rev. Șt. pol. rel. int., vi, 2, pp. 1–166, bucurești, 2009

TOMUL VI Nr. 2 2009

CUPRINS

GÂNDIREA POLITICÃ CONSTITUÞIONALÃ —ANTECEDENTEISTORICE ªI PREOCUPÃRI ACTUALE

ION BULEI, Constituþionalismul românesc modern ...............................................CONSTANTIN NICA, Perspectiva politico-juridicã a Constituþiei Românieidespre instituþiile fundamentale ale puterii .........................................................

ARISTIDE CIOABÃ, Contribuie prezidenþializarea regimului constituþional laconsolidarea democraticã în România?...............................................................

CECILIA TOHÃNEANU, Interpretarea constituþionalã: între descoperireasemnificaþiei ºi (re)construcþia ei ........................................................................

GABRIELA TÃNÃSESCU, Consideraþii asupra semiprezidenþialismului dinRomânia ..............................................................................................................

GHEORGHE LENCAN STOICA, Semnificaþii ale Constituþiilor României .......DORELBAHRIN, Raportul dintre Preºedintele României ºi administraþia publicã.Regimul juridic al stãrilor ºi situaþiilor excepþionale .........................................

IONUÞ CIUTACU, Problema preponderenþei juridicului asupra politicului înConstituþia României ..........................................................................................SOCIETATE CIVILÃ — SOCIETATE POLITICÃ

SERGIU TÃMAª, Reþelele de interese ºi societatea civilã ....................................ADRIAN GORUN, Birocraþia ºi administraþia modernã .........................................TEME GEOPOLITICE ACTUALE

T.G. BITKOVA, Rusia ºi România: calea spre înþelegere reciprocã (I) ..................DAN DUNGACIU, „Puterea celor fãrã de putere“ la Chiºinãu ºi cetãþenia românãla Bucureºti .........................................................................................................

JAWAD MOHAMAD, „Ciocnirea civilizaþiilor“ ºi unitatea culturii mondiale ......ISTORIE POLITICÃ ROMÂNEASCÃ

STELIAN NEAGOE, Acum 140 de ani. Un atentat politic neelucidat. CazulMihail Kogãlniceanu ..........................................................................................CONFERINÞELE INSTITUTULUI

LILIANA COROBCA, Modelul cenzurii sovietice ºi versiunea sa româneascã ....

REVISTA DE ªTIINÞE POLITICEªI RELAÞII INTERNAÞIONALE

Rev. ªt. Pol. Rel. Int., VI, 2, p. 1–166, Bucureºti, 2009.

510263644556067

7480

93101110

124

133

VIAÞA ªTIINÞIFICÃ / MISCELLANEACeRISS (Ion Bulei) � Gândirea politicã constituþionalã în dezbatere (Ruxandra Luca) �Politica administraþiei Obama — între vechi ºi nou (Henrieta Aniºoara ªerban) �Centenarul Constantin Noica (Lorena Pãvãlan Stuparu) .........................................NOTE DE LECTURÃ / RECENZII

Guy Hermet, L’hiver de la démocratie, Paris, Armand Colin, 2008, 229 p. (RuxandraLuca) � Axel Honneth, Disrespect. The Normative Foundations of Critical Theory,Polity Press, 2007, 268 p. (Henrieta Aniºoara ªerban) � Brian J. Brown, Sally Baker,Philosophies of Research into Higher Education, London, Continuum InternationalPublishing Group, 2007, 129 p. (Henrieta Aniºoara ªerban) � Rob Riemen, Nobleþeaspiritului. Un ideal uitat, traducere de Gheorghe Nicolaescu, Argument de VladimirTismãneanu, Postfaþã de Horia-Roman Patapievici, Bucureºti, Editura Curtea Veche,2008, 170 p. (Adela Deliu) � Dorel Bahrin, Scurt tratat de administraþie publicã,Bucureºti, Editura Victor, 2009, 440 p. (Cristian-Ion Popa) .....................................REVISTA REVISTELOR

Revue Tier Monde, nr. 196, octombre-décembre 2008 (Henrieta Aniºoara ªerban) �Sociological Methods and Research, vol. 37, no. 3, February 2009 (Henrieta Aniºoaraªerban) ...............................................................................................................AUTORII ..........................................................................................................

148

154

162163

(ROMANIAN JOURNAL OF POLITICAL SCIENCESAND INTERNATIONAL RELATIONS)VOLUME VI No. 2 2009

CONTENTSCONSTITUTIONAL POLITICAL THOUGHT — HISTORICALANTECEDENTS AND PRESENT CONCERNS

ION BULEI, The Romanian Modern Constitutionalism..........................................CONSTANTIN NICA, A Political-Juridical Perspective of the Constitution ofRomania about the Foundamental Institutions of Power ....................................ARISTIDE CIOABÃ, Does Contribute the Presidentialization of ConstitutionalRegime to the Democratic Consolidation in Romania?......................................CECILIA TOHÃNEANU, Constitutional Interpretation: Between the Discoveryand the (Re)Construction of Meaning ................................................................GABRIELATÃNÃSESCU, Considerations on the Romanian Semipresidentialism ...GHEORGHE LENCAN STOICA, The Meanings of Romanian Constitutions ......DOREL BAHRIN, The Relation between the President of Romania and PublicAdministration. The Juridical Regime of Exceptional States and Situations .....IONUÞ CIUTACU, The Question of the Preponderence of the Law over PoliticalOrder in the Romanian Constitution ...................................................................CIVIL SOCIETY— POLITICAL SOCIETY

SERGIU TÃMAª, Interest Networks and Civil Society .........................................ADRIAN GORUN, Bureaucracy and Modern Administration ...............................PRESENT GEO-POLITICAL THEMES

T.G. BITKOVA, Russia and Romania: the Road to Mutual Understanding ............DAN DUNGACIU, „The Power of the Powerless“ in Chishinau and RomanianCitizenship in Bucharest .....................................................................................JAWAD MOHAMAD, The „Clash of Civilizations“ and the Unity of WorldCulture ................................................................................................................ROMANIAN POLITICAL HISTORY

STELIAN NEAGOE, 140 Years Ago. An Unsolved Political Attentate. The Caseof Mihail Kogãlniceanu ......................................................................................THE INSTITUTE’S LECTURES

LILIANA COROBCA, Soviet Censorship Model and its Romanian Version .......SCIENTIFIC LIFE .............................................................................................ANNOTATED BIBLIOGRAPHY ......................................................................THE REVIEW OF REVIEWS ...........................................................................THE AUTHORS .................................................................................................



510263644556067

7480

93101110

124

133148154162163

(REVUE ROUMAINE DE SCIENCE POLITIQUEET RELATIONS INTERNATIONALES)TOME VI No. 2 2009

SOMMAIRELA PENSÉE POLITIQUE CONSTITUTIONNELLE —ANTÉCÉDENTSHISTORIQUES ET PRÉOCCUPATIONS ACTUELLES

ION BULEI, Le constitutionnalisme roumaine moderne ........................................CONSTANTIN NICA, La Perspective politique-juridique de la Constitution deRoumanie sur les institutions fondamentales du Pouvoir ..................................ARISTIDE CIOABÃ, Contribue-t-il la présidentialisation du régime constitutionneleà la consolidation democratique en Roumanie? .................................................CECILIA TOHÃNEANU, L’ interprétation constitutionnelle: entre la découvertede la signification et sa (re)construction ............................................................GABRIELA TÃNÃSESCU, Considérations sur le semiprésidentialisme enRoumanie ............................................................................................................GHEORGHE LENCAN STOICA, Significations des Constitutions de Roumanie .....DOREL BAHRIN, Le rapport entre le Président de Roumanie et l’administrationpublique. Le régime juridique des états et situations exceptionnelles ...............IONUÞ CIUTACU, Le problème de prépondérance de l’ordre juridique sur l’ordrepolitique dans la Constitution de Roumanie .......................................................SOCIÉTÉ CIVILE — SOCIÉTÉ POLITIQUE

SERGIU TÃMAª, Les réseaux d’intérêts et la société civile .................................ADRIAN GORUN, La bureaucratie et l’administration moderne ...........................THÈMES GEO-POLITIQUES ACTUELS

T.G. BITKOVA, La Russie et la Roumanie: la voie vers mutuel entente ................DAN DUNGACIU, „Le pouvoir de ceux sans pouvoir“ à Chisinau et la citoyennetéà Bucarest ............................................................................................................JAWADMOHAMAD, Le „choc des civilisations“ et l’unité de la culture mondiale ...HISTOIRE POLITIQUE ROUMAINE

STELIAN NEAGOE, 140 ans après. Un attentat inélucidé. Le cas de MihailKogãlniceanu ......................................................................................................LES CONFÉRENCES DE L’INSTITUT

LILIANA COROBCA, Le modèle de censure soviétique et sa version roumaine .....LA VIE SCIENTIFIQUE ....................................................................................NOTES DE LECTURE ......................................................................................LA REVUE DES REVUES ................................................................................LES AUTEURS ..................................................................................................



510263644556067

7480

93101110

124

133148154162163

CONSTITUÞIONALISMUL ROMÂNESC MODERNION BULEI*

Abstract. Conceived as an introductory word to the debate on constitutionalpolitical thinking in Romania, this conference examines step-by-step theconstitutional texts of the Romanian modernity, it highlights the majorWestern influences and concludes that, in spite of their liberal and demo-cratic character, they could not accomplish entirely the modernization ofthe Romanian society.Keywords: constitutionalism, modernization, liberalism, democratization.

ICâte constituþii au avut românii? (evident, e vorba de constituþii moderne, însensul în care liberalismul, curentul dominant al secolului al XIX-lea, le pune învaloare, ele fiind rezultatul aºezãrii societãþii pe baza dialogului).Am putea zice cã prima Constituþie datã de români ºi care a ºi funcþionat afost „Statutul“ lui Cuza din 2 iulie 1864, care modifica Convenþia de la Paris din1858. Pânã atunci în spaþiul românesc au fost proiecte, precum „Constituþiacãrvunarilor“ din 1822 sau proiectele boierimii din anii 1827-1828, au fost (ceeace am putea numi un fel de constituþii) Regulamentele Organice, introduse deocupaþia ruseascã în 1831 ºi care au ºi constituit baza juridicã de funcþionare aPrincipatelor Române pânã când Europa a dat acestor þãri o altã reglementare laConferinþa de la Paris în 1858. Statutul lui Cuza este deci prima Constituþie datãde un Domn român. Ea este urmatã, doi ani mai târziu, la 1 iulie 1866, de primaConstituþie româneascã întocmitã de reprezentanþii legitimi ai naþiunii românepe baza principiului câºtigat de Alexandru I. Cuza în 1864, prin care se recunoº-tea suveranitatea interioarã a României. Este o Constituþie datã printr-un acordde voinþã între Adunarea Deputaþilor, reprezentând naþiunea, ºi suveran. Textulde bazã pe care fãuritorii noii Constituþii l-au urmat îndeaproape a fost Consti-tuþia belgianã din 1831. În acele vremi tulburi când unirea din 1859 era amenin-þatã (tocmai izbucnise ºi rãzboiul austro-prusac) n-a fost timp pentru elaborãriproprii, cu toate cã în þarã exista deja o ºcoalã juridicã, nu numeroasã, dar cu oa-meni bine pregãtiþi în ºcolile Apusului. Alegerea Constituþiei belgiene ca model

GÂNDIREA POL IT ICÃ CONST ITUÞ IONALÃ


————————* Prof. univ. dr. la Facultatea de Istorie a Universitãþii din Bucureºti, directorul Institutului de ªtiinþePolitice ºi Relaþii Internaþionale al Academiei Române.

a fost inspiratã (unii oameni politici români visau sã transforme România într-o„Belgie a Orientului“). Era în multe privinþe Constituþia cea mai înaintatã ºi ceamai echilibratã din Europa. O constituþie chintesenþã a modelelor francez, englezºi american, modele în circulaþie ºi din care s-au inspirat toate constituþiileeuropene din veacul al XIX-lea. Constituþia din 1866 introduce trei principii fun-damentale: principiul suveranitãþii naþionale, potrivit cãruia toate puterile ema-nau de la Naþiune, principiul guvernãrii reprezentative, dupã care Naþiunea nupoate guverna decât prin delegaþi, ºi principiul separãrii puterilor în stat: legisla-tivã, executivã ºi judecãtoreascã, ai cãror titulari erau independenþi unii de alþii.Puterea legislativã era exercitatã de Parlament (bicameral) ºi de cãtre rege. Nu-mai acordul de voinþe al celor trei ramuri ale puterii legislative, Adunarea Depu-taþilor, Senat ºi rege, asigura introducerea ºi funcþionarea legislaþiei. Putereajudecatoreascã era formal independentã de celelalte douã. Nicio jurisdicþie nu seputea crea decât în virtutea unei legi. Curtea de Casaþie avea drept de a cenzuraactele administrative la cererea unui recurent, proclamând, dacã era cazul, ilega-litatea lor (s-a întâmplat în martie 1912, când a fost respinsã legea tramvaielor,adusã de guvernul P. P. Carp, obligându-l pe acesta sã demisioneze). Putereaexecutivã avea ascendent asupra celorlalte douã (potrivit principiului liberal alseparãrii puterilor, cele trei puteri trebuiau sã aibã o forþã egalã, pentru a evita su-premaþia uneia asupra celorlalte). Ea era asiguratã de suveran ºi de miniºtri (pânãla 15 martie 1881, când România s-a proclamat regat, suveranul avea titlul deDomn). Prin Constituþie regele era irevocabil, în sensul cã puterile lui erau peviaþã ºi erau ereditare, ºi era inviolabil în sensul cã nu era rãspunzãtor nici pentruactele sale personale. Principiul inviolabilitãþii avea ºi reversul sãu. Actele rege-lui nu aveau nicio putere decât dacã erau contrasemnate de un ministru. În in-tenþia legiuitorilor de la 1866, dar ºi a acelora de mai târziu, regele urma a fi unelement ponderator între cele trei puteri, temperându-le excesele, un elementcare sã reprezinte principiul colaborãrii puterilor. Regele era deasupra partidelor,planând deasupra pasiunilor politice. Raþiunea de a fi a suveranului era astfel foartelimpede exprimatã de constituþionalii de la 1866: asigurarea stabilitãþii întreguluisistem constituþional. Nu întâmplãtor suveranul era strãin, pentru a curma rivali-tãþile interne pentru domnie. ªi nu întâmplãtor era dintr-o familie domnitoare dinEuropa (în cazul lui Carol I, din familia Hohenzollern-Sigmaringen, ce se aflape tronul Germaniei). Aceasta fusese una din doleanþele cele mai însemnate aleDivanurilor ad-hoc din 1857. Ei sperau cã un principe strãin, dintr-o casã dom-nitoare dinApus, prin prestigiul familiei din care provenea ºi, de ce nu, prin spri-jinul acesteia, le putea fi de folos în dobândirea independenþei ºi în pãstrarea ei.ªi în momentele de crizã din Europa anilor de domnie ai lui Carol I calcululoamenilor politici români s-a dovedit exact. În aceeaºi idee, a asigurãrii unei sta-bilitãþi politice, Constituþia de la 1866 introduce principiul ereditãþii în desem-narea monarhului. Puterea executivã era exercitatã de guvern ºi rege, care de-semna primul- ministru, aproba lista miniºtrilor, primea jurãmântul lor. Cu man-dat regal, regele putea proroga sau dizolva parlamentul. Acesta din urmã, pe dealtã parte, putea da vot de blam unui ministru sau întregului guvern, cum s-a ºiîntâmplat la 12 februarie 1901 sau la 17 ianuarie 1922.

6 ION BULEI 2

Constituþia din 1866 a fost modificatã în octombrie 1879, pentru a încorporaDobrogea, pentru a înscrie independenþa þãrii ºi naturalizarea evreilor. Apoi în1884, pentru a include în prevederile sale transformarea României în Regat ºilãrgirea dreptului de vot. În 1917, în plin rãzboi, Constituþia e revizuitã din nou,prin introducerea principiului exproprierii ºi al votului universal. O modificaresubstanþialã suferã Constituþia în martie 1923, dupã realizarea deplinei unitãþi astatului român, când sunt înlocuite 20 de articole, se adaugã 7 noi, alte 25 suferãmodificãri de redactare sau primesc adaosuri (doar 76 sunt menþinute întocmai).Modificarea din 1923 e o sintezã între prevederile din 1866 ºi acelea introduseîn 1917. Se introduce votul universal, egal, direct ºi secret, se aºazã interesul pu-blic înaintea celui individual ºi se proclamã libertãþi cetãþeneºti în spiritul demo-cratic al vremii. În sistemul politic rolul esenþial îl are, mai evident decât în1866, parlamentul, rãmas bicameral, care avea drept de control al puterii execu-tive pâna la a cere urmãrirea miniºtrilor ºi trimiterea lor înaintea Curþii de Casa-þie ºi Justiþie. Puterea executivã era încredinþatã regelui ºi guvernului. Preroga-tivele regelui rãmâneau cele stabilite în 1866, dar ele erau practic diminuate, caurmare a creºterii rolului Parlamentului ales prin vot universal. Cresc, de aseme-nea, prerogativele Curþii de Casaþie ºi Justiþie. Cu modificãrile ei importante din1923, Constituþia României era una dintre cele mai avansate din Europa acelorani. Rãspundea unei necesitãþi istorice ºi asigura cadrul necesar dezvoltãrii statu-lui naþional unitar. Partidele care n-au acceptat modificãrile din 1923 (confrun-tarea politicã e intensã) au guvernat apoi pe baza ei, iar în anii când a fost atacatãde forþele de dreapta, au militat pentru apãrarea ei.În practicã prevederile Constituþiei au fost adeseori neaplicate sau încãlcate.Interzicerea unor organizaþii politice, introducerea stãrii de asediu ºi a cenzuriiau fost tot atâtea abateri evidente de la prevederile importantului act fundamen-tal. În ansamblu însã, Constituþia a constituit un argument puternic pentru aduce-rea la ordine a celor tentaþi s-o încalce ºi a asigurat cadrul legal de desfãºurare ademocraþiei române, atâta cât a fost. Nu trebuie uitat cã posibilitatea aplicãrii eia fost puternic afectatã de un context internaþional nefericit. Un context care fa-vorizeazã ºi presupune ºi un alt regim politic, acela al monarhiei autoritare a luiCarol al II-lea, susþinut legal de o nouã Constituþie, operã a lui Istrate Micescu,pe baza sugestiilor date de Carol. Acest nou act legislativ e publicat la 20 fe-bruarie 1938 ºi aprobat prin plebiscit la 24 februarie. Prin cele 8 titluri ºi 100 dearticole, noua Constituþie consacra principiul supremaþiei regelui ºi suprimaseparaþia puterilor. Puterea legislativã era exercitatã de rege prin intermediul par-lamentului bicameral, limitat doar la legiferare ºi având un caracter corporativ.Puterea executivã o exercita tot regele, prin guvern, numit ºi revocat de el, fãrãrãspundere politicã faþã de parlament. Libertãþile ºi drepturile cetãþeneºti suntrestrânse considerabil. În fapt, suntem sub o dictaturã, aceea a regelui. De la mo-narhia parlamentarã se trecuse la dictatura monarhicã. Constituþia din 1938 esuspendatã la 5 septembrie 1940 de însuºi regele Carol al II-lea, care, o zi maitârziu, abdica în favoarea fiului sãu, Mihai, trecând puterea generalului Ion An-tonescu, sub a cãrui dictaturã noul rege nu va mai fi decât un element decorativ.

3 CONSTITUÞIONALISMUL ROMÂNESC MODERN 7

Antonescu n-a mai condus þara dupã o Constituþie, ci cu decrete-legi. S-a revenitla un regim constituþional dupã 23 august 1944, dar în condiþiile de ocupaþie aþãrii de cãtre trupele sovietice, care au ºi adus un alt regim, cel comunist. PrimaConstituþie pe care ºi-o dã acest regim este aceea din 13 aprilie 1948. O copiedupã Constituþia sovieticã din 1936, care consfinþea transformarea þãrii în repu-blicã popularã, creatã „prin lupta dusã de popor în frunte cu clasa muncitoareîmpotriva fascismului, reacþiunii ºi imperialismului“, ºi stabilea principiile con-struirii socialismului în România ºi noile organe ale puterii de stat. Patru ani maitârziu, la 24 septembrie 1952, Marea Adunare Naþionalã (parlamentul unica-meral în acei ani) voteazã o altã Constituþie, „a construirii socialismului“, careface bilanþul transformãrilor societãþii româneºti din punct de vedere economic,social ºi politic, consacrã rolul dominant al sectorului socialist în economianaþionalã ºi statueazã Partidul Muncitoresc Român (noul nume al PCR dupã1948) drept „forþa politicã conducãtoare“ atât „a organizaþiilor celor ce mun-cesc“, cât ºi a organelor ºi instituþiilor de stat. Mai închegatã juridic ºi cu un con-þinut mai amplu este noua Constituþie din 21 august 1965, modificatã de 10 oriîn anii succesivi, care schimbã titulatura statului din republicã popularã în repu-blicã socialistã, statueazã existenþa economiei bazate pe proprietatea socialistãasupra mijloacelor de producþie, rolul conducãtor al PCR (se revine la vechiulnume) în întreaga viaþã a societãþii ºi propune „conducerea colectivã“ ca princi-piu cãlãuzitor al vieþii de stat. Punerea în practicã a acestei Constituþii va fi labunul plac al familiei Ceauºescu.La o practicã constituþionalã realã se revine abia dupã Revoluþia din 1989,prin adoptarea la 21 noiembrie 1991 a unei Constituþii care proclama Româniadrept „stat de drept, democratic ºi social, în care demnitatea omului, drepturileºi libertãþile cetãþenilor, libera dezvoltare a personalitãþii umane, dreptatea ºi plu-ralismul politic reprezintã valori supreme ºi sunt garantate“. O serie de prevedericonstituþionale anterioare comunizãrii României sunt reluate ºi se pune un acordîntre starea de drept din România ºi aceea existentã în occidentul Europei. Ro-mânia ºi din punct de vedere constituþional se întoarce în Europa. În concluziaacestei prime consideraþii se poate spune cã nu putem vorbi de constituþii româ-neºti decât dupã ce statului român i-a fost recunoscut dreptul de suveranitateinternã, adicã dupã 1864.II

Constituþiile românilor nu sunt un produs original al ºcolii juridice româneºti.Primele proiecte de constituþie ºi primele constituþii sunt de inspiraþie occi-dentalã, cu dezvoltãri dictate de schimbãri locale. Constituþia din 1923 nu e onouã constituþie. Este Constituþia de la 1866, adaptatã noilor împrejurãri. VecheaRomânie se continuã în noua Românie ºi în plan constituþional. Dupã 1948 con-stituþiile României sunt inspirate de modelul sovietic. Dintre constituþii, cele maibune creaþii juridice, cu folosirea realã a unor capacitãþi proprii, sunt constituþiiledin 1938 ºi aceea din 1965.

8 ION BULEI 4

IIIConstituþiile românilor stau sub semnul liberalismului ºi al democraþiei. Pri-mul curent este bine pus în evidenþã în societatea româneascã ºi e mult prelungittocmai pentru cã democraþia n-a fost realã. În România au existat ºi existã multeforme, dar puþin fond real ºi, practic, nu putem spune cã ne-am bucurat vreodatãcu adevãrat de democraþie.

IVDimitrie Gusti credea cã „o constituþie contemporanã este însãºi conºtiinþanaþionalã codificatã, mai mult decât o formulã tehnicã, juridicã a totalitãþii nor-melor aplicate la funcþionarea puterilor politice“. Mai credea cã o constituþie arevaloare în mãsura în care e „conformã cu expresia socialã a epocii“ ºi, în acelaºitimp, are „un caracter de particularitate“. Dezvoltarea constituþionalã a statuluiromân este o parte componentã a modernizãrii sale ºi a istoriei sale supuse mereufrãmântãrilor. Teoretic, ea a reflectat evoluþia juridicã europeanã, dar, în perioa-da dictaturilor, între 1938 ºi 1989, modelul democratic european n-a mai fostpunct de referinþã, iar în perioada anterioarã celui de-al doilea rãzboi mondial,practic aplicarea Constituþiei a luat forme autohtone în care legea a fost mai multinvocatã decât respectatã. Cãpãtuirea clientelei electorale pentru partidele care s-au aflat la guvernarea þãrii a avut întâietate faþã de orice lege, inclusiv faþã deConstituþie. Respectul acesteia era strigãtul partidelor în opoziþie, nu când seaflau la guvern. Procesul de modernizare a rãmas neterminat în spaþiul sud-esteuropean ºi moravurile au rãmas ºi ele legate în primul rând de interese perso-nale ºi de grup ºi nu de interesul general invocat, dar nu ºi luat în consideraþie.Sub presiunea valurilor istoriei starea de drept a fost în acest spaþiu prea multlegatã ºi prea adesea subordonatã influenþelor politice. Este de sperat o mai co-rectã reaºezare a normelor juridice cu nãravurile oamenilor într-o Europã unitãa viitorului imediat.

5 CONSTITUÞIONALISMUL ROMÂNESC MODERN 9

PERSPECTIVA POLITICO-JURIDICÃA CONSTITUÞIEI ROMÂNIEIDESPRE INSTITUÞIILE FUNDAMENTALE ALE PUTERIICONSTANTIN NICA*

Abstract. The main thesis of this conference argues that the RomanianConstitution of 1991 outlined a self-standing formula of theory and practiceof political power in the new Romanian democracy. The author considersthat the Romania’s democratic parliamentary-representative politicalsystem is a summary of general principles, rights, duties and fundamentalliberties, and functioning principles of public authorities in the Constitutionof Romania.Keywords: Constitution, democracy, political power, separation of powers,representative government, balance of powers, social powers.

Constituþiile — legi fundamentalecu conþinut doctrinar, politico-juridic ºi filosoficConstituþia — act politico-juridic fundamental al unui stat modern — defi-neºte ºi reglementeazã relaþiile sociale care determinã instaurarea, menþinerea ºiexercitarea puterii. Astfel, ea precizeazã instituþiile indispensabile ale puterii —îndeosebi ale puterii politice, mai ales de tip statal — ºi drepturile cetãþenilor,corelate cu obligaþiile acestora, drepturi care consacrã, îndeosebi dupã al doilearãzboi mondial, ºi puterea socialã sau capacitatea de control a cetãþenilor asupraautoritãþilor. Ca lege fundamentalã, constituþia determinã ordinea juridicã astatului, statutul organelor sale care exercitã suveranitatea naþionalã, raporturilede principiu dintre instituþiile statale ºi alte instituþii politice, dintre instituþiilestatale ºi alte categorii de instituþii din societate, relaþiile dintre instituþiile statu-lui ºi organizaþiile cetãþenilor, fie ele profesionale, politice, culturale, religioase,de opinie etc. În consecinþã, orice constituþie cuprinde normele politice ºi pe celejuridice fundamentale, care consfinþesc — în lumina drepturilor cetãþenilor ºi înbaza garantãrii lor — un anumit progres politic, a cãrui expresie este materiali-zatã — de peste douã sute de ani — în democraþia reprezentativ-parlamentarã ºipluralistã.


————————* Doctor în ºtiinþe politice, cercetãtor ºtiinþific principal gr. I la Institutul de ªtiinþe Politice ºi RelaþiiInternaþionale al Academiei Române.

Ansamblul de principii politico-filosofice ºi de norme juridice, care dau în-cãrcãturã de conþinut ºi semnificaþii unei constituþii moderne, contemporane, re-zultã, de regulã, din realizarea unei sinteze — adaptate condiþiilor istorice ºiparticularitãþilor naþionale — între: a) sursele formale ºi directe ale principalelorconstituþii ºi acte cu valoare constituþionalã în vigoare în lume care statueazãordinea democraticã; b) principiile ºi normele fundamentale evidenþiate deistoria constituþionalã a Europei sau a þãrii care îºi elaboreazã o nouã constituþie;c) unele norme — conturate chiar în forme vagi — în istoria dreptului strãvechide pe continent sau în izvoare de drept autohton, care privesc fie instituþii perenede organizare, de administrare, de solidarizare a oamenilor, fie anumite drepturiasupra anumitor bunuri, fie anumite libertãþi ale oamenilor, preexistente declara-þiilor solemne sau unora dintre legile fundameantale; d) texte doctrinare, elabo-rate de gânditorii care au conceput teoria democraþiei moderne, îndeosebi JohnLocke, Baruch Spinoza, Charles-Louis Montesquieu, Benjamin Constant, Alexisde Toqueville, John Adams, Benjamin Franklin º.a. În general, constiutþiile suntelaborate pe baza acestor tipuri de surse, de texte juridice ºi politico-filosofice,fãrã însã — ca regulã strictã — sã fie citate. Spiritul surselor ºi al textelor pre-existente, folosite de orice comisie de redactare a unei constituþii sau de oriceadunare constituantã, se regãseºte în constituþia nouã, care devine un documentpolitico-juridic de referinþã ºi intrã în istoria constituþionalismului prin câtevacontribuþii. În primul rând, ea propune un model nou pentru statul în cauzã saureia, în esenþã, un model aplicat într-un alt interval istoric; acest «model» se dis-tinge de variantele de referinþã — localizate istoric, sociologico-juridic ºi geo-grafic în Europa Occidentalã — ca urmare a amalgamului pe care îl realizeazãdin constituþiile, actele constituþionale, declaraþiile de drepturi, proclamaþiilepolitice avute în vedere. Acest amalgam consemneazã întotdeauna în planurileistoric, politic ºi doctrinar dispariþia unui sistem politic repudiat, lipsit de legiti-mitate. În al doilea rând, orice nouã constituþie — chiar în cazurile în care îm-prumuturile ºi preluãrile din alte texte de aceeaºi facturã sau din patrimoniulcultural-politic public al umanitãþii ºi al epocii — se impune ca o lege funda-mentalã cu o anumitã originalitate, ce rezultã — de obicei — dintr-un numãr detexte, articole noi ºi din interpretãri ce se axeazã exclusiv pe istoria ºi pe expe-rienþa politicã, pe psihologia poporului în cauzã, cãruia îi este adresatã.Principiile esenþiale ale Constituþiei României—între sintezã ºi originalitate

Viziunea acesteia despre sistemul politic ºi despre instituþiile puterii se mate-rializeazã în definirea esenþei puterii, în precizarea raporturilor dintre „autoritã-þile publice“, ca ºi dintre autoritãþi ºi cetãþeni. Aceastã viziune îmbinã concepþiaclasicã despre sistemul parlamentar — elaboratã în secolul al XIX-lea, îndeosebiîn Legea fundamentalã a Þãrilor de Jos (1815), în Charta (francezã) din 1814,în Charta (francezã) din 1830, în Constituþia belgianã din februarie 1831—, cuperspectiva teoretico-juridicã, politicã, filosoficã elaboratã în secolul al XX-lea,în perioada interebelicã ºi dupã al doilea rãzboi mondial. Ca atare, perspectiva

2 PERSPECTIVA POLITICO-JURIDICÃ A CONSTITUÞIEI ROMÂNIEI 11

teoretico-doctrinarã — politicã, juridicã filosoficã, sociologicã — pe care o de-gajeazã Constituþia României din anul 1991 exprimã o sintezã, cu note evidentede originalitate, între viziunea clasicã ºi viziunea contemporanã despre sistemulpolitic democratic-parlamentar. Astfel, ea ne oferã profilul propriu unui tip destat ce aparþine civilizaþiei liberale, „ordinii politice“ reprezentativ-parlamentare,pluraliste. Constituþia României recunoaºte ºi consacrã, în esenþã, aceste prin-cipii: a) suveranitatea puterii, deci puterea se dobândeºte ºi se exercitã legitimcât timp ea îºi are sursa în consimþãmântul poporului; b) reprezentativitatea pu-terii, ceea ce presupune cã interesele tuturor forþelor sociale urmeazã a se re-flecta în deciziile autoritãþilor publice, excluzând orice discriminãri ºi orice pri-vilegii, de orice naturã — de naºtere, de clasã, de origine etnicã, de limbã, de re-ligie —, orice scutiri ºi orice monopol de clasã fiind incompatibile cu egalitateaîn faþa legii ºi obligativitatea tratamentului nediferenþiat din partea autoritãþilorpublice; c) separaþia puterilor în stat, principiu ce îmbinã concepþia conform cã-reia puterea acestuia este unitarã, în esenþã, ceea ce nu împiedicã — pe fonduldat al complexitãþii sociale, al diversitãþii relaþiilor politice ºi al sarcinilor autori-tãþilor publice — „scindarea“ puterii ºi articularea ei în „puteri“ —, care îndepli-nesc atribuþii distincte, dar coordonate, în conformitate cu finalitatea definitoriea statului, a sistemului de organe statale, politice, parapolitice; d) independenþaºi neutralitatea justiþiei, care — prin instanþele sale ierarhice — trebuie sã deli-bereze în ºedinþe publice, sã ia decizii pe baza conºtiinþei profesionale neinfluen-þate a judecãtorilor ºi sã-ºi motiveze de fiecare datã atât deciziile incipiente sauintermediare, cât ºi pe cele irevocabile, deci executorii; e) legalitatea sau supre-maþia legii, ceea ce presupune ca orice decizie a unei instituþii statale sã aibãsuport într-un principiu (= text) de lege; f) recunoºterea cetãþeanului ca parte in-tegrantã a societãþii politice, ceea ce presupune, pe de o parte, cã nicio instituþiea statului nu poate funcþiona fãrã voinþa corpului social ºi cã statutul de om liberºi egal al oricãrui cetãþean se materializeazã în facultatea acestuia de a se bucurade aceleaºi libertãþi (= drepturi) ca ºi ceilalþi semeni ºi de a nu fi grevat de obli-gaþii suplimentare. Principiile enunþate sunt dublate de alte câteva, ºi anume: a)raþionalitatea instituþiilor ºi a raporturilor dintre acestea; b) echilibrul dintre„puteri“ sau instituþii; c) responsabilitatea politicã a miniºtrilor, deci a guver-nului în faþa puterii legislative.Constituþia României — ca ºi alte documente similare din ultimele patru-cinci decenii — integreazã instituþiile fundamentale ale puterii— pe care le de-semneazã când „autoritãþi publice“, când „funcþii ale statului“, — în mediul so-cial, cultural ºi ideologic al þãrii noastre din debutul ultimului deceniu al secolu-lui al XX-lea ºi din primii ani de dupã 2000. Aceastã integrare a autoritãþilor pu-blice în mediul care le-a generat explicã ºi defineºte natura, rolul ºi atribuþiileinstituþiilor în sistemul politic în lumina expresã a textului constituþional, a expe-rienþelor asemãnãtoare consacrate de prescripþii normative din alte constituþiidemocratice, a contribuþiilor reprezentative ale doctrinarilor sistemului parla-mentar, pe care legea noastrã fundamentalã le înglobeazã. Asemenea contribuþiiaparþin principalelor „valuri constituþionale“ din Europa, desfãºurate de la sfâr-ºitul secolului al XVIII-lea, Constituþia francezã din anul 1791, ºi pânã la sfârºi-

12 CONSTANTIN NICA 3

tul anilor ’70 ai secolului trecut, 1958, Constituþia Republicii a V-a Franceze,1978, Constituþia Spaniei. Asemenea contribuþii privesc — în prelungirea princi-piilor — ºi anatomia democraþiei moderne, instituþiile puterii, care — ca „for-me“ ale statului — presupun ºi partea semnificativã a „fondului“, a substanþeipoliticului.Constituþia României din anul 1991 a conturat într-o formulã proprie teoriaºi practica deþinerii puterii politice de cãtre poporul român ºi sistemul politic detip democratic reprezentativ-parlamentar prin combinarea prevederilor ºi asemnificaþiilor a aproximativ 40 de articole, distribuite în titlurile I (Principiigenerale), al III-lea (Autoritãþile publice) ºi al II-lea (Drepturile, libertãþile ºiîndatoririle fundamentale).În acest sens, din titlul I reþinem 8 articolele: 1 (alineatele 3 ºi 2 privitoare laesenþa statului român ca stat democratic ºi la forma sa republicanã)1; 2 (alinea-tele 1 ºi 2 privitoare la conþinutul suveranitãþii ºi la indivizibilitatea ei)2; 1(alineatul 4, care consacrã principiul separaþiei ºi echilibrului dintre puteri)3; 4(alineatul 1, care precizeazã cã fundamentul statului rezidã în unitatea poporuluiromân ºi în solidaritatea cetãþenilor sãi)4; 6 (alineatele 1 ºi 2, care prevãd cã atâtcetãþenii de origine etnicã românã, cât ºi cei de alte naþionalitãþi au aceleaºi drep-turi ºi aceleaºi obligaþii, care garanteazã conservarea identitãþilor comunitãþilorsubnaþionale)5; 8 (alineatele 1 ºi 2, care consacrã pluralismul politic ca dimen-siune ºi garanþie a democraþiei constituþionale, toate partidele politice, legal con-stituite, putând sã-ºi desfãºoare în libertate activitatea)6; 9 (consacrat sindica-telor, patronatelor ºi asociaþiilor profesionale)7; 11 (alineatele 1, 2, 3, care recu-nosc asumarea de cãtre statul român, cu bunã credinþã, a obligaþiilor ce-i revindin tratatele la care este parte ºi modul de corelare a normelor de drept interna-þional cu dreptul intern)8; 13 (care recunoaºte limba românã ca limbã oficialã)9.Din titlul al III-lea reþinem circa 25 de articole. Din capitolul I, Parlamentul,avem în vedere articolele: 61 (alineatul 1, care stabileºte calitatea Parlamentuluide organ reprezentativ suprem ºi de unicã autoritate legiuitoare)10; 65 (alineatele1 ºi 2, care enumerã principalele competenþe ale Parlamentului)11; 69 (alineatele1 ºi 2, care îi definesc pe parlamentari ca pe reprezentanþi ai poporului român ºiexclud mandatul imperativ)12; 73 (alineatele 1, 2 ºi 3, care precizeazã compe-tenþele Parlamentului în sfera legiferãrii)13; 77 (alineatul 1, care stabileºte obli-


————————1 Constituþia României (ºi Declaraþia universalã a drepturilor omului), Bucureºti, Editura „Bogdana“,2004, p. 5.2 Ibidem.3 Ibidem.4 Ibidem, p. 6.5 Ibidem.6 Ibidem, p. 7.7 Ibidem.8 Ibidem, pp. 7-8.9 Ibidem, p. 8.10 Ibidem, p. 26.11 Ibidem, p. 27.12 Ibidem.13 Ibidem, pp 30-31.

gativitatea promulgãrii oricãrei legi)14. Din acelaºi titlu, capitolul al II-lea, Pre-ºedintele României, menþionãm articolele: 80 (alineatele 1 ºi 2, care expun rolulpreºedintelui)15; 86 (care priveºte posibilitatea preºedintelui de a consulta Gu-vernul în probleme urgente ºi de importanþã deosebitã)16; 87 (alineatul 1, careexpune posibilitatea preºedintelui de a participa la ºedinþe ale Guvernului)17; 88(care recunoaºte preºedintelui dreptul de a adresa mesaje Parlamentului)18; 89(alineatele 1, 2 ºi 3, care stabilesc modalitãþile în care preºedintele este chematsã parcurgã procedurile ºi sã elaboreze formalitãþile de dizolvare anticipatã aParlamentului)19; 91 (alineatele 1, 2, 3 care prevãd atribuþii ale preºedintelui îndomeniul politicii externe)20; 92 (alineatele 1, 2, 3 care prevãd atribuþii ale pre-ºedintelui în domeniul apãrãrii României)21; 93 (alineatele 1 ºi 2, relative la mo-dalitãþile în care — în împrejurãri excepþionale, cu respectarea legii — preºe-dintele poate institui starea de asediu sau starea de urgenþã)22; 100 (alineatele 1ºi 2, care prevãd actele normative emise de preºedinte)23; 77 (din capitolul I,alineatele 2 ºi 3, care prevãd implicarea preºedintelui în promulgarea legilor ºidreptul acestuia de a cere reexaminarea unei legi sau de a cere verificarea consti-tuþionalitãþii ei)24. Din acelaºi titlu, capitolul al III-lea, Guvernul, se evidenþiazãarticolele: 102 (alineatele 1 ºi 2, care determinã rolul Guvernului ºi posibilitateaacestuia de a coopera — în vederea îndeplinirii atribuþiilor sale — cu organis-mele sociale interesate)25; 103 (alineatul 3, care prevede cã programul ºi compo-nenþa membrilor Guvernului se dezbat în Parlament ºi cã orice guvern are nevoiede votul de încredere expres al Parlamentului)26; 106 (care stabileºte modali-tãþile de încetare a funcþiei de membru al Guvernului)27; 107 (alineatele 1, 2, 3,4, care stabilesc statutul prim-ministrului în cadrul Guvernului, relaþiile acestuia— ca ºi ale miniºtrilor — cu Preºedintele)28; 108 (alineatele 1, 2, 3, 4, care enu-merã actele administrative pe care le emite Guvernul)29; 109 (alineatul 1, com-plementar articolului 103, care defineºte rãspunderea politicã exclusivã a Guver-nului în faþa Parlamentului)30; 110 (alineatul 2, care prevede posibilitatea înce-tãrii mandatului Guvernului prin demitere)31. În sfârºit, din acelaºi titlu, capito-lul al IV-lea, Autoritatea judecãtoreascã, reþinem articolele: 124 (alineatele 1, 2


————————14 Ibidem, p. 33.15 Ibidem, p. 34.16 Ibidem, pp. 36-37.17 Ibidem, p. 37.18 Ibidem.19 Ibidem.20 Ibidem, p. 38.21 Ibidem.22 Ibidem, p. 39.23 Ibidem, p. 41.24 Ibidem, p. 34.25 Ibidem, p. 41-42.26 Ibidem, p. 42.27 Ibidem, p. 43.28 Ibidem.29 Ibidem, pp. 43-44.30 Ibidem, pp. 44-42.31 Ibidem, p. 40.

ºi 3, care consacrã ca principii fundamentele cã justiþia se înfãptuieºte în numelelegii, cã justiþia trebuie sã fie unicã, imparþialã ºi egalã pentru toþi, cã judecãtoriisunt independenþi ºi se supun — în administrarea justiþiei — numai legii)32; 125(alineatul 1, care consfinþeºte inamovibilitatea judecãtorilor, în spiritul legii)33;126 (alineatul 5, care interzice înfiinþarea de instanþe extraordinare); 126 (ali-neatul 6, care se referã la garantarea controlului judecãtoresc asupra actelor ad-ministrative ale autoritãþilor publice, pe calea contenciosului administrativ)34.În sfârºit, din titlul al II-lea, Drepturile, libertãþile ºi îndatoririle fundamen-tale, reþinem cu deosebire 10 articole ce privesc legãturile directe dintre cetãþeniºi exercitarea puterii ºi/sau controlul cetãþenilor asupra autoritãþilor publice.Acestea sunt: 16 (alineatele 1, 2, 3, 4, care recunosc egalitatea în drepturi, în faþalegii ºi a autoritãþilor publice)35, 21 (care consfinþeºte accesul liber la justiþie aloricãrui cetãþean)36, 29 (relativ la libertatea de gândire, de opinie, de conºtiin-þã)37; 30 (ce recunoaºte libertatea exprimãrii)38; 36 (alineatele 1, 2 care consacrãdreptul de vot al cetãþenilor)39; 37 (alineatele 1, 2, ce asigurã dreptul de a fi aleºial cetãþenilor români, în condiþiile detaliate ºi prin legi)40; 39 (referitor la liber-tatea întrunirilor ºi la caracterul lor paºnic)41; 40 (alineatele 1, 2, 4, care atestãdreptul de asociere în partide, în organizaþii profesionale, în organizaþii patronaleºi în alte asociaþii libere)42; 51 (alineatele 1, 3, 4, care recunosc dreptul cetãþe-nilor de a adresa autoritãþilor publice petiþii)43; 53 (care exprimã posibilitatearestrângerii exerciþiului unor drepturi sau libertãþi, restrângere admisã doar înscopul consolidãrii democraþiei parlamentare ºi prin mãsuri strict proporþionalecu situaþia care o determinã temporar)44.Aceastã listã de aproximativ 40 articole este extensivã, din conþinutul lor des-prinzându-se nu numai esenþa sistemului politic din România, ci ºi competenþeleprincipalelor instituþii, raporturile dintre ele, intrarea în funcþiune a instituþiilor,durata mandatelor, rolul cetãþenilor º.a.— Principiile ºi prevederile-cheie ale Constituþiei României. Concepþia Con-stituþiei despre sistemul reprezentativ-pluralist din þara noastrã rezultã din com-binarea a cel mult zece articole, care consacrã: a) naþiunea ca sursã unicã a pu-terii politice (articolul 2); b) separaþia puterilor în stat (articolul 1, alineatul 4);c) materializãrile efective ale suveranitãþii ºi ale separaþiei, ºi anume: parla-mentarii reprezintã naþiunea în întregul ei, nu circumscripþia electoralã sau co-legiul, mandatul imperativ fiind exclus în România (articolul 61, alineatul 1,


————————32 Ibidem, p. 57.33 Ibidem.34 Ibidem, p. 52.35 Ibidem, p. 9.36 Ibidem, p. 11.37 Ibidem, p. 14.38 Ibidem.39 Ibidem, p. 17.40 Ibidem.41 Ibidem, p. 18.42 Ibidem, p. 14.43 Ibidem, p. 42.44 Ibidem, p. 23.

completat — ca sens ºi semnificaþii — de articolul 69, ambele alineate); oriceguvern trebuie învestit de Parlament, care îi poate înceta anticipat mandatulprin votul de cenzurã (articolul 103, alineatul 3, corelat cu articolele 109 ºi 113);orice guvern poate contracara eventuale abuzuri ale Parlamentului prin proce-dura angajãrii rãspunderii sale (articolul 114); d) justiþia se manifestã ca putereegalã, deoarece trebuie sã fie unicã, imparþialã ºi egalã pentru toþi, iar judecãtoriisunt independenþi (articolul 124); e) concepþia despre rolul preºedintelui Româ-niei în stat, despre raporturile acestuia cu autoritãþile publice, despre funcþia sade mediere între puterile de stat, între autoritãþile politice ºi societate (aceastãconcepþie rezultã din conþinutul articolului 80 corelat, în funcþie de situaþie, cuarticolele 87, 88, 93, 100)45; f) cetãþenii se manifestã — în principiu — continuuca o contraputere sau ca o „putere socialã“, deoarece au dreptul la întruniri paº-nice ºi autorizate — vezi articolul 39 —, drept ce se completeazã cu inviola-bilitatea domiciliului, cu drepturile eminamente politice de a se asocia, de a vota,de a candida în alegeri ºi de a fi aleºi.Aceste principii-cheie ale sistemului politic al României se transpun în suve-ranitatea parlamentarã, în reprezentativitatea puterilor ºi puterea limitatã afiecãrei puteri, în controlul reciproc al instituþiilor, în primatul/supremaþia legii,în consfinþirea „puterii sociale“. Acestea sunt completate de echilibrul dintreputeri, revocabilitate, asumarea fiecãrei puteri de cãtre douã sau mai multe in-stituþii, deþinerea puterii de cãtre o autoritate — exceptând justiþia — doar câttimp aceasta se bucurã de încrederea cetãþenilor. „Cheia de boltã“ a acestoraconstã în imposibilitatea ca o persoanã politicã sã mai acapareze sine die o in-stituþie ºi sã încerce sã se confunde cu ea, în imposibilitatea confuziei dintre pu-teri ºi, mai ales, în asumarea tuturor puterilor de cãtre o singurã persoanã sauchiar de cãtre un singur partid politic.„Puterile“ ºi raporturile dintre acestea, reflectate de Constituþie, se înfãþi-ºeazã astfel:— Puterea legislativã se exercitã, în principal, de cãtre Parlament — unicaautoritate legiuitoare —, instituþie cu structurã bicameralã. Camera Deputaþilorºi Senatul — fiecare în parte ºi/sau împreunã, precum ºi membrii lor — repre-zintã interesele întregului popor ºi se aflã în serviciul poporului. Mandatul estereprezentativ, deoarece puterea autoritãþii legiuitoare — ca ºi puterea statului, înansamblul sãu — constituie voinþa impersonalã, ce îºi asumã misiunea de aelabora legislaþia, care este menitã sã creeze dreptul ºi sã asigure ordinea publicãpentru întreaga comunitate naþionalã. Statul este „personificarea juridicã“ anaþiunii, nicidecum a unui grup ad hoc sau al unei comunitãþi profesionale. Înconsecinþã, statul se impune — prin „puterile“ sale — ca subiectul ºi suportulautoritãþii publice — ºi este recunoscut în mãsura în care ia decizii pe baza legii.Totodatã, mandatul imperativ este exclus, întrucât ideea de bazã a reprezentãriipolitice moderne este tocmai de a promova legile ca expresie a voinþei generale,voinþã a cãrei finalitate trebuie sã fie „binele comun“, spiritul politic, juridic ºifilosofic al ultimelor douã secole fiind acela cã legea nu poate emite norme în


————————45 Ibidem, p. 34, 37, 39, 41.

numele fiecãrei grupãri sociale. Aleºii nu mai reprezintã corpuri constituite, pre-cum stãri, ordine, caste, clase sau provincii istorice ori aºezãri importante —cum se întâmpla în adunãrile parþial reprezentative premoderne, din Româniasau din Europa —, când votarea în instituþiile preparlamentare se efectua sepa-rat, pe stãri, când nu se concepea ideea de a contura o majoritate politicã ºicând importanþa fiecãrui vot era „dozatã“ diferit, fiind ierarhizatã în funcþie dedrepturile — de fapt, de privilegiile — unei stãri anume. De aceea, suverani-tatea naþionalã — materializatã în suveranitatea parlamentarã — nu poate fiasumatã de nimeni — nici de cei aleºi în Parlament, nici de o anumitã parte acorpului social — în nume propriu. Ca atare, toþi parlamentarii sunt reprezen-tanþii întregului popor ºi îi reprezintã în mod egal pe toþi cetãþenii. Parlamentarii— ca parte a clasei politice, deci ca profesioniºti — trebuie sã aibã grijã sã nuacþioneze — în exercitarea mandatului lor contra intereselor de bazã ale po-porului, constituit în corp electoral, nici sã facã abstracþie de starea de spirit in-fluentã la un moment dat, de argumentele expuse de lideri ai „societãþii civile“.Mandatul imperativ nu se camufleazã nici în cazul disciplinei în vot, în opþiuni,pe care le presupune existenþa grupurilor parlamentare ale partidelor.Membriiacestor grupãri rãmân fideli corpului electoral, direct ºi semnificativ, ºi partidu-lui din care fac parte, în mod indirect, prin susþinerea programului de guvernare,care este propus ºi se adreseazã naþiunii. În concluzie, statul modern — ºi treptatdemocratic — a apãrut ºi se menþine ca titularul ideal al suveranitãþii. Statulpersonificã ºi astãzi naþiunea ca persoanã moralã. Statul se confundã — deºi acunoscut în ultimele cinci decenii profunde mutaþii — cu suveranitatea, aceastafiind calitatea lui esenþialã. Suveranitatea — abstracþie densã ºi fecundã, rezul-tat al civilizaþiei moderne— aparþine de drept ºi absolut poporului, care o exer-citã prin parlament, la nivel suprem.În exercitarea autoritãþii legiuitoare se mai implicã Guvernul, prin iniþiativalegislativã ºi prin delegarea legislativã, cetãþenii (dacã elaboreazã un proiect delege pe care îl susþin cel puþin 100.000 de cetãþeni cu drept de vot) ºi Preºedin-tele (prin procedura de promulgare a oricãrei legi, prin dreptul de a cere reexami-narea legii o singurã datã ºi prin dreptul de a cere verificarea constituþionalitãþiiei). Aceste instituþii acþioneazã, însã, în baza principiului interdicþiei de a suspen-da legile ori executarea lor, de a dispensa de cerinþele legii sau de executarea lorpe unii cetãþeni sau anumite instituþii.Parlamentul— prin funcþia legislativã, ca ºi prin funcþia de control politic ºiprin funcþia financiarã — este instituþia fundamentalã a sistemului politic alRomâniei. Parlamentul — ca instituþie — are, însã, puþine pârghii de a se apãrade acþiunile opiniei publice, aceasta tinzând sã intre sub monopolul partidelor, alorganizaþiilor civice, al mass-media ºi sã izoleze organul reprezentativ suprem.— Puterea executivã aparþine, în esenþã, Guvernului, care o transpune prinacþiunile iniþiate în întregul sãu, cât ºi prin administraþia publicã centralã de spe-cialitate. Un guvern se naºte, în general, din acordul realizat asupra unui pro-gram politic determinat între partide care dispun de majoritate parlamentarã sauasupra programului unui partid parlamentar minoritar, ce beneficiazã de susþi-nere din partea altor formaþiuni. Misiunea formãrii acestuia îi revine unui candi-


dat la funcþia de prim-ministru care, dacã nu are prin partidul sãu o majoritateabsolutã în Parlament, trebuie sã negocieze o asemenea majoritate, iar în zecezile de la desemnare va cere votul de încredere asupra programului ºi asupralistei tuturor membrilor Guvernului46. Prim-ministrul ocupã locul întâi în struc-tura guvernamentalã ºi în determinarea modalitãþilor de realizare a politicii in-terne ºi externe a României47. Miniºtrii sunt aleºi de aceasta ºi recomandaþi pen-tru aceste funcþii prin îmbinarea criteriilor politice cu acelea profesionale, ei tre-buind sã fie personalitãþi în domeniile în care ar urma sã lucreze.Guvernul — ca emanaþie a majoritãþii parlamentare — se întemeiazã pe res-ponsabilitatea colectivã ºi pe solidaritatea miniºtrilor în faþa Parlamentului.Prin forþa lucrurilor un asemenea sistem ar trebui sã accentueze importanþa cabi-netului— deºi termenul nu este folosit în Constituþie —, ca organ de conducereºi de coordonare, a cãrui intervenþie este tot mai necesarã pentru a face faþã soli-citãrilor. De asemenea, ar trebui sã se consacre explicit preeminenþa prim-mi-nistrului, evoluþie consacratã pe cale cutumiarã în þãrile cu stabilitate politicã ºiîndelung exerciþiu democratic bazat pe separaþie.Puterea executivã — rezervatã mai ales Guvernului — nu echivaleazã niciprin conþinut, nici prin implicaþii cu un ansamblu de activitãþi deduse din simplapreluare a „spiritului legilor“ ºi transpunerea acestuia. Funcþiile Guvernului —circumscrise «puterii executive» — se insereazã în esenþa legislaþiei ºi în acþiu-nea propriu-zisã de guvernare. Funcþiile Guvernului — expuse în Constituþie, cerevin mai ales administraþiei publice centrale de specialitate — se concretizeazãîn sarcini ce pot fi asumate prin raportare la realitãþi, prin asimilarea de cu-noºtinþe profunde, juridice, politice, de altã facturã. Prin urmare, „funcþia exe-cutivã“ a Guvernului excede execuþia propriu-zisã a actelor normative emise deParlament. Ca atare, ea trebuie — ar trebui — inclusã ºi printre funcþiile propriiputerii legislative ºi puterii judecãtoreºti, deºi o asemenea reinterpretare este re-fuzatã de specialiºti pe motivul cã ea ar pune în discuþie locul central al „puteriilegislative“ în clasificarea ºi evaluarea activitãþilor statale. Totuºi, delegarealegislativã constituie un reper, care va facilita aceastã regândire, reper ce îºiîntãreºte influenþa pe mãsurã ce tot mai mulþi autori de referinþã acceptã ideeaunitãþii dintre „puteri“ ºi dintre „funcþiile“ statului. „Puterea executivã“ a Gu-vernului nu se poate dispensa de o activitate normativã tot mai amplã — reflec-tatã de delegarea legislativã, de hotãrârile, ordonanþele ºi ordonanþele de ur-genþã pe care le adoptã — ºi prin care reglementeazã raporturi între autoritãþilepublice. Guvernul tinde sã-ºi rezerve o putere proprie de a elabora legea, adicãde a edicta reguli generale ºi obligatorii pentru cetãþeni, instituþii, pentru întregulpersonal politic. Guvernul nu ºi-ar putea asuma rolul rezervat de Constituþie,dacã s-ar cantona în statutul unui organ care ar trebui doar sã asculte de celelalteputeri, de cea legislativã ºi mai ales de autoritatea judecãtoreascã. „Puterea exe-cutivã“ guverneazã pe mãsurã ce ea îmbinã activitãþile specifice de a transpunelegile cu sarcina de a legifera alãturi de Parlament.


————————46 Ibidem, p. 42.47 Ibidem, p. 43.

Constituþia României recunoaºte unele dintre noile realitãþi ºi tendinþe ºi, deaceea, ea nu reproduce cunoscuta formulã a separaþiei dintre „puterea legisla-tivã“ ºi „puterea executivã“. Separaþia — formulatã expres prin revizuirea din2003 — se bazeazã mult mai puþin pe distincþia „materialã“ (= instituþionalã)dintre „puteri“ (= „funcþii“) ºi porneºte substanþial de la o anumitã diviziune afuncþiei de guvernare, funcþie unicã, axându-se pe „acomodarea“ raporturilordintre autoritãþile publice specializate.— Puterea judiciarã— componentã indispensabilã a statului de drept — re-zervã instanþelor dreptul de sine stãtãtor — în spiritul articolului 12448— de ajudeca toate contestaþiile care au ca obiect drepturile civile, drepturile politice ºide a face ca legea — prin normele sale generale — sã fie respectatã ºi sã excludãorice excepþii, fie cã ar fi vorba ca aceia care nu au încãlcat legea sã fie sancþio-naþi, fie cã aceia care le-au încãlcat sã rãmânã nesancþionaþi. Orice excepþii suntexcluse, în principiu — în baza articolului 2149 —, deoarece orice persoanãbeneficazã de accesul liber la justiþie ºi nimeni nu poate fi oprit — contrar voin-þei sale — sã deschidã acþiuni de judecatã pe care legea i le permite ºi, tot fãrãexcepþie, pãrþile au dreptul la un proces echitabil.Constituþia României — redactatã ºi revizuitã în contextul istoric ºi culturaldominat de cerinþele statelor democratice de a fi respectate drepturile omului —a oferit cetãþenilor români maximum de garanþii în privinþa drepturilor lor, însancþionarea acelora care le-ar încãlca, garanþii reflectate mai ales de publici-tatea ºedinþelor, de existenþa probelor concludente, de obligativitatea motivãriioricãrei decizii, ca ºi de pronunþarea soluþiilor în prezenþa publicului.Contextul spiritual ºi practicile constituþionale de la sfârºitul secolului al XX-lea au permis extinderea garanþiilor prin recunoaºterea ºi asigurarea dreptuluigeneralizat la apãrare de specialitate, înfãptuitã fie în baza opþiunilor pãrþilor, fieprin delegarea din oficiu — în cauzele penale — a unui apãrãtor. De altfel, drep-tul de apãrare este considerat frecvent ca un principiu general de drept, care artrebui aplicat cu stricteþe pentru toate jurisdicþiile, fãrã excepþie. În schimb —tot în favoarea omului, a demnitãþii sale — publicitatea ºedinþelor de judecatã —garantatã de Constituþie — poate fi suspendatã — cu acordul instanþei — cel pu-þin în materie de probaþiune, ca ºi în situaþii în care sunt judecaþi copii.— „Puterea socialã“, o componentã nouã, dar semnificativã a sistemuluinostru politic, îºi aflã sediul materiei în titlul al II-lea al Constituþiei, intitulatDrepturile, libertãþile ºi îndatoririle fundamentale50. Adunarea Constituantã afost deplin conºtientã de importanþa acestei problematici ºi a plasat acest titlu înpartea din faþã a legii fundamentale — imediat dupã principiile generale —,consacrându-i articolele 15-6051. Dreptul de petiþie — recunoscut pentru oricecetãþean care se adreseazã autoritãþilor publice cu memorii pe care le semneazã— se completeazã cu dreptul de asociere politicã, profesionalã ori pe alt temei,cu libertatea întrunirilor (ºi a protestelor), cu libertatea de gândire ºi de opinii,


————————48 Ibidem, p. 51.49 Ibidem.50 Ibidem, pp. 9-25.51 Ibidem, pp. 11-25.

cu libertatea de exprimare, cu dreptul de acces la orice informaþie de interes pu-blic, cu dreptul de vot, cu dreptul de a fi ales. Drepturile politice enumerate se-lectiv — alcãtuind o adevãratã contrapondere faþã de puterea statalã — sunt„consolidate“ de dreptul referitor la inviolabilitatea domiciliului— vezi artico-lul 2752 —, de garantarea dreptului de proprietate, de interdicþia pedepsei con-fiscãrii bunurilor, de posibilitatea exproprierii doar pentru cauzã de utilitate pu-blicã, urmând cazurile ºi maniera prevãzute de lege ºi forma pe care ea o prescrie.Aceleaºi mobiluri sunt proprii ºi prevederii cã nimeni nu poate fi urmãrit, reþinutsau arestat decât în cazurile stipulate de lege ºi în forma pe care ea o prescrie,adicã pe baza unei ordonanþe de reþinere, emise de procuror, ºi a mandatului dearestare, emis de judecãtor.Problematica drepturilor ºi a libertãþilor cetãþeneºti— capitol constituþionalnecesar în legea fundamentalã a statelor democratice dintr-o bunã parte a secolu-lui al XX-lea ºi din debutul secolului în care abia am intrat — s-a aflat ºi în aten-þia constituþionaliºtilor români, a Adunãrii Constituante, care i-au adãugat câtevacompletãri ºi nuanþãri, care contureazã ºi statueazã în România statul social,democraþia socialã. Viziunea constituþionalã despre «statul social» în þara noas-trã — implicit despre «puterea socialã», ca ramurã distinctã a puterilor funda-mentale — rezultã din: implicarea cvasicontinuã a poporului în sfera politicãprin instituþii extrastatale — îndeosebi prin organizaþiile nonguvernamentale;cenzurarea autoritãþilor publice prin instituþii care nu se circumscriu „puterilorclasice“, precum avocatul poporului, instituþie preluatã din tradiþia ºi experienþavest-europeanã; înfiinþarea Consiliului Economic ºi Social, organ consultativ alParlamentului ºi al Guvernului, de facturã parapoliticã ºi parastatalã, care semanifestã ca „parlament economic“, în problemele economiei, ºi ca „parlamental solidaritãþii ºi al demnitãþii sociale“, în sfera calitãþii vieþii, a nivelului de traial populaþiei. „Puterea socialã“ a dobândit profil constituþional ca rezultat aloperei constituþionaliºtilor ºi al Adunãrii Constituante, care au adãugat proble-maticii drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti câteva completãri ºi nuanþãri privi-toare la: egalitatea în faþa legii— indiferent de sex, origine etnicã, opþiuni laicesau religioase —, principiu care, regândit în a doua parte a secolului al XX-leaîn Europa, a fost completat în România în anii 1990-1991 ºi în anii 2002-2003în aºa fel încât precizãrile au revãzut radical perspectiva originarã ºi pe aceea dinperioada interbelicã. Astfel, egalitatea în faþa legii— articol, în general, lapidarîn constituþiile anterioare ale României dintre anii 1858 ºi 1938 — a fost com-pletatã cu aspecte care au importanþã atât în sensul interdicþiei oricãror discrimi-nãri pe considerente de sex, credinþã religioasã, avuþie º.a., cât ºi în privinþainterdicþiei oricãror altor forme de discriminãri, cum ar fi cele întemeiate pe rasã,culoare, limbã, origine naþionalã, origine socialã, profesie sau orice altã situaþieparticularã, care individualizeazã pe un cetãþean sau pe un grup uman. În aceastãproblematicã, apropierea de substanþa Declaraþiei universale a drepturilor omu-lui, adoptatã de Organizaþia Naþiunilor Unite, de aceea a Convenþiei europenepentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor sale fundamentale, de expe-rienþa Uniunii Europene este transparentã, indiscutabilã.


————————52 Ibidem, p. 13.

Secretul comunicaþiilor reclamã astãzi o mult mai bunã garanþie, încât cetãþe-nii sã corespondeze, pe cât posibil, în siguranþã, dupã cum tot astfel ar trebui sãpoatã folosi telefonia, internetul º.a. În acest sens, se cere insistent de douãzecide ani sã se þinã seama de incidenþa mijloacelor tehnice moderne, sofisticate,chiar „inteligente“, asupra valorii unui principiu constituþional fundamental ºiimperisabil — acela al libertãþilor cetãþeneºti — formulat fãrã rezervã din des-chiderea secolului al XIX-lea —, care se referã la discreþia vieþii publice a oa-menilor ºi la intimitatea vieþii lor private.În sfârºit, Constituþia recunoaºte o categorie nouã de drepturi ºi de garanþiiîn privinþa lor, drepturile economice ºi sociale ale cetãþenilor României. Aceastãcategorie de drepturi a fost admisã de cele mai multe constituþii, care au fostrevizuite ºi/sau adoptate în þãrile „capitalismului matur“ atât dupã primul rãzboimondial, cât ºi — evident, cu deosebire — dupã anii 1945-1950. Ca atare, înaceastã materie, sarcina constituþionaliºtilor români de a formula dispoziþii noide drept pozitiv a fost dificilã, dar ei au avut posibilitatea sã consacre în textullegii fundamentale principiile cele mai importante ale legislaþiei sociale, atât dinþãri vest-europene ºi din Uniunea Europeanã ca entitate, cât ºi din alte spaþii geo-politice. Astfel, componentele statale ale sistemului politic au fost completate cuputerea socialã, care desemneazã voinþa popularã sau „energia“ corpului so-cial formulatã prin instituþii nestatale, prevãzute ºi protejate de Constituþie, delegislaþie.Aprecieri finale ºi concluzii

În comunicarea noastrã am folosit expresia instituþiile fundamentale ale pu-terii, deºi Constituþia modificatã a României consacrã formula autoritãþile publi-ce. Puterea (politicã) este subînþeleasã în definirea suveranitãþii — vezi îndeo-sebi articolul 2, alineatele 1 ºi 2 —, iar în contexte strict determinate ºi motivateconstituantul a recurs la terminologia puterile statului. Aceste douã noþiuni —fiecare având semnificaþii conceptuale — aparþin patrimoniului teoretic al con-stituþiilor statelor occidentale, ca ºi al ºtiinþelor politice, teoriei generale a statu-lui, sociologiei politice ºi dreptului constituþional. Noþiunile menþionate — pre-zente ºi în Constituþia României — au sensuri complementare ºi sunt circum-scrise democraþiei reprezentativ-parlamentare, pluraliste. Constituantul român aþinut sã sublinieze — ºi prin aceastã opþiune — reintegrarea þãrii noastre în cul-tura politico-socialã a Occidentului. De asemenea, evidenþia ºi ruptura radicalãde terminologia constituþiilor ºi a elaborãrilor ºtiinþelor politice ºi dreptului con-stituþional specifice fostei zone geopolitice a „socialismului real“. Dupã cum seºtie, cultura politico-civicã a Estului s-a sprijinit pe douã noþiuni-concepte: pu-terea politicã— utilizarea singularului urmãrind sã sublinieze unitatea ºi unici-tate puterii— ºi organele puterii de stat sau organele de stat ale puterii.În ceea ce ne priveºte, considerãm cã formula instituþiile fundamentale aleputerii este potrivitã ºi relevantã din mai multe motive. Pe de o parte, instituþiilesunt, în substanþa lor, relativa permanentizare a relaþiilor politice — acesteagravitând în jurul puterii — prin organizaþii politice, bazate pe reguli generale,


ferme, independente de voinþa indivizilor izolaþi ºi de aceea a grupurilor sociale.Pe de altã parte, instituþiile nu contravin — nici prin finalitate, nici prin sens —expresiei autoritãþile publice. În sfârºit, astfel subliniem cã aprecierile unor stu-dii de specialitate, elaborate pe parcursul a aproape douãzeci de ani — careînclinã sã constate o anume varietate a limbajului Constituþiei ºi, implicit, o anu-mitã imprecizie a termenilor în cauzã — nu se susþin, deoarece ar pune în cauzãachiziþiile culturii politice moderne, consemnate de peste douã sute de ani, ceeace nu este cazul.Puterea politicã — putere suveranã — desemneazã, în sens modern, voinþageneralã a poporului, materializatã în capacitatea generalizatã a instituþiilor po-litice, mai ales a acelora statale, de a adopta decizii obligatorii, care privescacþiunile indivizilor, ale grupurilor umane, ale societãþii în întregul ei. Deciziile— concretizãri ale puterii, deci ale instituþiilor statale — sunt transpuse în viaþã— fiind respectate — ºi prin folosirea legitimã a coerciþiei, a forþei publice, aoricãror forme de constrângere pe care le considerã necesare autorii deciziilor.Puterea — ce-ºi are ca izvor ºi titular poporul — presupune dreptul de a se faceascultatã ºi dreptul de a obþine efectiv supunerea, ea asigurând coordonarea ºicorelarea acelor acþiuni ale oamenilor ºi ale organizaþiilor ce sunt indispensabileatât echilibrului social global, cât ºi existenþei ca atare a societãþii date. Acestedrepturi — astfel legitimate — se realizeazã, pe de o parte, prin comprimareaanumitor libertãþi ale unora dintre oameni pentru a asigura libertatea la nivelmacrosocial, împlinirea libertãþii ca valoare politicã ºi general-umanã. Pe de altãparte, aceste drepturi garanteazã ordinea socialã, securitatea vieþii oamenilor ºi abunurilor acestoa fie prin acceptarea tacitã, fie prin consimþãmântul celor guver-naþi a deciziilor puterii. Totodatã, respectivele drepturi genereazã, întreþin ºiperpetueazã o tensiune inevitabilã între forþele sociale — care insistã pe liber-tãþile lor — ºi instituþiile puterii: în numele libertãþilor sale, omul pretinde sãparticipe la misiunea ce-i revine prin excelenþã puterii, anume de a menþine or-dinea socialã. În consecinþã, puterea politicã — având în societatea democraticãmodernã calitatea de a fi supremã ºi suveranã — nu este, totuºi, o putere absolu-tã. Ca atare, ei nu îi corespunde obligativitatea absolutã a supunerii ºi execu-tarea necondiþionatã a deciziilor sale: ea este supremã în raport cu grupurilesociale concrete ºi este independentã faþã de forþe sociale ºi instituþii ce facparte din alte sisteme politice. Astfel, nimeni nu poate combate deciziile sale înfaþa unei alte instanþe, ce s-ar afla pe un alt nivel ierarhic. Realitãþile din socie-tãþile democratice contemporane — inclusiv din România — aratã cã dispo-ziþiile puterii nu sunt urmate nici fãrã ºovãire, nici fãrã discernãmânt de cãtreforþele sociale, care urmãresc ca acestea sã fie conforme aspiraþiilor lor legi-time, realizabile.Noþiunea de puteri a fost consacratã în sintagma teoretico-principialã «sepa-raþia puterilor» ºi în elaborãrile constituþionale, care au precizat locul ºi rolulprincipalelor instituþii ale statului în sistemele politice moderne, reprezentativeºi pluraliste. Astfel, dacã în Constituþia S.U.A. (1787) ºi în Declaraþia (francezãa) drepturilor omului ºi ale cetãþeanului (1789) expresia puteri este folositã doardin perspectiva segmentãrii puterii în ramuri specializate, în Constituþia Franþei


din 3 septembrie 1791 apar formulãrile, des utilizate, „puteri publice“, „puteri“— legislativã, executivã ºi judecãtoreascã— ºi „funcþii“ ale puterilor, toate aces-tea alcãtuind componente indispensabile ale structurii de rezistenþã a sistemuluireprezentativ-democratic. Ulterior, aceste noþiuni sunt reluate — într-un stadiuistoric distinct — în Charta francezã, din 1814, în Legea fundamentalã a Þãrilorde Jos, din 1815, în Charta francezã, din 1830, în Constituþia Belgiei, din 1831.Formularea constituþionalã de puteri— alternând cu instituþii— sublinia ideeaîncetãrii fenomenului de concentrare a puterii, de monopol, de personificareºi/sau de personalizare a puterii, fenomen pe care teoria politicã modernã l-acombãtut înaintea declanºãrii revoluþiilor politice, iar sistemele politice de tip re-prezentativ l-au înlãturat prin impunerea instituþiilor ºi a mecanismelor plura-liste. Astfel, noþiunea de puteri sugereazã mult mai bine decât singularul putereconþinutul principiului politic ºi constituþional al democraþiei moderne, acela alexercitãrii funcþiilor definitorii ale puterii în conformitate cu voinþa majoritarãºi decisivã a celor guvernaþi, încât puterea sã nu mai fie concentratã sau mo-nopolizatã nici de un om, nici de o instituþie. Ca atare, de peste douã sute de ani,puterile sau separaþia puterilor — principiu indispensabil tuturor sistemelorpolitice moderne de facturã democraticã — semnificã: a) fragmentarea sau divi-zarea puterii în trei tipuri de instituþii: legislative, executive ºi judiciare; b) atri-buirea câte unei funcþii distincte ºi precumpãnitoare fiecãreia din aceste „puteri“— puterea legislativã, deci de a elabora regulile de importanþã generalã ºi imper-sonalã, este conferitã parlamentului, ca adunare naþionalã reprezentativã; pu-terea executivã este atribuitã guvernului, care administreazã þara în cadrul trasatde legislativ, în faþa cãruia este rãspunzãtor; puterea judiciarã rezolvã indepen-dent — prin magistraþi inamovibili — conflictele de înþelegere ºi de aplicare alegilor, ca ºi abaterile de la normele legale.Autoritãþile publice — formula pe care o consacrã Constituþia României —subliniazã acea ipostazã a puterii care este doritã ºi spre care se tinde în oricedemocraþie modernã, consolidatã ºi stabilã: anume puterea politicã întemeiatã peprestigiu ºi pe consimþãmânt. Autoritãþile publice desemneazã acea formã demanifestare a instituþiilor politice fundamentale care, pe de o parte, slãbesc re-zistenþa faþã de decizii a celor guvernaþi, iar, pe de altã parte, recurg nesemni-ficativ la instrumentele proprii forþei sau coerciþiei. În consecinþã, autoritãþilepublice, instituþii de tip democratic, în consolidare, fac apel sistematic la convin-gere, la adeziune, la persuasiune, la forþa argumentelor existente în Constituþie,în legislaþie, în normele politice ºi morale.Raporturile dintre preºedintele României ºi guvern ºi alte instituþii sunt clarexpuse în legea fundamentalã a þãrii: „Preºedintele — prevede Constituþia —exercitã funcþia de mediere între puterile statului, precum ºi între stat ºi socie-tate“. Aceastã funcþie este proiectatã din logica funcþionãrii normale a autoritã-þilor publice, fãrã imixtiuni, suprapuneri ori tentative de tutelã. „Guvernul (...)asigurã— potrivit aceluiaºi act — realizarea politicii interne ºi externe a þãriiºi exercitã conducerea generalã a administraþiei publice“. Acest tablou conden-sat ne aratã cã preºedintele are puterea de a solicita o altã putere — Parla-mentul, Guvernul, corpul electoral, Curtea Constituþionalã —, putere ce se dez-vãluie semnificativã, dar ºi limitativã, ca în orice stat de drept.


Constituþia — lege fundamentalã a statului nostru — sintetizeazã normeperene care privesc, îndeosebi, instituþiile fundamentale ale puterii. De aceea,aceasta trebuie schimbatã — urmând experienþa vest-europeanã sau nord-ame-ricanã — dupã intervale lungi de timp, încât atâta vreme cât un tip istoric desistem politic se menþine sã se pãstreze ºi Constituþia. Principiile constituþionalese pot dezvolta ºi nuanþa — în funcþie de cerinþe sociale motivate — prin cutume,prin legi organice, prin acte cu valoare constituþionalã, prin asimilãri: proce-dând astfel, oamenii politici vor consolida rolul ºi statutul instituþiilor funda-mentale, renunþând la tentaþia de a le modela ºi remodela dupã interesele lor,dar invocând „presiuni“, „modele”, „disfuncþii“ sau formulãri „depãºite“ ori„insuficient de precise“. În acest sens, ni se pare relevantã ºi instructivã — dem-nã de urmat — experienþa Belgiei, a cãrei Constituþie a fost adoptatã de Con-gresul Naþional la 7 februarie 1831, a fost revizuitã în 1892-1893, între 1919 ºi1921 ºi între 1971 ºi 1976, dar a rãmas în vigoare, în esenþã, ºi în prezent, deoa-rece cuprinde principiile fundamentale de organizare ºi de funcþionare a institu-þiilor politice, precum ºi drepturile ºi libertãþile cetãþeneºti, ca ºi garantareaacestora. Aceastã Constituþie a fost redactatã în termeni generali ºi permite ointerpretare suplã: ea pãstreazã ºi astãzi acelaºi numãr de titluri, aceleaºi denu-miri ale acestora ºi ale capitolelor, aceeaºi numerotaþie a articolelor. Titlurile,capitolele, articolele noi sunt evidenþiate folosindu-se cifre romane sau arabeînsoþite de bis sau tertium, º.a.m.d., iar în cazul articolelor abrogate textul res-pectiv a fost înlocuit de noþiunea abrogat (Abrogé).Principiul constituþional fundamental — propriu, ca tendinþã, sistemelorpolitice occidentale din ultimele douã secole — acela de a nu admite roluri(competenþe), funcþii („puteri“) excesive în favoarea unei instituþii sau a unui ompolitic, mai ales de stat — îl gãsim materializat substanþial ºi în ConstituþiaRomâniei. Acest principiu — ce reflectã o tendinþã definitorie a progresuluipolitic — îºi pãstreazã întreaga valabilitate ºi în debutul secolului al XXI-lea ºipoate asigura legii noastre fundamentale forþã de acþiune, de modelare ºi deacomodare a raporturilor instituþii — cetãþeni pe termen lung. Acest principiu —prin modernitatea, prin deschiderile ºi actualitatea lui — a integrat, în mai puþinde douã decenii, sistemul politic al României în ansamblul democraþiilor euro-pene ºi în sistemul de valori circumscrise ºi specifice acestora.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃa. Constituþii ºi documente politice:1. Adunarea Constituantã. 11 iulie 1990 - 21 noiembrie 1991 (editatã de Parlamentul României– Senat), Bucureºti, Regia Autonomã „Monitorul Oficial“, 1998.2. Constituþia României (ºi Declaraþia universalã a drepturilor omului), Bucureºti, Editura„Bogdana“, 2004.3. Constituþiile române (texte, note, prezentare comparativã de Ioan Muraru, Gheorghe Iancu),ediþia a III-a, Bucureºti, Regia Autonomã „Monitorul Oficial“, 1995.4. Constitutions et documents politiques (par Maurice Duverger), Paris, Presses Universitaires deFrance, 1957.


5. Constitution of Belgium, în J. Amos, Peaslee, Constitutions of Nations, Volume III, Part I,revised third edition, The Hague, Martinus Nijhoff, 1974.6. Loi fondamentale du Royaume des Pays-Bas, în P.A. Dufau, J.B. Duvergier, J. Guadet,Collection des constitutions, chartes et lois fundamentales des peuples de l’Europe et les deuxAmériques (avec des Précis concernant l'histoire des libértés et des institutions politiques chezdes nations modernes), tome troisième – Pays-Bas, Danemark, Suède et Norwége, Russie,Villes Anseatiques, À Pichon et Divier, Libraires, 1830.b. Studii:7. Burdeau, Georges, La Conception du pouvoir selon la Constitution française du 4 octombre1958, în „Revue française de science politique“, tome IX (1959), no. 1 (mars).8. Bruntschli, Johann Kaspar, Le Droit publique générale (traduit de l’allemand et précedé d’unePréface par Armand de Riedmiattenn), deuxiéme édition, Paris, Librairie Guillaumin, 1885.9. Bruntschli, Johann Kaspar, Théorie générale de l’Etat (traduit de l’allemand et précedé d’unePréface par Armand de Riedmattenn), deuxième édition, Paris, Librairie Guillaumin, 1877.10. Debré, Michel, La Nouvelle Constitution (française), în „Revue française de science politique“,tome IX (1959), no. 1 (mars).11. Duverger, Maurice, Les Institutions de la Cinquième République, ibidem.12. Eisenmann, Charles, L’ „Ésprit des lois“ et la séparation des pouvoirs, înMélanges. R. Carréde Malberg, Paris, Librairie du Recueil Sirey, Société Anonyme, 1933 (MCMXXXIII).13. Nica, Constantin, Liberalismul din România — teorie ºi practicã, volumul al II-lea —Democraþia reprezentativ-parlamentarã ºi volumul al IV-lea — Renaºterea liberalismului ºia pluralismului democratic, Bucureºti, Editura Institutului de ªtiinþe Politice ºi RelaþiiInternaþionale, 2006, 2008.14. Vedel, Georges, Le Problème des rapports du législatif et de l’executif au congrès de l’ Asso-ciation Internationale de Science Politique, în „Revue française de science politique“, tomeVIII (1958), no. 4 (décembre).


CONTRIBUIE PREZIDENÞIALIZAREAREGIMULUI CONSTITUÞIONALLA CONSOLIDAREA DEMOCRATICÃ ÎN ROMÂNIA?ARISTIDE CIOABÃ*

Abstract. Among the solutions suggested by the Romanian president onpossible revision of the current Constitution, there is also the presidentia-lization of constitutional regime. By this term I define any increase of exe-cutive-decisional powers of the President moreover to those already existingand I argue that presidentialization is rather a risk than a strengtheningfactor of democratization in Romania, given both the incipient stage ofthis process and the inertial effects of the former totalitarian regime, whichcontinues to be felt in some parts of the institutional political system.My arguments are based on neo-institutionalist approaches concerningthe different results that the same institutional set can produce in culturaland societal particular contexts, especially in the case of transfer of an in-stitutional system with strong endogenity in a „particularist“ social-poli-tical environment without strong democratic and liberal traditions.The characteristics of the former totalitarian regime and the very logic ofpath dependency in which entered the noncommunist forces who opted in1991 to the current constitutional design, apparently semi-presidential,require an effort to go out from the authoritarian logic, to guarantee thecontinuation of the democratic consolidation process. The presidentializa-tion can cause the ossification of the Romanian democracy.Keywords: democratic systems, presidentialism, democratic consolida-tion, neo-institutionalism, delegative democracy.

Resuscitarea recentã a temei revizuirii Constituþiei României, în vreme ceprocesul de consolidare democraticã a sistemului politic este abia la primii sãipaºi, nu pare o iniþiativã plauzibilã sau menitã sã rezolve problemele pe care leinvocã adepþii acesteia.Intenþia anunþatã de ºeful statului ºi susþinutã de studiul comandat unei echipede experþi constituþionali are drept motivaþie nevoia clarificãrii naturii juridice a


————————* Doctor în ºtiinþe politice, cercetãtor ºtiinþific principal gr. I la Institutul de ªtiinþe Politice ºi RelaþiiInternaþionale al Academiei Române.

actualului sistem constituþional1. Acestuia i se imputã caracterul „eclectic“, hi-brid ce ar sta la originea conflictelor juridice de naturã constituþionalã interveniteîn ultimii ani în sfera raporturilor dintre preºedinte, pe de o parte, ceilalþi factoriinstituþionali, precum primul-ministru, guvernul, parlamentul ºi chiar putereajudecãtoreascã, pe de altã parte.Conflictele de acest gen ºi recurgerea frecventã la arbitrajul Curþii Constitu-þionale sunt considerate drept premisa sau condiþia necesarã ºi suficientã pentrurevizuirea Constituþiei ºi pentru evitarea sau eliminarea reproducerii lor în viitor.Soluþiile schiþate ºi scopul revizuirii, aºa cum sunt ele enunþate de iniþiatori,se centreazã pe intenþia întãririi atribuþiilor ºi puterii executiv-decizionale alepreºedintelui — peste cele deja existente — ceea ce în comunicarea de faþã de-semnãm prin sintagma de prezidenþializare a regimului constituþional. Termenulnu este limitat aici la sensul sugerat de sistemul prezidenþial pur, de tip nord-american. Am în vedere categoria mai largã de prezidenþialism care include ºialte subspecii, cum ar fi de pildã sistemul semiprezidenþial în varianta sa tipicãsau „model“, ilustratã de regimul republicii a V-a instaurat în Franþa de cãtre ge-neralul Charles de Gaulle, la începutul anilor ’60.Argumentul principal al celor care propun întãrirea puterilor preºedinteluiRomâniei derivã din invocarea legitimitãþii superioare pe care i-ar conferi-o ale-gerea sa directã de cãtre popor. Aceastã legitimitate ar trebui sã se impunã, separe, în raporturile preºedintelui cu primul-ministru cât ºi, dupã cum se pare, cuparlamentul, întrucât de aici se deduce ideea învestirii preºedintelui cu autorita-tea de a-ºi pune în aplicare programul cu care a câºtigat alegerile.Argumentaþia susþine în subsidiar cã punerea în concordanþã a legitimitãþiielectorale a preºedintelui cu puterile de decizie (actualmente chipurile subdi-mensionate), necesare aplicãrii programului sãu, ar servi, în cazul revizuirii dinaceastã perspectivã a Constituþiei, modernizãrii ºi consolidãrii statului de drept,implicit consolidãrii democraþiei româneºti.Aceastã „viziune“ oferitã de cãtre cei care susþin iniþiativa preºedintelui omi-te, se pare din considerente partizane, sã avertizeze asupra evidenþei empirice:funcþionarea sistemelor constituþionale democratice moderne nu garanteazãnicãieri în lume, nici mãcar în sistemul prezidenþial nord-american, puteri caresã-i permitã preºedintelui sã aplice automat programul propriu cu care se presu-pune cã l-ar fi mandatat electoratul, în cazul victoriei în alegeri. Fundamentareanecesitãþii unor puteri sporite pentru preºedinte pe asemenea interpretãri alevoinþei generale (populare) echivaleazã mai degrabã cu argumentele frecvent in-vocate de teoriile ºi practicile regimurilor nedemocratice, ale dictaturilor elec-tive sau autoritarismului populist.În sistemele democratice consolidate puterile sunt împãrþite — aceasta ºieste menirea principalã a unei Constituþii într-o democraþie reprezentativã. Iarguvernarea, respectiv elaborarea politicilor publice ºi deciziilor privind aplicarea

2 PREZIDENÞIALIZAREA REGIMULUI CONSTITUÞIONAL 27

————————1 Vezi Discursul preºedintelui României, Traian Bãsescu, la prezentarea publicã a raportului Pentruconsolidarea statului de drept, elaborat de Comisia Prezidenþialã de analizã a regimului politic ºi constituþionaldin România, 14 ianuarie 2009, pe www.presidency.ro.

lor, se aflã întotdeauna ºi în mod legitim în mâinile celor care deþin majoritateaparlamentarã (Giovanni Sartori). Preºedintele, chiar ºi cel ales direct de popor,sau care conduce propriul sãu guvern, poate sã eºueze în aplicarea programuluidacã nu coopereazã ºi nu primeºte sprijinul majoritãþii parlamentare.Opþiunea preºedintelui în exerciþiu privind revizuirea regimului constituþio-nal se îndreaptã spre varianta de sistem semiprezidenþial forte, de genul semi-prezidenþialismului francez ºi poate chiar mai mult. Alegerea tipului de regimconstituþional funcþional pentru o þarã sau alta nu este doar o problemã pur ºisimplu de voinþã politicã, sau de coerenþã logico-juridicã a unui model sau altuldin cutare democraþie consolidatã. Oricât de coerentã sau funcþionalã poate pã-rea Constituþia francezã pentru Franþa, imitarea ei fidelã nu transferã, în mod mi-raculos, în România nici experienþa istoricã respectivã, nici organizarea forþelordemocratice, nici spectrul ideologic ºi structura intereselor grupale ale societãþii,nici vigoarea societãþii civile, tradiþia statului de drept, ºi celelalte condiþii spe-cifice care însoþesc ºi determinã consistenþa cadrului constituþional legal.Opþiunea preºedintelui pentru modelul semiprezidenþial francez îºi bazeazãjustificarea aproape exclusiv pe consideraþiile teoretice, de ordin formal-juridicpe care i le pun la dispoziþie autorii Raportului comandat de domnia sa ºi, desi-gur, pe propensiunile personalitãþii sale.În cele ce urmeazã îmi propun sã examinez, succint, problema valenþelor ºifuncþionalitãþii cadrului constituþional într-un context specific stadiului actual ºiexperienþei democratice a societãþii noastre româneºti. Pentru cã evaluarea co-rectã a oricãrui sistem constituþional nu poate omite confruntarea sa cu mediulsocial-politic cãruia trebuie sã i se aplice.Pentru aceasta nu este necesar sã ne întoarcem în timp pânã la începuturilevieþii politice ca sã extragem învãþãminte sau sã reactualizãm consideraþiile filo-sofilor greci ai antichitãþii privind transformarea, sau deviaþiile formelor „pure“de regimuri politice în forme „impure“, sub acþiunea factorilor sociali, spiritualisau comportamentali proprii cetãþilor greceºti.Este suficientã confruntarea comparativã a cadrului instituþional cu caracte-risticile mediului societal în care acþioneazã sau pe care trebuie sã-l reformeze,în societãþile moderne ºi actuale.Noile abordãri instituþionale revigorate în ultimele decenii în ºtiinþa politicã,sociologie sau economie cred cã pot oferi o înþelegere mai adecvatã a rolului ºirezultatelor schimbãrilor instituþionale în dependenþã de contextul în care funcþio-neazã.Observaþiile empirice nu semnaleazã existenþa vreunei relaþii cauzale directeîntre un anumit cadru instituþional ºi rezultatele concrete aºteptate. În mãsura încare o relaþie cauzalã existã, aceasta este indirectã ºi complexã. Acelaºi „aranja-ment poate avea consecinþe cu totul diferite în condiþii diferite“2, dupã cumremarcau James G. March ºi Johan P. Olsen, doi dintre exponenþii ºi iniþiatoriiabordãrii neoinstituþionaliste.

28 ARISTIDE CIOABÃ 3

————————2 James G. March, Johan P. Olsen, „Elaborating the «New Institutionalism»“, Working Paper No. 11,march 2005, p. 9–10, http: //www.arena.unis.no.

Detectarea efectelor instituþionale pozitive aºteptate este cu atât mai dificilãcu cât sistemul instituþional este mai complex, respectiv bazat pe interacþiuniîntre procese autonome multiple, între centre instituþionale ºi niveluri multiple lacare se referã, cum este cazul cu sistemul politic democratic.În explicarea rolului ºi efectelor instituþiilor în general, a celor politice în spe-cial, noul instituþionalism conexeazã douã presupoziþii parþial contradictorii ºianume:1. „Instituþiile conteazã“, adicã influenþeazã normele, credinþele ºi acþiunile,astfel încât ele produc rezultate;2. „Instituþiile sunt endogene“ — în sensul cã forma ºi funcþionarea lor de-pind de condiþiile în care apar ºi pe care le suportã3.Când endogenitatea este puternicã, încât un set de instituþii reflectã condiþiilespeciale în care au apãrut, transferarea acelui set într-un context situaþional isto-ric diferit nu mai produce consecinþe (proprii) similare celor constatate în mediulsocietal din care provine.Aceastã presupoziþie poate însemna fie cã instituþiile formale pot sã contezeca releu de transmitere a efectelor cauzale proprii condiþiilor endogene societãþiidate, fie sã rãmânã în noul context societal care le-a preluat, un simplu decor defaþadã în spatele cãruia se deruleazã practici „informale“, caracteristice dezvol-tãrii politice anterioare. Aceste practici informale cautã sã rezolve într-o manierã„particularistã“ conflictele sau raporturile dintre stat ºi cetãþeni, dupã alte mo-dele decât cele universaliste ºi legal raþionale pe care le presupun instituþiiledemocratice moderne, ºi anume prin clientelism, nepotism, favoruri concrete, re-laþii ierarhice particulariste4 etc.Adaptarea instituþiilor democraþiei liberale la condiþiile dintr-o þarã cu o tra-iectorie istoricã ºi experienþã politicã diferite de cele occidentale, în care s-a nãs-cut democraþia liberalã modernã, are nevoie de un proces îndelungat de institu-þionalizare a noului sistem. Cadrul instituþional democratic rãmâne slab ºi ne-funcþional dacã valorile ºi procedurile sale nu sunt asimilate contextului culturalºi modelelor comportamentale ale elitelor ºi cetãþenilor din þãrile în curs dedemocratizare. Efectele instituþiilor democratice asupra remodelãrii normelor,credinþelor ºi comportamentelor politice pot fi contracarate de particularismulcare rãmâne în vigoare ºi funcþioneazã în spatele cadrului formal adoptat. Primaîncercare de democratizare a României, întreruptã în perioada interbelicã, asemnalat clar acest fenomen pe care Titu Maiorescu l-a teoretizat în dezbaterileasupra aºa-numitelor „forme fãrã fond“.În acelaºi timp, absenþa dintre condiþiile endogene mediului societal în caresunt transplantate instituþiile democratice liberale a tradiþiilor istorice ale libera-lismului (ideile de drepturi ale omului, puteri de stat divizate ºi limitate), a repu-


————————3Adam Przeworski, „Institutions Matter?“ în Government and Opposition, 2004; Adam Przeworski, „TheLast Instance: Are Institutions the Primary Cause of Economic Development?“ (I) Archive européene sociolo-gique, XLV, 2 (2004), p. 165–185.4 Vezi Guillermo O’Donnell, „Iluzii despre consolidarea democraþiei“, în Larry Diamond, Yon-Han Chu,Marc F. Plattner, Hung Mao Tien (eds.), Cum se consolideazã democraþia, traducere de Magda Muntean ºiAurelian Muntean, Iaºi, Polirom, 2004, cap. 4, p. 79–80.

blicanismului (conºtiinþa obligaþiilor de respectare a legii ºi intereselor publice,chiar cu sacrificarea intereselor personale ºi de grup ale agenþilor puterii publice)ºi democraþiei (conºtiinþa cetãþeniei active), pe care le sintetizeazã democraþiilefuncþionale occidentale5, afecteazã nivelul ºi durata procesului de instituþiona-lizare reuºitã a instituþiilor democratice, ºi deci de consolidare a regimului demo-cratic.În parantezã ºi spre exemplificare, în condiþiile democraþiei actuale din Ro-mânia, prezidenþializarea regimului poate antrena cu totul alte efecte decât celeproduse de semiprezidenþialismul francez pe care l-ar lua drept model. Factoriiendogeni proprii României actuale, precum slaba tradiþie liberalã, distribuþia ine-galã ca relaþiilor de putere, confuzia intereselor private cu cele publice, activis-mul participativ redus la nivel cetãþenesc, cultura democraticã incipientã ºi maiales nivelul scãzut de dezvoltare economicã, diferã radical de condiþiile în carese gãsea democraþia consolidatã în Franþa când parlamentarismul a fost înlocuitprin regimul semiprezidenþial.În loc sã întãreascã democraþia actualã incompletã, s-ar putea cu o asemeneaschimbare sã favorizeze condiþiile reproducerii modelului autoritar de careRomânia abia s-a despãrþit.

Þinând seama de caracteristicile regimului precedent, dificultãþile procesuluide democratizare ºi de consolidare a democraþiei în România pot fi evaluate prinapelul la tipul de explicaþii oferite de abordãrile sociologice istorice care punaccentul pe dependenþa de cale (path dependency).*Evoluþia sau succesiunea unor procese ºi evenimente este explicatã, dinaceastã perspectivã, prin efectele inerþiale pe care le induc unele antecedente is-torice sau evenimente contingente ºi ordinea lor secvenþialã.Schimbãrile sau cãile tranziþiei la democraþie, cãile consolidãrii regimului de-mocratic, dupã prãbuºirea regimurilor autoritare ºi totalitare, nu pot fi disociatede condiþiile, efectele ºi influenþele inerþiale pe care acele tipuri de regimuri leexercitã inclusiv asupra tipului de regim democratic instaurat.De altfel, dupã orice schimbare de regim o vreme continuã sã coexiste insti-tuþii noi cu altele vechi, nereformate, precum ºi cu forþe politice ºi modele com-portamentale rutinizate sub vechiul regim, care autoreproduc mecanisme ºi men-talitãþi ale acestuia.


————————5Guillermo O’Donnell, „Horizontal Accountability in New Democracies“, înAndreas Schedler, Larry JayDiamond, Marc F. Plattner (eds.), The Self-restraining State, Boulder, Colorado, Lynne Rienner Publishers,Inc. and The National Endowment for Democracy, 1999, p. 31.* O trãsãturã specificã abordãrilor dependenþei de cale se bazeazã pe raþionamentul dupã care „odatã ceevenimentele istorice contingente au loc, succesiunile dependente de cale sunt marcate de modele cauzal deter-ministe relative, sau de ceea ce poate fi socotit drept «acþiune inerþialã» — i.e. odatã ce procesele sunt puse înmiºcare ºi încep sã traseze direcþia spre un rezultat particular, aceste procese tind sã menþinã direcþia ºi sãcontinue sã ducã la acest rezultat. Natura acestei inerþii variazã dupã tipul de secvenþã analizat. În secvenþelede autoîntãrire (self-reinforcing) inerþia implicã mecanisme care reproduc în timp un model instituþionalparticular. Pe când în secvenþele reactive, prin contrast, inerþia implicã mecanisme de reacþie ºi contrareacþiece dau unui lanþ de evenimente o «logicã inerentã» în care un eveniment «natural conduce la alt eveniment»(James Mahoney, „Path Dependency in Historical Sociology“, în Theory and Society, vol. 29, nr. 4 (aug. 2000),p. 511).

Inversarea cursului acestor procese de autoreproducere ºi iniþierea unei tra-iectorii care sã conducã la consolidarea noilor instituþii ºi credinþe democratice afost, în România, o sarcinã foarte dificilã. Procesul de democratizare a pornit dela zero, întrucât sub regimul totalitar nu s-au putut forma sau manifesta liberstructuri autonome ale societãþilor civile. Nu a existat un aparat administrativdepolitizat care sã poatã fi eficient utilizat de noul regim, nici mãcar grupurireformiste în cadrul fostului partid comunist. O situaþie similarã au avut ºi altestate est-europene ºi Uniunea Sovieticã.Logica dependenþei de cale — în cazul nostru de caracteristicile fostului re-gim totalitar — s-a manifestat în România, dar ºi în alte state, în opþiunea pentruun tip de regimuri care privilegiazã o putere „viguroasã“ a ºefului executivului(ºeful statului) ºi nu pentru regimuri parlamentare pure. Din cele aproximativ 25de þãri din Europa de Est ºi fosta URSS, numai 3 — Ungaria, noua RepublicãCehã ºi Slovacia — au ales regimuri parlamentare, celelalte optând pentru regi-muri semiprezidenþiale sau, precum cele din America Latinã ºi Asia (Coreea,Filipine), pentru regimuri prezidenþiale pure.6ªi constituþia noastrã din 1991 este opera unor forþe politice puternic legatede regimul totalitar precedent.Excesele autoritare din timpul primului regim susþinut de FSN (violenþe îm-potriva opoziþiei, diversiunea mineriadelor ºi rãsturnarea prin mijloace extra-parlamentare a guvernului proreformist P. Roman) au compromis regimul peplan extern, riscând sã izoleze România, într-o perioadã în care þãrile vecine seorientau spre UE ºi NATO. Nevoia de credibilitate democraticã ºi de sprijin fi-nanciar internaþional pentru reformarea economicã a moderat poziþiile FSN, ma-joritar în Adunarea Constituantã, care a adoptat Constituþia democratã din no-iembrie 1991.Forma regimului constituþional imitã în aparenþã modelul semiprezidenþialfrancez. Dar preºedintelui, care dispune de prerogative însemnate, nu-i revin, înordine executivã, puteri similare celui francez, ci mai mici.Au fost stabilite, de jure, limitãri ale puterii acestuia tocmai þinând seama denecesitatea evitãrii arbitrariului care însoþise exercitarea unei puteri prezidenþialeincontrolabile sub regimul totalitar.Deºi împuternicit cu atribuþii executive mai restrânse, pe timp de pace, pre-ºedintele a putut controla, de facto, funcþionarea guvernului, orientarea politici-lor publice, controlul legislativului prin majoritãþile politice deþinute de partidulsãu ºi de partidele satelite, pânã în 1996.Mai lent decât în celelalte þãri din Europa Centralã, procesul de consolidaredemocraticã a început sã se evidenþieze începând cu anii 2000, care au adus o adoua alternanþã la putere ºi acordul tuturor actorilor politici pentru respectarearegulilor jocului democratic. Prima revizuire constituþionalã din 2003, în condi-þiile avansãrii negocierilor privind aderarea la UE, a întrunit acordul cvasitota-litãþii forþelor democrate; în vreme ce adeziunea pentru partidele antisistem


————————6 Vezi Alfred Stepan, Cindy Skach, „Constitutional Frameworks and Democratic Consolidation: Parlia-mentarianism versus Presidentialism“, în World Politics, vol. 46, nr. 1, oct. 1993, p. 4, nota 10.

(PRM) a scãzut semnificativ dupã vârful de audienþã din 2000, când liderul PRMa reuºit sã intre în turul secund al alegerilor prezidenþiale.Dupã alegerile din 2004 ºi confruntarea directã a preºedintelui cu un guvernasupra cãruia a pierdut controlul, prin destrãmatrea coaliþiei care-l adusese laputere ºi sprijinirea pasivã a guvernului minoritar Tãriceanu II de cãtre opoziþiaparlamentarã a PSD, inconsistenþa procesului de consolidare democraticã ºiadeziunea slabã la valorile instituþional-procedurale democratice ale actorilorpolitici de vârf au fost din nou reliefate.Conflictul care i-a opus pe preºedinte ºi primul-ministru pentru controlul asu-pra politicilor publice a scos la ivealã ºi potenþialele pârghii de acþiune pe carepreºedintele le poate utiliza pentru a-ºi impune voinþa. ªi aceasta chiar cu preþuldebilizãrii ºi discreditãrii celorlalte instituþii democratice — Guvern, Parlament,Justiþie, Curte Constituþionalã. Menþinerea unor zone de putere obscure în afaracontrolului democratic eficient al sistemului parlamentar — precum serviciilesecrete sau influenþa numirii de cãtre preºedinte a unor conducãtori în Parchete,Direcþia Anticorupþie etc., potenþialul de ºantaj la adresa adversarilor politici (cudosarele aflate încã sub controlul serviciilor secrete loiale preºedintelui) — su-bliniazã ºi ele slãbiciunea sistemului nostru democratic în faþa acþiunilor de forþãpe care preºedintele este în mãsurã sã le întreprindã, chiar în detrimentul consoli-dãrii democraþiei.Faza actualã a democratizãrii în România ºi ordinea secvenþialã în care se în-scrie posibila sporire în continuare a puterii preºedintelui (dupã ce un preºedintea fost suspendat pentru încãlcarea Constituþiei) nu oferã garanþii pentru conti-nuarea procesului de consolidare democraticã. Mentalul colectiv românesc aconservat reprezentãrile favorabile puterii personale forte pe care cetãþenii oasociazã cu funcþia de ºef al statului. Campaniile electorale de pânã acum alecandidaþilor la preºedinþie n-au fãcut decât sã inducã în conºtiinþa alegãtoriloraºteptãri exagerate de la aceastã instituþie ºi de la rolul ei, cu mult peste atribu-þiile constituþionale existente.Sporirea puterilor preºedintelui, în combinaþie cu mediul social-cultural ac-tual, caracterizat de rutina comportamentalã dobânditã în regimurile nedemo-cratice anterioare, ar acþiona, probabil, în direcþia autofortificãrii reciproce a ten-taþiilor autoritare din sfera exercitãrii puterii ºi a încrederii cetãþenilor în valorilepolitice autoritare.Acestui aspect cultural ºi psihologic, relevant în cazul democraþiilor inci-piente, trebuie adãugate argumente de ordin „mecanic“ – juridic relevate de lite-ratura de specialitate. Potrivit acestora, prezidenþialismul comportã un designconstituþional mai rigid ºi mai dificil de adaptat la funcþionalitatea ºi stabilitateaunui regim democratic.7 Fapt ilustrat ºi de datele empirice privind posibilitatea


————————7 Alfred Stepan ºi Cindy Skach, op. cit., de pildã, aratã cã þãrile catalogate ca având un nivel supra sausub standardul stabilit prin mãsurarea realizatã de Tatu Vanhanen, prin corelarea indicelui de democratizare cucel de repartizare a resurselor, prezintã o repartiþie interesantã din punctul de vedere al regimului lor constitu-þional. Sistemele prezidenþiale pure au o ratã de reuºitã democraticã de 3,4 ori mai micã decât cele parlamen-tare pure. Sistemele parlamentare pure au o probabilitate de 1,8 ori mai mare (83%) decât cele prezidenþiale(45,5%) de a se situa suprastandard din punct de vedere democratic (p. 9-10).Din cele 53 de þãri democratice din rândul celor 168 de þãri non-OECD care au experimentat regimuldemocratic cel puþin un an în perioada 1973-1989, 28 erau parlamentare pure, iar 25 prezidenþiale pure. Doar 5

asigurãrii compatibilitãþii orientãrii preºedintelui cu majoritatea parlamentarã,durata mai micã de viaþã a regimurilor neparlamentare în þãri în curs de democra-tizare etc.Dacã ºi în ce fel ar putea contribui prezidenþializarea regimului la consolida-rea democraþiei româneºti este mai mult o chestiune teoreticã, abstractã. Înschimb, alternativa opusã, care rezultã cu probabilitate din posibila interpretareºi exercitare abuzivã sau arbitrarã de cãtre preºedinte — oricare ar fi acesta — aputerilor sale constituþionale sporite, este cu mult mai concretã, mai plauzibilã ºimai riscantã pentru democraþie.Voi rãspunde, de aceea, indirect — ºi negativ — la prima chestiune, prin ipo-teza scenariului pesimist, în care un preºedinte prea puternic poate fi un obstacolpentru continuarea consolidãrii democratice în fiecare din „arenele“ sau dome-niile instituþionale (autonome) pe care specialiºtii le asociazã cu democraþiaconsolidatã8: constituþionalismul cu sistemul divizãrii ºi controlului reciproc alputerilor în stat; statul de drept; sistemul de partide ºi de reprezentare a interese-lor cetãþenilor; birocraþia de stat; societatea civilã.1. Primul ºi cel mai probabil efect destabilizator ar putea fi resimþit la nivelulconstituþional, prin alterarea echilibrului raporturilor dintre puteri.Un sistem cu un preºedinte puternic, dar cu un Parlament dominat ºi diminuat(eventual unicameral), supus ameninþãrii cu dizolvarea, lipsit încã de încredereamajoritãþii cetãþenilor; cu o Curte Constituþionalã ºi putere judecãtoreascã con-trolabile (graþie mecanismelor de numire ºi recrutare) etc., mecanismele autoli-mitãrii reciproce a puterilor, sau ceea ce unii politologi numesc „responsabili-tatea orizontalã“9 în cadrul unui sistem democratic, pot deveni slabe ºi ine-ficiente.2. Prezidenþializarea regimului ar putea afecta, indirect, autonomia partidelorpolitice; dacã preºedintele înþelege sã-ºi „fabrice“ cu orice preþ o majoritateobedientã, chiar atunci când alegerile nu au asigurat majoritatea pentru partidulprezidenþial, este clar cã va întreprinde acþiuni de destabilizare a partidelor ad-verse, de racolare a parlamentarilor acestora etc. Sau interpretarea atribuþiilorsale privind formarea guvernului ºi a majoritãþii guvernamentale drept o iniþia-tivã personalã exclusivã, prin ignorarea acordurilor libere dintre partide, ar puteadetermina partidele sã adopte strategii care sã le menþinã în graþiile preºedintelui(ºi deci sub tutela acestuia). Rolul partidelor în reprezentarea intereselor socialear avea de suferit ºi în ipostaza controlului prezidenþial asupra agendei ºi legi-ferãrii, prin introducerea referendumului legislativ iniþiat de preºedinte.


————————(continuare) dintre cele prezidenþiale pure (20%) ºi-au menþinut regimul democratic 10 ani consecutiv, faþã de17 dintre cele 28 de þãri cu regimuri parlamentare pure care au menþinut 10 ani consecutiv regimul democratic(ibidem).Tendinþa de a produce majoritãþi legislative indicã de asemenea un scor favorabil democraþiilorparlamentare: 83% din timpul cât a funcþionat regimul, între 1973 ºi 1987, faþã de 48% în cazul regimurilorprezidenþiale (ibidem).8 J. J. Linz, Alfred C. Stepan, „Drumul spre o democraþie consolidatã“, în Larry Diamond, Yon- Han Chu,Marc F. Plattner, Hung-Mao Tien (eds.), op. cit., cap. 2.9 Guillermo O’Donnell, „Horizontal Accountability“, în New Democracies, în Andreas Schedler, LarryJay Diamond, Marc F. Plattner (eds.), op. cit., p. 39.

3. Alterarea raporturilor fireºti de echilibru instituþional la nivelurile menþio-nate se poate rãsfrânge negativ asupra independenþei justiþiei ºi asupra statuluide drept, administraþiei publice politizate ºi utilizate ca simplu instrument al for-þelor politice guvernamentale, prin menþinerea condiþiilor care favorizeazã co-rupþia ºi nepotismul în dauna profesionalizãrii ºi funcþionalitãþi birocraþiei destat.4. În ultimã instanþã, societatea civilã, încã amorfã, slab structuratã, depen-dentã de relaþiile clientelare cu autoritãþile statului, ar avea mari dificultãþi în ase dezvolta ca o societate civilã „liberã ºi viguroasã“ (Linz ºi Stepan).Astfel de evoluþii pot bloca procesul de consolidare democraticã. ªi dacã pro-babil întoarcerea la un regim autoritar nu s-ar produce (datã fiind ºi calitatea demembru al UE pe care o are România), democraþia româneascã ar putea rãmâneo formã defectuoasã de democraþie, similarã „democraþiei delegative“, dupãexpresia lui Guillermo O’Donnell. Aceasta constã în erijarea preºedintelui alesde popor în „pãrintele naþiunii“ ºi protector al intereselor acesteia, cãruia poporulîi deleagã puterea de a acþiona aºa cum crede el de cuviinþã, în interesul poporu-lui, neglijând sau înlãturând din calea sa alte instituþii precum Parlamentul,Curþile de Justiþie etc. atunci când realizarea programului sãu i-o cere10. Modelulacestei democraþii delegative este dat de unele democraþii latino-americane saudin Europa de Est — precum Rusia lui Elþîn (ºi Putin), Croaþia (dupã primelealegeri) — ºi Coreea de Sud (sfârºitul anului 2000)11.Prezidenþializarea regimului constituþional românesc poate echivala, mai de-grabã, cu un risc ºi nu cu un factor de consolidare a sistemului nostru democra-tic. Deoarece actuala fazã de consolidare a democraþiei este încã una incipientã,sistemul n-ar putea contracara cu succes eventualele derapaje ale unei puteriexecutive forte, rezultate din sporirea atribuþiilor decizionale ale ºefului statului.De altfel, în plan istoric, doar democraþiile care au restrâns progresiv puterileºefului statului, încadrându-le într-un sistem eficace de control ºi echilibru cucelelalte puteri publice, au reuºit sã se consolideze. Acolo unde puterile preºe-dinþilor s-au sustras acestor mecanisme constituþionale — precum în þãri latino-americane — democraþiile ori s-au prãbuºit în mod repetat, ori au rãmas pânãacum slabe ºi neconsolidate.

BIBLIOGRAFIEBãsescu, Traian, Discursul preºedintelui României la prezentarea publicã a raportului Pentru con-solidarea statului de drept, elaborat de Comisia Prezidenþialã de analizã a regimului politic ºiconstituþional din România, 14 ianuarie 2009, www.presidency.ro.Linz, J. J., Stepan, Alfred C., „Drumul spre o democraþie consolidatã“, în Larry Diamond, Yon-Han Chu, Marc F. Plattner, Hung-Mao Tien (eds.), Cum se consolideazã democraþia, traducerede Magda Muntean ºi Aurelian Muntean, Iaºi, Polirom, 2004.


————————10 Vezi Guillermo O’Donnell, „Delegative Democracy“, în Journal of Democracy, 5, nr. 1, 1994, p. 59-60.11 Vezi ºi Hans-Jürgen Puhle, „Democratic Consolidation and Defective Democracies“, Working Paperno. 47/2005, p. 13. Conferencia Universidad Autonoma de Madrid, www.uam.es/centros/derecho/cpolitica/papers.htm.

March, James G., Olsen, Johan P., „Elaborating the New Institutionalism“, Working Paper, No. 11,march 2005, http: //www.arena.unis.no.O’Donnell, Guillermo, „Iluzii despre consolidarea democraþiei“, în Larry Diamond, Yon-Han Chu,Marc F. Plattner, Hung-Mao Tien (eds.), Cum se consolideazã democraþia, traducere de MagdaMuntean ºi Aurelian Muntean, Iaºi, Polirom, 2004.O’Donnell, Guillermo, „Horizontal Accountabibity in New Democracies“, în Andreus Schedler,Larry Jay Diamond, Marc F. Plattner eds., The Self-restraining State, Boulder, Colorado,Lynne Rienner Publishers, Inc. and The National Endowment for Democracy, 1999.O’Donnell, Gulliermo, „Delegative Democracy“, în Journal of Democracy, 5, nr. 1, 1994.Puhle, Hans-Jürgen, „Democratic Consolidation and Defective Democracies“, Working Paper, no.47/2005, Conferencia Universidad Autonoma de Madrid, www.uam.es/centros/derecho/cpolitica/papers.htm.Przeworski, Adam, “Institutions Matter?“, în Government and Opposition, 2004; Przeworski,Adam, „The Last Instance: Are Institutions the Primary Cause of Economic Development?“(I) Archive européene sociologique, XLV, 2 (2004).Stepan, Alfred, Skach, Cindy, „Constitutional Frameworks and Democratic Consolidation: Parlia-mentarianism versus Presidentialism“, în World Politics, vol. 46, nr. 1, oct. 1993.


INTERPRETAREA CONSTITUÞIONALÃ: ÎNTRE DESCOPERIREASEMNIFICAÞIEI ªI (RE)CONSTRUCÞIA EICECILIA TOHÃNEANU*

Abstract. Analyzing the constitutionality of a certain law is a complexprocess of interpretation that is not limited to comparing two differenttexts in order to establish whether or not they are concordant. The natureof the constitutional interpretation is the subject of this article, a topic thatis tackled from the perspective of the dispute between originalism andnon-originalism (interpretivism) that dominates the contemporaryphilosophy of law, especially in its American embodiment. The article out-lines several of the most controversial issues of the theory and methodo-logy of contemporary constitutional interpretation, such as: whether theinterpretation of the constitution is guided by its founding fathers’intent orby its actual words; whether the significance of the constitution resides inthe intents, aims or values of its founders’ generation or in those of thepresent generation? What are the grounds that justify the authority of theconstitutional text or, putting it differently, is this authority a result of itscoercive ability or of its legitimate democratic virtues? The constitutionalinterpretation should be centered on the text or on its interpreter? Thejudges discover or construct the constitutional meaning? In other words,what guides the interpretation, the past or the present? Which is the legiti-mate interpretation, the original one or the later interpretations of theconstitutional text?Keywords: originalism, non-originalism, constitutional meaning, consti-tutional interpretation, interpretivism.

Dezbaterile cele mai relevante în jurul problemei metajuridice a naturii inter-pretãrii constituþionale au loc în spaþiul cultural american. Un fapt a cãrui expli-caþie decurge din însãºi particularitatea sistemului constituþional al Statelor Unite:Societatea politicã americanã datoreazã constituirea ei fidelitãþii americanilorfaþã de acest text fundamental, prin care ei definesc „cine sunt ca popor într-unsens simbolic, dar mai important, într-un sens substanþial, fundamental: «Noiamericanii suntem un popor care trãieºte în chip textual»“1. Aceasta face din


————————* Conf. univ. dr., decanul Facultãþii de ªtiinþe Politice al Universitãþii Creºtine „Dimitrie Cantemir“.1 Dennis J. Goldford, The American Constitution and the Debate Over Originalism, Cambridge: Cam-bridge University Press, 2005, p. 3.

Constituþia americanã ceea ce Dennis J. Goldford numeºte o „realitate socialã“,deosebind-o „de multe alte constituþii scrise ale lumii“, a cãror realitate este maicurând lingvisticã decât ontologicã. De aici, temerile „originaliºtilor“ privindposibilitatea, deschisã de „interpretivism“, de a schimba semnificaþia textuluiconstitutiv fundamental, care înseamnã, în ultimã instanþã, schimbarea politiciiamericane. Þinerea sub control a acestei semnificaþii este consideratã un mijlocde a controla sau guverna societatea americanã2.Formalismul constituþional

Prevalente pânã în deceniile din urmã, diversele versiuni ale originalismului,mai cu seamã intenþionalismul ºi textualismul, sunt descrise ca teorii „forma-liste“, prin contrast cu teoriile „substanþialiste“ ale intepretãrii constituþionale(opoziþie decurgînd din distincþia formã-conþinut). Incluzînd teoriile formalisteîn categoria „monismului metodologic“, Brian F. Havel le caracterizeazã în ter-menii a trei trãsãturi. Mai întâi, este pretenþia lor de a fi teorii pur descriptive, însensul cã judecãtorii care le aplicã nu ar face altceva decât sã descopere semni-ficaþia originarã a textului constituþional. Apoi, pretenþia pozitivistã de a oferi„un set de proceduri interpretative neutre din punct de vedere valoric“. În sfîrºit,deºi susþin a fi pur descriptive, aceste teorii sunt în realitate prescriptive prin în-suºi scopul lor de a orienta atenþia spre textul originar sau intenþia originarã; aafirma cã textul sau intenþia trebuie sã prevaleze în interpretarea constituþionalã,înseamnã a face o judecatã normativã implicitã3.Primul aspect, referitor la descoperirea semnificaþiei, pune în evidenþã o su-poziþie filosoficã asumatã în mod implicit de cãtre originalism: credinþa în exis-tenþa unei semnificaþii imanente textului, preexistente interpretãrii ºi indepen-dente de ea. Tradusã în teoria constituþionalã, aceasta înseamnã cã termenii ºiintenþia autorilor sunt singura sursã a interpretãrii textului fundamental. De aici,cele douã variante ale originalismului, textualist ºi intenþionalist, cãrora le-amputea asocia distincþia lui Robert J. Lipkin între „intenþii obiective“ ºi „intenþiisubiective“4. Cele din urmã se referã la motivaþia în virtutea cãreia un legislatora votat în favoarea unei prevederi constituþionale. Cunoaºterea lor, explicã Lip-kin, ar putea fi un punct de plecare pentru viitoarea semnificaþie constituþionalã.Motivaþia votului fiind însã greu de stabilit (având în vedere, între altele, acelesituaþii în care legislatorii procedeazã la un aranjament „vot în schimbul altuivot“), înþelegerea semnificaþiei constituþionale prin apel la „stãri de spirit pri-vate“ este aproape imposibilã.Rãmâne explicaþia prin intermediul „intenþiilor obiective“, adicã în termenitextualiºti. Aceasta presupune înþelegerea Constituþiei în limitele limbajului ei,

2 INTERPRETAREA CONSTITUÞIONALÃ 37

————————2 Ibidem, p. 4.3 Brian F. Havel, „Forensic Constitutional Interpretation“, William and Mary Law Review 41.4, 2000:1247, Questia, 26 Apr. 2009<http://www.questia.com/PM.qst?a=o&d=5001743121>.4 Robert Justin Lipkin, „Constitutional Revolutions: Pragmatism and the Role of Judicial Review”, înAmerican Constitutionalism, Durham, NC: Duke University Press, 2000, 12, 13, Questia, 10Apr. 2009 <http://www.questia.com/PM.qst?a=o&d=15226389>.

adicã acela al fondatorilor, urmãrind sensul în care o prevedere constituþionalã afost înþeleasã în mod obiºnuit în vremea redactãrii ei.Cerinþa recuperãrii semnificaþiei constituþionale iniþiale, fie ea în termenii

intenþiei autorilor sau ai limbajului textului, este definitorie pentru originalism.În ambele variante, semnificaþia apare ca un dat, adicã o realitate neinterpretatãcare urmeazã a fi dezvãluitã de cãtre judecãtori. Pentru originaliºti, ea trebuie sãrãmânã neafectatã de trecerea timpului ºi, în consecinþã, prevalentã oricãror po-sibile interpretãri ulterioare. Preocuparea de a evita orice acuzaþie privitoare ladependenþa de „argumente subiectiviste ºi psihologice“ (Dennis J. Goldford)este evidentã. Aceasta îi face pe formaliºti, în general, sã reducã principiile con-stituþionale la ceea ce autorii lor au înþeles prin aceste principii. Or, cum semna-leazã Dennis J. Goldford, trebuie sã distingem între principiile pe care fondatoriilor le-au constituþionalizat ºi semnificaþia particularã pe care ei le-au atribuit-o.Nefãcînd aceastã deosebire, formaliºtii privesc Constituþia asemenea unui „ser-tar gol în care fondatorii au turnat — mai important chiar, au trebuit sã toarne —semnificaþie“5. Judecãtorul constituþional urmeazã sã descopere o astfel de sem-nificaþie, iar pentru aceasta el trebuie sã plece de la înþelegerea publicã a textuluifundamental, adicã de la sensul obiºnuit al cuvintelor în momentul ratificãriidocumentului.

Teoriile formaliste împãrtãºesc, toate, credinþa în rolul normativ ºi autoritateaabsolutã a interpretãrii originale a principiilor constituþionale. În afara acestei în-þelegeri, textul constituþional ar rãmîne indeterminat, expus „anarhiei semantice“(Goldford). Originaliºtii vãd în autoritatea intenþiilor fondatorilor o garanþie adeterminãrii textului ºi a capacitãþii lui constrîngãtoare asupra multitudinii desemnificaþii pe care diverºi interpreþi le-ar putea atribui textului fundamental. Al-ternativa la care conduce credinþa în statutul normativ al interpretãrii originaleeste urmãtoarea: ori existã o singurã interpretare autenticã a Constituþiei, respec-tiv, cea originalã, ori existã un numãr potenþial infinit de interpretãri, în funcþiede ceea ce doreºte fiecare interpret.

Obsesia originalismului este capacitatea constrîngãtoare a textului constitu-þional sau, mai precis, a modului particular în care autorii lui l-au înþeles. În planpractic, politic, acestei obsesii îi corespunde îngrijorarea conservatorilor ameri-cani (ºi nu numai) legatã de transferul unei pãrþi a puterii legislative spre putereajudecãtoreascã; de aici ºi tentativa de a preveni sau limita cît mai mult aºa-nu-mitul „activism judiciar“. Formaliºtii sunt obligaþi astãzi sã constate ºi, uneorichiar sã admitã, cã în situaþii dificile, extreme (acele „hard cases“) judecãtoriisunt autorizaþi sã decidã „contrar semnificaþiei clare a unei reguli”, atunci cîndîntrezãresc cã „aplicarea ei evidentã la fapte particulare conduce la o consecinþãparticularã nedreaptã”.6

38 CECILIA TOHÃNEANU 3

————————5 Dennis J. Goldford, op. cit., p. 161, 164.6 Brian Bix, Law, Language, and Legal Determinacy, Oxford, Clarendon Press, 1995, 3, Questia, 26 Apr.2009 <http://www.questia.com/PM.qst?a=o&d=14752974>.

„Cotitura interpretativã“ ºi declinul ideii de autoritate absolutãa interpretãrii originaleInterpretivismul constituþional înregistreazã, fãrã îndoialã, influenþele schim-bãrilor conceptuale din ultimele decenii, apãrînd pe fondul general al prãbuºiriifundaþionalismului ºi al abandonãrii supoziþiilor metateoretice pozitiviste desprenatura limbajului, a cunoaºterii, ºi a obiectivitãþii.Noþiunea wittgensteinianã de limbaj ca „formã de viaþã“ ºi implicaþiile ei asu-pra dizolvãrii unor dihotomii tradiþionale precum fapt-valoare, obiectiv-subiec-tiv, ºtiinþã-filosofie ºi-au gãsit ecou în teoria juridicã prin denunþarea tezei auto-nomiei legilor ºi efortul de a argumenta legãtura dintre lege ºi valori, drept ºipoliticã sau, pe scurt, „încãrcãtura ontologicã“ a dreptului. În decursul ultimilorcincisprezece ani, metodologia interpretativã, cel puþin cea americanã, pare sã fidevenit (ºi) în teoria dreptului principala paradigmã de înþelegere a legilor, in-clusiv a Constituþiei.7Nu este lipsit de importanþã interesul pentru o teorie generalã a interpretãrii,resuscitat de amploarea utilizãrii metodologiei interpretative, de la disciplineleumaniste la ºtiinþele sociale sau chiar la cele fizice. O astfel de teorie este menitãsã rãspundã unor probleme comune pe care le ridicã interpretarea, indiferent dedomeniul ei de aplicare. Contribuþii majore la clarificarea acestor probleme auadus Joseph Margolis, Noël Carroll, Davd Novitz, Peter Lamarque, MichaelKrausz, F.R. Ankersmit, Tom Rockmore, Paul Tom ºi alþii.8Paralel unor asemenea demersuri filosofice generale, asistãm la importantetentative de investigare a naturii specifice a diverselor tipuri de interpretare, întrecare ºi aceea constituþionalã. Nume precumMichael S. Moore, Ronald Dworkin,Andrei Marmor, Brian Bix, Joseph Raz, Stephan R. Perry sunt bine cunoscutepentru preocuparea lor de a (re)analiza interpretarea legilor ca gen particular deinterpretare. Dintre categoriile de probleme comune ridicate de teoria interpre-tãrii, douã par a concentra aproape întreaga dezbatere contemporanã. În formula-rea lui Andrei Marmor, acestea sunt: 1. temeiurile justificãrii interpretãrii, res-pectiv, dacã interpretarea este constrînsã de text (situaþie în care vorbim de des-


————————7 Aceastã cotiturã metodologicã interpretativã este asociatã, în principal, de numele lui Lon L. Fuller ºiRonald Dworkin.8 De exemplu, Joseph Margolis propune noi concepte epistemice asociate naturii interpretative a cu-noaºterii umane ºi argumenteazã o formã de relativism moderat, decurgînd din recunoaºterea acestei naturi.Abordînd problema relaþiei dintre interpretare ºi intenþie, Noël Carroll evalueazã critic argumentele pro ºicontra intenþionalismului, precum ºi diversele forme de intenþionalism (“ipotetic” ºi “real”). David Novitz estecunoscut pentru contribuþiile sale la elucidarea naturii interpretãrii, a structurii ei epistemice cît, mai ales, prinîncercarea de a demonstra relevanþa justificãrii interpretãrilor ºi caracterul paradoxal al tezei “intrasparenþeicognitive” a realitãþii. Clarificarea noþiunii de obiect al interpretãrii ºi delimitarea unor genuri distincte de in-terpretare, corespunzînd unor categorii diferite de obiecte (naturale sau artefacte) sunt legate, în mare mãsurã,de numele lui Peter Lamarque. Michael Krausz supune discuþiei problema supoziþiilor metafizice ale interpre-tãrii ºi semnaleazã posibilitatea compatibilizãrii unor poziþii teoretice opuse, cum ar fi realismul ºi constructi-vismul. In fine, explorînd virtuþile epistemologiei hegeliene, Tom Rockmore atrage atenþia asupra istorismuluiºi constructivismului ca aspecte definitorii ale naturii interpretative a cunoaºterii umane. Între lucrãrile impor-tante pe tema interpretãrii, amintim Joseph Margolis and Tom Rockmore (eds.), The Philosophy of Interpre-tation, Blackwell Publishers, 2000; Andrei Marmor (ed.), (2009) Law and Interpretation: Essays in LegalPhilosophy, 2009; H.L.A. Hart, The Concept of Law, Oxford: Clarendon Press, 1961; Ronald Dworkin, Law’sEmpire, Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1986.

coperirea semnificaþiei) sau independentã de text (implicînd cã semnificaþia estecreatã sau „inventatã“); în ce mãsurã, in absenþa unei constrîngeri textuale, inter-pretarea mai poate fi justificatã? 2. statutul epistemologic al interpretãrii, vizîndposibilitatea de a determina în mod obiectiv, adevãrul sau falsitatea interpre-tãrii.9Preocupãri, de altfel, tradiþionale ale jurisprudenþei, aceste probleme, cu largiimplicaþii politice, morale ºi sociale, sunt rediscutate astãzi dintr-o perspectivãinterpretativã, prin explorarea analogiilor între drept ºi literaturã. O astfel deperspectivã, în mod evident un ecou al postmodernismului, este înainte de toate,o reacþie la slãbiciunile teoriilor formaliste. Cea mai importantã este incapacita-tea originalismului de a-ºi justifica pretenþia de a fi singura metododologie con-stituþionalã autenticã. Într-adevãr, ceea ce originalismul poate explica, este capa-citatea constrîngãtoare a Constituþiei, dar nu ºi virtuþile ei legitimante democra-tice.În acelaºi timp, detaºîndu-se critic de exagerãrile postmoderniste, în marealor majoritate, teoreticienii „substanþialiºti“ ai interpretãrii îºi propun sã recupe-reze sensul autentic al acestui concept, pierdut în multitudinea de utilizãri fami-liare ale termenului, asociate de regulã unor formule de felul “nu existã nimic înafara textului“.10„Cotitura interpretativã“ din teoria constituþionalã este perceputã ca un peri-col la adresa principiilor constituþionale însele. În realitate, ea pune la îndoialãcredinþa, pînã nu demult dominantã, în interpretarea constituþionalã originalã casingura interpretare legitimã. Desigur, aceasta înseamnã implicit suspectareaunei anumite concepþii privitoare la natura constituþiei: aceea asumatã de forma-lism, ºi care defineºte constituþia exclusiv în termenii virtuþilor ei constrîngã-toare, a capacitãþii ei de a „opri timpul, controlînd viitorul prin «inflexibilitatea»limbajului încodat în documentul fundamental, care este lãsat apoi spre desci-frare interpreþilor ulteriori“.11„Interpretiviºtii“, sau cel puþin unii dintre ei, nu resping propriu-zis cã textulconstituþional are rolul de a controla ºi de a limita totodatã sfera interpretãrilorposibile. Ronald Dworkin, unul dintre cei mai proeminenþi exponenþi ai gîndiriimetajuridice contemporane, argumenteazã cã textul este cel care furnizeazã lim-bajul interpretãrii, delimitînd în acelaºi timp sfera ºi conþinutul acesteia. Dwor-kin ne aminteºte, totuºi, cã existã situaþii în care textul ne obligã sã ieºim în afaralui, recurgînd la argumente extra-judiciare. Dennis J. Goldford, nume ºi el cu re-zonanþã în teoria constituþionalã, recunoaºte cã „a interpreta Constituþia înseam-nã necesarmente a fi textualist în sensul larg al cuvîntului, adicã a atribui autori-


————————9 Andrei Marmor (ed.), Law and Interpretation: Essays in Legal Philosophy, Oxford, Clarendon Press,1997, v, Questia, 26 Apr. 2009 <http://www.questia.com/PM.qst?a=o&d=12380329>.10 Menþionatã în legãturã cu aproape orice subiect, “interpretarea” a devenit astãzi un termen la modã. Outilizare excesivã, observã Michael S. Moore, care riscã sã transforme un concept util într-o “retoricã goalã”.Cel mai adesea, jargonul interpretativ este pur ºi simplu un mod decorativ de a exprima concluzii scepticedespre orice, de la criticã literarã sau drept, la istorie, psihologie, astronomie sau fizicã, fãrã vreun efort pentrujustificarea unui astfel de scepticism. Vezi, Michael S. Moore, “Interpreting Interpretation”, în Andrei Marmor,op. cit., p. 1.11 Sanford Levinson, apud Dennis J. Goldford, op. cit., p. 7.

tate unui text scris particular.“12 Puþini sunt, de altfel, aceia care pun la îndoialãcã cerinþa menþinerii interpretãrii în limitele textului constituþional este una per-tinentã ºi legitimã. Problematicã este însã traducerea acestei cerinþe într-un prin-cipiu. A formula o astfel de cerinþã ºi a încerca sã justifici prin intermediul ei pre-valenþa semnificaþiei originale asupra oricãrei semnificaþii ulterioare sunt douãlucruri diferite. Fidelitatea faþã de textul constituþional presupune fidelitatea faþãde principiile lui, ºi nu (necesarmente) faþã de modul în care acesta a fost înþelesde cãtre autorii lui. Cînd un document este proiectat pentru posteritate, aºa cumeste proiectatã o constituþie, revenirea rigidã la trecut ar putea fi consideratã un„barbarism interpretativ“.Deficienþa centralã a originalismului rezidã, aºadar, în normativsmul lui, iarconsecinþa este privarea Constituþiei de capacitatea ei de a legitima diversitateademocraticã. Înlãturarea acestei deficienþe este, de altfel, unul dintre scopurilemajore ale metodologiei interpretative. Ea reclamã, înainte de toate, abandona-rea prejudecãþii cã autoritatea textului constituþional este datã de autoritatea fon-datorilor lui. O astfel de credinþã, susþine Michael S. Moore, nu are nici o justi-ficare, cãci „autorii Constituþiei nu au fost nici de inspiraþie divinã ºi nici maiisteþi din punct de vedere politic decît elitele intelectuale ale generaþiei noastre.Ei nu au fost aleºi de noi pentru a stabili legea noastrã fundamentalã, ºi nici nuam încuviinþat în vreun fel, explicit sau implicit, autoritatea lor. …Fondatorii nuau nici o autoritate asupra noastrã, cei care trãim 200 de ani mai tîrziu, astfel cãnoi nu avem nici un motiv sã ne preocupãm de ceea ce ei aveau in vedere princeea ce spuneau.“13 Cuvintele lui Moore spun în mod clar cã o interpretare cen-tratã-pe-formã (text) – o pretinsã formã neutrã valoric formã – nu este superi-oarã uneia centrate-pe-conþinut (interpreþi).Robert J. Lipkin, la rîndul lui, atrage atenþia asupra absenþei unei cãi non-cir-culare de justificare a originalismului: pretenþia originalistã de a avea autoritatemetodologicã normativã nu se bazeazã pe nici un argument. Autoritatea, explicãel, „nu poate decurge direct din Constituþie, deoarece documentul nu conþine nicio prevedere evidentã despre metodologie… ºi chiar dacã ar conþine, ea nu arputea fi dispozitivã.“14Convinºi de inseparabilitatea între lege ºi valori, interpretiviºtii argumenteazãcã înþelegerea unei prevederi constituþionale nu poate face abstracþie de scopu-rile ei morale sau politice: aceste scopuri, mai degrabã decît textul propriu-zissau semnificaþia cuvintelor, sunt cele care trebuie sã constrîngã lectura uneiconstituþii. Citîndul-l pe Jacob T. Levy, Goldford scrie: „Fondatorii au formulatprincipii ºi au exprimat scopuri. Acele principii ºi scopuri, explicite sau impli-cite, au fost proiectate sã dureze, ºi nu modul în care fondatorii le-au înþeles.“15O opinie similarã este exprimatã de Michael S. Moore. Pentru el, valoareaConstituþiei constã în „potenþialul de legitimare pe care il are documentul incadrul societãþii americane“, acela de a fi „religia civilã a Americii“. Aceastã va-


————————12 Dennis J. Goldford, op. cit., p. 156.13 Michael S. Moore, op .cit., p. 14.14 Robert Justin Lipkin, loc. cit.15 Jacob T. Levy, apud Dennis J. Goldford, op. cit, p. 204.

loare „nu are nimic de a face cu o presupusã necesitate de a descoperi ceea ce acrezut, a dorit sau intenþionat autorul ei“. Prin „potenþialul de legitimare“ al Con-stituþiei, Moore are în vedere capacitatea ei de a soluþiona paºnic dispute funda-mentale, iar aceastã soluþionare este „un bun real“ care dã fiecãruia „motivul dea atribui documentului statutul de text, chiar dacã refuzãm sã acordãm autorilorlui vreo autoritate.“16Semnificaþia plurivocã a multor termeni este deseori invocatã pentru a justi-fica apelul la interpretare. Plurivocitatea face ca regulile constituþionale sã fieadesea vagi ºi neclare. Sintagma lui H.L.A. Hart „þesãtura deschisã a textului“surprinde foarte bine caracterul deschis ºi indeterminat al acestor reguli. Hartvede într-o astfel de trãsãturã nu atît un dezavantaj, cît mai curînd un avantaj,deoarece ea permite „interpretarea rezonabilã a regulilor atunci cînd ele suntaplicate unor situaþii ºi tipuri de probleme pe care autorii lor nu le-au prevãzutsau nu putuserã sã le anticipeze“.17Problema ridicatã de Hart ridicã aici este în ultimã instanþã problema creativi-tãþii judecãtorului în procesul complex al interpretãrii. Dreptul nu este aplicareamecanicã a unor reguli, cu atît mai puþin în cazul Constituþiei. Principiile consti-tuþionale sunt esenþialmente politice, exprimate de regulã în formulãri abstracte(de genul „libertatea de exprimare“ sau „egalitatea între oameni“), a cãror inter-pretare face necesarã transcenderea textului spre considerente extralingvistice.Textul însuºi îl obigã deseori pe judecãtor sã „construiascã“ semnificaþia con-stituþionalã, argumenteazã Ronald Dworkin. Iar „construcþia“ semnificaþiei im-plicã apelul judecãtorilor la filosofia politicã, angajarea lor într-un efort teoreticnormativ referitor la ceea ce trebuie sã fie drepturile constituþionale ale cetãþe-nilor într-o republicã democraticã. Dar, considerentele de filosofie politicã inter-vin în interpretare numai atunci cînd textul îi forþeazã pe judecãtori sã recurgã laele. În rest, ei trebuie sã se conducã dupã „ceea ce autorii legilor au spus — dupãprincipiile stabilite de ei“.18 Cerinþa dworkianã de a accorda importanþã culturiiconstituþionale, valorilor ºi idealurilor sociale contemporane îl determinã peBrian F. Havel sã defineascã metodologia dworkianã ca un prescriptivism deconþinut sau substanþialist. El are în vedere, în acest sens, „marea aspiraþie a luiDwokin“ de a institui în centrul metodei constituþionale o normativitate bazatãpe valoare“.19 Spre o concluzie similarã conduce ºi observaþia lui Edward B.Foley, potrivit cãreia „principiul egalitarist abstract“ propus de Dworkin este unprecept moral în termenii cãruia sã fie arbitrate disputele judiciare.20Asemenea aprecieri par sã desconsidere însã cealaltã dimensiune, originalist-formalistã, a teoriei constituþionale a lui Dwokin. Mai adecvatã ar pãrea defi-nirea teoriei lui ca un prescriptivism formalist-substanþialist sau, la fel de bine,ca un originalism ºi non-originalism în acelaºi timp. Prima dimensiune a acesteiteorii este evidentã în îndemnul fãcut de Dworkin judecãtorului de a fi atent la


————————16 Michael S. Moore, op. cit., p. 14.17 Brian Bix, op. cit., p. 7.18 Ronald Dworkin, Law’s Empire, Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1986, p. 10.19 Brian F. Havel, loc. cit.20 Edward B. Foley, „Interpretation and Philosophy: Dworkin’s Constitution“, în Constitutional Commen-tary , 14.1, 1997, Questia, 26 Apr. 2009 <http://www.questia.com/PM.qst?a=o&d=5000432939>.

considerentele de filosofie politicã, îndemn care îl defineºte, într-adevãr, peDworkin ca prescriptivist substanþialist. Dar, pe de altã parte, întrucît limbajulconstituþional rãmîne pentru el unul dintre temeiurile importante ale justificãriideciziilor judiciare, teoria sa poate fi consideratã în egalã mãsurã ca una pres-criptivist-formalistã. Stã mãrturie pentru aceastã naturã dualã a concepþiei luiDwokin însuºi modelul de interpretare pe care el îl recomandã judecãtoruluiconstituþional: o interpretare care integreazã trecutul ºi prezentul, centratã pe textºi în acelaºi timp pe interpret, ghidatã de argumente legale dar, ºi de considerentemorale, sociale ºi politice.Disputele contemporane asupra naturii interpretãrii constituþionale aratã difi-cultatea gãsirii soluþiilor în interiorul cunoscutelor dileme: autonomia legii vsdependenþa ei de valori, originalism vs. non-originalism, formalism vs. substan-þialism, desoperirea vs. crearea semnificaþiei etc.Menþinerea discuþiei pe terenul unor astfel de dihotomii nu indicã oare cãgândirea constituþionalã se aaflã încã sub tentaþia munui gen sau altul de funda-þionalism? „Autonomiasemaanticã“ ºi „anarhia semanticã“ sunt douã prejude-cãþi la fel de riscante. Nãscut din conºtientizarea unor asemenea riscuri, modelul„integrator“ propus de Ronald Dworkin pare a deschide calea unor evoluþii promi-þãtoare în teoria (filosofia) constituþionalã, dincolo de alternativele tradiþionale.

BIBLIOGRAFIEBix, Brian, Law, Language, and Legal Determinacy, Oxford, Clarendon Press, 1995.Dworkin, Ronald, Law’s Empire, Harvard University Press, 1986.Foley, Edward B., „Interpretation and Philosophy: Dworkin’s Constitution“, în ConstitutionalCommentary 14.1, 1997.Goldford, Dennis J., The American Constitution and the Debate Over Originalism, Cambridge:Cambridge University Press, 2005.Havel, Brian F., (2000), „Forensic Constitutional Interpretation“, înWilliam and Mary Law Review41.4, 2000.Lipkin, Robert Justin, Constitutional Revolutions: Pragmatism and the Role of Judicial Review inAmerican Constitutionalism, Durham, NC: Duke University Press, 2000.Marmor, Andrei, (ed.), Law and Interpretation: Essays in Legal Philosoph, Oxford, ClarendonPress, 1997.Moore, Michael S., “Interpreting Interpretation”, în Andrei Marmor (ed.), Law and Interpretation:Essays in Legal Philosophy, Oxford, Clarendon Press, 1997.


CONSIDERAÞII ASUPRA SEMIPREZIDENÞIALISMULUIDIN ROMÂNIAGABRIELA TÃNÃSESCU*

Abstract. These considerations are willing to be a contra argumentto the position sustaining „the crisis state“ which would requireamendments to the Romania’s Constitution regarding the presi-dential powers. The author considers that in Romania’s case theattempt of „constitutional engineering“ which would improve theConstitution would require not to increase the presidential powers,following the model of French semi-prezidentialism, but to eluci-date and materialize in legal form the presidential office of „media-tion“ between the powers of state and between the state and society,as well as the function of „supervisory“ the observance of the Con-stitution and the proper functioning of public authorities, possiblyeven their reconfiguration within the Executive. The study indicatessome reasons due to which the presidentialization of the Romanianpolitical regime was undesirable in the early ’90s and those of itsundesirableness today.Keywords: presidential prerogatives in Romania’s Constitution,semi-presidentialism, French model of semi-presidentialism, par-liamentarianism, weak semi-presidentialism.

Cele ce urmeazã reprezintã doar preliminariile unei posibile examinãri criticea argumentului „crizei statului“ care ar impune modificarea Constituþiei Româ-niei în sensul consolidãrii sau fortificãrii prerogativelor instituþiei prezidenþiale.Presupoziþia mea este cã acest argument totalizant este substituibil în demersulde „inginerie constituþionalã“ ce vizeazã îmbunãtãþirea Constituþiei cu cel al de-finirii precise, explicitãrii ºi materializãrii juridice a funcþiei prezidenþiale de „me-diere între puterile statului, precum ºi între stat ºi societate“, în scopul de a „ve-ghea la respectarea Constituþiei ºi la buna funcþionare a autoritãþilor publice“1,


————————* Doctorand al Universitãþii din Bucureºti, cercetãtor ºtiinþific principal gr. III la Institutul de ªtiinþe Poli-tice ºi Relaþii Internaþionale al Academiei Române.1 Cf. capitolului II, art. 80 (2) în Constituþia României din 1991 ºi din 2003, www.constitutia.ro.

eventual chiar de reconfigurarea ei în cadrul executivului. Aceastã examinareeste precedatã de o schiþã a coordonatelor ºi condiþiei semiprezidenþialismuluipropriu României prin raportare la „fiºa tehnicã“ a trãsãturilor la care teoriileconsacrate din ºtiinþa politicã2 rezumã diversitatea regimurilor semipreziden-þiale3 ºi pe care politologul italian Giovanni Sartori o invoca, de altfel, în anul2001, în discursul consacrat semiprezidenþialismului din România4. Aceastãevaluare, rãmasã, cred, deocamdatã singularã în peisajul ºtiinþei politice occi-dentale, a inspirat multe din comentariile ultimilor ani, ale ultimelor luni îndeo-sebi, inclusiv Raportul Comisiei Prezidenþiale de Analizã a Regimului Politic ºiConstituþional din România5, deºi în mod explicit aceastã filiaþie ideaticã nu afost asumatã sau specificatã în vreun fel6. Sistemului de referinþã din analiza luiSartori — modelul „forte“ al semiprezidenþialismului francez, cu avantajele ºidezavantajele lui — este prezent ºi în Raportul CPARPCR, care prezintã avanta-jele de naturã instituþionalã pe care le oferã „soluþia francezã («prezidenþia-lizarea regimului»)“ pentru actuala Constituþie a României. Analogia între ana-

2 CONSIDERAÞII ASUPRA SEMIPREZIDENÞIALISMULUI DIN ROMÂNIA 45

————————2 Am în vedere aici doar câteva dintre analizele de referinþã ale regimurilor politice, între care le detaºezpe cele realizate de Arend Lijphart, Giovanni Sartori, Gianfranco Pasquino, Richard Rose, Richard S. Katz.3 Giovanni Sartori, de pildã, considera cã o definire a specimenelor semiprezidenþialismului este dificilãîntrucât nu existã unanimitate în privinþa cazurilor concrete din care pot fi inferate trãsãturile definitorii alesemiprezidenþialismului. Pe de altã parte, motivul evident al lipsei un acord asupra þãrilor calificabile ca semi-prezidenþiale este, dupã Sartori, lipsa unei definiþii a semiprezidenþialismului. Ca urmare, el considerã cã, spredeosebire de prezidenþialism, a cãrui definiþie porneºte „de la un prototip — Statele Unite ale Americii — ºise structureazã ca model bine definit într-un numãr destul de mare de þãri, în cazul semiprezidenþialismului neaflãm în faþa unei circularitãþi“. Pentru Sartori, riguros corectã este afirmaþia cã semiprezidenþialismul estevalabil indiscutabil pentru cazul celei de-a V-a Republici franceze — prototipul („o clasã cu un singur caz“)— ºi cã existã variaþii semnificative între celelalte cazuri ale sale. De aceea, pentru „trasarea frontierelor“semiprezidenþialismului autorul recomandatã renunþarea la formulãrile ambigue ºi urmarea unei „linii inter-mediare“ între „supradefinire“ ºi „subdefinire“. Prin definiþia pe care o dã sistemelor semiprezidenþiale ºi prinanaliza cazurilor „similare“ — Republica de la Weimar (1919-1933), Portugalia, Sri Lanka ºi Finlanda (ca ºia celor „nesimilare“ din Irlanda, Islanda ºi Austria) — Sartori demonstreazã „nucleul comun“ al structurilor po-litice subsumabile semiprezidenþialismului ºi, prin aceasta, evitã transformarea semiprezidenþialismului într-o„categorie rezidualã“. Vezi în acest sens Giovanni Sartori, Ingineria constituþionalã comparatã. Structuri,stimulente ºi rezultate, traducere de Gabriela Tãnãsescu ºi Irina Mihaela Stoica, prefaþã la ediþia româneascãde Gheorghe Lencan Stoica, Iaºi, Institutul European, 2008, p 176 sqq.4 Discursul „Despre sistemul constituþional românesc“ a fost rostit la acordarea titlului de Doctor HonorisCausa al Universitãþii din Bucureºti, la 20 iunie 2001, ºi este cuprins (ca Anexa 4) în Giovanni Sartori, Ingi-neria constituþionalã comparatã. Structuri, stimulente ºi rezultate, ed. cit., p. 313-319 (în traducerea luiAlexandru Gabor).5 RAPORT al Comisiei Prezidenþiale de Analizã a Regimului Politic ºi Constituþional din România —Pentru consolidarea statului de drept — 14 ianuarie 2009, www.presidency.ro/static/ordine/CPARPCR/Raport_CPARPCR.6 O astfel de specificare, evident lipsitã de relevanþã în „arena politicã“ ºi în cea de consiliere politicã, con-teazã doar la nivelul dezbaterii teoretice. În acest sens, cu titlu poate nu întrutotul anecdotic, meritã precizat ºifaptul cã celebra, deacum, simtagmã „preºedinte-jucãtor“ apare, de asemenea, în lucrarea lui Sartori, Ingineriaconstituþionalã comparatã, ºi face trimitere la „tactica cea mai rentabilã“ a preºedintelui — în regimul „prezi-denþial alternant“ sau al „preºedinþiei intermitente dar puternice“, propus de Sartori — de „a lua parte la dis-cuþii ca jucãtor ce asigurã echilibrul ºi ca «corector» al slãbiciunilor ºi ineficienþei parlamentului“, altfel spusun preºedinte activ, „activist“, implicat, „ un coparticipant la sfera decizionalã“, versus un preºedinte („parla-mentar“) „spectator“, „docil“, „de faþadã“. Sartori nu uitã sã precizeze cã, în ciuda „expectativelor rolului“ depreºedintele-jucãtor în privinþa „realizãrii eficienþei“, „avertismentul este cã structurile nu pot substitui per-soanele. Persoana greºitã va acþiona greºit ºi atunci când structura este cea corectã“. Dupã cum, „structurilegreºite irosesc persoana potrivitã“. Vezi Giovanni Sartori, op. cit., p. 217-218.

liza autorului italian ºi Raportul Comisiei Prezidenþiale funcþioneazã la nivelulsistemului de referinþã, nu însã ºi în privinþa concluziilor asupra eficienþei sis-temului constituþional. Sartori considera cã în România „deocamdatã sistemulfuncþioneazã suficient de bine aºa cum este“, iar o schimbare a Constituþiei arputea fi impusã doar de „circumstanþe“, mai precis de un „impas“ al sistemuluicauzat de o prea mare fragmentare („inflaþie“) de partide, de renunþarea la me-toda electoralã („agregativã“) a alegerii preºedintelui prin dublul tur de scrutincu balotaj sau de evoluþia opþiunilor electoratului spre split voting, votul diferen-þiat (acordat preºedintelui, nu ºi partidului sãu)7. De altfel, o schimbare sau o„inventare“ în România a unui sistem semiprezidenþial „autentic“, „forte“, ai-doma celui francez, nu ar impune atât „reforme constituþionale, cât o evoluþie aconstituþiei materiale“, adicã o evoluþie în planul conþinutului „viu“ al legii fun-damentale. Sartori viza, desigur, prin acest plan ºi nivelul elementelor extracon-stituþionale, al raportãrii cutumiar-convenþionale, comunitare ºi sociale, la acestconþinut. Spre deosebire de Sartori însã, la opt ani de la discursul sãu, RaportulCPARPCR susþine cã actuala Constituþie „nu mai este de naturã sã asigure echi-librul ºi funcþionalitatea minime asociate unei bune guvernãri“8. Pusã în aceºtitermeni, incapacitatea Constituþiei de a asigura o bunã guvernare, asiguratã larândul ei de echilibrul ºi funcþionalitatea puterilor, ar trebui sã se vãdeascã înblocarea, „paralizia“ sistemului de guvernare sau în ceea ce ºtiinþa politicã nu-meºte „crizã“ a guvernabilitãþii, cu raportare la un interval temporal relevant.Raportul citat menþioneazã însã la acest capitol, alãturi de „disfuncþii ºi neajun-suri ale unor norme constituþionale lacunare sau lapidare“, „practica politicã [s.a.]dictatã de interese personale sau de grup“, manifestatã în perioada 1996-2000„printr-o interpretare greºitã a textelor constituþionale“, demiterea Prim-minis-trului de cãtre Preºedintele atunci în funcþie ºi refuzul unor miniºtri demiºi dea-ºi pãrãsi funcþiile. Pentru perioada de dupã noiembrie 2004, seria „tensiunilorlatente localizabile [din punct de vedere cauzal — n.a.] în edificiul constituþio-nal“ ºi a difuncþionalitãþilor considerate ca fiind datorate „setului de reguli ºiproceduri ce guverneazã chiar soluþionarea conflictelor“ — ºi nu, „prioritar, unuiconflict interpersonal“ — este ilustratã, de fapt, prin fenomenul de coabitareîntre un ºef de stat ºi un premier cu opþiuni politice divergente, suspendarea Pre-ºedintelui, intervenþiile frecvente ºi deciziile uneori criticabile ale Curþii Consti-tuþionale9. Perioada este apreciatã drept una a exacerbãrii tensiunilor10 („pre-zente ºi în trecut“) într-o „dinamicã“ generatã [totuºi!] din decizia actorilor po-litici ºi din reacþia publicã.Etiologia disfuncþionalitãþilor, pusã pânã în acest punct într-o logicã care gli-seazã între cauzele formal constituþionale ºi cele material constituþionale, îndeo-sebi cele ce þin de practica politicã, este abandonatã în favoarea unei etiologiisituate strict în planul formal constituþional. În principal, este vizat „statutul

46 GABRIELA TÃNÃSESCU 3

————————7Ibidem, p. 318-319.8 RAPORT al CPARPCR, loc. cit., p. 32.9 Ibidem, p. 17.10Ibidem, p. 18.

Preºedintelui Republicii“11, „imposibilitatea îndeplinirii rolului sãu în societate“în condiþiile unei partajãri ce conduce la „confruntarea între cele douã legitimi-tãþi: reprezentarea naþiunii de cãtre Parlament versus reprezentarea naþiunii decãtre Preºedinte“12. Soluþia sporirii atribuþiilor prezidenþiale în sensul dobândiriiunor „pârghii prin care [Preºedintele] sã poate oferi o ieºire“ în situaþii de „crizeconstituþionale“ — generate de tensionarea relaþiilor cu Guvernul aflat în exerci-þiul funcþiunii ºi cu Parlamentul care îl susþine —, îndeosebi dreptul de dizolvaParlamentul ºi de a refuza candidaturile propuse de premier în cazul remanie-rilor, ca forme de „prezidenþializare“, este discutabilã în contextul politic ºi so-cietal din România.Semiprezidenþialism puternic — semiprezidenþialism slab

Soluþia pe care Constituþia postrevoluþionarã o dã problemei „ce fel de gu-vernare pentru România?“ este subsumabilã unui logici sistemice a modeluluiechilibrului puterilor sau al unei relaþii echilibrate între executiv ºi legislativ,model circumscris de o variabilã instituþionalã — executivul dual sau structurade autoritate bicefalã: preºedinte ºi prim-ministru — ºi de o variabilã con-juncturalã — reflectatã în elementele politice ºi de partid, îndeosebi în majori-tatea parlamentarã.Reglementarea constituþionalã a instituþionalizãrii ºi exercitãrii puterii ºi adesfãºurãri relaþiilor sociale la sfârºitul perioadei de dictaturã — atât în sensulformal sau al ansamblului elaborat ºi sistematizat de reguli de drept, aºadar calege fundamentalã, cât ºi în sensul material sau al conþinutului regulilor de con-stituire ºi funcþionare a autoritãþilor statului ºi a raporturilor între ele ºi cetãþeni13


————————11Considerat ca fiind „afectat în mod direct de maniera în care s-a conturat peisajul constituþional [s.a.]ºi politic în anii de dupã noiembrie 2004“. În privinþa „peisajului constituþional“, dacã operãm cu impropriasintagmã, trebuie fãcutã precizarea cã modificãrile Constituþiei din 2003 nu au vizat sfera atributelor prezi-denþiale, pe cea a raporturilor din cadrul executivului sau pe cele dintre executiv ºi legislativ. Aºadar, dacãrãmânem într-o perspectivã picturalã, suntem nevoiþi sã remarcãm cã „peisajul constituþional“ a rãmas acelaºi,s-a schimbat doar „peisajul politic“ („articulat în jurul persoanei ºefului de stat“) ºi, prin el, protagoniºtii actu-lui estetic, nesatisfãcuþi de canonul în care s-au angajat sã lucreze. Într-o perspectivã mai tehnicã, resortul con-testãrii Constituþiei în privinþa statutului Preºedintelui apare ca fiind posibilitatea ca o configuraþie politicã par-lamentarã („repoziþionarea grupurilor parlamentare ºi partidelor politice în raport cu preºedintele“), invocândprevederile constituþionale, sã sancþioneze ºeful de stat, fãrã ca reciproca sã fie valabilã. Astfel, „crizele consti-tuþionale“ — efect al „rivalitãþii preºedinte – premier“ („ºeful de guvern se detaºeazã de Preºedinte“) sau al„rivalitãþii intra-executive“ ce „modeleazã întregul mecanism constituþional“ întrucât este „convertitã, sim-bolic, în rivalitatea Preºedinte – Parlament“ — sunt explicate, în special pentru perioada de dupã 2004, într-ogrilã eminamente agonisticã, a înfruntãrii ºi rivalitãþii. „Calea confruntãrii dintre cele douã suveranitãþi“ (p. 19)este, în sine, o cale asumatã subiectiv ºi transpusã într-un stil propriu de practicã politicã întrucât, principial,executivul dual specific regimurilor semiprezidenþiale ºi situaþiile de schimbare a majoritãþilor parlamentare ºi,implicit, de coabitare dispun de suficiente „elemente de articulaþie ºi flexibilitate“ pentru a evita blocajele înexercitarea puterii. Vezi în acest sens Gianfranco Pasquino, Curs de ºtiinþã politicã, traducere de Aurora Mar-tin, prefaþã de Gheorghe Lencan Stoica, Iaºi, Institutul European, 2002, p. 238. Sartori precizeazã (e edevãrat,pentru cazul semiprezidenþialismului francez), în stilul sãu direct ºi, totodatã, deosebit de plastic, cã pentru anu „înfrânge“ principiul ºi mecanismul de împãrþire a puterii, specific semiprezidenþialismului, ºi pentru a faceposibil „mersul liniºtit al coabitãrii“, preºedintele ºi primul sãu ministru „opozant“ trebuie „sã-ºi joace pro-priile cãrþi cu mãsurã ºi cu inteligenþã“, sã nu se dovedeascã „lideri cu capete înfierbântate“ ºi indisponibili lacompromis. Vezi Giovanni Sartori, op. cit., p. 178.12 RAPORT al CPARPCR, loc. cit., p. 18-19.13 Giovanni Sartori, op. cit., p. 177.

— a avut rolul unui act de reîntemeiere juridicã ºi social-politicã, al constituiriiunui pol de stabilitate în fluctuaþiile inerente pluralismului politic, al obiectivãriiunui instrument de eliminare a riscului derivelor autoritare ºi a comportamen-telor prezidenþiale autocratice. Opþiunea pentru un preºedinte ales direct de cetã-þeni care împarte puterea cu un prim-ministru ce are nevoie constantã de sprijinparlamentar reprezintã, chiar în lipsa unei definiþii canonice, unitare a semiprezi-denþialismului14, una dintre caracteristicile semiprezidenþialismului ca sistemulmixt, ca entitate intermediarã între sistemele prezidenþiale pure (monocefale, deinspiraþie americanã, dominate de separarea ºi autonomia deplinã a puterilor) ºisistemele parlamentare15. Într-o definire mai nuanþatã, Pasquino preciza cã semi-prezidenþialismul „nu este nici prezidenþialism temperat, nici parlamentarismpotenþat. Este o formã de guvernare de sine stãtãtoare construitã pentru a obþineunele avantaje ale prezidenþialismului ºi pentru a evita anumite defecte ale parla-mentarismului“16. În semiprezidenþialism nu existã „un deþinãtor exclusiv alputerii executive“, existã în schimb o relaþie triadicã — Preºedinte, Guvern, Par-lament — de rãspundere, control, susþinere la nivelul puterii în ansamblul sãu,care conturezã o dispunere diadicã prin susþinerea parlamentarã acordatã fie pre-mierului, fie preºedintelui. Dupã Sartori, principalele trãsãturi ale semipreziden-þialismului ar putea fi rezumate la (1) alegerea prin vot popular a ºefului statului,(2) o putere executivã împãrþitã între ºeful statului ºi prim-ministru, aºadar ostructurã de autoritate dualã în care (3) preºedintele este independent de parla-ment, dar nu poate conduce singur, iar directivele sale trebuie acceptate ºi me-diate de guvernul sãu, (4) prim-ministrul ºi guvernul sunt independenþi faþã deparlament, dar dependenþi de încrederea sau neîncrederea perlamentului, (5)„structura de autoritate dualã a semiprezidenþialismului admite diferite echilibreºi, de asemenea, aranjamente mutuale de putere în interiorul executivului, astfelîncât sã subziste «autonomia potenþialã» a fiecãrei unitãþi sau componente aexecutivului“17.Dispunerea celor douã centre de putere în oscilaþie unul faþã de celãlalt repre-zintã, dupã Sartori, „o inovaþie constituþionalã genialã“18, dacã nu chiar „parteacea mai strãlucitoare, chiar dacã neprevãzutã, a vrãjitoriei constituþionale“19,dacã este luat în calcul modelul francez care a inspirat semiprezidenþialismulromânesc, anume modelul în care conducerea este asiguratã de autoritatea ce„controleazã“ majoritatea în parlament. În limitele modelului francez al semi-prezidenþialismului, adicã al unui sistem mixt autentic bazat pe o autoritate dualãflexibilã, adicã pe un executiv bicefal al cãrui „prim cap“ se schimbã (oscileazã)dupã cum se schimbã combinaþiile majoritãþii, este aplicatã constituþiamaterialã(convenþiile constituþiei) atunci când prevaleazã majoritatea unificatã a preºe-dintelui asupra primului ministru, ºi constituþia formalã (litera textului constitu-


————————14 Ibidem., p. 176 sqq.15 Ibidem, p. 314.16 Gianfranco Pasquino, op. cit., p. 237.17 Giovanni Sartori, op. cit., p. 188.18 Ibidem, p. 315.19 Ibidem., p. 180.

þional) în cazul unui prim ministru susþinut de propria majoritate parlamentarã20.La aceastã caracteristicã, modelul francez o adaugã pe cea a „preºedinþiei puter-nice sau forte“, a preºedintelui „aflat în centrul puterii executive“ ca urmare a le-gitimitãþii derivate din investirea sa popularã ºi a „prerogativelor personale“ pecare le deþine: anume dreptul de a dizolva Adunarea Naþionalã sau Camera in-ferioarã a parlamentului (nu ºi de a-l destitui pe premier), dreptul de a prezidaConsiliul de Miniºtrii, de a face numiri pentru funcþii ºi posturi importante înstat, prerogative în sfera politicii externe ºi a apãrãrii naþionale — iniþiativa le-gislativã ºi rãspunderea în faþa parlamentului revenind premierului. Ca urmare,centrele de putere ale modelului semiprezidenþial francez al celei de-a V-a Re-publici sunt Parlamentul, cu atribuþii legislative ºi de control al guvernului, nu ºial preºedintelui, ºi preºedintele, care influenþeazã activitatea guvernului condu-când Consiliul de Miniºtrii ºi dispunând de prerogative proprii („personale“) pecare le poate exercita independent de acordul guvernului21.Diferenþa specificã a semiprezidenþialismului din România în genul proxim,sã spunem, al modelului francez se reflectã în funcþia imprecisã, nedeterminatã,de „mediator“ a preºedintelui, tradusã în calitatea lui de super partes a sistemu-lui politic ºi nu de partes ca în modelul prezidenþial ºi semiprezidenþial puternic.De asemenea, specificul semiprezidenþialismului românesc se reflectã în depen-denþa relativã a statutului prezidenþial de consultarea cu partidele relevante ºi cuparlamentul pentru desemnarea premierului, pentru investirea guvernului ºi con-vocarea referendumului, în prerogativa de dizolvare a parlamentului doar încazul imposibilitãþii de a identifica o majoritate parlamentarã pentru susþinereaunui anume guvern, în inexistenþa dreptului prezidenþial de veto ºi, în genere, aunei puteri autonome a preºedintelui. Pentru Sartori, aceastã diferenþã specificãsitueazã semiprezidenþialismul din România în imediata vecinãtate a regulilornormale ale sistemului parlamentar, a unui sistem parlamentar caracterizat de unºef puternic al statului, dar nu suficient de puternic pentru a modifica natura par-lamentarã a sistemului22, ori în cadrele unui semiprezidenþialism nu suficient desusþinut, cu un preºedinte „nu foarte puternic“, dar „suficient de puternic“ pentrua-i permite funcþionarea într-un context care, dupã Sartori, „i se potriveºte“23.


————————20 Ibidem.21 Karpiñski, Jakub, „Republici numerotate“ în A.B.C.-ul democraþiei, traducere din limba polonã deConstantin Geambaºu, Bucureºti, Humanitas, 1993, p. 102 sqq.22 O atenuare a evaluãrii realizatã de Sartori poate fi fãcutã pornind de la observaþia lui Lijphart cã, subacest aspect, însuºi „cazul francez este problematic“. Dupã Lijphart, puterea preºedintelui Franþei — pânã în1968 ºeful „clar“ al guvernului — se baza mai mult pe susþinerea puternicei majoritãþi parlamentare decât peprerogativele prezidenþiale. Subscriind aprecierii formulate de Raymond Aron, Lijphard susþine cã în Franþaînceputului anilor ’80 pierderea susþinerii majoritãþii de cãtre preºedinte ar fi determinat transformarea siste-mului prezidenþial într-unul parlamentar. De asemenea, Lijphart ia în considerare previziunea lui Maurice Du-verger dupã care a V-a Republicã francezã va dezvolta un model al alternãrii fazelor parlamentare cu cele pre-zidenþiale. Vezi în acest sens Arend Lijphart, Modele ale democraþiei. Forme de guvernare ºi funcþionare întreizeci ºi ºase de þãri, traducere din limba englezã de Cãtãlin Constantinescu, prefaþã la ediþia în limba românãde Lucian-Dumitru Dîrdalã, Iaºi, Polirom, 2000, p. 123-124. În dezacord cu Duverger, Sartori considerã cã, înciuda potenþialului de conflict ºi dezbinare pe care îl are o majoritate divizatã, „semiprezidenþialismul propuneo maºinãrie în mãsurã sã îl evite, în mãsurã sã funcþioneze ºi cu majoritãþi înjumãtãþite“ — Giovanni Sartori,op. cit., p. 178.23 Giovanni Sartori, op. cit., p. 315-316.

Explicaþia acestei opþiuni constituþionale pentru un sistem bicefal impur, sãspunem, este foarte corect plasatã în contextul istoric ºi politic al tranziþiei Ro-mâniei dinspre dictaturã spre un sistem constituþional autentic, în contextul uneimotivaþii „perfect explicabile ºi, în plus, înþelepte“24 pentru care autorii Consti-tuþiei române nu au dorit — exceptând alegerea popularã — un preºedinte detipul lui de Gaulle. Autor al celei de-a V-a Republici, în anul 1958, preºedinteputernic stabilit mai mult de Constituþia materialã, de notorietatea ºi prestigiulsãu personal decât de Constituþia formalã25, de Gaulle declara în 1961 cã „auto-ritatea indivizibilã a statului este acordatã în întregime preºedintelui poporuluicare îl alege“ ºi cã „ultimul cuvânt este numai al lui“26, deºi aceastã idee nu seregãsea în Constituþia francezã, iar intenþia redactorului Constituþiei, MichelDebré, nu era de a institui un preºedinte „imperial“. Din acest motiv preºedintelefrancez nu are puteri decizionale, iar puterile excepþionale sunt rareori utiliza-bile27. Dacã în cazul Franþei Constituþia materialã a avut întâietate faþã de ceaformalã, în cazul României postrevoluþionare nu doar cã aceastã situaþie nu aveacorespondent, dar era deopotrivã indezirabilã.Prezidenþializarea ºi contextul României postdecembriste

Într-o diferenþã netã faþã de societatea politicã ºi elita politicã a Franþei anilor’60, contextul politic postrevoluþionar din România a reprezentat reflectareacomplexã a dificultãþilor „celei mai radicale transformãri pe care a cunoscut-oRomânia“28. Democratizarea politicã a circumscris un sistem fluid ºi labil departide în cãutare de identitate doctrinarã ºi obiective distincte, un pluralism ato-mizat, sisteme care s-au sistematizat gradual, dar care au permis dezvoltarea pa-ralelã a unor politici de concesii sau favoruri localiste ºi politici ale schimburilorclientelare pe fondul „unui adevãrat hiatus între perspectiva teoretico-politicã[asupra reformei economice], propusã ºi asumatã de partide, ºi aºteptãrile popu-laþiei, pe de o parte, ºi principalele evoluþii ale economiei româneºti consemnatedupã 1989 ºi pânã în jurul anului 2000, pe de altã parte“, cu tot cortegiul deze-chilibrelor sociale: dezindustrializare, reducerea populaþiei ocupate, creºtereamasivã a datoriei externe29. Dispunerea politicã a fost însoþitã, aºadar, ºi a inten-sificat stagnarea ºi regresul economic, conflictele între grupurile de interese, un


————————24 Ibidem, p. 317.25 ªef al guvernului francez din exil în 1940, devenit premier în timpul conflictului din Algeria, la 1 iunie1958, De Gaulle a iniþiat reformarea sistemului instituþiilor, inclusiv o preºedinþie puternicã. Ales preºedinte alFranþei în decembrie 1958, prin votul indirect al electorilor, ºi în 1965 prin vot universal, De Gaulle a pro-movat, de fapt, o Constituþie care prevedea un „cap“ — premierul, conducãtorul acþiunilor guvernului care„hotãrãºte ºi conduce politica naþionalã“ — ºi, de o manierã mai puþin clarã ºi mai dispersatã, „capul“ prezi-denþial, ale cãrui puteri au „caracter discontinuu“, rãspund unor situaþii excepþionale ºi pot fi rareori utilizate.Vezi Giovanni Sartori, op. cit, p. 176.26 Ibidem, p. 195.27 Ibidem, p. 177.28 Constantin Nica, Liberalismul din România — teorie ºi practicã, vol. IV — Renaºterea liberalismuluiºi a pluralismului democratic, Bucureºti, Editura Institutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale, 2008,p. 352.29 Pentru o remarcabilã sintezã asupra tranziþiei politice ºi economice a societãþii româneºti dupã 1990,vezi Ibidem, p. 291- 389.

factor suplimentar cu potenþial deloc neglijabil în aceastã dispunere constituin-du-l lipsa culturii politice ºi a exerciþiului democratic, lipsa mentalitãþii civic-participative, lipsa culturii politice a capitalismului aflat din nou în România înfaza acumulãrii sale primitive, chiar „sãlbatice“. Pe fondul acestei culturi poli-tice deficitare sau a „primitivismului democratic“, în expresia lui Sartori, aº su-blinia impactul deosebit pe care l-a avut în þara noastrã, îndeosebi în ultimii ani,discursul de facturã populistã, „negator“, exprimat în „respingerea sistemului“ ºiîn „contestarea legitimitãþii ordinii politice existente“, în „eliminarea politi-cienilor corupþi ºi mediocri“, în instituirea unei relaþii directe cu poporul. Suc-cesul unui astfel de discurs este facilitat de ºi, la rândul sãu, potenþeazã sub-cultura politicã ºi trivializarea politicii, neimplicarea în spaþiul public ºi lipsa deresponsabilitate.În plus, cred cã trebuie menþionat, în privinþa selecþiei clasei politice postde-cembriste care opereazã în limitele sistemului semiprezidenþial slab — o selecþieconexatã în mãsurã nesemnificativã criteriilor meritocratice — rolul nefast alceea ce Sartori numeºte mecanisme ale video-politicii, instrumente care favori-zeazã alegerea politicã sub imperiul improvizaþiei ºi al elementului fortuit, carepromoveazã, sub aparenþa vizibilitãþii, „o grupare de trivialitãþi secundare“ ºi deobscuritãþi, altfel spus, care determinã o „selecþie dezastruoasã“ a „amatorilorimprovizaþi“, a „independenþilor testaþi prin sondaj ºi a cãror susþinere nu esteniciodatã dezvãluitã“30. Caracterizarea lui Sartori circumscrie, din pãcare, rigu-ros, cu puþine excepþii, fenomenul din România. De altfel, cred cã începând cu„revoluþia în direct“ din decembrie ’89, trecând prin episodul „bileþelelor roz“ ºidupã, politica naþionalã este în mod covârºitor marcatã video, sã spunem aºa,atât în coordonatele sale vizibile ºi „reacþiile previzibile“, cât ºi în cele ale indi-ciilor participãrii politice invizibile, acceptabile sau inacceptabile.Aº mai menþiona doar în încheierea acestei contextualizãri ultraschematizateºi inevitabil subiective predominanþa, în strategiile partidelor, a politicii deobþinere a funcþiilor (office seeker), în defavoarea demersurilor de aplicare aunor politici ºi programe specifice (policy seeker), predominanþã care se traduceîn fenomenul de „partinizare a societãþii“, adicã de „împãrþire a prãzii“, a sarci-nilor de guvernare ºi a funcþiilor guvernamentale ºi politico-administrative întrecâºtigãtorii alegerilor (parcelare) ºi, deopotrivã, de o „prezenþã sufocantã a orga-nizaþiilor de partid în sistemul social ºi în sistemul economic“31 (colonizare) careimplicã extinderea controlului asupra electoratului ºi, în acelaºi timp, o reducerea calitãþii ºi cantitãþii guvernãrii. În mod paradoxal, aceastã expansiune a guver-nãrii de partid nu este coextensivã unui proces de amplificare a responsabilitãþiiºi rãspunderii specifice, de identificare a responsabililor pentru o guvernare defi-cientã ºi/sau pentru perpetuarea mecanismelor ce întreþin corupþia numitã adesea„endemicã“.Promovarea unei instituþii prezidenþiale „forte“, a unui preºedinte „pur“ încontext românesc ar fi pãrut imediat dupã 1990 ca fiind excesivã ºi structural


————————30 Giovanni Sartori, op. cit., p. 190 sqq.31 Richard S. Katz, „Party Government and Its Alternatives“ în vol. Richard S. Katz (editor), PartyGovernments. European and American Experiences, Berlin, New York, Walter de Gruyter, 1987, p. 8.

inacceptabilã. Rezerva autorilor Constituþiei române se dovedeºte întemeiatãatâta vreme cât un semiprezidenþialism nou în peisajul constituþional, ºi anumecel instituit în Rusia începând cu 1993, în expresia lui Sartori, „cea mai completãversiune prezidenþialã a semiprezidenþialismului“, nu „exprimã o diarhie ce ad-mite oscilaþii ale puterii, ci un semiprezidenþialism monocratic în care ºeful sta-tului este întotdeauna dominant ºi se sprijinã pe confruntare ºi, ca urmare, pierdeuna din calitãþile de bazã ale modelului francez, anume adaptabilitatea în even-tualitatea majoritãþii divizate“32. Problema este dacã astãzi un preºedinte semi-prezidenþial „forte“ este dezirabil ºi util în remedierea disfuncþionalitãþilor înre-gistrate în dispunerea actualã a centrelor de putere ºi dacã enunþarea unei crize astatului33 constituie argumentul decisiv pentru iniþierea unui demers de „ingine-rie constituþionalã“ în România.Cadrul actual al problemei prezidenþializãrii

În privinþa centrelor de putere ºi a relaþiilor dintre ele în configuraþia semi-prezidenþialã conferitã de Constituþia actualã, între aspectele consemnate adeseadrept problematice ºi considerate adesea drept temeiuri necesare ºi suficientepentru modificarea prevederilor constituþionale se înscrie activitatea parlamen-tarã de supraveghere a activitãþii guvernului. Ritmul de lucru al numeroaselorcomisii permanente, de anchetã ºi speciale, cel mai adesea tergiversant, esteapreciat ca tinzând mai curând sã scoatã din sfera dezbaterii deschise, sã izolezeºi sã facã uitate problemele investigate. Acest indicator defavorabil al funcþio-nalitãþii ºi eficienþei comisiilor parlamentare exprimã gradul de vulnerabilitate aputerilor reale ale Parlamentului, cu atât mai mult cu cât în istoria sa postde-cembristã, Parlamentul nu a reuºit sã treacã nici o moþiune de cenzurã. Aceastãincapacitate a Parlamentului a fost în repetate rânduri interpretatã ca „dominaþiea executivului“, ca incapacitate a legislativului de a controla guvernul în exerci-tarea funcþiilor sale, altfel spus, ca instituire ºi perpetuare a unei relaþii deze-chilibrate între executiv ºi legislativ sau ca o confiscare a legislativului de cãtreexecutiv, în condiþiile tendinþei excesive a guvernului de a folosi dreptul sãu deiniþiativã legislativã.În privinþa relaþiei dintre legislativ ºi puterea judecãtoreascã, factorul con-siderat responsabil pentru blocaje specifice sunt lipsa de independenþã a puteriijudecãtoreºti ºi cenzurarea ei printr-un anumit tip de protecþie pe care parla-mentul ºi l-a acordat folosindu-se de imunitate ºi de presiuni politice.În privinþa relaþiei dintre Parlament ºi preºedinte, momentul suspendãriipreºedintelui a repus în discuþia publicã necesitatea creãrii unui echilibru astfelîncât prerogativele prezidenþiale sã nu fie situabile „într-o logicã pur parla-mentarã“ ºi astfel încât sã precumpãneascã o naturã bicefalã de forma executiv-legislativ.Raportat la aceste aspecte, din punctul meu de vedere se impune a fi fãcutãsublinierea cã, în ciuda caracterului sãu slab, semiprezidenþialismul din România


————————32 Giovanni Sartori, op. cit., p. 187.33 Un concept, de altfel, cu insuficientã putere explicativã, vag ºi greu operaþionalizabil.

nu a degenerat într-o crizã a statului, într-o crizã de sistem sau în blocarea, însensul propriu al termenului, angrenajului instituþional. Dincolo de numeroaseletipuri de aspecte problematice pe care parþial le-am amintit, România nu a în-registrat o crizã a guvernabilitãþii, dimpotrivã, a configurat elemente de articu-laþie ºi flexibilitate care au permis primului-ministru ºi guvernului sã funcþio-neze având susþinerea Parlamentului ºi, de asemenea, care au asigurat un anumitgrad de stabilitate guvernamentalã. Evident, iau în calcul aici faptul cã nu sta-bilitatea guvernamentalã, adãugatã stabilitãþii democraþiei parlamentare, repre-zintã factorul decisiv al democraþiei funcþionale, ci eficacitatea sau eficienþaguvernului tradusã nemijlocit nu în „realizãri concrete“ (performances), ci în ca-pacitãþi structurale necesare pentru realizarea politicilor anunþate. Ca urmare,argumentul totalizator ºi ultimativ al „crizei statului“ generate de actul suspen-dãrii decis de majoritatea parlamentarã — în fond un act de sancþionare — nueste riguros valid ºi decisiv pentru iniþierea modificãrii Constituþiei. Iniþiativelede „inginerie constituþionalã“ sunt suficient de motivate ºi argumentate de inten-þia creºterii funcþionalitãþii ºi eficienþei centrelor de putere ºi a optimizãrii rapor-turilor dintre ele. În acest sens, este evident necesarã clarificarea „relaþiilor dininteriorul puterii executive“, îndeosebi în situaþiile de remaniere guvernamen-talã34, dar ºi definirea precisã, explicitarea ºi materializarea juridicã a funcþieipreºedintelui de supraveghetor al respectãrii Constituþiei ºi a bunei funcþionãri aautoritãþilor publice, ca ºi a celei de mediator între puterile statului ºi între statºi societate, eventual chiar de reconfigurarea lor în cadrul executivului.Argumentul cã Referendumul a reflectat confruntarea dintre douã legitimi-tãþi, anume reprezentarea naþiunii de cãtre Parlament versus reprezentarea ei decãtre preºedinte nu confirmã35 nici un principiu democratic de rezolvare adisputelor dintre executiv ºi legislativ formulat în ºtiinþa politicã cu privire lacare dintre cele douã reprezintã de fapt voinþa poporului. Confirmã însã o anu-mitã dispunere a electoratului faþã de o problemã politicã transformatã într-oproblemã constituþionalã.Argumentul succesiunii de crize constituþionale care se pot naºte din tensio-narea relaþiilor preºedintelui cu guvernul în funcþie sau al „evoluþiilor asociatecu rivalitatea preºedinte-premier convertitã prin sprijin parlamentar în rivalitateapreºedinte- Parlament“ repune în discuþie, dincolo de „tensiunile latente locali-zabile în edificiul constituþional“, efectele unei perspective agoniste sau con-flictuale aplicate vieþii politice ºi normelor constituþionale, un eufemism în fondpentru un set de practici politice generate probabil din alt tip de reguli decât celepe care le invocã. Conexarea corectã a practicilor politice cu regulile ºi normeleconstituþionale reprezintã însã conþinutul a ceea poate fi numit sferã extracon-stituþionalã sau stadiu post-constituþional al elaborãrii regulilor ºi cred cã el con-stituie apanajul unei culturi politice consolidate ºi a unei democraþii parlamen-tare consolidate.


————————34 Aºa cum, de altfel, propunea RAPORTUL CPARPCR, loc. cit., p. 19.35 Vezi în acest sens Juan Jose Linz, „The Perils of Presidentialism“, în Journal of Democracy, vol. I, nr.1, January 1990, p. 63.

În aceastã logicã consider cã opþiunea constituþionalã din 1991 pentru semi-prezidenþialismul slab a fost întemeiatã ºi cã repunerea ei în discuþie se impunea fi condiþionatã de renunþarea la perspectiva agonistã în favoarea celei propriiîn fond semiprezidenþialismului consolidat de inspiraþie francezã, anume echi-librul puterii ºi prevenirea comportamentului prezidenþial autocratic. O Consti-tuþie materialã care sã stabileascã în mai mare mãsurã decât cea formalã carac-terul consolidat al semiprezidenþialismului, ca în cazul Franþei, se impune a ficonstruitã în timp în România pe baza normelor ºi a unei perspective de conlu-crare politicã.

BIBLIOGRAFIEConstituþia României din 1991 ºi 2003, www.constitutia.ro/ - 21k.Karpiñski, Jakub, „Republici numerotate“ în A.B.C.-ul democraþiei, traducere din limba polonã deConstantin Geambaºu, Bucureºti, Humanitas, 1993.Katz, Richard S., „Party Government and Its Alternatives“ în vol. Richard S. Katz (editor), PartyGovernments. European and American Experiences, Berlin, New York, Walter de Gruyter,1987, p. 1-26.Lijphart, Arend, Modele ale democraþiei. Forme de guvernare ºi funcþionare în treizeci ºi ºase deþãri, traducere din limba englezã de Cãtãlin Constantinescu, prefaþã la ediþia în limba românãde Lucian-Dumitru Dîrdalã, Iaºi, Polirom, 2000.Linz, Juan Jose, „The Perils of Presidentialism“, în Journal of Democracy, vol. I, nr.1, January1990, p. 51-69.Nica, Constantin, Liberalismul din România — teorie ºi practicã, vol. IV — Renaºterea libera-lismului ºi a pluralismului democratic, Bucureºti, Editura Institutului de ªtiinþe Politice ºi Re-laþii Internaþionale, 2008.Pasquino, Gianfranco, Curs de ºtiinþã politicã, traducere de Aurora Martin, prefaþã de GheorgheLencan Stoica, Iaºi, Institutul European, 2002.RAPORT al Comisiei Prezidenþiale de Analizã a Regimului Politic ºi Constituþional din România— Pentru consolidarea statului de drept — 14 ianuarie 2009, www.presidency.ro/static/ordine/CPARPCR/Raport_CPARPCR.Sartori, Giovanni, Ingineria constituþionalã comparatã. Structuri, stimulente ºi rezultate, tradu-cere de Gabriela Tãnãsescu ºi Irina Mihaela Stoica, prefaþã la ediþia româneascã de GheorgheLencan Stoica, Iaºi, Institutul European, 2008.


SEMNIFICAÞII ALE CONSTITUÞIILOR ROMÂNIEIGHEORGHE LENCAN STOICA*

Abstract. This conference discusses the problem of the relationshipsbetween a good government, good institutions, and a good Constitution.The author is especially interested in the modernization process ofRomanian politics in its correlation with actual European integration.Keywords: political institutions, Constitution, modernization, goodgovernment.

În spaþiul dintre Dunãre ºi Carpaþi, de peste 150 de ani se vorbeºte despremodernizare. Orice am putea înþelege prin modenizare, ea înseamnã o adaptarea formelor de organizare instituþionalã la cele ale Occidentului european, semni-ficã de-a dreptul crearea sau fondarea unor instituþii ºi norme constituþionale. Erade fapt un fel de tranziþie spre Europa ºi se poate spune chiar cã, de peste unsecol ºi jumãtate, la noi a fost o... tranziþie continuã. În acest context s-a vorbitfoarte mult în cultura noastrã despre „forme fãrã fond“, despre o întârziere isto-ricã a instituþiilor româneºti, despre formele noi „neadaptate la fondul românesc“ºi ale condiþiilor pentru depãºirea întârzierii noastre. În epocã, în fapt, adaptareala instituþiile europene echivala cu procesul de „sincronizare“. Prin urmare, Ro-mânia s-a vrut a fi contemporanã cu Europa. În fine, se vorbea ºi s-a vorbit foartemult, cum se ºtie; au apãrut chiar ºi opere celebre care reflectau bine o asfel desituaþie. Ne amintim cu toþii de Caragiale, cu personajele sale ilustre din „Oscrisoare pierdutã“. Marele dramaturg ironiza pe atunci existenþa unei obsesii, ºianume: Europa.Dar o tranziþie ºi o modernizare a instituþiilor politice au fost realizate în liniimari înainte de anii ’30. Într-adevãr, între cele douã rãzboaie, s-a putut vorbidespre o modernizare ºi o anumitã stabilitate instituþionalã. Se pune însã astãziîntrebarea fireascã: de ce nu s-a menþinut o asemenea stabilitate?De aceea, se impune nevoia unor clarificãri. Încercãm ºi noi, în acest sens, sãexprimãm un punct de vedere asupra unei astfel de probleme, însã, înainte de ao face, ar trebui sã amintim cã rãspunsul s-ar putea da deja înainte chiar de oprimã analizã ºi care s-a repetat deseori: vinovaþi au fost mereu strãinii— turcii,


————————* Prof. univ. dr. la Facultatea de ªtiinþe Politice a Universitãþii din Bucureºti, cercetãtor ºtiinþific principalgradul II la ISPRI.

germanii, ruºii (îndeosebi bolºevicii) etc. Dar, dacã în secolul al XVIII-lea, tradi-þionaliºtii, conservatorii ºi alþii transformau „înapoierea istoricã“ într-un argu-ment ce þinea de particularitatea ºi specificitatea noastrã, în secolul urmãtorcauza tuturor relelor noastre istorice era atribuitã strãinilor. ªi, poate într-o anu-mitã mãsurã, lucrurile erau într-adevãr astfel. Dar nu au fost comuniºtii, nici altãforþã strãinã care au anulat, în 1938, Constituþia din 1923. Au fãcut-o într-adevãrcomuniºtii zece ani mai târziu, dar aceasta este o altã problemã. Însã origineaproceselor de instabilitate constituþionalã este îndepãrtatã. Dupã aceste consi-deraþii, sã trecem la subiectul propriu-zis al intervenþiei noastre.Sã vorbim deci despre Constituþie ºi de instituþii întrucât nu se poate vorbi ºinu se poate face o bunã politicã fãrã a vorbi de instituþii. Însã, ceea ce e impor-tant pentru noi, este necesitatea unei schimbãri a modului de a face politicã. ªio bunã politicã înseamnã legi bune, iar legile bune înseamnã instituþii bune. ªimã întreb, ºi poate ar fi oportun sã ne întrebãm cu toþii, avem astãzi în Românialegi bune? Dacã sunt bune, de ce trebuie sã le schimbãm din nou?În raport însã cu nevoia unor legi mai bune, voi face apel la cuvintele unuimare clasic al studiului politicii, reamintind ce spunea el în Discursuri...(estevorba despre Machiavelli): „Exemplele bune se nasc dintr-o educaþie bunã, oeducaþie bunã din legi bune, ºi legile bune din acele acþiuni pe care mulþi le nu-mesc fãrã a se gândi prea mult, pentru cã cine se gândeºte bine la raþiunile lor dea fi va descoperi cã ele nu au generat nici un exil sau violenþã în dauna bunurilorcomune, ci mai curând a legilor ºi a deciziilor în avantajul libertãþilor publice“1.Iar acelaºi mare clasic a pronunþat urmãtoarele cuvinte: „Nu aº dori sã trãiescîntr-o patrie în care legile pot mai puþin decât oamenii“. O „traducere“ mai mo-dernã a cuvintelor marelui florentin ar suna astfel: „Nimeni nu e mai presus delege“. ªi, cum decurge în mod logic de aici, întrucât nimeni nu este mai presusde lege, ar trebui ca instituþiile statului sã funcþioneze în mod corect. Întâlnimastfel aici chintesenþa politicii (rolul instituþiilor), cum spunea de altfel ºi JohnPlamenatz: „Obiectul de studiu propriu politicii nu este omul, ci instituþiile sale“.De altfel, dupã cum se ºtie, instituþiile se bazeazã pe reguli ºi pe legi. De aici de-rivã ºi necesitatea unei legi fundamentale, necesitatea deci a unei Constituþii. ÎnRomânia, existã o istorie a dezvoltãrii constituþionale. La început, au fost Regu-lamentele organice, însã pânã acum în þara noastrã au fost redactate 10 consti-tuþii, regulamente sau legi fundamentale, oricum le-am numi. Instabilitatea insti-tuþionalã îºi trage originile sale, cred, chiar din acest fapt. Fiecare regim ºi-a avutpropria sa constituþie, iar regimul existent înainte de 1990 a avut mai mult de 3constituþii. ªi e nevoie sã amintim în acest context cã S.U.A. au aceeeaºi consti-tuþie de mai mult de 200 ani, este vorba de Constituþia americanã din 1787.Constituþia, ca ºi reforma sa, este un lucru extrem de complex, o acþiune demare responsabilitate ºi seriozitate. În acest proces de reformã sau de perfecþio-nare ne aflãm, dupã unii, ºi astãzi2. Însã pentru a da un mai mare relief celor

56 GHEORGHE LENCAN STOICA 2

————————1 Niccoló Machiavelli, Discorsi sopra la prima deca di Tito Livio, Tomo I, Roma, Salerno Editrice, 2001,p. 35.2 Vezi „Raportul Comisiei Prezidenþiale deAnalizã a Regimului Politic ºi Constituþional“, februarie, 2009.

spuse mai sus, mã voi sprijini din nou pe cuvintele clasicilor. Aristotel, în Poli-tica sa, scrisã de mai mult de 2000 de ani, ne avertiza cã „a corija o Constituþienu înseamnã sã faci o acþiune minorã, este la fel ca ºi când o realizezi primaoarã“. ªi dacã ne referim la „forþa“ ºi la „importanþa“ unei constituþii, conside-rãm sugestiv sã reamintim cuvintele unui jurist american — este vorba despre E.S. Corwin — care spunea: „Infailibilitãþii Papei i s-a substituit, prin intermediulReformei, Biblia, puterii suveranului, prin intermediul Revoluþiei americane,aceea a unui petec de hârtie“3. Dar ce este o constituþie? Profesorul GiovanniSartori, în cunoscuta sa carte intitulatã Elemente de teorie politicã, de mai multeori tipãritã în Italia, afirmã cã ea semnificã „o structurã a societãþii politice, orga-nizatã prin intermediul legilor, cu scopul de a limita caracterul arbitrar al puteriiºi a o supune controlului dreptului“4.Dacã acceptãm o asemenea definiþie a termenului de constituþie, ar fi intere-sant, pentru a înþelege mai bine ce semnificaþie are constituþia în viziunea luiSartori, sã examinãm ºi clasificarea fãcutã de cunoscutul autor. Astfel, în carteasa Ingineria constituþionalã comparatã, el preia clasificarea lui Loewenstein,potrivit cãruia constituþiile ar fi: a) garantiste (constituþii în sens propriu); b) con-stituþii nominale; c) constituþii de faþadã (sau pseudoconstituþii)5.a) Numai cele din prima categorie sunt cu adevãrat constituþii în sens modern,deoarece, cum vom vedea imediat, cele nominale ºi, mai ales, pseudoconstitu-þiile, nu acoperã pe deplin conþinutul termenului „constituþie“; b) Constituþiilenominale, cum se observã ºi din expresia lingvisticã, sunt numai cu numele. Elesunt bazate pe ideea cã „legea fundamentalã e voinþa suveranului“. E un faptcare echivaleazã cu constituþiile „organizatorice“ sau cu regulile care organi-zeazã, dar nu limiteazã exercitarea puterii într-un stat concret. Se susþine adeseacã simpla „reglementare“ ar fi prin sine o limitare, dar aici nu avem de-a facedeloc cu sensul de garantare a drepturilor: de exemplu, armatele sunt ordonate(organizate) mult mai bine, dar nu-i protejeazã pe subordonaþi în raport cu supe-riorii. Asemenea constituþii (nominale) descriu un sistem de putere care e fãrãlimite ºi fãrã control. Un caz aparte îl constituie Constituþia germanã din anii’30; c) constituþiile de faþadã se disting de cele nominale pentru cã ele „par“adevãrate „constituþii“, ceea ce le distinge de cele adevãrate, adicã garantiste6,adicã acel aspect care þinteºte libertãþile ºi drepturile destinatarilor acelor norme.În aceastã privinþã, ea rãmâne literã moartã. Exemple faimoase sunt constituþiilesovietice (dar ºi cea a lui Ceauºescu), pe care le cunoaºtem cu toþii. Trebuie sãfacem aici o precizare de fond, adicã faptul cã cele douã tipuri de constituþie dinclasificarea lui Loewenstein (Puterea politicã ºi procesul de guvernare) reven-dicã un caracter educativ, moralizator, în timp ce adevãratele constituþii nu au caobiectiv nici un scop educativ, ºi chiar dacã existã un oarecare efect educativ, în

3 SEMNIFICAÞII ALE CONSTITUÞIILOR ROMÂNIEI 57

————————3Antonio Cantaro, Federico Petrangeli, Guida alla Costituzione e alla sua riforma, Roma, Editori Riuniti,1997, p. 134.4 Giovanni Sartori, Elementi di teoria politica, Bolognia, Il Mulino, 1987, p. 25.5 K. Loewenstein, Political Power and the Governmental Process, Chicago, University of Chicago Press,1965, p. 147-148.6 Giovanni Sartori, Ingineria constituþionalã comparatã. Structuri, stimulente ºi rezultate, traducere deGabriela Tãnãsescu ºi Irina Mihaela Stoica, Iaºi, Institutul European, 2008, p. 315-316.

mod sigur scopul educativ nu e „raþiunea esenþialã“ a unei asemenea constituþii.Aceste distincþii, afirma ºi profesorul Giovanni Sartori, sunt foarte importante,întrucât astfel se demonstreazã în mod clar cã, dacã se refuzã accepþiunea garan-tistã specificã unei constituþii, nu e posibilã depãºirea unei linii de demarcaþieîntre „constituþie“ ºi „guvernul constituþional“. În cazul în care, de exemplu, oconstituþie rãmâne literã moartã, avem de-a face cu un guvern neconstituþional.Am insistat asupra acestor distincþii pentru ca sã rezulte cu claritate faptul cãîntotdeauna în problemele de constituþie ºi de analizã politicã o oarecare precizieterminologicã este extrem de importantã. ªi, dacã repet ºi eu ceea ce au repetatalþii, e ºi pentru cã în practica politicã realã ºi în constituþia de la noi se întâlnescmulte din referirile clarificatoare sus-menþionate.Se discutã astãzi din nou despre constituþie, despre o modificare a acesteia.Sunt însã multe probleme, se doreºte instituirea unui regim prezidenþial. Însã, înurmã cu opt ani, unul dintre cei mai autorizaþi specialiºti, politologul GiovanniSartori, aprecia favorabil constituþia româneascã ºi, îndeosebi, rolul preºedin-telui: „opinia mea este cã sistemul politic românesc este un sistem parlamentarcaracterizat de un ºef al statului puternic (dar nu suficient de puternic pentru amodifica natura parlamentarã a sistemului), a cãrui forþã provine din legitimita-tea popularã ºi, bineînþeles, dintr-o serie de dispoziþii constituþionale de susþinere“.Rezultã de aici o idee importantã, ºi anume aceea cã numai o bunã constituþiepoate fi garantul legilor bune ºi acesta poate reprezenta cadrul organizatoric alinstituþiilor bune ºi funcþionale în spaþiul românesc. Cum este bine cunoscut, in-stituþiile stabilesc acele standarde normative cu privire la ceea ce trebuie sã aº-tepte actorii sociali sau membrii unei comunitãþi, a ceea ce poate fi demn de în-credere, la datoriile ºi drepturile pe care le au în conformitate cu poziþia lor etc.Instituþiile îndeplinesc o funcþie socializantã în mãsura în care ele orienteazã ºireglementeazã comportamentele indivizilor care le compun. Ele desfãºoarã unrol „preceptiv“, în sensul de a impune un anumit precept, normã, regulã etc. Înacest sens bunii cetãþeni fac bune instituþii, iar bunele instituþii sunt bune în mã-sura în care produc ºi formeazã buni cetãþeni sau mai buni, în sensul cã se simtactivi în asemenea instituþii, nu li se opun, nu se simt „strãini“ în raport cu ele.Bunele instituþii dezvoltã un simþ al legalitãþii ºi contribuie la adoptarea ºiconsolidarea acelor aºteptãri cognitive sau intuiþii morale din care ele însele îºitrag originea. Funcþia „preceptivã“ sau hegemonicã pe care instituþiile (care ope-reazã cu succes) o desfãºoarã are în linii mari un caracter negativ. Ne putem în-treba în ce moment ºi unde existã toate acestea în România de astãzi. În acelaºitimp, instituþiile furnizeazã actorilor sociali standardele sociale consolidate înprivinþa preferinþelor ºi a obiectivelor autorizate ºi care aºteaptã autorizarea(aprobarea). Prezenþa sau absenþa ambelor “inele” operative de feed-back —disciplina ºi autorizarea — reprezintã primul examen prin intermediul cãruiaputem vedea dacã un cadru social sau politic e sau nu e o instituþie.Calitatea instituþiilor poate fi analizatã ºi din perspectiva unui alt examen: in-stituþiile nu trebuie sã aibã ca obiectiv numai însãrcinãrile pe care le putem numi“socializare congruentã“, mai curând trebuie sã funcþioneze ºi în maniera„convenabilã“, adicã trebuie sã controleze funcþiile sau misiunile stabilite de ea

58 GHEORGHE LENCAN STOICA 4

însãºi, sau trebuie sã fie compatibile cu prevederea de resurse de care depinde ºicare trebuie sã fie extrase din ambientul sãu.O instituþie care funcþioneazã bine îi îndepãrteazã pe actorii sãi de consi-deraþiile finaliste sau strategice în mãsura în care existã încrederea cã un curs alacþiunii finaliste sau strategice poate duce la rezultate benefice sau cel puþintolerabile. Odatã ajunse la aceºti parametri, instituþiile funcþioneazã ca un “pilotautomat“.Sã o spunem, cu o expresie adesea utilizatã, cã în acel caz instituþiile arfuncþiona „nemþeºte“, adicã într-o manierã regulamentarã. Un asemenea mod dea vedea lucrurile, când ne referim la instituþii, adicã luând în considerare sociali-zarea internã ºi eficacitatea externã, consolidarea credinþelor ºi obiceiurilor, pede o parte, ºi atingerea obiectivelor, pe de altã parte, e în deplinã concordanþã cu„ideile“ ºi „optica“ lui Max Weber, cu conceptul de „integrare sistemicã“ al luiLipset (1981), de „legitimare sau eficacitate“ al lui Habermas (1981) etc.În alþi termeni, se poate afirma cã, numai þinând seama de asemenea exigenþene-am bucura de stabilitate instituþionalã, am putea evita eludarea normelor, amputea face ca excepþia sã nu devinã regulã.Ideea mea de bazã e cã toate aceste aspiraþii pot deveni realitate numai ple-când de la realizarea unei bune constituþii, în consonanþã cu exigenþele europene.„Tipurile ideale“ de instituþii pe care le-am prezentat mai înainte sunt în perfectacord cu valorile europene. Se pot însã aceste modele implanta ºi pe solulromânesc?

BIBLIOGRAFIECantaro, Antonio, Petrangeli, Federico, Guida alla Costituzione e alla sua riforma, Roma, Editori

Riuniti, 1997.Loewenstein, Karl, Political Power and the Governmental Process, Chicago, University of

Chicago Press, 1965.Machiavelli, Niccoló, Discorsi sopra la prima deca di Tito Livio, Tomo I, Roma, Salerno Editrice,

2001;„Raportul Comisiei Prezidenþiale de Analizã a Regimului Politic ºi Constituþional“, februarie,

2009.Sartori, Giovanni, Elementi di teoria politica, Bolognia, Il Mulino, 1987.Sartori, Giovanni, Ingineria constituþionalã comparatã. Structuri, stimulente ºi rezultate, tradu-

cere de Gabriela Tãnãsescu ºi Irina Mihaela Stoica, Iaºi, Institutul European, 2008.

5 SEMNIFICAÞII ALE CONSTITUÞIILOR ROMÂNIEI 59

RAPORTUL DINTRE PREªEDINTELE ROMÂNIEIªI ADMINISTRAÞIA PUBLICÃ. REGIMUL JURIDICAL STÃRILOR ªI SITUAÞIILOR EXCEPÞIONALEDOREL BAHRIN*

Abstract. The paper aims to clarify the link between the public adminis-tration and the institution of head of state in Romania, making the diffe-rence between public authorities able to participate to the public adminis-tration process and the authorities that actively participate within thepublic administration.For instance, the head of state (alongside the Government, state publicadministration, autonomous public administration and local public admi-nistration) participate to the public administration process, but in theRomanian constitutional system (parliamentary republic or of „diluted“semi-presidential type), the President, who, although issues some admi-nistrative acts, does not coordinate or run the public administration, thisfunction being an exclusive attribute of the Romanian Government.But, in exceptional states (state of emergency, state of siege, state of mobi-lization or state of war), the attributes of the Romanian President becomesimilar to those of a classical semi-presidential regime. These characte-ristics, specific to the Romanian semi-presidential regime, become ele-ments of conceptual tackle that are investigated in this analysis.Keywords: exceptional state, presidential prerogatives, public adminis-tration, Romanian constitutional system.

1. Consideraþii introductiveRegimul juridic al stãrilor excepþionale nu este încã pe deplin fundamentat înlegislaþia românã. Dacã regimul stãrii de urgenþã ºi al stãrii de asediu au benefi-ciat de o oarecare atenþie, impusã în principal de unele evenimente excepþionale(a se vedea mineriada din anul 1999) ºi de reglementãrile internaþionale în do-meniu, regimul stãrii de mobilizare ºi al stãrii de rãzboi sunt practic încã neregle-mentate printr-o lege cadru. Subliniem faptul cã sunt încã multe rãmâneri înurmã, iar legile (chiar ºi legea fundamentalã) au fost ºi sunt nuanþate funcþie depersonajele politice aflate la un moment dat în fruntea þãrii ºi mai puþin de exi-


————————* Lector universitar la Facultatea de ªtiinþe Politice, Sociologie ºi Relaþii Internaþionale a Universitãþii„Hyperion“.

genþele mediului de securitate internaþional. Întâmplãtor sau nu, în unele þãri ve-cine cu România ºi în unele þãri din vecinãtatea apropiatã se constatã o creºterea interesului pentru reglementãri noi ºi detaliate ale domeniului. Chiar ºi româniide peste Prut au contribuþii notabile privind legislaþia în domeniu1.La aspectele prezentate se mai adaugã ºi particularitatea româneascã de abeneficia de un regim constituþional semiprezidenþial „diluat“, în fapt, un regimparlamentar care a indus în permanenþã tensiuni între cele douã instituþii ale pu-terii executive ºi ºovãieli legislative atunci când s-a încercat reglementarea pefond a domeniului.2. Delimitãri conceptuale.Atribuþiile Preºedintelui în sfera administraþiei publice

Caracteristicile esenþiale ale unui regim semiprezidenþial de tip clasic (ex.modelul francez) privind puterile preºedintelui sunt: ºeful statului împarte pu-terea executivã cu primul-ministru (codecizie în problemele importante privindguvernarea ºi administrarea treburilor statului); numeºte ºi poate cere demisiaprim-ministrului sau o poate determina provocând alegeri anticipate când apre-ciazã cã situaþia politicã îi este favorabilã; are importante prerogative în pro-cesul legiferãrii.Cât priveºte regimul constituþional românesc — republicã parlamentarã —trebuie fãcutã diferenþa între autoritãþile care realizeazã administraþia publicã ºiautoritãþile care fac parte din administraþia publicã. Faptul cã unii specialiºti îndomeniu situeazã Preºedintele României în cadrul administraþiei publice poateavea fie o conotaþie cu iz politic, pentru „capacitarea“ instituþiei, fie este rezulta-tul unei preluãri nenuanþate din doctrina francezã. Alegerea ºefului statului prinsufragiu universal nu este un argument pentru a defini regimul constituþional ro-mânesc ca fiind semi-prezidenþial „atenuat“ (cum încearcã sã-l defineascã uniispecialiºti în domeniu). Apreciem cã adevãratele motive pentru care a fost stipu-latã în Constituþie aceastã prevedere au fost acelea de a „potenþa“ lista candida-þilor partidului pe a cãrui listã candida preºedintele, ceea ce nu mai este de ac-tualitate, alegerile generale fiind decalate faþã de cele prezidenþiale (ºi în Bul-garia, de exemplu, ºeful statului este ales prin sufragiu universal, iar Bulgariaeste republicã parlamentarã — art. 1 alin. 1 din Constituþia Bulgariei).Din acest punct de vedere, ºeful statului realizeazã, alãturi de Guvern, deadministraþia publicã de stat, administraþia publicã autonomã ºi administraþia lo-calã, administraþia publicã. În acest context, Preºedintele emite acte administra-tive cu caracter individual sau normativ (în special în stãrile excepþionale, darnu numai, ca de exemplu în caz de organizare a referendumului naþional declan-ºat prin emiterea unui decret prezidenþial). Actuala Constituþie nu permite însãsubordonarea administrativã a autoritãþilor publice centrale sau teritoriale insti-tuþiei prezidenþiale2.

2 RAPORTUL DINTRE PREªEDINTELE ROMÂNIEI ªI ADMINISTRAÞIA PUBLICÃ 61

————————1 Dorel Bahrin, Sistemul decoraþiilor militare, Bucureºti, Editura Economicã, 2005, p. 146-157.2 Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I, Bucureºti, Editura All Beck, 2005.

3. Situaþiile excepþionale ºi stãrile excepþionale — noþiuni generaleEste necesar sã subliniem diferenþele dintre urmãtoarele noþiuni: situaþii ex-cepþionale (situaþia de crizã, situaþia de alertã, situaþia de urgenþã)3 ºi stãrile excep-þionale (starea de urgenþã, starea de asediu, starea de mobilizare, starea de rãzboi)4.Situaþiile excepþionale reprezintã evenimente deosebite, cu caracter nonmi-litar, care prin amploare ºi intensitate ameninþã viaþa ºi sãnãtatea populaþiei,mediul înconjurãtor, valorile materiale ºi culturale importante.Stãrile excepþionale privesc situaþii de crizã ce impun mãsuri excepþionalecare se instituie în cazuri determinate de apariþia unor pericole grave la adresaapãrãrii þãrii ºi securitãþii naþionale, a democraþiei constituþionale ori pentru pre-venirea, limitarea sau înlãturarea urmãrilor unor dezastre.Noþiunea de stare de urgenþã trebuie deci delimitatã, atât sub raportul impor-tanþei mãsurii luate, al gravitãþii situaþiei, cât ºi al autoritãþii care o declarã (insti-tuie), de noþiunea de situaþie de urgenþã.Situaþiile de urgenþã se gestioneazã funcþie de gravitatea ºi zona afectatã, destructuri specializate ale administraþiei publice centrale sau locale, dupã caz, re-zolvarea evenimentelor excepþionale încadrate la situaþii de urgenþã fiind unatribut exclusiv al administraþiei publice ºi al decidenþilor de la nivel central (gu-vernamental) ºi local. Starea de urgenþã reprezintã o situaþie de crizã complexãce implicã mãsuri excepþionale ºi poate fi instituitã numai de Preºedintele Ro-mâniei, prin decret prezidenþial, sub condiþia contrasemnãrii decretului de Pri-mul-Ministru ºi a validãrii actului respectiv de Parlament, printr-o hotãrâre emi-sã în acest sens în termen de 5 zile de la instituirea acesteia.Funcþie de agravarea situaþiei sau de evoluþia evenimentelor deosebite, sepoate trece de la situaþia de urgenþã la starea de urgenþã ori se poate institui directstarea de urgenþã.Starea de asediu reprezintã ansamblul de mãsuri excepþionale de naturã poli-ticã, militarã, economicã, socialã ºi de altã naturã aplicabile pe întreg teritoriulþãrii ori în unele unitãþi administrativ-teritoriale, instituite pentru adaptareacapacitãþii de apãrare a þãrii faþã de pericole grave, actuale sau iminente, careameninþã suveranitatea, independenþa, unitatea ori integritatea teritorialã a statului.Starea de urgenþã reprezintã ansamblul de mãsuri excepþionale de naturã poli-ticã, economicã ºi de ordine publicã aplicabile pe întreg teritoriul þãrii sau înunele unitãþi administrativ-teritoriale care se instituie în urmãtoarele situaþii:a) existenþa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea na-þionalã ori funcþionarea democraþiei constituþionale;b) iminenþa producerii ori producerea unor calamitãþi care fac necesarã pre-venirea, limitarea sau înlãturarea, dupã caz, a urmãrilor unor dezastre.Starea de mobilizare (parþialã sau totalã), având la bazã un proces planificatdin timp ºi asigurat multilateral, reprezintã ansamblul de mãsuri de trecere orga-nizatã a economiei naþionale, teritoriului, populaþiei ºi forþelor din sistemul na-þional de apãrare de la starea de pace la starea de rãzboi.

62 DOREL BAHRIN 3

————————3 Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naþional de Management al Situaþiilorde Urgenþã.4 Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stãrii de asediu ºi regimul stãrii de ur-genþã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.

Starea de rãzboi reprezintã regimul instituit pe întreg teritoriul þãrii, în cazulnotificãrii declaraþiei de rãzboi sau al unei agresiuni armate împotriva Românieiºi/sau a aliaþilor sãi, în scopul apãrãrii suveranitãþii, independenþei, unitãþii, inte-gritãþii teritoriale ºi al respectãrii obligaþiilor asumate de România prin tratateleinternaþionale la care este parte.4. Regimul juridic al stãrilor excepþionale. Rolul ºefului statuluiConform Legii nr. 257/2007 privind hrãnirea, echiparea, asigurarea medicalãº.a. pe timpul stãrii de mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenþã, art. 1:„Starea de mobilizare ºi de rãzboi se declarã, iar starea de asediu ºi de urgenþãse instituie potrivit legii“5.Având în vedere cã în procesul trecerii de la o stare la alta (de exemplu, de lastarea de urgenþã la starea de asediu) creºte gradul de transfer al unor competenþede la nivel legislativului cãtre ºeful statului (dar ºi de la Prim-Ministru la ºefulstatului — aspect mai puþin abordat), devine evident cã legiuitorul constituant aconceput instituþia ºefului statului ca aparþinând (doar pe timp de pace) unui re-gim semiprezidenþial „diluat“.a) Regimul stãrii de urgenþã ºi de asediuProblema declarãrii stãrii de urgenþã ºi a stãrii de asediu este deosebit decomplexã ºi de o mare responsabilitate. Sistemul juridic românesc, aflat în cursde stabilizare, nu a reuºit pânã în prezent sã reglementeze pe deplin, în mod clarºi fãrã echivoc instituirea stãrilor excepþionale. Apreciem cã legislaþia existentãîn prezent în þara noastrã nu expliciteazã, în mod coerent, modul de trecere de lao stare la alta ºi regulile prin care fiecare instituþie sã-ºi cunoascã în mod claratribuþiile.Pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgenþã, exerciþiul unor drepturi ºilibertãþi fundamentale ocrotite de prevederile constituþionale poate fi restrâns,cu excepþia drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale, numai în mãsura încare situaþia o cere ºi cu respectarea art. 53 din Constituþia României (privitor larestrângerea unor drepturi ºi libertãþi).Constituþia îi acordã competenþã exclusivã preºedintelui þãrii, care instituie,potrivit legii, prin decret prezidenþial, starea de asediu sau starea de urgenþã înîntreaga þarã ori în unele localitãþi ºi pentru care solicitã Parlamentului încuviin-þarea mãsurii adoptate în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. Înainte de emitereaacestui act juridic, care va fi publicat imediat de mass-media ºi adus la cunoº-tinþa cetãþenilor, Preºedintele convoacã imediat Consiliul Suprem de Apãrare aÞãrii ºi analizeazã situaþia creatã. În urma acestei analize, se va emite un decretcu mãsurile ce se impun a fi luate în întreaga þarã sau numai în regiunea (zona)afectatã. Decretul se difuzeazã prin mass-media în cel mult 2 ore de la semnare,fiind transmis în mod repetat în primele 24 de ore de la emitere ºi va cuprinde:elementele prevãzute de Ordonanþa de Urgenþã nr. 1/1999 art. 146.


————————5 Legea nr. 257/2007 privind hrãnirea, echiparea, asigurarea medicalã, precum ºi cu tehnicã, produse ºimateriale de resort a personalului din sistemul de apãrare, ordine publicã ºi securitate naþionalã, pe timpul stãriide mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenþã.6 Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stãrii de asediu ºi regimul stãrii de urgen-þã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.

Dacã Parlamentul nu se aflã în sesiune, acesta este convocat de drept în celmult 48 de ore de la instituirea stãrii respective ºi funcþioneazã pe toatã durataacesteia. Solicitarea Preºedintelui cãtre Parlament, ulterioarã evenimentului,pentru acceptarea mãsurii luate, poate sã nu fie aplicatã, situaþie în care mãsuriledispuse îºi vor înceta aplicabilitatea.În situaþia în care Parlamentul nu încuviinþeazã starea instituitã, PreºedinteleRomâniei revocã de îndatã decretul, mãsurile dispuse încetându-ºi aplicabilitatea.În funcþie de evoluþia situaþiilor de pericol, Preºedintele României, cu încu-viinþarea Parlamentului, poate prelungi durata stãrii instituite ºi poate extindesau restrânge aria de aplicare a acesteia. Dacã starea de pericol ce a determinatinstituirea înceteazã înaintea termenului stabilit, stoparea aplicãrii stãrilor excep-þionale se face tot prin decret prezidenþial.În termen de 60 de zile de la încetarea stãrii de asediu sau a stãrii de urgenþã,Preºedintele României prezintã Parlamentului o informare asupra evenimentelorcare au determinat instituirea acestora, acþiunile întreprinse ºi mãsurile necesareprevenirii unor astfel de situaþii.Principalele instituþii abilitate prin lege sã conducã ºi sã coordoneze activitã-þile ºi mãsurile de aplicare a prevederilor legii privind stãrile excepþionale suntConsiliul Suprem de Apãrare a Þãrii, Ministerul Apãrãrii, Ministerul Internelorºi Reformei Administrative, Comitetul Naþional pentru Situaþii de Urgenþã, pre-cum ºi alte instituþii sau autoritãþi publice centrale sau locale (prefecturile etc.).Delegarea de competenþe de la legislativ la executiv, în situaþii excepþionale,este o necesitate derivatã din imperativul oportunitãþii ºi coerenþei mãsuriloradoptate ºi al eficienþei exercitãrii actului de conducere.La instituirea stãrii de asediu sau a stãrii de urgenþã, unele atribuþii ale admi-nistraþiei publice centrale de specialitate ºi ale administraþiei publice locale trecîn competenþa autoritãþilor militare ºi a altor autoritãþi publice, prevãzute în de-cretul de instituire a stãrii de asediu sau de urgenþã. Acest transfer de competenþeîn etape (militarizarea administraþiei publice) se accentueazã în mãsura în carestarea de asediu se transformã în stare de mobilizare sau de rãzboi.Pe timpul instituirii stãrilor excepþionale se pot rechiziþiona de cãtre autori-tãþile în drept bunuri ºi servicii în interes public.Rechiziþia de bunuri ºi prestãrile de servicii reprezintã mãsura excepþionalãprin care organele autoritãþii publice împuternicite prin lege obligã agenþii eco-nomici, instituþiile publice, precum ºi alte persoane juridice ºi fizice la cedareatemporarã a unor bunuri mobile sau imobile, în condiþiile legii7.Coordonarea aplicãrii mãsurilor dispuse prin decretul de instituire a stãrii deasediu revine, în principal, Ministerului Apãrãrii. În cazul instituirii stãrii de ur-genþã, coordonarea aplicãrii mãsurilor dispuse prin decret revine, în principal,Ministerului Internelor ºi Reformei Admisnistrative. Poliþia Comunitarã poate fimilitarizatã, în totalitate sau numai în anumite unitãþi administrativ-teritoriale,desfãºurându-ºi activitatea în subordinea Ministerului Administraþiei ºi Internelor.Pe durata stãrii de urgenþã, autoritãþile ºi instituþiile publice, agenþii econo-mici ºi populaþia sunt obligate sã respecte ºi sã aplice prevederile legale spe-

64 DOREL BAHRIN 5

————————7 Legea nr. 132/1997 privind rechiziþiile de bunuri ºi prestãrile de servicii în interes public, cu modificãriºi completãri ulterioare.

ciale pe domeniu, precum ºi mãsurile dispuse de autoritãþile competente (Hotã-râri CSAT, ordonanþe militare ºi celelalte tipuri de ordine).Subliniem necesitatea ca reglementarea mãsurilor excepþionale referitoare lajustiþie sã-ºi gãseascã expresie în fiecare situaþie în parte, întrucât existã uneoridiferenþe între prevederile penale ºi civile specifice stãrii de urgenþã ºi cele spe-cifice stãrii de asediu, cu influenþe deosebite asupra rãspunderilor instituþiilorlegal abilitate în aplicarea lor8.b) Regimul stãrii de mobilizare ºi al stãrii de rãzboiAºa cum s-a prezentat în introducerea studiului, regimul stãrii de mobilizareºi al stãrii de rãzboi nu sunt încã reglementate prin legi speciale. În acest caz,sediul materiei se regãseºte într-o serie de legi, unele chiar depãºite de realitãþi,respectiv Legea nr. 45/1994 a apãrãrii naþionale a României, în legile ce regle-menteazã pregãtirea teritoriului, economiei ºi a populaþiei pentru apãrare9 ºi înalte legi conexe10. (Deºi atinge doar colateral aceastã problematicã, se poate daca exemplu de tip de lege ce corespunde exigenþelor ºi realitãþilor actuale legeace reglementeazã regimul decoraþiilor militare de rãzboi, respectiv Legea nr.517/2003, care a avut ca iniþiator autorul articolului.)11A ne baza numai pe protecþia asiguratã de statutul de þarã membrã a NATOpoate fi cel puþin o abordare limitatã. Reglementarea, sub multiple aspecte, astãrii de rãzboi (ºi implicit a stãrii de mobilizare), este cu atât mai necesarã cucât, de exemplu, într-un eventual ºi nedorit conflict Est – Vest, ar fi posibil caRomânia, nefiind pe o direcþie strategicã importantã, sã poatã fi ocolitã de dezas-trele rãzboiului, rãmânând sã gestioneze doar starea de rãzboi.Legea nr. 45/1994 reglementeazã în principal acþiunile desfãºurate de fac-torii decidenþi dupã declararea stãrii de rãzboi (regimul rechiziþiilor, înfiinþareaMarelui Cartier General, subordonat direct Consiliului Suprem de Apãrare aÞãrii, regimul prestãrii obligatorii a unor servicii de cãtre populaþie, regimul co-mandamentelor militare de judeþ etc.).Legea defineºte resursele apãrãrii naþionale, care se constituie din: totalita-tea resurselor umane, financiare, materiale ºi de altã naturã, pe care statul le asi-gurã ºi le angajeazã în susþinerea eforturilor de apãrare a þãrii. Celelalte resurse,precum ºi pregãtirea economiei ºi a teritoriului pentru apãrarea naþionalã se asi-gurã în conformitate cu prevederile legilor speciale12.


————————8 Constantin Florea, „Consideraþii privind starea de asediu ºi starea de urgenþã“, în Revista de aplicaþiepentru ofiþeri „Mihai Viteazu“ a Jandameriei Române, nr. 13/2007, p. 9-11.9 Legea nr. 415/2002 privind organizarea ºi funcþionarea Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii, cu modi-ficãrile ulterioare; Legea nr. 477/2003 privind pregãtirea economiei naþionale ºi a teritoriului pentru apãrare;Legea nr. 446/2006 privind pregãtirea populaþiei pentru apãrare.10 Legea nr. 257/2007 privind hrãnirea, echiparea, asigurarea medicalã, precum ºi cu tehnicã, produse ºimateriale de resort a personalului din sistemul de apãrare, ordine publicã ºi securitate naþionalã, pe timpul stãriide mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenþã.11 Dorel Bahrin, Sistemul decoraþiilor militare, Bucureºti, Editura Economicã, 2005, p. 146-157.12 Legea nr. 477/2003 privind pregãtirea economiei naþionale ºi a teritoriului pentru apãrare; Legea nr.481/2004 privind protecþia civilã; Legea nr. 446/2006 privind pregãtirea populaþiei pentru apãrare; Legea nr.257/2007 privind hrãnirea, echiparea, asigurarea medicalã, precum ºi cu tehnicã, produse ºi materiale de resorta personalului din sistemul de apãrare, ordine publicã ºi securitate naþionalã, pe timpul stãrii de mobilizare, derãzboi, de asediu sau de urgenþã; Hotãrârea Guvernului nr. 111/2004 privind organizarea, funcþionarea ºi atri-buþiile Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale.

În caz de mobilizare sau de rãzboi, Guvernul stabileºte prioritãþile pentrucontracte/comenzi ºi alocã resursele în vederea realizãrii cerinþelor urgente, ne-cesare susþinerii efortului de apãrare.Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, împreunã cu ministerele ºicelelalte autoritãþi ale administraþiei publice, elaboreazã proiectul planului demobilizare a economiei naþionale pentru apãrare. Planul de mobilizare a econo-miei naþionale pentru apãrare reprezintã ansamblul de mãsuri ºi acþiuni privindtrecerea economiei de la starea de pace la starea de rãzboi ºi funcþionarea aces-teia în vederea asigurãrii resurselor necesare susþinerii efortului de apãrare. Pla-nul de mobilizare cuprinde responsabilitãþi ºi sarcini obligatorii pentru ministereºi celelalte autoritãþi ale administraþiei publice centrale ºi locale, alte instituþii ºiagenþi economici13.Potrivit prevederilor planului de mobilizare aprobat, Ministerul Finanþelorelaboreazã proiectul bugetului de stat pentru rãzboi, pe baza propunerilor minis-terelor ºi ale celorlalte instituþii cu atribuþii în caz de mobilizare sau de rãzboi,iar punerea în aplicare a planului de mobilizare ºi a execuþiei bugetului de statpentru rãzboi se aprobã de Parlament, pe baza propunerilor Consiliului Supremde Apãrare a Þãrii.Faþã de motivele prezentate, se impune cu necesitate elaborarea de urgenþãa unui pachet de legi în care sã se abordeze sistemic stãrile excepþionale.În concluzie, regimul constituþional românesc se apropie de trãsãturile unuiregim semiprezidenþial autentic doar în perioada existenþei stãrilor excepþionale.

BIBLIOGRAFIEApostol Tofan, Dana, Drept administrativ, vol. I, Editura All Beck, 2005.Bahrin Dorel, Sistemul decoraþiilor Militare, Bucureºti, Editura Economicã, 2005Constantin, Florea, „Consideraþii privind starea de asediu ºi starea de urgenþã“, în Revista deaplicaþie pentru ofiþeri „Mihai Viteazu „ a Jandar-meriei Române, nr. 13/2007.Hotãrârea Guvernului nr. 111/2004 privind organizarea, funcþionarea ºi atribuþiile Oficiului Cen-tral de Stat pentru Probleme Speciale.Legea nr. 132/1997 privind rechiziþiile de bunuri ºi prestãrile de servicii în interes public, cu modi-ficãri ºi completãri ulterioare.Legea nr. 415/2002 privind organizarea ºi funcþionarea Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii, cumodificãrile ulterioare.Legea nr. 477/2003 privind pregãtirea economiei naþionale ºi a teritoriului pentru apãrare.Legea nr. 481/2004 privind protecþia civilã.Legea nr. 446/2006 privind pregãtirea populaþiei pentru apãrare.Legea nr. 257/2007 privind hrãnirea, echiparea, asigurarea medicalã, precum ºi cu tehnicã, pro-duse ºi materiale de resort a personalului din sistemul de apãrare, ordine publicã ºi securitatenaþionalã, pe timpul stãrii de mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenþã.Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naþional de Management al Si-tuaþiilor de Urgenþã.Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stãrii de asediu ºi regimul stãrii deurgenþã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.

66 DOREL BAHRIN 7

————————13 Legea nr. 477/2003 privind pregãtirea economiei naþionale ºi a teritoriului pentru apãrare.

PROBLEMA PREPONDERENÞEI JURIDICULUIASUPRA POLITICULUI ÎN CONSTITUÞIA ROMÂNIEIIONUÞ CIUTACU*

Abstract. Through a comparative analysis of all Romanian constitutionaltexts — ante- communist, communist and post — the article states theprevalence of political order over the juridical one, arguing for reversal ofthis rapport, so that the theory and practice of law not to transform them-selves in an art of arbitrariness.Keywords: juridical norm, rule of law, separation of powers, generalinterest.

Prin preponderanþa juridicului asupra politicului trebuie sã fie exprimat spi-ritul normei juridice, în general, ºi al normei constituþionale, în special. Tocmaide aceea, nu putem începe acest studiu fãrã a evidenþia, o datã în plus, impor-tanþa normei juridice, care reprezintã cel mai important instrument cu caracternormativ al relaþiilor sociale, întrucât ea transformã relaþiile sociale în raporturijuridice. De aceea, este neapãrat necesar sã reamintim cã norma juridicã repre-zintã o regulã de conduitã, generalã ºi obligatorie, al cãrei scop este de a asi-gura ordinea socialã, chiar ºi, în caz de nevoie, prin intermediul forþei coercitivea statului1. În vederea realizãrii acestui deziderat, legiuitorul a confirmat faptulcã, prin intermediul dispoziþiilor art. 6 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 24/20002,orice proiect de lege, ºi cu atât mai mult o normã juridicã aflatã în vigoare, tre-buie sã urmãreascã interesul social ºi sã porneascã de la dezideratele socialeprezente ºi de perspectivã, precum ºi de la insuficienþele legislaþiei în vigoare3.De aici rezultã cã, în momentul elaborãrii unui proiect de lege, trebuie avut învedere interesul general ºi nu interese particulare, deoarece numai pe aceastãcale va putea fi asiguratã ordinea socialã, care, de fapt, reprezintã suma intere-


————————* Lector univ. drd. la Facultatea de ªtiinþe Juridice ºi Administrative a Universitãþii Creºtine „DimitrieCantemir“, Bucureºti.1 A se vedea Nicolae Popa, Teoria generalã a dreptului, Bucureºti, Editura Actami, 1994, p. 152; EugeniuSperanþia, Introducere în filosofia dreptului, ediþia a III-a, revizuitã ºi adãugitã, Cluj, Tipografia „Cartea Româ-neascã“, 1946, p. 327 ºi urm.2 Legea nr. 54 din 27 martie 2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelornormative a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 139 din 31 martie 2000; ulterior, eaa suferit modificãri succesive, fiind republicatã în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 775 din 25august 2004.3 În acest sens, a se vedea dispoziþiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 54/2000.

selor cetãþenilor. În plus, asemenea pericole pot fi evitate cu condiþia ca normajuridicã sã fie formulatã clar, fluent ºi inteligibil, fãrã dificultãþi sintactice ºipasaje obscure sau echivoce4.Dacã studiem cu atenþie anumite dispoziþii ale Constituþiei României, vomobserva, în anumite situaþii, abateri de la aceastã finalitate, inclusiv în cazulnormelor Legii fundamentale. În acest sens, vom stabili drept obiect al studiuluinostru normele constituþionale ce reglementeazã dreptul de proprietate, cate-goriile de legi ºi incompatibilitãþile stabilite în legãturã cu exercitarea funcþiei demembru al Guvernului României.Aºadar, vom începe prin a analiza normele constituþionale care reglemen-teazã dreptul de proprietate, mai exact cele consacrate de art. 44 alin. 1 ºi 2 dinConstituþie5. Aºa cum rezultã din dispoziþiile constituþionale, observãm cã sun-tem în prezenþa unui pleonasm juridic, deoarece este de la sine înþeles faptul cãlimitele ºi conþinutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar proprie-tatea este garantatã ºi ocrotitã în mod egal de cãtre lege, indiferent de titular.Care ar fi interesul inserãrii în textul legii supreme a sintagmelor „stabilite delege“, „în condiþiile legii“ º.a.? A dorit oare legiuitorul ca pe aceastã cale sã în-tãreascã ideea de supremaþie a legii sau sã inducã faptul cã existã o marjã în ca-drul cãreia se poate opera, acþiune ce poate conduce la producerea unor efectediferite în situaþii identice, indiferent dacã ne aflãm în ipoteza aplicãrii sau în ceaa interpretãrii normelor juridice? S-ar pãrea cã existã un sâmbure de adevãr în-trucât, studiind cu atenþie normele constituþionale anterioare, vom observa un re-gres în privinþa redactãrii textului acestora cu privire la dreptul de proprietateîncepând din epoca comunistã6 în raport cu textele constituþionale din 1866, 1923ºi 1938, în sensul cã dispoziþiile constituþionale antecomuniste se caracterizeazãprintr-o exprimare clarã, concisã, care nu necesitã sintagme precum „în condi-þiile legii“, „stabilite de lege“, „ocrotitã de lege“ º.a. în vederea consolidãrii su-

68 IONUÞ CIUTACU 2

————————4 În acest sens, a se vedea dispoziþiile art. 7 alin. 4 din legea nr. 24/2000, pe care legiuitorul le va reluaprin intermediul dispoziþiilor art. 34 alin. 4 din lege, tocmai pentru a evidenþia importanþa acestui aspect.Potrivit dispoziþiilor art. 34 alin. 4 din Legea nr. 24/2000, intitulat „Stilul actelor normative“: „Textul le-gislativ trebuie sã fie formulat clar, fluent ºi inteligibil, fãrã dificultãþi sintactice ºi pasaje obscure sau echivoce.Nu se folosesc termeni cu încãrcãturã afectivã. Forma ºi estetica exprimãrii nu trebuie sã prejudicieze stiluljuridic, precizia ºi claritatea dispoziþiilor.“5 Potrivit dispoziþiilor alin. 1 ºi 2 din ar. 44 al Constituþiei României, aºa cum aceasta a fost revizuitã înanul 2003:„Dreptul de proprietate, precum ºi creanþele asupra statului, sunt garantate. Conþinutul ºi limitele acestordrepturi sunt stabilite de lege.Proprietatea privatã este garantatã ºi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular (...).“6 Potrivit dispoziþiilor art. 8 alin. 1 din Constituþia României din 1948:„Proprietatea particularã ºi dreptul de moºtenire sunt recunoscute ºi garantate prin lege“ (s.n.).Potrivit dispoziþiilor art. 12 din Constituþia din 1952:„Dreptul de proprietate personalã a cetãþenilor Republicii Populare Române asupra veniturilor ºi econo-miilor provenite din muncã, asupra casei de locuit ºi gospodãriei auxiliare pe lângã casã, asupra obiectelorcasnice ºi de uz personal, cât ºi dreptul de moºtenire asupra proprietãþii personale a cetãþenilor sunt ocrotite delege“ (s.n.).Potrivit dispoziþiilor art. 36 alin. 1 din Constituþia din 1965:„Dreptul de proprietate personalã este ocrotit de lege“ (s.n.).Potrivit dispoziþiilor art. 41 din Constituþia României din 1991:„Dreptul de proprietate, precum ºi creanþele asupra statului, sunt garantate. Conþinutul ºi limitele acestordrepturi sunt stabilite de lege (s.n.).(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege (s.n.), indiferent de titular (...).“

premaþiei legii în conºtiinþa socialã7. Este oare necesarã o asemenea acþiune încondiþiile în care avem de a face cu o axiomã, în virtutea cãreia legea, indiferentde natura ei, protejeazã sub forma raporturilor juridice relaþiile sociale?În al doilea rând, vom supune analizei noastre normele constituþionale care

reglementeazã categoriile de legi, ºi anume art. 728 din Constituþia României din1991, care, ca urmare a revizuirii acesteia din anul 2003, va deveni art. 73. În

3 PROBLEMA PREPONDERENÞEI JURIDICULUI ASUPRA POLITICULUI 69

————————7 Potrivit dispoziþiilor art. 19 alin. 1 din Constituþia din 1866:„Proprietatea de ori-ce naturã, precum ºi tote creanþele asupra Statului, sunt sacre ºi neviolabile“ (s.n.).Potrivit dispoziþiilor art. 17 alin. 1 din Constituþia din 1923:„Proprietatea de orice naturã precum ºi creanþele asupra Statului sunt garantate“ (s.n.).Potrivit dispoziþiilor art. 16 alin. 1 din Constituþia din 1938:„Proprietatea de orice naturã, precum ºi creanþele atât asupra particularilor cât ºi asupra Statului, suntinviolabile ºi garantate ca atare“ (s.n.).8 Potrivit art. 72:„Parlamentul adoptã legi constituþionale, legi organice ºi legi ordinare.Legile constituþionale sunt cele de revizuire a Constituþiei.Prin lege organicã se reglementeazã:a) sistemul electoral;b) organizarea ºi funcþionarea partidelor politice;c) organizarea ºi desfãºurarea referendumului;d) organizarea Guvernului ºi a Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii;e) regimul stãrii de asediu ºi al celei de urgenþã;f) infracþiunile, pedepsele ºi regimul executãrii acestora;g) acordarea amnistiei sau a graþierii colective;h) organizarea ºi funcþionarea Consiliului Suprem al Magistraturii, a instanþelor judecãtoreºti, aMinisterului Public ºi a Curþii de Conturi;i) statutul funcþionarilor publici;j) contenciosul administrativ;k) regimul juridic general al proprietãþii ºi al moºtenirii;l. regimul general privind raporturile de muncã sindicale ºi protecþia socialã;m) organizarea generalã a învãþãmântului;n) regimul general al cultelor;o) organizarea administraþiei locale, a teritoriului, precum ºi regimul general privind autonomia localã;p) modul de stabilire a zonei economice exclusive;r) celelalte domenii pentru care, în Constituþie, se prevede adoptarea de legi organice.“Potrivit art. 73:„Parlamentul adoptã legi constituþionale, legi organice ºi legi ordinare.Legile constituþionale sunt cele de revizuire a Constituþiei.Prin lege organicã se reglementeazã:a) sistemul electoral; organizarea ºi funcþionarea Autoritãþii Electorale Permanente;b) organizarea, funcþionarea ºi finanþarea partidelor politice;c) statutul deputaþilor ºi al senatorilor, stabilirea indemnizaþiei ºi a celorlalte drepturi ale acestora;d) organizarea ºi desfãºurarea referendumului;e) organizarea Guvernului ºi a Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii;f) regimul stãrii de mobilizare parþialã sau totalã a forþelor armate ºi al stãrii de rãzboi;g) regimul stãrii de asediu ºi al stãrii de urgenþã;h) infracþiunile, pedepsele ºi regimul executãrii acestora;i) acordarea amnistiei sau a graþierii colective;j) statutul funcþionarilor publici;k) contenciosul administrativ;l) organizarea ºi funcþionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanþelor judecãtoreºti, aMinisterului Public ºi a Curþii de Conturi;m) regimul juridic general al proprietãþii ºi al moºtenirii;n) organizarea generalã a învãþãmântului;o) organizarea administraþiei publice locale, a teritoriului, precum ºi regimul general privind autonomialocalã;p) regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele ºi protecþia socialã;r) statutul minoritãþilor naþionale din România;s) regimul general al cultelor;t) celelalte domenii pentru care în Constituþie se prevede adoptarea de legi organice.“

aparenþã, lucrurile sunt simple, întrucât dispoziþiile constituþionale nu preci-zeazã, cu aceastã ocazie, atribuþiile Camerei Deputaþilor ºi Senatului în materielegislativã. Legiuitorul nu scapã însã din vedere acest aspect, întrucât consacrãasemenea atribuþii prin intermediul dispoziþiilor art. 74 alin. 3 din Constituþie9,care se completeazã prin intermediul dispoziþiilor Regulamentelor Camerei De-putaþilor ºi al Senatului10. La o atentã analizã a dispoziþiilor Regulamentelor

70 IONUÞ CIUTACU 4

————————9 „Guvernul îºi exercitã iniþiativa legislativã prin transmiterea proiectului de lege cãtre Camera compe-tentã sã îl adopte, ca primã Camerã sesizatã.“Anterior revizuirii Constituþiei din anul 2003, aceste atribuþii erau consacrate prin intermediul dispoziþiilorart. 73 alin. 3, potrivit cãrora:„Guvernul îºi exercitã initiaþiva legislativã prin trimiterea proiectului de lege cãtre una dintre Camere.“10 Potrivit art. 92 alin. 8 din Regulamentui Camerei Deputaþilor:„Potrivit art. 75 din Constituþia României, republicatã, se supun spre dezbatere ºi adoptare Camerei Depu-taþilor, ca primã Camerã sesizatã:1. proiectele de legi ºi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaþionaleºi a mãsurilor legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri;2. proiectele legilor organice prevãzute în Constituþia României, republicatã, la:a. art. 31 alin. (5) – Organizarea ºi funcþionarea serviciilor publice de radio ºi televiziune ºi controlulparlamentar al acestora;b. art. 40 alin. (3) – Dreptul de asociere, respectiv incompatibilitatea cu calitatea de membru al partidelorpolitice a unor categorii socioprofesionale;c. art. 55 alin. (2) ºi (3) – Condiþiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare de cãtre cetãþenii români (afost declarat neconstituþional în virtutea Deciziei Curþii Constituþionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005, pu-blicatã înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; ºi-a încetat efectele juri-dice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituþia României, republicatã – s.n.);d. art. 58 alin. (3) – Organizarea ºi funcþionarea instituþiei Avocatului Poporului;e. art. 73 alin. (3) – Categorii de legi;§ lit. e) – organizarea Guvernului ºi a Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii;§ lit. k) – contenciosul administrativ;§ lit. l) – organizarea ºi funcþionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanþelor judecãtoreºti, a Mi-nisterului Public ºi a Curþii de Conturi;§ lit. n) – organizarea generalã a învãþãmântului;§ lit. o) – organizarea administraþiei publice locale, a teritoriului, precum ºi regimul general privindautonomia localã;f. art. 79 alin. (2) – Înfiinþarea, organizarea ºi funcþionarea Consiliului Legislativ;g. art. 102 alin. (3) – Guvernul — rolul ºi structura;h. art. 105 alin. (2) – Incompatibilitãþile cu funcþia de membru al Guvernului;i. art. 117 alin. (3) – Înfiinþarea de autoritãþi administrative autonome;j. art. 118 alin. (2) ºi (3) – Structura sistemului naþional de apãrare, pregãtirea populaþiei, a economiei ºi ateritoriului pentru apãrare, statutul cadrelor militare ºi reglementãri similare referitoare la celelalte componenteale forþelor armate;k. art. 120 alin. (2) – Raporturile cetãþenilor aparþinând unei minoritãþi naþionale cu serviciile publice de-concentrate în unitãþile administrativ-teritoriale, unde respectivele minoritãþi au o pondere semnificativã, înceea ce priveºte utilizarea limbii materne;l. art. 126 alin. (4) ºi (5) – Compunerea Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, regulile de funcþionare ale aces-teia ºi înfiinþarea de instanþe judecãtoreºti specializate în anumite materii;m. art. 142 – Curtea Constituþionalã.“Potrivit art. 88 alin. 7 din Regulamentul Senatului:„Senatul, ca primã Camerã sesizatã, are în competenþã spre dezbatere ºi adoptare proiectele de lege ºipropunerile legislative în domeniile stabilite de art. 75 din Constituþia României, republicatã, dupã cum ur-meazã:1. proiectele de lege ºi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare;2. proiectele legilor organice prevãzute la:— art. 3 alin. (2) – Teritoriul;— art. 5 alin. (1) – Cetãþenia;— art. 12 alin. (4) – Simboluri naþionale;— art. 16 alin. (4) – Egalitatea în drepturi;— art. 44 alin. (2) – Dreptul de proprietate privatã;— art. 70 alin. (1) – Jurãmântul deputaþilor ºi senatorilor;— art. 73 alin. (3) – Categorii de legi:

celor douã Camere, vom observa faptul cã atât Camera Deputaþilor, cât ºi Sena-tul exercitã atribuþiuni de legiferare atât în calitate de primã camerã, precum ºiîn calitate de camerã decizionalã. Care este raþiunea pentru care fiecare dintrecele douã camere poate adopta proiecte de legi organice? Aºa cum rezultã dindispoziþiile Regulamentului Senatului, aceasta poate adopta, în calitate de primãcamerã, anumite categorii de legi organice care, cel puþin pe alocuri, au ca obiectdomenii mult mai importante decât acelea ce revin Camerei Deputaþilor. În plus,tot Senatul poate adopta, în calitate de primã camerã, ºi proiecte de legi ordinare,spre deosebire de Camera Deputaþilor, cãreia îi revin proiectele de legi ºi propu-nerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaþionale ºia mãsurilor legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri. Înaceste condiþii devin legitime întrebãri precum: de ce Camera Deputaþilor ºi Se-natul pot adopta, în calitate de primã camerã, legi organice, care este raportuldintre aceste douã camere ºi, implicit, care este scopul urmãrit prin intermediulacestei reglementãri?Nu în ultimul rând vom supune analizei noastre condiþia juridicã a incompati-bilitãþilor stabilite în legãturã cu exercitarea funcþiei de membru al GuvernuluiRomâniei. În aceastã materie, de-a lungul vremii, legiuitorul constituþional a fostconsecvent11, în sensul cã a permis miniºtrilor sã poatã exercita funcþia de depu-tat sau pe cea de senator. Iatã deci cum calitatea de membru al Guvernului (insti-


————————(continuare)• lit. a) – sistemul electoral, organizarea ºi funcþionarea Autoritãþii Electorale Permanente;• lit. b) – organizarea, funcþionarea ºi finanþarea partidelor politice;• lit. d) – organizarea ºi desfãºurarea referendumului;• lit. f) – regimul stãrii de mobilizare parþialã sau totalã a forþelor armate ºi al stãrii de rãzboi;• lit. g) – regimul stãrii de asediu ºi al stãrii de urgenþã;• lit. h) – infracþiunile, pedepsele ºi regimul executãrii acestora;• lit. i) – acordarea amnistiei sau a graþierii colective;• lit. j) – statutul funcþionarilor publici;• lit. m) – regimul juridic general al proprietãþii ºi al moºtenirii;• lit. p) – regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele ºi protecþia socialã;• lit. r) – statutul minoritãþilor naþionale din România;• lit. s) – regimul general al cultelor;— art. 83 alin. (3) – Preºedintele României — prelungirea mandatului;— art. 136 alin. (3), (4) ºi (5) – Proprietatea;— art. 141 – Consiliul Economic ºi Social.“11 Potrivit dispoziþiilor art. 42 din Constituþia din 1866:„Membrii uneia sau celeilalte Adunãri numiþi de Guvern într-o funcþiune salariatã, pe care o primesc, înce-teazã de a fi deputaþi si nu-ºi reiau eserciþiul mandatului lor de cât în virtutea unei noua alegeri. Aceste dispo-siþiuni nu se aplicã miniºtrilor (s.n.). Legea electoralã determinã incompatibilitãþile.“Potrivit dispoziþiilor art. 46 din Constituþia din 1923:„Deputaþii ºi senatorii numiþi de puterea executivã într-o funcþiune salariatã, pe care o primesc, pierd deplin drept mandatul lor de reprezentanþi ai naþiunii.Aceastã dispoziþiune nu se aplicã miniºtrilor ºi subsecretarilor de Stat (s.n.). Legea electoralã determinã in-compatibilitãþile.“Potrivit dispoziþiilor art. 52 din Constituþia din 1938:„Deputaþii ºi Senatorii, numiþi de puterea executivã într-o funcþiune salariatã pe care o primesc, pierd deplin drept mandatul lor de reprezentanþi ai Naþiunii.Aceasta dispoziþiune nu se aplicã Miniºtrilor si Subsecretarilor de Stat“ (s.n.).Potrivit dispoziþiilor art. 104 alin. 1 din Constituþia din 1991, care va deveni art. 105 alin. 1 ca urmare arenumerotãrii articolelor, rezultatã în urma revizuirii din anul 2003:„Funcþia de membru al Guvernului este incompatibilã cu exercitarea altei funcþii publice de autoritate, cuexcepþia celei de deputat sau de senator (s.n.). De asemenea, ea este incompatibilã cu exercitarea unei funcþiide reprezentare profesionalã salarizatã în cadrul organizaþiilor cu scop comercial.“

tuþie care aparþine puterii executive) nu este incompatibilã cu aceea de membrual puterii legislative, ceea ce reprezintã o gravã încãlcare a principiului separaþieiputerilor în stat, cu atât mai mult cu cât, teoretic, ei pot lua parte la procesul le-gislativ în calitate de deputat sau senator. Spre deosebire de actuala reglemen-tare, Constituþiile din 1866, 1923 ºi 1938 au consacrat acest lucru într-o formãdestul de ambiguã prin intermediul dispoziþiilor constituþionale în sensul cãmembrii Guvernului care nu sunt membri ai adunãrilor pot lua parte la dezbate-rea legilor, dar nu pot vota12; per a contrario, membrii Guvernului care sunt înacelaºi timp ºi membri ai adunãrilor iau parte la dezbaterea legilor ºi pot chiarsã voteze. Probabil cã aceastã formã ambiguã era utilizatã pentru a distrage aten-þia cetãþenilor de la gravul conflict în care intra puterea legislativã cu cea exe-cutivã. Pentru mai multã siguranþã, legiuitorul constituþional postcomunist a re-nunþat la aceste dispoziþii ale Legii fundamentale.Toate aceste interese particulare, consacrate prin înseºi dispoziþiile Constitu-þiei, demonstreazã, încã o datã, preponderenþa pe care politicul o are asupra juri-dicului. Acest fapt poate fi demonstrat cu prisosinþã tot prin intermediul dispo-ziþiilor constituþionale din 1923 ºi 1938 ce reglementeazã compatibilitatea dintrefuncþia de membru al Guvernului cu aceea de deputat sau de senator, în sensulcã acestea extind sfera acestei compatibilitãþii de la calitatea de ministru ºi laaceea de subsecretar de stat13, care poate participa inclusiv la votarea legilordoar sub imperiul dispoziþiilor Constituþiei din 193814. Acest din urmã lucruconfirmã fãþiº o anumitã realitate întâlnitã în contextul exercitãrii dictaturii re-gale, când ºeful statului era direct interesat sã îºi impunã în posturi cheie favo-riþii, care îl puteau ajuta sã îºi transforme voinþa în literã de lege. Din pãcate,aceastã chestiune nu reprezintã altceva decât o aplicare a vechilor tradiþii juri-dice româneºti din acest domeniu, de sorginte feudalã, ce se caracterizau prinexercitarea în devãlmãºie a puterilor legislativã, executivã ºi judiciarã15 de cãtrediferiþi demnitari ºi chiar funcþionari ai statului.Având în vedere toate argumentele pe care le-am adus, iatã dar cât este deimportant sã trecem de litera legii ºi sã surprindem spiritul acesteia. Practic, spi-ritul legii ar trebui sã impunã ordinea socialã, interesul general al societãþii, con-ºtiinþa socialã, ºi nu interesele particulare, tradiþiile juridice sau mentalitatea spe-cificã anumitor grupuri. Pentru atingerea acestui deziderat, nu trebuie sã negãmlegãtura intrinsecã dintre spiritul legii ºi realitãþile sociale, întrucât normajuridicã înseamnã de fapt reglementarea unor relaþii sociale, care se materia-lizeazã prin conduita participanþilor la acest raport, conduitã care se identificã

72 IONUÞ CIUTACU 6

————————12 În acest sens, a se vedea dispoziþiile art. 99 din Constituþia din 1866, art. 96 din Constituþia din 1923ºi art. 69 din Constituþia din 1938.13 În acest sens a se vedea dispoziþiile art. 42 din Constituþia din 1866, art. 46 din Constituþia din 1923 ºiart. 52 din Constituþia din 1938.14 Potrivit dispoziþiilor art. 69:

„Miniºtrii ºi Subsecretarii de Stat care nu sunt Membri ai Adunãrilor pot lua parte la dezbaterea legilordar nu pot vota (s.n.); Adunãrile pot cere prezenþa Miniºtrilor la deliberãrile lor.Dezbaterile nu pot începe fãrã prezenþa unui Ministru.“15A se vedea Emil Cernea, Emil Molcuþ, Istoria statului ºi dreptului românesc, Bucureºti, Casa de Editurãºi Presã „ªansa“ SRL, 1994, p. 144-145.

cu acþiunile sau inacþiunile lor. Practic, pentru ca norma juridicã sã fie funcþio-nalã, ea trebuie sã surprindã specificul acestor acþiuni sau inacþiuni ºi factoriicare le determinã, deoarece numai pe aceastã cale ea nu poate fi deturnatã dela finalitatea sa, fiind asiguratã, în acelaºi timp, ºi funcþionarea sistemului dincare face parte. Prin urmare, norma juridicã care excede acestui cadru, care nureflectã interesul obºtesc, care deturneazã anumite instituþii ale statului de la fi-nalitatea lor ºi care reflectã interese mãrunte poate atrage dupã sine defecþiuneasistemului ºi, în ultimã instanþã, chiar transformarea dreptului, precum avertizamarele jurisconsult roman Celsus, într-o artã a arbitrariului ºi a inechitabilului.

BIBLIOGRAFIEConstituþia României din 1866, 1923, 1948, 1952, 1965, 1991, 2003.Cernea, Emil, Molcuþ, Emil, Istoria statului ºi dreptului românesc, Bucureºti, Casa de Editurã ºiPresã „ªansa“ SRL, 1994.Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 139 din 31 martie 2000.Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 775 din 25 august 2004.Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005.Popa, Nicolae, Teoria generalã a dreptului, Bucureºti, Editura Actami, 1994.Speranþia, Eugeniu, Introducere în filosofia dreptului, ediþia a III-a, revizuitã ºi adãugitã, Cluj,Tipografia „Cartea Româneascã“, 1946.


REÞELELE DE INTERESEªI SOCIETATEA CIVILÃSERGIU TÃMAª*

Abstract. This paper specifies the actual distribution of political powerbetween a diffuse multiplicity of social and political networks whichrepresents various interest groups in contemporary society. In adition, itexplains the actual interactions between the national networks and thoseexisting at European Union level.Keywords: social networks, political networks, interest groups, pressuregroups, civil society, democracy, central government.

Una din expresiile distribuirii puterii, în grade diferite, în societate este mo-dul în care se compun sau se recompun forþele sociale în cadrul diferitelor „re-þele“ de interese. În consecinþã, desfãºurarea „jocului politic“ cere cunoaºtereaºi înþelegerea (interpretarea) intereselor ce motiveazã comportamentele dife-riþilor „actori“ ai scenei sociale.„Reþelele sociale“ — implicit „reþelele politice“ — reprezintã seturi de relaþiirelativ stabile între indivizi, organizaþii, naþiuni sau alt gen de unitãþi sociale,relaþii de interdependenþã ºi non-ierarhice, care în temeiul unui schimb de resur-se (economice, sociale, politice) au capacitatea de a satisface interese personalesau de grup, în plan material, afectiv sau simbolic1. Expresii concrete ale funcþio-nãrii „reþelelor“ sunt grupurile de interese ºi de presiune din societatea contem-poranã.Problematica „reþelelor“ a devenit obiect de cercetare pentru sociologie ºi ºti-inþele politice în societãþile moderne. Însã, din punctul de vedere al funcþiona-litãþii vieþii sociale, aceastã problematicã are rãdãcini ce se întind în trecutulomenirii. Grupurile de presiune au fost subiecte ale vieþii politice ºi în societãþileantice. În dreptul roman, pe vremea împãratului Vespasian, influenþele exercitatede grupurile de presiune se numeau „efectul asiduis“, în sensul cã aceste grupuriobiºnuiau sã intervinã pe lângã puterile publice pentru a determina elaborareaanumitor reglementãri.

SOC IETATE C IV I LÃ — SOC IETATE POL IT ICÃ


————————* Profesor univ. dr. la Facultatea de ªtiinþe Politice a Universitãþii Creºtine „Dimitrie Cantemir“.1 Vezi Tanja Borzel A., „What’s So Special About Policy Networks?“, în European Integration OnlinePapers, vol. 1, nr. 16, 1997.

În contextul social contemporan, studiile sociologice includ fiecare subiect alvieþii sociale în cadrul unei „reþele“. Familia ºi rudele, mai apropiate sau mai de-pãrtate, constituie prima „reþea“ din care face parte ºi beneficiazã o persoanã. Oasemenea „reþea“ se amplificã pe calea multiplicãrii relaþiilor sociale la locul demuncã, închegãrii de prietenii sau stabilirii de noi cunoºtinþe cu diferite persoa-ne, în diverse împrejurãri. Adevãrat sau nu, despre celebrul fizician al secoluluiXX Einstein se spune cã ar fi fost angajat la Swiss Patent Office deoarece a be-neficiat de sprijinul unei „reþele sociale“, întrucât, deºi n-ar fi corespuns cerin-þelor postului pentru care concura, l-a primit deoarece directorul instituþiei eraprieten cu tatãl lui Marcel Grossman, un bun coleg de clasã cu Einstein.Studiul reþelelor, din punctul de vedere al ºtiinþelor politice, a fost iniþiat înanii ’50 ai secolului trecut, când analiºtii scenei politice din SUA, Anglia ºi Ger-mania au început sã cerceteze relaþiile ce se stabilesc de cãtre membrii diferitelorgrupuri de interese (corporaþii, asociaþii ale societãþii civile, etc.) cu membri aiparlamentelor sau cu persoane din guvern ºi administraþie.Reþelele politice, prin configuraþia lor ºi genul de relaþii promovate, suntdiferite de structurile denumite „triunghiurile de fier“ (Theodor Lowi), care seconstituie în cazul relaþiei triunghiulare — guvern, patronat, sindicate — pentrudesfãºurarea proceselor de negociere a politicilor privind contractele de muncã,salariile ºi alte reglementãri. Spre deosebire de ultimele, reþelele politice suntstructuri deschise diferitelor combinaþii, din ele fãcând parte oameni de afaceri,universitari, membri ai diferitelor organizaþii nonguvernamentale, ziariºti, avo-caþi. Un rol dominant, pentru buna funcþionare a acestor reþele, revine relaþiilorpersonale dintre diferiþii subiecþi implicaþi. Unele reþele sunt eterogene, fiind for-mate din actori sociali cu diferite interese ºi resurse, iar altele (mai puþine) suntreþele omogene, membrii lor având interese ºi resurse asemãnãtoare, cum estecazul reþelelor profesionale (asociaþiile industriale, de agricultori sau de juriºti).În ce priveºte rolul „reþelelor“ în democraþiile contemporane, unii cercetãtoriconsiderã termenul de „reþea“ un punct de plecare ºi în ºtiinþele politice pentru„o nouã paradigmã privind arhitectura complexitãþii“ activitãþilor politice2. Alþii,considerã termenul doar o metaforã pentru descrierea acþiunilor grupurilor de in-terese. În prezent, termenul s-a încetãþenit, fiind folosit frecvent ca un instrumentutil pentru desfãºurarea analizelor politice, deoarece permite o înþelegere maiprofundã a miºcãrilor care se produc în desfãºurarea „jocului politic“.Cu privire la interpretarea rolului „reþelelor“ în funcþionarea structurilor poli-tice din societãþile contemporane distingem mai multe abordãri.O primã direcþie de studiu pune accentul pe modul în care „structurile de inte-rese“ acþioneazã pentru a favoriza luarea unor decizii sau pentru a determina unanumit deznodãmânt în desfãºurarea unor confruntãri politice. În aceastã viziu-ne, „reþelele“ formeazã un nivel specific de acþiune socialã constituit în afarastructurilor formale, instituþionalizate, cu efecte asupra funcþionãrii organizaþii-lor politice ºi a guvernãrii societãþii.În Statele Unite practica lobby-ului permite asemenea activitãþi în anumiteforme ºi respectând anumite reguli. O asemenea reglementare nu este agreatã în

2 REÞELELE DE INTERESE ªI SOCIETATEA CIVILÃ 75

————————2 Ibidem.

toate statele din Europa, considerându-se cã influenþa exercitatã în favoarea unuigrup de interese este o specie a traficului de influenþã care implicã ºi posibilitateacoruperii demnitarilor.Prin intermediul relaþiilor stabilite cu membri ai guvernului sau parlamentu-lui ºi apropiaþi ai acestora, organizaþiile sau grupuri de persoane private dintr-oreþea reuºesc sã-ºi promoveze interesele, uneori pe cãi situate la marginea le-galitãþii, dar de cele mai multe ori prin coruperea demnitarilor ºi mai ales afuncþionarilor publici.Cele mai active reþele sunt cele economico-mafiote ºi ale criminalitãþii orga-nizate la nivel internaþional. Aceste activitãþi aduc prejudicii grave societãþii,înrãutãþind starea economicã a unei þãri pe calea extinderii corupþiei, deturnãriide fonduri, preluãrii de contracte publice fãrã licitaþie, la preþuri mai mari sau re-curgând la crime politice pentru a elimina pe cei care se opun corupþiei.Una din cãile prin care factorii de guvernare pot contracara presiunile pe carele exercitã asupra lor diferitele reþele sunt ieºirile în public, prin intermediul or-ganelor specializate în relaþiile cu publicul ºi mai ales prin ameliorarea raportu-rilor cu organismele de presã (ziare, posturi de televiziune, agenþii de presã etc.).Pe calea unui management inteligent al fluxurilor de informaþii în viaþa social-politicã este posibilã ºi necesarã contracararea acelor presiuni care contravin in-tereselor naþionale sau aduc prejudicii anumitor segmente ale societãþii. Investi-gaþiile publicate de ziariºti, dezvãluirile publice fãcute de factorii politici respon-sabili pot restrânge sau anula acþiunile acestui gen de „reþele“.O direcþie diferitã de cercetare considerã activitatea „reþelelor“ în viaþa poli-ticã inevitabilã ºi pozitivã. Acest punct de vedere este motivat prin aceea cã îndemocraþii doar anumite mãsuri privind securitatea naþionalã se iau „în spateleuºilor închise“. În schimb, procesul de iniþiere ºi definitivare a politicilor publiceoferã multor agenþi ai vieþii sociale posibilitatea de a-ºi exprima punctul de ve-dere ºi de a contribui la formarea acestora în contextul dezvoltãrii democraþieipluraliste.Aceastã acceptare a „reþelelor“, ca parte a funcþionãrii unei societãþi demo-cratice, îºi gãseºte expresia în douã viziuni. Prima pune accentul pe rolul reþele-lor ca mijloc de intermediere a intereselor între guvern ºi grupurile de interese.A doua considerã reþelele politice ca o formã de guvernare, ca un mecanism demobilizare a resurselor politice în situaþia în care aceste resurse sunt dispersateîntre actori politici, actori publici ºi privaþi3.Studiile ce susþin aceste puncte de vedere ajung chiar sã susþinã cã reþelelepolitice funcþioneazã ca un gen de „subguverne“. Aceste aprecieri sunt motivateprin referiri la faptul cã acestea îndeplinesc roluri sociale importante pentru bu-nul mers al societãþii. De regulã, se subliniazã cã prin activitãþile desfãºurate seajunge la modificare a „agendei politice“ ºi la finalizarea unor procese decizio-nale, þinând cont de interesele diferitelor grupuri din societate (corporaþii, orga-nizaþii nonguvernamentale, sindicate etc.).În sprijinul acestor consideraþii sunt puse în evidenþã modalitãþile concrete lacare recurg reþelele ce acþioneazã în mediul politic — critica politicilor în curs

76 SERGIU TÃMAª 3

————————3 Ibidem.

de aplicare; punerea în circulaþie de sugestii privind înscrierea de noi mãsuri peagenda politicã; implicarea în negocieri privind diferite procese de elaborare adeciziilor; organizarea de acþiuni ce pot furniza factorilor politici sugestii de re-formulare a anumitor politici; reevaluarea unor politici în funcþiune cu scopulînlocuirii lor cu alte politici; scoaterea în primul plan al vieþii sociale a unor per-sonaje noi, capabile sã joace un rol-cheie în viaþa politicã; punerea în circulaþiede informaþii sau dezinformãri care avantajeazã sau submineazã acþiuni ºi carie-re politice.Aceleaºi considerente îi fac pe alþi analiºti sã considere reþelele politice un felde „subsisteme politice“ care funcþioneazã fãrã o coordonare centralã, avândstructuri deschise ce permit intrarea sau ieºirea diferiþilor agenþi sociali în funcþiede contextul politic concret.Unii cercetãtori din SUA, deºi se fac ecoul unor îngrijorãri privind destinuldemocraþiei, considerã cã funcþionarea acestor reþele oferã anumite avantaje. Eiau în vedere îndeosebi recursul la cooperarea voluntarã pe orizontalã a „actori-lor“ implicaþi ºi capacitatea sporitã de a negocia rezultatele.Cu toate aceste sublinieri privind beneficiile funcþionãrii „reþelelor“, rezulta-tele depind de natura tranzacþiilor ºi mai ales de „costul politic“ implicat. Întot-deauna, folosirea acestui gen de relaþii în sprijinul unui proiect politic are unanumit „cost“ care cu greu poate fi ignorat, cost care poate purta în sine „semin-þele“ corupþiei, ale încãlcãrii regulilor statului de drept.În opinia lui Mayntz, studiul reþelelor politice reprezintã mai puþin o nouãperspectivã analiticã, fiind mai ales un semnal cã s-a produs o schimbare realãîn modul de producere a politicilor4. În principal, schimbarea are în vedere creº-terea rolului sectorului privat ºi al organizaþiilor societãþii civile în procesele deguvernare.Intrând în amãnunte, Mayntz precizeazã cã, în contextul actual, producþia po-liticilor nu mai este realizatã doar de o autoritate centralã, ci este un proces ceimplicã o pluralitate de agenþi ºi de organizaþii ale vieþii publice ºi private, încadrul cãrora se manifestã atât interese publice promovate de guvernanþi, cât ºiinterese private ale diferitelor grupuri sociale. În acest sens se fac trimiteri lastudii care considerã cã în sistemele politice contemporane acþioneazã trei formede guvernare — guvernarea ierarhicã (corespunzãtoare acþiunilor parlamentuluiºi guvernului), guvernarea prin piaþã, prin implicarea factorilor economici (mar-ket governance) ºi guvernarea prin reþelele politice (guvernarea prin influenþe ºipresiuni ale grupurilor de interese)5.Un punct de vedere intermediar este susþinut de Y. Dror, care pune sub sem-nul întrebãrii unele interpretãri date „democraþiei participative“. El considerã cãgrupurile ºi organizaþiile societãþii civile îndeplinesc roluri legitime în dinamicavieþii sociale, dar întrucât nu sunt democratic alese, ele nu reprezintã intereselepublice ca un întreg. În aceastã viziune, colaborarea guvernãrii cu forþele privateºi forþele societãþii civile este necesarã, dar nu poate fi pusã pe acelaºi plan cu


————————4 Vezi în acest sens Bernd Marin, Renate Mayntz (editors), Policy Network. Empirical Evidence andTheoretical Considerations, Frankfurt, Campus Verlag, 1991.5 Asemenea aprecieri obligã la o delimitare de acþiunea reþelelor mafiote ºi ale criminalitãþii organizate.

guvernarea aleasã democratic sã conducã destinele unui popor. În cadrul acesteiinterpretãri se considerã cã o guvernare aleasã democratic trebuie sã aibã sufi-cientã autonomie pentru a guverna ºi a lua decizii, îndeosebi în cazul acelor deci-zii fundamentale pentru societate care implicã situarea intereselor viitoare dea-supra intereselor curente de putere.Concluzia la care aderã Dror este cã „viitorul“ societãþilor nu poate fi lãsat peseama multitudinii de actori privaþi ºi a unei evoluþii sociale neorientate de ceialeºi prin vot de cãtre populaþie6. În viziunea sa, ultimul cuvânt revine guvernã-rii, care a fost aleasã democratic, iar societatea civilã, cu multitudinea de organi-zaþii ºi interese, nu poate compensa incapacitatea unei guvernãri. Punctul de ve-dere susþinut de Dror este interpretat de unii ca o revenire la hipertrofierearolului statului ºi la îngrãdirea forþelor private ale pieþii ºi ale societãþii civile. Încontextul actualei crize economice, care a scos în evidenþã posibilele derive aleforþelor pieþii, aceste critici îºi pierd virulenþa.De fapt, observaþiile lui Dror nu anuleazã rolul societãþii civile, ci doar subli-niazã limitele intervenþiei sale într-o democraþie. „Societatea civilã“ — formatãdintr-o diversitate de asociaþii constituite pe baze voluntare, autonome în raportcu statul ºi autonome financiar, asociaþii ce implicã pe cetãþenii ce doresc sãacþioneze într-o manierã colectivã în sfera vieþii publice pentru a-ºi exprimainteresele, ideile ºi a milita pentru realizarea anumitor obiective — acþioneazã caun intermediar între stat ºi sfera privatã. Funcþiile sale sunt esenþiale pentru bunafuncþionare a societãþii contemporane: (1) monitorizarea exercitãrii puterilor sta-tului; (2) stimularea participãrii politice a cetãþenilor; (3) dezvoltarea valenþelordemocraþiei — toleranþa, respectul pentru punctele de vedere diferite; (4) articu-larea ºi reprezentarea intereselor sociale pe alte canale decât cele ale partidelor;(5) susþinerea pluralitãþii intereselor din societate; (6) recrutarea ºi formarea denoi lideri sociali; (7) elaborarea de studii ºi difuzarea informaþiilor obþinute7.Toate aceste funcþii pozitive ale societãþii civile nu pot însã înlocui voinþapopulaþiei exprimatã prin vot, voinþã pe care trebuie sã o respecte puterile sta-tului în exercitarea atribuþiilor ce le revin prin Constituþie. Ca atare, în cadrulactualelor evoluþii ale relaþiilor dintre stat ºi societate, societatea civilã esteparte a deliberãrii politicilor, dar trebuie evitatã ocolirea regulilor democraþieiprin trecerea accentului de la partide ºi parlament, ca loc de emanaþie a politi-cilor, la „reþelele“ societãþii civile.Creºterea complexitãþii ºi incertitudinii sociale, implicaþiile diversitãþii etniceºi culturale, modificarea „topografiei“ mediului în care se face politicã ca urmarea creºterii importanþei ºi rolului nivelurilor locale, subnaþionale în elaborareadeciziilor ºi politicilor, impactul aranjamentelor transnaþionale asupra deciziilorpe plan naþional — toate acestea fac ca elaborarea politicilor sã se realizeze pecalea deliberãrilor, dialogului ºi colaborãrii între numeroºi actori sociali cuguvernul. Astfel, în societãþile contemporane, politica este elaboratã nu doar de

78 SERGIU TÃMAª 5

————————6 Y. Dror, The Capacity to Govern: A Report to the Club of the Rome, London and Portland, 2001.7 Larry Diamond, „Rethinking Civil Society. Toward Democratic Consolidation“, în Journal of Demo-cracy, vol. 5 , no. 3, 1994.

guvernarea centralã, ci de reþele de organizaþii, asociaþii de cetãþeni, întreprinderiprivate. În acest context, se discutã acum ºi despre naºterea reþelelor postparla-mentare ºi postnaþionale, despre formarea reþelelor politice publice globale, unadin variantele sale fiind reþelele politice virtuale8. Constituite din organizaþiinonguvernamentale, grupuri comunitare ºi alte organizaþii private ce se exprimãpe plan internaþional, ele cautã sã influenþeze politica statelor sau a organizaþiilorinternaþionale în diferite chestiuni care au devenit o preocupare transnaþionalãsau globalã.Ideile noi privind rolul reþelelor pune în altã luminã problematica clasicã aautoritãþii guvernãrii centrale, a jocului politic ºi a intereselor naþionale. Include-rea unui stat în cadrul unei uniuni mai largi de tipul Uniunii Europene modificãdesfãºurarea jocului politic intern, prin modificãrile ce se aduc sistemului de vot,alegerea parlamentarilor europeni, creºterea rolului parlamentului european, for-marea de coaliþii de partide la nivelul Uniunii, transferul unor prerogative de lastatul naþional cãtre organismele unionale. În acest context comunitar, reþelele ceacþioneazã la nivelul Uniunii interacþioneazã cu reþelele de interese din cadrulunui stat membru complicând „jocul politic“ prin care se elaboreazã deciziilepolitice.

BIBLIOGRAFIEBorzel, TanjaA., „What’s So SpecialAbout Policy Networks?“, European Integration Online Papers,vol. 1, nr. 16, 1997.Diamond, Larry, „Rethinking Civil Society. Toward Democratic Consolidation“, în Journal of De-mocracy, Vol. 5 , No. 3, 1994.Dror, Y, „The Capacity to Govern: AReport to the Club of the Rome“, London and Portland, 2001.Maarten, Hajer A., Wagenaar, Hendrik, „Deliberative Policy Analysis. Understanding Governancein the Network Society“, Cambridge University Press, Cambridge, 2003.Marin, Bernd, Mayntz, Renate, (eds), „Policy Network. Empirical Evidence and Theoretical Con-siderations“, Campus Verlag, Frankfurt, 1991.


————————8 Hajer A. Maarten, Wagenaar Hendrik, Deliberative Policy Analysis. Understanding Governance in theNetwork Society, Cambridge, Cambridge University Press, 2003.

BIROCRAÞIA ªI ADMINISTRAÞIA MODERNÃADRIAN GORUN*

Abstract. This article summarizes the classical and recent literaturedevoted to the vast problem of bureaucracy and bureaucratization in themodern state and reveals some significant features of the „pathology“ ofthe contemporary bureaucracy.Keywords: bureaucracy, technocracy, administration, modern state.

Ce este birocraþia?Utilizarea conceptului birocraþie într-o diversitate contextualã genereazã înmulte cazuri confuzii semantice, percepþii contradictorii, înþelegeri deformateale conþinuturilor acestui termen. Ceea ce reprezintã aproape un consens generaleste faptul cã birocraþia este o realitate, un fenomen centrat în triada organizare— funcþionare— rezultat, în care unul dintre suporþii ontici este acþiunea acto-rului (individual, organizaþional). Birocraþia reprezintã la nivelul percepþiei co-mune realitatea detestatã ºi repudiabilã, expresia acþiunilor „de mântuialã“, a in-suficienþei, a operaþiunilor „stufoase“ ºi inutile, a aparatului neprofesionist, darînvestit cu putere, cu autoritate ameninþãtoare pentru individ. De asemenea, biro-craþia este asimilatã incompetenþei, formalismului exacerbat, delãsãrii ºi tergi-versãrilor, manipulãrilor, obstrucþionismului, chiar intrigilor orientale. Privitãastfel, birocraþia este inevitabil perceputã ºi ca sursã generatoare de corupþie ºi,implicit, subiectul perpetuu al campaniilor electorale.Problema birocraþiei ca realitate perceputã exclusiv prin efectele ce-i defor-meazã esenþa a ocupat treptat terenul ºi la nivelul dezbaterilor teoretice. Puþinesunt cazurile în care birocraþia este analizatã ca administraþie ºi administrareeficientã, ca tip de acþiune eficientã, organizatã ºtiinþific ºi profesionist, ca do-meniu social în care activeazã profesioniºti, „tehnocraþi“, ca subsistem social curelativã autonomie faþã de celelalte subsisteme.În general, ºi centrul politic, ºi dreapta sau stânga politicã se raporteazã la ea:„Birocraþia are meritul rar de a fi anatemizatã de întreg spectrul politic. Dreaptacautã sã o limiteze în numele pieþei libere; Centrul s-o reformeze în numeletransparenþei ºi al responsabilitãþii; Stânga s-o înlocuiascã în numele participãrii


————————* Profesor univ. dr., Universitatea „Constantin Brâncuºi“, Târgu-Jiu.

ºi al autogestiunii. Ea dovedeºte însã o capacitate impresionantã de a rezista tu-turor acestor atacuri“1.Teoria politicã ºi ºtiinþa administraþiei datoreazã lui enorm lui Max Weber.Fin ºi competent analist al crizei liberalismului, Weber vorbea atât despre ampli-ficarea „dictaturii“ funcþionarului, cât ºi despre capacitatea unicã a birocraþiei dea se adapta la scopurile societãþii industriale de masã. În acest temei ºi-a elaboratel modelul ideal al birocraþiei, introducând în ºtiinþa administraþiei, ºtiinþa po-liticã ºi sociologia politicã fundamentele birocraþiei eficiente. Pornind de laWeber, ºtiinþele sociale trebuie sã aducã soluþii în rezolvarea paradoxului cu carese confruntã birocraþia: paradoxul caracterului sãu imanent, necesar obiectiv, darºi al caracterului sãu mereu problematic.O problematicã atât de diversã precum aceasta indicã gradul ridicat de difi-cultate în elaborarea rãspunsului la întrebarea simplã ºi stringentã: Ce estebirocraþia?. Privind cu superficialitate interogaþia, rãspunsul poate fi unul captivîn confuzii. Adâncirea analizei complicã demersul, dar elucideazã zone ale cog-nitivului aflate încã în zona ignoranþei.Percepþia diferitã, precum ºi confuziile în înþelegerea conþinutului concep-tului de birocraþie se origineazã în multitudinea sensurilor atribuite acestui con-cept: autoritatea (dictatura, domnia) funcþionarilor; sistem profesionist de admi-nistraþie; organizare ºi funcþionare eficientã a unor structuri instituþionale; corpsocial cu statut propriu; management performant; administraþie publicã; subsis-tem al sistemului social; model de organizare funcþional etc. Dar ºi o înþelegerea birocraþiei prin reducerea acesteia la efectele negative, generatoare chiar de cri-ze: mod nedemocratic de organizare ºi subordonare ierarhicã; dispreþul funcþio-narilor faþã de cetãþean; ineficienþã organizaþional-funcþionalã; multiplicarenejustificatã a operaþiunilor administrative; „boalã“ a sistemului public; corp so-cial neproductiv (consumator nejustificat de resurse); mecanism frenatoriu (sur-sã de blocaje) al societãþii; oligarhie; mod „organizat“ de dezorganizare a acþiu-nilor, elaborare ºi aplicare a deciziilor; categorie socialã parazitarã etc.În lucrarea sa Birocraþia, David Beetham realizeazã o clasificare a strategii-lor de definire a acestui fenomen, considerând cã mai toþi autorii se pot încadraîn una din cele douã strategii:a) abordarea prescriptivã, prin care birocraþia este înþeleasã ca segment unitaral realului, având însã sensuri diferite (administraþie publicã, ineficienþã organi-zaþionalã, „sau orice altceva“);b) abordarea descriptivã, „mai agnosticã“, prin care se exploateazã înþelesu-rile atribuite termenului, conform cãreia „nu existã birocraþie, ci doar o mulþimede fenomene diferite, fãrã nicio legãturã între ele, cãrora le-a fost ataºat în modgreºit un nume comun“.În opinia autorului, ambele tipuri de abordare evitã confuziile, însã fiecarepresupune unele limite. Astfel, abordarea prescriptivã, deºi porneºte de la pre-misa unicitãþii subiectului de definit — birocraþia —, nu face distincþie de rangîntre esenþa fenomenului ºi fenomenalizarea sa diversã (efectele pozitive sau

2 BIROCRAÞIA ªI ADMINISTRAÞIA MODERNÃ 81

————————1 David Beetham, Birocraþia, traducere de Sorin Cucerai, Bucureºti, Editura DU STYLE, 1998, p. 25.

negative ale birocraþiei). Abordarea prescriptivã vizeazã egalitatea de rang întresensurile, uneori adversative, date birocraþiei. În opinia mea, definiþiile alterna-tive (toate considerate valabile, exprimate prin conjuncþia sau) sporesc ºi nueliminã confuziile. Practic, mesajul nu poate fi receptat deplin de cãtre destinatar(termenii cuvintelor lui nu au, pentru el, acelaºi conotat ºi acelaºi denotat ca ºila autor). Dimpotrivã, are loc o comunicare confuzã în conotaþie ºi denotaþie, fiedin cauza construcþiei polisemantice a mesajului autorului, fie din cunoaºtereaparþialã de cãtre destinatar a termenilor.Pe de altã parte, lipsa distincþiilor de rang ºi reducerea esenþei la fenominali-zãrile birocraþiei se datoreazã ridicãrii opiniei — subiectual verosimilã — larang de cunoºtinþã, ajungându-se ca acelaºi fenomen sã fie înþeles în mod diferit(situaþie ipoteticã: fiecare subiect înþelege ºi defineºte birocraþia funcþie depropriile percepþii). De exemplu, un funcþionar public înþelege birocraþia dreptun sistem de activitãþi ºi operaþii organizate ierarhic, imanente sectorului public,în timp ce cetãþeanul vorbeºte despre birocraþie ca fiind activitate ineficientã,frenatorie, generatoare de costuri suplimentare ºi inutile. Este lesne de înþeles cãbirocraþia — ca sistem organizaþional-funcþional unic — genereazã percepþiadiferitã (exprimatã în opinii subiectual-verosimile) a atributelor sale de bazã(eficienþã, rigoare, oportunitate etc. contra ineficienþã, dezorganizare, tergiver-sare etc).Consider cã abordarea prescriptivã are un singur merit: acela de a evidenþiamultitudinea sensurilor utilizãrii termenului birocraþie.Lucrurile nu stau mai bine nici în privinþa abordãrii denumite de Beethamdescriptivã, mai ales cã, fiind mai „agnosticã“, ea poate conduce la solipsism.Pierderea subiectului unic de cercetare — birocraþia — prin substituirea sa cu odiversitate de fenomene particulare, separate între ele, conduce cel puþin la douãconcluzii eronate:— inexistenþa birocraþiei ca realitate;— consensul eronat asupra unui concept dublat de acceptarea contextului uti-lizãrii sale;Insuficienþa celor douã tipuri de abordare a birocraþiei la care se adaugã de-semnarea printr-un termen a unui domeniu inexistent în realitate au condus la oabordare de alt tip pe care ne-o propune David Beetham.Astfel, strategia sa, pe care o considerã diferitã de cele douã (prescriptivã ºidescriptivã), presupune cã:a. existã un subiect identificabil de cercetare, denumit birocraþie;b. birocraþia, ca subiect identificabil de cercetare, îºi pãstreazã acest statut, înciuda formelor diferite în care se manifestã;c. existã un set recurent de probleme ce se referã la eficienþa birocraþiei ºi laputerea acesteia;d. este necesarã, pentru obþinerea unei definiþii coerente a birocraþiei, ºi o în-þelegere adecvatã a acesteia (ca fenomen), analiza criticã a perspectivelor diverseîn care subiectul a fost tratat, precum ºi evidenþierea relaþiilor dintre aceste per-spective.O asemenea cale, considerã autorul, va evita cele douã limite majore care ºi-au pus amprenta asupra înþelegerii sistematice ºi concludente a birocraþiei:

82 ADRIAN GORUN 3

— preschimbarea unei pãrþi a problemei în întreg;— dizolvarea întregului într-o mulþime de elemente disparate.Convingerea lui Beetham este aceea cã diferitele definiþii atribuite birocraþieiîn ºtiinþele sociale nu sunt arbitrare, întrucât semnificaþia acestor definiþii derivãdin contextul unor discipline academice diferite: guvernãmânt comparat, socio-logia organizaþiei, administraþie publicã, economie politicã2. Altfel spus, acelaºifenomen — birocraþia — este înþeles ºi definit diferit, dar ºi utilizat diferit înºtiinþele sociale particulare. Observaþia este corectã, însã ne exprimãm rezervaasupra corectitudinii demersului. Argumentele sunt simple: acelaºi fenomenobiectiv nu poate avea un conþinut total diferit pentru fiecare dintre ºtiinþeleparticulare. Diferitã nu este esenþa, ci, cum arãtam anterior, diferite sunt formelesale de manifestare. Or, ºtiinþele particulare se vor individualiza în elaborareadefiniþiei birocraþiei prin unghiul diferit de abordare, prin accentul pus pe uneledintre formele de manifestare ale birocraþiei, funcþie de scopul ºi metodele utili-zate în investigaþie. Altfel, aceeaºi esenþã va sta la originea unei pluralitãþi de de-finiþii, unele în totalã opoziþie faþã de altele.Analiza întreprinsã de Beetham este una ce dovedeºte coordonata istoricã aconceptului de birocraþie. Ceea ce nu este incorect, dar nici nu reprezintã un ele-ment de maximã noutate, întrucât factorul istoric este unul semnificativ în dez-voltarea (uneori, chiar schimbarea) conþinutului unui concept. Atenienii nu înþe-legeau prin democraþie ceea ce înþelegem noi azi, medievalii utilizau termeniprecum întuneric, curte, stat etc. cu alte semnificaþii decât cele actuale º.a.m.d.De altfel, sintagma „limbajul este contextual“, utilizatã ºi argumentatã de R.Rorty, vizeazã deopotrivã sincronia ºi diacronia limbajului.În argumentarea manierei sale de abordare, Beetham3 porneºte de la descrie-rea contextului întrebuinþãrii termenului „birocraþie“ în secolul al XIX-lea. Ast-fel, întrebuinþarea standard era aceea de a indica un tip de sistem politic, „dom-nia“ efectivã a „biroului“. De altfel, termenul etalon pornea de la o realitate fac-tualã: un sistem în care poziþiile ministeriale erau deþinute de funcþionari decarierã, rãspunzãtori în faþa monarhului ereditar pentru gestionarea problemelorpublice. Birocraþia, ca un corp de profesioniºti, era opusã unui sistem al guver-nãrii reprezentative, în care politicienii desemnaþi prin vot (învestiturã politicã)rãspundeau în faþa unei adunãri reprezentative sau a parlamentului. În asemeneacondiþii J.S. Mill vedea în birocraþie singura alternativã eficientã la sistemul re-prezentativ, realizând comparaþii (prin surprinderea avantajelor ºi dezavantaje-lor) între cele douã tipuri de guvernare (Representative Government). Aºadar, însecolul al XIX-lea, în procesul de modernizare instituþionalã, birocraþia esteînþeleasã ca un tip de guvernare. Corespondentul acestei semnificaþii azi esteguvernarea prin tehnocraþi.În secolul al XX-lea conceptul suportã modificãri, urmare a extinderii valuluiregimurilor autoritare ºi totalitare. De reþinut cã birocraþia este înþeleasã pe maideparte drept alternativã la democraþia parlamentarã ce se manifestã în unele


————————2 Ibidem, p. 26.3 Ibidem, p. 27-29.

state (mai puþine, ce-i drept), democraþie prezentatã în regimurile nedemocraticeca desuetã, ineficientã, generatoare de crize ºi inegalitãþi (clivaje) sociale. Esteperioada în care, pe zone geografice extinse, instituþiile guvernãrii reprezentativesunt desfiinþate.Birocraþia devine trãsãturã a regimurilor totalitare ºi autoritare (îndeosebimilitare), a guvernãrilor monopartidiste. Ea este o opoziþie ce aparþine – cumsusþine Beetham – disciplinei intitulate guvernãmânt comparat, disciplinã ce areca deziderat exploatarea diferenþelor de naturã ºi de funcþionare dintre diverseleregimuri politice. Aceasta este una din semnificaþiile birocraþiei în secolul alXX-lea — aceea de caracteristicã a regimurilor totalitare ºi autoritare.Modelul weberian de administraþie birocraticã

Cea de-a doua semnificaþie a termenului „birocraþie“ în secolul trecut esteexaminatã în sociologia organizaþiei ºi se origineazã în dezvoltãrile teoreticerealizate de Max Weber. Sociologul german înþelege birocraþia drept un sistemde administraþie realizatã continuu de un corp de profesioniºti pregãtiþi specialîn acest scop, dar ºi în conformitate cu anumite reguli prescrise. Deci întrebuin-þarea standard a termenului nu mai vizeazã un tip de guvernãmânt, ci o coordo-natã a tuturor sistemelor politice. Weber recunoaºte cã un asemenea tip de ad-ministraþie se origineazã în statele birocratice de genul Prusiei, însã dovedeºtecum el devine preponderent într-o tot mai mare mãsurã în toate sistemele politice(fie reprezentative, fie monarhice). Totodatã, tipul de administraþie birocraticãcucereºte tot mai mult teren în toate organizaþiile a cãror activitate presupuneîndeplinirea unor ample atribuþiuni ºi sarcini administrative: întreprinderi, sindi-cate, partide politice, instituþii ºi altele.În Etica protestantã ºi spiritul capitalismului, Max Weber analizeazã relaþiadirectã dintre liberalism ºi capitalism (relaþie specificã secolului al XIX-lea),modalitatea ºi condiþiile în care valorile liberale s-au asociat cu capitalismultimpuriu ºi cu evoluþia ulterioarã a acestei asocieri. El relativizeazã însã aceastãrelaþie dintre liberalism ºi capitalismul contemporan lui, întrucât condiþiile isto-rice ce au condiþionat aceastã legãturã s-au modificat: „Acestea (condiþiile, n.n.)au fost: posibilitatea expansiunii peste mãri, particularitãþi economice ºi socialeale structurii capitalismului timpuriu în Europa, trecerea la abordarea ºtiinþificãa problemelor de viaþã, anumite orientãri spirituale. Fiecare dintre condiþiileamintite este acum periclitatã. Procurarea de resurse prin expansiunea peste mãrise încheie. Micile întreprinderi sunt înlocuite de carteluri ºi monopoluri. ªtiinþaa devenit baza cognitivã a organizãrilor birocratice. Materialismul a covârºit eti-cile spiritualiste. Perspectiva mai mult decât probabilã este o birocratizare a vie-þii ºi încapsularea treptatã a tuturor, într-o cãmaºã tare ca oþelul supunerii. «Do-minaþia birocraticã» înlocuieºte, tendenþial, în societatea modernã, liberalismul.Acesta, liberalismul, numai poate funcþiona ca altãdatã, ci trebuie regândit profund“4.

84 ADRIAN GORUN 5

————————4 Andrei Marga, Filosofia unificãrii europene, Ediþia a doua revãzutã ºi adãugitã, Cluj, BibliotecaAposstrof, 1997, p. 360-361.

Weber a reconceput liberalismul în termeni realiºti, „prezentând în locul doc-trinei anterioare a drepturilor sau a justiþiei o abordare ce þine cont de instituþii“,proceduri, redistribuirea puterii, pluralitatea valorilor concurente. „Aceastãreconceptualizare a proiectului liberal — remarcã R. Bellamy — asigurã funda-mentele pentru un liberalism politic bazat pe democratizarea eticii responsabi-litãþii ºi adecvat nevoilor unei lumi dezvrãjite ºi birocratice, sufocatã de puterecorporativã“5.Sociologia lui Max Weber a fost numitã de Julien Freund o „sociologie a do-minaþiei“, efect al plasãrii conceptului de dominaþie drept concept central în mo-delul weberian de administraþie de stat.6M. Weber realizeazã o distincþie netã între dominaþie ºi putere. Astfel, pu-terea exprimã „orice ºansã de a face sã triumfe în sânul unei relaþii sociale pro-pria sa voinþã, chiar împotriva rezistenþelor existente“, pe când dominaþia ilus-treazã „probabilitatea de a gãsi persoanele gata sã asculte de un ordin cu un con-þinut determinat“.7Chiar dacã puterea ºi dominaþia fac referire la relaþia comandã-ascultare, sedisting printr-o individualizare certã, întrucât relaþia de putere nu presupuneobligativitatea legitimitãþii, „comanda nu este necesarmente legitimã, ºi nicisupunerea în mod obligatoriu, o datorie“8, pe când dominaþia, implicând exis-tenþa persoanelor gata sã asculte, implicã nemijlocit recunoaºterea ºi acceptareaordinelor primite indiferent de conþinutul lor.Sunt necesare trei condiþii pentru ca membrii unei grupãri supuse relaþiei dedominaþie sã constituie o grupare politicã:— condiþia teritorialitãþii — nevoia unui teritoriu delimitat asupra cãruia sãse exercite dominaþia;— condiþia continuitãþii exercitãrii relaþiei de dominaþie;— condiþia posibilitãþii constrângerii fizice. În baza acestor condiþii va con-cluziona Weber asupra raportului grupare politicã-stat: „O grupare politicã atin-ge rangul de stat numai când administraþia revendicã ºi obþine monopolul con-strângerii fizice legitime, statul constând în raportul de dominaþie a unor oameniasupra semenilor“, dominaþie realizatã prin constrângerile fizice ridicate la ran-gul legitimitãþii; statul nu poate exista „decât cu condiþia ca oamenii dominaþi sãse supunã autoritãþii revendicate de dominatori“.9În Le savant et la politique, sociologul aprofundeazã tema dominaþiei:„Atunci se pun urmãtoarele întrebãri: în ce condiþii se supun ei ºi de ce?Pe ce justificãri interne ºi pe ce mijloace externe se sprijinã aceastã domina-þie?“10. Cu alte cuvinte, cele douã întrebãri sunt generate de problema originilorstatului, ele vizând justificãrile dominaþiei ºi mijloacele pe care se sprijinã


————————5 Richard Bellamy, Liberalism and Modern Society. A Historical Argument, The Pennsylvania StateUniversity Press, 1992, p. 216.6 Julien Freund, Sociologie de Max Weber, Paris, PUF, 1966, p. 190.7 Max Weber, Economie et societé, vol. I, Paris, Plon, 1971, p. 56.8 Raymond Aron, Les étapes de la penseé sociologique, Paris, Gallimard, 1967, p. 553.9 Max Weber, op. cit., p. 57.10 Max Weber, Le savant et la politique, Paris, Plon, 1959, p. 113-114.

dominaþia11. În aceste temeiuri, Weber evidenþiazã trei fundamente posibile alelegitimitãþii dominaþiei, fundamente ce genereazã trei tipuri ideale de dominaþielegitimã:— autoritatea cutumelor sanctificate (prin validitatea lor imemorialã ºi prinobiceiul înrãdãcinat al omului de a le respecta), concretizatã în dominaþia exer-citatã în timpurile vechi de patriarhat sau de seniorul domeniului, fundament cedã tipul dominaþiei tradiþionale;— autoritatea voinþei personale a unui individ charismatic (conducãtor derãzboi ales, suveran desemnat prin plebiscit, mare demagog, ºef al unui partidpolitic etc.), voinþã ce se exprimã în „supunerea extraordinarã faþã de caracterulsacru, faþã de virtutea eroicã sau valoarea exemplarã a unei persoane“, funda-ment ce genereazã tipul dominaþiei charismatice;— autoritatea legii, din care izvorãºte tipul dominaþiei raþionale ºi care s-aimpus „în virtutea legalitãþii, în virtutea credinþei, în validitatea unui statut legalºi a unei competenþe pozitive bazate pe regulile stabilite în mod raþional, care seachitã de obligaþii, conform statutului stabilit“12. Iar dominaþia raþionalã repre-zintã chiar tipul de dominaþie specificã statului modern13.Înþelegerea demersului întreprins de Weber în elucidarea birocraþiei necesitãprezentarea succintã a modelului administraþiei birocratico-monocratice pe carel-a elaborat. În esenþã, statul, ca grupare politicã ce presupune continuitate admi-nistrativã, nu poate fi conceput în afara mijloacelor dominaþiei, iar continuitateaimpune o anumitã naturã a mijloacelor. Weber prezintã douã categorii de mij-loace: mijloacele personale ºi mijloacele materiale. Primele sunt reprezentate depersoanele învestite special pentru menþinerea ordinii în interiorul grupãrii poli-tice; atât individul singular (Leiter), cât ºi direcþia administrativã (Versaltungs-stab) — „statul major administrativ“ (asocierea persoanelor) — sunt sub inci-denþa unei relaþii cu deþinãtorul puterii, se aflã sub dominaþia acestuia. Relaþia cuposesorul puterii are ca suport principal consimþãmântul individului (Leiter) saual „statului administrativ“ de a se implica în relaþia de dominaþie, iar ca suporturicomplementare, o serie de elemente ce se circumscriu privilegiilor:— legitimitatea puterii deþinute în exercitarea unei funcþii;— remunerarea bãneascã sau sub forma unor diverse servicii;— satisfacþii personale ºi prestigiu.Se poate concluziona la acest nivel cã relaþia de dominaþie este acceptatã decãtre cei care reprezintã (compun) mijloacele personale.Mijloacele materiale („mijloacele de gestiune“) sunt reprezentate de resurselefinanciare ºi stau la baza divizãrii administraþiilor în douã categorii. Criteriuldivizãrii este reprezentat de dreptul de proprietate asupra mijloacelor materiale(drept al individului izolat sau al statului major administrativ). Astfel, în situaþiaîn care „statul major administrativ“ este constituit din vasali capabili sã suporte

86 ADRIAN GORUN 7

————————11 Vezi Ioan Alexandru, Administraþia publicã. Teorii. Realitãþi. Perspective, Bucureºti, Lumina Lex,1999, p. 172 ºi urm.12 Max Weber, op. cit., p. 114.13 Ioan Alexandru, op. cit., p. 173. Pentru dezvoltarea problemei tipurilor de legitimitate, vezi ºi AdrianGorun, Teoria politicã, Cluj, Presa Universitarã Clujeanã, 2002, p. 157-167.

din mijloacele proprii cheltuielile destinate rãzboiului, infrastructurii, justiþiei ºiordinei, guvernarea se realizeazã cu ajutorul unei aristocraþii independente, deþi-nãtoare a proprietãþii mijloacelor de gestiune civilã ºi militare ºi, pe cale deconsecinþã, definitoare unei pãrþi din puterea suveranului (nevoit sã o împartã cuvasalii), putere care, în unele situaþii, a fost utilizatã chiar împotriva suveranului.Este situaþia regimurilor de tip feudal.În cea de-a doua ipostazã, când „statul major administrativ“ nu are în proprie-tate mijloace de gestiune, „deþinãtorul puterii deþine administraþia în regie pro-prie“, administraþia fiind constituitã din oameni proveniþi „din straturi socialemodeste ºi fãrã onoruri sociale proprii“, dependenþi de cei care le pun la dispo-ziþie mijloacele de gestiune pe care le utilizeazã, fãrã a mai putea sã concurezepe cel care are aceste mijloace în proprietate.Astfel, se naºte o nouã formã de relaþie între administraþie ºi deþinãtorul pu-terii care caracterizeazã originile ºi evoluþia statelor moderne cu structuri biro-cratice: „Totuºi“, remarcã Ioan Alexandru, „dezvoltarea statului modern are dreptpunct de plecare voinþa prinþului de a exprima puterile «private», independentecare, pe lângã el, deþin o putere administrativã, adicã toþi cei care sunt proprietaride mijloace de gestiune, de mijloace financiare ºi de tot felul de bunuri sus-ceptibile de a fi folosite în mod politic“14.Trebuie spus cã pentru Max Weber relaþia administraþiei cu economia esteuna concomitentã, nu una de succesiune. Capitalismul ºi birocraþia au rãdãciniistorice diferite. Totuºi, existã o dublã legãturã între aceste douã fenomene: pede o parte, birocraþia presupune capitalismul. „Dezvoltarea unei economii mone-tare este, într-adevãr, condiþia necesarã, dacã nu a stabilirii, cel puþin a continui-tãþii unei birocraþii, în mãsura în care o birocraþie «ruptã» de mijloacele de ges-tiune implicã existenþa resurselor financiare permanente la dispoziþia funcþio-narilor sãi, resurse ce nu-i pot fi furnizate decât prin fiscalitate“15.Pe de altã parte, birocraþia ºi capitalismul se presupun nu în fazele incipiente,ci pe parcursul ascensiunii lor:— o ratã înaltã a fiscalitãþii nu poate fi întreþinutã decât în condiþiile unei eco-nomii puternice;— o administraþie eficientã poate exista numai în condiþiile unor tehnici decomunicare avansate pe care doar ordinea capitalistã le poate oferi, acestea fiindcreate prin presiunea administraþiei;— economia de piaþã solicitã funcþionarea eficientã ºi ritmicã a adminis-traþiei.Structurile birocratice reprezintã, dupã Weber, „forma de dominaþie cea mairaþionalã din punct de vedere formal“16.Trebuie þinut cont aici ºi de concepþia lui Max Weber privind implicarea po-liticã a funcþionarilor administrativi precum ºi de faptul cã el este un „critic li-beral“ al liberalismului, care a relativizat relaþia capitalism-liberalism.


————————14 Vezi Ioan Alexandru, op. cit., p. 174.15 Ibidem.16 Max Weber, Economie et societé, ed. cit., p. 229-230.

Capitalismul creeazã birocraþie doar în momentul expansiunii sale ºi al inter-venþiei tot mai active a statului în viaþa economicã ºi socialã, iar birocraþia sus-þine dezvoltarea capitalismului. Aici se manifestã relaþia de „concomitenþã“ decare vorbeºte Ioan Alexandru, adicã o concomitenþã funcþionalã (ce nu excludetotal dependenþa funcþionarilor faþã de cei care le asigurã resursele necesareexercitãrii funcþiei) ºi nu o relaþie geneticã.Luând în discuþie conceptele de Macht (Putere) ºi Herrschaft (Dominaþie)utilizate de Weber, se poate preciza cã „exproprierea“ de mijloacele materiale afoºtilor reprezentanþi ai „statului major administrativ“ transformã puterea îndominaþie întrucât „rezistenþele“ nu mai sunt posibile (în absenþa mijloacelor),asigurându-se „ºansa“ gãsirii altor persoane care sã asculte, sã accepte dominaþiaºi care sã ºtie a se face ascultate.Apare, deci, o ultimã observaþie la acest nivel: aceea cã Weber vorbeºtedespre „expropriere“ de mijloace materiale la o anumitã categorie — vasalii caredeþineau o parte a puterii administrative —, dar ºi despre înlocuirea acestora cuoameni proveniþi din „straturi sociale modeste ºi fãrã onoruri sociale proprii“,care nu deþin administraþia (ea nu este deþinutã integral ºi „în regie proprie“ decãtre deþinãtorii puterii), ci doar o exercitã.Criza evidentã a liberalismului pe care Weber o analizeazã se caracterizeazãprintr-o diversitate de aspecte ce converg cãtre constituirea administraþiei biro-cratico-monocratice care creeazã mijloace de dominaþie modernã, gestionateobligatoriu în mod „colectiv ºi public“, constituindu-se o „piaþã a birocraþiei“,care eliminã „structurile de dominaþie care nu aveau caracter raþional“. În viziu-nea lui Weber, procesul de birocratizare constã în raþionalizarea structuriloradministrative ºi este generat de procesul de dezvoltare administrativã solicitat,la rândul sãu, de dezvoltarea economiei de piaþã.Structurile birocratice sunt adoptate egal la toate tipurile de agenþi, indiferentde scopul urmãrit de aceºtia „la întreprinderile economice de profit, la între-prinderile caritabile sau la oricare altã întreprindere urmãrind scopuri private,spirituale sau materiale“17. Aceste structuri conþin, deci, criteriul universalitãþii,având principii de organizare internã asemãnãtoare (provenite din relaþia fiecã-ruia cu deþinãtorul puterii), ºi asigurã administraþiei birocratico-monocratice ca-litãþi precum precizia, permanenþa, rigoarea, perfectibilitatea, previzibilitatea.Modelul weberian de administraþie se bazeazã pe trei principii, cãrora li sesubordoneazã organizarea internã a administraþiei: ierarhizarea, impersonalita-tea ºi specializarea funcþiilor.Ierarhizarea provine din caracterul monocratic al organizãrii birocratice ºiimplicã dominaþia, subordonarea ºi controlul ce se exercitã asupra gradelor infe-rioare de cãtre superiori; se produce o ierarhizare a funcþionarilor, fiecare avândcompetenþe stabilite prin lege (sau prin alte reglementãri), resursele funcþiei(mijloacele de administraþie) fiind separate de resursele private ale funcþionaru-lui.Impersonalitatea constã în caracterul dezumanizat al administraþiei (pentru aelimina din activitãþile oficiale „dragostea, ura ºi tot ce este pur personal, ira-

88 ADRIAN GORUN 9

————————17 Ibidem, p. 229.

þional ºi emoþional ºi care scapã calculului“)18, ea asigurând continuitate, impar-þialitate, obiectivitate ºi previzibilitate administraþiei; funcþionarii din birourisunt preferaþi „în locul seniorului de altã datã care se bucurã de simpatia, favoa-rea, graþia ºi gratitudinea personalã“19, birocraþia rezultând din impersonalitateacea mai formalistã20. Impersonalitatea asigurã extrema „calculabilitate“ la nive-lul rezultatelor aºteptate de la acþiunea administrativã.Cel de-al treilea principiu al organizãrii interne a structurilor birocratice —specializarea — implicã dezvoltarea funcþiei publice moderne, care solicitã „uncorp de lucrãtori intelectuali specialiºti, cu o înaltã calificare, pregãtiþi în profe-siunea lor printr-o formaþie de mai mulþi ani“21 o profesionalizare a funcþiona-rilor necesarã obþinerii unei raþionalitãþi administrative complete“22. Speciali-zarea presupune ceea ceWeber numeºte „ºtiinþa serviciului“ ºi asigurã dominaþiaadministraþiei birocratice: prin acest mijloc „administraþia birocraticã înseamnãdominaþia în virtutea ºtiinþei“23. Adicã, în limbajul modernitãþii târzii, asigurãautoritatea epistemicã, în virtutea cãreia se discutã ºi despre relativa autonomiea administraþiei.Fãcând distincþie între funcþionarii materiali (de carierã), cei care posedã ocalificare specialã (calificare ce stã la baza competenþei materiale a funcþiona-rului) ºi funcþionarii formali, oameni politici, cãrora nu li se cere o specializareatestatã, Weber prefigureazã distincþia actualã între funcþionari publici ºi demni-tari, dintre funcþia publicã ºi demnitate. Astfel, el introduce în modelul adminis-traþiei birocratice elemente moderne precum:— procedura numirii (prin concurs sau în baza actului de atestare a studiilor)pentru funcþionari ºi învestirea prin alegeri a omului politic;— cariera profesionalã a funcþionarului, diferitã atât în conþinut, cât ºi ca du-ratã, comparativ cu parcursul omului politic;— evaluarea funcþionarului în baza unor criterii precum competenþa ºi vechi-mea;— remunerarea funcþionarului prin prisma responsabilitãþii pe care o pre-supun funcþia publicã ºi calitatea prestaþiei;— accentuarea diviziunii activitãþilor în administraþie, concomitent cu spe-cializarea în adâncime a funcþionarilor.Modelul weberian de administraþie este, dupã cum s-a putut observa, centratpe relaþia de subordonare, relaþie asiguratã în legitimitatea puterii, constituin-du-se o birocraþie ce asigurã „tipul cel mai pur de dominaþie legalã“, o birocraþieîn care funcþionarii administrativi ºi deþinãtorii puterii nu ascultã decât în cadrulîndatoririlor obiective ale funcþiilor lor, într-o ierarhie a funcþiei solid stabilitã24.În aceste condiþii, sociologul german pledeazã pentru neutralitatea funcþiei pu-


————————18 MaxWeber, „Caracteristique de la bureaucratie“, în E. Morin (editeur), La bureaucratie, Paris, U.G.E.,1976, p. 46-47.19 Max Weber, Le savant et la politique, ed. cit., p. 194.20 Max Weber, „Caracteristique de la bureaucratie“, p. 230.21 Max Weber, Economie et societé, p. 224.22 Ibidem, p. 229.23 Ibidem, p. 230.24 Ibidem, p. 226.

blice, care, deºi, subordonatã, trebuie separatã de puterea politicã (îndeosebi devoinþa ºi puterea partidelor politice), condiþie a integritãþii ºi eliminãrii corupþiei.Mai trebuie spus cãWeber, pornind de la realitãþile factuale ale timpului sãu, ple-deazã pentru o administraþie instrumentalã, o administraþie instrument al puteriipolitice, oricare ar fi natura ei, o administraþie ierarhizatã ºi centralizatã.Sensul pe care Weber îl dã birocraþiei este în legãturã cu sociologia organi-zaþiei, diferit de cel dat de J. St. Mill (birocraþia este consideratã drept singuraalternativã serioasã la un sistem reprezentativ, deci un tip de guvernare). Con-ceptul de birocraþie lansat de Weber — ca administraþie profesionalã — presu-pune, în opinia lui D. Beetham, o dublã opoziþie: mai întâi, între administraþie ºiformularea politicilor, care este responsabilitatea asociaþiei ce foloseºte biro-craþia, aceasta de pe urmã fiind legal subordonatã ei; în al doilea rând, între me-todele moderne ºi tradiþionale de administraþie, ultimele fiind punctate de nepro-fesioniºti. Practic, acest concept general þine de sociologia organizaþiei, care îºipropune sã înþeleagã tipurile de organizaþii ºi caracteristicile principale ale aces-tora în societãþile moderne25.În loc de concluzii

Desigur cã existã ºi alte sensuri date conceptului de birocraþie. Amintimsensul izvorât din distincþia între administraþia publicã ºi administraþia privatã,birocraþia exprimând administraþia publicã. Obiectul distincþiei izvorãºte dinacceptarea caracterului calitativ diferit pe care un sistem de administraþie îl po-sedã în virtutea situãrii sale în sfera guvernamentalã, cum ar fi: obligativitatea,relaþia sa particularã cu legea, preocuparea pentru definirea ºi rezolvarea proble-melor ce se circumscriu interesului public, responsabilitatea publicã a operaþiiloradministraþiei birocratice etc. Apoi, sensul derivat din economia politicã, sensasigurat în distincþia între diferitele organizaþii în termeni economici, funcþie deveniturile lor. Din acest punct de vedere, o birocraþie este definitã ca o organi-zaþie noneconomicã, finanþatã prin subvenþii de cãtre asociaþia ce o întrebuin-þeazã, spre deosebire de cea finanþatã prin vânzarea produselor sale pe piaþã.Deºi majoritatea unor astfel de organizaþii aparþin sferei publice — cum remarcãBeetham —, sunt ºi multe care nu sunt cuprinse în aceastã sferã (biserici, orga-nizaþii de caritate, asociaþii voluntare etc.); pe de altã parte, anumite organismeguvernamentale îºi desfac produsele pe piaþã (companii de cãi ferate, complexeenergetice, unele fabrici de automobile etc.) ºi astfel ele n-ar reprezenta, dinpunct de vedere tehnic, birocraþii.Rezultã cã scopul definirii birocraþiei în acest fel este acela de a accentua fap-tul cã modul de operare ºi caracterul unei organizaþii diferã sistematic în funcþiede metoda de finanþare ºi mediul economic în care opereazã.În concluzie, se poate afirma cã sursa multitudinii de sensuri date termenuluibirocraþie o reprezintã distincþiile izvorâte, la rândul lor, din modurile de abor-dare a birocraþiei ca fenomen. Aº mai aminti, spre evitarea unor confuzii, un

90 ADRIAN GORUN 11

————————25 Vezi D. Beetham, op. cit., p. 27-28.

punct de vedere mai special, exprimat de argentinianul Guillermo O’Donnell26.El defineºte regimurile birocratico-autoritare — ca o specie a regimurilorautoritare întâlnite în unele state ale Americii Latine — regimuri caracterizateprin opt dimensiuni:— baza socialã este reprezentatã de o burghezie oligopolistã ºi transnaþio-nalã;— specialiºtii coerciþiei, militarii, au rol decisiv;— sectoarele populare sunt excluse;— instituþiile democratice ºi drepturile de cetãþenie sunt lichidate;— sistemul de acumulare capitalistã întãreºte inegalitatea în împãrþirea resur-selor sociale;— structura productivã este „transnaþionalizatã“;— sunt folosite criterii de presupusã neutralitate, obiectivitate ºi raþionalitatetehnicã pentru a depolitiza tematicile importante;— canalele de acces la reprezentare, închise pentru sectoarele populare ºi in-teresele de clasã, servesc forþele armate ºi marile întreprinderi oligopoliste.Modelul propus de O’Donnell este o abordare particularã a birocraþiei —analiza ei ca substanþã a unui tip de regim autoritar. Regimurile birocratico-auto-ritare au ca obiectiv, în concepþia lui O’Donnell, realizarea procesului de in-dustrializare cu minimum de interferenþã din partea sectoarelor populare, maiexact, cu maximum de excludere a acestora. Acest obiectiv realizeazã cea maiimportantã distincþie între regimurile birocratico-autoritare predominant militareºi regimurile autoritare tradiþionale.Nu este lipsitã de importanþã, însã, evidenþierea aprecierii critice pe care G.Pasquino o face conceptului de regim birocratico-militar, concept cu utilitate li-mitatã, redusã la a exprima un studiu aparte al regimurilor autoritare în AmericaLatinã. Printre limitele conceptului, limite surprinse sintetic de Pasquino, trebuieamintite cele corelate faptului cã:— a exagerat caracterul compact al elitelor care se coalizeazã pentru a men-þine controlul asupra guvernãrii;— a exagerat operaþiunile practice destinate excluderii claselor populare dinsistemul politic;— a subestimat, într-o oarecare mãsurã, tensiunile interne ale organizaþiilormilitare;Modelul lui O’Donnell are meritul de a fi surprins raporturile dintre dezvoltareaeconomicã, participarea politicã ºi acþiunea guvernului, însã analizei îi este ima-nent ºi un mare defect: absolutizarea acestor raporturi (lãsând în umbrã propriilecontradicþii). Astfel, G. Pasquino observã corect cã O’Donnell „a subevaluatvitalitatea persistentã a unor grupuri — organizaþii civile, confesiuni religioase,miºcãri pentru drepturi, partide, sindicate — care nu au putut fi eliminate dinregimurile militare“27. Apoi, supraevaluarea vizeazã deopotrivã caracterul orga-


————————26 A se vedea Guillermo O’Donnell, Modernization on Bureaucratic — Autoritarism. Studies in SouthAmerican Politics, Berkeley, Institute of International Studies, 1973.27 Gianfranco Pasquino, Curs de ºtiinþã politicã, traducere de Aurora Martin, Iaºi, Institutul European,2002, p. 303.

nizat ºi operativitatea instituþiilor militare, dar ºi gradul de coincidenþã a intere-selor acestor instituþii cu interesele asociaþiilor antreprenoriale ºi patronale. Prinurmare, birocraþia — fenomen structural-funcþional al acestui tip de regim —parcurge aceleaºi finalitãþi precum regimul autoritar însuºi, manifestând aceleaºiforme de relativã stabilitate dar ºi de instabilitate: „Dacã sistemul socio-econo-mic al regimurilor birocratico-autoritare nu creeazã resurse ºi intrã într-o stag-nare sau într-o crizã, se dezlãnþuie tensiuni care, chiar dacã nu conduc la instau-rarea democraþiei, impun noi schimbãri ºi ajustãri în coaliþia autoritarã... Iaraceste ajustãri ar putea ataca integritatea organizaþiei militare: dacã sunt res-pinse, sporesc tensiunile politice; dacã sunt acceptate, conduc cãtre întoarcereamilitarilor în cazãrmi“28.

BIBLIOGRAFIEAlexandru, Ioan, Administraþia publicã. Teorii. Realitãþi. Perspective, Bucureºti, Lumina Lex,1999.Aron, Raymond, Les étapes de la penseé sociologique, Paris, Gallimard, 1967.Beetham, David, Birocraþia, traducere de Sorin Cucerai, Bucureºti, Editura DU STYLE, 1998.Bellamy, Richard, Liberalism and Modern Society. AHistorical Argument, The Pennsylvania StateUniversity Press, 1992.Freund, Julien, Sociologie de Max Weber, Paris, PUF, 1966.Gorun, Adrian, Teoria politicã, Cluj, Presa Universitarã Clujeanã, 2002.Marga, Andrei, Filosofia unificãrii europene, Ediþia a doua revãzutã ºi adãugitã, Cluj, BibliotecaApostrof, 1997.O’Donnell, Guillermo , Modernization on Bureaucratic — Autoritarism. Studies in South Ame-rican Politics, Berkeley, Institute of International Studies, 1973.Pasquino, Gianfranco, Curs de ºtiinþã politicã, traducere de Aurora Martin, Iaºi, Institutul Euro-pean, 2002.Weber, Max, Economie et societé, vol. I, Paris, Plon, 1971.Weber, Max, Le savant et la politique, Paris, Plon, 1959.Weber, Max, „Caracteristique de la bureaucratie“, în E. Morin (editeur), La bureaucratie, Paris,U.G.E., 1976.

92 ADRIAN GORUN 13

————————28 Ibidem, p. 304.

RUSIA ªI ROMÂNIA:CALEA SPRE ÎNÞELEGERE RECIPROCÃ (I)*TATIANA G. BITKOVA**

Abstract. The study examines punctually the evolution of the relationsbetween Russia and Romania in the context of major political changesoccurred in the history of Romania and of Eastern Europe since the early-nineteenth century. It covers the geopolitical interests of imperial Russia,then of USSR and Russian Federation in analogy with the political objec-tives and alliances of Romania, indicating both the continuity and the rup-ture of Russian-Romanian relations in complex ideological configurations.Keywords: independence, unitary national state, geopolitical interests,imperialism, communist regime, Soviet influence, nationalism, antiocci-dentalism, base political Treaty.

În ultimii ani, relaþiile dintre Rusia ºi România s-au înviorat vizibil ºi s-auintensificat contactele la toate nivelurile. Cãutãrile de compromisuri întreprinsede-a lungul multor ani în cadrul convorbirilor vizând pregãtirea Tratatului politicde bazã au fost încununate de semnarea acestuia în anul 2003. Cu toate aces-tea, relaþiile ruso-române continuã sã fie marcate de o serie de probleme care îºiau rãdãcinile în trecut.Pânã în secolul al XIX-lea, climatul cultural al Principatelor Dunãrene a fostintegrat în aria ortodoxiei de Est, fapt ce a determinat o sensibilã influenþã a lexi-cului asupra limbii române. Limba românã scrisã a folosit iniþial alfabetul chiri-lic, iar limba Bisericii, a cancelariilor domneºti, a oamenilor de ºtiinþã a fostslava veche.În secolul al XIX-lea procesul formãrii statelor independente pe continentuleuropean nu a ocolit nici Principatele Dunãrene: Valahia ºi Moldova. „Naþio-nalismului popoarelor slave ºi panslavismului i se opune naþionalismul ro-mânesc“1.Dupã cum se ºtie, în Rãzboiul Crimeii din anii 1853-1856 Franþa ºi MareaBritanie au gãsit o platformã comunã pentru sprijinirea Turciei împotriva Rusiei,

T E M E G E O P O L I T I C E A C T U A L E


————————* Traducerea citatelor urmeazã versiunea rusã a textului.** Doctor, cercetãtor ºtiinþific principal al Institutului de Informaþie ªtiinþificã în ªtiinþele Sociale(INION) al Academiei Ruse, Secþia Europa de Est.1 Lucian Boia, Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã, Bucureºti, 1997, p. 19-20.

ele fiind îngrijorate de întãrirea poziþiilor Rusiei în Balcani. Una din cauzeleRãzboiului Crimeii a constituit-o, potrivit lui H. Kohn, ocuparea Moldovei ºiValahiei de cãtre trupele ruse2, însã Rusia a pierdut Rãzboiul Crimeii ºi poziþiileei în aceastã regiune au slãbit serios.În anul 1857, Napoleon al III-lea a susþinut cererea Divanurilor din Moldovaºi Valahia cu privire la autonomie, neutralitate ºi adoptarea Constituþiei cu con-diþia unirii lor sub domnia unui monarh strãin. În anul 1859, ambele Principateºi-au ales, separat, ca domnitor pe colonelul Alexandru I. Cuza (1820-1873), iarîn anul 1861 guvernul turc a validat aceste alegeri. De aici rezultã cã pentruPrincipatele Române rezultatul pozitiv al Rãzboiului Crimeii l-a constituit înce-perea emancipãrii ºi unirii. Independenþa totalã a României a fost însã recunos-cutã abia în anul 1878.Istoricii ruºi subliniazã cã Rusia a jucat rolul decisiv în eliberarea tânãruluistat român de sub jugul otoman. În urma victoriei Rusiei în rãzboiul din anii1877-1878 împotriva Imperiului Otoman, România, care a participat în etapafinalã a rãzboiului de partea Rusiei, a obþinut recunoaºterea internaþionalã ca statindependent (Tratatul de pace de la San Stefano din 3 martie 1878; Congresul dela Berlin, 13 iulie 1878).Rusia a fost una din primele þãri care a recunoscut independenþa de stat aRomâniei ºi a stabilit cu ea relaþii diplomatice. Pe parcursul secolului al XX-lea,relaþiile diplomatice ruso-române au fost, ce-i drept, întrerupte de douã ori.Prima oarã — la 26 iunie 1918, dupã alipirea Basarabiei la România (relaþiile aufost restabilite la 9 iunie 1934), iar a doua oarã — la 22 iunie 1941, când Hitlera atacat URSS, iar România i-a fost aliat (relaþiile au fost restabilite la 6 august1945).Obstacolul de care s-au lovit timp de un secol ºi jumãtate relaþiile ruso-ro-mâne l-au constituit teritoriile basarabene. Atât Rusia, cât ºi URSS au consideratteritoriile respective drept zonã a intereselor lor geopolitice ºi au urmãrit sã-ºiconsolideze prezenþa lor aici. România a considerat acest interes nefiresc, întru-cât politica puternicului vecin împiedica unirea celor douã popoare apropiateetnic într-un stat-naþiune unitar. Tocmai de aceea, iniþiativele politice ale Rusiei,întreprinse atât de Imperiul Rus, cât ºi de URSS sau de actuala Federaþie Rusãau fost ºi sunt percepute în societatea româneascã cu prudenþã.Kremlinul nu poate renunþa la intenþiile sale imperialiste, afirmã politologiiromâni de astãzi. Imperiul Rus, iar apoi URSS au înghiþit teritoriile rãsãritene aleRomâniei, supunându-le unei îndelungate rusificãri. În plus, URSS a jucat un rolnefast în dezvoltarea postbelicã a României, impunându-i regimul comunist.Actuala Federaþie Rusã împiedicã în mod disimulat unificarea politicã a tuturorromânilor, jucând un rol ambiguu în conflictul transnistrean. Aceasta este pã-rerea Bucureºtiului.Rusia nu face nici la ora actualã un secret din intenþiile sale hegemoniste înspaþiul postsovietic, afirmã fostul director al secþiei române la postul de radio„Deutsche Welle“, Emil Hurezeanu. Ea încearcã, printre altele, „sã provoace o

94 TATIANA G. BITKOVA 2

————————2 Hans Kohn, Nationalism. Its Meaning and History, Princeton, Princeton University Press,1955.

rupturã definitivã între cele douã maluri ale Prutului“. „Provocând situaþii decrizã în jurul Bucureºtiului, Moscova urmãreºte sã reducã ºansele României dea se afirma în Occident“3.„Imperialismul URSS ... are nu numai un caracter ideologic, dar ºi o motivare

mai profundã, de naturã rasialã. Tendinþele imperialiste ale acestui colos caredispune de arma nuclearã provin din sfera iraþionalului ºi de aceea sunt imprevi-zibile“4. O asemenea pãrere despre vecinul de la Rãsãrit este destul de rãspânditãîn România. Opinii ºi concluzii foarte similare au fost exprimate, de asemenea,de unele personalitãþi marcante ale culturii ºi politicii din perioada interbelicã.

Dacã regimul Ceauºescu nu a încurajat atacuri directe la adresa URSS înpresã, chiar ºi de naturã culturalã, la ora actualã, datoritã libertãþii de care se bu-curã mijloacele de informare în masã, atitudinea ostilã faþã de Rusia se manifestãdestul de clar, deºi nu poate fi consideratã dominantã. Promotorul tradiþional alrusofobiei în perioada postcomunistã este presa naþionalistã, în special publicaþiaRomânia Mare.

Unii autori români pun, uneori, în vina „Rãsãritului“ ºi acele aspecte negativeale istoriei lor care au fost generate de evoluþiile politice interne. Astfel, grima-sele regimului politic Ceauºescu nu au fost nicidecum o consecinþã a influenþeisovietice, cãci ºi Ceauºescu s-a manifestat uneori ca un acolit al Moscovei. Omare parte a vinei pentru instaurarea regimului comunist este, ce-i drept, atri-buitã ºi Occidentului care, dupã terminarea celui de al doilea rãzboi mondial, „apãrãsit România, predând-o în întregime Rusiei“5. Dupã cum menþiona ºi F.Tãnãsescu, „Împãrþirea Europei în douã, care s-a conturat în anul 1944, devinedupã câþiva ani o realitate dramaticã ... Faimoasa listã a procentelor care stabi-leau cotele influenþei ruse ºi britanice în Europa Rãsãriteanã aminteºte clar dedoi factori: împãrþirea continentului în funcþie de intenþiile celor douã puteri ºiacceptul englezilor de a acorda URSS libertatea de acþiune în perimetrul bal-canic ºi central-european“6.

Nu putem nega faptul cã, aflându-se pe teritoriul þãrilor Europei Rãsãritene,Armata Sovieticã a jucat un rol decisiv în instaurarea regimurilor comuniste înaceste þãri. Fãrã prezenþa ei este puþin probabil cã ar fi reuºit comuniºtii dinaceste þãri sã devinã forþa politicã conducãtoare. România nu a fãcut excepþie.Din anul 1944 pânã în 1965, þara a suportat dictatura comunistã clasicã. Princi-palul mod de organizare a noului sistem politic a fost limitarea drepturilor ºilibertãþilor civile ºi concentrarea puterii în mâinile unui cerc îngust de persoanecare reprezentau elita nomenklaturistã a Partidului comunist. În acelaºi timp,avansarea ierarhicã depindea adesea de directivele venite de la Moscova. Cuajutorul terorii politice ºi cu sprijinul organelor represive sovietice se desfãºuralichidarea vechilor elite politice ºi culturale, precum ºi a oricãrei opoziþii în inte-riorul Partidului comunist.

3 RUSIA ªI ROMÂNIA: CALEA SPRE ÎNÞELEGERE RECIPROCÃ 95

————————3 E. Teodorescu, „Emil Hurezeanu comenteazã…“ //www.ziaruldeiasi.ro/foruming.4 Marin Niþescu, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, Bucureºti, Humanitas, 1995, p. 385.5 Z. Ornea, „Între Orient ºi Occident“, în Dilema, nr. 310, 15-21 ianuarie 1999, p. 10.6 F. Tãnãsescu, „Cele «douã Europe» ºi condiþia «rãsãriteanã» a României“, în Polis, nr. 3/1996, p. 33.

În cea de a doua jumãtate a anilor ’50, procesul democratizãrii, declanºat deHruºciov în societatea sovieticã, a generat, dupã cum se ºtie, tendinþe iredentisteîn lagãrul socialist. S-au manifestat deschis contradicþii rãmase pânã atuncilatente. Hruºciov a încercat sã menþinã status-quo-ul, conferind un caracter na-þional CAER-ului, fapt ce a agravat, în ultimã instanþã, situaþia. Conducerea Ro-mâniei a încercat în aceste condiþii sã iasã de sub tutela Moscovei, desfãºurândo intensã activitate pentru obþinerea autonomiei de partid ºi a unei relative inde-pendenþe naþionale.Între timp, analiºtii români se ocupau de elaborarea fundamentãrii teoretice anoii poziþii, strãduindu-se sã foloseascã la maximum postulatele marxism-leni-nismului pentru a nu irita prea mult Moscova. Noua concepþie româneascã subli-nia principiul „unitãþii în diversitate“ potrivit cãruia oricare partid comunistpoate avea o viziune proprie ºi alege propriile metode de „construire a socialis-mului“ pornind de la condiþiile specifice de dezvoltare a þãrii sale. Dupã cumafirma Victor Frunzã, analiza atentã a tezelor teoretice ale pãrþii române faceevidentã îndepãrtarea de poziþia sovieticã ºi apropierea de cea chinezã, dar ro-mânii considerau cã era cu neputinþã sã afirme acest lucru7.În anul 1958 Hruºciov a cedat solicitãrilor insistente ale conducerii românede a retrage trupele sovietice de pe teritoriul României. Eliberându-se de pre-zenþa URSS pe teritoriul sãu, România ºi-a permis sã-ºi afirme deschis în cadrulCAER dezacordul cu proiectul integrãrii socialiste. Dupã cum sublinia V. Frun-zã: „S-a produs revoluþia... Înlãturând tutela sovieticã, PMR devenea el însuºi“8.„Grupul Dej — menþiona Vlad Georgescu — realiza cu o înþeleaptã prudenþãreabilitarea vechilor noþiuni de patriotism ºi identitate naþionalã, eliberându-lede sovietism ºi internaþionalism, restabilind numeroase valori interzise dupãanul 1948“9.Principalul instrument de invocare a izvoarelor spirituale naþionale a devenitistoria. În aceastã perioadã are loc revenirea culturii româneºti la izvoarele eilatine, minimalizarea rolului influenþelor slave în dezvoltarea ei, precum ºi arolului Rusiei în istoria României.Gheorghiu-Dej a întreprins primii paºi pentru îndepãrtarea de URSS ºi stabi-lirea de contacte cu Occidentul, dar numai dupã venirea la putere a lui Ceauºescuîn anul 1965 România reuºeºte sã se distanþeze în mod radical de Moscova ºi, înprimul rând, sã-ºi schimbe orientarea politicii externe. În anul 1967 România afost singura þarã-membrã a Tratatului de la Varºovia care a refuzat sã rupãrelaþiile diplomatice cu Israelul dupã rãzboiul de ºase zile, iar în anul 1968 acondamnat invazia trupelor Tratatului de la Varºovia în Cehoslovacia. De ase-menea, România a refuzat sã susþinã invazia trupelor sovietice în Afganistan înanul 1979.Timp de douã decenii ºi jumãtate, Ceauºescu a boicotat cu succes demer-surile de politicã externã sovietice. Dacã cea de a doua jumãtate a anilor ’60 a


————————7 Victor Frunzã, Istoria comunismului în România, Bucureºti, Editura Victor Frunzã, 1999.8 Ibidem, p. 394.9 Vlad Georgescu, Istoria românilor. De la origini pânã în zilele noastre, Bucureºti, Humanitas, 1995,p. 275.

fost marcatã de o activã apropiere de Occident atât în planul politicii externe, câtºi în domeniul culturii ºi, parþial, al ideologiei, dupã Primãvara de la Praga ºi maiales începând cu anii ’70, Ceauºescu a reuºit sã îmbine naþionalismul, antioc-cidentalismul ºi persecuþiile împotriva celor cu alte vederi din interiorul þãrii cuo politicã externã prooccidentalã, indepedentã de Moscova. Acest lucru, însã, nua împiedicat, în ansamblu, cooperarea economicã a României cu þãrile-membreale CAER.În ciuda conducerii sovietice, Ceauºescu a stimulat dezvoltarea relaþiilor deprietenie cu þãrile socialiste care condamnau deschis politica conducerii post-staliniste a URSS, respectiv, cu China, Albania, Coreea de Nord, precum ºi cuIugoslavia. De asemenea, România devine un membru activ al Miºcãrii de neali-niere, fãrã a se retrage din Organizaþia Tratatului de la Varºovia ºi CAER.Poziþiile adoptate de România în problemele internaþionale satisfãceau, înansamblu, Occidentul în acea perioadã. De aceea, nu numai anumite þãri din Oc-cident, dar ºi Fondul Monetar Internaþional, alte structuri financiare transnaþio-nale au început sã sprijine economia româneascã. România a obþinut crediteavantajoase, în comerþul cu þãrile din G-7 s-a bucurat de „clauza naþiunii celeimai favorizate“. De atâtea privilegii nu s-a bucurat nici o þarã membrã a Trata-tului de la Varºovia ºi a CAER. Din anul 1975 pânã în anul 1982, României i-aufost acordate credite ºi împrumuturi occidentale în valoare de circa 22 miliardede dolari care urmau sã fie stinse pânã în anii 1990-1996. Se cuvine subliniat înmod deosebit faptul cã Ceauºescu a respins aluziile cu privire la disponibilitateaunei confruntãri deschise cu Moscova în schimbul unor facilitãþi financiare. Demenþionat cã toate datoriile cãtre Occident au fost achitate încã înainte de anul1989.URSS, dimpotrivã, din perioada anilor ’70 pânã în prima jumãtate a anilor’80, a început sã aplice împotriva Bucureºtiului unele sancþiuni economice — îºireducea brusc livrãrile de mãrfuri cãtre România, întârzia achitarea exporturilorromâneºti în Uniunea Sovieticã. Despre aceste fricþiuni nu se spunea nimic înpresa ambelor þãri ca urmare a dispoziþiilor cenzurii, dar s-a scris în presa rusãdupã destrãmarea Uniunii Sovietice.Bucureºtiul a promovat o poziþie activã prooccidentalã nu numai în planulpoliticii externe ºi comerþului, România fiind unica þarã din cadrul Tratatului dela Varºovia care, începând din anul 1968, a urmãrit apropierea de þãrile AlianþeiNord-Atlantice, încheind cu ele acorduri de cooperare militarã. România a par-ticipat doar la aplicaþiile de stat major ale Tratatului de la Varºovia, dar a desfã-ºurat aplicaþii în teren împreunã cu unele þãri occidentale, dezvoltând, în acelaºitimp, cooperarea în domeniul producþiei de armament.Occidentul îºi urmãrea, firesc, ºi propriile lui interese. Dupã cum menþio-neazã V. Tismãnenu, „spre deosebire de alþi lideri din blocul sovietic, Ceauºescunu era perceput ca o marionetã a Kremlinului, iar iniþiativele lui pãreau de per-spectivã... În realitate, însã, Occidentul se gândea cã, în cazul unui rãzboi în Eu-ropa, România mãcar nu va lupta de partea URSS“10.


————————10 Vladimir Tismãneanu , „Excepþionismul românesc?“, în Sfera politicii, nr. 62, 1998, p. 9.

Conducerea sovieticã a fost într-o anumitã mãsurã nevoitã sã se împace cuschimbãrile care se produceau, începând din anii ’60, în politica româneascã.Naþionalismul agresiv al lui Ceauºescu, care a luat amploare de la începutul ani-lor ’70, nu era îndreptat împotriva vreunui sistem existent al socialismului destat. Oricum, lipsa trupelor sovietice pe teritoriul românesc ºi reuºita politiciiprooccidentale promovate de Ceauºescu, ale cãrei premise au fost puse de pre-decesorul lui, limitau deja posibilitãþile unor presiuni politice din partea Krem-linului, fãrã a mai vorbi de amestecul direct în afacerile interne, aºa cum se în-tâmpla în primii ani postbelici.Atitudinea faþã de Ceauºescu în lumea occidentalã s-a deteriorat brusc odatãcu declanºarea perestroicii gorbacioviste. Democratizarea ºi glastnost în URSSau zdruncinat terenul sub picioarele ultimului dictator din Europa, fapt urmat deo nouã istorie a relaþiilor României cu Rusia.*

Tema rusã a fost relansatã în presa independentã româneascã imediat dupãcãderea lui Ceauºescu. Se fãceau presupuneri cã toatã aceastã „revoluþie popu-larã“ era o acþiune minuþios pregãtitã de Kremlin. Se lansau diverse versiuni aleevenimentelor, se comparau faptele, se publicau mãrturii ale participanþilor ºimartorilor oculari pentru a descoperi aºa-zisele „enigme ale revoluþiei române“.La 25 decembrie 1989 Ceauºescu a fost executat, iar la 12 ianuarie s-a desfãºuratla Bucureºti o demonstraþie de masã ai cãrei participanþi l-au acuzat pe noul liderIon Iliescu ºi echipa lui de faptul cã încearcã sã salveze regimul comunist.Deja chiar Iliescu pãrea o persoanã bãnuitã de legãturi cu Kremlinul. Se ºtiacã vorbeºte fluent ruseºte, cã a cãpãtat o pregãtire tehnicã superioarã la un insti-tut din Moscova ºi cã se cunoºtea personal cu Gorbaciov încã din anii studenþiei.Mulþi se întrebau: „De ce un director obiºnuit de editurã (o astfel de funcþie adeþinut I. Iliescu pânã la 22 decembrie), abia intrat în vârtejul evenimentelor, aînceput sã se comporte ca unul care ar avea anumite împuterniciri? Mai mult, ºialþi participanþi la evenimente, puºi la curent cu multe «detalii», îl priveau ca peun conducãtor deja ales ºi validat. Spre deosebire de alþi vorbitori, Iliescu, aflatîn faþa camerelor de televiziune, opera cu formulãri precise ºi prezenta un pro-gram politic elaborat“11.Iliescu a deþinut un timp înalte funcþii în ierarhia de partid ºi de stat din pe-rioada regimului odiosului dictator, dar toatã lumea îl cunoºtea ca opozant ºi înanii ’80 se bucura în Occident de imaginea unui comunist liberal. În anii ’90,însã, opoziþia de dreapta care se forma treptat (Iliescu era adeptul unei trecerimai blânde la economia de piaþã) îl acuza tot mai mult de simpatii comuniste as-cunse, pe de o parte, ºi de legãturi secrete cu Moscova, pe de altã parte, cu toatecã România avansa cu paºi uriaºi spre Occident.Contactele dintre România ºi Rusia, atât cele economice, cât ºi cele politice,deveneau tot mai slabe. Însãºi Rusia nu a mai fost preocupatã de aceste relaþii.


————————11 N. Morozov, Rumîniia 1989. Revoliuþiia ili putci? Rossiia i sovremennîi mir, 1994, N 1, S 186-205(N. Morozov, „România 1989: revoluþie sau puci ?“, în Rusia ºi lumea contemporanã, nr. 1, 1994, p. 186-205).

La începutul anilor ’90, ea pur ºi simplu a pãrãsit Europa Rãsãriteanã ºi a fãcutacest lucru fãrã intervenþia altor forþe. Organizaþia Tratatului de la Varºovia purºi simplu s-a autodizolvat. Situaþia politicã din regiune se schimba rapid. Uniu-nea Sovieticã, iar apoi ºi Rusia, pur ºi simplu nu au mai putut sã-ºi menþinã aicipoziþiile din cauza problemelor interne. Europa Rãsãritenã a început sã navighe-ze în derivã ºi vânturile o duceau spre þãrmurile occidentale. Schimburile demãrfuri între Rusia ºi România, precum ºi cu alte þãri din Europa Rãsãriteanã seapropiau de zero, din integrarea economicã de odinioarã nu a mai rãmas nimic.Apariþia Grupului de la Viºegrad a însemnat deja o hotãrâtã schimbare a ori-entãrilor politice ale þãrilor Europei Rãsãritene. Ce-i drept, atunci nu s-a doritprimirea României în acest club elitist, dar acest lucru nu a schimbat nimic înpatimile ei politice. La mijlocul anilor ’90 devine evident faptul cã în viitorulapropiat uºile NATO se vor deschide pentru membrii de odinioarã ai Tratatuluide la Varºovia. „Rusia nu avea timp atunci pentru aºa ceva, întrucât elita era pre-ocupatã de realegerea lui Elþîn ºi de îndelungatul rãzboi cu comuniºtii. Ce-idrept, Rusia a încercat sã conteste, invocând faptul cã a existat o înþelegereformulatã în timpul unificãrii Germaniei cu privire la neutralitatea foºtilor aliaþisovietici. Rusiei i s-a rãspuns cã nimeni ºi nicicând nu a semnat nici un fel dedocumente privind aceastã chestiune, iar întrucât uºile NATO ºi UE sunt des-chise pentru toþi cei care îndeplinesc condiþiile, tocmeala nu-ºi are rostul. Cuaceasta discuþiile s-au încheiat“12.Integrarea euroatlanticã a devenit un obiectiv prioritar al tuturor þãrilor mem-bre ale Tratatului de la Varºovia. În anul 1997, România, ca ºi Bulgaria, nu a fostinvitatã în NATO ºi s-a simþit nedreptãþitã în comparaþie cu mai norocoasele Po-lonia, Ungaria, Cehia. ªi atunci, în România, ca ºi în Bulgaria, a fost declanºatão intensã campanie pentru aderare la Alianþa Nord-Atlanticã. Proiectul acestas-a realizat în anul 2003. Rusia nu a putut împiedica eficient procesul aderãriifoºtilor ei aliaþi la NATO, oricât nu ar fi dorit acest lucru.Dupã cum menþiona cu satisfacþie presa româneascã în anul 2004, un înaltfuncþionar al Ministerului rus de Externe a declarat cã s-ar putea ca Rusia sã ac-cepte dislocarea de baze militare ale NATO în România ºi Bulgaria.În perioada anilor ’90, contactele politice ale României cu Rusia au întâm-pinat dificultãþi datoritã unor cãutãri ineficiente de compromisuri în cadrul con-vorbirilor vizând pregãtirea Tratatului politic de bazã. Un astfel de tratat a fostdeja semnat între România ºi Uniunea Sovieticã în ajunul destrãmãrii acesteia înanul 1991. Ulterior, criticii acestui document din România l-au acuzat pe preºe-dintele Iliescu de pripealã ºi miopie politicã.Dupã destrãmarea URSS, prevederile tratatului (deoarece el nu a fost rati-ficat) au început sã fie revizuite din iniþiativa pãrþii române. Dupã câþiva ani,s-a convenit parafarea noului tratat care urma sã aibã loc în aprilie 1996. În acesttimp România era angrenatã în campania electoralã pentru alegerile preziden-þiale ºi parlamentare care urmau sã se desfãºoare în toamnã. Din prudenþã, având


————————12 B. Bruter, Rossiia —Vostocinaia Evropa. Uje ne soiouzniki, eºce ne partnerî — 12 marta 2004 // www.igpi.ru (B. Bruter, „Rusia – Europa de Est. Nici aliaþi, nici parteneri“, 12 martie 2004 / / www.igpi.ru).

în vedere criticile la adresa acestui document din partea opoziþiei, administraþiaIliescu a hotãrât sã frâneze parafarea tratatului. Refuzul neaºteptat al pãrþii ro-mâne a fost receptat dureros în Rusia. Ulterior, Bucureºtiul ºi-a anunþat dorinþade a relua convorbirile. Acest lucru, însã, nu a mai primit o reacþie de rãspuns.România urmãrea sã introducã în textul tratatului formulãri care sã condamneindirect pactul Molotov-Ribbentrop. În plus, ea considera necesarã revizuireaunor articole referitoare la statutul ei juridic internaþional. O serie de experþi ro-mâni considerau cã tratatul prezentat pentru parafare prejudicia suveranitateanaþionalã a României. Unii comentatori îl calificau chiar ca un „tratat de protec-torat“13. Într-un interviu legat de continuarea convorbirilor cu Moscova, minis-trul de externe de atunci, Andrei Pleºu, declara: „Rusia niciodatã nu a declaratcã se opune aderãrii României la NATO, dar insistã ca noi sã ne limitãm liber-tatea ºi sã nu aderãm la vreun sistem regional de securitate din care Rusia nu faceparte, lucru pe care nu-l putem accepta“14.Convorbirile au fost, de asemenea, complicate datoritã problemei retrocedãriitezaurului de aur al României trimis în timpul Primului Rãzboi Mondial sprepãstrare în Rusia þaristã. Bolºevicii, mai ales dupã alipirea Basarabiei laRomânia, nu voiau nici mãcar sã discute despre acest lucru. Dupã cum menþionapresa rusã, „În timpul bolºevicilor, o parte din aur a fost capturatã de albi, o partea fost folositã pentru acoperirea daunelor provocate Rusiei de cãtre România întimpul rãzboiului. Încã o parte a fost înapoiatã în timpul lui Hruºciov. DictatorulCeauºescu cerea mai mult. Supãrat de refuz, el a stricat complet relaþiile cu Mos-cova, care afirma cã Bucureºtiul îi este deja mult mai dator“15.Desigur, cei din România înþelegeau cã încheierea Tratatului de bazã cuRusia a fi beneficã, nu numai pentru imaginea ei de þarã democraticã respecta-bilã. Semnarea lui avea o importanþã pragmaticã: altfel, uºile NATO ºi UE nus-ar fi deschis. Spre sfârºitul anilor ’90, convorbirile vizând pregãtirea tratatuluipolitic de bazã s-au dinamizat. România ºi-a manifestat poziþia favorabilã faþã decontactele între NATO ºi Rusia, salutând oficial semnarea în anul 2002 a Acor-dului privind noile relaþii de cooperare între Alianþa Nord-Atlanticã ºi Rusia.„Stabilirea unor noi relaþii în cadrul Consiliului NATO-Rusia este beneficã nunumai pentru NATO, dar ºi pentru Rusia“, a declarat Ministerul de Externe alRomâniei16.Traducere de Petre Mocenco


————————13 ªerban Orescu, „Ministrul de externe al României meritã felicitãri“, în 22, nr. 50, 1998, p. 5.14 Ibidem.15 Prezidentî Rossii i Rumînii podpisali Dogovor o drujestvennî otnoºeniia i sotrudniceestve // www.rambler.media.ru (Preºedinþii Rusiei ºi României au semnat Tratatul cu privire la relaþiile de prietenie ºicooperare/ / www.rambler.media.ru).16 „Reuniunea la nivel înalt NATO-Rusia“, 28. 05. 2002 // www.mae.ro.

„PUTEREA CELOR FÃRÃ DE PUTERE“ LA CHIªINÃUªI CETÃÞENIA ROMÂNÃ LA BUCUREªTIDAN DUNGACIU*

Abstract. This paper critically examines the political evolutions in MoldovaRepublic after the elections that took place recently, presenting the posi-tions of Romania, Russian Federation, U.S. and European Union. The mainconclusion of the author is that Western powers should be more involvedin this space to encourage the acceleration of integration of Moldova Re-public into the Euro-Atlantic structures.Keywords: elections, Russia’s geo-political interests, communism, civilsociety, democratization, European integration.

„Indiferent de deciziile pe care administraþia Obama le va lua în urmãtoarele luni, (...)schimbarea pozitivã în relaþiile noastre cu Statele Unite va fi spre folosul politicii regio-nale, în special al spaþiului euro-atlantic“

Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov„Bine, frate, revuluþie ca revuluþie, da’nu-þi spusei cã nu-i voie de la poliþie sã dai focuriîn oraº?“

Caragiale — „Conu Leonida faþã cu reacþiunea“

S-a spus de nenumãrate ori cã grila principalã prin care trebuie developateorice evenimente de la Chiºinãu trebuie sã fie geopoliticã. Însã nu doar motiva-þiile sau consecinþele trebuie cercetate la acest nivel, ci ºi posibilele evoluþii. Deaceea trebuie sã revenim mereu la ea.Actuala crizã de la marginea spaþiului euro-atlantic a devenit o veritabilãhârtie de turnesol pentru diverse atitudini, viziuni sau proiecte politice regionale.Suntem într-un punct mort. Unul în care intenþiile, dar, mai ales, eºecurile tre-buie contabilizate. Sã încercãm sã facem asta — cu ochii, totuºi, la viitor.Primul ambasador al UE persona non grata

Evoluþiile de la Chiºinãu sunt acum cunoscute, iar resorturile încep sã se lim-pezeascã. Tocmai de aceea, unii s-au grãbit sã arate cu degetul „vinovaþii“. Dacã


————————* Doctor în sociologie, cercetãtor ºtiinþific principal gr. II la Institutul de ªtiiunþe Politice ºi Relaþii Inter-naþionale al Academiei Române.

la început preºedintele Voronin a vorbit despre „fascism“, „pogrom“ ºi „forþeexterne“, era firesc sã revinã cu identificãri explicite. ªi a revenit: vinovatul prin-cipal este — cum altfel? — România.Ce a urmat este fãrã precedent. Republica Moldova impune vize pentru cetã-þenii români, deºi, la sfârºitul anului 2007, Comisia Europeanã ºi Chiºinãul ausemnat un acord care prevede facilitarea regimului vizelor în spaþiul UE pentrucetãþenii moldoveni, prin acest document Chiºinãul obligându-se sã ridice regi-mul vizelor pentru toate statele comunitare, inclusiv pentru România. Mai mult,Republica Moldova, stat vecin ºi cu aspiraþii europene, expulzeazã pe ºeful uneimisiuni diplomatice europene ºi ministrul-consilier al Ambasadei, diplomaþii ro-mânii fiind declaraþi personae non gratae.Este primul caz de acest gen din istoria Uniunii.Cum se traduce în rusã acuzaþia la adresa României?

Moscova flancheazã toate gesturile ºi declaraþiile Chiºinãului cu mesaje apro-batoare ºi, concomitent, cu aluzii nu dintre cele mai fine, care trec dincolo deacuze la adresa Bucureºtiului. Cãci, pentru Moscova, România nu este numaiRomânia! Chiar dacã ministrul de externe Lavrov nu a fãcut referiri explicite lavreo implicare a unor forþe strãine în Republica Moldova, Duma ruseascã a dis-cutat o asemenea variantã. Iar ºeful Comisiei pentru CSI, Aleksei Ostrovsky, afãcut o legãturã directã între serviciile secrete româneºti, cele americane ºi mani-festaþiile de la Chiºinãu, afirmând cã Vestul vrea „sã producã schimbãri, astfelîncât Republica Moldova sã se alãture alianþei euro-atlantice“. ªi nu e singurul.Leonid Graci, liderul din Crimeea al Partidului Comunist din Ucraina, a declaratcã în spatele organizãrii revoltelor în Chiºinãu stau SUA, „presând metodicRusia în spaþiul postsovietic“, iar politologul rus Aleksandr Dughin a vorbit ºi elîn Komsomolskaya Pravda despre faptul cã „în Republica Moldova se întâmplãrevoluþia portocalie, planificatã de administraþia preºedintelui SUA, BarackObama“. Vocala Natalia Vitrenko, liderul Partidului Socialist Progresiv dinUcraina, prorus, a spus ºi ea, explicit, cã în spatele revoltelor din Chiºinãu stau„Statele Unite ºi NATO“.Invocarea Americii ºi NATO alãturi de România este crucialã aici. Semn clarcã la Moscova, sau în cercurile ei de influenþã, cineva gândeºte ºi prioritar aceºtitermeni — chiar dacã o spun doar unii. Miza Chiºinãului este cititã tot în termenide Rãzboi Rece. De aici sprijinul frãþesc pentru „regimul Voronin“, exprimatdeja de Lavrov: „Lozincile ºi drapelurile care ieri ºi alaltãieri au fost desfãºuratela Chiºinãu ne-au alarmat foarte tare. Ele demonstreazã clar cã manifestanþii, defapt vandali, erau obsedaþi de ideea distrugerii statalitãþii moldoveneºti“. Decla-raþia ministrului rus de externe a fost însoþitã — cum altfel? — de aluzii directela România.O Rusie impetuoasã ca un Titanic sau hoþul care strigã hoþii!

Federaþia Rusã este astãzi pe val (cum era ºi Titanicul acum aproape 100 deani, tot prin aprilie, când a pornit în prima ºi ultima cãlãtorie). Moscova este sa-

102 DAN DUNGACIU 2

tisfãcutã de evoluþiile din Ucraina sau Georgia ºi simte cã deþine toate cãrþile înceea ce ea numeºte „vecinãtatea apropiatã“. De aceea nu tolereazã nici mãcarsemnele care i-ar putea sugera o „revoluþie coloratã“, precum Revoluþia Rozelordin 2003, cea oranj din 2004 sau eºuata, un an mai târziu, Revoluþie Fucsie dinAzerbaidjan. Iar Republica Moldova trebuie þinutã sub control, cu orice mij-loace: ºantaj, persuasiune, oferte de nerefuzat, destabilizare, descurajarea Occi-dentului în regiune.Inutil sã mai reluãm aici argumentele Moscovei pentru importanþa RepubliciiMoldova. Încã din timpul rãzboiului din Transnistria devenise clar cã orice re-laþie strânsã Bucureºti – Chiºinãu ar fi însemnat atragerea Republicii Moldovaîn spaþiul euro-atlantic. Ceea ce trebuia ºi trebuie evitat cu orice preþ. Acesta esteprincipalul obiectiv al Moscovei. Un al doilea obiectiv este Ucraina, prinsã întriunghiul Belarus – R. Moldova – Crimeea, pe care Rusia a nãzuit dintotdeaunasã îl controleze. La toate acestea se mai adaugã, recent, un al treilea element. Pa-radoxal, aparent, importanþa geopoliticã a Republicii Moldova (dar ºi a Belaru-sului) creºte proporþional cu percepþia eºecului în cazul Ucrainei. Prea mare ºiprea complicatã pentru a fi digeratã urgent de spaþiul euroatlantic, Ucrainarãmâne importantã fãrã a mai putea fi o prioritate. De aici posibila schimbare deperspectivã geopoliticã a Vestului, respectiv accentul pe cele douã state ca ocompensaþie de moment pentru cvasieºecul ucrainean. Ambele au proximitategeograficã cu Vestul, dimensiuni digerabile ºi culturã compatibilã cu spaþiuleuroatlantic. Evident, Republica Moldova ar fi un candidat perfect într-o aseme-nea strategie de absorbþie — faptul cã desovietizarea Rãsãritului a început cuGermania de Est este un fapt incontestabil.ªi Rusia ºtie asta, de aici obsesia ei de a se fixa în Chiºinãu mai repede decâtar fi fãcut-o Occidentul. Care Occident, în acest caz, este identificat de fiecaredatã drept România (flancatã de SUA ºi NATO). Ceea ce se petrece astãzi laChiºinãu, dincolo de orice emoþii, este ocuparea ostentativã ºi explicitã de cãtreRusia a unui avanpost important într-o confruntare geopoliticã neostoitã.Unde este America?

Poziþia SUA este astãzi timidã în acest spaþiu. Existã o serie de motive ca sãexplicãm— nu sã justificãm! — lentoarea euroatlanticã pe direcþia Est. (În acestsens, nici prestaþia Washingtonului faþã de evenimentele de la Chiºinãu nu a ge-nerat mare entuziasm.)ªi totuºi, prima sãptãmânã a lunii aprilie, consideratã a fi cea mai importantãde la sfârºitul Rãzboiului Rece încoace, lasã o portiþã de speranþã. Discuþiileruso-americane s-au purtat într-o atmosferã destinsã, dar nu s-au încheiat curezultate concrete. Ruºii nu au acceptat presiuni asupra Iranului ºi programuluisãu nuclear în schimbul abandonãrii scutului antirachetã din Polonia ºi Cehia, iarimportanþa rutelor alternative de transport pentruAfganistan (prinAsia Centralã)a fost minimalizatã de SUA. NATO a rãmas angajatã în susþinerea Ucrainei ºi aGeorgiei. În plus, recent, negociatoarea americanã avertiza cã discuþiile privi-toare la tratatul de reducere a armelor strategice START ar putea dura mai mult

3 „PUTEREA CELOR FÃRÃ DE PUTERE“ LA CHIªINÃU 103

decât este prevãzut ºi „nu trebuie sã ne grãbim spre linia de sosire doar ca sãajungem acolo“.Ambiguitatea relaþiei SUA – Rusia este, deocamdatã, singurul lucru bun re-lativ la ce se petrece în Chiºinãu. Miza aici — o repetãm — este oprirea frontie-rei euroatlantice pe Prut ºi Rusia ºtie asta ºi acþioneazã în consecinþã.America ºtie ºi ea. Mai trebuie sã ºi acþioneze. Dar...Omisiuni deloc inocente

Cinismul s-a insinuat ºi în presã. S-a spus, cu temei, cã presa occidentalã nus-a sincronizat cu evenimentele de la Chiºinãu. În ultimele zile, însã, au începutsã aparã reportaje ºi comentarii din capitala Republicii Moldova, chit cã majori-tatea cetãþenilor UE nu repereazã încã just poziþia pe hartã a tânãrului stat. Auapãrut, fireºte, ºi evaluãrile experþilor internaþionali. Nu e cazul sã le inventariemaici, semnalãm doar o nedumerire. De multe — prea multe ori — analiza dedi-catã Republicii Moldova se cantoneazã într-un provincialism suspect. Tot ce s-apetrecut în stânga Prutului este citit de unii comentatori, aproape exclusiv, cu ogrilã localã. Se vorbeºte despre crizã de generaþii, lipsã de consens politic, crizãinternã, se face chiar sociologia miºcãrilor de protest etc., etc. Dar despre even-tualele semnificaþii geopolitice ale evenimentelor din Chiºinãu nu se rosteºtenicio vorbã. ªi e greu de înþeles de ce. Comparaþi urmãtoarea situaþie: imaginaþi-vã, de pildã, cã, înainte de alegerile prezidenþiale din România, preºedinteleromân ar fi fost invitat, într-un interval de douã luni, de douã ori la Washington,iar la Bucureºti ar fi venit, succesiv, „ministrul de externe“ ºi „ministrul econo-miei“ americane. Toþi analiºtii ar fi fost cu siguranþã interesaþi de semnificaþiileacestei relaþii intense ºi evident cã acest preambul ar fi contat enorm în evaluareacontextului electoral ºi postelectoral.Este exact ceea ce NU se întâmplã în cazul Republicii Moldova, deºi situaþiaaici nu e ipoteticã. În douã luni au fost consemnate patru vizite importante: la 2februarie, preºedintele Voronin merge la Moscova — singurul ºef de stat din CSIinvitat la întronizarea noului patriarh rus; la 23 februarie, Serghei Lavrov, mi-nistrul de externe al Rusiei, vine la Chiºinãu; la 2 martie, Voronin merge din noula Moscova unde semneazã, deºi promisese cã nu o face, un document în trei —Rusia, Republica Moldova, Transnistria — în care mulþumeºte Rusiei ºi o con-siderã garant de stabilitate; pe 25 martie vine la Chiºinãu ºi ministrul economieiFederaþiei Ruse. Mai mult, taciturnul Serghei Lavrov a devenit extrem de vocaldupã 5 aprilie, apostrofând Occidentul ºi dând „indicaþii preþioase“ României, fieºi voalat, despre ce ar trebui sã facã Bucureºtiul în relaþia cu Republica Moldova.Chiar sã nu conteze aceste lucruri? Cãci, dacã preambulul preelectoral con-teazã, atunci criza de la Chiºinãu nu s-a epuizat încã, deºi prea multã lume în-toarce capul, discret, de la semnificaþiile ºi posibilele consecinþe geopolitice.Caragiale versus Havel la Chiºinãu

Am vorbit pânã acum despre geopoliticã ºi Realpolitik. Cum se reflectã însãpe teren situaþia ºi contextul evenimentelor din stânga Nistrului?

104 DAN DUNGACIU 4

A fãcut vâlvã, la vremea lui, eseul lui Vaclav Havel, „Puterea celor fãrã deputere“, unde viitorul preºedinte vorbea, frumos, despre modul de a „trãi în ade-vãr“ sau despre „fantoma care bântuie Europa de Est — adicã cea a disidenþei“.Acest tip de atitudine, pe care cehul o detalia, ar fi fost decisivã în schimbãriledin 1989-90. Asta era teza.Cu siguranþã, nu toþi cei care au citit la vremea respectivã eseul lui Havel aufost de acord cu autorul — dar aerul patetic, sentimental ºi triumfãtor se plia peo atmosferã de victorie anticomunistã, totuºi, optimistã. Ce te costa sã te declari,un pic, naiv?Imaginaþi-vã însã un tânãr basarabean citind, zilele acestea, eseul disidentuluiceh. Cu siguranþã reacþia ar fi alta ºi nimic din toleranþa lectorului anilor ’89-’90nu ar mai exista. Cinismul cu care se confruntã „cei fãrã de putere“ de la Chiºi-nãu pulverizeazã orice iluzie. Lumea „bunã“ a tãcut, perfid, pretextând Paºtelecatolic, schiul sau alte motivaþii din aceeaºi categorie.Minciuna stã astãzi cu regele la masã. În realitate, în acest spaþiu, nu Havelrãmâne reperul politologic — dacã o fi fost, cu adevãrat, vreodatã — ci... Cara-giale. În nemuritoarea sa piesã —mai sus citatã — a fixat paradigma revoluþiilorrãsãritene fãrã greº. „Revoluþiile“, atâtea câte sunt, trebuie sã aibã „voie de lapoliþie“ sau „sã fie anunþate la gazetã“. Altminteri sunt (doar) risipã de entu-ziasm, puritate sau angajamente morale. Este ceea ce tinerii aceia curaþi ºi exas-peraþi de la Chiºinãu au învãþat pe pielea lor. În Est, a fi „fãrã de putere“ în-seamnã chiar sã nu ai putere. Aceastã lecþie le-a fost administratã basarabenilornu doar de Federaþia Rusã sau Vladimir Voronin, nu doar de Papuc (ministru deinterne) sau ªtirbu (ºeful Comisiei Electorale Centrale), dar — vai! — ºi de in-stituþii regionale sau instanþe mondiale.Eºecul Politicii de Vecinãtate

Evenimentele din stânga Prutului ºi modul în care au reacþionat autoritãþile arfi cazul sã aducã în discuþie sincerã ºi un alt eºec: cel al Politicii Europene deVecinãtate. Istoria ei este ºtiutã. La începutul anilor 2000 încep dezbaterile pen-tru o asemenea iniþiativã, care, ulterior, se va concretiza prin negocierea Planuluide Acþiuni cu fiecare stat în parte. În cazul Republicii Moldova, lucrurile sunt ºimai complexe. În octombrie 2005, la Chiºinãu s-a inaugurat prezenþa DelegaþieiComisiei Europene, prilej cu care s-a semnat un memorandum privind lansareaunei misiuni la frontiera UE (EUBAM). Tot în 2005 s-a adoptat Planul BilateraldeAcþiuni RM–UE. Între timp a apãrut ºi un Centru Comun de Vize (la Ambasa-da Ungariei), un reprezentant special al UE pentru Republica Moldova, ulteriorau fost acordate preferinþe comerciale autonome ºi s-a relaxat regimul de vize.Unde suntem dupã patru ani de aplicare a acestor politici în regiunea esticã?Câþi bani s-au cheltuit ºi cu ce efecte? Cu cât s-a democratizat acest spaþiu? Esteel mai aproape de valorile europene? A fost, pânã una-alta, eficace un asemeneainstrument?Ce s-a petrecut la Chiºinãu a arãtat cã, mai degrabã, NU. Evoluþiile de acolo— dar ºi cele din Ucraina sau Georgia — aratã cã implicarea UE în spaþiul estic


nu a mers direct proporþional cu democratizarea acestor spaþii. Desigur, nuBruxelles-ul în sine trebuie blamat pentru asta. Dar e clar cã undeva s-a greºit —existã o carenþã de viziune — ºi cã poticnirea de pe Prut trebuie sã fie prilej dereevaluãri.Republica Moldova cade de pe harta europeanã

Au venit ºi reacþiile din diverse capitale sau instituþii europene. Timide, ma-joritatea, sau cel puþin prudente când e vorba de a acuza sau sancþiona fãþiº Chi-ºinãul. Faptul cã cei care conduc astãzi Republica Moldova au declanºat osarabandã a acþiunilor anti-România, implicit anti-Europa, ºi nimeni de laBruxelles — ca poziþie politicã unitarã — nu pare foarte deranjat de asta stâr-neºte satisfacþii la Chiºinãu ºi zâmbete pe sub mustãþi. E o victorie a Chiºinãuluidiplomatic — se grãbesc unii sã acrediteze.Este însã o victorie à la Pyrrus! Încã o „victorie“ ca asta în bãtãlia euro-atlan-ticã a Republicii Moldova ºi rãzboiul va fi pierdut definitiv! Cãci ceea ce nu paresã se înþeleagã la Chiºinãu este cã momentul de care trebuie sã te temi cel maitare în relaþia cu Europa este atunci când Bruxelles-ul NU te mai criticã! Atuncicând poþi sã faci, practic, tot ce vrei, fãrã sã fii pedepsit sau apostrofat, chiar dacãe neconform cu norma ºi normalitatea europeanã. Atunci este semnul cã ochiiinstituþiilor europene s-au întors, de fapt, de la tine. Cel puþin momentan. Tehnicvorbind, asta înseamnã cã integrarea europeanã se amânã, cã ai cãzut de pe listã,cã eºti trecut la rubrica „ºi alþii“ sau „deocamdatã, nu“. Ducând comparaþia maideparte, Chiºinãul se plaseazã astãzi în ipostaza unui copil neastâmpãrat care sejoacã nestingherit în curte, se juleºte, se murdãreºte, îºi rupe hainele ºi înjurã.Dar nimeni nu spune nimic. În definitiv, dacã nu e copilul tãu, de ce sã îþi pese?Iar dacã puºtiul zvãpãiat nu iese din curte ºi nu ne deranjeazã la noi acasã, atuncisã facã ce vrea...Mai concret. Mãcinatã de propriile crize ºi neputinþe, Europa instituþionalã nudoreºte sã intre în nicio bãtãlie majorã în numele vecinãtãþilor ei. Vrea stabili-tate, nu extindere. Din aceastã perspectivã, Summit-ul Parteneriatului Estic (PE)de la Praga este un veritabil test. Republica Moldova va fi, dupã toate aparenþele,invitatã. Dar ce va reprezenta asta? O victorie a diplomaþiei de la Chiºinãu? Nu.Dimpotrivã! Invitarea Chiºinãului în acest Parteneriat — alãturi de state (Belarus,Armenia sau Azerbaidjan) ºi lideri pentru care democraþia este doar o vorbãgoalã (Alexander Lukashenko, Serzh Azati Sargsyan — a cãrui preºedinþie areîn cont zece persoane decedate — ºi Geidar Aliev — prin referendum mandatulprezidenþial este fãrã limitã) este un semn limpede.Republica Moldova este asimilatã, încã o datã, în cadrul acestui „pachet“ fãrãºanse pentru integrare. Un stat cu proximitate euro-atlanticã, latin, care vorbeºteo limbã oficialã a UE cade acum de pe harta Europei ºi rãmâne în zona gri, astabilitãþii fãrã dezvoltare. Asta înseamnã, în realitate, invitaþia Chiºinãului laSummit-ul de la 7 mai. Astãzi, Republica Moldova nu se va mai compara cu Ro-mânia sau statele baltice, ci cu Belarusul, Armenia sau Azerbaidjanul.

106 DAN DUNGACIU 6

Ce e de fãcut? Cetãþenia ca mecanism de integrarea europeanãÎn faþa acestei crase lipse de proiect faþã de Republica Moldova, poziþiaRomâniei, exprimatã prin discursul preºedintelui Bãsescu, este cea a „cetãþenieiromâne“ în regim de urgenþã pentru basarabeni.Ce înseamnã asta? Subiectul — trebuie sã o spunem din plecare — stã subsemnul unor simple impresii, distorsiuni sau cliºee. Totuºi, peisajul este incon-testabil mai complex ºi desfide simplificãri. Doar un exemplu, din multele carestau la îndemânã ºi care aratã cât de plinã de cliºee este percepþia noastrã faþã deasumãrile identitare din Republica Moldova. În cadrul „Barometrului de OpiniePublicã – noiembrie 2007“ (IMAS – IPP), fiind întrebaþi care este principalulmotiv pentru care intenþioneazã sã obþinã sau deja au obþinut cetãþenia românã,48,5 la sutã din respondenþi au rãspuns cã au nevoie de cetãþenie pentru a sedeplasa liber în România, 32 la sutã — pentru cã se simt români, 10,2 la sutã— pentru a se putea deplasa liber în UE ºi doar 7,0 la sutã — pentru a plecasã munceascã peste hotare.Asta spun cifrele. Problema este urmãtoarea: de ce percepþia publicã esteastãzi dominatã de ideea cã basarabenii vor cetãþenia (doar) pentru a pleca înOccident? Pe ce se bazeazã aceastã idee? Cã existã o asemenea opþiune este evi-dent. Dar cã ea este unicã sau chiar dominantã, nu. În esenþã, chestiunea acor-dãrii cetãþeniei nu este încorsetatã de niciun acquis communautaire (dupã cumaratã ºi recenta decizie a Franþei de a modifica procedurile de acordare a cetãþe-niei, pentru a reduce termenele). De aceea este nevoie ca mãsura sã fie bine ºiconvingãtor argumentatã. Iar pentru un mesaj coerent al Bucureºtiului ºi o per-cepþie corectã la nivelul instituþiilor euro-atlantice, problema cetãþeniei românetrebuie pusã pe trei paliere.

Trei cliºee faþã de chestiunea cetãþeniei românePrimul cliºeu legat de acordarea cetãþeniei este naþionalizarea excesivã aacestui gest. Problematica acordãrii cetãþeniei române pentru cetãþenii Republi-cii Moldova trebuie pusã — la Bucureºti, la Chiºinãu sau la Bruxelles — în con-textul europenizãrii Republicii Moldova, ca soluþie eficientã pentru obþinereaacestui obiectiv. Fãrã sã fie singura soluþie pentru europenizarea RepubliciiMoldova, cetãþenia românã este indiscutabil parte a soluþiei. Acordarea cetãþe-niei române, implicit europene, va induce o dinamicã în interiorul societãþii dinRepublica Moldova care, din pãcate, acum nu existã. ªi nu se vede deocamdatãde unde ar apãrea ea. E vorba despre acel factor dinamizator care miºcã socie-tatea sau genereazã o tensiune pozitivã în interiorul ei. Acel factor lipseºte acum,iar acordarea cetãþeniei române ar putea fi acel catalizator. Cineva cu paºaportulromânesc în buzunar este mult mai relaxat, psihologic, în primul rând, pentruviitorul lui ºi al copiilor lui. O parte din timorarea pe care o poate resimþi cinevaîn raport cu autoritãþile, diverse instituþii, birocraþia de aici — indiferent cã esteom de afaceri, intelectual, mic întreprinzãtor etc. — dispare. Sau se diminueazãsemnificativ. Orice s-ar întâmpla, el ºtie cã existã o protecþie — element care


funcþioneazã, într-o primã instanþã, la nivel psihologic. Un element care nu tre-buie neglijat, nici la Chiºinãu sau Bucureºti, dar nici la Washington sau laBruxelles, în condiþiile în care s-au înregistrat atâtea proiecte eºuate aici ºi încondiþiile în care europenizarea ºi modernizarea merg atât de dificil...Al doilea cliºeu ideologic este cel dupã care acordarea cetãþeniei române ar„goli“ Republica Moldova. ªi, implicit, s-ar repopula acest teritoriu cu slavi, înspecial ruºi. O asemenea afirmaþie este o aberaþie, nu numai pentru cã nimeni nua fãcut demonstraþia legatã de ce anume ar genera un „exod“ al ruºilor înRepublica Moldova, dar ºi pentru cã statisticile din anul trecut aratã limpede cãun asemenea „exod“ spre Republica Moldova nu existã. Dincolo chiar de acesteargumente, afirmaþia cã cetãþenia românã goleºte Republica Moldova este oeroare. Nu cetãþenia goleºte Republica Moldova, ci mecanismul vizelor gene-reazã, mai degrabã, aºa ceva! Având cetãþenia, problema respectivei persoane numai este cum sã plece mai repede din Republica Moldova, dacã vrea sã facã asta,cãci problema obsesiei plecãrii în Vest nu se mai pune. Poate pleca oricând. Prinurmare, chiar ºi când plecã sã munceascã, este mult mai probabil sã se întoarcãacasã ºi sã încerce sã trãiascã european acolo, sã asigure prosperitate lui ºi co-piilor lui, chiar sã clãdeascã o afacere, decât sã se stabileascã undeva în Occidentsau România cu ipoteza revenirii cândva, nu se ºtie când. Aceastã protecþiepsihologicã nu o are omul care posedã doar vizã pentru UE. O vizã care nu seobþine uºor, dar care, odatã obþinutã, nu mai ai întotdeauna garanþia cã va fiobþinutã ºi a doua oarã. La care se adaugã ºi procesul umilitor în care eºti im-plicat, de fiecare datã când aplici, oriunde aplici... Prin urmare, cel care are(doar) vizã este candidatul principal la stabilire / muncã ilegalã în Europa ºi lanerevenire acasã. Viza este mai degrabã mecanismul care goleºte RepublicaMoldova, nu cetãþenia.Al treilea cliºeu este faptul cã cetãþenia românã ar periclita, chipurile, soluþio-narea problemei transnistrene. Iarãºi eroare! Dacã dãm înapoi filmul evoluþiiloracestui conflict, vom vedea cã problematica cetãþeniei române nu a jucat, prac-tic, niciun rol. Cei care susþin cã da vor trebui sã ne explice cum se face cã, deºipoziþia prorusã de dupã 2001 a preºedintelui Voronin ºi a Partidului Comuniº-tilor a coincis, practic, cu perioada în care acordarea cetãþeniei române a fostblocatã, nu s-a înregistrat niciun progres în soluþionarea conflictului trasnistrean.Pentru cã ar fi fost îndeplinite toate condiþiile, în aceastã perspectivã: prorusismºi antioccidentalism din punct de vedere politic la Chiºinãu ºi, concomitent, de-cuplarea de România, inclusiv prin stoparea procesului de acordare a cetãþeniei.ªi rezultatul a fost nul. A cupla acordarea cetãþeniei române cu soluþionarea con-flictului transnistrean e o þintã falsã.Mai mult. Cetãþenia românã este un instrument care, direct sau indirect, ajutãla soluþionarea problemei. Acordarea cetãþeniei române este un instrument carear face Republica Moldova mai atractivã pentru populaþia din Transnistria dindouã puncte de vedere. În primul rând direct — mulþi transnistreni vor cetãþeniaromânã! —, a doua oarã indirect. Dacã suntem de acord cã cetãþenia românã esteun factor de europenizare ºi modernizare a Republicii Moldova, atunci acest me-canism va fi unul care va contribui la creºterea atractivitãþii malului drept al

108 DAN DUNGACIU 8

Nistrului pentru cei care locuiesc pe malul stâng. Atractivitate care, din pãcate,deocamdatã nu existã. ªi aceastã carenþã rãmâne un impediment major în solu-þionarea problemei.Faptul cã Tiraspolul s-ar opune unui asemenea gest este iarãºi irelevant. Dacãar fi sã construim politici euro-atlantice exclusiv pe ce spune Igor Smirnov, artrebui, ca prim lucru, sã schimbãm formatul de negocieri în chestiunea transnis-treanã. Titlul de personae nongratae în Transnistria aplicat de liderul nerecu-noscutei republici ambasadorilor SUA ºi al Cehiei din Republica Moldova ºireprezentantului UE pentru Republica Moldova a dat un semnal clar: SUA ºi UEnu au ce cãuta (nici) la tratative...Tertium non datur

Dacã ar fi sã dãm un nume eºecului occidental în Est, acesta ar fi „integrarefãrã europenizare“. Adicã tentativa — azi eºuatã — de a crede, naiv, cã e posibilsã þii sub control aceste spaþii fãrã sã le obligi, prin condiþionãri dure, sã sedemocratizeze, aºa cum ai fãcut la vremea lor cu alte state rãsãritene.Prima concluzie: lipsa de sincronizare între „morcov“ ºi „bãþ“ a devenit ende-micã ºi generatoare de eºec. A doua: nu poþi democratiza vecinãtãþile tale dacãnu te intereseazã, în realitate, sã þi le asumi pânã la capãt. Altfel, ºi le asumãaltcineva! A treia concluzie: „Puterea celor fãrã de putere“ nu existã peste Prut.Existã doar fie puterea Vestului, fie cea a Estului.Tertium non datur.


„CIOCNIREA CIVILIZAÞIILOR“ªI UNITATEA CULTURII MONDIALE

JAWAD MOHAMAD*

Abstract. The expression „the clash of civilizations“ produced ampledebates among specialists in contemporary political science. The Arabianspecialists also paid a special attention to this theme given the complexsituation in which are the Arabian-Islamic societies today. The author arguesthe need to create a balance between originality and modernity, based ondialogue among civilizations, in order to achieve a sustainable and fruitfulsynthesis between the original legacy and „spirit of the age“.Keywords: clash of civilizations, dialogue among civilizations, the Ara-bian-Islamic societies, tradition and modernity.

Expresia „ciocnirea civilizaþiilor“ a creat ample dezbateri, constituind o deo-sebitã preocupare a gândirii contemporane, a analiºtilor în domeniu de pre-tutindeni. Dar, prin natura împrejurãrilor, în contextul politic mondial actual ºiprin implicarea ce o presupune, o mare atenþie acordã acestui subiect gânditoriiarabi, care elaboreazã studii asupra relaþiei dintre culturi ºi civilizaþii, în încer-carea de a stabili soluþii pentru marea problemã care-i vizeazã în mod direct,curentul generat de unele state occidentale, aflat în plinã desfãºurare, împotrivaculturii — ºi, implicit, a societãþii — arabo-islamice. Majoritatea analiºtilorarabi considerã alarmantã ºi injustã asocierea permanentã dintre principiile isla-mice ºi actele de terorism comise în numele acestei religii (care, în mod para-doxal, le condamnã cu fermitate), folosindu-se de anumite interpretãri denatu-rate ale textelor religioase. De aceea, ei considerã cã, în mod deliberat ºi urmã-rindu-ºi în special interesele politice ºi economice, respectivele state occidentalealimenteazã aceste concepþii, în încercarea de a compromite islamul, amplifi-când în mod artificial conflictele de aceastã naturã.În cercetarea impactului dintre civilizaþii a fost necesarã, mai întâi, stabilireasemnificaþiei termenului de „civilizaþie“ (cuvânt provenit din limba francezã),atât în sensul sãu propriu — reprezentând progresul, „nivelul de dezvoltare ma-terialã ºi spiritualã a societãþii într-o epocã datã“1 —, cât ºi privit în relaþia sa cu


————————* Doctor în ºtiinþe politice, Ambasada Republicii Irak în România.1 DEX, ediþia a II-a, Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p. 183.

noþiunea de culturã („totalitatea valorilor materiale ºi spirituale create de ome-nire, pe parcursul istoriei, ºi a instituþiilor necesare pentru comunicarea acestorvalori“2).Un alt subiect asupra cãruia se concentreazã gânditorii arabi îl reprezintãrelevarea legãturilor dintre ideologia arabo-islamicã contemporanã ºi cea occi-dentalã, în intenþia de a descoperi posibilele cãi de dialog. Opiniile oscileazãîntre îndreptarea preocupãrilor spre construirea unor punþi între civilizaþii ºi con-tinuarea confruntãrilor dintre acestea (considerând atitudinea dominatoare a þã-rilor din Vest ca fiind ofensatoare ºi reprezentând un pericol la adresa societãþiiarabo-islamice). Soluþionarea acestor dileme se realizeazã în funcþie de realitã-þile existente, de relaþiile ºi natura politicii adoptate, care va duce cãtre dialog sauconfruntare. Acest aspect este strâns legat, în fond, de dimensiunile politice pri-vitoare la relaþiile dintre statele arabe ºi cele vestice (cu o deosebitã atenþie asu-pra atitudinii faþã de islam) ºi coordonatele culturale, politice, economice ºi mili-tare, dar, în special, cele ale culturii politice.În concepþia lui Ibn Khaldun, civilizaþia, în diferitele ei aspecte, reprezintã re-zultatul istoric al unui proces de evoluþie naturalã. El considera cã principalulfactor civilizator pentru o þarã îl constituie construirea ºi dezvoltarea oraºelor,care reprezintã formele cele mai avansate ale convieþuirii umane. În ceea ce pri-veºte modul de interpretare a civilizaþiei vestice, acesta s-a bazat pe multipleanalize, realizate din unghiuri diferite.Antropologii ºi-au exprimat puncte de vedere diverse, grupându-se în douãmari categorii: adepþii interpretãrii britanice ºi adepþii celei americane. Dupã cumremarca ºi Edward Taylor, în cartea sa Primitive Culture (1871), asemãnãriledintre definiþiile termenului de civilizaþie ºi ale celui de culturã pot crea confuzii.De aceea, el a încercat sã le diferenþieze, considerând cultura ca fiind „întregulcomplex ce cuprinde cunoºtinþele, artele, morala, legile ºi toate celelalte aptitu-dini ºi obiceiuri pe care le dobândeºte omul în calitate de membru al unei socie-tãþi“3. Aºadar, civilizaþia ºi cultura nu reprezintã acelaºi lucru. În opinia sa, „cul-tura este un mod de viaþã, forma de exprimare a vieþii printr-un grup de valori ºiidei, iar civilizaþia reprezintã mijloacele, tehnicile materiale ºi metodele folositede om în vederea menþinerii controlului asupra condiþiilor sale de trai“4.În încercarea de a delimita cele douã concepte, MahmudAmil Alalem a apre-ciat cã diferenþa dintre culturã ºi civilizaþie constã în faptul cã „civilizaþia este onoþiune mai cuprinzãtoare decât cultura, deoarece aceasta s-a extins în afara spa-þiului sãu social“5.Pe de altã parte, o serie de gânditori definesc civilizaþia numai din punct de

vedere civic, asociind-o strict cu nivelul progresului ºi al dezvoltãrii materiale,

2 „CIOCNIREA CIVILIZAÞIILOR“ ªI UNITATEA CULTURII MONDIALE 111

————————2 Ibidem.3 Maurice Duverger, Sociologie de la politique, Paris, P.U.F., 1973, p. 100.4 Mohamad Jawad Ridha, Alarab we Altarbia we Alhadhara we Alikhtiar Alsaab (Arabii ºi educaþia.Civilizaþia ºi dificila alegere), ediþia a III-a, Kuweit, That Alsalasil, 1987, p. 19.5 Mahmud Amin Alalem, Hadara Wahidah si Thaqafat Mutaadida (O singurã civilizaþie ºi mai multeculturi), în vol. col. Siraa Alhadharat am Hiwar Althaqafat (Ciocniri ale civilizaþiilor sau dialogul culturilor),ed. cit., p. 44.

cu apartenenþa etnicã sau faþã de o zonã anume. Aceastã definiþie, însã, nu estecompletã, deoarece evoluþia istoricã a civilizaþiilor demonstreazã cã formarea loristoricã a avut loc înainte de dezvoltarea industrialã ºi tehnicã a oraºelor (viziu-nea respectivã putând doar sã conducã la accepþiunea prin care civilizaþia ves-ticã, bazatã pe industrie, se coreleazã cu „civilizaþia industrializãrii ºi dezvoltãriimateriale ºi tehnice a unor oraºe care au existat înainte de formarea unor state caFranþa, Germania ºi Statele Unite, care au moºtenit civilizaþia industrializãrii ºia dezvoltãrii ºtiinþifice care s-au acumulat pe perioade îndelungate“6).

Se constatã faptul cã stabilirea exactã a semnificaþiei conceptului de civili-zaþie presupune o analizã a tuturor opiniilor (atât cele care au legat civilizaþia deculturã, cât ºi cele care au asociat-o doar cu noþiunile de civism ºi de urbanizare),conform unei viziuni ample, bazate pe existenþa componenþei culturii ºi civiculuiîn construcþia civicã a societãþii.

O altã viziune considerã civilizaþia drept „conþinutul de conºtiinþã a rezulta-tului interacþiunii dintre om, naturã ºi o societate anume, în fiecare etapã carereprezintã o parte din formarea personalitãþii unei generaþii. „Fiecare om, dinfiecare generaþie, devine purtãtor al civilizaþiei sale din trecut, dezvoltând-o ºitransmiþând-o urmãtoarelor generaþii“7. Aceastã perspectivã conduce la interpre-tarea cã civilizaþia nu este un monopol al unui popor ºi nici nu este legatã numaide o anumitã perioadã, iar natura comunicãrii în timp, care asigurã continuitateacivilizaþiei ºi dezvoltarea ei, reprezintã o parte importantã din componenþa sa. Înacelaºi timp, nu existã o civilizaþie generalã, pentru toate societãþile, ci depindede personalitatea fiecãrei societãþi ºi culturi, de dezvoltarea tehnicã ºi materialã,factori prin care, în fond, o culturã se diferenþiazã de alta. Existã atribute ºi ca-racteristici generale ale fiecãreia dintre civilizaþii, dar, în acelaºi timp, nu semanifestã o unitate civicã integratoare, prin care toate civilizaþiile sã se îmbineîntr-un singur principiu, al unitãþii civilizaþiei umane.

Studierea conceptului de civilizaþie ºi legãtura sa cu celelalte concepte presu-pune cercetãri asupra tuturor civilizaþiilor ºi relaþiilor dintre ele, care pot duce laperceperea metodelor ideologice ºi practice, precum ºi a modului de asimilare avalorilor externe, specifice fiecãreia dintre ele. Relaþiile dintre civilizaþia vesticã,privitã ca o unitate civicã cu o anumitã specificitate, ºi civilizaþia arabo-islamicãtrebuie înþeleasã ca o îmbinare dintre tendinþele de aplicare a principiilor carepresupun dialogul (cu analiza criteriilor pe care acesta se poate construi) ºi celede respingere, izolare ºi înfruntare a oricãror altor intervenþii în propria culturãºi societate, care pot duce la „ciocnirea dintre civilizaþii“.Termenul de „dialog“ între civilizaþii, aºa cum apreciazã Hamed Rebiaa, aredouã semnificaþii: prima este de naturã filosoficã (argumentelor li se gãsesc con-traargumente, în vederea adoptãrii unei poziþii realiste faþã de reacþia de exilare,prin aplicarea uneia dintre cele trei legi principale ale dialecticii, „negarea nega-

112 JAWAD MOHAMAD 3

————————6 Hussain Maalum, Altawazun we Allatawazun fi Muadelet (Altarikh-Alitisal) Alhadhari (Echilibru ºidezechilibru în ecuaþia istorie — comunicare civicã), în vol. col. Siraa Alhadharat am Hiwar Althaqafat(Ciocniri ale civilizaþiilor sau dialogul culturilor), ed. cit., 172.7 Ibidem, p. 174.

þiei“8), iar cea de a doua este de naturã politicã, având la bazã negocierile. Înaceastã privinþã, semnificaþia termenului constã în ideea cã orice dialog este unfel de negociere, þinând totuºi cont de faptul cã cele douã noþiuni nu sunt sinoni-me, dialogul reprezentând un mod de manifestare mai amplu, mai complex ºimai distinctiv; el cuprinde mai multe aspecte ºi, în contextul dezbaterilor dintrestatele occidentale ºi cele arabe, realizeazã contacul dintre civilizaþii, prin inten-þia stabilirii unor cãi de comunicare care sã permitã o anumitã apropiere, folosi-rea unui limbaj comun sau exprimarea aceloraºi percepþii9.Ca urmare, dialogul dintre civilizaþii, condiþiile ºi motivaþiile fundamentalepe care acesta se fundamenteazã (bazate pe încercarea de descoperire a valorilorumane comune, cu efect politic, economic ºi cultural), s-a dovedit a fi posibilcând existã o configurare totalã a respectivelor culturi, aºa cum afirmã ºi HassanHanafi, care trebuiesc în mod egal respectate, acceptate, reprezentând „în totali-tatea lor, un produs al miºcãrii istorice“10.În problema stabilirii dialogului dintre reprezentanþii diferitelor tipuri decivilizaþii ºi culturi existã anumite nuanþe legate de intenþiile de fond ale partici-panþilor la discuþii, care depind de nivelul percepþiilor intelectuale ºi al practi-cilor democratice dintre civilizaþiile existente la un moment dat, în funcþie decare se poate crea o bazã puternicã a comunicãrii, sau se menþine tendinþa de do-minare a Occidentului, care genereazã o reacþie de respingere a celor vizaþi, înspeþã, a societãþii arabo-islamice.Cultura vesticã a fost ºi încã este consideratã de cãtre unii o superculturã,adesea tinzând sã subevalueze alte tipuri de culturi, apreciind cu o anumitã reþi-nere natura procesului de culturalizare a respectivelor societãþi, constituindu-ºiastfel motivaþia aspiraþiilor expansioniste (colonialiste ºi imperialiste), argumen-tatã de necesitatea civilizãrii respectivelor zone, prin „aplicarea unei culturiavansate, care nu poate avea loc fãrã inhibarea, ori chiar distrugerea, entitãþilornaþionale“11.În analiza evoluþiei culturilor ºi a civilizaþiilor, a dominaþiilor imperialiste(care, deºi au la bazã în primul rând interese economice, oferã argumente de or-din cultural, civilizator), un factor determinant îl reprezintã interacþiunile dintretrecut ºi prezent. Referindu-se la acest aspect, în cartea sa Culture and Imperia-lism, scriitorul egiptean Edward Said a realizat un studiu amãnunþit asupra cul-turii, tradiþiei, al modului ei de preluare ºi perpetuare, al influenþelor pe care leexercitã în formarea individului ºi a societãþii. Autorul s-a inspirat ºi dintr-unuldintre eseurile critice timpurii ale lui T.S. Eliot, pe care l-a citat în lucrarea sa,considerând cã ideile lui, deºi urmãreau în primul rând aspecte ale esteticii, auun caracter general: „Tradiþia“, afirma acesta, „implicã, în primul rând, sensulistoric, pe care îl putem considera aproape indispensabil oricãrui om care con-


————————8 Hamed Rebiaa, Alhiwar Alarabi Alaurupi we mantiq Alteauan Aldawli we Aliqlimi (Dialogul arabo-eu-ropean ºi logica conlucrãrii internaþionale ºi regionale), Baghdad, Institutul de Cercetãri ºi Studii Arabe, 1983,p. 19.9 Ibidem, p. 21.10 Hassan Hanafi, Siraa am Hiwar Nemuthegean Bedilan (Ciocnire sau Dialog. Exemple de înlocuit), învol. col. Siraa Alhadharat am Hiwar Althaqafat (Ciocniri ale civilizaþiilor sau dialogul culturilor), ed. cit., p. 55.11 Ibidem.

tinuã sã fie poate ºi dupã douãzeci ºi cinci de ani; iar simþul istoric implicã per-cepþia, nu numai a caducitãþii trecutului, ci ºi a prezenþei sale; simþul istoric îlface pe om sã scrie nu numai pentru cei de o seamã cu el, ci ºi cu sentimentul cãtotalitatea literaturii Europei, începând cu Homer, ºi totalitatea literaturii þãriisale au o existenþã simultanã ºi alcãtuiesc o ordine simultanã. Acest simþ istoric,care este deopotrivã un simþ al atemporalitãþii ca ºi al temporalitãþii, este ceea ceîl face pe un scriitor sã fie tradiþionalist. ªi este, în acelaºi timp, ceea ce îl facepe un scriitor sã fie extrem de conºtient de locul sãu în timp, de propria sa con-temporaneitate. Niciun poet, niciun artist al niciunei arte nu deþine sensul sãudeplin“12.Considerând esenþiale influenþele moºtenirii culturale a trecutului asupraprezentului, E. Said observã ºi el cã reprezentãrile noastre asupra trecutului pe-cetluiesc în mod inconfundabil înþelegerea prezentului. De exemplu, în Rãzboiuldin Golf din 1990-91, s-au înfruntat douã concepþii istorice diferite. „În viziuneaPartidului Baath Irakian, istoria arabã modernã reprezintã promisiunea nerea-lizatã, neîmplinitã a independenþei arabe, o promisiune defãimatã atât de «Occi-dent», cât ºi de o seamã întreagã de inamici mai recenþi, cum ar fi Reacþia arabãºi sionismul. Ocuparea sângeroasã a Kuweitului de cãtre Irak a fost, de aceea,justificatã nu numai de temeiurile bismarckiene, dar ºi pentru cã s-a crezut cãarabii au dreptul sã îndrepte relele comise împotriva lor ºi sã smulgã imperialis-mului unul dintre cele mai mari trofee. De partea cealaltã, în viziunea americanãasupra trecutului, Statele Unite nu sunt o putere imperialã clasicã, ci aceea careîndreaptã relele din întreaga lume, înlãturând tirania, apãrând libertatea indife-rent unde ºi cu ce preþ. Rãzboiul a creat o inevitabilã concurenþã între aceste ver-siuni asupra trecutului“13.Revenind la dilemele actuale asupra celor mai potrivite cãi de dialog între ci-vilizaþii, se poate constata faptul cã realitatea evidenþiazã o tendinþã intelectualãºi politicã care privilegiazã manifestãrile de forþã, deci de menþinere a stãrii deconflict, în dauna dialogului. Unii comentatori considerã cã inclusiv alegereaexpresiei “ciocnirea dintre civilizaþii“ nu este întâmplãtoare, considerând cã estefoarte sugestivã pentru influenþarea opiniei publice, configurând o eventualãconfruntare care sã cuprindã întregul glob, ceea ce ar atrage o dezvoltare militarãde mare amploare, ar induce ideea „inamicului“, asigurând continuitatea existen-þei maºinãriei de rãzboi, în special creºterea influenþei complexului militar-in-dustrial ºi a profiturilor sale, justificarea sporirii bugetului de înarmare ºi dezvol-tarea armamentului14. Rãspunsurile la toate aceste întrebãri sunt importante pen-tru înþelegerea naturii ciocnirii civilizaþiilor, dar nu ºi suficiente.Conflictul existent, mai ales între civilizaþia occidentalã ºi cea islamicã, aredimensiuni politice, economice, militare ºi culturale, manifestându-se iniþial cadezacord cu tentã religioasã, dar care nu se opreºte la limitele dictate de interesesau marcate de graniþe geografice, ci tinde sã devinã un conflict al existenþei în-

114 JAWAD MOHAMAD 5

————————12 T.S. Eliot, Critical Essays, London, Fabel & Faber, 1932, p. 14-15.13 Edward Said, Culture and Imperialism, London, Chatto and Windus, 1993, p. 75.14 Mrad Ghalib, în vol. col. Siraa Alhadharat am Hiwar Althaqafat (Ciocniri ale civilizaþiilor sau dialogulculturilor), ed. cit., p. 31.

seºi. Acest aspect a fost urmãrit ºi explicat prin elaborarea unor teorii conformcãrora Vestul se aflã în conflict cu islamul ºi cu celelalte civilizaþii. Privind rolulreligiei ºi al politicii în confruntarea dintre civilizaþii, filosoful ºi scriitorul brita-nic Roger Scruton, în cartea intitulatã sugestiv Vestul ºi restul, menþiona: „…co-munitãþile care împãrtãºesc o religie au un avantaj în lupta pentru pãmânt, iartoate teritoriile locuite de pe planeta noastrã sunt locuri unde cândva o religie do-minantã a stabilit hotare ºi ºi-a apãrat pretenþiile. Dar religia nu este singuraformã de liant social. Existã ºi politica, adicã guvernarea unei comunitãþi prinlegi fãcute de om ºi prin decizii omeneºti, fãrã trimitere la porunci divine. Reli-gia este o condiþie staticã, politica e un proces dinamic“15.În urma unei analize complexe ºi obiective pe care o desfãºoarã lucrarea sa,fiind un reprezentant al Vestului, autorul propune o reevaluare a scopurilor ºi aatitudinilor politice occidentale, dominante, prin care sã se poatã înlãtura perico-lul confruntãrilor violente: „…trebuie sã restrângem procesul de globalizare,astfel încât sã neutralizãm perceperea imaginii sale ca o ameninþare venitã dinpartea Vestului împotriva restului. A acþiona responsabil înseamnã a revizuimulte dintre prejudecãþile noastre. Toate cele enumerate mai jos au contribuit laprimejdia de astãzi, ºi toate necesitã o reexaminare:1. Eºecul nostru în ajustarea politicilor de imigraþie la scopul integrãrii ºi,reciproc, pretenþia de a cãlãtori oriunde în lume fãrã sã ne informãm mai întâiasupra tabuurilor ºi aspiraþiilor locale;2. Acceptarea «multiculturalismului» ca scop educaþional ºi politic, precumºi obiceiul nostru de a denigra adevãrata culturã naþionalã ºi politicã de caredepindem;3. Angajamentul nostru de a ne conforma «liberului schimb», aºa cum esteconceput de Organizaþia Mondialã a Comerþului — ca o cale de a obliga alteþãri sã înlãture barierele pe care le-au ridicat în apãrarea interesului local;4. Acceptarea cu prea mare uºurinþã a corporaþiei multinaþionale ca persoa-nã juridicã ºi legitimã, chiar dacã nu e supusã niciunei jurisdicþii suverane par-ticulare ºi are drept de proprietate oriunde în lume;5. Indiferenþa noastrã aparentã faþã de erodarea justiþiei seculare ºi jurisdic-þiei teritoriale prin litigii devastatoare la noi acasã ºi prin legislaþii birocraticeîn alte pãrþi ale lumii;6. Înrobirea noastrã faþã de prosperitate ºi obiceiurile societãþii de consumcare ne-au dus la dependenþa de materii prime, cum ar fi petrolul, care nu pot fiobþinute pe teritoriul nostru.Aceste obiceiuri, credinþe ºi prejudecãþi au pãtruns adânc în mentalitatea oc-cidentalã, de aceea punerea lor în discuþie este deosebit de dificilã“16.Se poate spune cã aceastã perspectivã este adesea prezentã în gândirea apu-seanã, aflatã în conflict cu islamul, deoarece nu iese din cadrul teoriei dominaþieiîn detrimentul dialogului, prin încercarea de alienare ºi impunere a ideologiei,ceea ce determinã în societatea arabo-islamicã o anumitã stare de duplicitate cul-


————————15 Roger Scruton, Vestul ºi restul. Globalizarea ºi ameninþarea teroristã, Bucureºti, Humanitas, 2004,p. 9.16 Ibidem, p. 145-146.

turalã (o combinaþie între cultura vesticã, introdusã prin diverse mijloace ºi me-canisme, greu de respins din partea individului arab, ºi cultura originalã, dar de-venitã firavã, a societãþii).O întrebare la care încearcã sã rãspundã cei mai mulþi dintre gânditorii arabise referã la motivele care stau la baza schimbãrii, în prezent, a atitudinii stateloroccidentale în ceea ce priveºte modul de extindere a influenþei lor asupra zoneiarabo-islamice, renunþând la strategia anterioarã, a luptei ideologice, în favoareaunor ciocniri directe între civilizaþii. O problemã ce decurge din aceasta constãîn stabilirea condiþiilor care genereazã aceste conflicte ºi impactul lor asupra so-cietãþii arabo-islamice.Un rãspuns la prima întrebare presupune înþelegerea naturii elementelor com-ponente ale civilizaþiei vestice ºi a sistemului de valori pe care-l respectã. În stra-tegia occidentalã s-a constatat fixarea unui obiectiv care sã capete semnificaþia„inamicului“ (care pune în pericol valorile civilizaþiei apusene), pentru a convin-ge, în proporþie cât mai mare, opinia publicã de necesitatea eliminãrii lui.Observaþiile lui O. Spengler legate de civilizaþia occidentalã ºi de „declinul“pe care aceasta îl resimte „în sistemul sãu de valori (în special cele morale), îna-intând cãtre o stare de colaps, prin accelerarea deteriorãrii sale, se continuã cuviziunea sa privind era în care aceastã civilizaþie va intra, când considerã cã sevor instala unele regimuri cezariste, ce vor duce la o retragere a respectivelorsocietãþi din scena civicã, umanistã“17.Asemãnãtoare este ºi concepþia istoricului britanic Arnold Toynbee, care, înstudiile sale istorice, a arãtat faptul cã „civilizaþia ajunge la o perioadã de stag-nare, când începe sã se manifeste o anumitã deterioare a sa, determinatã, mai cuseamã, de lipsa moralei ºi a creativitãþii superioare, controlul fiind deþinut de ominoritate, cu tendinþa de dominare a unei majoritãþi care se delimiteazã deea“18. În opinia sa, cãtre aceeaºi situaþie se îndreaptã ºi Occidentul, încearcândsã-ºi impunã voinþa ºi stilul civilizaþiei pe care o reprezintã prin revoluþia ºtiinþi-ficã ºi tehnicã, pe care le promoveazã în detrimentul valorilor umane ºi morale,esenþiale în clãdirea civilizaþiilor19.În acest cadru, în funcþie de natura valorilor civilizaþiei vestice ºi de coordo-natele pe care s-au format aceste societãþi, s-au manifestat încercãri de depãºirea etapei de eºec ºi decãdere, prin transformarea într-un teatru de luptã în afarasocietãþilor lor, generând teama faþã de un pericol extern, care ameninþã valorilecivilizaþiei vestice. Astfel, devine obiectivã necesitatea confruntãrii din punct devedere cultural, economic ºi militar (un exemplu în acest sens a fost stabilireaunui „duºman“, dupã colapsulul URSS-lui, care a marcat sfârºitul erei de luptãideologicã; inamicul, de aceastã datã, este diferit ºi are alte caracteristici, iar

116 JAWAD MOHAMAD 7

————————17 Mohii Aldin Ismael, „Alinsan we Afat Almustaqbal“ (Omul ºi dezastrele viitorului) în „Alhikma“, nr.1/1998, Baghdad, p. 38.18 Arnold Toynbee, Bahth Fi Altarikh (Studii istorice), traducere ºi comentarii de Taha Baqir, vol. I,Baghdad, Dar Alfaid, 1949, p. 395.19 Despre lipsa valorilor în civilizaþia vesticã, precum ºi despre faptul cã este bazatã pe valorile materiale,vezi Georges Labica, Alwadaa Alhali weAlhage ila Alfikir Alnaqdi we hal Hunak Faed min Albashar (Situaþiaactualã ºi nevoia de gândire criticã…) în vol. col. Siraa Alhadharat am Hiwar Althaqafat (Ciocniri ale civili-zaþiilor sau dialogul culturilor), ed. cit., p. 128.

combaterea lui necesitã mijloace diverse, întrucât ameninþã nu doar o singurã la-turã a vieþii, ci mai multe: politica, economia ºi cultura).De exemplu, în Statele Unite ale Americii, dupã cu prãbuºirea URSS, a apã-rut un nou discurs politic, care viza identificarea unui nou „inamic“ global20. Ul-terior, „Statele Unite s-au concentrat asupra civilizaþiei islamice, declarând-oduºman al civilizaþiei democratice, prin intermediul instituþiilor mass-media,economice ºi politice, încercând sã o asocieze, într-un fel sau altul, cu teroris-mul“21. Aceastã nouã strategie a Statelor Unite, fiind lider al lumii occidentale,a oferit motivele impunerii unei noi alternative, datoritã dezechilibrului interiordintre componentele civilizaþiei vestice, deoarece civilizaþia, în opinia luiArnoldToynbee, „necesitã o idee care sã rãspundã provocãrii ºi continuitãþii“22. Era ne-cesar a se depãºi era turbulenþei, pentru a conserva entitatea civilizaþiei apusene,ceea ce se putea realiza prin crearea unui „duºman alternativ — islamul. Dinaceasta decurge intenþia de continuare a rãzboiului împotriva terorismului, careare la bazã intenþia de menþinere a unei stãri conflictuale, reprezentatã de cioc-nirea civilizaþiilor“23.Aºadar, dupã colapsul URSS-ului, a fost lansatã ideea conform cãreia islamuleste primul duºman al Vestului — în Declaraþia din 1992, NATO a consideratfundamentalismul islamic ca fiind „urmãtorul duºman al acestui pact, deoareceare toate elementele politice constitutive care se opun liberalismului vestic“24. Înacest fel, urmãrindu-ºi, în primul rând, interesele economice, politice ºi militare,Occidentul pornea acþiunea ce avea ca scop deþinerea controlului asupra zonelorlocuite de societãþile islamice. Într-o interpretare realistã a situaþiei, însã, nu seputea imagina posibilitatea ca spiritualitatea islamicã sã devinã o ameninþarepentru cea creºtinã, acest pericol fiind prezentat doar de cãtre unii autori occi-dentali în lucrãrile lor care încercau sã explice natura conflictului prin prismaviziunilor vestice asupra islamului.Referitor la conflictul care priveºte un cadru mult mai larg, cel dintre Occi-dent ºi restul lumii, literatura de specialitate cuprinde numeroase studii ºi punctede vedere diferite, mai cu seamã în funcþie de apartenenþa analiºtilor la unadintre cele douã mari tabere combatante: „Vestul sau restul…“. O contribuþie re-marcabilã la dezbaterea a acestui subiect este adusã de Edward Said25, careexamineazã dominaþia lumii neeuropene din perspectiva rezistenþei sale tot maienergice la aceastã dominaþie. Dupã cum remarcã el, discursurile universalisteale Europei ºi Statelor Unite moderne par sã reducã la tãcere, voit sau nu, vocilelumii neeuropene; ele ar trebui însã sã fie auzite, iar mesajele lor ar trebui cu-noscute, pentru a putea consolida rezistenþa acestei lumi „periferice“ faþã de„metropola“ occidentalã. În definitiv, observã el, „…în prezent a devenit posi-


————————20 Laila Sharef, „Alhalqa Alniqashia Hawlw Tataurat Ahdath September 2001“ (Seminar legat de eveni-mentele din Septembrie 2001), în „Almustaqbal Alarabi“, Beirut, f. nr. ºi f. a., p. 29.21 Ahmad Sidqy Aldijani, „Alfikie Algharbi we Altaghier fi Almujtamaa Alarabi“ (Gândirea occidentalãºi schimbarea în societatea arabã), în „Almustaqbal Alarabi“, Beirut, f. nr. ºi f. a., p. 46.22 Arnold Toynbee, op. cit., p. 87.23 Ismael Alshefi, Alarab we Alalam, op. cit.24 Ibidem, p. 140.25 Edward Said, op. cit.

bilã reinterpretarea arhivei culturale occidentale ca fiind fragmentatã geograficde diviziunea imperialã activã, ºi putem astfel sã facem un alt fel de lecturã ºi oaltfel de interpretare“26. Pe de o parte, este evident cã sferele culturii occidentalemoderne, precum literatura comparatã, studiile engleze, antropologia etc., aufost afiliate Imperiului, contribuind cu mijloacele lor la menþinerea ascendenþeisale asupra „bãºtinaºilor neeuropeni“, mai cu seamã dacã avem în vedere con-ºtiinþa spaþialã ilustratã de „chestiunea sudicã“ a lui Antonio Gramsci. Pe de altãparte, aceastã perspectivã interpretativã pune sub semnul întrebãrii autoritateaincontestabilã a presupusului „observator detaºat“ occidental. „Formele cultu-rale occidentale“, continuã Edward Said, „pot fi scoase din închiderile autonomecare le protejau ºi plasate, în schimb, în mediul global dinamic creat de imperia-lism, el însuºi transformat într-o competiþie în desfãºurare între nord ºi sud, întremetropolã ºi periferie, între albi ºi bãºtinaºi. Putem, astfel, sã considerãm impe-rialismul drept un proces care face parte din cultura metropolitanã, care puneuneori în luminã, iar alteori acoperã afacerile imperiului însuºi. Punctul impor-tant — unul foarte gramscian — este modul în care culturile britanicã, francezãºi americanã ºi-au menþinut hegemonia asupra periferiilor. Cum a fost obþinut încadrul lor consensul, mereu întãrit, pentru guvernarea la distanþã a popoarelorbãºtinaºe ºi a teritoriilor acestora?“27. Dacã studiem cu atenþie „arhiva culturalãoccidentalã“ putem descoperi cum anumite „piese“ importante ale ei acþioneazãîmpotriva discursului sãu dominant. „Ca o contrapondere a muzicii clasiceoccidentale, apar diferite teme fãrã a fi favorizatã în mod special niciuna; totuºi,existã în polifonia rezultatã un concert ºi o ordine, o simfonie organizatã carederivã din teme, nu dintr-un riguros principiu melodic formal provenit din afaralucrãrii. În acelaºi fel, cred eu, putem citi ºi interpreta romanele englezeºti, spreexemplu, al cãror angajament (de obicei suprimat în marea lor majoritate) cuIndiile de Vest sau India, sã spunem, este modelat ºi probabil chiar determinat deistoria specificã a colonizãrii, a rezistenþei ºi, în cele din urmã, a naþionalismuluibãºtinaº. În acest punct apare naraþiunea nouã sau alternativã ºi devine o entitateinstituþionalizatã sau stabilã din punct de vedere discursiv“28.La sfârºitul secolului trecut au apãrut mai multe scrieri ale unor gânditori careau încercat sã creeze o imagine ameninþãtoare a islamului pentru societãþile occi-dentale. Este însã vorba de idei preconcepute ºi opinii stereotipe conform cãroraanumite popoare cultivã valori ºi posedã cutume care predispun în mod intrinsecla violenþã. Printre promotorii unor astfel de idei se aflã Bernard Lewes, YosifBodansky, Marten Kramer ºi Daniel Baibes, ostili arabilor ºi musulmanilor29.Astfel de opinii, alãturi de acelea mai recente ale lui Francis Fukuyama,Samuel Huntington º.a., au contribuit însã la formarea unei doctrine militarecare considerã islamul drept „duºmanul strategic“, iar rãzboiul împotriva sa —o „necesitate moralã. Pe aceleaºi considerente s-a conceput ºi doctrina mili-

118 JAWAD MOHAMAD 9

————————26 Ibidem, p. 117.27 Ibidem, p. 118.28 Ibidem, p. 119.29 Ihsan Alhaj Ali Ahmad, Alarab we Alalam bad Ahdath Ailul (Arabii ºi lumea dupã Evenimentele dinSeptembrie), Beirut, Markaz Dirasat Alwihda Alarabia, 2002, p. 250.

tarã a N.A.T.O., care a declarat cã fundamentalismul islamic este urmãtorulduºman“30.În 1990, Bernard Lewis publica articolul “Rãdãcinile mâniei islamului“, încare a prezenta rolul islamului în confruntarea cu Vestul: „Noi ne confruntãm cuo erã în care stilul ºi miºcãrile evenimentelor au ajuns peste nivelul celor maiacute probleme, peste nivelul guvernelor care le propun, noi suntem aproape lalimita ciocnirii civilizaþiilor“31. Plecând de la aceste premise, el vedea în islamºi musulmani o singurã entitate, a cãrei relaþie cu Vestul „este dominatã de ne-mulþumire, violenþã, urã ºi iraþionalitate“32.Asemenea opinii au fost exprimate, ulterior, ºi în lucrãrile lui Francis Fuku-yama ºi Samuel Huntington, referindu-se la ciocnirile inevitabile dintre Islam ºiOccident. În studiile sale, Francis Fukuyama a prezentat elementele pe care ºi-afundamentat analiza asupra dimensiunii arabo-islamice în confruntarea de la„sfârºitul istoriei“. Pentru început, el ºi-a formulat opiniile privind posibilitãþilede pãtrundere în lumea musulmanã, a cãrei ideologie “omogenã ºi bine organi-zatã deþine principii care privesc morala, dar ºi domenii ca justiþia socialã ºi po-liticã, limitele efectelor acestei culturi nedepãºind logica sa“33. Ca urmare, auto-rul a constatat cã Occidentul îºi poate exercita anumite influenþe asupra acesteicivilizaþii vechi ºi bine închegate, fapt dovedit ºi de numãrul tot mai mare demusulmani care au aderat la ideologia liberalã, timp de un secol ºi jumãtate.Studiile sale fac referire ºi la elitele misionarilor care au introdus cultura ºi civili-zaþia vesticã ºi care au încercat sã aplice valorile liberale apusene în þãrile isla-mice.Viziunea lui F. Fukuyama asupra societãþii musulmane s-a dovedit a fi into-lerantã ºi rasistã, mai cu seamã prin caracterizarea valorilor islamului, pe care leconsiderã „valori putrede“, care au fost învinse în ultimii 100 de ani, iar „proce-sul de reînviere a islamului nu reprezintã decât o reacþie faþã de ameninþarea pecare au simþit-o societãþile islamice tradiþionale dupã eºecul în menþinerea uni-tãþii societãþii tradiþionale în faþa strategiilor vestice“34. În viziunea lui F. Fuku-yama, esenþa problemei o constituie „ameninþarea pe care o reprezintã Islamulpentru Occident“, întrucât istoria s-a sfârºit ideologic prin victoria liberalismuluioccidental asupra ideologiei marxiste. Dar istoria nu s-a încheiat din punct devedere cultural ºi al civilizaþiei, a subliniat mai târziu autorul, în cartea sa Încre-derea, virtute socialã, în care a dat asigurãri asupra rolului culturii în sistemulmondial ºi a atras atenþia cã înfruntãrile „nu vor mai fi între ideologii — cum s-a întâmplat în timpul rãzboiului rece —, acestea manifestându-se între marilezone culturale, precum Occidentul ºi civilizaþia islamicã“35.


————————30 Ismael Alshati, Tahadiat strategia bad Ahdath Ailul (Provocãri strategice dupã Evenimentele dinSeptembrie), op. cit., p. 140-141.31 Sharaf Hanane, op. cit., p. 220.32 Osam Nuaman, op. cit., p. 302.33 Francis Fukuyama, Nihaiet Altarikh (Sfârºitul istoriei), traducere ºi comentarii de Hassan Alshaik,Beirut, Dar Alulum Alarabia, 1999, p. 61-62.34 Ibidem, p. 265-266.35 Francis Fukuyama, Althaqa: Alfadael Alijtimaeia we Dauraha fi Khliq Alrakha Aliqtisadi (Încrederea:Virtuþile sociale ºi rolul lor în crearea prosperitãþii economice), traducere de Maen Alimam, ediþia I, p. 8.

Concepþia lui Fukuyama se întâlneºte cu cea a lui Samuel Huntington, care„salutã ideea sa privind diferenþele culturale ce se vor manifesta prioritar, înviitor“36. Cartea lui S. Huntington, Ciocnirea civilizaþiilor, a apãrut dupã scrie-rile lui B. Lewis ºi F. Fukuyama, ilustrând în mod suplimentar aversiunea aces-tor autori faþã de islam, pe care îl concep drept cel mai mare duºman actual ºi in-vocã necesitatea intervenþiei statelor occidentale, din punct de vedere propagan-distic, economic, politic ºi militar, cu rol decisiv în aceastã ciocnire.În primul capitol al cãrþii Ciocnirea civilizaþiilor, S. Huntington începe cu de-finirea civilizaþiei ºi explicã caracteristicile ce determinã specificul civilizaþiilor,urmând sã trateze „problema modernizãrii ºi occidentalizãrii, insistând asuprasuperioritãþii valorilor apusene, care cunosc o vitezã tot mai mare de rãspândirela nivel mondial. Apoi, autorul analizeazã rolul islamului, puterea lui de propa-gare ºi poziþiile ocupate de cele douã componente principale care intrã în con-fruntare“37.Observaþiile care urmeazã vor prezenta poziþia islamului în ciocnirea civili-zaþiilor ºi modul în care Samuel Huntington a tratat acest fenomen ca subiect decercetare. În acest discurs ideologic, Huntington relevã „necesitatea fragmentãriilui, în expuneri culturale specifice, prin care sã se realizeze o mai sigurã conec-tare la individualitatea culturii vestice, odatã cu marginalizarea culturii arabo-islamice“38. El a încercat sã asigure forma individualã a civilizaþiei vestice, „ba-zatã pe hegemonie, conform viziunii sale, ca o civilizaþie mondialã, pe care oconsiderã fireascã în evoluþia sa (faþã de oricare alta)“39. „Îndemnul lui S. Hun-tington cãtre susþinerea valorilor ºi a identitãþii în traiectoria lor naturalã (cu re-ferire la cele apusene) duce pânã la acceptarea necesitãþii rãsturnãrii guvernelorcare menþin particularitãþile culturii lor ºi opun rezistenþã schimbãrilor“40.Reprezentativ este faptul cã aceastã concepþie a ciocnirii civilizaþiilor îºi areoriginea ºi este dezvoltatã numai în rândul ideologilor occidentali, care cerce-teazã ºi cãile de aplicare a ei prin diferitele mecanisme (propangadistice, cultu-rale, economice, militare etc.) specifice strategiei vestice actuale. Cel mai eloc-vent exemplu în acest sens îl constituie declaraþia preºedintelui american GeorgeW. Bush, dupã atacurile de la 11 septembrie 2001, când acesta a subliniat necesi-tatea confruntãrii cu islamul, considerat principalul duºman al Occidentului, ºi aapreciat cã urmãtorul rãzboi va fi o nouã cruciadã între creºtinism ºi islam41.Opiniile beligerante care implicã religiile, sorgintea marilor civilizaþii ac-tuale, au putut fi aplicate datoritã faptului cã acestea au fost preluate de la ideo-logi ºi scriitori de cãtre persoane influente din punct de vedere politic, mai ales

120 JAWAD MOHAMAD 11

————————36 Ibidem, p. 11.37 Mohamad Saadi, „Talkhis Kitab Samoel Huntington sidam Alhadarat“ (Rezumat al cãrþii lui SamuelHuntington Ciocnirea civilizaþiilor), în „Almustaqbal Alarabi“, nr. 244/1999, Beirut, p. 167-173.38 Fahmia Sharif, „Aldin Mazaq Alhiuar fi Dil Iltibas Alkhususiat“ (Religia, impasul dialogului ºiconfuzia privirii), în Siraa Alhadharat am Hiwar Althaqafat (Ciocniri ale civilizaþiilor sau dialogul culturilor),ed. cit., p. 219.39 Abdul Wahab Almasiri, op. cit., p. 96.40 Ibidem, p. 99.41Abdul Ilah Belqiz, Halqa niqashia haule ahdath septembar (Seminar despre Evenimentele din Septem-brie), în vol. col. Arabii ºi lumea..., ed. cit., p. 69.

decidenþi ai politicii americane, care încã îºi manifestã întâietatea pe plan mon-dial42.Dimensiunea cultural-religioasã a ciocnirii civilizaþiilor pe care o invocã înlucrarea sa Samuel Huntington este exemplificatã ºi prin conflictul dintre creº-tini ºi musulmani din Sudan, cu referire inclusiv la discursul rostit de Papa IoanPaul al II-lea, în 1993, care cuprindea critici aduse guvernului sudanez pentruacþiunile sale împotriva minoritãþii creºtine.Componenta culturalã care intervine în conflictele dintre civilizaþii îºi pro-pagã efectele în percepþia societãþii arabo-islamice, ce-ºi considerã valorile tra-diþionale vulnerabile în faþa asaltului la care este supusã, adesea prin elementede forþã, de cãtre Occident, „în încercarea sa de a crea o culturã arabã alternativã,conform sistemului vestic de valori“43.Deºi motivaþia explicitã se bazeazã pe discordanþele dintre marile culturi ac-tuale, o coordonatã fundamentalã a preocupãrii statelor occidentale este repre-zentatã de raþiunile economice. „Capitalismul internaþional creeazã condiþiileformãrii capitalului global, stabileºte strategii ce privesc lãrgirea sferelor deinfluenþã, dictate de interese economice, care au o influenþã decisivã asupra so-cietãþilor (inclusiv a celor multiculturale) ºi a relaþiilor dintre state, de dialog sauconfruntare“44. Este bine cunoscutã importanþa covârºitoare a resurselor energe-tice, necesare dezvoltãrii economice a fiecãrei þãri, ce a concentrat uriaºe inte-rese asupra zonelor — mai ales arabo-islamice — care controleazã bogatele re-surse ale petrolului, „generând conflicte de mari proporþii, rãsturnând regimurisub pretextul eliberãrii popoarelor de sub dictaturã“45.Istoria recentã mãrturiseºte faptul incontestabil cã, între anii 1945 ºi 1994,þãrile occidentale, mai ales Statele Unite ale Americii, s-au implicat în zonaarabo-islamicã în intervenþii militare ºi rãzboaie propriu-zise de 9 ori, numãrulvictimelor ridicându-se la 993.000 de morþi46. Acestora li se adaugã intervenþiamilitarã din 1998 împotriva Irakului ºi, mai ales, ultimul rãzboi, din 2003, alecãrui urmãri sunt trãite încã în mod dramatic de cãtre poporul irakian.Un alt motiv important pe care s-a construit viziunea ciocnirii civilizaþiilor,mai precis, dintre Islam ºi Occident, a fost conflictul arabo-israelian, provocat deconjunctura istoricã, a cãrui soluþionare s-a dovedit extrem de dificilã, creând înzonã o stare de permanentã tensiune. „În aceastã confruntare, Israelul se situeazãde partea vestului, în general, a Statelor Unite, în special, pe al cãrui sprijin sebazeazã“47. Determinantã în evoluþia acestui conflict este „legãtura dintre creº-tinii radicali (de dreapta) din Statele Unite ºi evrei, datoritã cãreia statul evreu


————————42 Abdul Salam Baghdadi, Almashruh Alnahdawi Alarabi — Muragea Nakdia (Proiectul dezvoltãriiarabe. O analizã criticã), ediþia I, Beirut, Markaz Dirasat Alwahda Alarabie, 2001.43 Ali Hussain Aljabiri, Alfikr Alfalsafi Alarabi Almuaser (Gândirea filosoficã arabã contemporanã),Baghdad, Bait Alhikma, 1990, p. 254.44 Sharif Huthatha, Tasarau au Tahaweru, welakin la Taqrubu Aldular (Luptaþi, dialogaþi, dar sã nu vãapropiaþi de dolar), op. cit., p. 215.45 Ikihar Shulti, Hiwar Alahadarat Maslaha am Masalih (Dialogul civilizaþiilor, reconciliere sau inte-rese), (www.islamonline.net), p. 6.46 Hasan Alhaj Ali, op. cit., p. 255.47 Majdi Hamad, Halqa niqashia haule ahdath septembar (Seminar despre Evenimentele din Septem-brie), în vol. col. Arabii ºi lumea..., ed. cit., p. 57.

beneficiazã de un suport nelimitat, pentru care se angajeazã, alãturi de S.U.A.,în rãzboiul împotriva terorismului, purtat în mai multe pãrþi ale lumii isla-mice“48.Având în vedere implicarea Israelului în aceastã luptã reprezentând sistemulvestic de valori, deºi bazat ºi pe considerente de alt ordin, conflictul arabo-is-raelian nu poate fi scos din contextul confruntãrilor dintre Occident ºi Islam.De asemenea, dupã cum s-a observat, atitudinile þãrilor arabe faþã de conflic-tul arabo-palestinian diferã în funcþie de nivelul culturii politice a maselor ºi aelitelor conducãtoare, care sunt nevoite sã înfrunte douã mari provocãri: „prima,legatã de politica þãrilor occidentale, în frunte cu S.U.A., care conduc ºi dirijeazãacest conflict prin influenþele pe care le exercitã asupra poziþiei majoritãþii regi-murilor (determinându-le sã adopte politici în conformitate cu orientãrile ame-ricane) —, iar cea de a doua, reprezentatã de reacþia societãþii arabe, a cãrei ma-joritate manifestã intoleranþã faþã de deschiderea ideologicã pe care o considerão ameninþare la adresa valorilor sale tradiþionale“49.Studiul privind efectele produse de acþiunea acestor variabile contemporanemajore — globalizarea, terorismul ºi conflictul dintre civilizaþii— asupra între-gii lumi, dar în special asupra culturii politice arabe, ilustreazã, pe lângã tendin-þele generale, metamorfozarea societãþii arabo-islamice sub presiunea evoluþieiºi a schimbãrilor mondiale, generând noi ideologii, care îngemãneazã valorile ºiprincipiile moºtenite din bogata culturã veche cu cele dominante în civilizaþiamodernã occidentalã.Concluzia principalã privind situaþia complexã în care se gãseºte societateaarabo-islamicã, determinatã ºi de actuala conjuncturã internaþionalã, rezidã înnecesitatea creãrii unei stãri de echilibru între originalitate ºi modernitate, pebaza dialogului dintre civilizaþii, astfel încât sã se realizeze o simbiozã rodnicãºi durabilã între valorile originale moºtenite ºi „spiritul epocii“. În calea aces-tui mare deziderat se interpun, însã, numeroase obstacole, pe care societateaarabo-islamicã le va depãºi în timp, determinatã fiind, deopotrivã, de necesita-tea asigurãrii perenitãþii sale istorice ºi de aceea a adaptãrii la civilizaþia mo-dernã, care, într-un ritm mai lent sau mai alert, dar în mod inevitabil, cucereºteîntreaga lume.

BIBLIOGRAFIEAldijani, Ahmad Sidqy, „Alfikie Algharbi we Altaghier fi Almujtamaa Alarabi“ (Gândirea occi-dentalã ºi schimbarea în societatea arabã), în Almustaqbal Alarabi, Beirut, f. nr. ºi f. a.Aljabiri, Ali Hussain, Alfikr Alfalsafi Alarabi Almuaser (Gândirea filosoficã arabã contemporanã),Baghdad, Bait Alhikma, 1990.Baghdadi, Abdul Salam, Almashruh Alnahdawi Alarabi — Muragea Nakdia (Proiectul dezvoltãriiarabe. O analizã criticã), ediþia I, Beirut, Markaz Dirasat Alwahda Alarabie, 2001.Belqiz, Abdul Ilah, Halqa niqashia haule ahdath septembar (Seminar despre Evenimentele dinSeptembrie), în vol. col. Alarab we Alalam bad Ahdath Ailul (Arabii ºi lumea dupã Evenimen-tele din Septembrie), Beirut, Markaz Dirasat Alwihda Alarabia, 2002.

122 JAWAD MOHAMAD 13

————————48 Samih Ferson, op. cit., p. 214-221.49 Fahima Sharaf Aldin, op. cit., p. 298.

Duverger, Maurice, Sociologie de la politique, Paris, P.U.F., 1973.Eliot, T.S., Critical Essays, London, Fabel & Faber, 1932.Fukuyama, Francis, Nihaiet Altarikh (Sfârºitul istoriei), traducere ºi comentarii de HassanAlshaik,Beirut, Dar Alulum Alarabia, 1999.Hamed, Rebiaa, Alhiwar Alarabi Alaurupi we mantiq Alteauan Aldawli we Aliqlimi (Dialogul ara-bo-european ºi logica conlucrãrii internaþionale ºi regionale), Baghdad, Institutul de cercetãriºi studii arabe, 1983.Hassan, Hanafi, Siraa am Hiwar Nemuthegean Bedilan (Ciocnire sau Dialog. Exemple de înlo-cuit), în vol. col. Siraa Alhadharat am Hiwar Althaqafat (Ciocniri ale civilizaþiilor sau dialo-gul culturilor), Cairo, Dar Alsilm we Altadhamun, 1997.Hussain, Maalum, Altawazun we Allatawazun fi Muadelet (Altarikh- Alitisal) Alhadhari (Echilibruºi dezechilibru în ecuaþia istorie — comunicare civicã), în vol. col. Siraa Alhadharat amHiwar Althaqafat (Ciocniri ale civilizaþiilor sau dialogul culturilor), Cairo, Dar Alsilm weAltadhamun, 1997.Ihsan, Alhaj Ali Ahmad, Alarab we Alalam bad Ahdath Ailul (Arabii ºi lumea dupã Evenimenteledin Septembrie), Beirut, Markaz Dirasat Alwihda Alarabia, 2002.Labica, Georges, Alwadaa Alhali weAlhage ila Alfikir Alnaqdi we hal Hunak Faed min Albashar(Situaþia actualã ºi nevoia de gândire criticã…), în vol. col. Siraa Alhadharat am Hiwar Altha-qafat (Ciocniri ale civilizaþiilor sau dialogul culturilor), Cairo, Dar Alsilm we Altadhamun,1997.Mahmud, Amin Alalem, Hadara Wahidah si Thaqafat Mutaadida (O singurã civilizaþie ºi maimulte culturi), în vol. col. Siraa Alhadharat am Hiwar Althaqafat (Ciocniri ale civilizaþiilorsau dialogul culturilor), Cairo, Dar Alsilm we Altadhamun, 1997.Majdi, Hamad, Halqa niqashia haule ahdath septembar (Seminar despre Evenimentele din Sep-tembrie), în vol. col. Alarab we Alalam bad Ahdath Ailul (Arabii ºi lumea dupã Evenimenteledin Septembrie), Beirut, Markaz Dirasat Alwihda Alarabia, 2002.Mohamad, Jawad Ridha, Alarab we Altarbia we Alhadhara we Alikhtiar Alsaab (Arabii ºi educa-þia. Civilizaþia ºi dificila alegere), ediþia a III-a, Kuweit, That Alsalasil, 1987.Mohamad, Saadi, „Talkhis Kitab Samoel Huntington sidam Alhadarat“ (Rezumat al cãrþii luiSamuel Huntington Ciocnirea civilizaþiilor), în Almustaqbal Alarabi, nr. 244/1999, Beirut.Mohii, Aldin Ismael, „Alinsan we Afat Almustaqbal“ (Omul ºi dezastrele viitorului) în Alhikma,nr. 1/1998, Baghdad.Mrad, Ghalib, în vol. col. Siraa Alhadharat am Hiwar Althaqafat (Ciocniri ale civilizaþiilor saudialogul culturilor), Cairo, Dar Alsilm we Altadhamun, 1997.Said, Edward, Culture and Imperialism, London, Chatto and Windus, 1993.Scruton, Roger, Vestul ºi restul. Globalizarea ºi ameninþarea teroristã, Bucureºti, Humanitas,2004.Sharef, Laila, „Alhalqa Alniqashia Hawlw Tataurat Ahdath September 2001“ (Seminar despreevenimentele din Septembrie 2001), în Almustaqbal Alarabi, Beirut, f. nr. ºi f. a..Sharif, Fahmia, „Aldin Mazaq Alhiuar fi Dil Iltibas Alkhususiat“ (Religia, impasul dialogului ºiconfuzia privirii), în: Siraa Alhadharat am Hiwar Althaqafat (Ciocniri ale civilizaþiilor saudialogul culturilor), Cairo, Dar Alsilm we Altadhamun, 1997.Shulti, Ikihar, Hiwar Alahadarat Maslaha am Masalih (Dialogul civilizaþiilor, reconciliere sau in-terese), (www.islamonline.net).Toynbee, Arnold, Bahth Fi Altarikh (Studii istorice), traducere ºi comentarii de Taha Baqir, vol. I,Baghdad, Dar Alfaid, 1949.


ACUM 140 DE ANI. UN ATENTAT POLITIC NEELUCIDAT

CAZUL MIHAIL KOGÃLNICEANUSTELIAN NEAGOE*

Abstract. This article presents the historical circumstances and tensionedpolitical context in which took place the attempt upon the famous Romanianstatesman Mihail Kogãlniceanu. Although it has not been elucidated, finally,the attempt brought to the victim an increase of his political capital, butnot enough to promote him in the high dignity of President of the Councilof Ministers of Romanian Kingdom.Keywords: Mihail Kogãlniceanu, political attempt, radical liberals, mo-derate liberals, political crisis.

Era la începutul verii anului 1869. Viaþa politicã româneascã se resimþea acut,pe urmele perioadei de tranziþie de la domnia autohtonã a lui Cuza Vodã, la ceaa Prinþului strãin Carol de Hohenzollern. Lumea politicã se împãrþise tot maidistinct în roºii (liberalii) ºi albi (conservatorii). În plan social ºi administrativ seaºezau greu structurile revoluþionate prin Actele de la 2 Mai 1864. O Constituþiedintre cele mai înaintate ale vremii îºi cãuta fondul adecvat, în cadrul nouluiregim politic aflat în stadiu de cristalizare. Guvernele se schimbau frecvent ºi —pânã la un punct — cãutãrile acelea, în plinã crizã, erau inevitabile, chiar fireºti.Un guvern liberal condus de N. Golescu, în care factotum-ul era ministrul de In-terne ºi de Rãzboi, I. C. Brãtianu, a trebuit sã demisioneze — sub presiunea in-ternaþionalã a „Alianþei Israelite“. Tânãrul domnitor Carol I încerca sã facã tre-cerea de la guvernarea „roºilor“ spre cea a „albilor“, printr-un cabinet interme-diar condus de conservator-liberalul Prinþ Dimitrie Ghica (prim-ministru) ºi deliberalul moderat Mihail Kogãlniceanu (ministru de Interne ºi ad-interim laRãzboi ºi Externe). Faptul ca atare a avut loc la 16/28 noiembrie 1868.„Sabia“ lui Cuza Vodã

Mihail Kogãlniceanu trecuse dupã 11 februarie 1866 (detronarea Domnito-rului pãmântean Alexandru Ioan I) printr-o dureroasã eclipsã de popularitate,

I S TOR IE POL IT ICÃ ROMÂNEASCÃ


————————*Doctor în istorie, cercetãtor ºtiinþific principal gr. I la Institutul de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionaleal Academiei Române.

„sabia“ lui Cuza Vodã fiind nevoitã sã suporte atacurile concentrice ale adver-sarilor politici — ºi nu erau puþini — ajunºi la putere. Hohenzollernul din Sig-maringen va fi primul care va sesiza eroarea, dovedind tact ºi înþelepciune în în-cercarea (reuºitã) de a-ºi apropia pe ilustrul bãrbat de Stat. Memoriile RegeluiCarol I al României, „redactate de un martor ocular“, dupã însemnãrile auto-grafe ale Suveranului, sunt cât se poate de edificatoare în acest sens, motiv pen-tru care ºi apelãm la câteva extrase din aceastã operã istoriograficã de primãmânã, retipãritã de noi la Editura Machiavelli, în anii 1993-1995.„16/28 noiembrie 1868. ... Prinþul Dim. Ghica e însãrcinat cu compunereanoului Minister (Guvern), în care sunt reprezentate nuanþele politice cele maidiferite...Kogãlniceanu e unul din oamenii cei mai capabili ai României ºi are multãenergie; trecutu-i vorbeºte împotriva lui, dar Prinþul vrea sã-l uite, deoarece esteîncredinþat cã însuºi Kogãlniceanu se va sili sã repare acþiunile sale trecute princele viitoare. El face parte din partidul liberalilor democraþi ºi are mulþi parti-zani, mai ales în Moldova.Ministrul de Rãzboi, colonelul Duca, este un om foarte modest, numai soldat,nu face parte din nici un partid; e însã prieten cu Kogãlniceanu. El figureazã încabinet numai ca ministru constituþional; toate afacerile importante le rezolvãPrinþul însuºi cu Krenski...19 noiembrie/1 decembrie. Ieri, Guvernul ºi-a citit Programul în Camerã...Brãtianu, ales prezident al Camerei, promite sprijinul sãu.C. A. Rosetti, adevãratul cap al liberalilor, socoate întreaga situaþie imposi-bilã...5/17 ianuarie 1869. Kogãlniceanu comunicã Prinþului cã Opoziþia începe sãexploateze împotriva Suveranului prezenþa lui Krenski. E învinuit cã prusificãmica armatã românã...22 ianuarie/3 februarie. La Camerã..., Brãtianu pândeºte orice prilej ca sãatace pe miniºtri.Prinþul cheamã pe Brãtianu ºi face încã o datã apel, ºi nu în zadar, la patriotis-mul lui...2/14 februarie. ... Înainte de dizolvarea Camerei, am avut cu Brãtianu o între-vedere de 5 ore. El crede cã starea internã e foarte gravã ºi cã o catastrofã era detemut. Eu i-am rãspuns cã nu mã tem de nimic. «Un Hohenzollern nu se lasã aºauºor rãsturnat»...22 martie/3 aprilie. Alegerile încep în toatã þara. Niciodatã partidele n-au foststãpânite de mai multã urã între ele, ca acum...Amãrãciunea Opoziþiei, care e înfrântã pe toatã linia, se manifestã prin pro-cedee nu tocmai legale...Agenþii Opoziþiei aþâþã poporul în Bucureºti, Piteºti ºi Ploieºti spre a provocadezordine, dar s-au luat mãsuri energice pentru reprimarea lor. Kogãlniceanuconduce alegerile cu multã abilitate ºi prudenþã. Dupã alegeri vor mai rãmâneîncã mari nemulþumiri, ale cãror manifestãri se vor face simþite în întreaga þarã...5/17 aprilie. Prinþul pleacã la Iaºi, unde va petrece Paºtile ortodox. Este înso-þit de Dim. Ghica, prim-ministru, pânã la Buzãu ºi de Kogãlniceanu pânã la Iaºi.

2 CAZUL MIHAIL KOGÃLNICEANU 125

Azi, pe un timp frumos, cãlãtoria pânã la Buzãu, ocolind Ploieºtii, unde agitaþiaa fost puþin loialã, încât Prinþul nu vrea sã onoreze oraºul cu vizita sa...30 mai/11 iunie. La Camerã (deschisã la 29 aprilie) a fost discuþie lungã ºiaprinsã...Se continuã certurile penibile pentru Prinþ. ªi la Minister (Guvern) domneºtediscordia; Kogãlniceanu nu se poate împãca cu Dim. Ghica...Camera nu mai e în numãr ºi multe proiecte de lege nu vor putea fi votate.Prinþul Carol se simte ºi mai singur de la plecarea fratelui sãu ºi simte maiadânc atacurile fãrã mãsurã ale Opoziþiei...7/19 iunie. Kogãlniceanu se plânge Prinþului de greutãþile situaþiei, care îm-piedicã orice activitate ºi de aroganþa crescândã a Porþii faþã de România, pe careo considerã ca fiind opera Austriei ºi Franþei...12/24 iunie. Un atentat plãnuit asupra ministrului Kogãlniceanu este zãdãrni-cit, însã Kogãlniceanu, foarte impresionat, cere concediu de câteva sãptãmâni ºivrea sã plece cât mai curând“.Guvern de tranziþie

Prin urmare, rostul Guvernului Ghica-Kogãlniceanu era pe cât de limpede, peatât de anevoios. O recunoºtea Kogãlniceanu însuºi, pe când încerca sã-l moti-veze în faþa opiniei publice: „Ministerul (Guvernul) s-a fãcut de oameni careerau în trecut despãrþiþi pe convicþiuni ºi acte politice. Întrunirea aceasta pentruce s-a fãcut? S-a fãcut în faþa unei situaþiuni adusã prin retragerea voluntarã aMinisterului Golescu ºi prin necesitatea care se simþea de o bucatã de timp sã vieun Minister, dacã voiþi numiþi-l chiar de tranziþiune, darã un Minister care sã sesileascã a stinge discordia din întru, ca cu atâta mai mult sã fie tare naþiunea înafarã“.La început de mandat, liberalii radicali deþineau majoritatea în Parlament ºiîl aveau pe I. C. Brãtianu preºedinte al Adunãrii Deputaþilor. Guvernul, ca putereexecutivã, se afla în dependenþã de puterea legislativã — un „concubinaj politic“imposibil sã dãinuiascã ºi pe termen scurt. Pentru liberalii radicali, GuvernulGhica-Kogãlniceanu era socotit ca un fel de „manta de vreme rea“, pânã se nive-lau asperitãþile manifeste pe plan extern. Curând, dupã trecerea „furtunii“, parti-da brãtiano-rosettistã ºi-a reluat atacurile faþã de Guvernul moderaþilor liberali ºiconservatori, obstrucþionându-i activitatea, pânã a face din el un simplu „biroude afaceri“. La reacþiile Guvernului de a se emancipa de sub o tutelã parlamen-tarã stânjenitoare, „moratoriul“ a încetat, confruntãrile au devenit acerbe, iarDomnitorul Carol I a fost nevoit sã taie pentru moment „nodul gordian“ —dizolvând Adunarea Deputaþilor ºi fixând noi alegeri parlamentare. Campaniaelectoralã a fost magistral condusã de un „as în materie“, ministrul de Interne M.Kogãlniceanu, iar rezultatul s-a materializat într-o majoritate confortabilã pentruGuvernul în funcþiune.Numai cã aºa cum se întâmplã adesea în istorie, succesul electoral a mulþumitpe „maiºtii“ lui Kogãlniceanu — ieºiþi întãriþi — ºi a nemulþumit celelalte gru-pãri, conservatoare, ale coaliþiei guvernamentale, care au mers pânã acolo încât

126 STELIAN NEAGOE 3

au început sã-l acuze pe atotputernicul ministru de Interne de tentativã întrurestaurarea regimului politic de dinainte de 11 februarie 1866.În contextul acelei atmosfere tensionate între partenerii de coaliþie guverna-mental-parlamentarã, liberalii radicali au socotit cã sosise momentul sã tulbureodatã mai mult apele, recurgând la vechi metode mazziniste, încurajând sauchiar regizând acþiuni turbulente ce aveau darul sã elimine din viaþa politicã ad-versarii cei mai incomozi. Victima, de aceastã datã, ireductibilul Mihail Kogãl-niceanu.Prevestiri

O coincidenþã deloc întâmplãtorare. Atentatul asupra ministrului de InterneMihail Kogãlniceanu s-a petrecut în seara zilei de 11 iunie 1869. În zilele prece-dente se tipãriserã în ziarul Românul tot felul de avertismente, în aºteptarea sãr-bãtoririi celor 21 de ani de la 11 iunie 1848. Iar, cu ºapte ani în urmã, prim-mi-nistrul Barbu Catargiu fusese asasinat, la 8 iunie 1862, tot dupã ce respinsese cuhotãrâre transformarea sãrbãtoririi lui 11 iunie într-o manifestaþie de rãsturnareviolentã a Guvernului conservator. Simple coincidenþe!?...Lui Kogãlniceanu nu-i erau strãine manoperele adversarilor politici. Încercã-rilor de intimidare le rãspundea în stilu-i original. Fiindcã iatã ce citim la rubrica„Varietãþi“ a gazetei proguvernamentale Adunarea Naþionalã: „Duminicã 8iunie, avu loc serbarea de dare de semn a «Societãþii Române de Arme ºi Gim-nasticã».... Darea de semn de duminicã fu inauguratã de prezenþa d-lui ministru de In-terne ºi de Rezbel, M. Kogãlniceanu...Dl ministru trase prima loviturã, ºi nemeri în semn. Aplauzele asistenþei ur-marã cu o vie exploziune.Aplauzele furã ºi mai cãlduroase când dl ministru binevoi a cere Societãþiionoarea de a fi membrul ei.Dl Kogãlniceanu þinti drept nu numai cu puºca, dar ºi cu inima sa: pe când înciblu, d-lui trimitea un glonþ, îºi deºertã punga în cassa Societãþii. Una mie leinoi (franci) furã oferiþi de d-sa cassei Societãþii...Darea la semn a durat pânã la ora 15 d.a. Se traserã peste 2 000 de focuri.“De menþionat cã preºedinte de onoare al sus-numitei societãþi era DomnitorulCarol, Kogãlniceanu devenind membru de onoare, alãturi de mai vechii cooptaþiP. Donici, D. Gusti, I. C. Brãtianu — „care fãcuserã Societãþii servicii eminenteîn anul 1868“.Lipsindu-le simþul umorului, vrãjmaºii Kogãlniceanului s-au precipitat, brus-când spre staþia terminus un destin uman pe cât de puternic, pe atât de incomod.Atentatul

Cronica internã a cotidianului Pressa din 12 iunie 1869 începea cu inserareauluitoarei ºtiri: „Aflãm cã noaptea trecutã, de 11 iunie, s-a petrecut un fapt careva umplea de indignaþiune ºi oroare toate inimile române. Un individ de peste


Milcov (Bacãu), N. Popovici, pândea în noaptea de miercuri spre joi, pe la 11ore, pe dl ministru Kogãlniceanu, ca sã-l ucidã. Era armat cu o puºcã cu douãþevi ºi sta ascuns în pãdure la intrarea ªoselei ce ducea la casa ministrului.Poliþia, care simþise cugetarea sa criminalã, a ºi pus mâna pe dânsul, fãrã a fiputut sã realizeze infamul lui scop. Acel individ se aflã arestat ºi ni se afirmã cãel ar fi mãrturisit scopul sãu înaintea procurorelui. Mobilul sãu, dupã cum se zicecã însuºi inculpatul nu ascunde, nu a fost o simplã rãzbunare, ci un mobil politic.Nu putem încã prejudeca nimic asupra acestui fapt; inima noastrã se revoltãde a-l putea atribui unui partid politic; cãci care partid poate fi atât de cãzut ºimiºel încât sã se creazã cã poate izbuti prin un asasinat?Ni se spune cã ºi popa Grigore Musceleanu ar fi arestat, nu ºtim pânã la cegrad va fi implicat în chestiune.Instrucþiunea se urmeazã; sã sperãm cã ea se va pãzi cu activitate; cãci veri-tatea (adevãrul) cautã sã se descopere cât mai curând“.Cum îºi încheie Pressa cronica asupra atentatului: „A avut dreptate ziarulRomânul, când în capul revistei sale de miercuri ne zicea cã pentru ziua de 11iunie «prevesteºte pe public sã fie veghetor». Desigur cã publicul catã sã veghe-ze spre a nu se întâmpla asemenea fapte infame, ºi spre a înfiera pe autorii lor“.În adevãr, în Românul din dimineaþa lui 11 iunie 1869 se putuse citi în chiarcoloanele editorialului: „Multe se spun — ºi se înþelege cã tot rele — pentrubinecuvântata aniversare a zilei de azi. Nu credem cele ce se spun; cu toate aces-tea, prevestind publicul a fi veghetor ºi a nu rãspunde la nici un fel de provocare,ne împlinim o datorie sacrã ºi ne conformãm ºi zicãtorii cã «paza bunã treceprimejdia rea»“.Aceastã vorbire „în dodii“ avea ºi menirea creãrii de alibi pentru ceea ce aveasã urmeze...Monitorul — ziar oficial al României din 13 iunie 1869 a publicat ºi el unsuccint Comunicat: „În noaptea de 11 spre 12 iunie, un individ anume N. Po-povici, zis Andreescu, ascuns în apropierea casei d-lui ministru de Interne, cu opuºcã cu douã þevi, pândea sã asasineze pe dl ministru la întoarcerea sa din oraº.Graþie însã prevederilor Poliþiei, ºi unor circumstanþe independente de voinþa sa,acel individ nu a putut sã execute aceastã criminalã faptã. Prins ºi arestat, el amãrturisit în faþa procurorului faptele mai sus expuse. S-a mai dat mandat dedepunere ºi contra preotului Gr. Musceleanu ºi lui Smedeanu, cu care s-a aflat înstrânse relaþiuni. Instrucþiunea se urmeazã cu activitate“.Curios, în Monitor nu mai apare nicio altã ºtire relativ la atentat. Sau poatetocmai fiindcã era publicaþia oficialã a Guvernului, nu se dorea o angajare ce arfi putut sã fie caracterizatã drept influenþare a Justiþiei. În schimb, gazeta Adu-narea Naþionalã consemna ºi comenta la 14 iunie: „Dl ministru de Interne a ple-cat azi în strãinãtate (la Ems, în Germania), pentru cauzã de sãnãtate. Dorimbunã întoarcere activului ºi inteligentului ministru, spre a pune mâna mai cu pu-tere decât oricând la conducerea treburilor importante ale Ministerului sãu“.Dupã cum se poate lesne observa, gestul abominabil al bãcãuanului Popoviciprodusese o profundã impresie asupra lui Kogãlniceanu, starea sa psihicã recla-mând deconectarea ºi printr-o „evadare“ (fie ºi numai de curtoazie) în capitale


occidentale (Paris, Berlin, Viena). Va fi având în vedere ministrul Internelor ºiprobabilitatea desfãºurãrii mai obiective a afacerii atentatului, prin distanþa ce-ºilua, ºi la propriu.Pe atunci, Mihail Kogãlniceanu locuia într-o impozantã vilã în cãrãmidãroºie, situatã la capãtul unei intrãtri din ªoseaua Kiseleff, undeva în spatele cu-noscutului sediu al Ambasadei Federaþiei Ruse, clãdirea pãstrându-se pânã astãziîn bune condiþii, fãrã sã fi fost declaratã casã memorialã.„Judecata“ adversarilor

Din îndârjita opoziþie a liberalilor — consideraþi inspiratorii morali ai aten-tatului — ieºea în evidenþã marele jurnal Românul, prin condeiul vitriolant al luiC. A. Rosetti ºi prin silogistica deducþiilor din scrisul lui I. C. Brãtianu. Bunã-oarã, cronica politicã (nesemnatã, dar uºor de ghicit autorii) a Românului din12/24 iunie 1869 conþinea persiflãri dintre cele mai îndrãzneþe ºi insinuãri pre-þios-savante, vizavi de cele puse la cale Kogãlniceanului.Astfel, versatilii corifei de la Românul începeau de departe ºi þinteau cât maisus: „Speram ca publicul, prevestit fiind despre setea ce se zicea cã iar a cuprinspe Guvernul nostru de rãscoale ºi revoluþii, ca cele de la 1859 cu Bontilã, ca celede la 28 septembrie, ca cele de la 3 august, ca cele — în special — ce se iveaupe fiecare tribunã în timpul decadei 1859-1869 — credeam, ziceam, cã vom fiscãpa de astã datã de asemenea conspirãri ºi vom fi trecut în pace aniversarea dela 11 iunie. Speranþa noastrã fu însã amãgitã. Dupã câte se ºopteau pentru 11iunie ºi care se stârpirã prin prevestirea ce se fãcu publicului, aflãm cã tot furãmieri-searã în mare pericol.Se zice cã un bãcãuan — foarte câinos, ca toþi cei din Bacãu — ar fi încercatieri-searã un atentat contra ministrului de Interne. Nu ºtim nimic de amãnunteleacestui nou complot, dar ni se asigurã, cã de vreme ce Poliþia declarã cum cetã-þeanul din Bacãu a vroit sã atenteze asupra ministrului de Interne, apoi negreºitcã mare parte din cetãþenii din Bucureºti sunt amestecaþi în acest complot.Considerând mai cu seamã relaþiunile amicale ºi politice ce au fost totdeauna, ºimai cu seamã sub administraþiunea Brãtianu, între noi ºi cei din Bacãu, Poliþiaîndatã arestã ºi pe preotul Grigore Musceleanu, ca complice al cetãþeanului dinBacãu. Atât ºtim pânã acum ºi atât putem relata“.Replica proguvernamentalilor

Gazeta Adunarea Naþionalã era condusã de V. A. Urechia, pe atunci adeptînfocat al lui Kogãlniceanu. La 15 iunie 1869 publicaþia respectivã se grãbea sãrãspundã Românului, cãutând sã descurce iþele diversiunii: „Românul ne spunecã n-are relaþiuni cu câinoºii de bãcãuani, cu cei doi complici arestaþi...Ce are de a face Românul, de exemplu, cu puºca care i s-a cumpãrat lui Po-povici spre uciderea d-lui Kogãlniceanu? Ce ar avea a face Românul dacã s-ardovedi ceea ce se spune despre 3 000 de galbeni promiºi ucigãtorului ºi depuºi— se zice — la un negustor?“


La aluzia perfidã cã ºi-ar fi regizat Kogãlniceanu însuºi atentatul, rãspunsulcelor de la Adunarea Naþionalã era dezarmant de firesc: „ªtim cã un legiuitor algrecilor, ca sã asigure domnia legilor sale, s-a sinucis; dar nu vedem cum dlKogãlniceanu putea sã-ºi asigure puterea punând pe Popovici sã-l ucidã“.În fine, gazeta Adunarea Naþionalã — „amintindu-ºi cu groazã de ucidereaîntâmplatã nu de mulþi ani pe Dealul Mitropoliei — se felicitã cu þara de scã-parea vieþii bãrbatului cãruia românii datoresc servicii mari. Sã se felicite deaceastã nereuºire a atentatului ºi mâinile celor care-l pregãteau, cãci nu era sãcazã sub gloanþele lor decât însãºi liniºtea, pacea, unirea dintre noi, apãrareademnitãþii ºi independenþei naþionale...Conjurãm pe Guvern, conjurãm Justiþia sã-ºi facã grabnic ºi bine datoria.Trebuie ca în þarã, ºi în afarã din þarã sã se ºtie cã nu se atenteazã la viaþa unuibãrbat care întreagã ºi-a dat-o þãrii, de cãtre nici un partid politic românesc, saudacã din contrã (ceea ce nu putem nici bãnui), Justiþia ar vorbi altminterea, sã seºtie cã þara respinge cu indignare din sânul ei pe asemenea partide politice, careîn locul convingerii prin logicã, apeleazã la arma fratricidã“.O încercare de conciliere, de absolvire de rãspundere a liberalilor revoluþio-nari pentru atentatul încercat, întâlnim în jurnalele proguvernamentale, precumPressa din 19 iunie 1869: „Încã nimic nu transpirã din cercetãrile asupra încer-cãrii de asasinat a lui Popovici, — «câinosul» de bãcãuan, dupã expresiuneaRomânului. ªi dacã vorbim de Românul sã adãugim cã ni mai place a-l vedeacalificând fapta lui Popovici ºi respingând, cum fãcurãm noi în nr. de duminicã,pânã ºi bãnuiala cã ar putea fi în þara noastrã asasinate politice. Repetãm ºiastãzi, noi nu putem, oricât de regretabilã e înverºunarea între partidele noastre,nu putem crede, bãnui, cã Popovici era instrumentul decât al nebuniei sale pro-prii, sau al câtorva (cel mult) smintiþi ca el“.Atacul întru apãrare

Disculpãrile încercate de cei din redacþia ziarului Românul nu erau lipsite, laprimã vedere, de oarecare credibilitate. La o analizã minuþioasã, însã, nu rezistauºi deci nu convingeau. Pentru convertirea cititorilor influentei publicaþii la argu-mentaþiile liberalilor revoluþionari, se amintea cum la jumãtatea lunii iunie 1869,în Monitorul Oficial se publicaserã „proclamaþii spaniole ºi boheme“, în care sevorbea cã „republicanii se miºcã în Franþa, Italia ºi Spania“. Tot aºa, alte publi-caþii proguvernamentale anunþau existenþa în România a unor „comitete secreterevoluþionare ºi republicane“. Mai mult, se dãdea ca sigurã existenþa „unei bandemalteze“ în Bucureºti, adusã de liberali. Ziare austro-ungare sugerau cã „în Ro-mânia este un cuib de revoluþionari, aci pregãtindu-se mari catastrofe“ de carenu erau strãini Brãtianu ºi Rosetti. Gazeta vienezã Vaterland „spunea lãmurit cãeste un legãmânt deplin între revoluþionarii din toatã Europa ºi cei din România;spune chiar numele unui agent al lui Mazzini, venit în Bucureºti spre a se înþe-lege cu Rosetti ºi afirma cã Rosetti ºi Brãtianu au sã dea foc în curând ierbãriei(prafului de puºcã) occidentale ºi orientale“.Ca întotdeauna, adevãrul trebuie cã plutea pe undeva pe la mijloc, în acerbadisputã dintre liberalii radicali Rosetti-Brãtianu ºi liberalul moderat Kogãlniceanu.


Pro domo, rosettiºtii ºi brãtieniºtii aduceau în discuþie mai vechi atentate —reale sau fals-regizate — pe care nu ºi le revendicaserã, însã de care nici strãininu fuseserã. Se pornea de la ridicolul cu „bomba“ azvârlitã prin fereastra caseiCaimacamului muntean Ioan Manu (în 1858); de la conspiraþia „polonilor Prin-þului Grigore M. Sturdza“ (la început de an 1859); de la „atentatul“ de la salaBosel (28 septembrie 1859); de la „maºina infernalã“ a lui Bontilã (de la finelelui 1859); de la „sistema prin care unii voirã a face din crima de la 8 iunie 1862(asasinarea lui Barbu Catargiu) o armã de partid, prin care s-a lucrat a ne ucidepe noi“; de la „cei care pãtaserã stradele de la piaþa Bucureºtilor cu sângele nevi-novat al celor ce veneau cu pãtlãgele în basma“ (la 3 august 1865).În paginile Românului din 3 iulie 1869 a fost tipãritã ºi o lungã „dare de sea-mã“ a amicului politic preot Gr. Musceleanu — povestind arestarea sa, intero-gatoriile ºi detenþia de 16 zile. Deºi destule fapte îi probau complicitatea, fana-ticul aderent al lui Rosetti ºi Brãtianu se menþine numai în ofensiva tãgadei ºi ainjuriei faþã de Kogãlniceanu, comparându-l cu „Caligula care nesãþios de tiraniea zis «dacã poporul ar avea un singur cap ºi-un singur gât, le-aº tãia deodatã»“.În tot acest timp, Kogãlniceanu...

Dar mai bine sã apelãm la Memoriile lui Carol I scrise de „martorul ocular“.„12/24 iunie 1869. Prinþul scrie scrisori pe care Kogãlniceanu le va lua cu elîn cãlãtoria sa prin Viena, Berlin, Paris, Sigmaringen...1/13 iulie. Kogãlniceanu îi scrie Prinþului — din Düsseldorf — cã pãrinþii îlaºteaptã cu un dor de nedescris... La Berlin, Kogãlniceanu a vãzut numai pe vonKeudell, deoarece contele Bismarck se afla bolnav, la moºia lui. Oamenii de Statprusieni s-au pronunþat din nou cu hotãrâre pentru menþinerea jurisdicþieiconsulare. Kogãlniceanu crede cã este de dorit ºi posibilã o convenþie... Printretoþi oamenii de Stat strãini, Andrassy i se pare cel mai binevoitor României,pentru cã are nevoie de noi... Cu Beunst ºi Benedetti discutã despre problemaevreiascã, ºi ei dau românilor deplinã dreptate...5/17 iulie. La trecerea sa prin Berlin, lui Kogãlniceanu i s-a acordat Ordinul«Vulturul roºu» clasa I...25 iulie/6 august. Prinþul Anton de Hohenzolern (tatãl) cãtre Domnitorul Ro-mâniei: «Faptul cã am cunoscut pe Kogãlniceanu mi-a fãcut mare plãcere. El îmipare inteligent ºi priceput. În plus pare un om de iniþiativã ºi multã energie. Dacãte poþi bizui pe caracterul lui, atunci un astfel de om e o bijuterie... ».28 iulie/9 august. Kogãlniceanu se întoarce. Impresia sa este cã Franþa ºiAustria sunt ostile României. El a gãsit cã este necesar sã vorbeascã de acumdespre vizita Prinþului la Paris, deoarece cãlãtoria proiectatã în Crimeea este pri-vitã în Franþa cu mare neîncredere.“Istoria sã judece...

Dupã cum era de aºteptat, într-o epocã ce se ilustra printr-o tranziþie perpetuã,nici Justiþia nu s-a arãtat a fi prea zeloasã sã elucideze pânã la capãt mobilurile,vinovaþii morali ºi fizici ai atentatului din 12/24 iunie 1869.


Instrumentarea cazului a fost îngreunatã ºi din cauza violentelor dispute proºi contra, gãzduite cu generozitate de publicaþiile Opoziþiei, angajate în polemicidure cu cele guvernamentale.Într-o scrisoare din 19 iulie 1869, adresatã de Mihail Kogãlniceanu gazetaru-lui din acea vreme V. A. Urechia, se resimþea indignarea: „Când un partid re-curge la asasinat spre a se desface de ce nu-i plac, atunci acel partid nu mai poateaspira a avea aliaþi oneºti“. A zis ºi a lãsat Istoria sã judece...În fond, toatã lumea se arãta mulþumitã, dupã ce emoþiile din opinia publicãs-au estompat. Liberalii radicali fiindcã din nou „comiseserã pozna“ dupã carese eschivaserã prin tangentã. Kogãlniceanu ºi „maiºtii“ sãi fiindcã, dintr-un aten-tat nereuºit, ieºiserã cu un capital politic întãrit. Încurajat de aureola unui vânatpolitic de lux ºi sprijindu-se pe o majoritate parlamentarã ce-i era devotatã, Ko-gãlniceanu ºi-a forþat destinul politic, punându-ºi toatã dibãcia ºi experienþa lide-rului politic încercat, în scopul accederii la preºedinþia Consiliului de Miniºtri. Amers pânã acolo încât, pentru a forþa mâna Domnitorului, a demisionat din Gu-vern (la 14 iunie 1870), în nãdejdea parvenirii la funcþia de prim-ministru. ªipoate cã dorinþa i s-ar fi împlinit dacã partida conservatoare n-ar fi dat semne denerãbdare, lãsând sã se înþeleagã cã „rotativa guvernamentalã“ era imperiosnecesar sã reintre în funcþiune. Douã sãptãmâni dupã demisia lui Kogãlniceanu,Guvernul însuºi a depus mandatul, pentru ca Domnitorul Carol I sã „inventeze“o nouã formulã guvernamentalã, în mãsurã sã stopeze criza politicã gravã ce vatrena totuºi pânã la 11 martie 1871.Cu referire directã la finalul cercetãrilor juridice, consemnãm cã în cele dinurmã autorul atentatului ºi complicii sãi au fost puºi în libertate, cazul rãmânândconsemnat doar între cartoanele dosarului rãtãcit în cine ºtie ce arhivã prãfuitã— neelucidat pânã în ziua de astãzi, când au trecut, iatã, 140 de ani de la produ-cerea sa. Se repetã povestea tragicului asasinat politic din 8 iunie 1862, cãruiai-a cãzut victimã prim-ministrul României, în funcþiune, Barbu Catargiu. În iunie1862, ca ºi în iunie 1869, au existat puþini iniþiaþi care au cunoscut adevãrul în-treg, însã din varii motive au tãinuit acele nemaipomenite acte teroriste, ce con-tinuã sã poarte impardonabilul privilegiu de atentate – asasinate politice... „per-fecte“. Poate ºi de aceea studiul Istoriei este adesea atât de trist.


MODELUL CENZURII SOVIETICEªI VERSIUNEA SA ROMÂNEASCÃ1

LILIANA COROBCA*

Abstract. This paper tries to find the main reasons of the Communist cen-sorship abolition in Romania and to present the Soviet censorship between1917-1945, with a particular attention on the identical aspects of the twokinds of institutional manifestations of censorship in USSR and Romania.Keywords: censorship, communism, USSR, state secret, purification.

La numai câteva zile dupã revoluþia din octombrie 1917, V.I. Lenin semnaprimul „Decret al presei“. Era doar începutul instaurãrii unei crunte cenzuri, careva conduce la înfiinþarea Glavlit-ului — Direcþia Generalã pentru Literaturã ºiTipãrituri — în anul 1922. Cu câteva mici deosebiri, etapele constituirii cenzuriiîn URSS sunt identice cu înfiinþarea cenzurii comuniste în România (fapt expli-cabil prin „experienþa“ cenzorilor trimiºi de Moscova: în 1945 cenzura sovieticãdepãºise al doilea deceniu de existenþã!). Sub atenta supraveghere a ofiþerilorsovietici au loc primele interdicþii ale publicaþiilor periodice româneºti ºi alemiilor de cãrþi, sunt înfiinþate, în întreaga þarã, primele birouri de cenzurã ºi ianaºtere, în anul 1949, Direcþia Generalã a Presei ºi Tipãriturilor, ca instituþie sub-ordonatã Consiliului de Miniºtri (ºi desprinsã din fostul Minister al Propagandei,transformat în Ministerul Artelor ºi Informaþiilor). ªi dacã similitudini între cen-zura comunistã din URSS ºi cea din România pot fi gãsite la tot pasul, existãtotuºi un moment important în istoria cenzurii româneºti care nu are niciun felde „echivalent“ sovietic. În anul 1977, din ordinul lui Nicolae Ceauºescu, Direc-þia Generalã a Presei ºi Tipãriturilor este desfiinþatã, atribuþiile cenzurii fiindabsorbite de alte instituþii. În URSS, cenzura a fost abolitã în 1991, odatã cu cã-derea regimului comunist. În textul care urmeazã încercãm sã gãsim principalelemotive ale desfiinþãrii cenzurii comuniste din România ºi sã prezentãm cenzura

CONFER INÞELE INST I TUTULU I


————————* Doctor în filologie, cercetãtor ºtiinþific principal gr. II la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã „G. Cãli-nescu“ al Academiei Române.1 Comunicare prezentatã în cadrul conferinþei „Cenzura ºi autocenzura“, la Institutul de ªtiinte Politice ºiRelaþii Internaþionale al Academiei Române, pe data de 17 decembrie 2008. Partea a treia a acestei expuneri aconstituit punctul de plecare pentru un articol mai amplu, „R. S. S. Moldoveneascã ºi cenzura româneascã“,care a apãrut în revista Contrafort (Chiºinãu), nr. 11-12, (169-170), noiembrie-decembrie 2008 (www.contrafort.md). Nu l-am inclus în textul de faþã.

sovieticã din perioada anilor 1917-1945, acordând atenþie momentelor identicedin instituþia româneascã.Stimaþi tovarãºi,La ordinea de zi a ºedinþei noastre de astãzi vom discuta urmãtoarele trei pro-bleme:1. Legea nr. 23/1971 privind apãrarea secretului de stat ºi aplicarea ei în in-stituþia noastrã.2. Etapele constituirii Glavlit-ului sovietic din 1917 pânã în 1945.3. Discutarea unui material documentar despre moºtenirea culturalã comunãa RSSM ºi RPR pe baza unei polemici din revista Voprosî literaturî, nr. 8, 1962.Vã reamintesc cã, aºa cum se întâmplã de obicei la ºedinþele noastre, inter-venþiile dvs. cele mai bune vor fi premiate cu cãrþi ideologice importante.

Tovarãºe Preºedinte,Subsemnata Grose Judith, lector la Direcþia pentru Presã ºi Cãrþi din Strãi-nãtate, rog sã-mi aprobaþi întâlnirea mea cu o fostã prietenã, Vera Benedikt, ce-tãþean român cu rezidenþã în Izrael care soseºte în þarã pe data de 13.II a.c.Grose J.11. II. 1976[Decizia preºedintelui:] Sã evite întâlnirea / I. Cumpãnaºu2Notã de relaþiiSubsemnata, Hajos Ana, controlor publicaþii la Direcþia Cartea ºi Presa dinStrãinãtate vã aduc la cunoºtinþã urmãtoarele: mama mea, cu care locuiesc înacelaºi apartament, a fost anunþatã de vizita surorii sale care locuieºte la Buda-pesta. Sora mamei va locui la noi o zi (29 august), fiind în drum spre litoral.Vã rog a aproba ca în ziua vizitei sã mã întâlnesc ºi eu cu mãtuºa mea.Hajos Ana12 august 1976

[Rezoluþia preºedintelui:]De acord, cu obligaþia pentru solicitantã de a respecta legea.Sãndescu12. VIII. 1976Notã de relaþiiSubsemnata, Hajos Ana, controlor publicaþii la Direcþia Cartea ºi Presa dinStrãinãtate vã aduc la cunoºtinþã urmãtoarele: în zilele de 29 ºi 30 august,mama mea, cu care locuiesc împreunã, a primit vizita sorei sale de la Budapesta.În timpul vizitei, în afarã de problemele familiei, nu am purtat alte discuþii.Hajos AnaData: 31 august 19763

134 LILIANA COROBCA 2

————————2Arhivele Naþionale Istorice Centrale (în continuare: ANIC), Fondul Comitetul pentru Presã ºi Tipãrituri(în continuare: CPT), Dosarul 10/1975, fila 68.3 Ibidem, ff. 99 ºi 104.

Am citat trei note din care reiese foarte clar cât de limitate au ajuns sã fiedrepturile cenzorilor în ultimii ani de existenþã ai instituþiei. Invocând diverselegi ºi Hotãrâri ale Consiliului de Miniºtri, preºedintele cenzurii, Ion Cumpã-naºu, emite o comunicare oficialã, în 1975, în vederea apãrãrii secretului de stat,în care subliniazã obligaþiile cenzorilor:ComunicareÎn vederea respectãrii prevederilor Legii nr. 23/1971 privind apãrarea secre-tului de stat în Republica Socialistã România, H.C.M. nr.18/1972 referitoare larelaþiile cu cetãþenii strãini ºi a instrucþiunilor interne nr. 043 din 2.II.1972 refe-ritoare la aplicarea acestor reglementãri, aflate la conducerile direcþiilor ºi ser-viciilor ºi la colectivele de lectori din judeþe, se reamintesc urmãtoarele obligaþii:1. Se interzice tuturor lucrãtorilor Comitetului pentru Presã ºi Tipãrituri sta-bilirea ºi întreþinerea oricãror relaþii (vizite, convorbiri, corespondenþã) cu cetã-þenii strãini, fãrã aprobarea prealabilã din partea conducãtorului instituþiei ob-þinutã pe baza cererii scrise a solicitatorului.2. În termen de 24 de ore de la încheierea relaþiilor cu cetãþenii strãini, an-gajatul este obligat sã înainteze conducãtorului instituþiei o notã care va cuprin-de nominalizarea persoanelor respective, specificarea cetãþeniei acestora, moti-varea ºi conþinutul relaþiei, locul ºi durata acesteia. […]3. Angajaþii Comitetului pentru Presã ºi Tipãrituri nu au dreptul sã participe,fãrã aprobarea prealabilã a conducãtorului instituþiei, la nici un fel de manifes-tãri organizate de reprezentanþele strãine în Republica Socialistã România, deinstituþii strãine sau de instituþii româneºti cu participarea unor cetãþeni strãini.[…] Preºedinte,Ion Cumpãnaºu8. VIII. 19754

Conform acestui regulament, cenzorii trebuiau sã facã note informative saude relaþii despre cãlãtoriile lor în afara României, corespondenþa emisã ºi primitãºi, aºa cum am vãzut, vizitele prietenilor sau rudelor apropiate. Obligatoriu înaceste note era sã menþionezi cã: „Nu am avut nicio legãturã cu nici un cetãþeanstrãin“, „Nu am purtat convorbiri privind natura serviciului“.Cenzura, adicã Direcþia Generalã a Presei ºi Tipãriturilor, înfiinþatã în anul1949, a fost o supraputere, care controla pânã ºi activitatea ministerelor, inclusivdeciziile, în materie de secret de stat, ale unor structuri precum MinisterulForþelor Armate; nici chiar publicaþiile Securitãþii, de uz intern, nu puteau sãaparã fãrã avizul favorabil al cenzurii, asta în afarã de viza pe care cenzorii tre-buiau sã o punã tuturor publicaþiilor, emisiunilor radio sau televizate, scenariilorde teatru ºi film, expoziþiilor etc. ªi pe ei nu-i controla nimeni, pânã la unmoment dat. ªi iatã cã în anii ’70, când Ceauºescu îºi întãrise puterea, cenzuradevine un organ sau inutil sau periculos, hotãrându-i-se desfiinþarea. Cerberii

3 MODELUL CENZURII SOVIETICE ªI VERSIUNEA SA ROMÂNEASCÃ 135

————————4 CPT, Dosarul 10/1975, fila 62 (faþã-verso).

fioroºi de altã datã se transformã din cãlãi în victime, din funcþionari ai unei in-stituþii oculte ºi atotputernice care controleazã totul, în persoane care sunt con-trolate pânã la absurd, aºa cum am vãzut.Pentru cã mã refer la desfiinþarea cenzurii ºi folosesc aceastã sintagmã caatare, trebuie sã precizez cã cenzura comunistã, exercitatã de diverse structuri lacare ne vom referi mai jos, nu trebuie confundatã cu instituþia cenzurii, DirecþiaGeneralã a Presei ºi Tipãriturilor. Desfiinþarea D.G.P.T. în 1977 trebuie legatãatât de decizia lui Nicolae Ceauºescu ºi a Partidului Comunist, cât ºi de tendinþaacestora de a se îndepãrta de politica ºi influenþa sovieticã. În anul 1973 seînfiinþeazã, în locul fostului „Colegiu al D.G.P.T.“, un (nou) consiliu de condu-cere, format mai puþin din membrii cei mai importanþi ai instituþiei ºi mai multdin „oameni de rãspundere din diferite domenii care au legãturã directã cu obiec-tul activitãþii D.G.P.T.“ (Nicolae Dragoº — ºef de secþie, membru al colegiuluiredacþiei ziarului Scânteia, George Ivaºcu — vicepreºedinte al Uniunii Zia-riºtilor din România, redactor-ºef al revistei România literarã, Valeriu Râpeanu— directorul Editurii „Mihai Eminescu“, Marin Preda — directorul Editurii„Cartea Româneascã“, Constantin Antip — general-maior, adjunct al secreta-rului Consiliului Politic Superior din Ministerul Apãrãrii Naþionale, NicolaeBucur — general-maior, director în Ministerul de Interne, Lucian Nicolau — di-rectorul Editurii „Scânteia“ º.a.), consiliu care preia atribuþiile fostului colegiu.Iar cei mai mulþi dintre membri sunt, nici mai mult nici mai puþin, oameni dinstructurile subordonate cenzurii, controlate cu ferocitate de aceasta ºi pedepsitepentru greºeli reale sau imaginare.S-a pãstrat stenograma ºedinþei de constituire a Consiliului de conducere alDirecþiei Generale a Presei ºi Tipãriturilor din 11 iulie 19735, care este una dintrecele mai interesante mãrturii privind declinul D.G.P.T. Stenograma va fi în între-gime publicatã în Jurnalul literar6, dar aº vrea sã vã citez doar un mic fragmentdin intervenþia lui Marin Preda:„Tov. Marin Preda: La noi au venit douã asemenea cãrþi, despre care dum-neavoastrã nu ºtiþi nimic, pe care noi le-am respins; pe rãspunderea noastrã, cãrþibine scrise, dar care aveau un profund caracter anticomunist. Nici nu ºtiþi de ele.N-am fãcut nici un scandal în legãturã cu aceasta, le-am respins, le-am pus carteaîn braþe, du-te, nene, ºi fã ce vrei cu ea! N-au ajuns la Consiliul Culturii. Eu aºspune cã ar trebui sã se renunþe la ideea de a se forma comisii de stat, oficialepentru examinarea problemelor producþiei editoriale, estetice, literare, care sã iahotãrâri.“În perioada de declin a cenzurii nici Securitatea n-a stat cu mâinile în sân. Înprimul rând, cred cã aceste douã instituþii. Securitatea ºi cenzura, trebuiau sã fu-zioneze. Probabil partidul, temându-se de ascensiunea uneia dintre structuri, maiales a Securitãþii, le-a lãsat pe ambele sã concureze. Dacã ridica cenzura capul(ºi-i pãrea cã este cea mai importantã instituþie din þarã), venea Securitatea ºifãcea niºte razii, controlând starea documentelor secrete. ªi când Securitatea se


————————5 CPT, Dosarul 2/1973, filele 66-102.6 Stenograma a apãrut în revista Jurnalul literar, nr. 17-20, 2008.

considera atotputernicã, bãteau cenzorii cu pumnul în masã, cum aþi îndrãznit sãpublicaþi nu ºtiu ce fãrã aprobarea noastrã? Atunci, cuminþi ºi supuºi, veneausecuriºtii cu revista lor, Securitatea, de uz intern, cerând aprobare. Totuºi con-flicte între aceste instituþii nu am descoperit.De altfel, citez: „Sarcina generalã a delegaþilor D.G.P.T., precum ºi a instruc-torilor ºi lectorilor constã în apãrarea securitãþii statului pe plan ideologic, pãs-trarea cu stricteþe a secretului de partid ºi de stat, apãrarea puritãþii liniei Parti-dului (Din Dare de seamã asupra activitãþii Direcþiei U. 20 în perioada 1 iunie1954 – 15 februarie 1955)“7.Existã chiar ºi dovada cã ambele instituþii au fost coordonate, la un momentdat, de acelaºi ministru:În urma H.C.M. nr. 207 din 31 martie 1965, „cu privire la coordonarea activi-tãþii ministerelor ºi celorlalte organe centrale“, s-a stabilit cã:„Vicepreºedintele Consiliului de Miniºtri ºi Ministru al Afacerilor Interne,Tovarãºul Alexandru Drãghici, îndrumeazã:a. Ministerul Afacerilor Interne;b. Ministerul Industriei Petrolului ºi Chimiei;c. Ministerul Transporturilor ºi Telecomunicaþiilor;d. Direcþia Generalã a Presei ºi Tipãriturilor;e. Comisia Guvernamentalã pentru Paºapoarte ºi Vize.“8Organele Securitãþii întocmeau, periodic, liste cu cenzorii care aveau acces lasecretul de stat (acesta nu mai era „proprietatea“ exclusivã a cenzurii, ci, în pri-mul rând, a Ministerului de Interne ºi a Ministerului Forþelor Armate), fãceauadevãrate „razii“ de control, fapt ce demonstreazã puterea tot mai redusã a cen-zurii: „În perioada 15-30 XII. 1966, la biroul Documente Secrete din D.G.P.T. afost efectuat un control pe linia pãstrãrii secretului de stat, de cãtre organeleMinisterului Afacerilor Interne“.9Dupã cum vedem, secretul de stat e motivul principal al controlului exageratal cenzorilor. O instituþie care pãstra toate secretele într-un singur loc era, cu si-guranþã, un obiectiv atrãgãtor pentru tot felul de spioni. ªi fiind cenzura instau-ratã dupã model sovietic ºi de instructori ofiþeri sovietici, mai primind ºi indicaþiidin URSS, în momentul îndepãrtãrii lui Ceauºescu de politica URSS-ului, cen-zura româneascã a fost vãzutã ca o instituþie prea sovieticã. De altfel, unii cen-zori erau probabil spioni sovietici ºi mã refer la Raia Vidraºcu, director adjunctal cenzurii în anii ’50-’60, „mâna dreaptã“ a directorului cenzurii, Iosif Ardelea-nu, ºi soþia spionului sovietic Vania Didenco etc.Spre deosebire de cenzura altor timpuri ºi altor þãri, cenzura comunistã aîmbinat într-o singurã instituþie controlul ºi pedeapsa, pe de o parte, ºi s-a ocupatde manipularea, modelarea conºtiinþelor, pe de altã parte. Încã din primii ani aiinstaurãrii puterii comuniste în România, nou-înfiinþata „D.G.P.T.“ a avut dreptscop crearea sau formarea „omului nou“ ºi dezvoltarea autocenzurii în rândulcreatorilor. Dar ce se întâmplã cu cenzura când „omul nou“ a fost creat, când


————————7 CPT, Dosarul 4/1955, f. 45.8 CPT, Dosarul 32/1964, f. 3 (subl. noastrã).9 Notã, CPT, Dosarul 82/1967, filele 127-128.

autocenzura atinge punctul culminant ºi, astfel, obiectivul principal este atins?În mod ideal, acesta ar trebui sã fie motivul principal al desfiinþãrii instituþieicare devine inutilã. Aº vrea sã vã ofer în continuare câteva exemple din activi-tatea cenzorilor din diverse zone ºi din diverse etape cronologice, pentru a vãconvinge cât de inepuizabilã ºi inventivã era cenzura ºi cât de justificate erau ac-þiunile ei. De asemenea, vom putea urmãri cum „evolueazã“ cenzura, ca insti-tuþie, pânã ajunge la apogeul care coincide cu desfiinþarea D.G.P.T.1949: Cenzorii sunt destul de revoltaþi cã trebuie sã corecteze greºelile auto-rilor, ei pretind cã nu sunt corectori. Nenumãrate cazuri, unele amuzante (pentrunoi, cititorii de azi), de unde nu reiese cu siguranþã cât de intenþionatã saunevinovatã e greºeala, precum „Ca Ca al PMR“ (în loc de C.C. al PMR, Sportulpopular, 20 decembrie 1949).101952: À propos de strânsa legãturã dintre cenzurã ºi Securitate ºi rolul domi-nant al cenzurii (situaþia se va schimba).Notã11Delegatul de la Mediaº ne informeazã în raportul pe Decembrie 1951, cãacum o lunã staþia localã de radioamplificare a transmis câteva minute — dinvina responsabilului staþiei — emisiunea „Vocea Americei“. Organele securi-tãþii cerceteazã cazul.3. I. 1952Notã12În oraºul Craiova a apãrut un afiº al S.R.S.C.-ului care anunþã câteva confe-rinþe pentru [printre] care la 16.III.1952 conferinþa:„Importanþa reînvierii fascismului hitlerist ºi militarismului japonez“.La 10.III.-a delegata Toba Ioana la un control a gãsit afiºul care fusese fãcutfãrã „bun de imprimat“. A sesizat Comitetul Regional de Partid ºi ca primã mã-surã a fost îndepãrtatã de la S.R.S.C. o tovarãºã care fãcuse greºala.(Importanþa în loc de împotriva)Propun sancþionarea Tipografiei Sfatului Popular Dolj, care a tipãrit fãrãaprobarea delegatei noastre.12. IV. 1952

Din aceastã ultimã notã reiese de asemenea ºi caracterul represiv al cenzurii.Primii ani, foarte crunþi la acest capitol, au dus la o autocenzurã eficientã, dar ºila o atenþie, vigilenþã sporitã a redactorilor, a funcþionarilor subordonaþi cenzurii,care erau aspru sancþionaþi atunci când greºeau.1958: Un alt tip de document (pitoresc), controlul emisiunilor radio. Comen-tariul îi aparþine cenzorului: „În emisiunea radio «Ediþie specialã pentru sate»din 18. V. a.c. s-au transmis douã materiale satirice referitoare la GospodãriaAgricolã Sãteascã Sãhãteni, dintre care unul intitulat «Scroafa».


————————10 CPT, Dosarul 1/1950, f. 19.11 CPT, Dosarul 14/1952, f. 114.12 Ibidem, f. 82.

Pornind de la criticarea unei „gafe“ de planificare fãcutã la GospodãriaAgricolã respectivã, materialul lua în derâdere problema planificãrii în dome-niul zootehnic:Directorul: Scroafã devotatãdacã ne iubeºtiºi ne preþuieºtimai fã o sforþareun numãr mai maresã ieºim suratãcu faþa curatã.Scroafa: (intrigatã) Mã rog da-cât scrieLa voi pe hârtie?ce-aþi planificatcã am de livrat?.........................spuneþi cifre deciPlanificator: am scris douãzecicât de mititeidouãzeci de purceiScroafa: (indignatã) Ce-aþi înnebunitRar s-a auzitScroafã care fatãdouãzeci deodatãcã doar sunt porcinãºi nu sunt maºinãeu sunt scroafãnu ºapilografãnu-i fac în biroudin vârf de stilousau cu indigou.Nu-i gãsesc în varzãnu-i aduce-o barzã.Crainicul: Frunzuliþã deasãce bine miroasãia mai ascultaþivoi tustrei fârtaþiºi alþii ca eisunteþi paraleiînsã la purceicând veþi face planulºi pentru la anulnu mai faceþi gafaconsultaþi ºi scroafa.


Materialul avea un caracter demobilizator, ºi era cu totul inoportun, þinândseama de eforturile care se depun în vederea creºterii ºeptelului, a planificãriiîn aceastã direcþie.“131960: Ajungem la celebrele liste cu „succesiuni de titluri“ care constituieculmea „perspicacitãþii“ ºi rafinamentului cenzorial. Din documentul care ur-meazã putem urmãri cât de justificat (din punctul de vedere al cenzurii) este unasemenea demers:Notã informativã14În urma lecturãrii la „B.I.“ a materialului editat de Biblioteca Centralã deStat: „Indice alfabetic de titluri. Anexã la anuarul cãrþii din R.P.R. 1955-1957“(479 pagini) au fost semnalate urmãtoarele succesiuni de titluri ce pot danaºtere la interpretãri duºmãnoase.— Cântecul popular rus în muzica clasicã rusã.— Cântecul porcului (Tern Takakura) pag. 52.— Creºterea nivelului de trai material ºi cultural al oamenilor sovietici— Creºterea oilor pag. 70.— Despre hipnozã ºi sugestie.— Despre hozrasciot (D. Marin) pag. 103— Din lumea celor care nu cuvântã (Emil Gârleanu).— Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianþei clasei muncitoare cu þãrãnimeamuncitoare în bãtãlia pentru reforma agrarã din 1944-1945 pag. 109— Începutul rãspândirii marxismului în România, crearea partidului socialdemocrat al muncitorilor din România (1893) P.S.D.R.M. între 1893-1900.— Începutul sfârºitului (Mircea Zaciu) pag. 181— Martor mincinos (Harvey Matusov).— Marx-Engels-Lenin-Stalin pag. 231— Oameni sãrmani (F. Dostoevschi).— Oameni sovietici despre educaþia copiilor (pag. 274).— Planul tehnic, industrial ºi financiar al întreprinderilor socialiste.— Planuri sortite eºecului (M. Lascu) pag. 312.— Salariul groazei (Georges Armand).— Salariul în socialism (I.N. Cigvinþev) pag. 393.— Statutul Asociaþiei Române pentru legãturile de prietenie cu U.R.S.S. —A.R.L.U.S.— Statutul Asociaþiei surdo-muþilor din R.P.R. (pag. 413).— Sub semnul urii de rasã (Stetson Kennedy).— Sub semnul lui Octombrie (pag. 419).— Sarcinile Uniunii Tineretului (Lenin).— Creºterea ºi folosirea boilor.ªi ultima intervenþie pe care vreau s-o prezint, din 1977:Sintezã privind semnalãrile mai deosebite fãcute în legãturã cu conþinutulunor publicaþii locale, în luna februarie 1977 [18. III.1977, nesemnat],


————————13CPT, Dosarul 14/1958, f. 121.14 CPT, Dosar 43/1960, filele 89-91.

„Biblioteca Valachica“ — publicaþie editatã de Muzeul Judeþean Dâmboviþa.„În materialul «Târgoviºtea între Mihai Viteazul ºi Sinan Paºa», se lua atitudinefaþã de unele lucrãri apãrute în Turcia în care Mihai Viteazul ºi poporul românsunt consideraþi drept «antropofagi ºi barbari care ºi-au masacrat prizonierii derãzboi, turci, pe care apoi i-au mâncat».Materialul era dominat de masive extrase din diferite lucrãri ale autorilorturci care fãceau asemenea aprecieri inventariate riguros cu scopul evident dea fi combãtute.Dãm câteva exemple:«Mihai ºi armata lui i-au fript (pe prizonieri n.n.) învârtindu-i întruna la focscãzut ºi în seara aceia au fost mâncaþi cu mare poftã de Mihai ºi suita sa, restulprizonierilor fiind traºi în þeapã» (Yolmaz Oztuna, «Istoria Turciei de la începutpînã în vremea noastrã», Istambul 1965).În felul acesta, conchid autorii turci, existã doi voievozi sãlbatici care aupãtat istoria României cu aceste sãlbãticii ale þepei (Vlad Þepeº ºi Mihai Vitea-zul n.n.)... «Dupã o trecere de aproape un secol ºi jumãtate de la Vlad Þepeº s-a vãzut cã românii nu s-au întors din barbarie nici cât o iotã. În fond cârmuireaturceascã a fost aceea care le-a dezvãþat de aceste obiceiuri pe toate micile po-poare din Balcani care erau sãlbatice. Nu e o întâmplare cã poveºtile cu strigoiºi cu vampiri s-au rãspândit în lumea întreagã pornind din Þara Româneascã».Materialul a fost amânat pentru refacere.În aceeaºi publicaþie era inserat ºi articolul «Influenþe orientale în limbaromânã» de V. Poghirc, în care un capitol special se ocupa de problema influen-þei þiganilor ºi a limbii lor în limba românã. Autorul susþinea cã o serie de cu-vinte þigãneºti au pãtruns în vorbirea noastrã familialã ºi chiar în limba lite-rarã.»Capitolul menþionat a fost eliminat“.15Motivul principal al desfiinþãrii cenzurii n-a fost în niciun caz inutilitateainstituþiei, pentru cã cenzorii gãseau oricând ºi în orice domeniu ceva de cenzu-rat. Anul 1977 i-a luat prin surprindere pe funcþionarii DGPT, care alcãtuiau pla-nuri de muncã pentru anul viitor. Am prezentat câteva momente care anunþautotuºi dispariþia instituþiei încã de la începutul anilor ’70: intruziunea Securitãþii,a partidului care dãdea tot mai multe indicaþii, înfiinþarea unui consiliu cu mem-bri din afarã, controlul sporit al cenzorilor legat de secretul de stat. M-am opritasupra acestui aspect ºi pentru cã este, cu certitudine, unul din puþinele momenteoriginale ale istoriei cenzurii comuniste. De fapt, cenzura sovieticã mi s-a pãrutatât de asemãnãtoare cu instituþia româneascã, încât eram sigurã cã ºi în URSScenzura a fost desfiinþatã, poate chiar cu câþiva ani înaintea celei româneºti, ºimare a fost surpriza mea sã aflu cã acolo cenzura a cãzut odatã cu regimul comu-nist, în 1991. Deci, cu atât mai important a fost anul 1977, când un numãr sem-nificativ de funcþionari a migrat la Consiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste, undeºi-au continuat activitatea, iar celelalte structuri ale cenzurii fie au fost desfiin-þate, fie preluate de alte instituþii.


————————15 CPT, Dosarul 39/1977, f. 20 verso. Precizãrile dintre paranteze aparþin cenzorului.

În continuare, vã propun sã facem o incursiune în istoria cenzurii sovieticedin 1917-1945.În dicþionarele explicative sovietice în dreptul cuvântului „cenzurã“ era scris„învechit, cuvânt strãin“, astfel încât funcþionarii sovietici sã poatã pretinde cuaplomb cã în URSS nu existã cenzurã. (La întrebarea unui jurnalist strãin: „Careeste mortalitatea în URSS?”, un activist grãbit a rãspuns: „În URSS nu existãmortalitate“.)À propos, nicio instituþie care se ocupã de cenzurã nu poartã acest titlu, nu senumeºte ca atare. Vom întâlni cele mai nevinovate denumiri, precum „Direcþiapresei“, „Comitetul pentru artã ºi culturã“, „Consiliul cinematografiei“ etc. Nuapãrea nici mãcar cuvântul „control“, mai neutru.De fapt, unul dintre primele decrete ale puterii sovietice a fost decretul desprecenzurã. El a fost semnat de Lenin la 10 noiembrie 1917, la trei zile de la prelua-rea puterii, ºi publicat în gazeta Pravda, sub numele „Decretul despre tipãri-turi/presã“ (poate fi citit pe internet). În primele trei luni de la emiterea lui aufost deja desfiinþate 70 de ziare ºi publicaþii considerate burgheze ºi duºmãnoase.Presa a fost deci prima care a cãzut pradã cenzurii (moment identic cu ceea ces-a întâmplat în România).A doua operaþie, dupã interzicerea revistelor, a fost interzicerea cãrþilor, lamijlocul anilor ’20. Cãrþile au ars în URSS înaintea celor din Germania nazistã.În fruntea comitetului pentru cãrþile interzise se afla Nadejda Krupskaia; printreautorii interziºi erau Platon, Descartes ºi autori ruºi de poveºti pentru copii.În primii ani ai instaurãrii puterii comuniste se observã încercãrile uriaºe demonopolizare ºi centralizare din partea statului sovietic a tuturor publicaþiilor,precum ºi limitarea activitãþii editoriale independente (mai existau câteva edituriparticulare, care vor fi treptat desfiinþate).Un decret despre desfiinþarea editurilor particulare a fost emis ºi în România,au fost fãcute liste cu „anticari fasciºti ºi reacþionari“, urmãrindu-se ºi desfiin-þarea anticariatelor în anii 1945-1950.Ceea ce în URSS s-a efectuat pe parcursul unor decenii (de pildã, interzicereacãrþilor), în România s-a fãcut în doar câþiva ani (indicaþiile sovietice erau foarteexacte, având în vedere vasta lor experienþã).Cenzura era condusã, pânã la detalii, de Lenin, el dãdea indicaþii ºi se interesade activitatea cenzorilor. Stalin va fi mai interesat de scriitori, decât de cenzori.În primele zile dupã Revoluþia din Octombrie ºi în timpul rãzboiului civilexistau o serie de instituþii de cenzurã: Tribunalul Revoluþionar al Presei, Cen-zura Militar-Revoluþionarã, Secþia Politicã a Editurii de Stat. Între 1918 ºi 1921,pânã la apariþia Glavlit-ului, cele mai importante funcþii ale cenzurii le-a preluatGossizdat-ul — Editura de Stat, care se ocupa de toate publicaþiile periodice ºiliterare din þarã ºi coordona activitatea tuturor editurilor. Dar Editura de Statavea totuºi ca atribuþie principalã editarea cãrþilor. Reieºea cã edita ºi se autocen-zura în acelaºi timp, ceea ce putea duce la o anumitã permisivitate pentru pro-priile publicaþii, dupã pãrerea autoritãþilor. În 1922 editura îºi pierde dreptul dea coordona ºi cenzura activitatea editorialã, ea trecând în subordinea Narkom-pross-ului — Comisariatul Popular al Educaþiei, un organ de stat care, în anii


’20-’30, controla toatã sfera cultural-educativã: educaþie, biblioteci, editarea cãr-þilor, muzee ºi monumente, teatru, film, cluburi, case de odihnã, asociaþii decreaþie, legãturi culturale etc. Acest organ a evoluat ulterior în Ministerul Educa-þiei ºi Cercetãrii, Ministerul Culturii ºi Mass-media. (Echivalent pentru Narkom-pross în România a fost, la un moment dat, Ministerul Artelor ºi Informaþiilor (ogãselniþã sovieticã, probabil): Ministerul Propagandei, în 1948, îºi schimbã de-numirea în Ministerul Informaþiilor. În acelaºi an, fostul Minister al CulturiiNaþionale ºi al Cultelor, transformat în Ministerul Artelor, fuzioneazã cu fostulMinister al Propagandei, devenind Ministerul Artelor ºi Informaþiilor. Aceastãinstituþie a deþinut o perioadã de timp funcþiile pe care le avea Narkompross-ulsovietic.)În timpul rãzboiului civil, în 1918, cenzorii se considerau în serviciu militar;urmãrim o perioadã de militarizare a cenzurii, dar structura militarã a acestei in-sitituþii, cu direcþii, unitãþi, legi care imitã legile armatei, se va menþine pânã ladesfiinþare. (ªi DGPT-ul românesc este format din Unitãþi.) O paralelã cu ce s-aîntâmplat în România: între anii 1944 ºi 1946, pe lângã Comisia de armistiþiu aexistat un birou al cenzurii militare, format din cenzori militari, aceastã perioadãfiind o etapã premergãtoare constituirii cenzurii comuniste româneºti.Tot cenzura se ocupa de izolarea cetãþenilor de restul lumii, încã de atunci,din 1918, prevãzându-se crearea unei „Cortine de fier“, valabilã pentru URSS,iar mai târziu, ºi pentru þãrile blocului socialist.Apariþia Glavlit-ului deschide o nouã paginã, cea mai importantã, în istoriacenzurii sovietice. Acest organ trebuia sã fie ºi va deveni centralizator, monopo-lizant, o singurã instituþie, ceea ce nu va împiedica amestecul altor structuri înactivitatea cenzurii. În decembrie 1921 la Biroul Politic al P.C. se discutã „Des-pre cenzura politicã“. O comisie în frunte cu Troþki elaboreazã mãsuri pentruîmbunãtãþirea sistemului editorial ºi a activitãþii presei. La 6 iunie 1922 toateobligaþiile de cenzurã îi revin unui organ nou — Glavlit— Glavnoe upravleniepo delam lit-rî i izdatelistv — Direcþia Generalã pentru Literaturã ºi Tipãrituri(în România — Direcþia Generalã a Presei ºi Tipãriturilor, preluându-se DirecþiaPresei de la Ministerul Informaþiilor ºi pãstrându-i denumirea). Aºadar, Glavlitulapare în 1922 cu scopul de a uni toate formele cenzurii, dupã mai mulþi ani deîncercare a câtorva instituþii de a monopoliza cenzura.În anii ’20-’30 Glavlit-ul suferã nenumãrate transformãri. Procesele politicede la sfârºitul anilor ’20 au dus la o înãsprire sãlbaticã a cenzurii. Zeci, dacã nusute de circulare ºi indicaþii cer intensificarea vigilenþei. Glavlit-ul devine unorgan care nu numai cã interzice ºi pedepseºte, dar contribuie direct la creareamiturilor despre „þara înfloritoare ºi fericitã“. A fost cea mai eficientã armã pen-tru crearea lui „homo sovieticus“.În componenþa Glavlit-ului intra la început Glavrepertkom — Comitetul pen-tru controlul spectacolelor ºi al repertoriului, creat la 9 februarie 1923. Adicãorice text care urma sã fie jucat pe o scenã trebuia mai întâi aprobat de acestorgan. Pe lângã repertoriul dramatic, instituþia controla ºi conþinutul referatelorpentru conferinþe, textele cântecelor ºi ale spectacolelor dansante de estradã. În1934 acest organ a fost îndepãrtat din componenþa Glavlit-ului ºi a existat inde-


pendent, subordonat direct Narkompross-ului. Independente au fost ºi în Româ-nia, de la bun început.În 1929 se creeazã, în cadrul Narkompross-ului, Glaviskusstvo — DirecþiaGeneralã a Artei — care, dupã rãzboi, s-a transformat într-un Comitet pentruArtã. Glavlit-ul nu avea voie sã preia manuscrise direct de la autori, mai existaucâteva instanþe ºi etape pânã ca opera sã ajungã la cenzurã. A existat o concu-renþã între Comitetul pentru Artã ºi cenzurã, pentru cã fiecare încerca sã mono-polizeze anumite domenii, cum ar fi precontrolul (controlul prealabil asupra pro-ducþiei cinematografice, a emisiunilor de radio ºi de televiziune).În anii ’30, printr-un decret special privind restructurarea instituþiei, funcþio-nãrii cenzurii (o parte din ei) au fost transferaþi în edituri, la posturi de condu-cere, Glavlit-ul rãmânând cu o treime din personalul iniþial (acest lucru se obser-vã ºi în cazul cenzurii româneºti, când cenzorii erau transferaþi cu regularitate,„în interes de serviciu“, la edituri, reviste ºi alte instituþii).Cenzura devine un organ birocratic, complex, cu puteri nelimitate.În 1938 Uniunea Sovieticã avea 111 Glavlit-uri, instituþii generale ºi regio-nale în care lucrau 6027 de persoane, dar activitatea lor era foarte intensã. Înacest an, Glavlit-ul controla 8550 ziare, 1762 reviste, 39.992 cãrþi, 74 staþiiradio, 1200 radioamplificatoare, 1176 tipografii, 70.000 biblioteci. Tot aici tre-buie incluse publicaþiile din strãinãtate: 240.000 banderole, 1500 cãrþi ºi 1.050tone de tot felul de tipãrituri.Tot în 1938, în doar 9 luni au fost descoperite în presã 12.588 de informaþiisecrete cu caracter militar-economic care nu trebuiau difuzate ºi 23.512 greºelipolitico-ideologice. Dupã rãzboi, când sistemul cenzurii s-a întãrit, numãrulintervenþiilor a scãzut, chiar dacã era încã foarte mare. În 4 ani (1947-1950) afost interzisã apariþia a 323 de cãrþi, 408 articole, 182 poezii ºi au existat 15.000de intervenþii pe motive politico-ideologice.16Glavlit-ul s-a descifrat „Direcþia Generalã pentru Literaturã ºi Tipãrituri“pânã în 1935, fiind în subordinea Narkompross-ului. Instituþia a avansat, deve-nind organ unional pe lângã Consiliul de Miniºtri al URSS, când Glavlit a în-semnat „Direcþia Generalã pentru Pãstrarea Secretului de Stat“ (un timp, ºi asecretului militar). În toamna anului 1991, Glavlit-ul a fost desfiinþat, activitatealui fiind anulatã, iar unele forme de activitate s-au reluat sub alt nume.În opinia cercetãtorului A.V. Blium, „sistemul cenzurii acþiona de jos în sus,dupã urmãtoarea ierarhie:1. Autocenzura (cenzura interioarã) este autolimitarea autorilor la creareaunui text, þinând cont de niºte tabuuri impuse de stat, societate, auditoriu, public.Cenzura interioarã este un fel de mecanism de apãrare care preîntâmpinã ciocni-rea cu cenzura exterioarã. Ea a existat întotdeauna, dar în epoca sovieticã seexprimã prin intenþia autorilor de a ghici pretenþiile ideologice, estetice, politicepe parcursul nenumãratelor etape de control pe care opera va trebui sã le suporte(instanþele partidului, cenzura de stat, redacþiile editurilor etc.). Uneori reuºeºte


————————16 Pentru mai multe detalii, vezi: Blium A.V., Sovetskaia þenzura v epohu totalinogo terrora 1929-1953,SPb (A.V. Blium, Cenzura sovieticã în epoca terorii totalitare, 1929-1953), Sankt Petersburg, 2000,http://opentextnn.ru/censorship/russia/sov/libraries/books/blium/total.

sã vadã dincotro bate vântul, alteori nu. Cu timpul, autocenzura devine principa-lul îndrumãtor («barometru») al oricãrui proces de creaþie ºi o condiþie esenþialãa posibilitãþii de a publica sau de a prezenta în public un text.2. Cenzura redacþionalã, efectuatã de colaboratorii revistelor, editurilor, ra-

dioului ºi televiziunii etc. Conducãtorii editurilor erau, de obicei, lucrãtori ºi ac-tiviºti de partid de mare încredere ºi împreunã cu redactorii concurau la asprimeacenzurãrii textelor cu cenzorii propriu-ziºi. În anii ’40-’50 redactorii i-au înlocuittreptat pe cenzori, lãsând în seama acestora doar controlul «secretelor militare ºieconomice». În primii ani ai instaurãrii puterii sovietice erau ºi redactori careîncercau sã apere o lucrare valoroasã, dar, cu timpul, redactorii au fãcut front co-mun cu cenzorii. Fiind mai instruiþi decât cenzorii, ei prezentau un pericol maimare ºi pretenþiile lor erau exagerate ºi absurde. Textele astfel redactate ajun-geau la Glavlit de obicei impecabile din punct de vedere ideologic.

3. Cenzura «Glavlit-ului». O armatã de cenzori se ocupau efectiv de întregprocesul de depistare ºi interzicere a autorilor, informaþiilor, operelor «antiso-vietice» ºi dãunãtoare. Fãrã Glavlit, ca instituþie administrativã de stat, cenzuranu putea sã funcþioneze. ªi dacã scriitorii, de pildã, trebuiau sã îndeplineascãrolul de «ingineri ai sufletului uman» (dupã Stalin),Glavlit-ul era «secþia contro-lului tehnic», responsabilã de calitatea produsului care trebuia sã corespundãtuturor cerinþelor ºi standardelor cerute.

4. «Cenzura represivã», efectuatã de secþia politicã (Controlul politic) a orga-nelor Securitãþii. A avut un rol distinct în diverse etape. În anii ’20 era mai de-grabã «cenzura cenzurii», instituþiaGlavlit subordonându-se, de fapt, Securitãþii.În anii ’30, când funcþionarii cenzurii deveniserã cadre de încredere ale nouluisistem ºi instituþia îºi întãrise puterea, cenzorii pretindeau ca tot ce se publicã,inclusiv de cãtre organele Securitãþii, sã fie controlat de ei, cenzura concurândcu Securitatea. Încercarea Glavlit-ului de a pretinde ºi mai mult nu a reuºit însã,pentru cã, oficial, în URSS cenzura fusese abolitã. Constituþia stalinistã din 1936garanta muncitorilor «libertatea presei ºi a cuvântului». În 1952 Comitetul Cen-tral analiza posibilitatea ca cenzura sã se subordoneze organelor de securitate,dar moartea lui Stalin a împiedicat realizarea acestui proiect.

5. Cenzura ideologicã, efectuatã de conducerea de partid, care avea primul ºiultimul cuvânt, hotãrând ce ºi cum trebuie sã aparã sau trebuie interzis. Partiduldãdea indicaþii Glavlit-ului.

Nu este vorba de o strictã ierarhie, toate etapele se întretãiau reciproc. Maiera ºi categoria cenzorilor amatori. Criticii literari o luau, de obicei, înaintea re-dactorilor ºi chiar a cenzorilor“.17

Primul ºef al cenzurii a fost P.I. Lebedev-Poleanski (1922-1931), comunistvechi, urmat de B. M. Volin (1932-1934); aceºtia mai aveau oarecare veleitãþiliterare, dar urmãtorii ºefi ai cenzurii au fost activiºti de partid. Între 1935 ºi1937, directorul cenzurii a fost S.B. Ingulov, care pe mulþi i-a trimis la moartesau prin puºcãrii, sfârºind ºi el la fel, împuºcat.


————————17 Traducerea ºi adaptarea acestui fragment a fost fãcute dupã varianta electronicã, vezi nota 16.

În perioada lui N.G. Sadcikov (care conduce instituþia din 1938 pânã în1946), la 25 octombrie 1938 apar primele indicaþii privind fondurile speciale înbiblioteci ºi muzee.Urmeazã C.C. Omelcenko, care deþine aceastã funcþie pânã la sfârºitul anilor’50.Încã înainte de terminarea rãzboiului, sovieticii introduc în þãrile „eliberate“sistemul cenzurii comuniste din URSS. Aº vrea sã reproduc, în acest sens, unfragment din Istoria cenzurii ruseºti, sovietice ºi postsovietice a lui Piotr Reif-man despre instaurarea cenzurii în Polonia; lucrarea nu aduce, din pãcate, dreptexemplu cazul României:„Tabloul represaliilor cenzurii ar fi incomplet, dacã nu am lua în considerareinstaurarea unei crunte cenzuri în «eliberatele» þãri cu «democraþie popularã»:Ungaria, România, Polonia, Bulgaria, RDG, imediat dupã intrarea armatei so-vietice. Cu particularitãþi individuale în fiecare þarã, peste tot se observã am-prenta comunã unicã. Vom aduce ca exemplu introducerea cenzurii în Polonia.La 3 noiembrie 1944, Glavlit îºi trimite doi emisari «pentru organizarea cenzuriiîn cadrul Comitetului Naþional Polonez». Nu departe încã se mai dãdeau lupte,dar funcþionarii cenzurii s-au ºi apucat de munca lor «exemplarã». În douã luniîn Polonia a fost lichidatã toatã presa pluripartinicã, au fost fãcute epurãrilecadrelor, literatura ºi arta au fost puse sub controlul aspru al partidului. În 1944,Guvernul provizoriu polonez a emis o lege a presei, nici prea asprã, nici preablândã, în care se afirma, printre altele, cã libertatea presei ºi a cuvântului înPolonia «eliberatã» serveºte societãþii ºi este o garanþie a democraþiei, pentru aîmpiedica dezinformarea din partea elementelor duºmãnoase, pentru a pãstrasecretele militare etc. Este înfiinþat Biroul Central al Controlului Presei. Ultimulpunct al decretului, nr. 8, în care se spunea «Editor ºi redactor poate deveni doarun cetãþean polonez, nu mai tânãr de 21 de ani, care nu a stat la puºcãrie ºi nu afost privat de cetãþenie», nu a fost pe placul cenzorilor sovietici. De asemenea,nu le-a plãcut cã cenzura nu va controla radioul, cursurile universitare, filmeleetc. Proiectul de cenzurã polonez nu a fost aprobat, fiind înlocuit cu unul propusde sovietici. Atunci când unul dintre cenzorii polonezi a fost bãnuit de simpatiianglo-saxone (cazul directorului provizoriu), el a fost imediat înlocuit. În gene-ral, cenzorii polonezi erau aleºi de trimiºii sovietici. Este foarte evident ames-tecul deschis al sovieticilor în treburile Poloniei, care accepta fãrã crâcnire toateproiectele impuse de sovietici. Cenzorii raportau la centru cã operaþia decurgefoarte bine ºi cã în ianuarie 1945 cenzura va fi instauratã.Reacþii «pozitive» din partea reprezentanþilor Ministerului Securitãþii So-ciale, cãruia i se subordona cenzura (din Polonia), afirmã cã «cenzura trebuie sãfie cumplitã ºi puternicã, altfel nu va fi cenzurã» ºi acþioneazã ca atare. ªi undetaliu fugitiv: «Toþi cenzorii vor obþine rang, echipament ºi o hranã excelentã».Ca o mãrturie a succesului cenzorii scriu despre faptul cã în ultimele douãluni ºi jumãtate au fost efectuate 120 de intervenþii în presã, 58 la radio, au fostinterzise douã piese, douã spectacole de estradã, ºase filme, temporar a fostsistatã apariþia unui ziar.


Cenzura a fost instauratã temeinic ºi îndelungat. Ea este numitã direct Glavlit.Cenzura polonezã s-a dovedit a fi o elevã capabilã. Truda primilor instructorisovietici nu s-a irosit în van.“18Spre deosebire de cazul polonez, cenzura în România a fost subordonatã, petot parcursul existenþei ei Consiliului de Miniºtri, la fel ca structura-mamã dinURSS. ªi procesul de constituire a instituþiei a durat mai mult, aproape 5 ani, din1944 pânã în 1949. („Decretul Nr. 218 pentru organizarea Direcþiei Generale aPresei ºi Tipãriturilor de pe lângã Consiliul de Miniºtri al Republicii PopulareRomâne“ a fost emis la 20 mai 1949.)

BIBLIOGRAFIEArhivele Naþionale Istorice Centrale, Fondul Comitetul pentru Presã ºi Tipãrituri (în continuare:

CPT), Dosarul 10/ 1975, fila 68.A. V. Blium, Cenzura sovieticã în epoca terorii totalitare, 1929-1953, Sankt Petersburg, 2000,

http://opentextnn.ru/censorship/russia/sov/libraries/books/blium/total.


————————18 Reifman P., Iz ustorii russkoi, sovetskoi i postcovetskoi þenzurî: www.gumer.info/bibliotek_uBuks/History/reifm/26.php - 35k..

CeRISS

Din iniþiativa a douã universitãþi, Universitatea din Bucureºti ºi Università Roma Tre, dinRoma, cãrora li s-au adãugat Institutul de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale al AcademieiRomâne (ISPRI), reprezentând Academia Românã, ºi Institutul Italian de Culturã Vito Grasso, dinBucureºti, reprezentând Italia culturalã în România, a luat fiinþã Centrul Româno-Italian de StudiiIstorice (CeRISS).Deschiderea oficialã a CeRISS a avut loc marþi, 7 aprilie 2009, în aula Ioan Heliade Rãdulescua Academiei Române, cu participarea academicienilor Dan Berindei ºi Marius Sala, a prof. Fran-cesco Guida, decanul Facultãþii de ªtiinþe Politice a Universitãþii Roma III, a istoricului AlbertoCastaldini, directorul Institutului Italian de Culturã Vito Grasso, a prof. Vlad Nistor, directorul In-stitutului Diplomatic Român, a dnei Sânziana Dragoº, directorul Departamentului de RelaþiiCulturale al Ministerului Afacerilor Externe, a dlui prof. Mircea Mihãieº, vicepreºedinte al Institu-tului Cultural Român, a unor reprezentanþi ai tinerei generaþii de istorici: Alberto Basciani, Anto-nio d’Alessandri, ªerban Marin, Ovidiu Cristea, Rudolf Dinu, Carmen Burcea, Cristian Luca...Moderatorul ºedinþei de deschidere a fost prof. Ion Bulei, director al ISPRI.Centrul de Studii s-a constituit ca o instituþie de cercetare, educaþionalã, ºtiinþificã ºi culturalã,cu un caracter profesional, neguvernamental, apolitic ºi nonprofit.Obiectivele acestui nou Centru de Studii sunt asemãnãtoare cu ale altor centre. În cazul nostru:desfãºurarea unei activitãþi de cercetare ºtiinþificã în istoria italienilor, a românilor ºi a relaþiiloritalo-române, atât pe planul conexiunilor politico-diplomatice, cât ºi al acelora economice, socialeºi culturale; realizarea unor programe de cercetare în colaborare cu mediile academice europene ºidiseminarea rezultatelor cercetãrilor prin intermediul unor publicaþii ºtiinþifice proprii; organizareacursului opþional Istoria Italiei ºi a relaþiilor italo-române (IIRIR) în Facultatea de Istorie a Univer-sitãþii Bucureºti (cursul se desfãºoarã deja din 1995, cu o întrerupere între 1998 ºi 2003); stagii depracticã pentru studenþii celor douã universitãþi; sesiuni de comunicãri ºtiinþifice prin sprijinul ºiimplicarea directã a ISPRI, a Institutului Italian de Culturã de la Bucureºti, a Academiei Românede la Roma; editarea unei reviste anuale, împreunã cu Institutul Diplomatic Român (titlu propus:Quaderni del CeRISS); constituirea unei biblioteci specializate; organizarea unor colocvii, lansãride carte, expoziþii, proiecþii de filme care au ca tematicã limba ºi cultura italianã ºi românã, rela-þiile italo-române etc., crearea unui joint venture (mass-media, o librãrie etc.). Preocuparea princi-palã a Centrului va fi cercetarea unor teme istorice importante, deopotrivã interesante pentru isto-riografia românã, italianã ºi europeanã în genere, prin proiecte care sã se bucure de susþinere finan-ciarã europeanã. O astfel de susþinere se va obþine mult mai uºor atunci când colaboreazã instituþiidin douã sau mai multe þãri, când se adunã laolaltã eforturi creatoare diverse ºi se abordeazã reali-tatea europeanã din unghiuri ºi cu metode diverse.Centrul are un sediu operativ — Universitatea Bucureºti, Facultatea de Istorie, bd. Regina Eli-sabeta, nr. 4-12, Bucureºti, camera 405 — ºi unul administrativ — Institutul de ªtiinþe Politice ºiRelaþii Internaþionale, bd. Iuliu Maniu, nr. 1-3, Bucureºti, etaj VII, camera 1.Partenerii Centrului de Studii sunt în Italia: Accademia di Romania in Roma; AssociazioneItaliana dei Romenisti (AIR); Associazione Italiana di Studi Storici per l’Europa Centrale e Orien-tale (AISSECO) ºi în România: Institutul Cultural Român (ICR), Ministerul Afacerilor Externe –Departamentul Relaþii Culturale, Catedra de Limba ºi Literatura Italianã a Universitãþii Bucureºti.A fost posibilã crearea unui centru de cercetare cum este acesta în niºte circumstanþe favori-zante. Mai întâi existenþa acum în plinã activitate în Italia a unor istorici prestigioºi, Cezare Alzati,de la Universitatea din Pisa, autorul unor excelente volume ca Terra romena tra Oriente e Occi-

V IAÞA ªT I INÞ IF ICÃ / M I SCELLANEA


dente sau Studii de istorie religioasã a spaþiului românesc, Bianca Valota Cavallotti, prestigiosprofesor al Universitãþii Statale din Milano, autoare a atâtor volume asupra realitãþilor sociale ºipolitice ale românilor sau asupra operei lui Iorga, a cãrei nepoatã este, colega sa Maria Cicalese,care îi calcã pe urme în preocupãrile sale, Angela Giustina Vitolo, profesoara de la Universitateastatalã din Napoli, interpreta în italianã a gândirii istorice a lui A.D. Xenopol, Stefano Santoro, dela Universitatea din Trieste, foarte bun cunoscãtor al politicii culturale italiene în Balcani, remar-cabila echipã care s-a afirmat în jurul lui Francesco Guida, la Universitatea Roma III, el însuºiautor al unor cãrþi excelente despre români, despre bulgari, unguri ºi despre italienii care au intratîn legãturi multiple cu aceºtia. Coleg cu el, apropiaþi colaboratori, sunt Alberto Basciani, cel carene-a oferit douã lucrãri de referinþã, una asupra Cadrilaterului ºi alta asupra Basarabiei ºi Antoniod’Alessandri, exegetul lui Dora d’Istria. Aceºti profesori italieni sunt cu adevãrat interesaþi deistoria românilor ºi a legãturilor acesteia cu istoria Italiei. Practic ºi-au construit un curriculumvitae ºi un nume cu aceastã preocupare, devenitã esenþialã pentru ei. Aceastã foarte serioasã echipãde istorici italieni se întâlneºte, ºi aceasta este o altã circumstanþã favorizantã, cu istorici români,preocupaþi ºi ei de tot ceea ce înseamnã Italia în sine ºi de ceea ce înseamnã ea pentru români, isto-rici de diferite generaþii care se întâlnesc într-o pasiune comunã. Cei mai importanþi dintre ei suntformaþi în ultimul timp graþie, în primul rând, burselor Vasile Pârvan, organizate de regretatul Ma-rian Papahagi la Accademia di Romania de la Roma, ºi Nicolae Iorga, organizate de noi la IstitutoRomeno di Cultura din Veneþia, în acelaºi timp cu acelea de la Roma. ªerban Marin, Cristian Luca,Rudolf Dinu, Carmen Burcea... sunt deja nume în scrisul nostru istoric, care se adaugã generaþieireprezentate de Ovidiu Cristea sau Raluca Tomi, sau generaþiei reprezentate de Ioan Aurel Popsau, iertatã sã ne fie „modestia“, noi înºine. E, într-adevãr, o ºansã sã ai adunate laolaltã în acelaºitimp atâtea valori istoriografice. Prezenþa lor, ea înainte de orice altceva, a fãcut posibilã creareaunui centru ca acesta înfiinþat în aprilie la Bucureºti. Culturã nu se poate face decât cu oamenicare s-o creeze. Existenþa acestora este garanþia cã iniþiativa instituþiilor mai sus menþionate areºanse sã reuºeascã. În orice caz, e o ocazie care nu trebuie pierdutã. ªi, prin voinþa iniþiatorilor, nicinu va fi.Ion Bulei

GÂNDIREA POLITICÃ CONSTITUÞIONALÃ ÎN DEZBATERE

La data de 5 mai 2009, în Aula „Ion Heliade Rãdulescu“ a Bibliotecii Academiei Române, aavut loc simpozionul cu tema „Gândirea politicã constituþionalã. Antecedente istorice ºi preocu-pãri actuale“, organizatã de Institutul de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale al AcademieiRomâne (ISPRI) ºi Facultatea de ªtiinþe Politice a Universitãþii Creºtine „Dimitrie Cantemir“.În deschiderea simpozionului, prof. univ. dr. Ion Bulei, directorul ISPRI, a vorbit despre Con-stituþionalismul românesc modern, subliniind importanþa Constituþiei de la 1866, ca primã consti-tuþie româneascã ce reflectã nu numai principiile deja implementate ale guvernãrii reprezentativeºi separaþiei puterilor, cât ºi principiul esenþial al suveranitãþii interne recunoscute a statului. Înceea ce priveºte originalitatea constituþiilor româneºti, profesorul Bulei a amintit influenþa puter-nicã a modelului apusean — american, francez, britanic —, distingând totuºi ca momente de origi-nalitate în acest domeniu constituþiile din 1938 ºi, respectiv, 1965, ce vin cu o contribuþie propriela evoluþia gândirii juridice româneºti.Dupã aceastã retrospectivã asupra gândirii juridice româneºti, menitã a introduce tema dezba-terii, seria expunerilor s-a axat în principal pe aspectele actuale ale vieþii constituþionale româneºti.Dr. Constantin Nica, cercetãtor ºtiinþific al ISPRI, a prezentat Perspectiva politico-juridicã aConstituþiei României despre instituþiile fundamentale ale puterii, oprindu-se asupra a trei pro-bleme: Constituþiile, legile fundamentale cu conþinut doctrinar politic, juridic ºi filosofic; princi-piile Constituþiei României — între sintezã ºi originalitate; raportul dintre “puterile tradiþionale”(legislativã, executivã ºi judecãtoreascã), pe de o parte, ºi puterea socialã, pe de altã parte.

2 VIAÞA ªTIINÞIFICÃ / MISCELLANEA 149

Dr. Aristide Cioabã, cercetãtor ºtiinþific al ISPRI, în expunerea intitulatã Contribuie preziden-þializarea regimului constituþional la consolidarea democraticã în România?, a argumentat cãprezidenþializarea regimului constituþional este mai degrabã un risc sau un obstacol în calea conso-lidãrii democraþiei, prin faptul cã afecteazã echilibrul existent între puteri, iar pe de altã parte afec-teazã autonomia partidelor politice. Domnul Alexandru Radu, de la Facultatea de ªtiinþe Politicedin cadrul Universitãþii Creºtine „Dimitrie Cantemir“, a abordat problematica durabilitãþii, aschimbãrii, a experimentului în expunerea Constituþia României între revoluþie ºi experiment.Prof. univ. dr. Florin Vasilescu, fost membru al Comisiei de redactare a Constituþiei, membru alCurþii Constituþionale ºi diplomat, a întreprins o Analizã a regimurilor prezidenþiale în care a rele-vat caracterul unic al sistemului prezidenþial american. Drd. Gabriela Tãnãsescu, cercetãtor ºtiinþi-fic al ISPRI, a prezentat o serie de Consideraþii asupra semiprezidenþialismului în România. Drd.Ionuþ Ciutacu, lector la Facultatea de ªtiinþe Politice din cadrul Universitãþii Creºtine „DimitrieCantemir“, a adus în discuþie problema Preponderenþei juridicului asupra politicului în Consti-tuþia României. Lector Vasile Ostaciuc, de la Facultatea de ªtiinþe Politice din cadrul UniversitãþiiCreºtine „Dimitrie Cantemir“, a conturat, cu ajutorul unor exemple concrete, Imaginea publicã areferendumului pentru Constituþia României din 2003.În încheierea simpozionului, conf. univ. dr. Cecilia Tohãneanu, decanul Facultãþii de ªtiinþe

Politice a Universitãþii “Dimitrie Cantemir”, a abordat interpretãrile textelor constituþionale, înexpunerea cu titlul Teorii ale interpretãrii constituþionale, pornind de la stabilirea a douã categoriide teorii interpretative care au ca sursã a diferenþei între ele rãspunsul la întrebarea: ce face un ju-decãtor atunci când interpreteazã o constituþie — descoperã sau construieºte? În replicã, dr. IonGoian, cercetãtor ºtiinþific al ISPRI, a afirmat, printre altele, cã, având în vedere cã teoriile inter-pretãrii constituþionale sunt variante ale hermeneuticii, spre deosebire de interpretarea altor tipuride texte, interpretarea textului în cazul constituþiei are consecinþe în ordinea practicã, iar libertateade a interpreta o constituþie înseamnã un adaos la lege, mai precis un adaos la o constituþie votatãde popor, aspect ce lãrgeºte problematica înspre chestiunea legitimitãþii.

Ruxandra Luca

POLITICAADMINISTRAÞIEI OBAMA— ÎNTRE VECHI ªI NOU

Secþia de Filosofie, Psihologie ºi Teologie a Academiei Oamenilor de ªtiinþã din România aorganizat miercuri, 3 iunie 2009, conferinþa intitulatã „Coordonate ale politicii noii administraþiiamericane — Obama“, susþinutã de ambasadorul Constantin Vlad, membru titular fondator alAcademiei Oamenilor de ªtiinþã din România.Aceastã tematicã deosebit de actualã a fost abordatã în detaliu, pornind de la „fenomenul

Obama“, dedicat imperativului urgent reprezentat de redresarea imaginii Statelor Unite atât îninteriorul graniþelor, cât ºi dincolo de acestea. „Fenomenul“ are în centrul sãu sloganul „Yes, wecan!“ construit, totodatã, pe „visul american“ ºi revigorând visul american. În acest context, amba-sadorul Constantin Vlad a nuanþat interpretarea unui preºedinte american vãzut mai degrabã ca unerou romantic ce urmãreºte îndeplinirea unor deziderate de politicã internã ºi externã realiste decâtca un naiv.În continuare, vorbitorul s-a referit la personalitatea celui de-al 44-lea preºedinte american,

Barack Hussein Obama, cu studii impresionante ºi maniere elegante, care vine sã redea încredereaamericanilor (ºi a lumii) într-o politicã mai democraticã ºi mai principialã. Sloganul mai sus men-þionat este de naturã a indica tocmai aceastã direcþie de schimbare.Discursul preºedintelui vãdeºte, de asemenea, schimbarea. Se remarcã un discurs echilibrat, cu

accente romantice ºi emoþionale, dar ferit de extremele limbajului bombastic, pretenþios, populistsau de lemn. În acest sens, vorbitorul a reamintit ºi faptul cã în primul sãu discurs preºedinteleObama a citat cazul în care o fetiþã din Statele Unite, de la o ºcoalã mai puþin dotatã, spunea Sena-


tului american cã, ºi acolo, la acea ºcoalã, copiii trebuie sã creadã cã au un viitor. Acest citat nueste întâmplãtor. Aparent extrem de emoþional, aparent cu un rol exclusiv discursiv, acest citat cap-tureazã visul american revigorat de Obama, acela orientat spre voinþa de schimbare ºi spre viitor.Dar ce fel de schimbare ºi ce fel de viitor? Pentru a rãspunde la aceste întrebãri, vorbitorul a

analizat particularitãþile acestui preºedinte prin comparaþie cu alþi preºedinþi americani ºi mai alescondiþiile cu totul deosebite de începere a mandatului sãu. Pe baza acestor analize a reieºit cu maimultã claritate faptul cã ceea ce se schimbã sunt aspecte de nuanþare, precum ºi aspecte ceva maisubstanþiale de politicã externã americanã, dar nu rolul hegemonic al Statelor Unite în lume. Ast-fel, este vorba despre poziþia americanã în privinþa dezarmãrii nucleare, despre poziþia de deschi-dere faþã de lumea islamicã ºi despre o poziþie mai echilibratã în problema conflictului din OrientulMijlociu dintre israelieni ºi palestinienii din teritoriile ocupate. Totuºi, în ceea ce priveºte alteaspecte problematice, mai ales dificilul subiect preemptive strike right, nu se schimbã în mod clarmai nimic. Barack Hussein Obama propune un alt discurs despre hegemonia Statelor Unite înlume: „Vom conduce prin puterea faptelor ºi a exemplului ºi nu bruscând celelalte state pentru ane urma“, spunea Obama.Conferinþa a fost urmatã de dezbateri moderate de prof. univ. dr. Angela Botez, preºedinta Sec-

þiei de Filosofie, Psihologie ºi Teologie a Academiei Oamenilor de ªtiinþã din România. Ele au vi-zat în principal poziþia anti-Guantanamo a Statelor Unite, precum ºi diverse aspecte ale relaþionãriiStatelor Unite cu problema palestinianã, iranianã, turcã etc., iniþiate de intervenþiile ambasadoruluiMirescu ºi ale prof. univ. dr. Sergiu Tamaº.

Henrieta Aniºoara ªerban

CENTENARUL CONSTANTIN NOICA

Împlinirea, pe data de 9 iulie 2009, a 100 de ani de la naºterea lui Constantin Noica reprezintãpentru aceia interesaþi de destinul culturii române un bun prilej de relecturã ºi reamintire publicãa celui mai important filosof român.Dintre manifestãrile menite a marca acest eveniment, Conferinþa Naþionalã „Gândirea lui

Constantin Noica astãzi“ organizatã de Facultatea de Filosofie a Universitãþii din Bucureºti în co-laborare cu Societatea Românã de Filosofie pe 24-25 aprilie a.c. ºi Sesiunea ªtiinþificã „Centenar— Constantin Noica“ organizatã de Secþia de Filosofie, Teologie, Psihologie ºi Pedagogie a Aca-demiei Române pe 4 iunie 2009 s-au impus deopotrivã prin înalta þinutã teoreticã a comunicãrilor,cât ºi prin nobleþea evocãrilor.Organizatorii reuniunii de la Facultatea de Filosofie ºi-au propus ºi au reuºit atât cât a depins

de ei sã-i adune sub cupola gândirii filosofului de la Pãltiniº „pe toþi cei care încearcã sã dea seamãde pulsul filosofiei sale în lumea contemporanã“. A fost o întâlnire de lucru, în care s-au prezentatºi s-au comentat perspective ºi puncte de vedere noiciene, în care s-au pus întrebãri ºi s-au datrãspunsuri, în prelungirea cãrþilor, studiilor ºi traducerilor ce adeveresc previziunea celui care aoferit pretextul dezbaterii: „Aºtept sã se spunã ceva cu sens despre mine abia dupã 1990“. Prezen-tãrile ºi discuþiile s-au desfãºurat în patru secvenþe în mãsurã sã sugereze, prin transcrierea aici,amploarea manifestãrii. Secvenþa I (vineri, 24 aprilie, dimineaþa) l-a avut ca moderator pe GabrielLiiceanu, care a ºi deschis conferinþa cu o contribuþie deopotrivã substanþialã ºi expresivã, „Despreo anume personalitate“. I-au urmat, prin abordãri tematice ºi stilistice personalizate, consistente ºiincitante, Sorin Vieru cu inspirate „Însemnãri despre un Noica antum ºi un Noica postum“, MirceaFlonta cu studiul „Kant ºi interogaþia transcendentalã în opera lui Constantin Noica“, Ilie Pârvuprezentând structura argumentatativã a metafizicii filosofului celebrat în „Noica, metafizica ºi«tehnica raþiunii»“ ºi Sorin Lavric arãtând „De ce este Noica un reper?“ (rãspunsul exegetului S.L.: Pentru cã „ticãitul“ lui de ceas elveþian indicã ora României).


Secvenþa II, de vineri dupã-amiaza, a beneficiat de prezenþa lui Gheorghe Vlãduþescu ca mode-rator, al cãrui farmec inconfundabil s-a rãsfrânt asupra întregii desfãºurãri, începând cu „Problemaconceptului deschis la Constantin Noica“ (Gheorghe Vlãduþescu) ºi continuând cu „Suflet ºi spiritîn filosofia practicã noicianã“ (Gheorghiþã Geanã), „Constantin Noica: un model cultural al inter-valului?“ (Ionel Buºe), „Fenomen ºi fiinþã sau despre înþelesul fenomenologic al ontologiei lui C.Noica“ (Claudiu Baciu), „Spirit ºi spiritualitate româneascã în gândirea de tinereþe a lui ConstantinNoica“ (Constantin Aslam), „Europa lui Constantin Noica“ (Lorena Stuparu), „Gândirea lui Con-stantin Noica — între filosofie ºi ideologie“ (Horia Pãtraºcu), „Libertate întru necesitate“ (PaulSandu).Secvenþa III, de sâmbãtã, 25 aprilie, dimineaþa, l-a avut ca moderator pe Alexandru Boboc,

care cu umorul ºi cumpãtarea ºtiute de studenþi a þinut în frâu provocãrile lansate de unele dintrecomunicãri: „Ideea devenirii întru fiinþã în contextul ontologiilor contemporane“ (AlexandruBoboc), „Noica ºi câmpul cuvintelor intraductibile“ (Ion Pogorilovschi), „Poetica fiinþei dinperspectiva ontologiei lui Constantin Noica” (Ion Hirghiduº), „Ontologia platonicianã în viziuneanoicianã“ (Mihaela Macsut), „Norocul eºecului sau vocaþia filosofiei la Noica“ (Daniel Mazilu),„Paideia în accepþia noicianã“ (ªtefan Grosu), „Vocabula filosoficã «întru» în textele religioasecatolice actuale“ (Manuela Stãnicã), „Modelul de filosofare al ontologiei noiciene“ (Viorel Cer-nica) — text copleºitor prin capacitatea de sintezã.Secvenþa IV, de sâmbãtã dupã-amiaza, avându-l ca moderator pe Romulus Brâncoveanu, deca-

nul Facultãþii de Filosofie din Bucureºti, a încununat efortul celor douã zile de intensã dezbaterefilosoficã, prin remarcabile contribuþii: „Istoria sau canonul filosofiei româneºti?“ (Romulus Brân-coveanu), „Problema empirismului din perspectiva lui cum e cu putinþã ceva nou“ (ConstantinStoenescu), „Lumea ideilor la Constantin Noica“ (Ana Bazac), „Noica ºi ontologia. Problemaelementului ºi a precaritãþii fiinþei“ (Elena Costea), „Constantin Noica la confluenþa dintre filoso-fie ºi teologie“ (Bogdan-Costin Georgescu), „Logica lui Hermes ºi antropologia culturalã“ (Sebas-tian ªtefãnucã), „Înþelesuri para-logice ale logicii lui Hermes“ (Mircea Dumitru), „Instanþele fiin-þei la Noica“ (Adrian Niþã).Dacã întâlnirea de la Facultatea de Filosofie s-a voit oarecum independentã de ideea de festivi-

tate (intenþie cãreia Mircea Flonta i-a gãsit replica unui „discurs de la distanþã“, cu menþiunea cã„poate, într-adevãr, lui Noica nu i-ar fi fãcut plãcere un discurs academic, dar sã fie raportat laKant, da“), la Sesiunea ªtiinþificã desfãºuratã în Aula Academiei Române joi, 4 iunie, a.c. s-a vor-bit în termeni de „sãrbãtoare“ ºi „filosoful sãrbãtorit“. Ceea ce nu înseamnã cã auditoriul numerosdin aula devenitã neîncãpãtoare a avut parte de solemne discursuri ocazionale. În atmosfera încãl-zitã aniversar ºi reglatã intelectual de academicianul Alexandru Surdu, care i-a prezentat cusomptuozitate ºi vervã pe vorbitori, s-au lansat atât teme ºi motive aplicate filosofiei lui ConstantinNoica, cât ºi evocãri punctuale, din unghiul experienþei unice a beneficei întâlniri dintre filosof ºicei care prin mãrturia lor de acum îi restituie personalitatea la reala dimensiune a importanþeiacesteia pentru cultura ºi istoria României.Cãci acela care a trecut prin dictaturile regalã ºi antonescianã ºi prin regimul totalitar postbelic,

fãrã a renunþa la idealurile sapienþiale, este o personalitate a istoriei României pentru cultura cãreiaa fãcut misionarism. Ca toþi marii creatori ai generaþiei sale (Eliade, Vulcãnescu, Cioran), Noica asimþit cã are rãspunderea naþiunii române ºi a ridicãrii ei, prin culturã, la rangul celor mai înalteexigenþe ale culturii Europei. Acest lucru a reieºit din luãrile de cuvânt cu ocazia CentenaruluiNoica din aulaAcademiei Române: „Cuvânt de deschidere“ (acad. Ionel Haiduc, preºedinteleAca-demiei Române), „Noica sau imaginaþia ideilor“ (acad. Eugen Simion, preºedintele Secþiei de Fi-lologie ºi Literaturã a Academiei Române), „Evocare: Constantin Noica“ (acad. Alexandru Surdu,preºedintele Secþiei de Filosofie, Teologie, Psihologie ºi Pedagogie), „Constantin Noica: o întâl-nire memorabilã“ (acad. Alexandru Zub, preºedintele Secþiei de ªtiinþe Istorice ºi Arheologie),„Despre logica lui Hermes“ (acad. Mircea Maliþa), „Perspectivã lingvisticã asupra operei luiConstantin Noica“ (prof. univ. dr. Grigore Brâncuº, membru corespondent al Academiei Române),„Ideea devenirii întru fiinþã în contextul reconstrucþiei moderne în filosofie“ (prof. univ. dr.Alexandru Boboc, membru corespondent al Academiei Române), „Ce fel de filosofie propuneaConstantin Noica?“ (prof. univ. dr. Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române),


„Noica ºi proiectul multiplicãrii caietelor lui Eminescu“ (prof. univ. dr. Dimitrie Vatamaniuc,membru de onoare al Academiei Române), „Un sistem de logicã hermeneuticã în viziunea luiNoica“ (prof. univ. dr. Teodor Dima, membru corespondent al Academiei Române), „ConstantinNoica: filosofia, de la ºtiinþã la culturã“ (prof. univ. dr. Andrei Dorobanþu).„N-am venit ca sã vã învãþ filosofie, am venit ca sã vã neliniºtesc“ ºi-a amintit Andrei Doro-

banþu cã a spus Constantin Noica într-o vizitã la Institutul de Fizicã Atomicã de la Mãgurele. Deºili s-a adresat inteligenþilor cercetãtori cu „dragi semizei“, le-a amintit acestora cã „fizicienii ºi-aupus întrebãri mai grele decât pot ei înºiºi sã le înþeleagã“. Or, aceastã prevenire conþine nu numaimotivul neliniºtii (metafizice, fireºte), dar este ºi profund subversivã, þinând cont de regimul ºiinstituþia în care se afla în acei ani ’70.Prin Constantin Noica în cultura românã s-a implantat un model european în virtutea cãruia au

supravieþuit cel puþin douã generaþii de intelectuali mânate de „biciul necesitãþii“ (AlexandruSurdu), model care din fericire a prins ºi este dezvoltat de strãluciþi reprezentanþi ai generaþiei ti-nere, fapt evidenþiat de cele douã aniversãri.

Lorena Pãvãlan Stuparu


Guy HermetL’hiver de la démocratie, Paris, Armand Colin, 2008, 229 p.

N O T E D E L E C T U R Ã / R E C E N Z I I


————————1 Interviu din 7 ianuarie 2008, realizat de Dominique Berns ºi publicat pe http://archives.lesoir.be (arhive),în care Hermet explicã axele centrale ale cãrþii L’hiver de la démocratie.2 Ibidem.

Guy Hermet continuã seria de interogaþii cu pri-vire la regimul democratic printr-o nouã carte, sub untitlu expresiv — L’hiver de la démocratie —, cãutatcu multã fineþe de autor, în preocuparea lui de a puneîntru totul în valoare conþinutul cãrþii.

Titlul anunþã de altfel teza sa despre sfârºitul re-gimului democratic, o tezã provocatoare având în ve-dere rãspândirea acestui regim în lume, extinderea sageograficã impresionantã, dar ºi o evidenþã, dacã neuitãm cu atenþie la câteva aspecte. În fapt, extindereageograficã a democraþiei este doar un indicator canti-tativ, în timp ce criteriul care trebuie sã fie luat înconsiderare este cel calitativ: „este un triumf de su-prafaþã al democraþiei, care, sã spunem aºa, atrageatenþia publicului. În revanºã, existã o pierdere în sub-stanþã a democraþiei în profunzime, care rãmâne înmod larg ºi voit neobservatã“ (p. 10, t.n.). Vedem ast-fel cum se aplicã paradigma care face ca orice regimsã îºi atingã la un moment dat sfârºitul, chiar dacãcontemporanii acestei epuizãri nu îºi dau seama deacest lucru sau trãiesc cu convingerea contrarã cã re-gimul pe care ei îl cunosc se aflã pe o culme a exis-tenþei sale ºi cã nu existã nici un fel de semn al apro-piatei sale dispariþii: „La fel ca ºi înaintaºii noºtri dela 1775 sau 1785, ajungem la termenul unui viitorfost regim, al unui regim pe sfârºite, menit sã laselocul unui alt univers politic încã lipsit de nume darde acum schiþat din plin în practicã. Ca ºi ei, suntemla uºa Viitorului Regim“ (p. 13, t. n.).

Iar autorul insistã sã precizeze cât mai bine cã nuanunþã criza democraþiei, ci chiar sfârºitul ei: „A vor-bi despre crizã înseamnã a sugera cã trãim doar un felde trecere printr-un vid, ºi cã situaþia se va rezolva.Este o pãrere greºitã. Cred profund cã democraþia aºacum o concepem în curând nu va mai exista“1. Auto-rul intrã în subtilitãþile acestei ecuaþii: fostul regim –regimul actual — regimul viitor, pentru a explica caresunt argumentele ce susþin cã democraþia actualã aajuns la limite; el face un ocol obligatoriu, analizânddemocraþia Greciei antice sau cetãþenia medievalãpentru a explica concepte-cheie din discursul sãu —popor, suveranitate, drepturi, cetãþeni, guvernare, gu-vernãmânt etc. — pentru a ajunge la epoca sufragiu-

lui universal, odatã cu care poporul a devenit punctulde referinþã cerut pentru legitimarea guvernãrii.Dar cum înþelege poporul sã îºi îndeplineascãacest rol de deþinãtor al suveranitãþii ? Procesul dedemocratizare pãrea sã-ºi fi atins obiectivul odatã ceegalitatea juridicã ºi cetãþenia politicã au fost recu-noscute ºi completate de o a treia fazã, corespunzândcetãþeniei economice ºi sociale. Egalitatea juridicã ºipoliticã era completatã de drepturi economice ºi so-ciale menite sã protejeze muncitorii de inconvenien-tele economiei liberale. Exact în suprapunerea celortrei tipuri de drepturi identificã Hermet sursa de deze-chilibru al democraþiei: „În timp ce drepturile civileºi politice se doreau chiar de la început a fi egalitareîn principiul lor, ºi au devenit astfel, din ce în ce maimult, în realitate, drepturile sociale nu s-au debarasatniciodatã de chipul lor inegalitar de indemnizaþie pen-tru supunere acordatã celor mai slabi. Cu toate aces-tea, în ciuda naturii lor condescendente, au luat-o re-pede înaintea drepturilor precedente în ochii maselorde europeni“ (p. 34, t. n.). Hermet dezvoltã, în conti-nuitatea logicã a reflecþiei sale, o criticã a Statului-providenþã al cãrui blocaj este contemporan cu sfârºi-tul regimului democratic. Aceastã coincidenþã în timpnu este o întâmplare. Autorul subliniazã acest lucruatunci când, spre exemplu, se întreabã cu privire laalegerea pe care ar face-o cetãþenii dacã ar fi în situa-þia de a alege între drepturile juridice ºi politice ºi,respectiv, cele sociale ºi economice. Probabilitatea ri-dicatã ca ei sã opteze pentru cele din urmã indicã fap-tul cã pentru ei democraþia trebuie sã se legitimeze defiecare datã prin promisiuni a cãror spiralã nu maipoate fi întreþinutã de stat; or, „pe plan practic, demo-craþia ºi-a atins limitele. Este singurul regim care esteobligat sã se legitimeze la toate alegerile. Promisiuni-le constituie carburantul ei. La început, s-a promis su-fragiul universal masculin, apoi votul pentru femei,apoi scãderea vârstei pentru dreptul de vot — toateacestea nu costau prea mult. Apoi, s-a promis demo-craþia socialã: asigurãri de sãnãtate, pensii, securitatesocialã în general. Acum, democraþia ajunge lafundul sacului de promisiuni realizabile. Declinul de-mocraþiei — ºi nu este o coincidenþã — însoþeºtesfârºitul Statului-providenþã“2.

Ruxandra Luca

Aceastã lucrare reaminteºte cititorului cã AxelHonneth* este unul dintre cei mai importanþi autoricontemporani care au dezvoltat ºi investigat concep-tul de „recunoaºtere“ ca fundament al studiilor saleprivind teoria criticã, cu referire la societatea contem-poranã. Ca unul dintre cei mai importanþi filosofisociali ºi politici din lume la ora actualã, un simbol aldezvoltãrilor actuale din teoria criticã, precum ºipentru ªcoala de la Frankfurt, Axel Honneth prezintãlumii un exemplu teoretic pentru analizele critice alesocietãþii ºi politicii lumii de astãzi.

Astfel, toate aspectele fundamentale, concepteleºi temele din teoria criticã de azi sunt situate ºi puseîn perspectivã istoricã în aceastã lucrare. Volumul re-prezintã o continuare a unei lucrãri anterioare, intitu-latã Struggle for Recognition (Lupta pentru recu-noaºtere), unde filosofia moralã ocupã un loc centralîn contextul acestor discuþii. Lucrarea constã din treipãrþi: partea I — „Finalitãþile filosofiei sociale“,partea a II-a — „Moralitate ºi recunoaºtere“ ºi parteaa III-a — „Probleme ale filosofiei politice“. Pornindde la aceastã structurã, se poate înþelege deja în modintuitiv faptul cã autorul pune un accent deosebit perelaþionãrile dintre dimensiunea moralã ºi conceptulde recunoaºtere în filosofia socialã ºi politicã. Încãdin prima parte, în secþiunea intitulatã „Patologiilesocialului: trecut ºi prezent în filosofia socialã“,Honneth aratã cã toate varietãþile reflecþiei valoroasesociale ºi filosofice au ca origine o criticã a civiliza-þiei, aºa cum o regãsim pentru prima oarã la Jean-Jacques Rousseau, care a avut un rol hotãrâtor în in-fluenþarea acestor demersuri ulterioare. Scopul luiHonneth este de a evidenþia atât trãsãtura de inter-disciplinaritate a domeniului filosofiei sociale origi-nate în critica civilizaþiei, cât ºi specificitatea sa.Acesta observã cã în lumea vorbitoare de limbã ger-manã acest domeniu a devenit destul de superficial ºiînºelãtor, în timp ce în lumea anglo-saxonã el se con-stituie doar ca subspecie a filosofiei politice. Dinaceastã perspectivã, filosofia socialã ar trebui sã fie„preocupatã de determinarea ºi discutarea proceselorde dezvoltare socialã, care pot fi interpretate ºi cadezvoltãri greºite (Fehlentwicklungen), tulburãri sau«patologii sociale»“ (p. 4).

De la filosofia socialã la sociologie, întregul „se-col XX s-a aflat sub semnul lucrãrilor lui Marx ºiNietzsche“ (p. 18) ºi, de asemenea, considerând ºicontribuþia pãrinþilor fondatori ai sociologiei, acestsecol a evoluat vertiginos spre experienþele istoricetraumatizante reprezentate de fascism ºi stalinism.Astfel, în demersul de definire a domeniului, per-spectiva istoricã este consideratã importantã întreacelea care pun în evidenþã propoziþiile definitorii ºi

întrebãrile specifice filosofiei sociale. Pe de o parte,filosofia socialã investigheazã anume ce împiedicãmembrii societãþii sã trãiascã o „viaþã bunã“ ºi, înacelaºi timp, oferã oportunitatea reflecþiei (Reflexion-sinstanz) asupra criteriilor care definesc formelevieþii sociale de succes. În aceastã perspectivã, auto-rul identificã anumite similaritãþi între lucrãrile tim-purii ale lui Foucault ºi lucrãrile lui Nietzsche, Weberºi Adorno, descriind viaþa umanã disciplinatã ºicorpul disciplinat, necesare pentru un curs raþional alvieþii, orientat cãtre un scop. În ceea ce priveºte ceeace s-a desemnat prin „perspectivism“ la Michel Fou-cault, adicã afirmaþia potrivit cãreia adevãrul propo-ziþiilor cunoaºterii poate fi evaluat numai în termenice precizeazã cât de larg acceptate social sunt acestepropoziþii (soziale Durchsetzung), acesta poate fi în-scris într-un traseu teoretic care se întinde de la Ri-chard Rorty la Judith Butler ºi care s-ar defini prinafirmaþia urmãtoare: „fiecare context este de naturãsã transcendã normele care îl reglementeazã — ºi înspecial fiecare referire la natura umanã — nu facedecât sã ascundã o construcþie care implicã puterea“(p. 40).

În ceea ce priveºte criteriile etice care pot deter-mina patologiile sociale, Honneth îmbrãþiºeazã o per-spectivã antropologicã ºi istorico-filosoficã, pe tra-seul intelectual descris de teoriile lui Rousseau, He-gel, Marx, Adorno, Plessner, Arendt, cu un interescritic special pentru Habermas, alãturi de Foucault ºiCharles Taylor, aceºtia de pe urmã fiind vãzuþi ca ceimai importanþi trei contributori la filosofia socialãdin zilele noastre (p. 42). Din moment ce scopul cla-sic al filosofiei sociale este acela de a fi capabilã sãestimeze aspectele legate de viaþa socialã bunã ºi decicele relaþionate cu patologiile sociale, într-o manierãde transcendere a contextului care nu se mai susþine,viziunea lui Axel Honneth presupune propunereaunui viitor al demersului filosofiei sociale legat maistrâns de antropologia socialã formalã ºi „slabã“.

Atunci când discutã posibilitatea evidenþierii uneicritici a societãþii, autorul investigheazã în speciallucrarea Dialectica Iluminismului pentru a dovedi cãaceasta rãspunde cerinþelor metodologice ridicate deo formã alternativã de criticã socialã, deschizând noiorizonturi de semnificaþie ºi evidenþiind caracterulpatologic al relaþiilor sociale curente. Dialectica Ilu-minismului „ne provoacã sã percepem segmente alelumii ºi vieþii noastre aparent familiare într-o manierãdiferitã, astfel încât sã putem deveni mai atenþi la ca-racterul patologic (prezentat de aceste relaþii socia-le)“ (p. 59). În aceastã manierã funcþioneazã ºi apelulfrecvent la investigaþiile care utilizeazã mitul luiOdiseu spre exemplu, înþelegând mai bine modul în

2 NOTE DE LECTURÃ / RECENZII 155

————————* Axel Honneth este profesor de filosofie la Johann Wolfgang Goethe University din Frankfurt.

Axel HonnethDisrespect. The Normative Foundations of Critical Theory, Polity Press, 2007, 268 p.

care evenimentele familiare reuºesc sã plaseze asuprafiecãruia dintre noi o povarã suplimentarã. Astfel,ceea ce era considerat ca fiind natural ºi imposibil depus sub semnul întrebãrii poate deveni acum, înaceastã luminã, ceva monstruos care trebuie inves-tigat în regim de urgenþã. În acelaºi scop este folositãºi identificarea acelor „dispozitive“ retorice denumite„chiasm“ evidenþiate pentru a determina printr-o ast-fel de analizã colapsul familiaritãþii combinaþiilorconvenþionale de semnificaþie. Din perspectiva inter-pretãrii lui Honneth poziþia lui Horkheimer ºi Adornose apropie de aspectele prezente în lucrãrile luiDerrida privind „urma“ ºi deconstructivismul.

Din punct de vedere metodologic, demersul luiHonneth este în mod clar ancorat în moºtenirea teo-reticã hegelianã, precum ºi în tradiþia particularã ateoriei sociale elaborate de ªcoala de la Frankfurt.Autorul identificã în acest context ºi centrul de greu-tate al demersului sãu teoretic, ºi anume „dinamicasocialã a lipsei de respect“ pornind de la o „minu-þioasã demarcaþie (a poziþiei sale) în raport cu teoriacomunicãrii elaboratã de Habermas“ (p. 64). Astfel,Honneth se apleacã în mod deosebit asupra ideii deparadigmã a comunicãrii (care ar avea de-a face cu ocomunicare a sentimentelor care însoþesc experienþapersonalã a lipsei de respect din partea celorlalþi saua societãþii, cum ar fi cele de ruºine, mânie sau indig-nare) care ar trebui sã fie „conceputã nu în termeniiunei teorii a limbajului, ci în termenii critici ºi filo-sofici ai unei teorii a recunoaºterii... Sentimentele denedreptate care însoþesc formele structurale ale lipseide respect reprezintã un aspect preteoretic, pe bazacãruia, critica relaþiilor de recunoaºtere îºi poateidentifica mai clar propria perspectivã teoreticã asu-pra realitãþii sociale“ (p. 67). Ca urmare, el susþine cãaºteptãrile corelate cu recunoaºterea socialã aparþinunei structuri a acþiunii comunicative ºi cã, în acestsens, pragmatica universalã elaboratã de Habermas artrebui sã fie înlocuitã cu o concepþie antropologicã,pentru a explica propoziþiile normative fundamentalecare cãlãuzesc interacþiunea socialã. Din perspectivaadoptatã de Axel Honneth, realitatea socialã este pre-zentatã în mod critic, în ceea ce aceasta are inadecvatîn raport cu posibilitatea ºi capacitatea de a prezentao ofertã satisfãcãtoare a experienþei recunoaºterii.Atâta vreme cât filosoful nu poate fi sigur cã un de-mers critic similar este îmbrãþiºat ºi de victimele lip-sei de respect, el nu îºi poate concepe teoria în ter-menii lui Horkheimer, dat fiind cã teoria criticã este oexpresie intelectualã a unui proces de emanciparedeja demarat. În schimb, teoria criticã aºa cum o utili-zeazã Honneth avanseazã problema legatã de „modulîn care se poate constitui cultura moralã pentru a leoferi celor care ajung victime, celor lipsiþi de respectºi ostracizaþi forþa individualã de a-ºi prezenta în modarticulat experienþele în sfera publicã democraticã,mai degrabã decât sã le trãiascã ºi sã le transpunã înfapt într-o contraculturã a violenþei“ (p. 78).

În acest sens, autorul se ocupã de ideile luiDewey în cea de-a treia parte a volumului, pentru adiscuta democraþia ca pe o formã de cooperare re-flexivã, dezvoltând o interpretare dupã Dewey a de-monstrat cã toþi membrii societãþii democratice, fie eiºi marcaþi de „individualism“, datoritã democraþiei,sunt totuºi capabili sã constituie o comunitate. Acestaciteazã ideea potrivit cãreia „existã un anumit indi-vidualism în democraþie care nu se regãseºte în aris-tocraþie; dar acesta este unul etic, nu unul numeric;este un individualism al libertãþii, al responsabilitãþii,al iniþiativei, în direcþia ºi în vederea atingerii unuiideal etic, iar nu un individualism al fãrãdelegii“ (p.224). Astfel, Honneth se delimiteazã de noþiunea ori-ginarã de democraþie organicã, evidenþiind traseulvalorilor raþionale ale procedurilor democratice, cu oatenþie deosebitã acordatã dimensiunii epistemolo-gice, dar ºi cu mult interes pentru discuþia teoreticãdin jurul comunitãþii de valori din democraþie. Inte-resant este ºi faptul cã în interpretãrile critice propusede Axel Honneth, ideea de cooperare socialã a luiDewey apare ca un fel de diviziune a muncii pe un altplan, mai larg decât cel strict economic, ºi în condi-þiile unei justiþii (sociale ºi politice) împlinite. Înacest fel, „teoria democraþiei a lui Dewey conþine unrãspuns care deschide o a treia posibilitate între opi-niile false ale unui republicanism supraeticizat ºi unproceduralism sterp, ºi anume surprinderea vieþii de-mocratice etice ca rezultat al experienþei pe care toþimembrii societãþii ar putea s-o aibã dacã se rapor-teazã unii la ceilalþi pe considerente ºi poziþii de co-operare în cadrul unei juste organizãri a diviziuniimuncii“ (p. 235).

Volumul se încheie cu o interesantã confruntarede idei între liberali ºi comunitariºti, în virtutea ideiipe care ºi unii ºi alþii o împãrtãºesc despre importanþacomunitãþii sociale a valorii sau despre o formã deviaþã culturalã, consideratã obligatorie, pentru cafuncþionarea societãþii sã nu devinã incertã. Honnethpropune conceptul de „comunitate posttradiþionalã“pentru a clarifica disputa dintre liberali ºi comunita-riºti. Acesta vede în conceptul de „comunitate“ mo-delele utile de integrare socialã pentru ca indivizii sãse recunoascã unii în alþii în ceea ce priveºte realizã-rile ºi capacitãþile lor, în baza unei noþiuni comune devaloare datoratã unui „pattern de recunoaºtere repre-zentat de stimã ºi validare mutuale“ (p. 258). Ca ur-mare, o stimã „simetricã“ manifestatã între indiviziseparaþi ºi autonomi devine o presupoziþie centralãpentru relaþiile sociale ºi o cerinþã preliminarã pentrusolidaritate. Stima mutualã este relevantã aici în apre-cierea valorii capacitãþilor ºi caracteristicilor celor-lalþi care sunt necsare ºi chiar decisive pentru îndepli-nirea unei activitãþi comune. Astfel, într-o asemeneacomunitate posttradiþionalã percepþia cu privire larelaþiile sociale este de naturã sã deschidã „acel ori-zont în care competiþia individualã pentru stima so-cialã se regãseºte eliberatã de umbra îndureratã tradi-þionalã ºi neperturbatã de experienþe de dispreþ“ (p.261).


Acest volum, bine structurat ºi argumentat, estepentru cititor unul de familiarizare cu o literaturã binestãpânitã, reuºind astfel sã fie ºi convingãtor în a ilus-tra ideea lui Kurt Lewin, ºi anume cã nimic nu esteatât de practic cum este o teorie bunã.

Cartea propune o cãlãtorie în lumea contempo-ranã a cercetãrii din educaþie, în special din învãþã-mântul superior, pornind de la investigarea bazelorfilosofice ºi epistemologice ale teoriilor pe care sesprijinã metodologiile, pentru a permite realizareaunor proiecte de cercetare deopotrivã mai utile, maiinovative ºi mai bine concepute.

Adresatã unui segment larg de studenþi, profe-sori ºi cercetãtori, volumul reprezintã un dialog inte-resant între filosofia vieþii cotidiene ºi cea care se aflã„la lucru“ în învãþãmântul superior. Studiul insistãasupra istoriei ºi filosofiei cunoaºterii, analizând înmod critic diferitele tradiþii de investigare (poziti-vism, testarea ipotezelor, realism, „interpretativism“ºi postmodernism), dând ocazia cititorilor, în acelaºitimp, sã se orienteze în ceea ce priveºte interpretareaproiectelor de cercetare, întocmirea acestora, sau chiarîncurajându-i sã iniþieze propriul demers investigativ.

Cartea oferã o relatare clarã despre orizontul mo-dern ºi cel postmodern de abordare a aspectelor edu-caþionale ºi, în special, cunoaºterea. Din prezentarearelevantã care se regãseºte în lucrare am selectat ma-rile momente. Astfel, Talcott Parsons (1937, 1951) afost printre primii care au analizat funcþia instituþiilorde educaþie din societatea modernã. El a discutatideea antropologicã referitoare la faptul cã modelele(patterns) de interacþiune socialã au consecinþe clareîntr-o funcþionare mai mult sau mai puþin adecvatã asocietãþii. Cel mai important aspect dintre cele careprivesc instituþiile de educaþie este acela cã valorile ºinormele împãrtãºite în societate, precum ºi mijloa-cele alese pentru atingerea scopurilor, dicteazãfuncþionarea societãþii ca sistem. În schimb, Gadamer(Truth and Method, London, Sheed and Ward, 1979)a plasat accentul nu pe funcþionarea sistemului, ci peinteracþiunea dintre oameni ºi, mai mult decât atât, peconversaþie. Din perspectiva sa, conversaþia îi face peoameni capabili sã se înþeleagã unii pe alþii, dar ºi sãse deschidã unii cãtre ceilalþi. La acest autor cunoaº-terea însãºi este conceptualizatã în orizontul înþele-gerii. Cunoaºterea trebuie sã treacã prin stadii inter-mediare cum ar fi acelea marcate de prejudecatã, im-plicare ºi înþelegere. Dupã cum observa Bernstein(1991), jocul care are loc în cadrul dialogului ºi nupur ºi simplu acordul face ca ideile sã fie inteligibilefãrã sã fie absolut necesar ca oamenii sã ºi fie deacord unii cu ceilalþi (deºi Gadamer sugerase dejaacelaºi lucru în lucrarea sa din 1979). Prin aceastãperspectivã orizonturile de fuziune, precum ºi ele-

mentele de noutate ºi elementele mai vechi „încon-tinuu cresc laolaltã pentru a realiza ceva cu o valoarevie, fãrã a fi în mod explicit distinse una de cealaltã“(p. 273).

O viziune mai sumbrã despre cunoaºtere, disto-picã, este pusã în discuþie prin lucrarea lui Jean-Fran-çois Lyotard, The Postmodern Condition: A Reporton Knowledge (1984). Lyotard (în The PostmodernCondition: A Report on Knowledge, Manchester,Manchester University Press) aratã cã în postmoder-nism cunoaºterea este un produs ºi, ca orice produs,aceasta este fabricatã pentru a fi vândutã, consumatãºi/sau valorificatã în cadrul unor noi producþii ºi nueste deloc un scop în sine (p. 4-5). Pe de altã parte,acest „produs“ devine miza majorã în competiþia pen-tru putere. Cu aceastã observaþie, distincþia devine nuaceea dintre cunoaºtere ºi ignoranþã, ci aceea dintre„cunoaºtere plãtitã“ (schimbatã într-un cadru zilnicde menþinere a funcþionãrii societãþii) ºi „cunoaºtereade investiþie“ („dedicatã optimizãrii proiectului“).

Volumul este relevant ºi pentru ºtiinþele sociale.În ºtiinþele sociale se considerã cã, astãzi, societãþiledezvoltate, societãþile cunoaºterii, nu numai cã încu-rajeazã cercetarea, dar aceasta a devenit „un bloc deconstrucþie-cheie în relaþionarea cu politicile publice.Utilizarea dovezilor obþinute prin cercetare în formu-larea ºi evaluarea politicilor publice a devenit rãspân-ditã pe tot palierul serviciilor publice“ (p. 19). Chiarmai mult, argumentaþia autorilor este convingãtoarecu privire la faptul cã atât practicile bazate pe dovezi,cât ºi cele informate de dovezi ale cercetãrii sunt deasemenea ºi o modã în politicã. În cadrul acestei ar-gumentãri trebuie sã se înþeleagã faptul cã în centrultuturor activitãþilor politice stã nevoia de legitimitateºi, în acest caz, vorbim despre o legitimitate obþinutãprin intermediul prestigiului. Tentativele ºtiinþelorsociale sunt astfel orientate în scopul de a-ºi ocupalocul binemeritat în centrul demersului de realizare apoliticilor publice. Totuºi, într-un mod mai pronunþatîn societãþile cunoaºterii, guvernele tind sã înþeleagãsau, cel puþin, cele mai multe guverne încep sã înþe-leagã imperativul de a-ºi revizui ºi chiar revoluþionarelaþiile cu comunitatea de cercetare din domeniulºtiinþelor sociale.

Deºi realizarea politicilor publice este arareoriun proces pe de-a-ntregul raþional, autorii volumuluisubliniazã diverse modelãri precum ºi ocaziile în caredecidenþii ºi designerii de politici publice ajung sãrecurgã la folosirea dovezilor obþinute prin cercetareºtiinþificã. Mai întâi avem modelul bazat pe cunoaº-tere, derivat din ºtiinþele exacte, care aratã cã desco-peririle ºtiinþifice exercitã o presiune pentru dezvol-tarea cunoaºterii ºi pentru o folosire ºi mai intensivãa cunoaºterii. În al doilea rând, modelul general de

4 NOTE DE LECTURÃ / RECENZII 157Brian J. Brown, Sally BakerPhilosophies of Research into Higher Education, London, Continuum International Publishing Group, 2007,192 p.

rezolvare a problemelor se referã la aplicarea rezulta-telor ºtiinþifice, la luarea de decizii iminente. În altreilea rând, modelarea interactivã limiteazã conse-cinþele cercetãrii, în sensul cã cercetãtorii nu sunt de-cât parte a unui proces complex de experienþe interre-laþionate, de intuiþii politice, de presiuni politice, teh-nologii sociale ºi presupuneri (educate). În al patrulearând, modelul politic considerã cercetarea ca pe unfel de „muniþie“ politicã, utilã pentru sprijinirea unuianumit punct de vedere. În al cincilea rând, modelultactic, implicã cercetarea în evitarea responsabilitã-þilor ºi a reacþiilor stârnite de politicile publice nepo-pulare. În al ºaselea rând, conform modelului ilu-minist, se subliniazã cã, deºi indirect, cercetarea areinfluenþe puternice ºi un impact cert.

Cartea reþine ºi interesanta idee cã nu se poaterãspunde la întrebarea „Ce este educaþia?“ fãrã avorbi despre ce este cunoaºterea ºi în ce relaþie se aflãcunoaºterea cu fiinþele umane ºi vieþile acestora.Aceste aspecte de pe urmã trebuie relaþionate ºi curãspunsul la întrebarea „Care este scopul universi-tãþii?“. În acest demers de amploare, lucrarea valori-ficã ºi contribuþiile unor autori ca Delanty (în „TheUniversity in the knowledge society“, Organization,8 (2), 2001, p. 149-154) ºi Blackmore (în „Is it only«What works» that «counts» in the new knowledgeeconomies? Evidence-based practice, educationalresearch and teacher education in Australia“, SocialPolicy and Society, 1(3), pp. 257-266), pentru a iden-tifica principalele direcþii pentru viitorul universitãþii.Teza liberalã deja încetãþenitã prezintã universitateaca pe un loc al (re)producerii culturale care ar trebui

sã fie protejat faþã de viaþa politicã, dar ºi de superfi-cialitatea cu care încã se protejeazã astãzi „canonul“:literatura „mãreaþã“ sau ºtiinþa „semnificativã“. Dinacestã perspectivã lucrarea se poziþioneazã relativcritic faþã de teza postmodernã ce anunþã „sfârºitul“universitãþii adus de „moartea“ autorului, dar ºi depierderea rolului emancipator al universitãþii odatã cufragmentarea cunoaºterii ºi prin separarea cercetãriide predare. Totuºi ideile postmoderne ale lui Lyotardsunt citate fãrã nuanþãri deosebite.

Nuanþãri interesante apar însã odatã cu discuta-rea tezei reflexivitãþii ce pune accent pe relaþia re-flexivã dintre utilizatorii ºi producãtorii de cunoaº-tere, ca în perspectiva lui Barnett (în Higher Educa-tion: A Critical Business, Buckingham, Open Univer-sity Press, 1997), ºi care ar merita dezvoltate. De ase-menea, elemente interesante apar ºi în discuþia despreteza globalizãrii, care subliniazã instrumentalizareauniversitãþii, cu o activitate acum condusã de valorilepieþei ºi de tehnologiile informaþionale, deoarece uni-versitãþile devin în zilele noastre niºte jucãtori im-portanþi pe piaþa globalizatã a informaþiilor.

Volumul are calitatea de a evidenþia complexita-tea demersului contemporan de cercetare, relevanþa ºiutilitatea sa, mai ales printr-o conºtientizare care con-siderã ºi aspectele postmoderne ale faptului cã pro-cesul de cercetare se dovedeºte adeseori cu totul alt-ceva decât menirea sa justã — doar încã un inconve-nient pentru „canon“, administraþie, ideologie,afaceri, piaþa liberã etc. Lecþia volumului este aceastãevidenþiere a dimensiunii emancipatoare ºi de „împu-ternicire“ a activitãþii de cercetare ºtiinþificã.


Autorul olandez Rob Riemen este fondatorul ºipreºedintele Institutului Nexus, instituþie ce are caobiectiv principal susþinerea dialogului ºi dezbateri-lor privind regândirea criticã a fundamentelor culturiioccidentale ºi promovarea umanismului ca expe-rienþã de viaþã. În egalã mãsurã, atenþia sa se con-centreazã ºi asupra problematicii înþelegerii, rede-finirii ºi reevaluãrii demnitãþii ºi a responsabilitãþiiumane în vederea însuºirii lecþiilor trecutului în con-textul actual al globalizãrii.

Lucrarea Nobleþea spiritului. Un ideal uitat cu-prinde patru capitole scrise într-un stil viu, captivant,clar ºi accesibil, dar totodatã bogat în semnificaþii ºiavertismente: 1) Preludiu: Cinã la River Café; 2)Lupta lui Thomas Mann; 3) Conversaþii inactuale peteme actuale; 4) Fii fãrã fricã!.

În esenþã, cele patru capitole ale cãrþii se structu-reazã în jurul unor personalitãþi emblematice precum

Thomas Mann, Johann Wolfgang von Goethe, men-torul sãu, sau al necunoscutului Joseph Goodman ºiare drept suport pentru exprimarea ideilor conversa-þiile reale sau imaginare, monologurile sau pole-micile care vizeazã „trãdarea intelectualilor“, o temãveche ºi totuºi actualã.

Într-o epocã tensionatã ºi adesea confuzã, cumeste cea pe care o trãim astãzi, o epocã marcatã decrize în aproape toate domeniile, de comportamentecentrate pe consumism ºi mercantilism fãrã limite, derelativism, mimetism, ipocrizie ºi intoleranþã, aceastãcarte poate fi consideratã de unii interesantã, deºi deficþiune, paralelã cu realitatea, iar de alþii o carte ne-cesarã ºi valoroasã, chiar o carte-avertisment, un apelde urgenþã pentru stoparea haosului moral din so-cietatea actualã ºi pentru salvarea spiritului uman.Dacã argumentele principale ale primei categorii decititori ar fi cã istoria oferã suficiente exemple de


Rob RiemenNobleþea spiritului. Un ideal uitat, traducere de Gheorghe Nicolaescu, Argument Vladimir Tismãneanu,postfaþã Horia-Roman Patapievici, Bucureºti, Editura Curtea Veche, 2008, 170 p.

fapte imorale ºi evenimente care au ignorat total va-lorile umanismului, cã spiritul a fost adesea îngenun-cheat, capitulând în faþa „demonismului nihilist“, jus-tificãrile autorului ºi ale susþinãtorilor lui vizeazã înprincipiu încrederea în puterea spiritului ºi în valorileautentice (libertatea, dreptatea, demnitatea umanã) dea diminua suferinþa la nivel individual ºi de a curma„barbaria din istorie“. De asemenea, raportate la pre-zent, la „actualitatea rãului“ ºi, în mod concret, la rãz-boiul declarat terorismului argumentele atrag atenþiacã libertãþile dobândite cu efort ºi jertfe umane, chiarlibertãþile politice singure sunt insuficiente ºi inefi-ciente fãrã un climat spiritual adecvat, asumat ºi trãitde fiecare individ. Politicile culturale sunt prezente ºirãmân de regulã doar puncte în programele elec-torale, se regãsesc cel mult în acþiuni festiviste, izo-late atenþia fiind de obicei concentratã asupra inte-reselor politice mai mult sau mai puþin partizane.

În primul eseu Riemen relateazã modul în care s-a conturat ideea acestei cãrþi (întâlnirea cu JosephGoodman, prieten al fiicei lui Thomas Mann, Elisa-beth Mann Borgese) ºi, deopotrivã, motiveazã ºi da-toria sa moralã de a da o explicaþie tragicului eveni-ment din 11 septembrie 2001. Rãspunsul sãu are învedere problema libertãþii ºi a adevãrului, fãrã decare democraþia îºi erodeazã temeliile ºi, mai ales,„actualitatea rãului“ care, potrivit interpretãrii date deWalt Whitman, menþine prãpastia dintre „ideea deAmerica ºi realitatea americanã“ (p. 31). De remarcateste faptul cã autorul respinge acele puncte de vederecare susþin cã actul barbar de la 11 septembrie este înfapt o consecinþã directã ºi meritatã a politicii ameri-cane sau „o formã legitimã de protest“ a milioanelorde oameni sãraci, victime ale violenþei ºi exploatãrii,încurajate de politica externã americanã. Ieºirea dinacest apãsãtor sentiment, aprecieazã autorul, esteeducaþia ºi cultura, respectiv „nobleþea spiritului“,potrivit lui Goodman (inspirat la rândul lui deThomas Mann ºi cele 16 eseuri despre problemaumanitãþii ºi Walt Whitman) ºi nu rãzboiul împotrivaterorismului.

În partea a 2-a autorul situeazã în centrul reflec-þiei pe Thomas Mann ºi principiile gândirii sale.Apreciat drept un fidel apãrãtor al umanismului,scriitorul german a fost preocupat dintotdeauna defundamentul spiritual al naturii umane, de esenþacondiþiei umane ºi foarte puþin de dimensiunea ºi vii-torul politic al societãþii. De altfel, în Consideraþiileunui apolitic, Thomas Mann îºi dezvãluia scepticis-mul faþã de rezultatele concrete ale democraþiei ºifaþã de necesitatea legãturii dintre politicã ºi culturã.În acelaºi timp, acorda o importanþã deosebitã liber-tãþii interioare mai mult decât libertãþii politice ºicredea mai în formarea personalã, spiritualã ºi moralãdecît în orice formã de angajament social. De ase-menea, a atenþionat asupra pericolului „politizãriispiritului“ ºi a condamnat vehement iluzia omului ºi

a societãþii perfecte, obsesia eternitãþii ºi a adevãruluiabsolut. Ceea ce se impune astãzi, prin conexiune cuideile lui Thomas Mann, este „o nouã receptivitate lanobleþea spiritului uman“ (p. 70), singura în mãsurãsã ofere lumii de azi, decadentã ºi distorsionatã, noiorizonturi de afirmare ºi împlinire. Aceasta este con-vingerea ºi crezul lui Rob Riemen ºi, cu siguranþã,speranþa încã vie a multora dintre noi.

Capitolul al 3-lea, Conversaþii inactuale pe temeactuale, are ca temã centralã degradarea condiþieiumane ºi „ruinarea umanismului“, douã procese alar-mante, generate, pe de o parte, de pretenþia deþineriimonopolului asupra adevãrului obiectiv ºi absolut,iar pe de altã parte de impunerea regimurilor politiceautoritare ca mijloc de instituire a societãþii perfecte.Concret, s-a ajuns la pierderea demnitãþii umane ºi laindiferenþã faþã de celãlalt, la epoca maselor contro-late ºi manipulate, la „rebarbarizare“, prin sacrifi-carea libertãþii, a dreptãþii ºi adevãrului pe „altarulviolenþei ºi al puterii dictatoriale“ (p. 83). Un spaþiuimportant este rezervat de Riemen ºi problemei le-gate de „trãdarea intelectualilor“ în condiþiile în carese ºtie cã lumea acestora este departe de a fi imunã la„alinieri doctrinare ºi angajamente politice“. Conver-saþia dintre A. Malraux, J.P. Sartre, A. Camus, A.Koesler ºi M. Sperber privind rolul intelectualilor ºiimplicarea lor în viaþa socialã ºi politicã este rele-vantã pentru susþinerea argumentelor autorului. Aces-ta, asemenea altor autori precum Czeslaw Milosz(Gândirea captivã) sau Mark Lilla (Spiritul nesã-buit), susþine cã aceastã atitudine de „tiranofilie“ tre-buie contextualizatã, chiar dacã intelectualii au ten-dinþa, în general, de a transforma propria autoritatespiritualã în putere efectivã. Regele-filosof rãmâneun ideal menit sã atragã atenþia cã sufletul uman nueste privat de înclinaþii tiranice. În acest sens, se ºtiecã ideologiile au speculat vanitatea intelectualilor ºiau minimalizat responsabilitatea acestora în a „exila“tiranul interior ºi în „a îngrãdi orice cale de acces laputere a tiranului din exterior“ (p. 112).

În ultimul capitol, intitulat Fii fãrã fricã!, autorulcãþii aduce în prim-plan douã tipuri de atitudine ra-portate la ideea de om ºi demnitate umanã. În faþa„nihilismului valorilor“, exprimat de Nietzsche într-un monolog tulburãtor, Riemen prezintã curajul fizicîn faþa morþii a doi apãrãtori ai valorilor umanismu-lui, celebrul Socrate ºi Leone Guinzburg, evreu rustorturat ºi omorât de naziºti. Dacã în cazul lui Socrateideea de om ºi nobleþe a spiritului rãmân vii în con-ºtiinþa epocii, în cel al evreului rus apare tulburãtoa-rea îndoialã asupra puterii spiritului de a împiedicainstalarea rãului în lume „prin forþa de seducþie a pu-terii“ (p. 167). Oricâte piedici sau îndoieli ar exista,încrederea în puterea spiritului nu trebuie abando-natã. Acesta este mesajul principal al cãrþii lui RobRiemen, o carte numai aparent inactualã, interesantãºi mobilizatoare.


Adela Deliu

Dr. Dorel Bahrin a publicat recent un tratat uni-versitar de administraþie publicã. Amplitudinea ºi di-versitatea temelor abordate sunt relevate imediat dechiar cuprinsul volumului alcãtuit din cinci pãrþi, dupãcum urmeazã: I) Generalitãþi privind administraþiapublicã (p. 9-180); II) Autoritãþile care concurã larealizarea administraþiei publice (p. 181-216); III)Administraþia publicã de stat (p. 217-259); IV) Ad-ministraþia publicã localã (p. 269-333); V) Politicipublice (p. 339-421); Anexe; Bibliografie.

Sub raportul angajamentului sãu teoretic nor-mativ, autorul asumã din capul locului independenþa„relativã“ a administraþiei publice (un „principiu-de-ziderat“), date fiind ubicuitatea ºi omnipotenþa politi-cului în societatea actualã.

Cât priveºte tipologia clasei politice din Româ-nia, în durata lungã a istoriei ei, aceasta poate fi,uneori, „olimpianã“, societatea româneascã benefi-ciind astfel de „momente astrale“, precum a fost Ma-rea Unire de la 1918; „mediocrã“ — mai tot timpul;dar ºi distructivã, „demolatoare“, atunci când in-strumenteazã tulburãri civile, „mineriade“; ºi, în fine,„cabotinã“ („forma cea mai periculoasã!“, avertizea-zã autorul), atunci când mimeazã urmãrirea „bineluigeneral“, înºelând în felul acesta cetãþenii: „Se ridicãproblema dacã, funcþie de tipul de politicã fãcutã, ad-ministrarea treburilor publice poate deveni perfor-mantã sau, dimpotrivã, poate sã îmbrace o formã decabotinism feroce“ (p. 8).

Dupã cum aratã autorul, încã din antichitate ma-rile culturi ºi civilizaþii (mesopotamianã, indianã, chi-nezã, egipteanã, persanã, greacã, romanã) s-au pututdezvolta printr-o bunã administrare a „treburilor pu-blice“. Împãraþii romani, ajutaþi de juriºti, au impusPax Romana (pace, ordine, eficienþã politico-admi-nistrativã, prosperitate, dreptul persoanei ºi al pro-prietãþii, toate opuse „barbariei“ ºi rãzboiului). Admi-nistraþia era organizatã în mod eficient, statul romanasigurând pacea ºi ordinea internã (prin armatã ºi in-stituþiile juridice), comunicaþiile (terestre ºi mariti-me) ºi o bunã colectare a impozitelor. Provinciileromane, dar ºi municipiile (cetãþile), se bucurau de olargã autonomie. Roma, care avea la apogeul sãupeste 1 milion de locuitori, acorda „protecþie socialã“celor mai sãraci dintre ei — „plebea“ (cca. 200.000)—, constând dintr-o raþie lunarã gratuitã de grâu, uleiºi alte alimente.

Autorul îºi reþine cu greu o comparaþie între Im-periul Roman ºi Uniunea Europeanã actualã, cãci,într-adevãr, pot exista similitudini. Pax Romana —un spaþiu al pãcii, ordinii, civilizaþiei, prosperitãþii, aldrepturilor persoanei ºi proprietãþii; Uniunea euro-peanã — o entitate politicã (proiectatã, deocamdatã)ca un spaþiu al libertãþii, prosperitãþii ºi justiþiei (p.13).

În orice caz, organizarea administrativã a Impe-riului Roman a rãmas un model în întregul Ev Mediu

ºi chiar în epoca modernã ºi contemporanã. SubCarol cel Mare (768-814), Sfântul Imperiu Roman deNaþiune Germanã, care stãpânea aproape întreg teri-toriul Germaniei de astãzi, tot teritoriul Franþei ºi alItaliei actuale pânã la Roma, a fost prima adminis-traþie centralizatã a Europei dupã prãbuºirea Imperiu-lui Roman de Apus din anul 476.

În zorii epocii moderne, în Imperiul Habsburgic(1804-1918), cuprinzând 11 naþionalitãþi europene,s-au dezvoltat economia ºi infrastructurile moderne.Pentru oraºul Timiºoara, de exemplu, apartenenþa laImperiu (din 1716) a însemnat: telefon (1881), ilumi-nat public electric (1884), asfaltarea principalelorstrãzi (1895), tramvaiul electric (1899), dar ºi dis-ciplinã administrativã, cãrþi funciare la zi, fiscalitatecorectã etc. ºi, în general, accesul la „valorile Occi-dentului“ (p. 15).

De altfel, etimonul termenului „administraþie“este lat. administer — „administrator“, „slujitor“. As-tãzi, însã, noþiunea a acumulat trei înþelesuri princi-pale: tip de activitate umanã; mod de organizare aunei activitãþi; instituþie creatã sã îndeplineascã sar-cini specifice. În sensul sãu cel mai general, adminis-traþia constã în prestaþia unei persoane (fizice saujuridice) „în folosul altuia“ (p. 70). Administraþia pu-blicã, spre deosebire de cea privatã, „vizeazã satisfa-cerea anumitor interese ale colectivitãþilor umane, curespectarea drepturilor ºi libertãþilor legitime alemembrilor acestora” (Ibidem).

Administraþia publicã este ansamblul de instituþiiºi activitãþi prin care sunt puse în aplicare legile.„Administraþia publicã executã sarcinile încredinþatede puterea politicã“, aratã pe bunã dreptate autorul.„Atribuþiile administraþiei publice sunt stabilite deputerea politicã, care prin aceasta îºi asumã rãspun-derea conþinutului lor, chiar dacã ele au fost inspiratede organele administrative. Administrarea treburilorstatului este una din formele fundamentale de rea-lizare a puterii politice“ (p. 71). De altfel, în felulacesta autorul conjugã perspectivele teoretice gene-rale ale celor douã mari tradiþii de gândire în ºtiinþapoliticã: ªcoala francezã (ºtiinþa statului) ºi ªcoalaanglo-americanã (ºtiinþa puterii).

Cât priveºte politicile publice efective între-prinse de Guvern prin intermediul administraþiei sta-tului, „experienþa româneascã“ în aceastã materieeste destul de recentã, constatã autorul, întrucât abiaîn legislatura 2001-2004 — „inspiraþi” de Rapoarteleanuale de monitorizare ale CE în vederea aderãrii laUE – guvernanþii au început sã fie preocupaþi deaceastã problematicã (p. 343). Înainte de aceastãdatã, ei par sã se fi aflat în situaþia acelui personaj allui Molière care „fãcea prozã fãrã sã ºtie“. Astãzi,existã la nivelul Guvernului Unitatea centralã de po-litici publice, înfiinþatã pentru a coordona politicilepublice ale ministerelor ºi ale celorlalte instituþii pu-blice relevante.

160 NOTE DE LECTURÃ / RECENZII 7Dorel BahrinScurt tratat de administraþie publicã, Bucureºti, Editura Victor, 2009, 440 p.

Ce sunt politicile publice? Autorul dezvoltã aici,între altele, o perspectivã americanã consacratã: „su-ma activitãþilor guvernelor, fie cã acþioneazã direct,fie prin intermediul unor agenþii, care au o influenþãasupra vieþii cetãþenilor“ (Guy B. Peters, AmericanPublic Policy: Promise and Performance, New Jer-sey, Chantam House Publishers, 1998).

De ce sunt necesare politicile publice? Prin inter-mediul lor, Guvernul intervine în domeniile econo-mic ºi social, în general. Iar raþiunile a acestei inter-venþii pot fi grupate în douã mari categorii: 1. Guver-nul intervine pentru a corecta „eºecurile pieþei“; cãci„piaþa liberã are limitãri, neîmpliniri, imperfecþiuni“;2. Guvernul promoveazã prin politici publice valoriledemocratice fundamentale (libertatea, egalitatea,dreptatea, drepturile omului) (p. 342). Iar problema-tica „eºecului pieþei“ (market failure) este, într-ade-vãr, deosebit de vastã. Pânã acum o jumãtate de se-col, politica publicã era abordatã astfel: Piaþa com-petitivã perfectã face posibilã alocarea cea mai efi-cientã a resurselor într-o societate; sau, altfel spus, nueste posibilã îmbunãtãþirea situaþiei (better off) unorindivizi sau grupuri sociale fãrã a o înrãutãþi (worseoff) pe a altora. În realitate, astfel de rezultate optimeîn alocarea resurselor sunt obstrucþionate de diferitetipuri de „eºecuri ale pieþei“ precum dezechilibrelemacroeconomice, monopolurile ori „efectele exter-

ne“ (externalities). De aceea, guvernul trebuie sãintervinã pentru a corecta eºecurile pieþei ºi a maxi-miza bunãstarea generalã.

Astãzi, însã, linia principalã de argumentare estealta; ea porneºte de la o chestiune într-adevãr ele-mentarã: Cum sunt luate deciziile colective, în gene-ral? — Acestea sunt luate de cãtre decidenþii politici(policy-makers) — politicieni ºi birocraþi. În regimu-rile democratice contemporane, alegãtorii nu decid înmod direct asupra problemelor de interes public. Eialeg reprezentanþi politici care, la rândul lor, anga-jeazã birocraþi care, în cele din urmã, pregãtesc ºi iaudeciziile care privesc politicile publice. Iar complexi-tatea acestui sistem face astfel încât aceste decizii sãnu reprezinte în mod necesar preferinþele cetãþenilorînºiºi. Astfel apar „eºecurile statului“ (the state fai-lures), contraparte a „eºecurilor pieþei“. Conduse deactori interesaþi pe „piaþa politicã”, Guvernele actualese dovedesc adesea incapabile sã corecteze eºecurilepieþei — ori, cel puþin, sã le corecteze la costuri maimici decât costurile eºecurilor pieþei înseºi, obiectivcare, în realitate, este atât de greu de atins.

Iatã, schiþate doar aici, câteva dintre temele abor-date ºi dezvoltate de tratatul publicat de dr. DorelBahrin, teme majore pentru toþi cei interesaþi de pro-blematica vastã a administraþiei publice moderne.


Cristian-Ion Popa


REV I STA REV I STELOR

Rev. ªt. Pol. Rel. Int., VI, 2, p. 162, Bucureºti, 2009.

REVUE TIERS MONDE, nr. 196, octombrie-decembrie 2008, cu tema „Les formes de la démo-cratie locale dans les villes sud-africaines et varia“,este publicatã trimestrial de Institutul pentru StudiulDezvoltãrii Economice ºi Sociale al UniversitãþiiParis I Panthéon-Sorbonne, cu sprijinul CentruluiNaþional al Cãrþii ºi recunoaºterea ºtiinþificã a Con-siliului Naþional pentru Cercetare ªtiinþificã dinFranþa, CNRS.Acest numãr special este rezultatul unui programde cercetare lansat de institutele de cercetare dinstrãinãtate (Instituts de Recherche à l’Étranger)coordonate de Institutul Francez pentruAfrica de Sud(IFAS), 2006-2007, cu tema „Mutaþii democratice înþãrile cu democraþii emergente: Asia, Africa, AmericaLatinã, 1990-2005“. Componenta sud-africanã a pro-gramului, sub conducerea cercetãtorilor Claire Bénit-Gbaffou ºi Christine Fauvelle-Aymar, a adunat oechipã substanþialã de cercetãtori sud-africani ºi s-aîncheiat prin lucrãrile conferinþei „Locul participãriiîn democratizarea Africii de Sud: descentralizarea,consilierii locali ºi societatea civilã în societãþile

post-apartheid“, în 20-21 noiembrie 2006, la Univer-sitatea Wits din Johannesburg.Articolele reunite în volumul tematic sunt rodulacestei conferinþe. De asemenea, revista anunþã de-mararea programului Institutului de Cercetare pentruDezvoltare pentru 2008-2011, cu tematica „Vocilesãracilor în guvernarea urbanã: mobilizare, partici-pare ºi partide politice în oraºele sud-africane“, subcoordonarea cercetãtorilor Claire Bénit-Gbaffou ºiAlanMabin de la Universitatea Wits din Johannesburg.Studiile publicate în volum au în comun faptul cãau observat, evidenþiat ºi analizat în raport cu preju-decãþile xenofobe, chestiunile legate de controlulexercitat de cãtre cetãþeni asupra guvernãrii locale,eforturile acestora de a-i responsabiliza pe aleºii lo-cali, urmãrind alocarea resurselor publice, cu reuºitereale, care au întreþinut ºi un dialog democratic. Stu-diile mai aratã ºi faptul cã participarea localã tinde sãocupe un loc central în procesul de emergenþã a de-mocraþiei dinAfrica de Sud. Aici buna guvernare estecorelatã cu participarea localã, valorificând în moddemocratic un context istoric, politic ºi social particular.

Revista SOCIOLOGICAL METHODS ANDRESEARCH vol. 37, no. 3, februarie 2009, „WebSurveys“, prezintã o tematicã extrem de actualã ºianume sondajele de pe Internet. Astfel, James C.Witte de la Universitatea Clemson din South Caro-lina explicã faptul cã ideea de a folosi Internetul pen-tru a aduna date pentru sondajele de opinie dateazãdin 1997. Pentru acest pioner al domeniului, proble-ma a fost iniþial aceea de a vedea dacã se pot adunaniºte date complexe prin Internet dintr-un „eºantion“extrem de larg, aºa cum oferã acest mediu.Într-adevãr, în decurs de 10 sãptãmâni, mai multde 87.000 de persoane din 178 de þãri au rãspuns pri-mei solicitãri de acest tip, acestea luând parte la undemers exemplar de „folosire inovatoare a mijloace-

lor computerizate pentru cercetare“, spre deosebirede tendinþa unor specialiºti de „a se retrage în niºeînguste ale curriculum-ului universitar în timp ce altediscipline ajung sã devinã ºtiinþele sociale ale viitoru-lui“, aºa cum aratã Witt în Contemporary Sociology,1999, p. 664. Autorul, editor al revistei prezentate, în-cepe sã fie un nume în domeniu. Munca sa a vizat atâtavantajele, cât ºi limitele investigaþiilor prin Internet,acestea fiind din ce în ce mai apreciate deoarece auadus în ºtiinþele sociale metode ºi tehnici noi ºi efi-ciente. Articolele din revistã sunt exemple convingã-toare pentru ºtiinþificitatea ºi utilitatea unor asemeneametode, tehnici ºi categorii noi ale cercetãrii, adec-vate secolului XXI.

AUTORII

Ion Bulei, profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universitãþiidin Bucureºti, ºeful Catedrei de istorie a românilor (din 2004), conducãtor delucrãri de licenþã ºi de doctorat (din 1996); director al Institutului de ªtiinþePolitice ºi Relaþii Internaþionale al Academiei Române. Specialist în domeniulistoriei moderne a României (1821-1920). Autor al multor lucrãri, între care:Conservatori ºi conservatorism în România modernã; Arcul aºteptãrii 1914,1915, 1916; Lumea româneascã la 1900, Vol I, II; Atunci când veacul se nãºtea;Breve storia dei romeni; Viaþa cotidianã în timpul lui Carol I; Guverne ºi guver-nanþi (1866-1916), Monarhi ºi monarhii europene º.a.

Constantin Nica, doctor în ºtiinþe politice, cercetãtor ºtiinþific principal gr. I,secretar ºtiinþific al Institutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale alAcademiei Române. Cãrþi publicate: Liberalismul ºi societatea modernã (1995);Opþiunea neoliberalã (1997); Neoliberalismul ºi social-democraþia la sfârºitulsecolului XX (1998); Liberalismul din România — teorie ºi practicã: vol. I —Liberalismul ºi societatea modernã (2005); vol. II — Democraþia reprezentativ-parlamentarã (2006); vol. III — Neoliberalismul politico-social (2007); vol. IV— Renaºterea liberalismului ºi a pluralismului politic (2008). Domenii de spe-cializare: doctrine politice, sisteme politice, istoria liberalismului.

Aristide Cioabã, doctor în ºtiinþe politice, cercetãtor ºtiinþific gradul I. Coor-donator al Laboratorului Sisteme ºi Doctrine Politice din cadrul Institutului deªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale al Academiei Române. Autor de cãrþi ºiarticole în domeniul sistemelor ºi doctrinelor politice contemporane.

Cecilia Tohãneanu, doctor în filosofie, conferenþiar universitar, decanul Fa-cultãþii de ªtiinþe Politice a Universitãþii Creºtine „Dimitrie Cantemir“. Cãrþi pu-blicate: Realismul ca filosofie a ºtiinþei (2005); Epistemologia istoriei. Între mitulfaptelor ºi mitul semnificaþiilor (1998). Studii în vol. col.: „Historical Know-ledge as Perspectival and Rational“, în Joseph Margolis, Tom Rockmore (eds.),The Philosophy of Interpretation, Blackwell Publishers, Malden, Massachusetts,USA, 2000; „Kantian Transcendentalism as a Strategy for Legitimating Know-ledge“, în Kant and the Transcendental Problem. International Symposium,Rev. ªt. Pol. Rel. Int., VI, 2, p. 163–166, Bucureºti, 2009.

Faculty of Philosophy, Bucharest, 1991. Domenii de specializare ºi interes: epis-temologie, filosofia ºtiinþei (filosofia istoriei, filosofia medicinei, filosofia drep-tului), fenomenologie, filosofie politicã.

Gabriela Tãnãsescu, doctorand în filosofie al Universitãþii din Bucureºti,cercetãtor ºtiinþific principal gr. III la Institutul de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Inter-naþionale al Academiei Române, Departamentul de filosofie politicã. Domeniide cercetare: istoria ideilor politice, filosofie politicã. Studii, articole ºi traduceripublicate în Revista de Teorie Socialã, Revue Roumaine de Théorie Sociale, Re-vista de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale, Societate & Culturã. Coautorla volumul Individ, libertate, mituri politice (1997), Enciclopedia operelor fun-damentale de filosofie politicã vol. I (2001), vol. II (2004), vol. III (2005), Europa2005. Unitate în diversitate (2005), coordonator ºi coautor la volumul Tendinþeactuale în filosofia politicã (2006), Puterea politicã. Abordãri actuale (2008).

Gheorghe Lencan Stoica, profesor universitar doctor, Facultatea de ªtiinþePolitice, Universitatea din Bucureºti; cercetãtor ºtiinþific, Institutul de ªtiinþe Po-litice ºi Relaþii Internaþionale (ISPRI), Academia Românã; profesor asociat, Uni-versitatea Roma 3, Universitatea „Federico II“ Napoli. A scris printre altele:Gramsci, cultura ºi politica (Editura politicã, 1987); Machiavelli, filosof al po-liticii (Editura ªtiinþificã, 2000); Concepte, idei ºi analize politice (Editura Dio-gene, 2000); Machiavelli, filosofo della politica (Città del Sole, Napoli, 2003);Intelectualii ºi politica (Editura ISPRI, 2006). Peste 130 de studii ºi articole ºtiin-þifice publicate în þarã ºi strãinãtate (Italia, Ungaria, Chile, Marea Britanie etc.).Arii de interes: teorii ºi idei politice, elite politice, filosofia italianã, probleme alesocial-democraþiei, ºtiinþe politice.

Dorel Bahrin, doctor în ºtiinþe militare (2005), lector universitar la Univer-sitatea „Hyperion“ — Bucureºti. A publicat: Sistemul naþional de decoraþii, Bucu-reºti, Editura Economicã, 2005; Scurt tratat de administraþie publicã, Bucureºti,Editura Victor, 2009. Domenii de interes: drepturile omului, administraþie pu-blicã, drept constituþional.

Ionuþ Ciutacu, doctorand în drept, lector universitar la Facultatea de ªtiinþeJuridice ºi Administrative a Universitãþii Creºtine „Dimitrie Cantemir“. Domeniide interes: drept roman, istoria statului ºi dreptului românesc, statutul funcþiona-rului public; dreptul mediului.

Sergiu Tãmaº, profesor universitar doctor la Facultatea de ªtiinþe Politice aUniversitãþii Creºtine „Dimitrie Cantemir“, unde predã Cursul de geopoliticã ºiCursul despre mondializare (globalizare) la studenþi ºi masteranzi. A publicat:Cunoaºterea faptului social (coautor H. Culea) (1972); Teoria ºi metodologia

164 AUTORII 2

ºtiinþei (1975); Cercetarea viitorului (1976); Studiul sistemelor în ºtiinþa condu-cerii (în colab. cu Paul Constantinescu) (1979); ªtiinþã ºi conducere (1984);Dicþionar politic. Instituþiile democraþiei ºi cultura civicã (1993, 1996 ed. a II-a); Geopolitica (1995, 1999 ed. a II-a); Prospectiva socialã (1999); Manage-mentul politic (2006). Co-autor la 25 volume colective. Premiul Academiei Ro-mâne „Simion Bãrnuþiu“ (1984).

Adrian Gorun, profesor universitar doctor la Universitatea „ConstantinBrâncuºi“ din Târgu-Jiu. Domenii de interes: ºtiinþa politicã, filosofie politicã.Lucrãri: Libertatea — concept ºi realitate (2002), Stasiologie ºi sisteme electo-rale (2005), Gândirea politicã ºi ideea de libertate — repere fundamentale(2006), Politicul ºi ºtiinþa politicã (2006).

Tatiana G. Bitkova, Ph. D., cercetãtor ºtiinþific principal al Institutului deInformaþie ªtiinþificã în ªtiinþele Sociale (INION) al Academiei Ruse, SecþiaEuropa de Est. Studii ºi articole publicate în reviste de specialitate din FederaþiaRusã ºi din alte þãri, inclusiv România. Domenii de interes: relaþii internaþionale,istorie politicã modernã ºi contemporanã.

Dan Dungaciu, conferenþiar universitar doctor la Facultatea de Sociologie aUniversitãþii din Bucureºti; cercetãtor ºtiinþific principal gradul II la Institutul deªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale al Academiei Române. Sociolog specia-lizat în geopoliticã, este autorul a numeroase studii ºi lucrãri de specialitate, întrecare: Sociologia româneascã interbelicã în context european (2002), Naþiuneaºi provocãrile (post)modernitãþii (2004), Moldova ante portas (2005). Domeniide interes: sociologia româneascã, geopolitica euro-atlanticã.

Jawad Mohamad (n. în 1961 în Karbala, Irak), licenþiat ºi master în arhitec-turã la Institutul de arhitecturã „Ion Mincu” din Bucureºti; doctorat la Faculta-tea de ªtiinþe Politice a Universitãþii din Bucureºti cu teza „Tradiþie, originalitateºi modernitate în cultura politicã arabã” (2008). Publicaþii: diverse articole peInternet despre situaþia din Irak, înainte ºi dupã 2001.

Stelian Neagoe este Diplomat (din 1965) ºi Doctor (din 1975) în Istorie. Cer-cetãtor ºtiinþific gr. I ºi ºef al Departamentului Editorial din cadrul Institutului deªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale al Academiei Române. Director-fondatoral Editurii Machiavelli (din 1993). A publicat 19 cãrþi de autor, între care: Trium-ful raþiunii împotriva violenþei (1977), Istoria Unirii românilor, vol. I–II (1987,1993), Istoria politicã a României 1944–1947 (1997), Petre Pandrea în puºcã-riile comuniste (2001), Cazul Gh. Tãtãrescu (2003), Cazul social-democraþilorromâni (2005), Istorie politicã încarceratã (2006), Enciclopedia oamenilor po-litici români (2007). Este editor al operelor politice aparþinând unor mari perso-

3 AUTORII 165

nalitãþi, precum Barbu Catargiu, Regele Carol I, Al. Marghiloman, Titu Maio-rescu, N. Iorga, Octavian Goga, I. G. Duca, Const. Argetoianu, Gr. Gafencu º.a.A coordonat ediþii din scrierile lui Ion Nistor, Vlad Georgescu, Andreas Hillger-ber º.a. A tipãrit antologii pe teme de istorie:Marea Unire a românilor în izvoarenarative (1984), Bãtãlia pentru Bucovina (1991), Asasinatele de la Jilava, Sna-gov ºi Strejnicul (1992) º.a. Sub redacþia sa a fost elaboratã ºi tipãritã Enciclo-pedia de istorie politicã a României, 1859–2002 (2003).

Liliana Corobka, doctor în filologie la Universitatea din Bucureºti (2001),cercetãtor ºtiinþific principal II la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã „G. Cãli-nescu“ (din 2002).A publicat Personajul în romanul românesc interbelic (2003).A editat: Alexandru Busuioceanu, Un roman epistolar al exilului românesc,corespondenþã, 1942-1961, 2 vol. (2003 ºi 2004); Poezia româneascã din exil(2006); Golgota româneascã. Mãrturiile bucovinenilor deportaþi în Siberia cu-lese de Dumitru Covalciuc (în curs de apariþie).

166 AUTORII 4

rev. Șt. pol. rel. int., vi, 2, pp. 1–166, bucurești, 2009

Documents