prietenoși și ne înțelegem mai bine între noi. Când ieșim afară jucăm foarte multe

jocuri și luăm o gură de aer curat.


Cătălin: Eu vreau să intru la cercul literar, pentru că vreau să-mi îmbunătățesc

scrisul și să citesc mai bine. Cercul literar mă poate ajuta să învăț mai ușor la limba

română. Acolo nu avem manuale, pentru că textele ni le aduce doamna profesoară.

Mai mult, așa mă pot întâlni cu prietenii mei din clasa a V-a până în clasa a VIII-a.

Gabriela: Eu aș vrea să intru la cerc pentru că îmi place. Învățăm să citim bine, să

scriem corect, să nu avem greșeli de ortografie, să știm tot ce trebuie la limba română

și așa avem note mari. Anul acesta aș vrea să participăm douăzeci la cerc, dar au

apărut reguli noi. Aș mai dori să vină copiii la cerc cu o condiție: să se pună cu burta

pe carte așa ca mine .

Aș vrea să facem cercul într-o sală specială și să avem costume așa: fetele verzi

cu roșu, băieții albastre cu negru, iar doamna profesoară să poarte un costum verde.

Aș prefera să stăm două ore, nu una, la cerc.

Andreuța: Eu aș vrea să intru la cerc, deoarece se fac activități importante,

haioase, frumoase și distractive. Facem jocuri, citim povești și poezii. La cerc, te

relaxezi. Eu aș vrea să îmi revăd colegii de la cerc ca să învățăm lucruri importante ce

ne folosesc în viață. Mie mi-ar plăcea ca anul acesta să facem jocuri și să tragem

fiecare la sorți câte o temă. Aș vrea să facem echipe fete - băieți. Aș mai vrea să facem

și anul acesta o activitate de Halloween. Mi-aș dori să fie cât mai mulți copii buni.

Paul: Eu aș vrea să intru la cercul literar, fiindcă am mai fost doi ani la rând

și este foarte frumos. Se citește foarte mult, este distractiv, descoperi multe, îți

îmbogățești cunoștințele, înveți foarte multe cuvinte noi, dar și expresii. Anul trecut a

fost foarte distractiv, dar anul acesta pare foarte sever. Trebuie să înveți mai mult și

să ai voință. Vreau să citesc mai bine, să învăț mai mult, să mă înțeleg mai bine cu

ceilalți elevi. Îmi aduc aminte că acum doi ani am avut de scris ca temă o compunere

despre o școală bântuită și textele colegilor mi-au dat fiori. Atunci mi-am schimbat cu

totul modul de viață și tipul de gândire când fac o compunere. Îmi amintesc cum

ne-am făcut cadouri de Crăciun și a fost foarte frumos, am râs mult. Am făcut chiar

și un picnic. Vreau să intru la cerc pentru că știu că este și relaxant.

Ionuț C.:

Eu vreau să fiu cerchist pentru că la cerc sunt mulți elevi care îmi sunt

ca niște frați dragi și buni. Vreau să citim, să facem multe jocuri interesante, să fim

fericiți și entuziasmați. La cerc, doamna ne spune că unele cărți pot fi magice, că

atunci când îți dorești să citești o carte ea te atrage să o termini. Discutăm despre

toate, facem picnic, mergem în curtea școlii. Deci e bine să fii cerchist, pentru că ești

fericit alături de colegi și profesori, iarna faci multe lucruri interesante în clasă, iar

vara participi la jocuri prin natură. Vrea să fiu cerchist, pentru că este frumos și

palpitant, îmi pot îmbogăți vocabularul și citesc mai bine la toate obiectele din

programa școlară.


LUMEA PE DOS… varianta lui Cătălin

covorul zbura doar dacă îi ziceai „Du-te jos!” un cal putea înota piticii erau rachete nucleare luna era făcută din lemn cerul era galben ca brânza broaștele erau roșii cățeii aveau aripi și zburau iarba ara galbenă soarele era verde cizmele erau din gumă mestecată lumânările erau făcute din fier

Ascute-ți mintea! recunoaște textul…

după ce scriu cerchiștii despre el

Dragii mei, Acea poveste ar trebui citită să puteți învăța cum este să trăiești sărac și cu o mamă bolnavă, cum acel copil își scria temele pe întuneric și, în loc de masă,

folosea un simplu scăunel. Biata femeie a avut noroc, pentru că a reușit totuși să dea un anunț la ziar. Văzând acel copil cu mama lui, oricine ar izbucni în

plâns. Poate nu ești interesat de această poveste, dar eu v-aș obliga să o citiți. Spor la citit!

În ciuda aspectului fizic, era unul dintre cele mai frumoase personaje. Avea multe calități și o iubea pe țiganca cea drăguță. Așa că și ea a început să-l

iubească, chiar dacă avea cocoașă și un ochi frânt. Îl iubea pentru sufletul lui. De aceea, ea a ales să fugă cu el în lume într-un loc sigur.

Să nu uităm: cerchiștii știu că ficțiunea este o minciună adevărată…


Un copil, o poveste

ÎNAPOI MICĂ, DAR SINGURICĂ

Aveam cinci ani, iar mama împreună cu tata trebuiau să meargă la o nuntă.

Sora uitase că sunt şi eu acasă cu ea aşa că a plecat cu o prietenă la magazin. Văzusem că nu este acasă, deci am mers la sertarul mamei şi am început a cotrobăi. Acolo am găsit lucruri despre care ştiam ce sunt cum ar fi: pixuri, clame şi nişte jucării tare interesante. Mi-am dat seama că mama le pusese acolo ca să nu le iau şi să le rup. Nu ştiam ce să fac, sora mea nu mai venea, am mers la poartă şi am văzut-o cum stătea lângă poartă cu acea prietenă şi vorbea cu ea. M-am lăsat uşor în jos şi stăteam ascultând discuţia celor două. După două, trei minute m-am plictisit, pentru că ştiam persoanele despre care vorbeau şi ştiam cât de rele sunt. Sora mea se pregătea să intre pe poartă şi nu găseam unde să fug. M-a prins şi m-a întrebat ce fac, iar eu i-am răspuns:

— În nici un caz nu te ascultam!

Am fugit repede în casă şi începusem a scrie o compunere despre acea zi.

Cristina văzuse că scriu la doar cinci ani, îmi luase compunerea şi începuse a râde, că nu credea că am aşa o minte.

Dimineaţă, ne-am trezit şi am mers să vedem dacă s-au întors părinţii

noştri acasă, pentru că mai aveam chef să cotrobăi. Sosiseră. După un timp, mama a mers la o vecină, tata la serviciu, iar sora mea la şcoală. Eu, din nou singură, nu am stat mult pe gânduri, am mers la poartă, m-am aplecat uşor şi prin găurile de la scânduri vedeam cum trec oameni. Aşa am văzut că trecea o doamnă şi numai dintr-o dată i-am spus: „Bună ziua!”. Ea se uitase să vadă cine îi vorbise. Aşa am făcut cu oamenii până am auzit vocea mamei şi am fugit în casă, iar când mama era lângă mine eu mă pregăteam pentru grădiniţă.

Aşa s-a încheiat timpul meu petrecut singură.

(Andrușca)


Pentru mama Paul

Pentru cea mai bună mamă

Aș muta munții din loc,

Aș traversa o cascadă,

Aș trece prin sabie și foc,

Aș face din bucurii o arcadă

Și-aș zbura pân' la cer

Să-ți aduc un ghiocel

Fără să ezit nițel!

Atât de mult te iubesc,

Mamă!

8 Martie Andreuța

Draga mea mămică,

1 martie călător

îți aduce-un mărțișor

împletit cu două fire:

roșu și alb.

Draga mea mămică,

te iubesc așa de mult.

Ale tale doruri toate,

numai eu știu să le-ascult.

MAMA MEA …

E COOL!

cu pitici…

1 Martie Cătălin

A venit și întâi martie:

Florile au-nceput să-nflorească,

Primăvara toată-i în cerul de afară,

Iar animalele pornesc să cânte.

Soarele strălucește ca o lumină,

Apa este de cristal,

Iarba este cristalină

Și eu, mamă, te iubesc!

Luna mărțișorului Andrușca

Mărțișorul alb cu roșu

Se află-n pieptul tuturor,

Iar un șnur din două culori

Împodobește-o lume-ntreagă.

Tot Universul sărbătorește

Luna mărțișorului!

Cine, Doamne, n-ar iubi-o?

Poate doar cei mai triști…

Luna martie pentru noi

E ca o zi de sărbătoare

Suntem toți mult mai vioi

Și plini de mărțișoare!


Când eram mică

Andrușca

Când eram mică nu făceam prostii, ci unde spuneau să stau,

acolo stăteam cuminte, pentru că îmi era ruşine şi îmi era frică să nu

supăr pe nimeni.

Când eram mică nu puteam pronunţa sau lega bine cuvintele

şi îmi ieşeau comice, iar cei din familie râdeau de mine.

Odată cu trecerea anilor nu mai eram aşa de timidă, dar

eram și înţeleasă de ceilalţi. De aceea, la grădiniţă vorbeam aproape

numai cu Bianca, pentru că o cunoşteam şi suntem şi rude, iar pe ceilalţi

colegi nici nu prea îi ştiam.

Acum în ziua de azi am o mulţime de prieteni şi mă înţeleg

bine cu toţi.

Eu am trei ani

Cătălin

Sunt singur acasă. Merg prin toată casa. Mă joc pe

calculator şi caut jocuri pe internet. Mă uit la televizor şi mă joc cu

câinele. Alerg toată ograda cu el şi îl las să intre în casă să mă joc cu el.

Las şi pisica în casă, iar câinele aleargă după ea. Mă duc în pod, mă duc în

beci şi, din greşeală, am spart două borcane cu zacuscă când voiam să

iau nişte mere. M-am dus în casă şi m-am ascuns în dulap.

Când părinţii mei s-au întors, au început să se supere,

pentru că au văzut câinele şi pisica în casă, borcanele sparte şi pe mine

nu m-au găsit. Atunci am ieşit din dulap şi părinţii mei nu s-au mai

supărat atât de tare. Doar mi-au spus să curăţ tot ce am murdărit prin

casă.

RĂMÂNEM

ÎN FAMILIE

despre mămici!


Fata moșului… de la doi prieteni

Dacă ar fi fost fata moșului aici ne-ar fi ajutat

la teme, ne-ar da idei de jocuri noi și ne-ar învăța să

citim mai bine, iar la cei cu mofturi le-ar da peste cap.

Era odată fata moșului care muncea pe brânci

și dintr-o dată a fost teleportată în lumea noastră

direct la ora de cerc. Când ne-a văzut pe noi, a rămas

șocată și noi la fel. Am primit-o printre noi. Era foarte

deșteaptă și descurcăreață. Nouă ne-a plăcut să o

avem cerchistă. Cam atât și am încălecat pe-o șa și

v-am spus povestea așa. (Ionuț S. și Paul)

FATA MOȘULUI LA ȘCOALĂ

Andrușca

Ieri au venit lângă mine niște vecini noi. Au venit ca să facem

cunoștință. Acea familie era formată din tată, o mamă mai învârstă și două fete.

Din câte am auzit, o fată era a moșului și cealaltă a babei. Pe fata moșului o

cheamă Lara, este foarte frumoasă, prietenoasă, dar cealaltă fată se numește Clara,

o fată tare ciudată, rea și urâtă.

Lara a vrut să vină cu mine la școală și am acceptat. La școală, Larei i-am făcut

cunoștință cu toți. La ore, a stat în bancă cu mine. Era politicoasă cu profesorii, dar și

cu elevii. Avea o carte pe care o lua tot timpul cu ea: în excursii, la școală, pe acasă,

în vacanțe, chiar și la joacă. A scos-o din ghiozdan și mi-a spus cât de valoroasă este

și câte tărâmuri minunate se află în carte. Mi-a spus că nimic nu o face atât de fericită

ca acea carte. Lara era bună cu toți, chiar dacă nu primea mereu respect înapoi.

După ce s-au terminat orele, a rămas să mă ajute la făcut curățenie. Am

terminat mai repede și clasa era mai curată decât de obicei. Eu și cu Lara am

devenit cele mai bune prietene. Ne spuneam secretele și aveam încredere una în cealaltă. Lara a

povestit acasă cât de grozav a fost la școală.

Clara, atrasă de Facebook, nici măcar

nu a vrut să audă de cuvântul „școală”. Lara a

vrut să rămână în continuare la școala din sat

la noi, dar mama ei, când a văzut că stă mai

mult la mine și că ne înțelegem bine, a

hotărât să se mute.

De atunci, nu mai știu nimic de Lara.

Fata moșului Gabriela

Eu aș vrea ca fata moșului să fie cuminte la

școală, prietenoasă, cea mai frumoasă, ascultătoare,

harnică și deșteaptă. Aș vrea să aibă mulți prieteni și să

fie în clasă cu mine, pentru că este o fată deosebită față

de celelalte. Aș vrea să stau cu ea în bancă, să mă ajute

la exerciții la limba română, la matematică și la

engleză. Mai apoi aș vrea ca această fată să devină

profesoară de limba engleză, română și latină. Mi-aș

dori să mă înțeleg foarte bine cu ea și să am numărul ei

de telefon și să vină mereu la mine.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea

fetei moșului în clasă cu mine.

Fata moșului la cerc

Cătălin

Fata moșului s-a înscris și ea la

cercul nostru. Cu fata moșului este

foarte frumos la cercul literar, pentru

că ea este de ajutor la teme, ne explică

cum să le facem și a devenit și

secretară pentru a o ajuta pe doamna.

Când citește, ea are o voce foarte

frumoasă, zici că e un cântec ca o

poveste.

Bianca:

Mi-aș dori să o întâlnesc pe fata

moșului, deoarece mi-ar fi o prietenă și o

colegă bună. Dacă fata moșului era și ea

la cerc aș fi stat cu ea în bancă și aș fi

ajutat-o la ce nu știa. Eu o consider un

personaj de treabă și glumeț.


Fata moșului și Laura

Am mers la școală și am văzut o fată nouă,

foarte frumușică. Eram curioasă cine este. I-am întrebat

pe colegi, dar nici ei nu știau cine este. Peste câteva

minute, a apărut doamna dirigintă împreună cu fata

aceea.

— Bună ziua! Aveți o colegă nouă de clasă. Ea

este fata moșului, foarte cuminte, deșteaptă, frumoasă și

ascultătoare.

Doamna ne-a spus să ne prezentăm și noi ne-am

prezentat, iar după aceea fata moșului ne-a spus totul

despre ea:

— Sunt harnică și îmi place să fac treabă, am 13

ani, sunt frumoasă și am părul blond. (Laura)

La școală vorbind moldovenește

Andrușca și colegii

A început semestrul al doilea.

— Și fași? mi-a spus Gabi.

— Bini, am vinit la școalî. Tu

și fași? am spus eu.

— La fel.

— Hai sî merem în clasă.

Am ajuns în clasă, ne-am salutat și

ne-am pus în bancă.

— Bună ziua! a spus doamna

profesoară.

— Bună ziua! am spus toți.

— M-am plictisât dija, a spus

Gabi.

— Tași șî ieșî la tablî, am

spus eu râzând.

— Io?!

— O vinit pauza în sfârșât! a

spus Ionuț.

— Hai sî ni jucăm, a spus

Gabi.

— Io nu mă gioc, învăț.

— Vreu sî eu sî-nvăț.

Doamna profesoară ne-a ascultat

și ne-a pus câte o notă mare, pentru că

am știut, dar dumneaei i-am vorbit

frumos. Am ieșit din școală după ore și

am mers spre casă.

— Pa! am spus eu.

— La rivideri! a spus Gabi,

mergând cu viteză pe drum înainte.

Dragă școală,

Te-am așteptat atât de mult, iar tu nu ai apărut. Zi de zi îmi era greu, pentru că eram învățată să

scriu, să descopăr mereu ceva nou. În școală, teste și teze multe am dat, iar eu am învățat ca nu cumva să

am în catalogul cel mare note rele. Școală, tu m-ai ajutat să învăț lucruri, să scriu, să socotesc. Mi-am

cunoscut colegii, am luat note bune, iar pe cele rele nu le voi rosti, pentru că tu, școală, m-ai învățat să respect cele bune.

Îți mulțumesc, draga mea școală!

Cu sinceritate, Strugariu Andreea-Monica

Dragă școală,

Eu te consider o clădire frumoasă în care vin și

învăț lucruri minunate și interesante. Când intru în clasa

în care învăț parcă intru într-o cameră regală ce miroase a

trandafir și lalele. Când mă pun în bancă și vine

profesoara, îmi imaginez că sunt un prinț cu multe

prințese și prinți. Pauzele tale, școală, sunt jocuri și veselii frumoase. Când scap de la ore, eu mă gândesc la tine tot restul zilei, iar noaptea te visez de parcă ai fi un

castel mare în care ne adunăm mulți copii veniți să învețe

lucruri noi și plăcute.

Când te revăd îți spun: „Te iubesc!”.

Cu drag,

elevul tău Ionuț C.


Un alt personaj

Textul are un subiect frumos, interesant, dar îți dă un sentiment de ură față de

personajul care a prins-o pe fata care dansa ca să primească bani. Eu, dacă aș fi un personaj al

cărții, aș fi ajutat-o pe fată ca să scape de cei doi oameni răi, preotul necredincios și soldatul

mincinos. Eu aș fi fost prietenă și cu Cocoșatul, deoarece el a fost foarte bun cu fata, iar

preotului i-aș fi făcut o farsă pe care să nu o uite niciodată și care să îl învețe cum să se poarte

cu oamenii. (Andreuța)

În locul Cocoșatului

Eu sunt Cocoșatul - Dacă eram în locul personajului, mă simțeam foarte singur, pentru

că nimeni nu vroia să stea cu mine, eram privit ca un ciudat și nimeni nu m-ar fi ajutat când aș

fi avut nevoie. Eu aș fi fugit din prima departe de acel sat.

Totuși, nu știu cum aș putea să comunic cu ceilalți dacă aș avea problemele Cocoșatului.

(Cătălin)

În locul Esmeraldei

Esmeralda este un personaj din „Cocoșatul de la Notre-Dame”.

La început, ea se îndrăgostește de un căpitan, de fapt de modul în care arăta, apoi a

ajuns să țină la Cocoșat. Dacă eram în locul ei, ca personaj, nu aveam așa mare încredere în

căpitan, chiar dacă mă îndrăgosteam de el. Totuși, orice este posibil, pentru că inimii nu îi poți porunci pe cine să iubească.

În locul ei, aș fi descoperit mai multe despre acel căpitan. Cocoșatul era urât și nu

vorbea bine, dar avea un suflet mare și bun. Să fi fost Esmeralda, aș fi ales la fel, pentru că nu

doar fizicul este important, ci și ce este înlăuntrul unui om.

În concluzie, mi-a plăcut ce a făcut personajul. (Andrușca)

M-am dus în lumea altor personaje

CĂLĂTORII LITERARE ÎN VARIANTE


Dorințele lor

Paul: Eu aș vrea să fiu greu și

de-aș avea un zmeu l-aș încăleca zi de

zi. Aș mai vrea să am șapte frați cu care

să mă joc, să dorm și să mănânc cu ei, să

merg cu ei la școală și tot așa. Aceasta

este dorința mea.

Felicia: În acest an aș vrea să

învăț mai bine. Mi-aș dori să am o

punguliță să scot toate informațiile din

ea.

Bianca: Astăzi vă spun și vouă

dorința mea de când eram mică. Îmi

doresc să strâng o punguliță și o

pușculiță plină cu bani. Gândul meu este

să merg în țara cea mai frumoasă, să

devin cineva și să fiu cunoscută de toți.

Cătălin: Aș vrea să devin bun la

folosirea armelor. Eu vreau să împușc

un leu și să merg cu un cal în Australia.

Aș vrea să văd un arici cu ochii negri ca

tăciunii.

Andreuța: M-aș face un îngeraș

dacă aș avea bani în pușculiță.

Acum răspunde:

care este marea TA dorință?

Nu uita că

toate dorințele

pot fi

împlinite

începând

de azi.


Pe 23 decembrie am împodobit bradul de Crăciun, cântând colinde cu mama și cu tata. A doua zi, am mers la colindat, iar pe 25 mi-am pus dorința să devin Moș Crăciun.

De dimineață, a venit un spiriduș la mine, spunând: —Haide, Moș Crăciun! Să vezi câți copii sunt fericiți! —Eu… Moș Crăciun?! —Da, tu, haide!

Spiridușul m-a luat și m-a dus la un televizor mare-mare unde se vedeau toți copiii din lume. Aveam barbă și mustață albe și lungi. Am început a plânge, pentru că aveam o Crăciuniță cam nebunatică care vroia să-i fac unghiile și să îi fac părul cu placa.

A doua zi, tot Moș Crăciun eram, dar fără barbă și mustață. Șiret este Moș Crăciun! Furam dulciuri și mâncam.

A treia zi, băiețelul care eram se trezise lângă părinții lui. Mi-am îmbrățișat părinții. Apoi, m-am dus sub brad și am găsit o mulțime de cadouri frumoase și interesante. Dulciurile erau delicioase!

Eram foarte fericit să știu cum se simte Moș Crăciun și să pot sărbători cu familia.

A fost ceva miraculos ca un băiețel să devină Moș Crăciun cu barbă și mustață albe.

Echipa drăgălașii (Ionuț C., Bianca, Andrușca, Andreuța)

Era o seară frumoasă cu o lună mare. Stăteam pitic pe covor,

privind cum ard lumânările. Îmi imaginam cum îl servesc pe Moș Crăciun cu o băutură caldă. Am adormit acolo și am început să visez. Eram pe un cal alb, într-o

poieniță cu iarbă verde și plină de brândușe. De după un copac, apare o broscuță încălțată cu niște cizme roșii ca hainele lui

Moș Crăciun. Se pare că pe acel tărâm eu eram Moș Crăciun și de aceea toate animalele mă ajutau.

(Andreea R.)

Eu i-am scris lui Moș Crăciun că mi-aș dori să-l pot ajuta și eu. Aș vrea să împart cadouri cu Moș

Crăciun la toți copiii cuminți. Cei mici de-abia așteaptă să ajungă

Moșul la ei cu cadourile cele mai frumoase. Sunt sigură că și de

această dată, când mă vor vedea pe mine în sania cu reni, vor sări în sus

de bucurie.

(Gaby)

DRAGĂ MOŞ NICOLAIE,

De abia aştept să vii la mine! Îmi voi lustrui ghetuţele să fie curate şi să-mi pui cadoul pe care-l vreau: o tabletă mare cu internet, o botă, un telefon şi un laptop tot cu internet. Asta îmi doresc eu de la tine, Moş Nicolaie. Te aştept cu lapte şi biscuiţi dulci!

Cu drag, Laura

DRAGĂ MOŞ NICOLAIE,

Dacă eşti bun la suflet, aş vrea să-mi aduci câteva dulciuri. Eu mai multe nu-ţi cer, dar adu-mi aceste lucruri. Mă bucur că m-ai ascultat. Cred în tine că-mi aduci.

Cu drag, Bianca


LA ȘCOALĂ DE CRĂCIUN

Eram la școală de Crăciun când a apărut Moșul cu reni.

Am mers la Moș Crăciun și i-am spus să mă ducă o tură în sania cu reni și m-a luat și m-am

plimbat toată ziua. Când am venit, profesoarele erau supărate pe mine și, ca să nu mai fie, le-am dat

câte un cadou frumos plin de trandafiri. După aceea, Moș Crăciun mi-a dat un cadou și i-am dat și eu

unul înapoi, dar el se uita ciudat la cadou și l-am întrebat ce a pățit.

— N-am mai primit un cadou până acum.

— Cum așa?

— Păi, eu doar am dat cadouri, n-am primit niciodată unul.

— Nu știam, am crezut că ai primit mai multe.

— Nu-i nimic, știu că ești o prietenă bună.

— Mulțumesc, Moșule!

— Cu plăcere și Sărbători Fericite!

— Și ție, Moșule! Pa!

— Hooo! Hooo! Hooo! (Enciu Sorina)

GREȘEALA LUI MOȘ CRĂCIUN

Într-o zi aproape de Crăciun, eu și bunica am împodobit bradul. Bunica mi-a spus să pun

cizmele afară ca să vină Moș Crăciun cu cadourile. Eu le-am pus. A venit Moșul, dar a încurcat

cadourile și a pus în cizme iarbă verde și un pitic de grădină. Când am văzut încurcătura, am luat

căluțul vrăjitoarei și m-am dus la Moș Crăciun. Am ajuns la casa lui și am bătut în ușă. Moșul m-a

invitat în casă și mi-a dat ciocolată caldă. Eu l-am întrebat pe Moș de ce a încurcat cadourile mele.

Moșul mi-a dat o broască de jucărie, un brăduț cu brândușe din plastic lipite pe el, apoi m-a dus acasă.

Pe drum am văzut luna, dar și stelele care luminau ca niște lumânări. I-am mulțumit Moșului, m-am pus

lângă sobă pe covor și am adormit. (Felicia)

NAŞTEREA LUI IISUS HRISTOS

Naşterea lui Iisus Hristos

E ceva de nedescris,

De aceea noi Îl iubim

Şi cu drag Îl sărbătorim.

Lumii astăzi S-a născut

Domnul cel făr de-nceput

S-a născut pe fân frumos

Şi i-au pus numele Hristos.

Prunc dumnezeiesc,

Că pe noi din iad ne-a scos

Şi la cer S-a ridicat,

Iertându-ne de păcat.

(Andreuța)


O POVESTE (Felicia)

A fost odată ca niciodată o poveste care se povesteşte din moşi, strămoşi până acum. În această poveste este vorba despre doi copii de paisprezece ani care se numeau Mihai şi Ana. Ei se iubeau aşa de mult încât ieşeau inimioare. Şi v-am spus povestea aşa!

DRAGĂ ZÂNĂ,

Cuiva îi este foarte dor de tine. De aceea, m-a rugat să-ţi trimit o zambilă şi o scrisoare.

Când vei termina de citit această scrisoare, îţi vei da seama despre cine este vorba. Stăpânul meu mi-a povestit multe despre tine şi îi lipseşte îmbrăţişarea ta. Poate că această scrisoare nu îţi dovedeşte iubirea lui, dar te rog să citeşti până la capăt. Tu eşti cea mai preţuită persoană, nu ar vrea să te piardă.

În această scrisoare toate cuvintele sunt complicate, dar două sunt cele mai simple: TE IUBESC!

Dacă tu nu simţi ceva pentru el… Asta e!

Cu drag, PIXUL, dar din partea

persoanei care ţine cel mai mult la tine!

(Andrușca)

LOVE STORY SAU ADOLESCENȚA…. și din codru adunate

PRIETENIA

(Andreuța)

Nu pot să-mi imaginez viața fără

prieteni. Sunt un aspect foarte important al vieții.

Avem nevoie de ei ca să le împărtășim atât bucurii,

cât și supărări. Este bine să știm lucrul acesta și să

învățăm din timp să îi apreciem și să-i ținem aproape

de noi. Pentru mine, prietenul meu cel mai bun

înseamnă foarte mult. De fiecare dată când am avut

nevoie mi-a fost alături. Este o persoană sinceră,

care nu ar putea să mă mintă niciodată, indiferent de

situație. Mi-a dovedit de nenumărate ori că nu este

un prieten fals și a reușit să-mi câștige toată

încrederea. Am învățat să ne distrăm, să învățăm

unul de la celălalt, să ne plângem unul altuia atunci

când ne este greu și cel mai important lucru să ne

respectăm. De când suntem prieteni, am învățat că

fără respect și fără îngăduință nu poți avea un prieten

adevărat. Prietenia este un prieten sfânt.

O SEARĂ FRUMOASĂ

(Andreuța)

Pe cerul cel senin cu multe stele era o

lună foarte strălucitoare. Un pitic foarte mic ca o

broască a apărut țopăind din senin pe covorul auriu.

Cățeii, fiind sperioși, au început să latre, iar o

brândușă foarte frumoasă s-a ascuns după o frunză

mare. Lumânarea strălucitoare ardea încet, pentru că

nu vroia să-și piardă viața. Iarba cristalină era

uimitoare, iar pe ea stătea o pereche de cizme roșii

ce erau ale mele și îmi purtau noroc. Un cal auriu

îmi păzea cizmele roșii ca focul. Norocul cizmelor

îmi aducea foarte multe bucurii oriunde mergeam.


PISICA

Mergeam intr-o zi pe stradă singură și plictisită. M-am așezat pe banca din fața școlii unde dintr-o dată s-a auzit un mieunat. Tremura într-un copac din spatele meu o pisică cu lăbuțele negre. Am dat-o jos de acolo și a început să mă lingă ca un cățeluș bucuros. Era o pisică foarte ușoară, de fapt un pui de pisică. Am luat-o acasă bucuroasă ca să o vadă și mama. Când a văzut-o, i s-a părut foarte drăguță și mi-a explicat că nu pot să mai am încă o pisică, deoarece îl aveam pe Mișu. M-a pus să aleg. Eram foarte supărată pe mama. A doua zi, o mătușă de-a mea a venit în vizită la noi. S-a jucat foarte mult cu noua pisică și a decis să o ia acasă. Am fost foarte fericită în ziua aceea, pentru că i-am găsit pisicii un stăpân și nu am lăsat-o în stradă. Din ziua aceea, am mers la mătușa mea în fiecare săptămână să văd pisica și îl luam și pe Mișu. (Andrușca)

SCRISOARE PENTRU UN MOTAN

Scrisă cu pixul lui Cătălin

Dragă motanule,

Eu sunt o pisicuţă şi te-am văzut pe Facebook. Eşti foarte simpatic! Eu sunt o mâţă care trăieşte în Castelul din Vrancea. Am blana albă-gălbui, chiar aurie şi aş vrea nespus să vii la mine.

Cu drag, Miau

Cățelul meu

Cățelul meu se numește Pufi. El are 8 luni și este un copoi ardelenesc roșu cu alb. În fiecare dimineață, eu îi dau să mănânce, după care îl duc câteva minute la plimbare pe afară. Cățelul meu este cuminte, nu mușcă, este jucăuș și nu latră prea mult. (Paul)

Animalul preferat

de Andreia Moroșan

Am un cățel foarte drăguț și cuminte de o lună și jumătate.

Îi ofer foarte multă dragoste. El este alb cu pete maro. Cu

urechile lăsate, nu este prea mare și are cam zece centimetri

înălțime. Îl ador pe cățelușul meu!


LUPTA DINTRE

DINOZAUR ȘI PISICĂ

A început lupta. Pisica mândră

a scos ghearele, dinozaurul a scos

foc pe nări. Au continuat lupta pe un

câmp verde cu flori. Dintr-odată, a

izbucnit ceva, a apărut un cățel

adorabil cu fața nevinovată. Cei doi

luptători, fiind miloși, s-au oprit și

s-au dus la cățeluș. Ei, apropiindu-se

de cățel, s-au transformat în

mâncare, iar după câteva minute au

apărut și doi copii, stăpânii cățelului.

Au observat mâncărica, s-au pus pe

o păturică și au început să mănânce.

Așa s-a terminat lupta.

(Andrușca)

DACĂ MÂNCĂRICA MEA AR VORBI…

Dacă mâncarea mea ar vorbi nu

aș mai mânca-o și aș sta de vorbă cu ea.

Aș întreba-o cum este să fii mâncare

vorbăreață. Așa a început să

povestească mâncarea și m-a luat

somnul, dar ea nu-și dădea seama că eu

dorm dusă de mult. M-a lăsat să dorm

până a doua zi când micul dejun era

pregătit de mâncarea mea vorbăreață.

I-am mulțumit frumos și am invitat-o

să mănânce cu mine. A mâncat cu mine,

mi-a strâns firmiturile și m-a invitat la

plimbare în parcul de distracții. Ne-am

distrat cu plăcere, am ascultat muzică

împreună și am adormit.

N-aș mânca-o niciodată!

(Andreuța)

DACĂ MÂNCAREA AR VORBI

Eu de Halloween am făcut o

prăjitură. Am făcut-o aşa cum îmi

plăcea mie. Era cu multe ingrediente,

iar după ce am terminat-o, am băgat-o

la cuptor douăzeci de minute. Când am

scos-o, a început să-mi vorbească, iar

eu, m-am speriat. Mi-a spus: „Nu-ţi fie

teamă! Voiam să te întreb ce mai faci.”

(Laura)


DOAR O NOAPTE VRĂJITOARE

Într-o noapte am visat că sunt vrăjitoare și că fac vrăji miraculoase. Pe un

câine l-am transformat într-o cămilă care chiuia, un motan l-am făcut cocoș ce

vorbea cu animalele și tot am încercat să fac experimente cu animale domestice și

sălbatice. O girafă cu gâtul mare de vreo trei metri a avut coada ca iepurașul, capul

de câine, iar picioarele de cocoș. Am ajuns să mă transform și pe mine însămi

într-o cocoană cu mustață portocalie și păr pe nas. Brusc, m-am trezit, mi-am

adus aminte ce am făcut în vis și m-am culcat înapoi. Aș face mereu vrăji. (Andreuța)

SUNT VRĂJITOR

Daca aş fi vrăjitor, aş face toată ziua vrăji. Mi-aş face

o vrajă ca să fiu cel mai isteţ vrăjitor şi să combin toate

animalele între ele.

(Cătălin)

VRĂJITOAREA CEA SINISTRĂ

Era odată într-un colț de țară o urâtă vrăjitoare cu dinți de argint și măsele de plumb, cu

fața spartă și trupul întunecat. Într-adevăr cu un aspect urât, dar calitățile ei de vrăjitoare erau

nemaipomenite. Stătea într-un castel gigantic cu ușa întoarsă de la răsăritul soarelui. În castel

erau fel de fel de formule magice cu pânze de păianjen. Animale de companie erau Zighi și

Trichi, doi păianjeni veninoși cu un suflet cât de cât. Într-o zi, vrăjitoarea îl strigă pe Zighi:

— Hai, până la mine, borfașule, am o treabă pentru tine.

— Da, stăpână? s-a mișcat cât de cât repede să vină.

— Vreau să-mi aduci cea mai neagră pisică din lume, cu ochi neîncrezători.

— Cum vrei, stăpână, eu o să-ți aduc.

Zighi a adus pisica, vrăjitoarea a transformat-o în balaur – vroia să-l pună să distrugă

lumea – dar, din păcate, a omorât-o chiar pe ea și i-a luat tot ce avea. (Paul)


Povești care nu se citesc…

DOVLEACUL DE HALLOWEEN

(a se citi pe nerăsuflate)

Într-o zi m-am trezit devreme, pentru că sunase ceasul. Și ce-am văzut când m-am ridicat?

Erau prin toată casa numai dovleci foarte înfricoșători. Am fugit la mama și am întrebat-o fără să

mă uit la fața ei de ce sunt acei dovleci acolo.

– Eu i-am pus, spuse mama.

Vrând să o întreb de ce, m-am uitat la fața ei și era în formă de dovleac și tata avea fața la

fel, chiar și sora mea. Am mers fuga la oglindă și aveam și eu fața așa. Am început să plâng și, de

frică, m-am băgat sub pat.

După cinci minute, s-au auzit pași. Intrase cineva în cameră. Am ieșit de acolo și cine credeți

că era? Poștașul cu câinele lui cu capetele în formă de dovleac.

Seara ne-am adunat în centrul satului toți locuitorii. Ce vă imaginați că am făcut acolo?

Ne-am luat de mâini și am început a dansa o horă. După ce am dansat hora, am plecat acasă. Am

mâncat sarmale în formă de dovleac. După aceea, m-am pus în pat și am adormit.

Dimineață, am văzut-o pe sora mea fără capul de dovleac, mama era ca înainte, iar tata la

fel, doar eu mai aveam capul în acea formă, doar că dovleacul era mai mic ca ieri. (Andrușca)

casa groazei

Într-o zi, un copil a mers într-o casă părăsită. Când a intrat, ușa s-a închis în urma lui cu

putere. Se plimba prin casă și a văzut un tablou din care curgea sânge. Brusc, s-a auzit un zgomot

puternic de sus. Nu mai știa dacă era cineva în casă. Urcând, copilul a văzut ceva dezastruos. Erau

niște urme de sânge prin perete. Și-a dat seama că sunt animale în casă. Dintr-o dată a apărut un

lup, așa că băiatul a început să fugă cât de repede a putut. Într-o cameră a găsit un cuțit, l-a luat și

l-a băgat în lup. După asta, a ieșit din casă și a zis că nu se va mai întoarce acolo niciodată.

(Cătălin)

DOVLEACUL CU OCHI

A venit și ziua de Halloween. Am decis să mă îmbrac în costum de vrăjitoare. Împreună cu

prietenii mei am organizat o petrecere. În acea seară, la miezul nopții, ca prin magie, doi ochi

luminoși se zăreau. Era un cap galben cu ochi, de fapt, un dovleac cu ochi. Ne-am speriat și am

plecat acasă cu toții. (Laura)


când ești singur cu lumina stinSĂ

SCHELETUL… VIU

Într-un an foarte frumos, pe vreme de toamnă, a venit și Halloweenul. Noi, toți cei din

școală, am organizat o petrecere în cinstea acestei sărbători. Fetele au propus să se ocupe cu

decorarea sălii în care să organizăm petrecerea. Am sculptat dovleci galbeni în formă de cap (erau

peste zece), iar, în plus, am făcut din carton vrăjitori, schelete și lilieci agățați sus pe perete.

A doua zi, am venit cu toții mascați, unii mai frumoși, alții mai înfricoșători, nici nu-ți dădeai

seama cine erau. Dintr-odată, s-au aprins dovlecii, vrăjitorii începură a face vrăji și a ne blestema,

iar liliecii începuseră a zbura peste tot. Ne-am dus într-un colț, dar am simțit brusc că ne atinge

ceva. Scheletul ne-a atins râzând și spunând gros că nu mai ieșim vii din acea sală. Nu mai spunea

nimeni nimic când brusc – râsete. Niște băieți au venit înaintea noastră și au aranjat totul ca să

pară ei în locul ornamentelor.

Am început toți a râde și ne-am continuat petrecerea. (Andrușca)

POVESTEA GROAZEI

În anul 1990, era o noapte de groază. Era noaptea de Halloween. Dovlecii erau aprinși.

Copiii erau plecați după bomboane. La fiecare casă era câte un dovleac sau doi. Pe la miezul

nopții, dovlecii s-au stins și un vânt răcoros sufla cu putere peste tot orașul. Un monstru de doi

metri cu dinți de ciocolată sufla miros de mentă. Copiii, speriați de întuneric, au fugit cu picioarele

după gât. (Bianca)

POVESTEA DE GROAZĂ

Într-o zi am mers la un magazin de jucării. M-am speriat, pentru că era un magazin cu jucării

de groază. Eu am vrut să cumpăr o jucărie drăgălașă, dar doamna de acolo mi-a arătat un dinozaur

care avea dinți în bale urât mirositoare. Coada îi era tăiată în trei bucățele, una era galbenă, alta

roșie și ultima albastră. După aceea, mi-a arătat un urs cu o ureche tăiată, un nas oribil și un buton

în spate pe care dacă îl apăsam, ursul începea a vomita rahat de cozonac. Doamna mi-a arătat o

grămadă de jucării de groază, iar eu am plecat ca împușcată. (Andreuța)


ÎNSCRIERI PENTRU

ORELE DE CERC DIN ANUL URMĂTOR

Pentru a participa la orele de cerc trebuie

să îți dorești să citești mai mult, să te comporți

responsabil și să treci de următoarea

probă de foc:

Convinge-l pe Tigrișor

(tigrul de pluș de pe coperta patru)

să te primească la cerc

printr-o scrisoare!


Consilier de lectură și coordinator principal:

prof. FINIȘ ANCA

Coordonator colaborator: înv.FINIȘ SORIN

Contact: [email protected]

Autorii își asumă

responsabilitatea pentru

textele publicate!

Poze: COPERTA 1 – Andrușca

COPERTA 4 – Tigrișor

(mascota noastră)

revista 2015

Documents