Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1: „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societaţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.2: “Calitate în învăţământul superior” Titlul proiectului: „Curriculă îmbunătăţită şi forme interactive de predare-învăţare pentru specialităţi din programul de studii de licenţă de la facultaţi de medicină” Contract: POSDRU/86/1.2/S/63827 Beneficiar: Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”, Cluj Napoca Coordonator proiect: Şef lucrări dr. Raed Arafat

Respiraţiile salvatoare

Definiţie: introducerea aerului expirat de salvator în calea aeriană a victimei care nu respiră. Volumul

de aer expirat trebuie să fie suficient încât să producă expansionarea toracelui victimei.

Respiraţia gură la gură

Pentru realizarea respiraţiei gură-la-gură este necesar să vă asiguraţi de permeabilitatea căilor aeriene

superioare. Victima este plasată în decubit dorsal, cu capul basculat uşor posterior, cu o mână a salvatorului pe

frunte în timp ce cealaltă mână susţine mandibula (Fig. 1).

Fig.1: Eliberarea căilor aeriene – Hiperextensia capului şi ridicarea mandibulei În cazul suspiciunii de leziune de coloană cervicală se realizează numai subluxaţia mandibulei (fig. 2) pentru deschiderea căii aeriene şi menţinerea permeabilităţii căii aeriene superioare.

Fig. 2 Subluxaţia mandibulei

Menţinând calea aeriană deschisă, se pensează nasul cu indexul şi policele mâinii care susţine fruntea.

Salvatorul insuflă lent (1 sec.) în căile aeriene ale victimei (la nivelul orificiului bucal), urmărind expansiunea

toracelui și revenirea toracelui în expir (fig. 3). Se verifică eficienţa ventilaţiilor urmărind ridicarea toracelui.

Respiraţia gură-la-nas este o variantă acceptabilă.

Menţinând calea aeriană deschisă, se închide cavitatea bucală prin ridicarea mandibulei. Salvatorul

insuflă lent (1 sec.) în căile aeriene ale victimei (la nivelul narinelor) urmărind expansiunea toracelui și revenirea

toracelui în expir. Se verifică eficienţa ventilaţiilor urmărind ridicarea toracelui.

Fig. 3: Respiraţia gură la gură – menţinerea

hiperextensiei, pensarea nasului şi ventilaţia gură la gură (1 sec. insuflaţie – 2 sec. pauză)

Respiraţiile salvatoare cu ajutorul dispozitivelor de protecţie

Masca pentru respiraţie salvatoare cu valvă unidirecţională (pocket mask – fig. 4) este necesară

pentru menţinerea permeabilităţii căii aeriene superioare. Masca se aplică pe faţă etanş şi se expiră 1 sec. în

mască, respectiv în calea aeriană a pacientului. Avantajul este că salvatorul nu vine în contact direct cu pacientul

şi aerul expirat pasiv de acesta.

a. b. c.

Fig 4: Ventilaţia gură la mască

a. asigurarea permeabilităţii căii aeriene, menţinându-se cu degetul 1 şi 2 de la ambele mâini masca, celelalte trei

degete de la fiecare mână menţinând hiperextensia capului şi mandibula ridicată; aplicarea măştii etanş şi

insuflaţie (1 sec.)

b. asigurarea permeabilităţii căii aeriene, menţinându-se cu degetul 1 de la ambele mâini masca, celelalte patru

degete de la fiecare mână menţinând subluxaţia şi mandibula ridicată în cazul pacientului cu suspiciune de leziune

cervicală; aplicarea măştii etanş şi insuflaţie (1 sec.)

c. aspect mască cu valvă unidirecţională