1

Revistă de literatură și artă editată de elevii și cadrele didactice

ale Școlii Gimnaziale Nicolae Bălcescu, Comuna Călmățuiu, județul Teleorman

ISSN 2501-4781 ISSN–L 2501-4781

NR. 1, AN 3, MARTIE 2016

2

CUPRINS

Gânduri la început de primăvară

Personalități din județ - Pe urmele lui Gala Galaction

Însemnări pe marginea cărților

Primăvara în literatură

Primăvara în sufletele copiilor

Sărbătorile lunii martie

În așteptarea Învierii

Să ne cunoaştem ţara

Sfaturi practice – mâini îndemânatice

Amuzaţi-vă cu noi!

Coperta 1 : Desen de Enuș Irina Nicoleta, clasa a VI-a

3

GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ

Vă invităm să vă delectaţi mintea şi sufletul cu un nou

număr al aceastei creaţii a copiilor de la Şcoala Gimnazială Nicolae Bălcescu, revista „Metamorfoze”, prin care arătăm lumii cine suntem, ce suntem, cum gândim, cum simţim şi ce idealuri avem în viaţă.

În paginile acestei reviste sunt cuprinse spiritul şi inocenţa copilăriei, aspecte ale vieţii pe care vrem să le păstrăm intacte cât mai mult timp. Vrem să arătăm lumii întregi că aici sunt aceiaşi copii ca pretutindeni. Imaginaţia şi creativitatea acestora sunt la înălţimea vârstei, trăirilor emoţionale şi experienţei lor de viaţă.

Elevii şcolii noastre au muncit cu plăcere la realizarea acestei reviste, cu dorinţa de a se face remarcaţi prin talentul şi puterea lor de muncă. Lucrările literare, plastice, articolele sunt alese în aşa fel încât să devină un subiect interesant de lectură pentru colegii lor de toate vârstele, cadrele didactice, dar şi pentru oamenii din comunitate, rudele şi vecinii lor.

Gândurile lor curate, visele pe care vi le împărtăşesc nu pot să treacă neobservate. Să-i încurajăm împreună să şi le ducă mai departe, deoarece ei sunt viitorul nostru, viitorul comunei.

Sperăm că veţi descoperi între aceste pagini articole care să vă stârnească interesul şi plăcerea lecturii.

Prof. Gabriela Mihalache

4

PERSONALITĂȚI DIN JUDEȚ

PE URMELE LUI GALA GALACTION

Gala Galaction (1879-1961), pe numele său adevărat Grigore Pişculescu, s-a născut la 16/29 aprilie

1879, în comuna Dideşti, judeţul Teleorman, ca fiu al arendaşului Nicolae Pişculescu şi al Chiriachiei,

născută Ostreanu, fiică de preot.

A urmat şcoala elementară în satul natal (1886-1888) şi la Roşiorii de Vede (1888-1890), iar studiile

liceale la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti (1890-1898).

Ca elev, editează revista poligrafiată Zig-Zag (1896). În 1898 se înscrie la Facultatea de Filozofie şi

Litere din cadrul Universităţii Bucureşti, dar în 1900 se transferă la Facultatea de Teologie (1899-1903).

Doctoratul îl susţine la Cernăuţi, în anul 1909, îndeplinind în această perioadă funcţia de defensor

(avocat) ecleziast. În 1922 se hirotoniseşte şi predă teologia la Cernăuţi şi Bucureşti.

În 1955 suferă o congestie cerebrală şi îşi petrece ultimii şase ani în inactivitate şi suferinţă atroce,

până în ziua de 8 martie 1961 când se stinge din viaţă, la Bucureşti. Este înmormântat conform dorinţei sale,

la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti.

Debutul literar al lui Gala Galaction are loc în 7 octombrie 1896 cu povestirea Pe terasă publicată în

Adevărul ilustrat. Din această perioadă datează şi prietenia de-o viaţă cu Tudor Arghezi. Primul volum al

prozatorului, intitulat Bisericuţa din răzoare, apare abia în 1914. Pe deplin afirmat ca scriitor încă din

primul deceniu al secolului, Gala Galaction colaborează la mai toate revistele de audienţă ale epocii,

conducând el însuşi Cronica (1915-1916 împreună cu Tudor Arghezi) şi Spicul (1918).

În 1914, Editura Viaţa Românească îi publică primul volum Bisericuţa din răzoare, premiat de

Academia Română (1915). Gala Galaction are o activitate publicistică prodigioasă până la Primul Război

Mondial la: Viaţa Românească, Rampa, Flacăra, Cronica, Facla, iar în perioada interbelică îşi extinde

colaborarea şi la alte publicaţii- Adevărul literar şi artistic, Revista Fundaţiilor Regale, Dimineaţa.

După 1944 se angajează activ în viaţa literară şi politică, mai întâi vicepreşedinte al S.S.R. (1947),

apoi academician (1947), deputat M.A.N. (1948). În 1954 i se conferă Ordinul Muncii clasa I. Deşi a

continuat să scrie până după Al Doilea Război Mondial, Gala Galaction aparţine, ca scriitor, epocii dinaintea

5

Primului Război Mondial. Piesele de rezistenţă ale operei sale, cele care îi asigură şi-i definesc locul în

literatura română, sunt nuvelele şi povestirile scrise în intervalul 1902-1910.

Gala Galaction este, cronologic vorbind, primul scriitor al triadei interbelice care a cultivat magia,

miraculosul și fantasticul. În nuvelistica lui Galaction facem cunoștință cu o lume suspendată între mit și

existența dramatică cuprinsă între sfârșitul de ev mediu și perioada imediat următoare.

Gala Galaction ni se înfățișează drept un poet al nostalgiei, majoritatea nuvelelor și povestirilor sale

bazându-se pe un conflict declanșat de sentimentul profund al iubirii, care fie că este depășit cu mari

sacrificii în numele unor principii morale inflexibile, fie că provoacă adevărate drame atunci când eroii se

lasă purtați de valul dragostei mistuitoare. În majoritatea nuvelelor, hotarul dintre vis și realitate este extrem

de ambiguu. De asemenea, tentația scufundării în vis se confundă cu dorința de-a plasa existența în zonele

incerte ale începutului. Iată de ce vraja și supranaturalul apar de regulă în apropierea pădurilor seculare. Aici

se generează misterul și tot aici se adăpostesc hoții, vrăjitorii, schimnicii. O mențiune specială merită

povestirea Moara lui Călifar, nu doar pentru farmecul și simplitatea acțiunii, ori pentru aromele de parfum și

legendă cu care o înzestrează autorul, cât mai ales pentru visul încărcat de fericire și prosperitate pe care-l

trăiește Stoicea după ce se spală cu apă din iazul morii bătrânului Călifar.

La Vulturi! este un nume simbolic al unei nuvele simbolice. Vulturii reprezintă cele trei imperii —

turc, rus şi austro-ungar - care sfâşiau poporul român, aşa cum vulturii din nuvelă l-au sfâşiat pe Păunaş. În

acest context simbolic, aşa cum satul a fost atacat de turci, tot aşa ţara a fost jefuită sistematic de tâlharii

organizaţi în hoarde: turci, tătari, unguri, austrieci, greci, cazaci, poloni, ruşi, evrei, germani. Aşa cum

Agripina se ascunde pe poteca de munte şi-şi salvează copiii, tot aşa ţara şi-a ascuns în munţi fiii, adică

poporul român, şi l-a ajutat să supravieţuiască. Aşa cum Agripina face eforturi disperate pentru a supravieţui,

tot aşa Ţara Românească va face un efort disperat pentru a scăpa de lipitorile fanariote, de tâlharii turci, de

grecii conduşi de Ipsilanti, de ruşi, de unguri sau de austrieci.

Gala Galaction a publicat patru romane, din 1930 până în 1935: Roxana (1930), Papucii lui

Mahmud (1932), Doctorul Taifun (1933), La răspântie de veacuri (1935).

Teolog prin formație spirituală, romanele pe care le scrie au fost profund influențate de credința

ortodoxă, care le-a conferit un puternic aer tezist, astfel încât exegetul său, D. Caracostea, îl invita: Întoarce-

te la literatură!... Întoarce-te la Gloria Constantini! Mai puțin moralism, mai puțină predică în ceea ce

scrii!. Roxana, primul din serie, e un roman epistolar adresat de erou, Aba Pavel, duhovnicului său. Scris la

persoana întâi, Roxana e confesiunea unui tânăr preot celibatar, pus de viaţă într-o situaţie similară celei din

nuvela De la noi, la Cladova.

6

Doctorul Taifun, romanul din 1933, reflectă, pe de o parte, viziunea specifică a scriitorului din

aceasta perioadă, iar pe de alta, realitățile socio-umane caracteristice societății românești din vremea

respectivă, în aspectele lor particulare.

Cel mai reușit roman este Papucii lui Mahmud. După cum mărturisea autorul într-un interviu

publicat în Adevărul literar și artistic din 19 iulie 1931, romanul pornește de la o întâmplare reală,

petrecută pe locurile mele de naștere, pe vremea războiului de la 1877; copil, am auzit-o de la toți, am

cunoscut-o de la câțiva care trăiseră cot la cot cu eroul întâmplărilor, am înțeles-o prin mine însumi și prin

viață. Transfigurată artistic, prin viziunea specifică lui Gala Galaction, această întâmplare a căpătat valoarea

și proporțiile unui adevărat proces de conștiință. Pseudoromanul La răspântie de veacuri e o amplă scriere

cu caracter memorialistic, care reconstituie subiectiv ambianţa şcolară, universitară, literară şi jurnalistică de

la întretăierea secolelor XIX-XX.

Gala Galaction, plasat în ipostaza clericului, a fost acuzat de contaminarea scrierilor literare cu idei

teologice. O sensibilitate ca a lui, generoasă prin definiţie, includea şi deschiderea spre lumea

dezmoşteniţilor, receptivitatea faţă de suferinţele semenilor. Farmecul scrierilor lui Gala Galaction este

asigurat și de numeroasele pasaje descriptive. Descrierile de natură reprezintă o condiție esențială a

preocupărilor și artei sale scriitoricești. Înzestrat cu un remarcabil simț plastic, cu o viziune de un bogat

cromatism, realizează descrieri de o rară expresivitate, de o excepțională putere de a comunica cu

afectivitatea cititorilor.

Gala Galaction a înțeles, de la primele pagini pe care le -a redactat, importanța limbii folosite și

importanța pe care o avea, pentru societate, limbajul de care dispuneau scriitorii vremii. Dezvoltarea limbii

literare și evoluția culturală au fost o sarcină destul de apăsătoare pentru artiștii cuvântului.

Personalitatea scriitorului teleormănean este uriaşă întrucat a reuşit să slujească intr-un mod

admirabil şi fidel trei altare: cel sfânt al bisericii, cel al şcolii şi, nu în ultimul rând, cel al culturii ramâneşti.

Prin moştenirea culturală lăsată spiritualităţii, Gala Galaction a împlinit o veche cugetare latină NON

OMNIS MORIAR.

ARTICOL REALIZAT DE ECHIPAJUL JUDEŢULUI TELEORMAN – PARTICIPANT LA FAZA

NAȚIONALĂ A OLIMPIADEI ”UNIVERSUL CUNOAȘTERII PRIN LECTURĂ”, GALAȚI 2015

Badea A. Alexandra-Maria- clasa a V-a, Şcoala Gimnazială Nr. 1 Orbeasca de Sus, (prof. coord. Matei Corina-

Manuela); Gherghe L. Isabela-Ştefania-clasa a VI-a, Şcoala Gimnazială Nr. 2 Orbeasca de Jos; (prof. coord. Popa

Diana-Crenguţa); Dică P. Anamaria-Irina - clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială Segarcea-Vale (prof. coord. Paraschiv

Marinela) și Ion M. Alina-Cornelia- clasa a VIII-a, Şcoala Gimnazială Nicolae Bălcescu (prof. coord. Mihalache

Gabriela).

7

ÎNSEMNĂRI PE MARGINEA CĂRȚILOR

INVITAȚIE LA LECTURĂ:

Baltagul de Mihail Sadoveanu Baltagul este un roman scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum

în noiembrie 1930 de către Editura Cartea Românească din București. Romanul prezintă

călătoria Vitoriei Lipan pe urmele soțului ei, oierul Nechifor Lipan, pentru a afla ce s-a

întâmplat cu acesta și pentru a-i pedepsi după o lege nescrisă pe cei doi tovarăși ce l-au ucis și

jefuit.

Sursa principală de inspirație a romancierului a fost balada populară „Miorița” din care

a preluat simbolul, structura epică, conflictul între cei trei ciobani și perseverența femeii

care pornește în căutarea ciobanului ucis. Autorul s-a inspirat și din alte două balade populare

culese de Vasile Alecsandri pe la mijlocul secolului al XIX-lea: „Șalga” - din care a preluat

exemplul unei curajoase ciobănițe ce pornește în căutarea unei cete de hoți și se răzbună

într-un mod năpraznic pe cei care au prădat-o - și „Dolca” - de unde a preluat legătura dintre

om și animalul credincios.

Baltagul este considerat ca fiind o monografie a satului prezentând aspecte ale firii

omului de la sat, tradițiile și obiceiurile românești: la botez, nuntă, și înmormântare. Datele

din roman sunt un prilej pentru autor pentru a zugrăvi atmosfera epocii și tradițiile populare

românești.

Romanul Baltagul este împărțit în 16 capitole, care nu au titluri. Mihail Sadoveanu nu

precizează anul în care se petrece acțiunea, ci doar zilele și lunile calendaristice, vrând să

sugereze că timpul acțiunii este un timp mitic, valabil pentru orice epocă în care se respectă

credințele și datinile străvechi. Există totuși unele repere temporale care încadrează acțiunea

în anii '20 ai secolului al XX-lea. Autor: Simion Teodor Alexandru, clasa a VIII-a.

8

PRIMĂVARA ÎN LITERATURĂ

Tu, inimă cuminte, blând miel prior în soare

De Zaharia Stancu

Tu, inimă cuminte, blând miel prior în soare,

Pe pajişte, sprinţar, în primăvara nouă

Nu cauta să sorbi lumină din izvoare,

Ci potoleşte-ţi setea cu boabe mici, de rouă.

Tu, gând, hulub rotund cu aripile albe,

Nu bizui să sfâşii înaltul cu vultanii,

Ci zborul jucăuş ţi-l despleteşte-n salbe

Prin preajma casei unde te petrecură anii.

Tu, glas, nu mai cerca să plângi în limbi de clopot,

Ci, gureş ca pârâul când şerpui printre flori,

Culege-le mireasma şi spune-le în şopot

Poveşti cu stele care s-aprind şi mor în zori...

Tianu Gabriel – cls. A VI-a

Zi de primavara la scoala

Gavrila Mihaela – cls. A VI-a

Primavara in livada

Oaspeţii primăverii

de Vasile Alecsandri

În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,

La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!

E cocostârcul tainic în lume călător,

Al primăverii dulce iubit prevestitor.

El vine, se înalţă, în cercuri line zboară

Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;

Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,

Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!‖

În aer ciocârlia, pe casă rândunele,

Pe crengile pădurii un roi de păsărele

Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc

Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.

Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!

În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,

Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări

Prin raze aurite şi vesele cântări!

9

Primăvara

de Vasile Alecsandri

A trecut iarna geroasă,

Câmpul iar a înverzit

Rândunica cea voioasă

La noi iarăşi a sosit.

Dintr-o creangă-n alta

zboară

Sturzul galben, aurit

Salutare, primăvară,

Timp frumos, bine-ai venit!

Turturelele se îngână,

Mii de fluturi vezi zburând

Şi pe harnica albină

Din flori miere adunând.

Cântă cucu-n dumbrăvioară

Pe copacul înflorit,

Salutare, primăvară,

Timp frumos, bine-ai venit!

Concertul primăverii

De George Coșbuc

Chiar acum din crâng venii

- Şi c-o veste bună!

Iarăşi e concert, copii;

Merg şi eu, şi tu să vii,

Mergem împreună.

Vrei programă, lămurit?

Stai puţin să caut.

Cucul, un solist vestit,

De printr-alte ţări venit

Va cânta din flaut.

Cântăreaţa dulce-n grai,

Cea numită „perla

Cântăreţilor din mai―

Dulce va doini din nai

Multe doine mierla.

Va-ntona apoi un psalt

„Imnul veseliei―

Corul dintr-u fag înalt.

Vor cânta-n sopran şi-n alt

Graurii câmpiei

Turturelele-n tenor,

Şi-alte voci măiestre,

Toate după glasul lor.

Vor urma dup-acest cor

Fel de fel de-orchestre,

Voci de gaiţe cari fac

Să scoboare ploaia,

Şi-ntr-o scoarţă de copac

O să bată tica-tac

Tactul gheunoaia.

Iar naţionale-apoi,

Cobze şi-alte hanguri,

Glas de fluier şi cimpoi

Pitpalaci şi cintezoi

Şi-un taraf de granguri.

Se vor pune-apoi pe joc

Până chiar şi surzii,

Când vor prinde dintr-un

loc

Să ne cânte hori cu foc

Din tilincă sturzii.

Vom cânte şi noi ce-om şti,

Cântece din carte.

Şi, de va putea veni

Vântul, şi el va doini,

Că e dus departe.

Cine-i contra, să-l vedem,

Ca să-l ştie soţii!

De-aveţi chef, tovarăşi,

blem -

Ura-n cer! Cu toţii-avem,

Mergem dar cu toţii!

Nitu Adina Valentina, cls. a V-a - Padure primavara

10

Primăvara

de Panait Cerna

Cu făptura ei de floare

Şi cu daruri noi,

Veşnica biruitoare

A sosit la noi.

Trandafirii aurorii

Sunt obrajii ei,

Văl de argint ea are norii

Albi şi subţirei.

Naltă, mândră, stă-n

picioare

În rădvan domnesc...

Gingaş chip de fată are

Braţul voinicesc.

Viu struneşte-n aer zâna

Roibi hrăniţi cu jar;

Cai de vânt, scăpaţi din

mâna

Cruntului Ghenar.

Bubuind înaintează

Pe un pod de nori,

Până iese-n drum de rază

Străjuit de flori...

La rădvanul ei, în soare,

Să priveşti nu poţi!

Ard la osii pietre rare

Fulgere la roţi.

Ferecaţi de caru-i de-aur

Vin, în pas zorit,

Crivăţ cel nebun şi Faur

Cel neisprăvit.

Ea-şi priveşte cu mândrie

Prinşii de război

Chiuie de bucurie

Roibilor apoi...

Şi rădvanul de lumină

Trece scăpărând

Brazi şi palteni i se-nchină,

Freamătă pe rând;

Apele i-aruncă perle,

Când o simt trecând;

Grauri se rotesc, şi mierle

O petrec cântând.

Fulgeră din zbor...

Sub roate Ia ce-i slab sau

mort:

Sfarmă crengile uscate,

Rupe-al iernii tort.

Năruie pe unde trece

Cuiburile vechi

Şi cu sufletul petrece

Tinere perechi.

Peste ochii lor adie

Văluri de colori;

De la sânul ei, zglobie,

Le aruncă flori...

Flori de rug, flori de zăpadă,

Zboară-n lunci mereu

Ah, şi una fu să cadă

Drept la pieptul meu!

Semn zeiţa face-n pripă

Roibilor să stea

Ah, şi ei opresc o clipă

Drept la poarta mea!

Fii la noi binevenită

Tu, regina mea!

Mâi, de-acu, la noi, iubită,

Nu te depărta!

Ea mă mângâie, c-o mână...

Ţineţi-o, voi, sorţi!

Mult nu poate să rămână:

Sunt şi alte porţi!

Dus cu sufletul aiure,

O petrec în văi,

Peste vârfuri de pădure,

Pe cotite căi...

Dintr-un timp se-nalţă tare,

Urcă în tării...

După ea se iau în zare

Stol de ciocârlii.

Dar şi zborul lor se curmă,

Şi cântarea lor

Codrii verzi rămân în urmă,

Flori jelesc de dor...

Printre raze mii, nebuna

Se topeşte-n zbor

Păru-i fâlfâie totuna

Cu mătasea lor.

Focuri de primăvară

De Lucian Blaga

Îngînînd prin văi tăria

sună ramul, sună glia.

Focuri ard, albastre ruguri.

Pomii simt dureri de

muguri.

Prinşi de duhul înverzirii

prin grădini ne-nsufleţim.

Pe măsura-naltă-a firii

gîndul ni-l dezmărginim.

Ce-am uitat aprindem iară.

Sub veşminte ne ghicim.

Căutăm în primăvară

un tărîm ce-l bănuim.

Căutăm pămîntul unde

mitic să ne-alcătuim,

ochi ca oameni să

deschidem,

dar ca pomii să-nflorim.

11

Maxime despre primăvară

Ziua în care Domnul a creat speranța a fost probabil și cea în care a zămislit

primăvara. - Bern Williams

Primăvara e acea perioadă a anului când la soare e vară, iar la umbră e iarnă. - Charles

Dickens

Primăvara este prima dată recunoscută de plante și apoi de oameni. - proverb

chinezesc

Hei vântule, dacă iarna a venit, înseamnă că primăvara nu este departe ! - Percy

Bysshe Shelley

Florile primăverii sunt visele iernii, povestite dimineața, la micul dejun al îngerilor.-

Khalil Gibran

Totul înflorește fără nicio opreliște; dacă în locul culorilor ar fi voci, o incredibilă

vânzoleală s-ar naște în inima nopții. - Rainer Maria Rilke

Vor putea tăia toate florile, însă nu vor putea opri primăvara ! - Pablo Neruda

La fiecare strănut al primăverii, apare o nouă floare. - Victor Hugo

Primăvara s-a întors. Pământul este precum un copil care ştie poezii. - Rainer Maria

Rilke

Dinca Amalia, cls. a V-a - Primavara in padure

12

PRIMĂVARA ÎN SUFLETUL COPIILOR

CEARTA FLORILOR

Trandafirul și zambila

S-au trezit de dimineață

Să învăluie grădina

Cu mireasma lor frumoasă.

Însă începură să se certe-n zare

Dintre flori acuma care e mai tare.

Zambila spune foarte bucuroasă:

-Eu sunt frumoasă, grațioasă!

Auzind acestea, iată,

Trandafirul vine-ndată

Și era mai bucuros

Fiindcă el e mai frumos.

Ghiocelul le-a-nvățat

O lecție de neuitat

Să nu se certe niciodată,

Căci toate sunt un dar ceresc. Eleva FILIP IONELA SABINA, clasa a VIII-a

PRIMĂVRA

Primăvara a venit

Și pe toți ne-a-nveselit.

Ne-a adus un strop de viață

Și ne-a luminat la față.

A venit cu flori, o mie

Și cu multă bucurie,

Venit cu sărbătoare

În a noatră țară mare.

Draga, zâna primăvară,

A adus parfum în țară,

A adus doar armonie,

Bucurie, gingășie. Elva ENUȘ IRINA NICOLETA, clasa a VI-a

FLORICICA

Floricică, floricea, tu ai răsărit

Din pământul aurit.

Floricică, floricea, eu acum te-aș întreba

Unde duci tu iarna grea.

Floricică, floricea, cum ești tu numită?

Trandafirul minunat, floarea renumită.

Eu am ghimpi, dar am și flori

Și vestesc în vii culori

Zile dragi de sărbători.

Nuanțe am, îmbietoare

Și mirosul cel mai tare.

Printre sutele de flori,

Eu mă mândresc, adeseori! Eleva IANCU IULIANA, clasa a VII-a

PRIMĂVARA!

Ghioceii și zambile

Înflorit-au ne-ncetat

Să anunțe c-o să vină

Primăvara imediat!

Noi acum cu toți, voioși,

O așteptăm îndată;

Îmbrăcați în straie lungi,

Mai fericiți ca niciodată.

Copacii au înflorit,

Flutură batiste,

Peste câmpul înverzit,

Luminos și însorit.

Păsărelele ce zboară

Fericite așa cum sunt

C-a venit acum, îndată,

Primăvara pe pământ. Eleva IANCU IULIANA, clasa a VII-a

13

PRIMĂVARA A VENIT

Florile au răsărit

Și pământul a-nverzit.

Azi, natura ne-a vestit:

Primăvara a venit!

O albină muncitoare

Strânge polen dintr-o floare.

Un bondar stă la soare

Privind natura în mișcare.

O furnică mică, mică,

Dar înfiptă și voinică

Strânge harnică mâncare,

De-acum, pentru iarna mare.

Ziua s-a mărit,

Căldura a revenit,

Pomii toți au înflorit.

Primăvara a venit!

GHIOCELUL

Din zăpadă el răsare,

Gingaș ghiocel, clopoțelul mititel.

El anunță primăvara, florile ce vor răsări,

Privighetorile care vor veni.

Mititel cum este el,

Renumitul ghiocel

Vă aduce primăvara

Și vestește toată țara.

Este micuț și fumușel

Și îl cheamă ghiocel.

El alungă iarna din țară

Și vestește dulcea primăvară. Eleva RAICU IRINA, clasa a VII-a

Gavrila Mihaela, cls. a VI-a In livada

14

SĂRBĂTORILE LUNII MARTIE

BUNAVESTIRE

Sărbătoarea Bunei Vestiri, denumită popular

Blagoveştenie (după termenul slavon), este rânduită

pentru amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil

a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul lui

Dumnezeu. Ea a fost aşezată în ziua de 25 martie, cu

nouă luni înainte de Naşterea Domnului, pentru că

acum are loc zămislirea dumnezeiescului Prunc în

pântecele Fecioarei Maria. Temeiul scripturistic al

sărbătorii îl găsim în primul capitol al Sfintei

Evanghelii după Luca: „Iar în a şasea lună a fost trimis

îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din

Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară

logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui

David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând

îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har,

Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.

Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta

în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi

îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la

Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi

vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul

Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va

da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi

peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea

sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de

vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-

a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea

Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care

Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi

iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la

bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea

numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu

neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie

după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.―

Buna Vestire este cea dintâi sărbătoare

închinată Maicii Domnului, confirmată în documente,

iar prima mărturie o reprezintă biserica zidită în

Nazaret (în secolele IV sau V), pe locul unde avusese

loc episodul consemnat în Biblie. Data acestei sărbători

a variat la început: unii o prăznuiau în ajunul Bobotezei

(pe 5 ianuarie), iar alţii pe 18 decembrie (dată păstrată

până astăzi în ritul galican şi în cel mozarab tot pentru

o sărbătoare închinată Maicii Domnului). În Răsărit,

data de 25 martie a fost acceptată, cel mai probabil,

după stabilirea datei de 25 decembrie ca serbare a

Naşterii Domnului (aproximativ secolul al V-lea). La

Roma, sărbătoarea a fost introdusă de papa Leon al II-

lea, iar în secolul al IX-lea, data de 25 martie s-a

generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni

Buna Vestire se prăznuieşte pe 7 aprilie, în raport cu

Crăciunul pe care ei îl celebrează la 6 ianuarie.

Buna Vestire este o sărbătoare foarte

aşteptată, datorită evlaviei pe care credincioşii o au

către Maica Domnului. De asemenea, ea vine ca o oază

de întărire trupească şi sufletească pentru vremea

Postului Mare, pentru că în această zi avem aşa numita

„dezlegare la peşte―. Ea este o sărbătoare a bucuriei,

care anunţă începutul mântuirii.

„Fără Buna Vestire nu avem nici Crăciun, nici

Paşte―, spunea un cunoscut părinte. Bucuria anunţată

de Înger cuprinde astăzi comunităţile credincioşilor şi

se adresează fiecăruia dintre noi, dându-ne făgăduinţă

şi speranţă: „Cele ce nu sunt cu putinţă oamenilor sunt

cu putinţă la Dumnezeu―.

Rubrică realizată de preot Mihalache

Adrian, Parohia Nicolae Bălcescu, com. Călmățuiu,

jud. Teleorman

15

ÎN AȘTEPTAREA ÎNVIERII

Contează să crezi în minunea învierii

În fiecare an, o dată cu sărbătoarea de Sfintele Paște, Dumnezeu coboară în sufletul fiecăruia dintre noi și ne aduce pace, bucurie, iertare.

Dar pentru a putea să ne bucurăm de această mare sărbătoare este nevoie să ne pregătim înainte duhovnicește și trupește. Cele șapte săptămâni de post trebuie să le petrecem în înfrânare de la unele bucate și în înfrânare de la tot ce este rău.

Săptămâna Patimilor este o perioadă de rugăciune, meditație și spovedanie, o perioadă de purificare sufletească. Fără aceste pregătiri, Sărbătoarea Învierii nu va avea nimic deosebit. Vineri și sâmbătă ținem post negru, iar seara ne pregătim hainele cu care ne vom îmbrăca în Noaptea Învierii. De când țin minte, tot omul are măcar ceva nou de îmbrăcat, dacă nu toate hainele de Paște.

La noi, slujba Învierii începe la miezul nopții. Niciodată în an nu răsună clopotele așa frumos ca în noaptea de Sfintele Paște. La biserică așteptăm în liniște să iasă preotul cu lumânarea aprinsă și să ne cheme: ”Veniți de luați lumină!”.

După aceasta, începe să bată toaca și clopotele, ieșim din biserică și o înconjurăm cântând ”Hristos a înviat” și ”Învierea ta, Hristoase Dumnezeule, îngerii o laudă în ceruri!”.

Toată lumea are lumânarea aprinsă, sute de lumini sclipesc în noapte ca stelele pe cer. Atâta emoție și bucurie ai în suflet, încât nu poți să uiți niciodată Noaptea de Înviere. Așa vrea Hristos, ca această noapte să fie diferită de celelalte, să simți că nu ești pe pământ, ci parcă ești în rai.

La Înviere, în fiecare dintre noi se produce o schimbare neobișnuită, pe car nu o putem trăi în nicio altă împrejurare a vieții. Atunci uităm dușmăniile și necazurile, iar grijile lumești nu-și mai găsesc loc în inima noastră. În Noaptea Învierii trebuie să ne bucurăm cu toții, să fim mai buni, să iertăm.

Să vă ajute bunul Dumnezeu să petreceți Noaptea Învierii cu pace, liniște și bucurii ăn suflete!

ÎNVĂȚĂTOR,

ILIE MIHAELA

16

SUNT CREȘTIN

Nic. Bălcescu-i satul meu,

Aici m-am născut și eu.

Bunicii m-au educat

Să fiu bun creștin în sat!

Părinții să mi-i iubesc,

Pe colegi să-i ocrotesc,

Să respect ce-i creștinesc!

Cartea sfântă s-o slujesc!

Școala, cel dintâi lăcaș,

Mi-a dat ochi de vulturaș,

Să privesc spre Dumnezeu

Să-mi păzească satul meu!

Smarandache Simona, cls. a IV-a Îndrumător, înv. Mircea Mihăilă Constanța

Cretu Alexandru Marin, cls. a III-a

Paștele in sat

Îndrumător, înv. Ilie Mihaela

Manea Andreea Maria, cls. a III-a –

Hristos a inviat - Îndrumător, înv. Ilie Mihaela

Grozea Alexandru, cls. a IV - Paște fericit Îndrumător, înv. Mircea Mihăilă Constanța

17

Naidin Florentina, cls. a III-a - Colaj - Tianu Georgiana, cls. a III-a - Iepurasul fericit

Hristos a inviat - Îndrumător, înv. Ilie Mihaela Îndrumător, înv. Ilie Mihaela

Simion Bianca Ioana, cls. a V-a - Ouă și iepuraș

18

Olteanu Daniel, cls. a IV-a - Sărbătoarea de Paști Îndrumător, înv. Mircea Mihăilă Constanța

Enus Irina, cls a VI-a – Paștele cu iepuraș

19

Enus Irina, cls a VI-a – Paștele Enus Irina, cls a VI-a – Paștele la noi

Enus Irina, cls a VI-a – Hristos a înviat Iana Bogdan, cls. a V-a - In padure

20

SĂ NE CUNOAŞTEM ŢARA – POPASURI LA LOCURI SFINTE

Mănăstirea Cozia

Mănăstirea Cozia este un complex monahal medieval, situat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Este o ctitorie a domnului Mircea cel Bătrân, extinsă și renovată de-a lungul istoriei sale multiseculare.

Paul de Alep, în jurnalul călătoriei sale în Țara Românească între 21 august 1656 - 13 octombrie 1658 scria despre Cozia: „În limba lor înțelesul numelui acestei mănăstiri, Cozia este „fortăreață de pământ din pricina nenumăraților munți din această țară”.

Mănăstirea a fost construită, conform legendei, în apropierea altei mănăstiri construită de Negru Vodă. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfințită la 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Bătrân, în care se spunea: „...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.”Hrisovul este totodată și actul de atestare a localității Călimănești din județul Vâlcea.

Pictura interioară a fost realizată între anii 1390 - 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii, prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate și moșii. De asemenea, i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani, care erau folosiți atât la exploatareasării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe Olt și Valea lui Stan de pe Lotru.

Pisania bisericii mănăstirii Cozia conține următoarele: „Întru slava sfintei și de viață făcătoarei Troițe s-au înălțat din temelie această sfântă

biserică, de creștinul Domn al Țării Românești Io Mircea Voievod, la leat 6809 și lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulțimea anilor, am luat iară această înfrumusețare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al Țării Românești chir Teodosie și ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail”. Istoricii au convenit însă asupra faptului că anul 6809 (1301) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii.

La 28 martie 1415, printr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân, mănăstirii Cozia i s-a dăruit vama de la Genune. Lăcașul a primit ulterior donații din partea mai multor domnitori care au urmat. Astfel, până la 1500 au fost date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii întăresc posesiunile sale.

De-a lungul timpului mănăstirea a fost reparată și renovată de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare și consolidare s-a

21

făcut între 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de către guvernul României, la intervenția patriarhului de atunci, Justinian Marina. În timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna (care poartă numele domnului), iar între anii 1512 - 1521 s-a refăcut pictura. Constantin Brâncoveanu a construit la 1706 - 1707 pridvorul, în cunoscutul stil brâncovenesc. În timpul ocupației austriece a Olteniei, mănăstirea a fost o fortăreață redutabilă în calea cotropitorilor. Aici a slujit preotul Radu Șapcă, participant de seamă la revoluția burgheză de la 1848 din Țara Românească, numit curator civil prin decretul nr. 519 din 4 mai1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Este de remarcat cuvântarea sa din 24 ianuarie 1866 cu prilejul aniversării Unirii: „Știți că acest templu este zidit de prințul Mircea cel Bătrân pe la anul 1384. Acest prinț viteaz, asemenea și ceilalți Vlad al V-lea, Mihai Bravul al Valahiei, cum șiȘtefan cel Mare al Moldovei s-au luptat vitejește pentru apărarea acestor țări, de a scăpa pe străbunii noștri de năvălirile ce veneau din alte părți.”

Mănăstirea a cunoscut și momente neplăcute. Astfel, între 1879 - 1893 autoritățile o transformă în pușcărie, lucru ce-l face pe Mihai Eminescu să scrie un articol virulent în ziarul Timpul din 12 septembrie 1882: „Cozia, unde e îmormântat Mircea I, cel mai mare domn al Țării Românești, acela sub care țara cuprindea amândouă malurile Dunării până-n mare, Cozia unde e îmormântată familia lui Mihai vodă Viteazul, un monument istoric aproape egal ca vechime, cu țara - ce-a devenit aceasta? Pușcărie!” Ulterior va fi și spital, în orice caz mult mai apropiată de preocupările monahilor de aici. Un alt moment greu pentru sfântul lăcaș a fost perioada primului război mondial, când a devenit grajd de cai, lucru specificat într-un raport din 16 iunie 1916: „...piatra comemorativă cu inscripția de la marele voevod Mircea cel Bătrân, fondatorul acestui monument istoric, am găsit-o deteriorată cu desăvârșire, în biserici băgându-se cai...” Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea_Cozia

Autor: Prof. Mihalache Gabriela

22

SFATURI PRACTICE – PENTRU MÂINI ÎNDEMÂNATICE

Activitatea artistico-plastică oferă copilului veritabile limbaje de exprimare a trăirilor şi

impulsurilor puternice provocate de realitatea înconjurătoare. Arta reprezintă astfel un mijloc

preţios de comunicare la o vârstă la care abilităţile verbale sunt încă limitate. Educaţia artistico-

plastică în grădiniţă trebuie să înceapă de la experienţe de observare a formelor, culorilor şi

mişcării.

Urmărind acelaşi scop, acela de a-i ajuta pe copii să înţeleagă faptul că desenul, pictura,

artele plastice – în general sunt forme de comunicare a unor stări sufleteşti, am realizat diferite

proiecte tematice. Pentru tema ‖Peisaj de primăvară‖, lucrare colectivă, am ieşit cu copiii în curtea

grădiniţei şi i-am lăsat să se bucure de frumuseţile primăverii, după care le-am cerut să imortalizăm

peisajul. Copiii au ales tehnici de lucru cât mai variate folosind materiale cât mai variate. Într-o altă

activitate, copiii au primit obiecte din natură: seminţe, fructe, coajă de copac şi au realizat un colaj

în cadrul proiectului ‖Păsări mari şi mici în ogradă la bunici‖ Fiecare copil şi-a pus imaginaţia la

lucru realizând o lucrare deosebită. Autor, prof. înv. Preșcolar STELUȚA PĂUN, Grădinița Nr. 2 Călmățuiu

23

AMUZAŢI-VĂ CU NOI!

Un copil stă şi plange pe hol. O profesoară il găseşte şi il intreabă: -Ce s-a intamplat? -Un coleg mi-a doborat ştrudelul pe jos... -Şi a fost cu intenţie? -Nu, a fost cu branză....

Un student la cantina. Gaseste un loc liber langa profesor. Profesorul: - Lebada porcului nu-i este prieten. Studentul: - Bine, atunci eu am zburat. Profesorul se supara si hotari sa-l pice la examen. Ii da cele mai grele intrebari, dar studentul raspunde foarte bine. La sfarsit, profesorul ii pune o ultima intrebare: - Mergi pe drum si vezi doi saci: unul cu aur si unul cu minte. Pe care il alegi? - Pe cel cu aur. - Dar eu l-as lua pe cel cu minte. - Fiecare ia ce-i lipseste. Profesorul innebuneste si scrie pe lucrare "Magar". Studentul: - D-le profesor, ati semnat, dar nu mi-ati pus nota

- Iti pun o intrebare, ii zice profesorul elevului. - Bine domnule profesor, dar numai una ! - Unde e Austalia? - Acolo, raspunde elevul. - Unde acolo? - Asta deja e a doua intrebare... Un copil il intreaba pe tatal sau: - Tata, tu poti sa scrii cu ochii inchisi? - Nu stiu, sa incerc. - Bine, atunci sting lumina si sa imi semnezi si mie carnetul de note - Clasa voastră este aşa slabă la matematică încât 70% din voi nu vor trece clasa, spune profesorul. - Ha! Ha! Ha! izbucneşte unu' din fundu'

clasei. - Ce ai găsit de râs? - Păi, noi nici nu suntem atâţia în clasă! Elevul, despre el insusi: - Intotdeauna are dreptate... chiar daca nu i se da. - Nu copiaza niciodata... consulta. - Nu vorbeste... schimba impresii. - Nu isi distrage atentia... studiaza anatomia mustelor. - Nu chiuleste... este solicitat in alta parte. - Nu ramane corigent... este lasat corigent. - Nu fumeaza... se stimuleaza. - Nu injura... se descarca. - Nu insulta profesorii... le aminteste ceea ce sunt. - Nu citeste reviste in timpul orelor... se informeaza. - Nu distruge scoala... o redecoreza. - Nu arunca cu creta... studiaza legea gravitatiei. - Nu rade in ore... e fericit La ora de literatura: - Popescule, spune-mi, te rog, cand s-a nascut Eminescu? - In 1850, d-le profesor! - Dar in 1859 ce a fost? - A avut Eminescu 9 ani, d-le profesor. La olimpiada de vara, un elev în pragul repetentiei este întrebat de ilustrul profesor de matematica Grigore Moisil câte becuri sunt în clasã, iar elevul rãspunde 10. Profesorul zice "Te-am pãcãlit, sunt 11, cã mai am eu unul; ne vedem la toamnã." In toamnã, profesorul îl întreabã din nou câte becuri sunt în clasã, iar elevul rãspunde 11. Profesorul râde fericit si îi spune zâmbind "Te-am pãcãlit si de data asta, pentru cã sunt 10, cãci eu nu mai am becul la mine", iar elevul si mai fericit riposteazã "Da, dar am adus eu unul de la mine de acasã, asa cã sunt 11”

24

METAMORFOZE

NR. 1, AN 3

COLECTIVUL DE REDACTIE

Coordonator: Prof. Mihalache Gabriela

Redactor șef: Simion Teodor Alexandru, clasa a VIII-a

Redactori: Călin Alexandru, clasa a V-a, Dincă Amalia, clasa a V-a, Enuș Irina Nicoleta, clasa

a VI-a, Nițu Adina Valentina, clasa a V-a, Simion Bianca Ioana, clasa a V-a, Țăpurică

Andreea, clasa a V-a

Tehnoredactare: Cernica George Alexandru Valentin, clasa a V-a și prof. Mihalache Gabriela

Colaboratori: cadrele didactice și elevii Școlii Gimnaziale N. Bălcescu

Vă mulțumim că ați răsfoit paginile revistei noastre!

Revistă trimestrială în format electronic a Școlii Gimnaziale N. Bălcescu, com. Călmățuiu, jud.

Teleorman

e-mail: gaby_myhalache26@yahoo.com , scoala_nbalcescu@yahoo.com

web: http://scoli.didactic.ro/scoala-cu-clasele-iviii-nicolae-balcescu