Jlut* I

N ATU RAREVISTĂ PENTRU R A S P A N D IR E A ŞTIINŢEI

ADMINISTRAŢIA

STR. DOAMNEI, 1

L U N A R

D in vech iu l N ü r n b er g .

No. 1015 DECEMVRIE 1 9 2 7

A N U L A L Ş A S E S P R E Z E C E L E AC V L T V R A N A Ţ I O N A L Ă

LEI 25

N A T U R AR E V I S T Ă P E N T R U R Ă S P Â N D I R E A Ş TI I NŢ EI

A P A R E L A 15 A F I E C Ă R E I LUNI S U B Î N G R I J I R E A D - L O R

G. Ţ IŢEIC A G.G.LONGINESCU OCTAV ONJCESCUPfoL-sor Universitar Profesor Universitar Profesor Universitar

CUPRINSULÎNCĂ UN AN de G . G . L o n g in e s c u 1 BRETANIA de S u z a n n e T ro m eu r . 2

DELA NEWTON LA LAPLACEde P e tr e S e r g e s c u ......................................5

VÂRSTA PĂMÂNTULUI de O. . 9

NÜRNBERG Şl MUZEUL CRIMI­NAL de D r . A . S te o p o e . . . . 1 2

TURISMUL LA NOI de R a d u Ţ i-t e i c a ..................................... ....... 18

CEL DINTÂI OM POVESTEŞTE PRIMELE IMPRESII d e C . Belcot 20

LUPTELE DE TAURI DELA BA­YONNE d e I o n e l N . L o n g in e s c u • 23

TUNELUL POIANA d e in g in er A . I.S t o e n e s c u ................................................ 29

SCRISORI DIN AUSTRIA d e D r .G . P â n d e l e ......................................... 31

NOTE ŞI DĂRI DE SEAMĂ . . 34

ÎN SE M N Ă R I...................................36

TABLA DE MATERIE A VOLU­MULUI X V I ......................................... 38

AJUTOARE PRIMITE . . . . 40

VOLUMELE II, III, ŞI VI—VIII, PE PREŢ DE 60 LEI FIECARE, SE GĂSESC DE VÂNZARE LA D-L C. N. THEODOSIU, LABORATORUL DE CHIMIE ANORGANICA

S P L A I U L M A G H E R U 2, B U C U R E Ş T I VOLUMUL XII—XV PE PREŢ DE 220 LEI VOLUMUL

S E G Ă S E S C L A A D M I N I S T R A Ţ I A R E V I S T E I

A B O N A M E N T U L 2 5 0 L E f A N U Ă Î T T N U M Ă R U L LEI 25 A B O N A M E N T U L P E N T R U INSTITUŢII 400 LEI A N U A L — REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. DOAMNEI, 1

TELEFON No. 357/62

N ATU RAREVISTĂ PENTRU RĂSPÂNDIREA ŞTIINŢEI

SUB îngrijirea domnilor g. ţiţeica, g. g. longinescu şi o . onicescu

Î N C Ă U N A N DE g . g . lo n g in es c u

U numărul de faţă, Natura încheie încă un an de muncă pentru răspândirea Şti­inţei în ţara noastră, încă un an de speranţe, în mare parte pierdute. Suntem

tot departe de ţelul urmărit de douăzeci de ani. Nu creşte numărul cetitorilor, nu creşte acela al părtaşilor la muncă, dar creşte în schimb numărul celor răi ■ de plată. Te doare în suflet să vezi îmmulţindu-se şcolile de toate felurile, să vezi câte două şi trei gimnazii într’un singur judeţ, şi în schimb să aştepţi zadarnic lucrări pentru premiul de 3000 lei dăruit de d-1 inginer N . N . Gane dela fabricile din Cugir. Te doare în suflet să vezi atâta nepăsare pentru ştiinţă în România-Mare. In timp ce reviste uşurele găsesc zeci de mii de cetitori, revista Natura, candelă în care arde undelemnul prea curat al ştiinţei şi al dra­gostei de ţară, abia are trei mii de cetitori dela Nistru până la Tisa.

Până când. Mai spun ce am spus deatâtea-ori: Numai prin şcoală şi numai prin ştiinţă România Mare poate să ajungă Românie Tare. Azi, când am pierdut pe făuritori Româuiei-Mari, pe Fordinând cel Mare şi pe 1. 1. C. Brătianu, azi tre­buie să eşim din nepăsarea care ne-a cuprins. Să scrim şi să cetim. Să scrim noi, pro­fesorii de toate grade1e şi din toa+e unghiurile ţării, să cetim ce scriu învăţaţii din lumea întreagă şi să îndemnăm să cetească toţi elevii de şcoală, părinţii lor şi toţi care vor binele scumpei noastre Românii.

Se vorbeşte într’una, dela răsboiu încoace şi în timpul de faţă cu deosebire, de ofensiva culturală. Binecuvântaţi să fie aceia cari vor luptă pentru răspân­direa culturii în ţara românească. Dar să ştie toţi că nu poate fi vorba de cultură adevărată fără ştiinţă pozitivă.

Ministerul de Instrucţie are în revista Natura un tovarăş de luptă. Să-i vie în ajutor. îndemne pe profesorii de toate treptele să cetească Natura, să aboneze bibliotecile culturale şi să o răspândească aşa cum se cuvine.

Bine ar fi să ne ajute Ministerul de Instrucţie mai mult, dar şi mai bine ar fi să n’avem nevoie de ajutorul Statului. Conducătorii Naturii fac destule jertfe, muncind fără bani. Umăr la umăr cu ei, colaboratorii lor au scris cât au scris fără nici un ban. Ue aducem şi aici mulţumirile noastre cele mai vu. Mulţumim şi abonaţilor şi profesorilor inimoşi cari ne-au făcut abonaţi mulţi printre elevii lor. Mulţumim tuturor cetitorilor, tuturor acelora care ne-au dat ajutoare băneşti şi tuturor acelora care au scris cu bună-voinţă şi dragoste curată prin ziare şi reviste despre Natura.

Trăiască Natura.

ANUL XVI 15 DECEMVRIE 1927 NUMĂRUL 10

N A T U R A

I

B R E T A N IA SUZANNE TROMEUR

J Q R E T A N IA este o peninsulă de.34.000 km 2 lungă de 250 km., lată între ■ D xoo şi 180 km., pătrunzând în mare prin multe stânci străvechi. Marea ţine un loc atât de însemnat în geografia Bretaniei, încât ţărmul alcătueşte una din împărţirile fundamentale. Şi cei dintâi locuitori ai acestui ţinut ciudat i-ati dat acelaş nume ca şi mării, numele părintesc şi dulce de «Armor».

Bretania este alcătuită din două făşii cristaline care merg una spre nord, alta spre sud, închizând o vale lată, împărţită în două. bazine : Chateaulin la apus şi Rennes la răsărit, despărţite de pragul păduros al podişului Rohan.

Amândouă fâşiile cristaline sunt alcătuite fie din stânci granitice, fie din gresii sau şisturi vechi. O mişcare internă însemnată a produs depresiunea cen­trală. Fluviile sunt scurte, dar ramificate şi se scurg în estuare, măturate des de flux şi reflux ; de exemplu Rauce este foarte lat, în disproporţie cu însemnă­tatea modestă a cursului, .dar estuarul e un adevărat fiord mic. Găsim alte multe la fel.

Pentru a cunoaşte un om, trebuie să-i intri drept în inimă. Numai pe marea, care strânge, roade, sapă, cizelează de secoli, Bretania, ce se deschide prin estuare, poţi pătrunde în inima ţării.

Aproape de Dinant se găseşte minunata peşteră delà Morgat. Acum multe veacuri pe aceste locuri trăiau două rasse deosebite. Una, a giganţilor, locuiă în castelul delà Duiaut, cealaltă, K oniganii, îşi aveau locuinţa în această peş­teră ; firea lor se deosebiă cu totul.

Natural că Uriaşii erau sălbatici, sângeroşi, hoţi de vite, în timp ce Korri- ganii erau pitici, buni, credincioşi. Vecinii se luptau şi agerimea Piticilor învin- geâ totdeauna puterea oarbă a Uriaşilor, care în sfârşit se hotărîră să lucreze cu vicleşug. Săpând o subterană între cele două moşii, pătrunseră în peşteră spre a gâtui pe duşmani. Korriganii cari păzeau, aprinseră un foc mare la in­trarea peşterii şi închiseră deschiderea prin răsturnarea stâncilor. Furioşi, cu blesteme pe buze, Uriaşii muriră sub dărâmături şi după moarte au fost pre­făcuţi în pietre...

Aşezarea Bretaniei, izolarea sa, relieful deosebit, coastele, i-au dat o vieaţă specială şi niciodată nu s’a putut constată aşă limpede înrâurirea unei ţări, asupra sufletului locuitorilor săi.

S'a lăudat coloarea, minunat de felurită, a coastelor sale, nuanţele schimbă­toare a mărilor sălbatice, farmecul ispititor al plajelor cu fluturi argintii de mică. In interior se găsesc flori de aur, grâu, hrişcă roşie, trifoi şi alte plante strălucitoare ce alcătuesc «podoaba granitului», de care vorbeşte Herédia. Pă­mântul bătătorit, pădurile tainice, îngrămădirea minunată de stânci, nesfâr­şitul lanurilor, uriaşele movile de pământ acoperite cu trestie, dau ţinuturilor bretone înfăţişarea sălbatică a unui câmp întărit. Dar dacă uneori pământul 1

1) D om nişoara S . T rom eur este o in te lectu ală fin ă şi cu m u lt ta le n t; pe deasupra are m u ltă sim p atie p en tru ţa ra n oastră. Cu m u ltă bu n ăvoin ţă ne-a d a t voie să trad u ­cem şi să rezum ăm p en tru «Natura», această con ferin ţă ce a ţin u t-o la Paris, la «Cer­c u l In tern aţio n al a l studenţilor».

Se v a ved ea, cum a ob servat şi d l. de M a r to n n e în con ferin ţa de la F un d aţie, că su n t unele asem ănări în tre ţăran ii breton i şi ţă ra n ii n o ştri. C . A . B .

N A T U R A

2

•este necultivat, în schimb se găseşte strălucitoarea regiune dela Roscoff, pe care Chaieaubnand a descris-o cu vorbe colorate în «Memoires d’Outre Tombes».

Pentru a vizită Bretania trebuie să alegem toamna, căci atunci totul devine, neprecis, se topeşte, se armonizează, pierde din sălbăticie şi din strălucire, pentru a se preface în ceva melancolic şi dulce, ce n’are pereche. «Fes calvaires», stâncile de granit trandafiriu sunt florile fragede ale peisajului, în care marea este de un albastru de peruzea; foile de argint mat se văd sub frunzişul întune­cat al stejarilor, ce sunt adăpostul colibelor sărace şi singuratice, ce tremură la bătaia vântului.

In vârtejul ameţitor al activităţii şi ideilor ce duc Franţa spre o soartă nouă, Bretania rămâne singură, nemişcată, apărată de credinţa ce e o stâncă ne- sdruncinată. In adevăr, Bretania e ţara trecutului, unde obiceiurile au încă un parfum arhaic, o nobleţe şi un farmec pătrunzător.

Pentru ei, dela Du Gueschin, de atâtea veacuri, orologiul timpului a întâr­ziat. Apoi au făcut o săritură, mare, ca orice popor impulsiv, la care senti­mentul ţine loc de judecată. Acum câţiva ani s’a deşteptat o Bretanie jacobină în oraşe la Vannes, Nantes, Roscoff, Brest, Lorient... pe care câmpiile au urmat-o, dar ceeace interesează e sufletul unui popor şi din fericire sufletul breton nu se poate schimba.

Un germen vechiu de anarhism fermentează totdeauna în sufletul diferitelor familii ale rassei celtice şi trebuie să ne reamintim judecata aspră şi dispreţui­toare a lui Iuliu Cezar: «Acest popor e numai acţiune». In adevăr sunt piraţi, cu inimi de apostoli; Bretonii au nevoie de cineva care să-i conducă; aceasta explică deşteptările bruşce şi periodice ce corespund schimbărilor de influenţă sau de guvern.

Ei plutesc totdeauna între dorinţă şi părere de rău, au avânturi pasionate, o graţie visătoare, melancolie, fineţe, dezinteresare, gustul aventurilor senti­mentele, groaza de acţiune gândită şi continuă; sunt dezamăgiţi, demodaţi şi nevinovaţi, schimbători, iubesc imposibilul, absurdul, cauzele pierdute, încăpăţânarea le este proverbială, dar au avânturi de energie desperată, un foarte înalt sentiment al onoarei şi al cuvântului dat. înconjuraţi de platoşa întreită de care vorbeşte Oraţiu, grosolani ca granitul, blânzi ca nisipul plajelor lor, albastrul cerului li se oglindeşte în sufletul contemplativ.

Pentru ei moartea este «sarea vieţii» şi poate fără ea n’ar crede că vieaţa merită să fie trăită. Nu urăsc moartea, cu care sunt învăţaţi. Cetiţi «Pecheurs d’Islande» şi veţi înţelege îngrijorarea mamelor, soţiilor, logodnicelor, când marinarii se îmbarcă pentru depărtări.

Au pentru bătrâni un respect ce te impresionează, alcătuit din dragoste şi din ascultare. După ce au înfruntat cele mai mari primejdii, pescarii sunt tra­taţi ca nişte copilaşi.

Pe acest pământ de granit acoperit cu stejari s’a păstrat cu sfinţenie obi­ceiurile lăsate de strămoşi. De ar învia vreunul din ei, ax recunoaşte imediat îmbrăcămintea şi legendele.

Bărbaţii poartă tot pălăria de pâslă cu margini mari, cu panglici de cati­fea neagră, vesta strâmtă şi brodată, pantalonul strâns la genunchi, sandale de lemn (saboţi) şi bastonul de stejar. Femeile poartă bluze brodate cu aur, fustă neagră, foaxte largă, închisă la talie, împodobită cu funde de catifea şi şorţ de tafta. Pieptănătura şi boneta varază cu regiunea.

N A T U R A

3

Aceste pieptănături sunt încântătoare, fiicele Bretaniei întrecându-se în cochetărie.

Casele bretone sunt mult mai puţin poetice şi regulele higienice cele mai elementare nu sunt păstrate totdeauna, ba de multe ori nu sunt nici cunoscute. In general o sobă mare ocupă fundul odăii principale şi pe margini se află paturi în formă de dulapuri. Uşile acestora sunt sculptate şi împodobite cu cretoane cu flori; în fiecare dimineaţă se închid.

Femeia este încă într’o stare semi-sălbatică; în numeroase familii nu mă­nâncă la masa la care soţul totuş primeşte păsările din curte. Totuş Renan, marele scriitor al Armoric-vilm, a vorbit dumnezeeşte despre dragostea bretonă, despre dulceaţa, graţia ruşinoasă, de melancolia sa. Asprimea aparentă a omu­lui nu este din fericire decât o atitudine moştenită ce o observă ca orice lucru ce le vine dela părinţi, adică cu sfinţenie.

Nunţile sunt demne de a fi descrise. Ba fiecare nuntă iau parte cam 150 oaspeţi şi fiecare aduc? merinde. Veselia bretonă, înăbuşită de multă vreme, numai cunoaşte frâu. Ba desert se spune o rugăciune pentru fiecare mort,; apoi se dansează. Câteodată nuntaşii nu-şi păstrează sângele rece, dar beţia lor are ceva grav şi religios, le prelungeşte visul individual.

Ziua doua începe printr'o slujbă pentru morţi, care nu sunt niciodată uitaţi. Apoi săracii, aceşti mosafiri ai lui Dumnezeu, sunt poftiţi la ospăţ, bărbaţii fiind serviţi de mireasă, iar femeile de ginere. După masă, mireasa, gătită cu bonetă de dantelă şi cu şorţ de mătase violetă, în sunetul cimpoiului, începe să joace cu cel mai sărac, urmată de ginere şi de cavalerii de onoare. Când ostenesc, săracii se roagă pentru morţi şi se împrăştie în lungul drumurilor. Eşti izbit de acest amestec de veselie şi reculegere; Bretonii au cultul morţilor.

Dar, în această ţară curioasă, pe lângă morţi se onorează şi sfinţii, slujitorii lui Dumnezeu, care sunt legiuni; mulţi nu se deosebesc prea mult de zeii pă­gânilor, având aceleaşi funcţii casnice. Sunt cinstiţi, răsplătiţi, li se cumpără bunăvoinţa, căci au calităţi şi cusururi ca şi oamenii.

Spre a pricepe frumuseţea, sinceritatea, căldura, naivitatea credinţei bre­tone, trebuie să vezi o «Ertare», adică o procesiune.

Bretania este deasemenea leagănul minunat al superstiţiilor vechi. Unele sunt delicate şi mişcătoare, altele grozave. Acestea au fost izvorul de inspi­raţie al multor artişti. Cunoaşteţi de sigur legenda Cetăţii Ysului, care este una din cele mai vii şi încântătoare ce compun folklorul breton. Ele au străbă­tut veacurile, păstrând uneia din ramurile rassei celtice, fondul său sălbatec şi forma poetică, în deosebi sortită să îmboldească arta, în cele mai măreţe inspiraţii.

Bretania trebuie văzută cu reculegere, căutând la orice pas urma unei fru­museţi stranii, în umbră, unde e păstrată pentru sufletele alese.

Spiritul de necredinţă, crima ironiei moderne, palavrele călătorului ce ştie tot, ce a văzut tot, trebuie să se rezerve pentru bâlciurile şi adunările Norman- diei râzătoare. Trebuie să mergi în tăcere, cu ochii mari deschişi şi inima ple­cată, spre a vedea Bretania bisericilor şi a «Ertărilor».

(tradus de CONST. BEECOT).

N A T U R A

4

DELA NEWTON LA LAPLACE(CU OCAZIA SĂRBĂTORIREI CENTENARULUI MORŢEI LOR DELA

20 MARTIE 1727 ŞI 5 APRILIE 1827)

d e PETRE SERGESCUII

AM ajuns astfel pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, când nu se întâlneşte în mecanică altă explicaţie decât cea dată de teoria gravitaţiei universale. în ­

cepe o fază nouă în evoluţia principiilor mecanicei. învăţaţii nu mai trebuesc să ducă polemice pentru sprijinirea teoriei lor, căci nu mai e decât una. Iar ma­terialul adunat e imens şi cere o grabnică sistematizare. Progresele datorite acestei viguroase scoale leibnitziene-newtoniene, se împart în două direcţii. Pe de o parte sunt progrese pur sistematice, de punere la punct, de elucidare a amănuntelor. Pe de altă parte, se întâlnesc sforţări de a găsi principii noui care să înlocuească şi, dacă e posibil, să simplifice mecanica gravitaţională. Amândouă tendinţele au fost urmărite în tot cursul veacului al XVIII-lea, pentru a se încoronă respectiv cu sintezele definitive ale lui Laplace şi Lagrange. Cu aceşti doi creatori geniali, mecanica e pe deplin constituită, aşă că veacul al XIX-lea începe cu alte preocupări, de înglobare a fizicei întregi în formulele matematice.

Familia elveţiană de matematicieni Bernoulli — şi mai cu seamă Ioan şi fiul său Daniel —- sunt printre cei mai de frunte descoperitori de rezultate inte­resante. Dar nu ne-au dat o sistematizare care să servească drept bază desvol- tărilor ulterioare. Daniel Bernoulli a scris o hidrodinamică. Dar opera lui meca­nică a fost întrecută de aceea a lui Clairaut, D ’Alembert, Euler, Maupertuis.

EuLr (1707— 1783) îşi propune să codifice întreaga mecamcă numai cu aparatul matematic al algebrei şi al calculului infinitezimal, pornind delà P rin ­cipiile newtoniene. Opera matematică şi fizică a lui Leonard Euler e extraordi­nară, şi ca varietate şi ca bogăţie a rezultatelor. Aci trebuie să ne mărginim strict la contribuţiile lui în mecanică. Ele se găsesc mai cu seamă în Mecanica lui, publicată în 1740 şi în Teoria mişcării corpurilor solide, în 1765. Ele nu se preocupă de problemele filozofice ale îndreptăţirii noţiunii de forţă, sau a esenţei ei, etc. care au făcut să se înnegrească atâtea foi de hârtie timp de un veac şi jumătate. Pentru el, forţele sunt funcţiuni şi anume, el se mărgineşte la cazul particular când sunt funcţiuni de poziţia mobilului. Pornind de aci, face o des- voltare matematică a teoriei mişcării. Delà el s’a păstrat clasificarea proble­melor din mecanică în: directe şi inverse; mecanica punctului material liber, pe o curbă, pe o suprafaţă; mecanica solidelor şi mecanica sistemelor. Studiul pe care l-a făcut asupra mişcării corpurilor solide ni s’a transmis aproape fără modificare ; abiă la sfârşitul veacului trecut, s’au adăugat câteva perfecţionări de amănunt. E l determină: 1) mişcarea centrului de greutate şi 2) mişcarea împrejurul centrului de greutate. Cu această ocazie introduce axele de inerţie, de unde se deduc faimoasele sale ecuaţii ale mişcării.

Clairaut (1713— 1765) duce mai departe această minunată sistematizare, stabilind într’un chip admirabil, formulele echilibrului lichidelor. Opera lui principală a apărut în 1743: Théorie de la figure de la terre, tirée des principes de l ’hydrostatique. Aci arată el necesitatea introducerii ecuaţiilor cu diferenţiale

N A T U R A

0

totale în studiu] matematic al mecanicei. Dealtfel, de atunci încoace, desvol- tarea studiului mecanicei coincide cu istoria teoriei ecuaţiilor diferenţiale. Până în ultimii ani se păstrează această întrepătrundere a celor două domenii ştiinţifice. Pornind delà teoria gravitaţiei, Clairaut a imaginat o metodă nouă pentru studiul cometelor, care nu fuseseră încă încadrate în mecanica cerească. Pentru verifi­carea metodei sale, au trebuit calculate poziţiile unei comete din io 0 în io 0 pentru un interval de 150 de ani! Numai cu astfel de sforţări uriaşe se poate înscrie un rezultat concis în evoluţia ştiinţii.

In altă ordine de idei, Clairaut a descoperit proprietăţile esenţiale ale suprâ- feţelor de nivel, pe care le-a regăsit şi Euler.

Bernoulli, Euler şi Clairaut sunt reprezentanţii cei mai de seamă ai direcţiei de progres pur matematic, de sistematizare şi precizare. Dar alături de ei, obser­văm şi tendinţa filozofică de instituire a principiilor. Două personalităţi ne vor reţine luarea aminte, în această privinţă: D ’Alembert şi Maupertuis.

Ţinta supremă, către care convergeau toate sforţările, eră de a formulă un principiu unic, din care să se poată deduce, pe cale pur matematică, întreaga mecanică. încoronarea o face Lagrange, prin nemuritoarea sa Mecanică A na­litică. In adevăr, graţie principiului lui D ’Alembert, el reduce dinamica la statică, iar aceasta — la rândul ei — se deduce în întregime din principiul iuţelilor virtuale. Aceste principii erau presimţite încă din antichitate, şi au jucat diverse roluri în opera multor învăţaţi. Dar n’au putut fi precizate, din lipsa aparatului matematic, până în epoca de care ne ocupăm. In adevăr, o formulare precisă a lor cere intervenţia calculului infinitezimal, care abiă acum eră în plină for­maţie. Sub numele de echilibrul pârghiei, Arhimede a întrebuinţat pentru întâia oară principiul iuţelilor virtuale, pe care-1 precizează, în decursul veacurilor, Leonardo da Vinci, Guido Ubaldi, Galileu Toricelli, Descartes, Pascal, I . Bernoulli îi dă o formă modernă în 1717, într’o scrisoare trimisă lui Varignon. E l vorbeşte de forţe favorabile şi forţe defavorabile echilibrului. Varignon dă numeroase apli­caţii în Noua Mecanică. Principiul iuţelilor virtuale (sau al deplasărilor vir­tuale) spune că: Dacă un sistem e în echilibru sub acţiunea unor forţe, atunci, considerând orice altă poziţie posibilă a sistemului — apropiată de cea dată — lucrul (travaliul) pe care-1 fac forţele date pentru deplasarea sistemului din poziţia de echilibru în cea învecinată, e zero. Lagrange dă ultima formulare acestui principiu, considerând şi influenţa condiţiunilor fizice la care e supus sistemul (legăturile).

D ’Alembert (1717— 1783) a publicat, una după alta, trei opere de o mare însemnătate în evoluţia mecanicei. In 1742 apare Essai d’une nouvelle théorie de la résistance des fluides ; în 1743 celebrul său Traité de Dynamique şi în 1744, Traité de l ’équilibre et du mouvement des fluides. Principiul său datează din 1743 ; el se formulează cu ajutorul unei noţiuni noui, consecinţă a forţei newtoniene: forţa de inerţie. Aceasta e egală cu produsul dintre massa şi acceleraţia unui punct material, şi îndreptată în sens contrar acceleraţiei. D ’Alembert postulează că: mişcarea unui sistem se face în aşa fel încât forţele aplicate sistemului şi forţele de inerţie îşi fac echilibru. D ’Alembert a căutat să arate că acest principiu se deduce din opera lui Newton, arătând că principiul se aplică în toate cazurile considerate de Newton. Totuş, el a căutat să-l îndreptăţească şi ca princpiu a priori. Ţinând seama de principiul deplasărilor virtuale, principiul lui D ’Alem ­bert poate fi pus sub forma mai uşor de mânuit în matematică: In mişcarea unui

N A T U R A

6

sistem, lucrul total efectuat de forţele date şi de forţele de inerţie este zero, pentru orice mişcare posibilă.

Ca şi în cazul principiului deplasărilor virtuale, şi aci Lagrange a dat forma definitivă, făcând să intervină legăturile la care e supus sistemul.

Maupertuis (1 6 9 8 — 1 7 5 9 ) a plecat dela altă consideraţie în stabilirea princi­piului său. E l nu s’a preocupat de rezultatele experimentale, care indicau în ce direcţie trebuie căutat, ci a recurs la motive metafizice. E o observare generală că natura realizează fenomenele cu minimum de sforţare; deci, în orice acţiune trebuie să urmărim maximul de efect cu minimul de sforţare. Acest postulat metafizic a fost aplicat în mecanică de Maupertuis. Apariţia principiului celei mai mici acţiuni a stârnit un entuziasm de nedescris între învăţaţi. El eră în­coronarea sforţărilor contimporane de a introduce unitatea în mecanică; el satisfăcea, în acelaş timp, cerinţelor estetice şi metafizice. A fost numit, cu în­sufleţire, principiul divin. Insuş marele Euler a fost între admiratorii lui. Intr’un loc, el pune în paralelă nemuritoarea operă a lui Newton, cu sinteza lui Mau­pertuis: «Newton deduce mecanica din cauzele eficiente, iar Maupertuis din cau­zele finale». Dealtfel, Euler a avut un rol de prima importanţă în traducerea sub formă matematică precisă a postulatelor, mai mult filozofice, ale lui Mau­pertuis. In adevăr, Maupertuis publică în 1740 Legea Repausului în care cere ca lucrul virtual pentru o poziţie de echilibru, să fie un extremum; Euler dă forma precisă legii. In 1744 Maupertuis aplică explicit principiul că. natura lu­crează totdeauna prin mijloacele cele mai simple, dar tot Euler pune în ecuaţie această idee. Sub forma definitivă, Maupertuis expune principiul celei mai mici acţiuni în 1746. Ideile lui Maupertuis sunt la baza unui întreg curent de studiu al fenomenelor naturii prin proprietăţi variaţionale. In zilele noastre, acest curent a condus la relativitatea generalizată a lui Einstein, ceeace arată că uneori ideile filozofice au înrâurire asupra evoluţiei unei ştiinţe, chiar dacă nu sunt întovă­răşite de rezultate pur matematice eminente. (In fond, principiul divin se poate deduce din mecanica clasică).

învăţaţii veacului al XVIII-lea au avut de ţintă sistematizarea, precizarea şi unificarea mecanicei newtoniene. întregul edificiu a fost sintetizat în ne­muritoarea operă a lui Lagrange. Mecanica sa analitică prezintă în acelaş timp •caracterul de încoronare a unei scoale ştiinţifice şi de răspânditoare de idei nouă. încoronarea constă în stabilirea întregii ştiinţe pe un singur principiu, din care toate desvoltările se fac în mod sistematic riguros. Aceasta s’a obţinut printr’un proces de abstracţiuni succesive şi printr’o răsturnare de punct de vedere. Newton porneşte dela studiul punctului material şi din îmbinarea rezultatelor particu­lare deduce studiul cazului general. Lagrange consideră sistemele de puncte ca element iniţial; natura oferă corpuri continue silite să se mişte unele în contact eu altele; deci trebuie făcut întâiu un studiu general care luminează toate cir- eumstanţele particulare. In acest fel de a vedea intervin relaţiile (legăturile) dintre diferitele elemente. Aceste legături se traduc prin ecuaţiuni de legătură. Printr’un procedeu pur matematic, Lagrange se urcă şi mai mult în abstracţie, izbutind să înlocuească ecuaţiile de legătură prin făpturi abstracte noui: forţele de legătură. Introducerea forţelor de legătură în mecanică, conduce la unifor­mizarea întregului studiu al sistemelor. In mecanica analitică, Lagrange deose­beşte două părţi: statica şi dinamica. Toată statica se întemeează pe principiul deplasărilor virtuale, adică pe lucrul efectuat de forţele date şi de forţele de legătură.

N A T U R A

7

Prin abstracţii succesive el ajunge la noţiunea, care e pivotul întregii fizice- matematice din veacul al XlX-lea, potenţialul. E drept că el n'a dat definiţia şi numele potenţialului, dar acesta se cuprinde implicit în opera sa nemuritoare, întreaga dinamică a lui Lagrange se reduce la statică prin intervenţia princi­piului lui D ’Alembert. In calculele efectuate, Lagrange se foloseşte de metoda variaţională. Ca atare, trebuie pus în legătură cu principiul economiei din natură, cu principiul sforţării minime. Evident, pentru opera imensă a lui Lagrange trebuie consacrat un capitol special. Aci ne mărginim numai să indicăm înlăn­ţuirea ideilor fundamentale, care au dus la cristalizarea definitivă a mecanicei, clasice.

Ultima verigă din acest lanţ o formează Laplace. Pe de o parte, el a alcătuit în mod perfect întreaga mecanică cerească, arătând că principiile newtoniene erau deajuns pentru a explică întreaga complexitate a fenomenelor cereşti- Calculele lui nu omit nici un amănunt; sunt perfecte, atât pentru liniile mari, cât şi pentru cel mai infim detaliu. Deaceea cosmogonia lui Laplace a predominat tot veacul. Pe de altă parte, analiza lui ascuţită s’a extins asupra tuturor feno­menelor fizice şi şcoala lui a preconizat; prin Poisson, etc., o stabilire de ipoteze fizice mai concrete în alcătuirea mecanicei, decât abstracţiunile mecanicei ana­litice a lui Lagrange. Această mecanică fizică a avut reprezentanţi străluciţi în veacul al X lX -lea şi trebuie studiată în amănunţime, împreună cu opera lui Laplace. Din punct de vedere general filozofic, să mai facem o observare asupra aportului ştiinţific al lui Laplace. Azi, întreaga ştiinţă e predominată mai alès- de două principii; principiul economiei, al sforţării minime şi principiul frecvenţii, legea numerelor mari (un fenomen are cu atât mai multe şanse să se reproducă, cu cât s’a prezentat mai des într’un număr anterior de împrejurări asemănă­toare). Principiul economiei conduce în matematică la metoda variaţională, la Calculul variaţiilor. Principiul frecvenţei dă naştere la calculul probabilităţilor, la metodele statistice. Lagrange ţine mai mult de primul principiu. Laplace a recunoscut însemnătatea celui de al doilea. E l a fost cel dintâiu făuritor al unei teorii matematice sistematice a probabilităţilor. Iar introducerea acestui calcul în problemele de matematică însemnează începutul unei ere noui.

P . S. In privinţa bibliografiei, trebuie să notez că profesorul P . Boufrouz a făcut la Collège de France un curs întreg asupra evoluţiei mecanicei din antichi­tate până la Laplace.

„Ajutaţi revista „Natura“, candelă în care arde unt- de-lemnul prea curat a l ştiinţei şi a l dragostei

de neam. Ea luminează multe minţi şi în­călzeşte multe inimi, dar vitregia vremei

încearcă să o stingă. De va muri „ N a t u r a “, le va f i ruşine

urmaşilor să ne zicănouă oameni“. g . g . l .

N A T U R A

8

V Â R S T A P Ă M Â N T U L U IDUPĂ PROF. PUIG. (INGEGNERIA 1926)

CĂ IL E pe care s’a căutat determinarea vârstei planetei noastre se pot împărţi în două grupe: neradioactive şi radioactive. Cele dintâi sunt geologice,

fizice, astronomice şi biologice.Unele dintre metodele geologice se aplică straturilor pământeşti, altele vechi-

mei mărilor. In grupul întâiu intră cele mai felurite fenomene: golirea masivelor muntoase, erosiunea marină şi cea fluvială, disolvarea rocelor, sedimentările, etc. Mai toate aceste fenomene nu pot da decât date locale şi limitate, totuş din compararea diferitelor lor rezultate s’au putut deduce date preţioase. De Lap- parent (1907) dă următoarele cifre: Denudaţia medie anuală — atât mecanică cât şi chimică — este de 17 km. cubi, care, cu densitatea de 2,5 ar da 42 bilioane de tone. Această denudare ar da pentru un milion de ani 500 m. grosime de depozit sedimentar şi cum grosimea stratului sedimentar e cam de 40— 50 km. trebuesc 75— 80 milioane de ani pentru formarea lui. Din aceştia revin 60 mi­lioane erei primare, 15 erei secundare şi 5 erei terţiare..

Cu aceleaşi metode, Russel (1921) merge până la 8000 milioane de ani pentru vârsta pământului.

Metoda care se foloseşte de vârsta probabilă a oceanelor se bazează pe o evo­luare a timpului necesar pentru îngrămădirea enormelor depozite de săruri de sodiu. Idet a a fost emisă încă de prin 1715 de Halley, dar abia chimistul irlandez Joly a păşit la socoteli mai precise. Cantitatea de săruri sodice transportate în mări de către fluvii e socotită la 150 milioane tone anual şi ţinând socoteală de cantitatea de 10 trilioane de tone cât e evaluat depozitul de sare a mărilor, Joly ajunge la o vechime a mărilor de cel puţin 98 milioane de ani. Alţii ajung pe baze de aceeaş natură la cifre între 50 şi 150 milioane de ani.

Cât de ipotetice şi de expuse la eroare sunt aceste calcule se vede îndată, dacă ne gândim că se încearcă măsurarea unor enorme cantităţi de secole cu un ceasornic al cărui mers se referă numai la ani relativ puţini. Toate aceste me­tode presupun un regim climatologic asemănător celui al nostru — şi este doar nesfârşit de probabil că în diferite epoci ale planetei au fost regimuri esen­ţial deosebite.

Metodele fizice pentru determinarea vârstei pământului se bazează şi ele pe două grupe de fenomene: 1. timpul care a trebuit să treacă înainte de a se formă prin răcire o coajă solidă pe care să poată trăi animale şi plante; 2. valoa­rea scurtării razei pământului dedusă din extracţia pe care variaţia temperature! pământului o provoacă asupra lui însuş.

Şi aceste două procese presupun date foarte nesigure ca de pildă temperatura pământului în starea incandescentă, temperatura actuală internă a pământului, căldura specifică a massei pământeşti întregi, etc.

Pe bază de astfel de elemente, Lord Kelvin în 1862 a calculat vârsta pămân­tului la 100 milioane de ani, apoi în 1899 a schimbat cifra reducând-o la 10 milioane. King în 1893 o găsi de 10 milioane; Davidson, Darwin şi Reade în acelaş an 100 milioane; Becher în 1910 găseşte 60 milioane, tot în 1910 Koensbargen 30 milioane. Calcule în baza scurtării razei pământeşti au fost făcute de Rudski care a dat în 1901 vârsta de 500 milioane de ani.

N A T U R A

9

Metodele astronomice sunt variate; unul din ele e acela numit precesional, «xpus în 1884 de Mayer Eyme'r. Această metodă se bazează pe ipoteza că, din pricina precesiunei echinocţiilor cele două emisfere boreal şi austral trec alter­nativ, prin perioade de câte 21 de mii de ani de mare ridicată sau de mare scă­zută. Efectul acestor înaintări şi retrageri a apelor, ajunge, după Mayer Eymer, o amplitudine în raport cu excentricitatea orbitei terestre, este adică numai de 200 m. când excentricitatea e minimă şi atinge 1000 m. când ea e maximă. Mayer aplică acest principiu mai ales vârstei terţiare pe care o împarte în 15 etape fiecare compusă din 2 perioade, având în total 350 mii de ani.

Darwin, urmat apoi de mulţi astronomi contimporani, plecând dela mişca­rea actuală a lunei şi dela influxul ei asupra pământului, socoteşte la 58 mi­lioane de ani timpul trecut de când luna s’a despărţit de pământ şi deci de când a început solidificarea scoaiţei, formarea mărilor şi a depozitelor sedimentare,

Emile Belot presupune că la început pământul avea patru sateliţi, cel mai depărtat dintre ei fiind luna. Ceilalţi s’au prăbuşit asupra regiunii ecuatoriale a pământului la momente diferite. Presiunile produse de aceste căderi au dat loc la fenomene orogenice. Primul satelit depărtat de suprafaţa pământului cu 2,2 raze pământeşti, a determinat ridicarea cordonului caledonian, adică a Scoţiei, Suediei şi Norvegiei, în perioada silurică; al doilea satelit, depărtat de 7,7 raze pământeşti, a produs în perioada permocarboniferă cordoanele eriliciane care constitue în Europa seriile de munţi ce merg dela Gibraltar la oceanul Arctic. A l treilea satelit la o depărtare de 23,6 raze pământeşti a determinat în era terţiară ridicările alpine ai căror reprezentanţi mai caracteristici sunt Pîrineii, Alpii şi Himalaya. După ideile lui Belot durata relativă dela siluric la carbonifer este 5,5, dela carbonifer la terţiar 15,9, ceeace înseamnă că durata perioadelor geologice se lungeşte cu cât ele sunt mai aproape de noi. In privinţa aceasta Belot se deosebeşte de părerea unanimă a celorlalţi geologi, de care se deosebeşte şi în studiul erei primitive sau azoice, pe care o împarte în trei pe­rioade : nebuloasă, incandescentă şi diluviană. In prima perioadă, a cărei durată a fost poate abia de câteva luni, materia pământului s’ar fi găsit la o temperatură de peste 3000°, în stare de vapori luminoşi. Perioada incandescentă, care a durat câţiva ani, a început când temperatura s’a coborît mult sub 30000 şi când o parte din substanţele vaporizate s’au condensat, formând un nucleu lichid care a crescut mereu în dauna atmosferei înconjurătoare. Perioada diluviană care începe când se formează apa pe nucleul central şi aceasta s’a întâmplat când temperatura s’a coborît sub 3640, temperatura critică a apei. Durata totală a pe­rioadei diluviene n’a putut fi mai mare de câteva mii de ani până ce temperatura medie a suprafeţei, coborîtă la 70° îngădui primele manifestări de viaţă vegetală.

O altă serie de metode, acele biologice, se bazează pe evoluţia speciilor, adică pe timpul ce va fi fost necesar pentru ca speciile să fi avut desvoltările pe care le-au avut în decursul erelor geologice. încercări făcute pe această cale de Mattew, Wedekind, Dacque şi alţii n’au dat rezultate satisfăcătoare. Geologul J. Clarke crede că pe baze biologice greu se poate ajunge la vreun rezultat, dat fiind că sunt unele specii (nemuritoare, le numeşte Clarke), care au trăit fără schimbare dealungul diferitelor epoci, pe când altele au suferit evoluţii atât de repezi încât , se pot denumi explosive.

In ultimul timp metodele radioactive au reţinut cele mai mult interesul oamenilor de ştiinţă.

N A T U R A

10

Elementele radioactive primare şi fundamentale sunt uraniul şi toriul. Aceste două corpuri se transformă, prin emisiunea părticelelor alfa, care sunt nuclee ale heliului, şi ale părticelelor beta care sunt electroni, în alte elemente, care sunt şi ele radioactive, până se ajunge la radiul G. care este o specie de plumb ce nu se mai dezintegrează. Considerând astfel corpurile radioactive şi transformatele lor vom deosebi corpurile primitive (acele ale căror masse sufer dezintegrare definitivă) de acele terminale care reprezintă rezultatul final al dezintegrării.

Se numeşte constantă radioactivă formaţia massei totale actuale care se tran­sformă într’o secundă. Viata medic a unui element radioactiv este inversă con­stantei sale radioactive. Se numeşte perioadă de transformare timpul care trebuie unei substanţe radioactive ca să se reducă la jumătate. Constanta radioactivă

a emanaţiei de radiu este ——- — ceiace înseamnă că în fiece secundă se transfor- ’ 481250,

mă a 481250-a parte din emanaţia existentă. Viaţa medie a emanaţiei radiului este de 481.250 secunde, deci de 5,55 zile; perioada de transformare de 3,85 zile. Viaţa medie a radiului este de 2240 ani şi perioada lui de transformare este de 1690 ani.

Se vede atunci cum pot servi — teoretic — aceste proprietăţi la evaluarea vârstei pământului. Căci e destul de lesne de determinat — iarăş teoretic — vârsta mineralelor de uraniu şi toriu. Una dintre metoade consistă în determi­narea contităţii de heliu şi plumb pe care le conţin mineralele de uraniu. Această metodă presupune însă că: iuţeala de transformare urmează mereu aceeaş lege; că heliul şi plumbul sunt efectiv corpuri resp. primitive şi terminale: că plumbul nu se poate formă altfel decât ca formă terminală; că aceste corpuri nu s’au pierdut din rocă şi pe altă cale; că mineralele radioactive au aceeaş vârstă ca roca în care se găsesc.

O altă metodă e aceea aşa zisă a policroismului şi anume a unei forme parti­culare a policroismului — care constă în general în proprietatea ce au unele cristale de a -arătă, prin transparenţă, colori diferite după direcţia din care sunt priviţi. Anume varietăţi de mică şi cordierită, văzute la microscop arată pete obscure circulare, ca un halos. Originea acestor efecte luminoase • pare a fi în acţiunea radioactivă a unor cristale mici de apatită care le formează aproape totdeauna nucleul. Studiul acestor fenomene de policroism particular permite a se calculă vârsta mineralului considerat.

Iată câteva cifre rezultate din aprecieri bazate pe studiul radioactivităţii. Heliul indică pentru epoca azoică 710 milioane de ani; plumbul între 1400 şi 1600 milioane; pentru siluric heliul arată 209 milioane şi plumbul 410; pentru devonian heliul indică 146 milioane de ani şi plumbul 370 milioane; pentru permo- carbonifer se capătă 145 milioane cu heliul şi 340 milioane cu plumbul.

După Bassel se poate socoti pentru era primară 360— 470 milioane, cea secundară 150— 180 milioane şi cea terţiară 55— 65 milioane.

Faptul că diferenţele cu prevederile geologice nu sunt aşâ mari, şi faptul că rezultatele pe baza heliului sunt mai mici ca acele obţinute cu plumbul sunt o confirmare a valorii drumului pe care se face socotirea vârstei pământului — căci e probabil că heliu s’a pierdut şi sub alte forme, pe când plumbul e stabil.

Imperfecţiunile sunt însă încă destule de mari şi nici una dintre aceste me­toade nu ne poate satisface deajuns.

O.

N A T U R A

IX

DE PRIN ALTE ŢARI

NÜRNBERG Ş! MUZEUL CRIMINALDE D R . A . S T E O P O E .

PE N T R U a formă un bun cetăţean, trebuie să se desvolte în individ şi încre­derea în sine şi în capacitatea sa de perfecţionare, scoţându-i în evidenţă însu­

şirile naţiei sale. Un rol important, din acest punct de vedere, îl joacă muzeele naţionale şi păstrarea cu sfinţenie a tuturor monumentelor istorice şi a tot ce ne poate aminti de un fapt mare sau de un om însemnat din trecutul nostru.

Aceste lucruri le-au îneţeles mai demult străinii. Acolo nu vei întâlni castele vechi şi renumite lăsate în părăginire şi nici nu vei auzi că s’a dărâmat un monument de însemnă­tatea Turnului Colţei. In Germania, de pildă, de câte ori te apropii de un oraş vecliiu, vei vedea întâiu o cen­tură groasă de fabrici cu sute de coşuri fumegânde, caracteristica unui popor de meseriaşi harnici. Treci apoi prin cartierele mărginaşe, care, spre deosebire de ceeace vedem la noi, sunt mai frumoase din punct de ve­dere edilitar decât centrul oraşului, având bulevarde largi şi drepte, case moderne şi toate de aceeaş înălţime şi o atmosferă plăcută, produsă de efectul combinat al curăţeniei ce domneşte peste tot şi a mulţimii de flori ce împodobesc toate ferestrele caselor, rondurile din pieţe şi între­tăieri de străzi şi grădinile publice. Abia după aceasta ajungi în centrul oraşului, cu străzi înguste şi adesea întortochiate şi cu clădiri vechi, însă bine păstrate. Această parte este ve­

chiul oraş, de unde au radiat cartierele moderne dela periferie şi centura pu­ternică de fabrici, de pe urma cărora trăeşte întreg furnicarul acesta de oameni.

Când soseşti la Nürnberg, străbaţi cartierul fabricilor şi periferia cu trenul, gara fiind chiar la una din porţile vechiului oraş. Imediat ai în faţă zidăria puternică a vechilor întăriri, prevăzută cu numeroase turnuri rotunde şi cu şanţuri adânci în faţă. Tot acest sistem de apărare a fost complet desgropat şi restaurat, iar în lungul lui s ’au croit bulevarde, aşa că te poţi plimbă în jurul întregii cetăţi. în dată ce pătrunzi «între ziduri», te întâlneşti la tot pasul cu ima­ginea vechiului oraş, reprezentat prin casele de piatră înnegrite, cu acoperişuri

N A T U R A

12

Fig. 2. Din vechiu l N ü rn b erg .

F ig. 3. D in vechiul N ü rn b erg .

13

înalte şi străbătute de zeci de ferestre, prin bisericile măreţe, împodobite cu ne­numărate statui şi dantelărie de piatră, prin fântânile monumentale, fin şi minuţios sculptate, prin străzile neregulate şi prin podurile de piatră boltite,

unele având deasupra şi locuinţe. Prin­tre toate aceste frumoase mărturii ale trecutului, diavolul timpurilor moderne şi-a vârît şi el codiţa şi alături de un palat în stil gotic, cu bogate sculpturi înnegrite de vreme, vezi vitrinile mari şi liniile seci ale unei clădiri în stil modern.

Una din curiozităţile vechiului oraş este castelul, aşezat pe o înălţime stân- coasă, la marginea de Nord a cetăţii, lângă ziduri. Bătrân de mai multe sute de ani, castelul a fost restaurat in se­colul trecut, iar astăzi este ca un loc de pelerinaj, atât pentru străini, cât şi

F ig 4. T urn u l cu m uzeul crim inal.

pentru Germani. Vizitare^ castelului îţi dă o idee destul de completă despre felul cum erau aranjate diferitele încă­peri acum 3— 400 ani, aproape tot mo- lierul precum şi celelalte obiecte de in­terior având această vârstă. Sunt lucruri pe care le poţi vedea şi în alte castele vechi din Germania, aşa că pentru mine, mai mult interes a prezentat ceeace se poate vedea în preajma castelului şi F;g 5 - Fecioara de fier.

anume: puţul şi muzeul criminal.Puţul se găseşte într’o casă şi eră pe vremuri singurul loc de aprovizionare

cu apă pentru întreg castelul, în vremuri de asediu. Din cauza înălţimii pe care e aşezat şi a felului terenului, are o adâncime puţin obişnuită. Da lumina

N A T U R A

14

unor lumânări, lăsate cu o frânghie până în fund, vedem luciul apei la 94 m. adâncime! Aruncând o cană cu apă înăuntru, trebuesc exact 6 secunde spre a auzi sgomotul pe-1 face apa când se izbeşte de fund. Totul este numai .scobi­tură în piatră, nefiind zidărie decât brâul dela gură şi puţin sub el, până s ’a ajuns la stratul de piatră compactă.

Muzeul criminal — ■ care-şi merită cu prisosinţă numele — se află instalat într'un turn ce datează din secolul al X H -lea şi trece drept cea mai veche con­strucţie in Nürnberg. Aici se găsesc adu­nate tot felul de instrumente de tortură, produse de sălbăticia întunecatului ev mediu. Făcute pentru cei ce greşiau po­liticeşte, dar mai ales pentru eretici, min­tea exaltatului religios uită de iertarea

Fig. 7. G ulerul spaniol.

şi iubirea de oameni, propovăduite de Mântuitor, şi născociâ cele mai cumplite sisteme de tortură, pe lângă cari ţeapa lui Vlad Ţepeş rămâne m ult în urmă şi care ne uimesc cu ingeniozitatea lor bar­bară, sau mai bine zis nebunească. Sunt atât de multe instrumente deacest fel şi explicaţia brutală, pe care ţi-o dă cu sânge rece o paznică, este a tâ t de impre­sionantă pentru un om civilizat, încât la ieşire îţi face impresia că ai scăpat de

F ig. 6. B ru taru l pedepsit. un v is urît şi cu greu îţi mai poţi aduceaminte în chip lămurit, de tot ceeace

ai văzut în acest muzeu. Cleştii pentru smuls buzele, ciocanele şi pârghiile de fier pentru sfărâmat oasele, tronul de fier cu sute de cuie ascuţite, pe care eră aşezat probabil acela, care prin năzuinţa sa ar fi turburat liniştea

1 5

altor tronuri mai comode, patul cu vârtejuri la capete, între cari era întins condamnatul, săbiile lungi şi grele, speciale pentru decapitat, toate ţi se în­vârtesc în memorie. Deasupra tuturor, tronează însă celebra «fecioară de fien. De forma unei statui cam groase, cu faţa de o expresie blândă şi naivă, fecioara de fier a fost unul din instrumentele cele mai grozave pentru exter­minarea fără urmă a omului. Se deschidea ca un dulap: înăuntrul ei eră băgat condamnatul, iar când se închidea la loc, cuiele lungi şi ascuţite, fixate pe dinăuntrul părţii mobile, străpungeau capul şi trupul aceluia, care odată omorît, trebuia să dispară fără urmă. Un capac se deschidea la baza statuii şi cadavrul cădea într’o maşină de tocat, iar tocătura eră luată de un curent de

apă şi dusă departe, la râu. Cu toţii cunoaştem lungul şir al martirilor pentru libertatea gândirii şi a expri­mării, libertate pe care astăzi n ’o pre­ţuim şi n ’o folosim aşa cum trebuie. Puţini însă îşi pot da seama de sufe­rinţele lor fiz ice ; numai după ce ai vizitat o astfel de colecţie şi cobori în siguranţa străzii de oraş occidental, unde poliţistul corect veghează con­ştiincios asupra persoanei tale, îţi dai seama de distanţa enormă dintre acele timpuri întunecate ale trecutului, când individul nu însemnă nimic, şi astăzi, când, cel puţin în tim p de pace, salva­rea individului apare ca ţinta supremă a sforţărilor sociale.

Alături de aceste pedepse grozave erau şi o serie de pedepse mai uşoare şi chiar hazlii, care te mai dispun pu­ţin, după grozăviile văzute. Reprodu­cem aici trei din stampele, care repre­zintă asemenea pedepse. Iată pe bruta­rul, care făcea pâinea mai mică decât trebuia, pus într’o colivie şi scufundat în a p ă ; când credea că s’a înnecat, eră scos afară până îşi reveniâ în fire şi apoi iar la a p ă ! Dacă s’ar aplică şi la noi acuma această pedeapsă, ce afa­

ceri ar mai face negustorii de asemenea co liv ii! Iată-1 şi pe beţiv băgat în aşa numitul «guler spaniol» şi plimbat pe străzile oraşului, supus batjocurii şi râsului concetăţenilor. Poate că ar fi şi azi un sistem bun de corecţiune. Dar pe vremea aceea se aplicau asemenea pedepse oricărui rău-făcător, chiar aceluia care atacă timpanele semenilor săi cu o muzică proastă. Iată-1 deci şi pe mu­zicantul nepriceput ţintuit la stâlp şi împodobit cu «flautul de ocară», spre mulţumirea celor pe cari i-a pisat în ajun cu muzica s a ! Şi asemenea pedepse prevedeau tot felul de delicvenţi: femeile cârcotaşe, cel care înşelă la jocurile de noroc, femeia rea în căsnicie, supranumită şi «dracul casei», etc.

N A T U R A

1 6

După ce am văzut atâtea feluri de pedepsiri, să pornim iar spre oraşul, din a cărui mulţime de lucruri interesante, timpul nu ne dă voie să vedem decât pe cele mai de'seamă. Coborînd spre oraş, în dreapta castelului, se găseşte vechea casă a celebrului pictor Albert Dürer, datând din secolul al XV-lea. In m ulte încăperi s’au aranjat iar obiectele casnice vechi, aşa cum erau acum aproape 500 ani, iar în primul etaj este instalată o galerie de pictură, cuprinzând în origina' şi mai ales în copie, cele mai multe din lucrările maestrului. Ceva mai departe, sub streaşină unei vechi bisericuţe, se găseşte o dugheană mititică şi strâm bată de vremuri, cu ferestruici înguste şi cu totul învechită. Aproape că nu-ţi vine să crezi, când ţi se spune că această cârciumioară, celebra «Bratwurstglöcke» -este rămasă aşa, neschim­bată, dinsecolul a lX IV -le a !Aici, la un pahar de bere, se adunau vechii şi renu­miţii maeştrii şi artişti ai Niirnbergului, printre cari Dürer şi cismarul poet Hans Sachs, şi puneau ţara la cale.

Vizitarea fugitivă a unui -oraş atât de interesant prin vechimea sa, nici nu se poate încheia altfel, decât cu o cină la «Nassauer Kellen. Acest restaurant, unic în felul său, este in­stalat în pivniţa de piatră -a unei case istorice, care datează din secolul al X lI I - le a ! Pocalul a fost lăsat aşa cum a fost găsit, cu bolţile lui de piatră în­negrită de vreme şi de fum, cu tavanele gotice ascuţite şi cu încăperile mici şi în- tortochiate. Pereţii au fost ■ insă frumos împodobiţi cu stampe, vase vechi şi lămpi frumoase, iar m obi­lierul a fost astfel construit, încât să-ţi dea o impresie de vechime. In acest decor interesant de muzeu de antichităţi, care contrastează cu eleganţa mese­nilor şi fracul chelnerilor, ne petrecem restul orelor din această zi trăită printre monumentele de, artă veche ale bătrânului Nürnberg!

„Minunata revistă de popularizare ştiinţifică „ N a tu ra “ reprezintă cel mai bun mijloc de educaţie ştiinţifică şi de răspândire a culturii adevărate în ţara noastră“ .

Gr. Tăuşan(Viitorul)

N A T U R A

F ig . 9. Casa lu i A . D ürer.

17

TURISMUL LA NOI DE RADU ŢIŢEICA

E spune adesea că noi Românii nu facem destui ca ţara noastră să fie mai binecunoscută şi deci mai bine apreciată de străini. Faptul e exact, dar între­

barea care se pune este următoarea: Ne cunoaştem oare noi înşine destul ţara? Cu alte cuvinte, afară de călătorii cu trenul sau automobilul, când nu vezi prea, multe, afară de vizitarea oraşelor, interesante de sigur, dar cari nu alcătuesc totalitatea unei ţări, câţi sunt aceia, care au parcurs o regiune la munte sau la şes, la mare sau în Delta Dunării, unde să fie mai de aproape în contact cu na­tura? Desigur foarte puţini. Se aude adesea că «Românul e născut poet» sau «Codru-i frate cu Românul»; să fie oare acestea numai vorbe goale, sau alta să fie cauza acestei sedentacităţi duse la extrem? Eu cred că această cauză e pe lângă un fel de inerţie a celor necunoscători şi o teamă de neplăcerile ce a r ‘ prezentă o astfel de întreprindere. Când amintesc acestea mă gândesc în speciaî la regiunile muntoase şi la excursiile în munţi.

Puţini sunt cei ce au pornit vreodată spre munte. Şi totuşi nu e oare demn de observat că cel, ce a suit odată înălţimile, revine mereu, fără să i se urască de â face adesea de nenumărate ori acelaş drum. Faptul e explicabil, căci Car- paţii noştri sunt un ţinut de o varietate de forme uimitoare, un ţinut unde cele mai deosebite şi splendide aspecte ale naturii le întâlneşti la fiecare pas, un ţinut de seninătate şi curăţenie, chiar inpralâ.

De ce n’a rfi mai mare numărul celor ce s’ar urcă la munte? Iată întrebarea pe care şi-â pus-o o mână de oameni de iniţiativă. Răspunsul a fost cel pe care vi l ’am dat mai Sus şi leacul: Să facem astfel ea fără a strică armonia de forme ale naturii munteneşti să le facem mai accesibile, să le aducem mai aproape de puterile celor mulţi. Din aceasta dorinţă s’a născut asociaţia Hanul Drumeţilor (acum Turing clubul României, nume impus de anumite necesităţi de legă­tură cu.străinătatea). Nu. e oare scopul frumos? Nu merită încurajarea tuturor iubitorilor de natură, pentru cate lucrează? Şi totuşi, cu regret trebuie constatat că acest sprijin'îi lipseşte aproape cu desăvârşire: autorităţi, public, toţi se desin- teresează de T. C. R., ba îl privesc cu duşmănie.

Totuşi, şi e un fapt cu care ne putem mândri, această asociaţie a reuşit, în 5 ani de existenţă să construiască 2 case de adăpost în munţi: una Casa Peş­tera, vestită şi printre turiştii străini, care ne-au vizitat ţara, iar cealaltă Casa Omul, aşezată pe cel mai înalt vârf al Bugecilor, e cea mai înaltă din toată ţara.

O reţeâ de poteci de mai bine de ioo km., înlănţue Bucegii, conducând paşii turistului prin colţurile cele mai tainice şi mai puţin umblate ale masivului. Călăuze, hărţi, s’au publicat şi se publică mereu, din dorinţa de a pune în mâna excursioniştilor un izvor de ştiri cât mai exacte despre ţinutul ce vor să cu- treere.

Rezultatul acestei activităţi e vizibil. An de an numărul celor ce sue pe munte creşte, ba se găsesc mulţi, cari stau chiar mai mult timp la vre-una din aceste case de adăpost din Bucegi.

Asociaţia, totuşi, nu poate lua avântul dorit, pentrucă aceştia în cea mai mare parte, nu-şi dau seamă de nepreţuitele avantaje pe care le prezintă soli­daritatea, nu cunosc sau adesea nu vor să cunoască proverbul că «unirea face puterea» şi ca atare nu fac nimic ca să sprijine opera de a căror roade se bucură.

N A T U K A

18

Sunt aţâţi care sunt oricând gata să plece în străinătate, sunt chiar socie­tăţi, care de nenumărate ori pe an duc convoiuri întregi în ţările din apus şi aproape nimeni nu vrea să ajute ca şi România să fie vizitată cât mai des de turiştii străini. Preferă aceştia să-şi cheltuească banii în alte ţări, adesea din modă, din snobism, pentru a putea spune că au fost în cutare sau cutare loc vestit din Elveţia sau Franţa, dar nu aduc de acolo nimic din mândria elveţianului sau a francezului, care vrea mai întâiu să-şi cunoască ţara lui şi apoi pe a altuia.

Şi încă ar fi de înţeles ca «iubitorii naturii» să plece într’o regiune frumoasă străină, dacă nu s’ar găsi aşa ceva la noi, dar slavă Domnului toţi cari au cutreerat România, nu numai Românii dar chiar şi străini, nu au decât cuvinte de admiraţie pentru aspectele multiple ce ea oferă.

Să luăm exemplu dela elveţieni, cari au înţeles importanţa turismului şi l ’au organizat în aşa chip încât numărul cel mare al străinilor ce vin în fiecare an la ei a ajuns un izvor de bogăţie naţională.

Avem şi noi regiuni unice în Europa, Delta Dunării bună oară; dece nu le-am face mai bine cunoscute şi mai des vizitate. Va păreâ multora curios poate ca «o pierdere de vreme» cum consideră ei turismul să fie un izvor de bogăţie pentru o ţară, dar aşa este.

Vecinii, noştri au înţeles mai bine ca noi acest fapt şi iată că Jugoslavii se organizează febril în această direcţie. Se şi anunţă ca anul acesta numeroşi turişti americani au străbătut Jugoslavia dintr’un cap în celalt, învăţând să o cunoască, să o aprecieze şi lăsând sume importante pe unde au trecut.

Deaceea, repet, cunoaşteţi-vă ţara, ajutaţi pe cei ce vor să o facă cât mai cunoscută şi nu credeţi neapărat necesar să fi petrecut vreo vară la Davos sau Chamonix pentru a primi consacrarea de iubitor al naturii. Munţii noştri nu sunt mai prejos în frumuseţe ca Alpii sau Pirineii şi cui nu crede îi dau sfatul negustoresc: «încercaţi şi vă veţi convinge». Şi dacă într’adevăr v ’aţi convins şi aţi găsit vreun farmec în vizitarea unei case de adăpost din munţii noştri de pildă, gândiţi-vă cu câte sacrificii au fost făcute şi că cei ce le-au construit aşteaptă doar sprijin puternic pentru a-şi continua opera.

«Mania» umbletului pe munte a adus cu sine progrese şi în ştiinţă. Bunăoară geologia, geografia, meteorologia au găsit aici răspuns multor probleme încurcate. Sunt chiar ştiinţe cu totul noui, glaciologia de exemplu, care au luat naştere în urma cutreerării munţilor.

Societăţile turistice străine au înţeles marele interes pe care-1 prezintă stu­diul muntelui, chiar din punct de vedere economic (gândiţi-vă la problema pă­durilor şi a păşunatului) şi unele şi-au format în sânul lor comitete pentru studii ştiinţifice.

Şi Turing clubul României a păşit pe această cale, şi încă de acum trei ani fiinţează la Casa Peştera (pe valea superioară a Ialomiţei la 1.600 m. altit.), un observator meteorologic, care e desigur cel mai înalt din ţară. Rezultatele obţinute aici, au fost foarte interesante, cu atât mai mult cu cât numai studii pluviometrice foarte adânci ne pot lămuri de exemplu posibilitatea instalării unei centrale de forţă pe cursul Ialomiţei (cum e vorba să se facă la Scropoasa).

■ Iată deci un motiv, chiar pentru oamenii de ştiinţă, de a da ajutorul lor acestei asociaţii, care-şi dă şi ea partea ei de contribuţie pentru a aduce România la nivelul ştiinţific şi chiar economic pe care îl dorim.

N A T U R A

CEL DINTÂI OM POVESTEŞTE P R I M E L E I M P R E S I I

(DUPĂ BUFFON (1): HISTOIRE NATURELLE)

DE CONSTANTIN BELCOT

IMI închipui o fiinţă aşa cum am putea crede că eră cel.dintâiu om în clipa creaţiei, adică un om al cărui trtip şi organe ar fi alcătuite perfect, dar care s’ar

deşteptă dintr’odată pentru el însuş şi pentru tot ce-1 înconjoară. Care ar fi cele dintâi mişcări, cele dintâi senzaţii, cele dintâi păreri? Dacă acest om ar vrea să ne povestească primele gânduri, ce ne-ar spune? Care ar fi povestea aceea? 11 voiu face să vorbească el însuş, aşa încât să redea faptele cele mai izbitoare: această istorisire filozofică, ce va fi scurtă, nu va fi nefolositoare (2).

«îmi amintesc de acea clipă veselă şi turburătoare, în care simţii pentru prima dată, existenţa mea stranie; nu ştiam ce eram, unde eram, de unde veneam.

«Deschisei ochii, ce potop de senzaţii! lumina, boltă cerească, verdele pămân­tului, cristalul apelor, totul mă preocupă, mă însufleţeâ şi-mi da un simţimânt de plăcere nespusă; crezui la început că toate aceste lucruri erau în mine şi făceau parte din mine însumi.

«începeam să cred cu tărie în acest gând născând, dar întorsei ochii spre astrul îuminei; strălucirea sa îmi făcu rău, închisei fără să vreau pleoapele; şi simţii o durere uşoară. In acest moment de întuneric crezui că mi-am pierdut aproape toată fiinţa.

«întristat, cuprins de spaimă, mă gândii la această mare schimbare, când deodată auzii sunete; cântecul păsărilor, murmurul melodiilor, alcătuiau un concert a cărui impresie dulce mă mişcă până în fundul sufletului; ascultai multă vreme şi mă încredinţai în curând că această armonie eram eu.

«Atent, ocupat cu totul de acest fel nou de traiu, uitai lumina, adică cealaltă parte din fiinţa mea, ce o eunoscusem mai întâi, când redeschisei ochii. Ce bu­curie când mă regăsii stăpânul atâtor lucruri strălucitoare! plăcerea întrecu tot ceeace am simţit prima dată şi curmă pentru o vreme efectul încântător al sunetelor.

«îndreptai privirile asupra a mii de lucruri deosebite, băgai repede de seamă că puteam pierde şi regăsi aceste lucruri, şi că aveam puterea de a distruge şi reproduce după plăcere această frumoasă parte din mine şi, cu toate că-mi păru nesfârşită ca mărime prin mulţimea accidentelor de lumină şi prin felurimea colorilor, crezui că recunosc cum totul eră conţinut într’o parte din fiinţa mea.

«începui să văd fără emoţie şi să aud fără turburare, când o adiere uşoară, a cărei atingere o simţii, îmi aduse parfumuri ce-mi prtiduc o înveselire intimă şi-mi dă un simţimânt de dragoste pentru mine.

(1) N a t u r a li s t fr a n c e z ( 1 7 0 7 — 1 7 8 8 ).(2) A c e a s t ă id e e a lu i B uffon , d e a f a c e p e c e l m a i d in tâ i o m s ă a n a liz e z e ş i s ă

e x p u n ă ce le d in tâ i s e n z a ţii ş i e m o ţii c u f i n e ţ a u n u i e l e v a i f i lo z o fu lu i c o n tim p o r a n Con­dillac, e fo a r t e o r ig in a lă .

N A T U R A

2 0

«Frământat de toate aceste senzaţii, îmboldit de plăcerile unui traiu atât de frumos şi măreţ, mă sculai deodată şi mă simţii dus de o putere necunoscută,

«Nu făcui decât un pas; noutatea situaţiei mele mă ţintui pe loc, mirarea îmi fu fără margini, crezui că existenţa-mi fuge; mişcarea ce făcusem ameste­case lucrurile, îmi închipuii că totul eră încurcat.

«Dusei mâna la cap, îmi pipăii fruntea şi ochii, străbătui corpul, mâna-mi păru atunci organul principal al existenţii; ceeace simţeam în această parte eră atât de limpede şi complet, plăcerea îmi părea atât de perfectă faţă de plă­cerea ce mi-o făcuse lumina şi simţurile, încât mă legai cu toată puterea de această parte solidă a trupului meu, şi simţii că ideile iau adâncime şi real'tate,

«Tot ceeace pipăiam pe mine părea că dă mâinii simţire pentru simţire şi fiecare atingere îmi producea în suflet o idee dublă.

«Nu peste multă vreme băgai de seamă că această însuşire de â simţi, eră răspândită în toate părţile fiinţei mele; recunoscui în curând marginile exi­stenţei mele, ce-mi păruse la început nemărginită în întindere.

«Am aruncat ochii asupra corpului meu, îl credeam de un volum uriaş şi atât de mare încât toate lucrurile ce-mi izbiseră ochii nu-mi păreau să fie în com­paraţie, decât puncte luminoase.

«Mă cercetai îndelung, mă privii cu plăcere, urmării mâna cu ochiul şi ob­servai mişcările; aveam despre toate, ideile cele mai stranii, credeam că m;ş- carea mâinii nu eră decât un fel de vieaţă fugitivă, o înşirare de lucruri asemănă­toare; am apropiat-o de ochi: îmi păru atunci mai mare decât tot trupul, şi făcu să piară din vedere un număr nesfârşit de lucruri.

«începui să presupun că această senzaţie ce-mi venea prin ochi este o iluzie; văzusem limpede că mâna nu eră decât o parte mică din corp şi nu puteam în­ţelege că ar fi crescut atât încât să-mi pară de o mărime cu totul nemăsurată; hotărîi deci de a nu mă încrede decât în pipăit, care nu mă înşelase încă şi de a mă feri de toate celelalte feluri de a simţi şi de a fi.

«Această pază îmi fu de folos; reîncepui să umblu şi mergeam cu capul sus şi ridicat spre cer; mă lovii uşor de un palmier; cuprins de frică, am pus mâna pe acest corp străin; îl judecai astfel, fiindcă nu-mi redete simţire pentru sim­ţire ; mă întorsei cu un fel de groază şi am cunoscut pentru întâia dată că există ceva afară de mine.

«Mult mai frământat de această descoperire nouă decât am fost de toate celelalte, îmi veni greu să mă conving, şi după ce cugetai asupra acestei întâmplări ajunsei la încheierea că trebuie să judec lucrurile exterioare cum am judecat părţile trupului meu, şi că numai pipăitul mă poate asigura despre existenţa lor,

«încercai deci, să ating tot ceeace vedeam, am voit să ating soarele, întinsei « braţele spre a îmbrăţişa orizontul şi nu am găsit decât gol în aer.

«Da fiecare încercare cădeam din surprindere în surprindere, căci toate lu­crurile îmi păreau a fi deopotrivă de aproape de mine şi nu învăţai decât după nesfârşite încercări să mă slujesc de ochi, spre a-mi călăuzi mâna; şi cum ea îmi da idei cu totul deosebite de impresiile ce le primeam prin simţul vederii, sen­zaţiile nepotrivindu-se între ele, judecata eră neperfectă şi totalul fiinţei mele nu- eră încă decât o existenţă nelămurită.

«Adânc preocupat de mine, de ceeace eram, de ceeace puteam fi, necazurile ce le-am încercat, mă umiliră; cu cât judecam, cu atât mă îndoiam mai mult; sătul de atâta nesiguranţă, ostenit de frământările sufletului, genunchii mi se

N A T U R A

21

îndoiră şi mă găsii într’o poziţie de odihnă. Această stare de linişte dădu pu­teri noi simţurilor mele; stăm la umbra unui copac frumos, fructe pârguite atârnau în formă de ciorchini până aproape de mâna mea; le atinsei uşor şi deodată se desfăeură de creacă, cum se desface smochina când e coaptă.

«Am luat o poamă, mi-am închipuit că am făeut o cucerire şi slăveam însu­şirea ce o simţeam putând cuprinde în mână o altă fiinţă întreagă; greutatea, deşi mică, mi se pării o rezistenţă însufleţită, ce-mi plăcea să 6 înving.

«Am apropiat acest fruct de ochi, am privit forma şi colorile; un miros mi­nunat mă făcu s’o apropii mai mult, ajunse aproape de buze, respirai adânc parfumul şi gustai încetul cu încetul plăcerile mirosului; eram plin de acest aer îmbălsămat, gura mi se deschise pentru a-1 da afară, se redeschise pentru a reluă; simţii că am un miros interior mai fin, mai gingaş decât cel dintâi; în sfârşit gustai. -" «Ce gust! ce noutate de gândire! Până aci n’am avut decât plăceri, gustul

îmi dădu sentimentul de voluptate, intimitatea plăcerii făcu să se nască ideea stăpânirii, crezuî că substanţa acestei poame a devenit a mea, şi că eram în stare să prefac fiinţele.

«Măgulit de această idee de putere, întărâtat de plăcerea ce am simţit-o, culesei al doilea şi al treilea fruct, şi nu osteneam exercitându-mi mâna pentru

"a satisface gustul; dar o moleaşală plăcută îmi cuprinse puţin câte puţin toate 'simţurile, îmi îngteiâ membrele şi oprii activitatea sufletului; văzui nemişcarea sa prin moliciunea gândurilor; senzaţiile mele slăbite rotunjeau toate lucrurile şi nu-mi arătă decât chipuri slabe şi rău sfârşite; în această clipă ochii, deveniţi nefolositori, se închiseră şi capul ne mai fiind susţinut de puterea muşchilor, se plecă pentru a găsi sprijin pe iarbă. . -

: «Totul se şterse, totul dispăru, şirul gândurilor se întrerupse, pierdui sim- ţimântul existenţei: acest somn a fost adânc, dar nu ştiu dacă a fost de durată lungă, neavând încă idee de timp şi neputând să-l măsor ; deşteptarea a fost o a doua naştere şi am simţit numai că încetasem de a fi.

«Această nimicire ce am încercat îmi dădu o idee de teamă şi mă făcu să simt că nu voiu există totdeauna.

«Avusei şi altă grije: nu ştiam dacă n’am lăsat în somn vreo parte din fiinţa mea; îmi încercai simţurile, căutai să mă recunosc. .

«Dar în timp ce străbăteam cu ochii marginile corpului pentru a mă încre- dinţâ că existenţa mi-a rămas întreagă, care riu-mi fu surprinderea" să văd lângă mine o formă asemănătoare ! o luai drept un alt' mine-însumi: departe de a fi pierdut ceva în timpul cât am încetat de a fi, crezui că m’am dedublat.

«Am pus mâna pe aceasta fiinţă nouă; ce simţire! hu eram eu, dar eră mai mult, mai bine decât mine; am crezut că existenţa îşi va schimbă locul şi va trece cu totul în această a doua jumătate din mine-însumi.

■ «Am simţitro însufleţindu-se sub mâna mea, o văzui luînd gândire din ochii mei; ai săi făcură să curgă în vinele mele un izvor nou de vifeaţă, aş fi vrut să-i dau'toată fiinţa; această voinţă de a trăi sfârşi existenţa mea, ara simţit năs- cândti-se al şaselea simţ. ' ' - J

«In această clipă astrul zilei, la sfârşitul drumului îşi stinse flacăra; deabiă băgai de seamă că-mi pierd simţul vederii, existam preâ mult pentru a-mi fi teamă că voiu încetă de a fi, şi în zadar întunericul în care mă aflam îmi rea­mintea idea celui dintâiu somn».

n a t u R A :

22

LUPTELE D E TAURI d e l a BAYONNEDE IO N E L N. L O N G IN E S C U

IN sfârşit, am văzut şi noi o corrida spaniolă! E destul să vezi o luptă de tauri la Bayonne în Franţa, pasiunea cu care luptă matadorii spre a învinge furia

taurilor, să vezi atenţia cu care publicul urmăreşte fiece mişcare din arenă, să auzi strigătele de aprobare şi de dezaprobare la adresa luptătorilor sau a taurilor, uralele şi şuerăturile publicului care însoţesc diferitele faze ale luptei, să mai afli că toate acestea nu-s nimic pe lângă cele din Spania, ca să te convingi că luptele de tauri sunt nu numai o caracteristică sau o pasiune a neolatinilor de dincolo de Pirinei, ci un adevărat instinct, o adevărată cerinţă ereditară.

F ig. i . In trarea în arenă.

Şi cum ar putea fi altfel când jocul acesta îşi trage origina din epoca romană, adică din epoca anterioară naşterii poporului spaniol. Spania fără deviza «A /os toros<> ar fi ca Parisul fără turnul Eijfel şi cartierul latin, ca moldoveanul păstor fără doina lui, ca chimia fără Lavoisier şi ca România-Mare fără Ferdinand cel Mare.

Dar să încep. De dimineaţă vremea nu se anunţă tocmai frumoasă. Plouă cu întrerupere. Ne era teamă să nu se amâne. Am plecat la i , fără mari spe­ranţe. Mai tot drumul dela Saint-Jean de Luz până la Bayonne a picurat, dacă n ’a plouat. Acolo abia am avut vreme să vedem pe din afară teatrul, catedrala medievală, un castel de vreo 900 ani şi grădina publică. Da 314 avea să înceapă. E 3 fără un sfert şi plouă cu găleata. S ’a dus corrida noastră! Dar sergentul de

N A T U R A

23

stradă ne dă curaj. Am ajuns. Mai e o jum ătate de ceas. Porţile nu s ’au deschis, încă. Lume e destulă. Din când în când soarele se iveşte printre nori. O femeie vinde perne de hârtie cu paie înăuntru cu 2— 3 franci bucata. Aflăm că au un rost important. Băncile circului sunt de piatră şi acum după ploaie sunt ude. Aşadar cumpărăm şi noi şi intrăm înăuntru. Avem bilete de 30 franci, cele mai ieftine, fiindcă sunt la «soare». Locurile la «umbră» costă 200, 300 şi 400 franci. Locurile dela umbră şi soare costă între 50 şi 100 franci. Totuş, ne gândim că acum, cu cerul înourat, locurile noastre sunt tot atât de bune ca şi cele de 400 franci, mai ales că avem şi perniţe. Până la 4 fără un sfert, circul s ’a um plut mai m ult de trei sferturi. Un francez de lângă mine, de vreo 50— 60 ani, aflând că văd pentru prima oară luptele cu tauri îmi spune că putem să ne dăm m âna. Nici el nu a văzut corrida.

Iată că «preşedintele» spectacolului (de obiceiu primarul) a apărut în loja pre- şedinţială. Muzica intonează o melodie. Şi pe dată apare în arenă rejoneadorul

Fig. 2. Prim irea m atadorului.

«Don Luiz Lopez», pe un roib frumos şi mândru. Poartă un costum bătător la ochi şi foarte asemănător cu costumele din veacul al X V II-lea şi X V III-lea. E urmat de suita lui de matadori şi banderilleros. Rejoneadorul, adică cel care are însărcinarea să omoare taurul de pe cal, merge până în faţa tribunei preşedin- ţiale. Preşedintele, după salutul de etichetă îi aruncă cu un gest elegant cheia. Unul din oamenii lui Lopez o ia şi se duce spre a da drumul taurului. N u trec 5 minute şi primul taur îşi face apariţia. E din «Ganaderia» lui Don Martinez din Sevilla. Merge încet până în mijlocul arenei, aruncând priviri spre dreapta şi stânga, spre public. Acesta atâta aşteaptă ca să-i dea cu huideo! Taurul s'a oprit în mijlocul arenei. Don Lopez, la câţiva metri de el, îi urmăreşte mişcările. Tăcere. Taurul a văzut «capa» roşie pe care i-o arată un toreador. S ’asvârle cu

N A T U R A

24

toată puterea spre obiectul care-1 aţâţase. Printr’o mişcare subtilă toreadorul se dă în lături şi taurul în mişcarea lui ajunge la gardul roş care separă arena de un spaţiu în care se odihnesc luptătorii, şi unde stau fotografii. Sileşte astfel pe toţi cei din jurul lui să sară gardul şi apoi furios îşi înfige coarnele în scândura roşie. Se întoarce în mijlocul arenei şi s’asvârle din nou în capa roşie a unui alt toreador. Don Lopez crede c ’a sosit momentul. Se apropie de taur arătâudu i lancea ascuţită. Taurul aţâţat se apropie de călăreţ, dar după vreo 5 metri de goană, taurul s’a oprit. Rejoneadorul s’a oprit şi el. Se apropie din nou de taur şi iar îi dă târcoale. Dar taurul nu vrea să lupte. «Taurul e fricos» strigă lumea şi apoi: «Schimbaţi taurul». «Avânte cahaliero !>>. In sfârşit, după ce alţi toreadori îl mai aţâţă cu «capa», lupta reîncepe între taur şi Don Lopez. Deodată publicul respiră satisfăcut. «G ata!». Călăreţul înfipsese suliţa în ceafa taurului, rămânând în mână cu restul de jum ătate. I se dă altă suliţă.

Fig. 3. In tărâtarea tau ru lu i cu m u leta .

Da vederea nouii suliţi, taurul dă îndărăt. Lumea huidueşte «Schimbaţi tau ­rul». Don Lopez reuşeşte să-i mai înfigă o suliţă, deastădată mai adânc, căci taurul sare în sus şi rage de durere, asvârlindu-se cu sălbăticie în capele torea­dorilor, cari sunt nevoiţi să sară gardul. In jurul rănei se vede o pată mică roşie. Dar lumea nu-i mulţumită. Instinctul barbar a fost răscolit. «Taurul n ’are sânge ! N u e taur adevărat!». Şi taurul nu vrea să lupte. Atunci rejoneadorul se retrage lăsând în locul lui pe un matador, însărcinat şă omoare taurul (matadorul spre deosebire de rejoneador e pedestru).

Lupta reîncepe. Matadorul aţâţă pe taur cu muleta, un fel de capă roşie. Dar după fiece asvârlitură din partea taurului, matadorul sare gardul. Lum ea începe «ruşine, ruşine, fuera matadore (fugi matador), cocina (porcule), bravo

N A T U R A

25

taurule, bravo taurule». Mai ales o cucoană din spatele nostru nu mai tace din gură. De câte ori matadorul sare gardul, spaniola ţipă şi spune tot felul de cu­vinte care mai de care mai «tari>>. In sfârşit matadorul principal înfige două bande.rille taurului. Acesta oboseşte tot mai mult. încă puţin şi cade sub lovitura de graţie a matadorului. Dar lumea nu-i mulţumită. Matadorul n ’a fost curajos. Şi în loc să aplaude şueră şi strigă «fuera matadore, fuera».

Câţiva oameni apar în arenă, aducând o pereche de cai albi. Gâtul taurului e legat cu frânghii şi apoi trupul e târît din arenă afară.

A l doilea taur îşi face apariţia, după ce Don Lopez revine în arenă. Dar nici acesta nu vrea să lupte. Din nou rejoneadorul lasă în loc pe matador, acelaş de adineaori care de astădată reuşeşte mai bine. Acelaş public care cu jum ătate ceas înainte îi strigase: «cocina>>, acum după omorîrea celui de-al doilea taur, strigă «bravo» tară încetare. Matadorul care a recăpătat încrederea publicului, salută cu mândrie lumea care aruncă pălării şi perne în arenă.

F ig . 4. T ă u n i i în f a ţ a muletei.

Tăcere. U11 taur negru ca pana corbului şi-a făcut apariţia. Spre deosebire de ceilalţi e din «Ganideria>>, din Zamora al lui Don Villar. «Ce taur frumos» strigă târgoveaţa din spate. Abia intrat în arenă s ’asvârle cu furie în prima capă pe care o vede, apoi în a doua, în a treia, îşi vâră coarnele în gard şi împrăştie groaza în toţi. Ce deosebire între acesta şi ceilalţi doi. Un «picador», (care iuptă călare) apare. Taurul îl vede. S ’asvârlă în burta calului, îl trân­teşte jos şi în două mişcări îl omoară. Uumea e mulţumită.

’ In acest tim p taurui furios s ’asvârle în alt cal, trânteşte călăreţul jos şi omoară calul. Cu aceeaş sălbăticie vede pe primul picador, care nici de astă dată n ’are tim p să apere calul şi omoară al treilea cal. «Bravo taurule, bravo taurule).. M ulţim eae entuziasmată, dar spaniola din spate se revoltă: «Trei

N A T U R A

deodată, prea mult, aşa ceva nu se întâmpla în Spania şi ţipă cât o ia gura. A l patrulea cal a apărut în arenă. Taurul s ’a oprit o clipă. In clipa următoare s ’a asvârlit în burta calului. Picadorul îi înfige însă lancea în spate, totuş cade de pe cal. Calul n ’a murit, dar e rănit. Sub burtă îi atârnă ceva. Sunt măruntaele, pe care taurul i le scosese afară. Să vezi aşa ceva, mai ra r ! Un banderillo a reuşit să înfigă două banderille între coarnele taurului, în tim p ce personalul circului scoate calul rănit din arenă. Lupta continuă. Lumea strigă «maestro» «solo», adică taurul să se lupte numai cu magistrul. Magistrul e m ata­dorul Zurito, care de curând avusese un succes frumos la Dax, iar anul trecut în Spania. Lupta continuă câteva minute şi deodată sună trompetele. E sem­nalul că taurul trebuie omorît. Zurito reuşeşte să-l «estocheze» pe taur de câteva ori. Dar lovituria de graţie întârzie. Matadorul îi înfige câteva săbii, dar fără să provoace moartea. Taurul se svârcoleşte în dureri, dar nu moare.. Publicul nu-i mulţumit. El vrea moartea taurului, dar nu suferinţa unui animal. Stri-

Fig. 5. Om orîrea taurulu i.

gătele de «assassino», «măcelăriile» nu mai contenesc. In sfârşit după încă o lovi­tură, taurul se roteşte de 3 ori pe loc şi apoi îşi dă ultima suflare. E scos afară împreună cu cei 3 cai morţi. Totuş, matadorul nu-i aplaudat.

A l patrulea taur şi-a făcut apariţia. E tot negru şi furios ca şi cel precedent. S ’asvârle într’o capă, apoi în altă şi cu furie mare sare gardul roş în spaţiul dintre arenă şi amfiteatru. In tr’o clipă toată lumea care se află în spaţiul acesta, personalul circului, matadorii, fotografii, etc. — sare într’o mişcare spontană în arenă, făcând loc furiei sălbaticului taur. Printr’o uşă e lăsat să între în arenă. Lupta reîncepe. De astădată magistrul e mexicanul ArmiUito, care într'o corridă se distinsese atât de mult încât primise în dar urechea taurului ucis. Ca şi în trecut publicul ia parte activă la lupta din arenă. Un picador reuşeşte să ţie

-/

la distanţă taurul: Lumea ovaţionează «Bravo picador». Taurul şi-a înfipt coar­nele în burta calului. Dar şi picadorul i-a vârît lancea în ceafa taurului, care dă îndărăt. «Bravo picador», «Una buena vara». Ovaţiile nu se mai termină.

Picadorul încântat şi mândru salută. Taurul rage. A primit două banderille în spate. S’asvârle în dreapta şi în stânga. încă două banderille. Trompetele răsună. Annilitta cu muleta în care acoperă sabia se pregăteşte de lovitura supremă.«Avânte cabaliero, avante», strigă lumea. Taurul e estocat, dar mai are energie destulă. Lupta mai ţine mult. In sfârşit după câteva alte estochade sfârşitul se apropie. După încă o lovitură taurul s’asvârlă cu toată furia în capa unui torea­dor. Se părea că a căpătat o forţă mai mare ca oricând. Dar nu, aceasta fu ultima sforţare. Şi lumânarea înainte de a se stinge pentru totdeauna, devine pentru o clipă mai luminoasă ca oricând. Şi înconjurat de capele învingătorilor care acum nu-1 mai impresionează cu nimic, al 4-lea taur îşi dete şi el ultima suflare.Dar A r­millito nu e prea aplaudat. Lumea şopteşte:. «Prea l-a trudit mult până l-a omorît».

Al 4-lea matador îşi face apariţia e F elix Rodriguez, un favorit al publicului. Taurul apare şi el. E furios ca şi ceilalţi doi precedenţi. Omoară un cal, scoate altui cal măruntaele afară din burtă, şi răneşte de moarte pe al treilea cal. Lumea strigă: «omorîţi calul, omorîţi-1», văzând suferinţele calului.

Un bandenlo îi înfige taurului două banderille. Dar lumea nu se mulţumeşte cu oricine. E a cere «meastro solo, maesţro». F elix Rodriguez se aşează la 5— 6 metri în faţa taurului. Faţă în faţă, oclii în ochi. Luptătorul cu banderillele urmăreşte fiecare mişcare a taurului. Acesta se avântă şi dă năvală în matador. Dar matadorul îi pune banderillele cu o mişcare de maestru. Apoi ţine muleta în mâna şi fără să se mişte de loc, aţâţă pe taur, care trece de 3— 4 ori pe sub muleta, fără ca matadorul să fi făcut un pas. Aplauzele şi uralele nu se mai sfârşesc. «E viteaz», strigă spaniola. Apoi cu muleta în mână se pune în genunchi la 2 metri departe de taur. Tăcere adâncă. Lumea a încremenit. Dar taurul după ce face 3 paşi înainte se dă într’o parte, «Bravo matadore, bravo, ura, bravo» şi câteva minute lumea nu mai conteneşte. Dar iată taurul s’a apropiat. Matadorul la o distanţă de 2 metri a îngenunchiat, fără a-1 pierde din ochi. Taurul înaintează2 paşi şi în clipa următoare când totul părea pierdut şi dela o distanţă de jumătate metru, Rodriguez opreşte cu mâna pe-tatu:. Entuziasmul lumii nu mai are margini. Se aud exclamaţii: «De două ori în genunchi»! Trompetele răsună. încă 5 minute

' şi taurul cade sub loviturile de maestru ale lui F elix Rodriguez. Lumea în picioare aplaudă. Şi preşedintele cu suita s’a sculat în picioare. Matadorul face înconjurul arenei în mijlocul uralelor. Pălării şi perne sunt aruncate în arenă.

«Urechea, urechea», strigă lumea şi favoritul ei, eroul zilei primeşte drept răsplată urechea taurului omorît, după care uralele reîncep câtva timp. In urmă alţi trei tauri sunt omorîţi de Zorito, Armillito şi F elix Rodriguez. Armillito reu­şeşte la un moment dat să răstoarne pe taur cu picioarele în sus, ceeace-i atrage simpatia mulţimei, dar F elix Rodriguez nu se mai distinge prin nici un gest. «Nu mai e acelaş». Spectacolul a durat dela 4 fără un sfert la 7 şi un sfert, adică3 şi juni. ore. Au fost omorîţi 8 tauri, 6— 7 cai, vreo 4 răniţi (din care la 3 le scosese măruntaele afară), iată bilanţul zilei de ieri. Cailor cu măruntaele afară, li se pun măruntaele la loc şi se «coase» burta şi-i aduc din nou în arenă. Unul a ieşit de două ori «cusut»..

Noi a m a j u n s î n g a r ă l a 7 % şi l a 9 a m p l e c a t î n d ă r ă t l a Saint Jean de Luz, u n d e a m a j u n s l a 1 0 n o a p t e a . Saint Jean de Luz,. 12 S e p t . 1 9 2 7 .

N A T U R A

28

DE INGINER A. I. STOENESCU

PE s ă lb a te c u l m a s iv de s tâ n că a s v â r lit în t r ’o p a n tă a m e ţito a re d in n e în c h i­p u ita în ă lţim e a m u n te lu i, b ra z i su b ţir i, în a lţi şi în tu n e co şi c a n o a p te a , p r o ­

c la m ă b iru in ţa v ie ţ i i v ig u ro a sa şi s ă lb a te c e în lu p tă c u m a te r ia .D e sus, ra ze d e soare c a d p ie ziş strecu râ n d u -se c u g re u p rin d esiş p â n ă în

v a le a a rg in tie a Ilvei u n de, ca în b a sm e , se d esp ică în im en su l şi n e p ă tru n su l g ig a n t o in tra re fe r m e c a tă : e p o rta lu l tu n e lu lu i Poiana.

în s u fle ţ ită d e o a rh ite c tu ră sim p lă , fin ă , re lie fa tă , în tre a g a b o ltă p a re o g h ir la n d ă , fie ca re b o lţa r s im b o lizâ n d o p e ta lă , ia r co ro n a m en tu l im p u n ă to r şi m â n d ru v e s te ş te p a r ’că o b iru in ţă .

T u n e lu l P o ia n a .

Ş i de fa p t tu n e lu l Poiana re p re z in tă în a d e v ă r o b iru in ţă f iin d p rim u l lu c r a t în regie de in g in e ri rom ân i.

Caracteristicele acestui tunel sunt:L u n g im e : 2 17 ,8 3 m .P ro fil p o tr iv it şi p e n tru tr a c ţiu n e e le c tr ic ă ; d im en siu n i m a x im e 5,50 m .

lă r g im e , 6,30 m ., în ă lţim e d ea su p ra tra v e rse i.P a n tă : i 5 % 0.Săpare în stânca făcută cu dinam.tă.Susţinerea constă dintr’o boltă de bolţari de beton sprijinită pe ziduri de

b e to n încastrate în teren.Grosimea b o l ţ i i : * 0,40 m.

N A T U R A

29

O saltea de piatră de 20— 50 cm. umple spaţiul dintre stâncă şi boltă.Barbocane postate mai numeroase în dreptul micilor izvoare deservesc scur­

gerea apelor prin canalul central de beton construit în acest scop.Din punct de vedere industrial acest tunel ar putea prezentă o oarecare

importanţă dacă, lărgindu-se fundaţiunile şi luându-se alte dimensiuni pentru canalul de scurgere, s’ar da drumul apelor Ilvei prin el. S'ar obţine în acest mod, printr’un cost foarte mic, o cădere de 8— 10 m. de ape, cădere generatoare de energie mecanică sau electrică necesară fie unei industrii oarecare, fie în ve­derea electrificării liniei.

Un mic calcul aproximativ poate arătă aceasta:Debitul Ilvei fiind:

Q = 3 m3/sec = 259.200 m3/zi == 259.200,tone/zi pentru o cădere de 8 m. forţa motrice obţinută este:

P = 259.200 x 8 == 2.073.600 tone metri/zi P = 27.648.000 cai vapori/zi

Nu e prea mult, dar totuş ar trebui întrebuinţată aceasta energie naturală.

C U R Ă Ţ I R E A D E L A SINE Ă A P E I DE B Ă U T

Microjbii cari strică întâmplător apele de băut au o proprietate deosebită, dealtfel ştiută foarte bine, dar de obiceiu neluată în seamă, şi. anume, că ei mor după un timp oarecare, de obiceiu foarte scurt. In afară organismelor bolnave, microbii, cauza multor boale, trăesc foarte puţin, cu mult mai puţin decât se credea odată. Aceasta e adevărat -chiar pentru baccilii febrii tifoide şi pentru care apa de băut, care conţine mai puţin de 2 miligrame la litru materii organice, este un mediu de cultură foarte rău.

Faptul că un râu se curăţă repede de microbii patogeni cu care se încarcă de obiceiu Când trece prin oraşele mari, nu e datorit decât în mică parte puterii anti­septice a razelor ultraviolete din soare sau a a c ţ iu n i i b a cter io fa g e a l u i H e r e lle .

H o u ts o n a arătat că opt zile sunt de ajuns pentru a se curăţi dela sine o apă infectată de baccilul febrii tifoide.

Astfel această curăţire dela sine a apei poate fi folosită pentru oraşe. Rezervoare, la fel cu nişte lacuri naturale, cu maluri înalte şi ferite de molipsire, pot da pentru oraşele mari o apă de băut bună. Acesta este de altfel mijlocul întrebuinţat în oraşul G la sc o w cu apa din L o c h K a th r in e , care e consumată fără filtrare.

Acest fapt are importanţă Şi pentru sate sau locuinţe răzleţe.

Pentru puţuri, aşâ, de obişnuit între­buinţate, se credeâ că o singură molipsire le făcea să hu mâi fie întrebuinţate aproape niciodată. Se ştie însă acum, că o săptă­mână sau cel mult o lună, este de ajuns că apa uUui puţ să se cureţe pe deplin. Iâtă deci încă un folos mare pentru acei care nu pot să se servească de apă de cana­lizare.

In timpul când suftt ploi mari când ne temem de infiltraţii, şi pentru aşezările de pe malurile mării unde infiltraţiile sunt continui, se poate păstră apa în rezer­voare, în butoaie sau in sticle un timp îndestulător, putând avea o apă de băut a cărei întrebuinţare e lipsită de orice pericol.

De sigur, acest fel de a curăţi 'apa nu trebuie să înlocuiască celelalte mijloace chimice sau fizice, cu clor, ozon, perman- ganat, filtrare, raze ultraviolete, fierbere, mijloace cari îşi păstrează valoarea lor. Cu toate acestea curăţirea dela sine a apei de (băut, e de o importanţă foarte mare, totodată putându-se pune în practică foarte uşor şi cu mică cheltuială. Se pune astfel la îndemâna oricui un mijloc pentru curăţirea apelor de băut molipsite.

( L a N a tu r e ) T. I. P.

N A T U R A

3 0

SCRISORI DIN AUSTRIAII

DE DR. G. PÂNDELE

B a d e n b e i W ie n , 26 Septembrie rş27.

Semmering-MariazelTLilienfeld. Pornim cu maşina din Baden cam pe la ora prânzului. Vremea este cât se poate de frumoasă. Un aer limpede şi un soare dulce ca de Aprilie ne face să simţim o deosebită plăcere, când trecem prin câmpiile dela poalele Vienei. r

Trecem prin Wollersdorf cu uriaşa lui fabrică de muniţii şi prin Wiener- Neustadt, oraş cunoscut prin fabricile sale de locomotive, aeroplane şi prin ves­tita şcoală de cădeţi care, în timpul imperiului, dădeâ cei mai buni ofiţeri ai Austriei. Wiener-Neustadt, oraş cu o vechime de mai bine de‘o mie de ani, oraş care timp de mai mult de o sută de ani, a fost reşedinţa Habsburgilor, poartă încă şi astăzi pecetea împărătesei Maria Theresa Ea a fost aceea care înfiinţa o taxă pentru oricine intră în Wiener-Neustadt, taxă care — lucru foarte ciu­dat — se menţine încă şi astăzi. Intr’adevăr la barierea oraşului, sîntem opriţi de un om al fiscului care, alergând din gheretă, cu un carnet de bilete roşii în mână, ne întinde la fiecare din noi câte un bilet: e taxa de un shilling austriac.

■ Eşind din oraş o luăm printr’o pădure de brazi, lungă de aproape 20 klm, fostă proprietatea Măriei Theresa, iar şoseaua lată şi bine îngrijită îngădue maşinei să alerge cu maximum de iuţeală: 100 km pe oră.

Pe la vreo unul, după prânz, ajungem în regiunea muntoasă, apropiindu-ne de Semmering, oraş, nu departe de muntele Rax, aşezat la 1000 metri înălţime şi renumit prin sporturile din timpul ernei: sky şi eishockey.

Maşina, un Steyer puternic, urcă din greu coasta muntelui. Soarele, care până mai acum ne încălzea faţa, începe să se ascundă; aerul se răceşte din ce în ce mai mult; mirosul pinului şi al moliftului pătrunde tot mai adânc în plămâni odată cu răcoarea muntelui. Şoseaua şerpueşte, urcând tot mai mult şi din ce în ce mai aproape în timp ce satele se scoboară tot mai în fund şi făcându-se tot mai mititele. Iarna trecută — eră pe la mijlocul lui Februar — când am mai fost prin aceste locuri, drumul eră plin cu zăpadă, şi un frig Doamne! ne clăn­ţăneau dinţii în gură. Căprioarele ne ieşeau în drum şi se opreau la marginea şoselei privindu-ne cu ochii lor atât de blânzi, par’că vrând să ne ţină de rău că le turburam liniştea.

După aproape o oră şi jumătate de urcat, ajungem sus pe vârful muntelui. Orizontul se deschide, soarele începe iarăş să strălucească şi după câteva oco­luri, în inima oraşului, tragem la hotel Panhans aşezat în punctul cel mai de sus al Semmering-alm.

După ce luăm masa, ne ducem pe terasa dela Pallace Sanatorium.Ia fund, la vreo 30 klm depărtare se ridică muntele Rax al cărui vârf atinge

2000 metri, munte renumit prin funicularul lui cu care lumea sare prăpăstiile din spatele muntelui, şi se ridică pe vârful lui. Cu o lunetă se vede foarte bine, de pe terasă, gara — Bergstation— aşezată pe platoul din vârful muntelui Rax. Puţin mai la dreaptă se ridică un alt munte — Schneeberg — ceva mat

N A T U R A

31

înalt ca muntele Rax — 2075 metri — cu vârful şi coasta plină de zăpadă. Cu luneta se vede foarte bine stratul gros de zăpadă.

Jos în vale se întinde oraşul Semmering cu casele lui ascunse printre brazi şi cu şoselele lui albe ca varul, iar jos de tot, chiar sub oraş, calea ferată, stră­bătând muntele printr’o mulţime de tuneluri, duce spre Tir ol, legând Viena de Triest.

Seara, după masă, mergem în barul hotelului, hume multă, pe la mese se servea: cafea, vin, şampanie, iar în mijlocul barului se juca: charleston, tango şi din când în când valsul, atât de nobil, dar pe care lumea se îndărătniceşte a -1 da uitării. Observ că în Austria smocking-ul nu este de rigoare, aşa cum este în Anglia de exemplu. Mai toţi bărbaţii vin în ţinuta zilei, iar doamnele nu poartă toalete scumpe şi nici fard pe faţă sau pe unghii, cum este obiceiul la noi în ţară. Printre dansatori un domn, cam de vreo 60 ani, îmi atrage atenţiunea, în chip deosebit, prin eleganţa mişcărilor şi vioiciunea lui care, o mărturisesc, prindeâ totuş de minune cu capul lui cărunţit. Este doctorul Lowenstein, medicul-şef al sanatoriului din Semmering care, prin prietenul nostru Dr. Steinbock, ne tri­mite invitaţia să-i vizităm sanatoriul.

Acest sanatoriu aparţine Casei Medicale şi serveşte pentru convalescenţa bolnavilor cari au fost operaţi. Conform regulamentului, bolnavii pot sta dela 14 zile până la 4 săptămâni, şi numai în cazuri mai grele până la 8 săptămâni, plătind în schimb pentru întreţinere modesta sumă de 2 shillingi pe zi (50 lei).

Vizităm sala de consultaţie, sala de operaţii mici, radiografia, dormitoarele, sala de mâncare, băile şi bucătăria. Pretutindeni o curăţenie şi un confort ui­mitor. Mobila din dormitoare e din lemn de brad, frumos lustruită, iar lemnul, astfel ales, încât este numai noduri şi totuş mobila are un farmec deosebit. Toate dormitoarele au vederea spre munte, iar jos un pavilion cu scaune lungi, astfel aşezat încât soarele să bată, peste bolnavi, până la ora prânzului. Felicităm pe d-1 Dr. Lowenstein şi ajutoarele sale pentru îngrijirea deosebită ce se dă bol­navilor săraci şi luăm drumul spre Mariazell.

Scoborîm muntele şi o luăm printr’un defileu pe care mergefm timp de aproape două ore. Deoparte şi de alta a şoselei numai munţi cu brazi, iar în stânga dru­mului un râu de munte repede a cărui apă pune în mişcare o mulţime de fabrici de cherestea.

Dela un timp maşina începe să urce. Panta pe care o urcăm este aşa de mare, încât mărturisesc că n’aş fi îndrăznit s’o urc nici cu piciorul. Urcăm din greu, frigul se simte tot mai mult ceeace mă face să mă înfăşor bine în pardesiu. Mer­gem pe acelaş drum pe care altădată împăratul Franz Iosef, cu suita lui, se ducea la Murzsteg, unde avea un castel de vânătoare, să vâneze cerbi şi căprioare (vâ­nat din vârful muntelui, cum spune austriacul).

După aproape o oră de urcat ajungem pe vârful muntelui şi în faţa noastră apare frumosul oraş Mariazell, înconjurat de jur împrejur numai de munţi.

Era aproape de 6 seara, când în lumina cenuşie a amurgului, care se lăsă, privirile noastre obosite cad pe turnurile ascuţite ale bisericii. Vizităm această catedrală catolică vestită în care vin credincioşi nu numai din această parte a Austriei (Nieder Oesterreich) ci şi din Polonia şi Cehoslovacia. Biserica este făcătoare de minuni şi cei ce au vreo nenorocire vin aci de se roagă şi tot ce îşi pun în gând li se împlineşte. Şi vin aşâ de mulţi şi din aşa mari depărtări încât slujba în biserică se face neîntrerupt, iar de jur împrejurul ei numai prăvălii

N A T U R A

32

,cu lumânări, cărţi de rugăciuni, mătănii şi cruciuliţe. In interior catedrala are două altare: unul în mijloc şi al doilea în fund. Orga dela intrare este monumen­tală, iar pedestalul, din palisandru, poartă ornamentaţii masive din bronz aurit. Amvonul, din faţa primului altar, e un masiv de marmoră roşie. Bolta, în stil gotic, e plină cu ornamentaţii, care îţi dau iluzia fildeşului, şi cu picturi din vieaţa sfinţilor.

In timp ce în prima parte a bisericii lumea îngenunchea şi se rugă, după cum este cultul la catolici, în restul bisericii alţi credincioşi cântau cu toţii cum este obiceiul în biserica anglicană. In mijloc, o coloană de marmoră în vâr­ful căreia se ridică statuia M aicii Domnului în braţe cu F iu l, iar jos, la picioare de jur împrejur, ardeau sute de lumânări. In fund, în Altar, uu glob uriaş, repre­

zentând pământul la picioarele Mântuitorului. Privesc cu atenţie acest Crucifix uriaş şi ochii mi se închid: în timp ce Domnul Isus Hristos se chinue pe Cruce, Dumnezeu-T atăl îi apucă mâna dreaptă ţintuită pe lemn. Atunci nu mai, am putut să înţeleg mai bine pentru ce vine atâta lume aci în caz de desnădejde: acest Crucifix ridică moralul, vindecă toate durerile omeneşti şi te apropie de dumnezeire...

Tragem la hotel Laufenstein, din faţa Catedralei, unde luăm şi masa. Inte­resantă este sala de vânătoare a restaurantului ( Jagdzimmer): scundă şi sus­ţinută pe mai multe bolţi, sala este împodobită numai cu coarne de căprioare şi ţapi sălbateci, iar în loc de sonerie, o talangă, care atârnă deasupra capetelor noastre.

A doua zi, dimineaţă de tot, cam pe la orele 5 un sgomot neobişnuit mă tre­zeşte din somn. Deschid fereastra, care dădeâ spre biserică şi pentru prima oară văd magazine deschise la această oră şi lume multă umblând după cum-

g părături!Pe la 8 dimineaţa suntem gata de plecare, luînd drumul spre Viena. Şoseaua

pe care coborîm e numai zigzaguri. Frigul îmi îngheaţă faţa şi picioarele, iar când ajungeam în bătaia soarelui simţeam o adevărată plăcere la căldura ra­zelor sale. Scoborînd muntele, o luăm pe un defileu lung şi pe la ora xo aj un­gem în oraşul Lilienfeld, renumit prin mănăstirea de călugări. Poarta bisericii, o scobitură în stil gotic, se strâmtează pe măsură ce intră mai adânc în zidul gros al mănăstirii. In interior, altarul e numai din marmoră neagră, iar sfinţii,

' .crucile şi decoraţiunile altarului din bronz masiv, aurit. Orga, aşezată pe un soclu de marmoră neagră, poartă incrustaţii foarte frumoase, deasemenea din bronz aurit. In mijlocul bisericii, în partea dreaptă, o orgă mai mică, iar în stânga, amvonul din marmoră neagră cu bronz aurit, poartă în mijloc, în baso-

■ reliefuri, figurini din marmoră albă, foarte fin lucrate. In faţa altarului, mor­mântul, din marmoră neagră, a ducelui Leopold V I I de Babenberg, mort în 1746, iar deasupra mormântului coroana ducelui din bronz aurit.

Ieşind din biserică, mă încălzesc bine la soare — ajunsesem în câmpie — şi o pornim spre Viena.

Trecem prin oraşul Wilhelmsburg cunoscut prin fabricile de pielărie, prin St. Pâltin, oraş cunoscut prin fabricile lui de maşini (de aici avem cele trei hol- lătidere tăietoare dela noua fabrică de fulmicoton ce se va instalâ la Bucureşti) şi tocmai la ora prânzului sosim în Viena, după ce vizitasem una din cele mai frumoase regiuni ale Austriei. ,

N A T U R A

33

NOTE ŞI DĂRI DE SEAMĂS C R I S O R I D I N C E H O S L O V A C I A

Brno, 18 Oct. 1927

. , , A m f ă c u t în v a r a a c e a s t a o e x c u r s ie

•— : c a şi a n u l t r e c u t . N e - a m d u s îm p r e u n ă c u p r o fe s o r ii n o ş tr i c a să v e d e m c u m a r a t ă în r e a lit a t e cea ce n e p o v e s t is e r ă e i l a c u r s u r i

s a u c e e a c e c e t is e m n o i în c ă r ţi.N e - a m î n v â r t i t în ju r u l o r a ş u lu i M oravska

Ostrava, u n d e d a t o r i t ă f a p tu lu i c ă se g ă s e s c c ă r b u n i s ’ a u c r e a t fe l d e fe l d e in d u s tr ii .

A m în c e p u t c u c e e a c e e ră m a i m a r e ş i m a i in t e r e s a n t d e v ă z u t : c u o ţe lă r iile şi u z in e le Vitkovide. I n e le lu c r e a z ă 16 .000 lu c r ă to r i

r e c r u t a ţi , î n t r ’u n f e l d e m n d e i m i t a t şi d e

a lţ i i , d e u n m e d ic s p e c ia lis t c a re c e r c e te a z ă

a m ă n u n ţ i t şi c u a ju t o r u l u n o r m a ş in i, m a i

m u lt s a u m a i p u ţ i n c o m p lic a t e , d a c ă l u c r ă ­to r u l s a u u c e n ic u l e în s ta r e p e n t r u c u ta r e s a u c u ta r e lu c r u . A u z u l, v ă z u l, p ip ă it u l,

p r e z e n ţ a d e s p i r i t , ş. a . m . d . s u n t t o t a t â t

d e a m ă n u n ţ i t c e r c e ta te . R e z u lt a t e l e s u n t u im ito a r e , s p u n e a u e i, în t r u c â t n u jn ă r u l

a c c id e n te lo r a s c ă z u t m a i m u lt d e c â t s i m ­ţ it o r , c â n d se a p lic ă a c e s t p r o c e d e u . D in n e fe r ic ir e a c c id e n t e s e m a i în t â m p lă în s ă ,

c u t o a t e m u ş tr u lu e li le ; c â n d şi c â n d t o t se m a i g ă s e ş t e c â t e u n u l, c a r e se c u lc ă iii v a s e le în c a re m a i t â r z iu are s ă c u r g ă fie r

t o p i t . U n m ir o s d e p â r l i t p r e v e s t e ş t e c ă lu c r ă t o r u l X n ’ are s ă m a i r ă s p u n d ă d e a e i

în a in t e n ic io d a t ă l a ap e l.U z in e le a u p a t r u c u p to a r e în a lt e şi f i e ­

c a re d in e le d ă z i l n ic 30 v a g o a n e d e fie r . G a z e le d e lâ a c e s te c u p to a r e s u n t c u r ă ţ it e

d e p r a f c u a ju t o r u l e le c t r i c i t ă ţ i i d e în a lt ă

te n s iu n e . S e o b ţ i n a s t fe l d e la ce le p a t r u c u p to a r e 1 2 v a g o a n e d e p r a f p e z i. D u p ă

ce a u f o s t c u r ă ţ it e , g a z e le s ü n t tr im is e p r in c o n d u c t e u r ia ş e în în t r e a g a f a b r ic ă .

O p a r t e d in e le m iş c ă şa se m o to a r e d e c â te 3.000 C .P . f i e c a r e , r e s tu l e în m a r e p a r t e

în t r e b u in ţ a t î n o ţ e lă r ii . C e u r ia şe c a n t i t ă ţ i

d e e n e rg ie se d u c e a u în v â n t îş i p o a te fa c e

o r ic in e id e e p r i v in d cifr e le d e m a i su s. A z i

s ’ a n u m it c u d r e p t c u v â n t secolul goanei după ultim a calorie — c ă c i n u m a i a s t fe l p r o d u s e le p o t f i m a i ie f t in e şi n u m a i a s t fe l

t e h n ic a p o a te a j u t â în m o d re a l p r o g r e s u l

o m e n ir ii.P e n tr u a n u se p ie rd e c ă ld u r a , f ie r u l

t o p i t e t r im is n u m a id e c â t în o ţe lă r ii , c a să n u m a i f ie t o p i t d in n o u . S e p r o d u c a c o lo

15 0 v a g o a n e d e o ţ e l p e f i e c a r e zi.N ’a m lu a t l a r â n d t o a t e a te lie r e le u n d e

se lu c r a u fe l d e fe l d e p ie s e p e n t r u v a p o a r e

şi D u m n e z e u m a i ş tie , ce, c ă c i n u n e 'i n t e ­re s a u p e n o i c h im iş ti i şi n ic i n u d is p u n e a m

d e t i m p p r e a m u lt .

I s p r ă v e s c v i z i t a la u z in e c u tu r n ă to r ii le şi c u tu b u r ile M anneim ann. O a l t ă d a t ă a m s ă v ă p o v e s t e c t o t a şa , c â t se p o a te

d e s c u r t , ce a m v ă z u t în a lte lo c u r i. ,. .

G. S.

B rno , 2 7 / X 10 2 7

. . . C a şi p e n t r u c e i la lţ i in d u s tr ia ş i, t i m ­p u l e b a n i şi p e n t r u c h im iş tii d e la Vitkovice c u d e o s e b ir e a c ă e i s u n t ţ i n u ţ i d in s c u r t

să lu c r e z e b in e şi re p e d e .D o u ă e x e m p le v o r a ju n g e c a s ă c o n ­

v i n g ă p e o r ic in e d e î n s e m n ă t a t e a . celo r

d o u ă v o r b e : b in e ş i re p e d e .D i n t r ’o fa b r ic ă d e a c i d s u lfu r ic le v in e

lo r o c a n t i t a t e d e a t â t e a v a g o a n e d e o x id

de f ie r c a re c o n ţin e ş i c u p r u . E v o r b a d e r ă m ă ş iţ e le d e la p r ă jir e a p ir it e i . C u p r u l se

în d e p ă r t e a z ă m a i î n t â i u şi a p o i r e s tu l tre ce la c u p to a r e le în a lt e . D e s ig u r c ă d u p ă c a n ­t i t a t e a d e c u p r u se s c h im b ă şi p r e ţ u l pe

care u z in ile î l p lă te s c fa b r ic e i d e a c id s u l­fu r ic . O r i d a c ă c h im is tu l ar g ă s i n u m a i c â t e v a s u ti m i d e p r o c e n t m a i m u lt d e c â t

e' în r e a lit a t e , a t u n c i s ’a r r i d i c ă p a g u b a , la c â t e v a v a g o a h e , la o s u m ă d e s t u l de

r e s p e c ta b ilă , p e c â n d o d ife r e n ţă în m in us, ar p ă g u b i p e fa b r ic a n t u l d e a c id s u lfu r ic , c ă c i a r p r im i b a n i p u ţ in i .

I n t r ’o a l t ă p a r t e se' a p r o p ie t i m p u l să se s c o a t ă f ie r u l d in c u p t o r u l în a lt . C h i m is ­t u l e c h e m a t s ă s p u n ă d a c ă lu c r u l e p o s i­b i l s a u n u . F ie r u l n u tr e b u ie să a i b ă o c a n ­t i t a t e m a i m a r e d e a t â t e a s u t i m i d e p r o ­c e n t d e s u lf,, c o n tr a r iu tr e b u ie s c a d ă u g a te s u b s ta n ţe care s ă -l în d e p ă r t e z e . A n a l i z a

tr e b u ie s ă f ie fo a r te r e p e d e g a t a , — c ă ci c o n tr a r iu m e ş te r u l d e la c u p t o r n u m a i

p o a te a ş t e p t ă — c ă c i a ş t e p t a r e a a r î n ­s e m n ă : p ie r d e r e d e v r e m e , p ie r d e r e de c ă ld u r ă , în c e ta r e a o ţe lă r iilo r , s a u r e d u c e ­r e a p r o d u c ţ ie i lo r, d e c i p a g u b ă .

P e n t r u a a ju n g e , l a a c e a s t ă i u ţ e a l ă f i e ­care s e c ţiu n e are s t ic le d e m ă r im e s a u fo r m ă d e o s e b it ă — l a u n a e t i c h e t a e l i p i t ă

jo s , l a a l t a su s, la a t r e ia la m ij lo c , a şâ

în c â t c h im is tu l ş t ie n u m a i d e c â t d e u n d e e p r o b a şi ce are d e f ă c u t c u e a . P e n tr u

N A r p R A,

34

e x a c t i t a t e lu c r e a z ă în t o t d e a u n a d o i in ş i

a r e la ş lu c r u — d a r fă r ă să ş tie u n u l d e a ltu l.D ife r e n ţe le la r e z u lta te , n e s p u n e a ş e fu l

la b o r a to r u lu i, s u n t n e în s e m n a te . I n c a z u ­rile , e x t r e m d e ra re , c â n d ar e x i s t ă o a s e ­m e n e a d ife r e n ţă h o tă r ă ş te u n al t r e ile a .« A m v ă z u t a i c i p e n t r u p r im a d a t ă b iu r e te

h s tfe l c o n s tr u ite în c â t n u m a i e n e v o ie să

t e u i ţ i d a c ă - i la ze ro — lu c r u l se p e tr e c e d e la s in e . I n t e r e s a n t l a a c e ste b iu r e te fe lu l

c u m s u n t u m p lu te şi care îm p ie d ic ă o r ic e s c h im b a r e d e t i t l u a s o lu ţii lo r în t r u c â t n u se m a i s c o a te d o p u l d e la s t ic lă .

L a s e c ţ iu n e a u n d e se o b ţin e c o c su l p e n ­t r u în t r e a g a u z in ă (c u p to a re în a lt e , e tc .) ,

a m v ă z u t in s t a la ţ i a d e s tin s c o c s — 'pe c a le . u s c a tă . P â n ă a c u m se fă c e a a c e a s t ă s t i n ­

ge re p e c a le u m e d ă , a d ic ă t u r n â n d a p ă

p e s té el. C e m a re c a n t it a t e d e c ă ld u r ă se p ie rd e în a c e s t fe l îş i p o a te o r ic in e fa c e

id e e d in cele d e m a i la v a le .C o c s u l se o b ţin e în c ă lz in d c ă r b u n ii în

c u p to a r e în c h is e (a e ru l n u tr e b u ie să p ă ­tr u n d ă a c o lo , c ă c i a s t fe l ar ard e c ă r b u n ii) .I n a c e ste c u p to a r e se d e s v o lt ă g a z e , ca ri m a i

a p o i s u n t arse c a s ă în c ă lz e a s c ă c u p to a r e le ,

ia r în c u p to r ră m â n e c o c s u l, c a re , c o n ţin â n d

m a i m u lt c a r b o n d e c â t c ă r b u n e le , d ă o

P I A N O

D - l M a r c e l T o u r n ie r , şe f d e lu c r ă r i la

Ş c o a la d e f i z ic ă şi c h im ie a o r a ş u lu i P a r is , îm p r e u n ă c u d -l G á b r ie l G a v ea u , a i n v e n t a t

u n in s tr u m e n t m u z ic a l n u m it p ia n o c a n to .T i m p d e p e s te u n v e a c , m u lţ i î n v ă ţ a ţ i

a u c ă u t a t m ij lo c u l c a să p o a t ă în t r e ţ in e c â t m a i m u lt v ib r a ţ i i l e s u n e te lo r p ia n u lu i.

D e o b ic e iu , c â n d e v o r b a d e c o n c e r te d e p ia n în p u b lic , a r t iş t i i îş i a le g in s tr u m e n ­te le cele m a i m a r i c u p u t in ţ ă , şi a c e a s t a n u a t â t p e n t r u c ă s u n e te le s u n t m a i p u ­te r n ic e , c â t m a i a le s p e n t r u c ă s u n e t u l

d u r e a z ă c u a t â t m a i m u lt , c u c â t m a s a

c o a r d e i c a r e v ib r e a z ă e s te m a i m a re.■ D - l M . F o u r n ie r , în c o m u n ic a r e a s a , f a c e

o s c u r tă p r iv ir e a s u p r a d ife r ite lo r p r o c e d e e c a r i fa c c u p u t in ţ ă în t r e ţ in e r e a s u n e tu lu i

î n c h ip m e c a n ic s a u e le c tr ic , l a ca ri s ‘ a g â n d it a n i d e -a r â n d u l şi p e c a r i le -a î n ­c e r c a t îm p r e u n ă c u d - l G a v ea u .

A c e ş ti n e o b o s iţ i c e r c e tă to r i a ju n g la în c h ş e r e a c ă m ijlo a c e le m e c a n ic e n u d a u

r e z u lta te b u n e şi c ă tr e b u ie s c în l ă t u r a t e e ă d e s ă v â r ş ir e . U n e le m ijlo a c e e le c tr ic e p a r a f i b u n e d in p u n c t d e v e d e r e t e o r e t i c în s ă tr e b u ie s c în l ă t u r a t e c e r c e tă r ile şi în a c e a s t ă d ir e c ţie , d e o a r e c e d u c l a d is p o z it iv e

fo a r t e c o m p lic a t e şi în a c e la ş t i m p fo a r t e

c ă ld u r ă m a i m a r e (n e c e sa r ă c u p to a r e lo r în a lt e , sp re e x e m p lu ) . A c e s t co cs e s co s a fa r ă , s tin s şi lă s a t s ă se r ă c e a s c ă , p e c â n d c u p to r u l e u m p lu t d in n o u .

I n lo c de a f i s tin s c u a p ă , se s tin g e a c u m c o c s u l a s tfe l a l V it k o v ic e : A p r in s a ş a c u m

e ste , e u r c a t c u a ju t o r u l u n u i a sc e n s o r în -

t r ’o c lă d ire î n a lt ă ş i-i ţ i n u t a co lo ■— fă r ă

a v e n i în a t in g e r e c u a e r u l a t m o s fe r ic p â n ă ce se r ă c e ş te . U n c u r e n t de a e r , în care t o t o x ig e n u l a f o s t tr a n s fo r m a t în b i o x id d e c a r b o n (p e n tru a n u arde c o c s u l),

i a c ă ld u r a d e la c o c s şi se d u c e de î n c ă l ­

z e şte n iş te c ă ld ă r i cu a b u r i, d e c i s e r ă ­c e ş te . D e a ic i se d u c e ia r l a co cs u n d e l u ­c r u se r e p e tă .

C o n d u c ă to r u l n o s tr u n e s p u n e a c ă s e c ­ţ iu n e a îş i a c o p e r ă d in p r is o s în a c e s t fe l

n e v o ile d e e n e r g ie , b a m a i d ă şi la v e c i n i .

N u -i d e p a r te t i m p u l c â n d a c e a s tă e n e r g ie

se p ie r d e a , m a i m u lt d e c â t a t â t : c h ia r în

V itk o v ic e a m v ă z u t a ltă in s t a la ţ i e u n d e se s t i n g e a cu a p ă . A c e ş t ia în s ă s c o te a u p a ­g u b a d in a l t ă p a r t e . E i n u lă s a u s ă se

p ia r d ă b e n z e n u l şi n ic i a m o n ia c u l p e c a re

îl p r e fa c în s u l f a t d e a m o n iu ş i î l v â n d

a g r ic u lto r ilo r c a în g r ă ş ă m â n t c h i m ic ..........

G, S. -

C A N T O

s c u m p e . I n v e n t a t o r i i s ’ a u o p r it a s u p r a p r o c e d e e lo r c a r e r e a liz e a z ă în t r e ţ in e r e a s u n e tu lu i fă r ă n ic i o le g ă t u r ă m a t e r ia lă

c u c o a rd e le . E i s ’a u s l u j i t d e fe n o m e ­n ele d e r e z o n a n ţă , t r e c â n d p r in n iş t e e le c tr o z i a ş e z a ţi în f a ţ a c o a r d e lo r , u n c i r ­

c u it o s c ila n t l e g a t d e u n tr io d . D a r ş i în fe lu l a c e s ta r e a liz a r e a e d e s tu l d e c o s t i ­s ito a r e , şi s u p u s t o t o d a t ă fo a r te r e p e d e

d e s a c o r d ă r ii. E i a u m ic ş o r a t a t u n c i n u ­m ă r u l o s c ila ţi ilo r , ţ in â n d s e a m ă d e o b s e r ­v a r e a c ă n o te le u n u i p ia n s e p o t g r u p ă în m u lte fe lu r i, p r e c u m şi a ş a în c â t f r e c v e n ­ţe le d ife r ite lo r e le m e n te c a r i c o m p u n a c e l g r u p s ă fie m u lt i p l i s im p li a i a lto r f r e c ­v e n ţ e : o r ic e n o t ă d in s c a r a m u z ic a lă m i j l o ­cie s a u d e su s, e s t e d e c i o a r m o n ic ă a u n e i n o te d in s c a r a m u z ic a lă jo a s ă .

S e p o a te r e a liz ă u şo r u n o s c ila to r e le c t r i c b o g a t în a r m o n ic e a c ă r u i c u r e n t — c o m ­p le x ş i r e p r e z e n t a t a lg e b r ic e ş te p r i n o ser ie F o u r ie r — f a c e să in t r e în r e z o n a n ţă , n u n u m a i c o a r d a s u n e t u lu i fu n d a m e n ta l,

ci ş i c o a rd e le a r m o n ic e lo r s u p e r io a re .T e o r e t ic , r e z u l t a t u l e s te m a i p u ţ in b u n

d e c â t d a c ă f ie c a r e c o a r d ă a r f i e x c i t a t ă d ir e c t p r i n t r ’u n c u r e n t s in u s o id a l d e a c e e a ş

f r e c v e n ţ ă c a a e i, c ă c i d a c ă o c o a rd ă d e o

N A T U B A

35

f r e c v e n ţ ă o a r e c a r e p r im e ş te o im p u ls ie

la f ie c a r e o s c ila ţ ie , a c e e a d e o f r e c v e n ţ ă d e d o u ă o r i m a i m a r e n u p r im e ş te d e c â t u n a p e n t r u d o u ă o s c i la ţ i i , a c e e a d e o f r e c ­v e n ţ ă d e n o r i m a i m a r e , u n a p e n t r u n o s c ila ţ i i .

P r im u l o s c ila to r c o m p le x a î n t r e b u in ţ a t

o la m p ă c u n e o n . A p a r a t u l în s ă s e d e s a -

c o r d e a z ă fo a r t e u şo r, c ă c i p e r io a d a e s tr â n s le g a t ă d e o m u lţ im e d e c o n d i ţ i i f o a r t e v a ­r i a b il e . C u t o a t e a c e s te a , e l a d a t t o a t e a c o r d u r ile p o s ib ile , c u ş a p t e lă m p i ş i ş a p te

e te r o d in e .I n a p a r a tu l p r e z e n t a t , c u r e n ţii p e r io d ic i

' n e s in u s o id a li în t r e b u in ţ a ţ i în e le c tr o z i, p r o ­

v i n d in o r g a n e v ib r a n t e m e c a n ic , a c ă ro r p e r io a d ă e d e f i n i t ă n u m a i p r in in e r ţ ia u n e i

m a s se m a t e r ia le şi c o n s t a n t e le e la s t ic e a le

u n u i r e s o r t. U n a s tfe l d e s is t e m p o a t e f i d e o p e r io a d ă a b s o lu t f i x ă . I n a c e s t c a z , p ă r ­ţ i l e e s e n ţia le s u n t : i) o c u t ie c u 1 2 v i b r a ­t o r i b i f i l a r i , a c o r d a ţ i d u p ? n o te le o c t a v e i a d o u a a p ia n u lu i . A c e a s t ă c u t ie p o a te fi

a p l ic a t ă o r ic ă r u i i n s t r u m e n t ; 2) o p la c ă d e

ÎNSEMNĂRIUn înlocuitor al p la iin ulu i. S e a n u n ţă

c ă u n in g in e r e n g le z K elley a i s b u t i t să fa b r ic e u n n o u m e t a l n u m i t d e e l «solium », c a r e r e z is tă l a cele m a i r i d i c a t e t e m p e r a ­tu r i şi la a c ţ iu n e a v a p o r ilo r d e a c i d a z o t ic . E m a i d u r d e c â t o ţ e lu l şi m a i m a le a b il

d e c â t p lu m b u l.P o a t e în lo c u i p la ti n u l f i in d m u lt m a i

e f t i n .

fV in d u strie chimique, 1 9 2 7 ).

v . ST.

— Lem n artificial. U n c h im is t n e a m ţ K a rl Leyst a r e u ş it s ă fa b r ic e p le c â n d d e la c e lu lo z a d e p a i , le m n a r t i f i c i a l c a re se

p o a te fa c e im p e r m e a b il şi care n u a r d e .

[L ’ industrie chimique).V. ST.

— R od iul joacă un rol însemnat în agri­cultură. C e le d in tâ i în c e r c ă r i d e în t r e b u in ­ţa r e a r a d i o a c t i v i t ă ţ i i p e n t r u a a j u t ă d e s -

v o l t a r e a v e g e t a le lo r , a u f o s t f ă c u t e în 190 9 la s t a ţ i u n e a d e f i z ic ă v e g e t a lă d in M eudon. R e z u lt a t e l e c ă p ă t a t e a u f o s t s a tis fă c ă to a r e .

A m e s t e c â n d p ă m â n tu l c u s ă r u r i p u ţ i n

r a d i o a c t i v e , s ’ a o b s e r v a t a s u p r a d ife r ite lo r

p la n t e (g r â u , fa s o le , t u t u n , e tc .) o d e s v o l-

ţa r e în ş e m n a t ă a v e g e t a ţ i e i . I n u r m ă n u -

le m n , c a r e t f e b u i e s t a b i l i t ă d u p ă _ m ă s u r a p i a n u lu i ; 3) 1 2 f ir e d e d i s t r i b u ţ i e ; 4) o

p e d a lă p e n t r u e x p r e s ia s u n e te lo r . E n e r g ia

e d a t ă d e o b a t e r ie d e a c u m u la to r i.S u n e te le d e p ia n o c a n t o s e a m ă n ă c u s u ­

n e te le d a t e d e o o r g ă s a u d e o a r m o n ic ă .

B in e în ţe le s , d is p o z it iv u l a c e s t a n u e po,-

t r i v i t p e n t r u e x e c u ta r e a b u c ă ţ ilo r m u z ic a le , c a r i a u f o s t c o m p u s e p e n t r u p ia n o . C in e ş tie s ă c â n te l a o r g ă , p o a te c â n t ă fo a r te u şo r l a p ia n o c a n t o , a v â n d g r i j a c a s ă n u

lo v e a s c ă s a u s ă d e a d r u m u l u n e i c la p e

î n a in t e c a a c e a s t a s ă f ie a r ă t a t ă d e se m n e le

d in b u c a t a m u z ic a lă . • •"**!P r in a c e a s t ă i n v e n ţ i e d -n ii T o u r n ie r şi

G a v c a u a u d o v e d it c ă p e l â n g ă m u z ic a n ţi d e s e a m ă s u n t şi f i z ic ia n i d e s ă v â r ş iţ i . R e a li ­

z a r e a în s ă a a c e s t u i p ia n o c a n t o l e - a c e r u t

o m u n c ă n e în tr e r u p tă d e a p r o a p e 10

a n i.

D u p ă d a r e a d e s e a m ă d e E u g e n L e m a ir e

(Société d ’encouragement pour l ’ industrie nationale). - T I P

m e ro şi e x p e r im e n t a t o r i a u f ă c u t n o u i î n ­c e r c ă r i, d a r e i a u c ă p ă t a t în g e n e r a l, r e ­z u l t a t e d e s tu l d e n e r e g u la te , r â n d p e r â n d

în c u r a ja t o a r e s a u a m ă g it o a r e . E s t e p r in u r m a r e g r e u a a d u c e a s t ă z i o ju d e c a t ă d e ­f i n i t i v ă . I n p r a c t i c ă n o i î n t â l n i m m a r i g r e u ­t ă ţ i , p r o d u s e d e ce le m a i m u lt e o r i, d e

e le m e n te s tr ă in e c a r i v i n s ă s c h im b e c o n ­d iţ i i le î n t r ’ u n m o d n e p r e v ă z u t . N u se p o a te s p e r ă d e a c ă p ă t ă î n t r ’ u n c â m p r e ­

z u l t a t e a ş a d e r e g u la t e c a în e x p e r ie n ţe le

d e la b o r a t o r . U n a n u m i t n u m ă r d e p u n c te în s e m n a te a u fo s t c u t o a t e a c e s te a s t a ­b ili te . M a i în t â i u n u t r e b u ie s c s o c o t it e c o r ­

p u r ile r a d i o a c t i v e c a u n în g r ă ş ă m â n t , ci m a i m u lt c a u n s t i m u le n t . D e a c e e a se p o t

a d ă u g ă în în g r ă ş ă m in te le î n t r e b u in ţ a t e d e o b ic e iu .

A v â n d în v e d e r e p r e ţ u l r i d i c a t a l r a d iu - lu i, n u s e p o t fo lo s i în a g r i c u lt u r ă d e c â t

r e s tu r i r a d i o a c t i v e s a u m in e r a le b r u te , p r e a

s ă r a c e în v e d e r e a e x t r a g e r ii r a d i u lu i. T r e ­b u ie s ă v e g h ie m , c ă a c e s te p r o d u s e , re s tu r i

s a u m in e r a le , s ă n u c o n ţie s u b s t a n ţ e v ă t ă ­m ă to a r e . în t r e b u in ţ a r e a d e c a n t i t ă ţ i - m a r i d e s t i m u le n ţ i r a d i o a c t i v i p a r a f i c u d e o s e ­b ir e a d m is în h o r t ic u ltu r a .

( L a Science et la Vie).

ELENA T. METIANU Şcoala Centrală.

N A T U R A

__Despre vârsta animalelor şi a plantelor.M u lte a n im a le a u o v i e a ţ ă m u lt m a i lu n g ă d e c â t a o m u lu i d e e x . : p a p a g a lu l, v u ltu r u l,

le b ă d a şi ş o im u l, t r ă e s c m a i m u lt d e 100 a n i, c r a p u l, e le fa n t u l ş i b a le n a 200 a n i.

D a r a n im a lu l c a re t r ă e ş te c e l m a i m u lt p a r e a f i î n t r ’ a d e v ă r broasca ţestoasă.

I n c a z a r m a d e a r tile r ie d e la M auritius tr ă e ş te a c e s t a n im a l c a re are a p r o a p e 300 a n i. B r o a s c a ţ e s to a s ă d e la g r ă d in a z o o lo ­g i c ă d in Londra c a re a m u r it în a n u l 19 0 6

ş i c a re c â n t ă r e a 200 k g r ., a v e a 400 a n i. A c e s t m o n s tr u c o n s u m ă p e v a r ă m a i m u lt

fâ n d e c â t u n b o u , în s ă ia r n a p o s te â .I n a n u l 1 9 1 1 s ’ a p r i n s o b r o a s c ă ţe s to a s ă

■ p e a c ă r e i c a r a p a c e s ’a g ă s i t s c r is a n u l

1 7 9 3 . In s ă m u lt m a i m u lt t r ă e s c u n ii a r ­b o r i. I n C h in a s e g ă s e s c a r b o ri c a r i d u p ă p ă r e r e a u n o r î n v ă ţ a ţ i a u î n c o l ţ i t a c u m

7.000 a n i. A l ţ i i a u c â t e v a m ii d e a n i ş i p a r c ă s u n t d e p e t im p u l c â n d t r ă ia A b r a h a m .

(D in E s p e r a n t o «Tra la mondom).N IN A -E SPE R A N T O TIM UŞ

Şcoala Centrală.

— Pentru a se îm piedică stricarea chi­briturilor d in c a u z a u m e z e le i, u n b u n p r o ­c e d e u e s te p u s la p u n c t d e in g in e r u l D u - brisay. A c e s t p r o c e d e u , e o a p l ic a ţ ie a b a ­k e lité i, o b ţ i n u t ă în p r in c ip iu , p r in c o n d e n ­s a r e a fe n o lu lu i şi a fo r m o lu lu i în p r e z e n ţ a

u n u i c a t a l iz a t o r a lc a lin , s a u a c id . S u b i n ­f lu e n ţ a c ă ld u r ii, se fo r m e a z ă u n li c h id v â s ­c o s , s o lu b il în a lc o o l, a c e to n ă , g lic e r in ă ,

c a re se p o a te în t in d e în t o c m a i c a o s p o ia lă . C â n d se în c ă lz e ş t e a c e s t p r o d u s s u b p r e ­s iu n e , c ă t r e 1 6 0 0 C , s e o b ţin e o m a s s ă t a r e in s o lu b ilă ş i care r e z is t ă la c e a m a i m a r e

p a r te d in r e a c t iv i ş i p u t â n d f i în c ă l z it ă p â n ă Ia 300° C , fă r ă s ă se d e s c o m p u n ă ,

r. P e n tr u a p r e p a r ă c h ib r it u r i le care n u se s tr ic ă l a a p ă , D ubrisay în lo c u e ş t e fe n o lu l

p r in r e s o r c in ă , c e e a c e p e r m ite d e a o b ţin e o în tă r ir e r e p e d e şi l a o t e m p e r a tu r ă p u ţ in r i d i c a t ă . S e o p e r e a z ă a s tfe l:

I n p r im u l a m e s t e c , se s fă r â m ă c lo r a t u l d e p o t a s iu , r e s o r c in ă şi se p u n e le şie d e

s o d ă , c a r e jo a c ă r o l d e c a t a l iz a t o r .U n a l d o ile a a m e s te c , e f o r m a t d in b i o ­

x id d e m a n g a n , fo s fo r ro şu şi fo r m o l.D u p ă s fă r îm a r e s e p a r a t ă , a c e s te a se

a m e s te c ă , s u n t f r ă m â n t a t e ş i p a s t a o b ţ i ­n u t ă e a p l ic a t ă p e le m n p r i n p r o c e d e e le

c u n o s c u te .î n t ă r i r e a e r e a liz a t ă î n t r ’o z i la t e m p e r a ­

t u r a a te lie r u lu i ş i î n t r ’o ju m ă t a t e o r ă ,

î n t r ’o u s c ă to a r e d e 4 0 °— 5 0 0 C .C h ib r it u r i le d e a c e s t t i p , se a p r in d fă r ă

g r e u t a t e d u p ă o ş e d e r e d e u n a n s u b u n c lo p o t în p r e z e n ţ a u n u i v a s c u a p ă .

(.La Nature). ' v, G.

— Ce este mana? U n e le în t â m p lă r i d in

B ib lie p a r m in u n i p r in tr e o a m e n ii fă r ă

c a r te , d a r ele s e lă m u r e s c fo a r te s im p lu , d a c ă c u n o a ş te m n a t u r a ţ ă r ilo r u n d e a u

a v u t lo c a c e s te î n t â m p l ă r i . I n c a r te a 2 -a a lu i M oise, c a p . 16 , se p o v e s t e ş t e c ă D u m ­n e z e u a tr im is Is r a e liţ i lo r în d e ş e r t m â n ­c a re , c a re c ă d e a d in cer şi se a ş te r n e â p e p ă m â n t c a b r u m a şi p e c a r e o n u m e a u

m a n ă . A c e a s t ă m a n ă se g ă s e ş t e e f e c t i v p e p ă m â n t , d e c i e a n u c a d e d in cer.

P e u n e le p la n t e , ca ri d e s e o r i se g ă s e s c

p e a m â n d o u ă in s u le le S in a i, tr ă e ş te u n fe l

d e p ă d u c h e c a re în ţ e a p ă r a m u r ile p la n t e lo r t in e r e . D in a c e s t e î n ţ e p ă t u r i cu rg e a p o i

u n s u c g r o s c a r e se a s e a m ă n ă c u m ie r e a

n o a s tr ă , şi care c a d e p e p ă m â n t p ic ă tu r ă c u p ic ă tu r ă , se u s u c ă şi fo r m e a z ă u n f e l d e

g r ă u n ţ i .S e g ă s e s c g r ă u n ţ i d e m a n ă m a i c u s e a m ă

d im in e a ţ a , d u p ă n o p ţ i lu m in o a s e c u lu n ă

p lin ă .M a n a are c u lo a r e g a lb e n ă şi g u s t d u lc e .

A r a b i i o s tr â n g c h ia r şi a c u m şi o m ă n â n c ă

cu p â in e .

( D in e s p e r a n to «Tra la mondoii).N1N A -E SPE R AN TO TIM UŞ

Şcoala Centrală.

C e t i ţ i N A T U R A R ăspândiţi N A T U RA Abonaţi-vă la NATURA

N A T U R A

TABLA DE MATERIEA V O L U M U L U I X V I P E A N U L 1 9 2 7

A R T I C O L E

Antonescu P . George, D r.: î m p ă d u r ir e a t e ­r e n u rilo r n e p r o d u c tiv e (sterile) d in c â m p ia

T r a n s i lv a n i e i , N o . 8, p . 2 1 ; N o . 9, p . 29.Arbure C. Zam fir'. V i a ţ a e te r n ă în ceru ri,

N o . 1 , p . 1 3 ; N o . 2, p . 20.Belcot A . Constantin'. Ş c o a l a n a ţ io n a lă s u ­

p e r io a r ă d e p e tr o l d in S tr a s b o u r g , N o . 6,

p . 28.— C e l d in tâ i o m p o v e s t e ş t e p r im e le

im p r e s ii , N o . 10, p . 20.. Borza A lexan drul N e t r e b u ie o le g e p e n tr u

p r o t e c ţ i a N a t u r e i , N o . 6, p . 1.Butescu D . Dr.'. C e r c e ta r e a g a z e lo r n a t u ­

ra le , N o . 6, p . 23.— C e r c e t a r e a H e liu lu i în g a z e le n a t u ­

r a le , N o . 7 , p . 24.Cherebeţiu I . P etre : C a u z a G la c ia ţ iu n ilo r ,

N o . 4, p . 2 2 .— V o l t a , N o . 8, p . 2 5 .

Chirnoagă Eugen, Dr.X S e r b a r e a îm p ă r ţir e i

p r e m iilo r N o b e l, N o . 2, p . 1.- — C h i m ia şi n e v o ia d e a z o t a ţ i , N o . 3,

p . 26 .— P r o fe s o r u l T h e S v e d b e r g , N o . 8, p . 1.

— S v a n t e A r h e n iu s , N o . 9, p . 1.— P e n t r u h r a n a p ă m â n t u l u i, N o . 10 p .

Cucu A dam , Inginer: V a lu r ile R o m a n e ,N o . 3, p . 1 .

— D r u m u r ile R o m a n e în B a n a t , N o . 7,

p . 2 1 ; N o . 8, p . 29.Curea I . : O e c lip s ă d e S o a r e în a n u l 1 9 2 7 ,

N o . 5, p . 1 3 .Gane N . Nicolae, I n g .: P r o b le m a t r a n s p o r ­

t u lu i a u t o m a t ic , N o . 2, p . 19 .— T e n d in ţ e m o d e r n e în c o n s t r u c ţ ia

ş o s e le lo r , N o . 4, p . 2 9 ; N o . 5, p . 28.— C e n t e n a r u l p o d u r ilo r s u s p e n d a te

N o . 6, p . 19 .— C o n v e r t it o r u l C o n s t a n t in e s c u şi a -

p li c a ţ i i l e s a le la a u to m o b ile , N o . 6, p . 30.— C e n t e n a r u l T u r b in e i H id r a u lic e

N o . 8, p . 36.Ionescu I ., Profesor: D o b â n d a în v e c h ile

a ş e z ă m in t e R o m â n e ş t i, N o . 4 , p . 1 ; N o . 5 , p . 2 2 ; N o . 6, p . 1 0 ; N o . 7, p . 15 ,

Jovin I ., D r.: R a d iu l ş i R a d i o a c t i v i t a t e a .

N o . 5, p . 8.L iu ba Sofronie: C o m u n a M a id a n d in ju d e ţ u l

C a r a ş , N o . 4, p . 6.Longinescu G. G .: C h e m a r e p e n t r u r id ic a r e a

u n e i s t a t u i D o c t o r u lu i I s t r a t i în P a r c u l

C a r o l, N o . 1 , p , 4,

Longinescu G. G .: F o n d u l C u lt u r a l D o c t o r u l

I s t r a t i , N o . 1, p . 6.— O m u l şi p o m u l, N o . 1, p . 22.— D e v o r b ă c u c e t it o r ii , N o . 1, p . 34,

N o , 2 p . 3 4 ; N o . 3, p . 3 0 ; N o . 4 p . 32.— P r im e jd ia o tr ă v ir ilo r c u 'a r g i n t v iu ,

N o . 2, p , 4 ; N o . 3, p . 22.— P e n t r u m o n u m e n t u l D o c t o r u l I s ­

t r a t i , N o . 2, p . 1 7 ; N o . 3, p . 3 4 ; N o . 4, p . 3 4 ; N o . 5, p . 3 8 ; N o . 7, p . 3 3 ; N o . 8,

P- 3 7 -— M e m b r ii c o r e s p o n d e n ţi a i r e v is te i

« N a tu r a » ,-N o . 2, p . 18.— P r o fe s o r i ş i s t u d e n ţ i p e n t r u m o ­

n u m e n t u l D o c t o r u lu i I s t r a t i , N o . 2, p . 33.— D e la S o c ie t a t e a R o m â n ă d e C h im ie ,

N o . 2, p . 40.— î n c ă u n d a r p e n t r u ş t i in ţ ă , N o . 5,

p . 6.— M iş c a r e a ş t i i n ţ i f i c ă l a n o i, N o . 5, p .

2 0 ; N o . 6, p . 5 ; N o . 7 ,-p . 3 ; N o . 8, p . 1 2 .— C ă r ţ i b u n e d e c e t i t , N o . 7, p . 3 1.— S c r is o r i d in L y o n , N o . 8, p . 33.— O p r e f a ţ ă u i t a t ă , N o . 9, p . 24.— î n c ă u n a n N o . 10 , p . 1.

Longinescu N . Ionel: M a r g in ile Ş t iin ţ e i,N o . i ; p . 2 5 .

— P e u r m e le u n e i c o m p a r a ţ ii , N o . 4,

p . 12 .— U n c e n te n a r , N o . 5, p . 2 5 .— D e s p r e n o ţ iu n e a d e m o le c u lă , N o . 6,

P- 1 5 -— D i n ţ a r a B a s c ilo r , N o . 8, p . 5.— L o u r d e s , N o . 9, p . 19 .;— L u p t a d e t a u r ii d e la B a y o n n e ,

N o . 10, p . * 23.N atura (N ) R o m â n i a l a a l 8 -le a t â r g d e

m o s tr e d e la M ila n o N o . 7, p . 30.M yller A.': I s a a c N e w t o n , N o . 5, p . 1 . Onicescu Octav: M u n c ă şi Ş t i in ţ a , N o . 3,

P - 5 -— IV a s ile P â r v a n , N o . 7 , p . 1 .— V â r s t a p ă m â n t u l u i N o . 10, p .

Pană M . M arin: G â n d u r i, N o . 3, p . 29.

Pândele G., D r.: P r in S c o ţ ia , N o . 1, p . 3 0 ;N o . 4, p . 16 .

— Ş c r is o r i d in A u s t r ia , N o . 9, p . 3 3 ;

N o . 10, p . 3 1.Petrescu Nicolae, Inginer: C a n a lu l d e P a ­

n a m a , N o . 1, p . 8 ; N o . 2, p . 8 ; N o . 3, p . 14 .

Pora N .: I n T e n e b r e , N o . 2, p . 13 . ţiacovifă E m il: D o c t o r u l I s t r a t i , N o . 1,

p . 1.

N A T U R A

Roibănescu I . C .: N em urire, N o, 5, P . 1 2 .

S ă lc ia n u G r .: P ăm ân tu l, N o. 3, p. 33.— C op acii, N o. 4, p. 33.— P rin în tu n eric , N o. 5, p. 21.— C ân tecu l lu i N erone la arderea

. R om ei, N o. 5, p. 34.• — E le fa n ţii, N o. 7, p. 28.

Sergescii P e t r e : D e la N ew ton la L ap lace, N o. 9, p. 4 ; N o. 10, p. 5.

Staihelin P a u l D r . I n g .: S teriliza rea apei cu clor, N o. 3, p . 10; N o. 4, p . 27.

Steopoe A . D r.: M uzeul G erm an din M ün­chen, N o. 9, p. 12.

— N ürenberg şi M uzeul crim in al,. , No. 10, pi 12.Stbenescu I . A ., I n g in e r : T u n e lu l P oian ă

ÎSfo. 10, p. 29.Stoenescu V en er a : V e g e ta ţia p lanetei M arte

,N0. 3, p . 24.' : — F ocul, N o. 5, p . 36.Surdulescu G .: Scrisori d in C ehoslovacia,

N o. 2, p . 31.Theodosiu N . C .: T u rp in , in ve n ta to ru l

M e lin ite i, N o. 6, p . 26.Ţifeica G.: ,Un ju b ileu in d u stria l, N o. 9,

p . 10.Ţifeica Radu: T u rism u l la r.oi, N o. 10,'. p . 18.TrOtneur S u z z a n e : B retan ia , N o. 10, p . 2.Vtădescu R a d u , P r o f e s o r : D in Istoricu l

'C h i m i e i , No. 3, p. 7. No. 4, p. 8.

N O T E Ş I D Ă R I D E S E A M Ă

■ Bădescu N . M a r g a r e ta : O con tra otra vă p e n t r u a cid u l cian h id ric No. 2, p. 37.

— P itic ii din Congo, B elg ia , No. 4, p . ’ 2 1 .

B o a le le p a razitare în E g ip t, No. 4. - P- 31 .

Belcot A . C o n s t a n t in : P rim a le gătu ră A e r ia n a în tre F ra n ţa şi M adagascar N °. iţ p. 36.

— în tre b u in ţa re a energiei term ice,• N o - 1. p . 37-

t -— «Mont Blanc» la în dem âna tu tu ro r,No. 9, p . i i .

C h a b o r sk i G a b r ie la , D r C on trolu l fibrelor te x tile cu a ju to ru l v ib ra ţiilo r, N o. 1, P - 3 6 . ' ,

— U n carb uran t n o u : A lcoolu l m etd ic, No. 1, p. 37.

C h ir n o a g ă E u g e n , D r .: A u ro ra boreală v ă ­zu tă de un R o m ân , N o . 9, p . 35.

Gane N . Nicolae, I n g .: A ccid en te le d ato rite c ircu laţie i, N o. 1, p . 29.

— P o rtu l M arsilia , N o. 6, p. 35.7 - S itu a ţia econom ică a L u x em b u r­

gu lu i, N o. 7, p . 36.

N A

— R ezervele de fo sfa ţi d in lu m e, N o. 9, p. 28.

G e o rg escu V a 'e r ia n : L u p ta co n tra risip ei in d u stria le în S ta te le U n ite , N o . 8, p. 38.

— In egrirea ob iecte lo r de oţel, N o. 7, p . 36.

G o lo g a n R o d ic a : R a ze le U ltra-v io le te în tre ­b u in ţa te în m ed icin ă, N o. 4, p , 15.

H e r o v a n u M . : O exp ed iţie R o m ân ească în G roenlanda, N o. 8, p. 35.

L e d u n c ă V io r ic a : P o ve ste a m aşinei e le c ­tr ice , N o. 2, p . 36.

— Şi pe anim ale le dor d in ţii, N o. 4, P- 3 7 -

— In d u stria cu ţitărie i la T h iers, N o. 9, P- 3 7 -

L o n g in e s c u G . G . : L a tro iţa lu i A urel V la ic u N o. 1, p . 7.

— U n u riaş a l aerulu i cu cin ci m otoare, N o. 2, p . 37.

— D in re v ista «Aeronautică», N o. 3, P- 25.

L o n g in e s c u N . I . : N o i u n ită ţi de m ăsură în m eteorologie, N o . 3, p . 4.

— R ecen săm ân tu l cerulu i, N o. 3, p . 23. • . — F ou rs e lectriq u es e t chim ie, N o. 5,

p . 11 .— S rcisori d in Paris, N o. 6, p. 35;

N o. 7, p . 32.— O v iz ită la D o cto ru l R o u x , D irectoru l

In s titu tu lu i P a steu r, N o. 7, p . 34.M e ţ ia n u E le n a : C u lt u r a m ă r g ă r ita r e lo r ,

N o . 3, p . 6.M ih ă i l e s c u O c ta v ia n : Cea m ai p u tern ică

m aşină cu a b u ri din lum e, N o. 4, p . 11.

M o ţo c D . M a r ia : C âte cărăm izi poate să aşeze un lu crăto r în tr ’un ceas N o. 4, p . 26.

— H elio terap ia în secolul al tre isp re ­zecelea, N o. 4, p. 37.

— R e p a ra ţia p rin electroliză a unei sta tu e te vechi, N o . 5, p. 24.

— In g in eri şi A rh ite cţi, N o. 5, p. 27.— O v iz ită la uzinele F ord, N o. 6, p . 33.

N ic o la u S a n d a : V o r fi lip s ite v re o d a tăplan tele noastre de acid carb on ic?, N o. 4, P- 3 7 -

O n ic e s c u O c ta v : L e g ă tu ra d in tre adân cim ea şi curba cursurilor de apă, N o. 7, p . 14.

— V a loarea fă in u rilo r în fab rica rea p â in ii, N o. 7, p . 35.

— Problem e actu ale de fiz ică so la ră, N o. 8, p . 38.

O stro g o v itch A . , P r o f . : D escoperirea elem en ­tu lu i d in p ăm ân tu rile rari, până acu m necunoscute, cu n um ăru l atom ic 6 1, N o. 5, p . 40.

P ă tr â ş c a n u N .: Scrisori d in G erm ania, N o. 6, p. 32.

39

Pirtea 1 . 7*.: U n a p a r a t c u c a re se p o t v e d e a s u n e te le , N o . 9, p . 36 .

— 'P i a n o c a n t o , N o ; 10 , p . 3 5 . i — C u r ă ţ ir e a d e la s in e a a p e i d e b ă u t , N o . 10, p . 30.

Saegiu E m il Ing.: C u r s d e r e z is t e n ţ a m a ­t e r ia le lo r d e I n g . Ş e f . C . T e o d o r e s c u ,

N o . 3, p . 36.Stoenescu Venera: Z ă p a d a p e d u n e le d e

n is ip d in S a h a r a , N o . 1 , p . 3 5 .— T r a n s m u t a r e a m e r c u r u lu i în a u r,

N o . 3, p . 36 .

Surdulescu G.: S c r is o r i d in B r n o , N o . 6,

P- 9 -— S c r is o r i d in C e h o s lo v a c ia , N o . 6,

p . 3 4 ; N o . 10 , p . 34,Theodosiu N . C.: P r im e jd ia p r a fu lu i d e

c ă r b u n e , N o . 2 , p . 1 2 .— A c i d u l b u t i r i c şi b u t i r a t u l d e c a lc iu

în I n d u s tr ie , N o . 3, p . 13 .— A c ţ i u n e a f r ig u lu i a s u p r a o r g a n is ­

m e lo r v i i , N o . 4, p . 38.

A J U T O A R E PRIMITECU în c h e e r e a a n u lu i a d u c e m l a c u n o ş t i n ţ a c e t it o r ilo r a ju t o a r e le p e c a r e le -a m m a i

p r i m it ş i a r ă tă m t o a t ă m u lţ u m ir e a ş i r e c u n o ş tin ţ a n o a s t r ă a c e lo r c a r e n i le -a u tr im e s .

S u n t s e m n e b u n e c a r e v e s t e s c v r e m u r i m a i b u n e p e n t r u N atura. C u o r â n d u n ic ă n u se

fa c e p r im ă v a r a , e d r e p t, d a r a r a t ă c ă p r i m ă v a r a n u -i d e p a r t e . A ju t o a r e l e p e c a r e le p r i ­m e ş te N atura a r a tă d r a g o s t e a c e t it o r ilo r p e n t r u e a ş i g r i j a lo r p e n t r u z ile le e i d e m â in e .

T r ă ia s c ă s p r ij in it o r ii N aturii,M u lţ u m im d -lu i Ioan Bunea, directorul liceu lu i Gheorghe Lazăr din S ib iu p e n t r u a b o ­

n a m e n tu l p e 1 9 2 7 p l ă t i t c u 7 5 0 le i. D - lo r A d m , E t . D iaconescu Gh. N icolae, d in Tdrgu J iu , in g in e r I . M . Atanaseşcu, Bucureşti, M . C. M an oile.cu , Piatra Neamţ, Petru D . Lalu, Piatra Neamţ. Revista Jandarm eriei, Oradea M are, in g in e r G. D . Roşianu, Bucureşti, i n ­g in e r in s p e c t o r C . Arghirescu, Constanţa, p r o fe s o r T h. A n g h elu ţi, d e la Universitatea din C luj, St. G. K irilean u, H olda Broşteni j u d e ţ u l Neamţ, c a r i a u p l ă t i t c u 500 lei a b o n a m e n tu l

la Natura p e 1 9 2 7 ; l ib r ă r ie i «A lexan dri» Vasilescu & N iculescu d in A lexan dria p e n t r u a ju t o r u l d e 300 le i ; D - lu i M . Cărăusu, p r o fe s o r , Suceava, Bucovina, p e n t r u 1 3 a b o n a m e n te , elevilor d in clasele I I I C . , I V A . , .V A ., din liceu l Ştefan cel M are din Suceava-Bucovina, p e n t r u a ju t o r u l d e 500 le i, domnişoarei A urelia Springer, p r o fe s o a r ă l a liceu l de fete Sturza Cantacuzino din Rom an p e n t r u a p de abonamente, p r e c u m ş i M in isteru lu i M u n cii, c a re

p r in d -1 inginer Stavri Cunescu a f ă c u t 40 d e a b o n a m e n te a 400 lei p e a n .

Î N S E M N Ă R I D E ;

B urilescu E m ilia , Constantineanu Gabriela, D um itrescu M ya , Gabrielescu Aurora, Le- duncă Viorica, M eţian u T . E lena, N icolau Sanda, P rislopean u A n a , Esperanto N in a Tim uş, e le v e le d -r e i A urora Scurtu ş i ale d -n e i L elia A tanasiu , şcoala centrală de fete: H a lchin i A dela, R ăileanu Florica, e le v e le d -r e i A urora Scurtu, Externatul Carmen S y lv a ; Gabrielescu Şerban Ionel, l i c . M atei Basarab: Chaborski Gabriela D r. ( D r . G . C h .) , Chirnoagă Eugen D r. (D r. E . C .) , Petrescu Ettufrosina ( E . P .) , Ionescu M arietta (M . I .) , Georgescu Valerian (V . G .) , M ih ă ile scu ■ Octavian ( O c t. M .), Pirtea I . T . (T . I . P .) , Ş e fi de lucrări şi asistenţi în laboratorul de chim ie A norganică ; SurdulescuG . ( G . S . B rn o ), Scurtu I . Aurora (A . I . Ş .) , Longinescu N . Ion el (I. N . E .) M oţoc D . M aria (M . D . M .), Părvu A ., Greti N aum , Popescu R . M arg.

„Ştiinţa, fiind ne apropie de

calea spre Adevăr, e singura care Dumnezeire, spre ̂ binele Ţării şi al

OmeniriiMoş Delamare

(Ziarul Ştiinţelor şi al C&lfitoriilor)

T I P O G R A F I A

С V L T V R A

I, В G A T O R I A

N A Ţ I O N A L A

A T O M I I DE A Z IDE

D-RA Dr. GABRIELA c h a b o r s c h iŞEF DE LUCRĂRI IN LABORATORUL DE CHIMIE ANORGANICĂ

AL UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞTI

BIBLIOTECA ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE —CULTURA NAŢIONALĂ 112 PAGINI, 35 FIGURI: 80 LEI

E o carte de popularizare serioasă în genul celor franceze şi germane din colecţii renumite, popularizare care constă în ridi­carea nivelului cetitorului până la înălţimea chestiunilor tratate.

E singura lucrare cu cuprins mai larg de popularizare în lite­ratura noastră ştiinţifică în privinţa structurii materiei.

După o scurtă introducere asupra „părerilor vechi asupra constituţiei ma­teriei“ (Can. II), sunt studiate descărcările electrice în g ze, razele canal, Rönt­gen, etc., dându-se noţiunile de quantă electrică, massă şi iuţeală a particulelor din razele canal şi descrierea aparatului lui J. J. Thomson pentru analiza lor; apoi razele catodice, razele X, natura lor (Cap. III). O desvoltare deosebită se dă fenomenelor radioactive şi ipotezelor de explicare a lor : Rutherford-Soddy; natura razelor a, /9 şi y (Cap. IV); sarcina pozitivă a sâmburelui, număr de or­dine, dimensiunile atomului, electronului şi sâmburelui atomic (Cap. V). La ca­pitolul transformărilor radioactive se redau legile mutării şi definiţia izotopiei. Rezultatele analizei röntgenspectrografice, întrebuinţarea razelor X la studiul cristalelor, lucrările lui Moseley, seriile K, L, M, legea lui Moseley, consecinţele legii spectrelor de înaltă fecvenţă, legile mutării, etc., sunt tratate cu deosebită grije şi claritate. Un ultim capitol se ocupă cu alcătuirea atomilor : sâmburele atomic, felul radiaţiilor radioactive, hidrogenul ca constituant al sâmburelui ato­milor neradioactivi, desagregarea atomului de azot; electronii exteriori, aşezarea lor, modele de atomi Rutherford-Bohr, Lewis-Langmuir, legea lui Balmer, teoria quantelor, corpi isosteri, etc.

N ’am redat aici decât titlurile chestiunilor tratate. Scrise într’un mod clar, succint, fără aparatul matematic demonstrativ, dar fără a neglijâ enunţarea formulelor fundamentale, însoţită de nume­roase şi excelente figuri, cartea d-rei Dr. G. Chaborschi e un minunat dar pe care autoa/ea l-a făcut literaturii noastre ştiinţi­fice de popularizare, constituind o lectură care instrueşte, într’o limbă fermecătoare.

O recomandăm tuturor acelora care doresc să se iniţieze în mod plăcut şi temeinic în vastul domeniu al problemei structurii materiei, în deosebi elevilor de liceu şi studenţilor.

M. H.(Revista ştiinfi/ică „V. Adamachi“, Voi. XIII, No. 3, Mai 1927).

CVLTVRA NAŢIONALĂSTR. DOAMNEI No. i . B U C U R E Ş T I * TELEFON No. 357/62

BIBLIOTECA MANUALELOR ŞTIINŢIFICE

T R . L A L E S C U

C A L C U L U L A LG EB R IC , 100 LEI

G. D E M E T R E S C U

D E P Ă R T Ă R I L E C E R E Ş T I ŞI ÎNTINDEREA UNIVERSULUI, 150 LEI

E R N E S T A B A S O N

EXERCIŢII DE MECANICĂ, 120 LEI

DR. GH. MARINESCU

INFECŢIA GONOCOCICĂ, 120 LEI

DR. EMIL GHEORGHIU

MANUAL DE MEDICINĂ OPERATOARE, 150 LEI

PUBLICAŢIILE ACADEMIEI ROMÂNE

T Z I T Z E I C A G.

G ÉO M ÉTR IE D I F F É R E N T I E L L E P R O J E C T I V E D E S R É S E A U X , 1 2 0 L E I

IN EDI TURA CASEI Ş C O A L E L O RD A V I D E M M A N U E L

LECŢII DE TEORIA FUNCŢIUNILOR, 250 LEI

STR. D O A M N E I No. i » B U C U R E Ş T I * TELEFON No. 357/62

CVL TVRA NAŢIONALĂ