- 1 -

MUSTĂŢEA DOINA

REPERTORIUL DESCOPERIRILOR

ARHEOLOGICE DIN JUDEŢUL GORJ

2012 TÂRGU-JIU

ISBN 978-973-0-13174-1

- 2 -

CUPRINS ABREVIE…………………………………………………………….3 INTRODUCERE ………………………………………………..5 CADRUL GEOGRAFIC……….……………………………………6 SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR …...………………..…10 REPERTORIUL INFORMAŢIILOR SI DESCOPERIRILOR ARHEOLOGICE……………………….......................................... 12 CONCLUZII ......................................................................................42 ACTIVITATEA METODICĂ ………… ……………44 PROIECTE IN ACTIVITATEA DIDACTICA..............................57 LISTA ILUSTRATIEI ……………………………………………..60 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ .......... …………………………..…62 ANEXE ………………………………………………………...…64

- 3 -

ABREVIERI AO Arhivele Olteniei

BCMI Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice

DiVR Dicţionar de Istoria veche a României

f fila

IAB Institutul de Arheologie Bucureşti

MCA Materiale şi cercetări arheologice

Mjg Muzeul Judeţean Gorj

MNA Muzeul Naţional de Antichităţi (Bucureşti)

MO Muzeul Olteniei

Mss Manuscris

AL Odobescu, Resp. chest.

AL Odobescu, Respuns la ceştionar, judeţul Gorj,

1874, Manuscris 226, Biblioteca Academiei Române

p pagina

RM Revista muzeelor

RMM Revista muzeelor şi monumentelor

SCIV Studii şi cercetări de istorie veche şfarteeologie

- 4 -

SCIVA Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie

SCN Studii şi cercetări numismatice

SCS Studii şi cercetări ştiinţifice

SMMIM Studii şi materiale de muzeografie şi istorie militară

D. Tudor, OR D. Tudor, Oltenia romană

vol volum

- 5 -

INTRODUCERE

Atestarea vieţii materiale şi spirituale a traco-geto-dacilor pe teritoriul

ţării noastre constituie o problemă deosebită pentru a înţelege evoluţia

societăţii umane pe pământul Daciei şi continuitatea poporului român.

Permanenţa umană pe pământul românesc se constituie într-un

principal argument pe baza căruia profesorul de istorie şi, implicit, elevii pot

să demonstreze veridic existenţa noastră multimilenară, modul de viaţă şi

muncă al strămoşilor, contribuţia adusă de ei la procesul de dezvoltare

umană universală.

Parte integrantă a istoriei naţionale, istoria locală oferă date

suplimentare cu ajutorul cărora profesorul poate opera la clasă în scopul

înţelegerii depline a anumitor procese, evenimente.

Am considerat că este necesar să realizez o repertoriere a

descoperirilor arheologice din judeţul Gorj deoarece în perimetrul lui există

numeroase urme de viaţă materială şi spirituală. Cercetările arheologice

sistematice sau uneori numai hazardul au adus şi aduc la suprafaţă vestigii

de mare interes, relevă aspecte inedite, unele de-a dreptul senzaţionale.

Aceasta ne îndreptăţeşte să afirmăm că judeţul Gorj este, sub aspect

arheologic,o zonă greu de egalat.

Tema are o semnificaţie deosebită, ordonarea într-un tot, pe criteriul

alfabetic, a reperelor arheologice, poate să devină un util mijloc de învăţare

în realizarea lecţiilor de istorie românească şi un sprijin pentru cei care îşi

propun să întocmească monografiile localităţilor.

- 6 -

1. CADRUL GEOGRAFIC Pentru realizarea temei s-au studiat lucrări teoretice, de arhivă şi de

specialitate locale şi centrale. Un sprijin competent l-am primit îndeosebi din

partea domnului conf. univ. dr. Gherghe Petre, căruia îi mulţumim şi pe această

cale. Apa, atât de necesară omului, este abundentă. Pâraiele ce coboară

din Vâlcan (Tismana, Jaleşul, Şuşiţa) şi Parâng (Blahniţa, Gilortul, Galbenul)

devin în zona de deal râuri permanente cu apă cristalină. Izvoarele de fa

Izverna şi Costeni, dau apă nu numai localnicilor, ci, captate, pleacă prin

conductă la peste 100 km spre câmpie, ajungând până în judeţul Dolj.

Această abundenţă oferită cu generozitate de mediul geografic a

atras din vremuri preistorice omul pe acest teritoriu. înfrăţirea omului cu

natura a durat, s-a adâncit peste veacuri şi, niciodată, omui Gorjului n-a

părăsit pământul.

Vatră a unui vechi ţinut românesc, teritoriul Gorjului este inseparabil

legat de provincia istorică Oltenia atât de bogată în urme de locuire umană

şi a cărei principală caracteristică o constituie întâlnirea muntelui cu

Dunărea care, împreună, au condiţionat istoria elementului autohton din

Carpaţi.

Cercetările efectuate de C.S. Nicolăescu - Plopşor, începând cu anul

1919, pestera Muierii (Muierilor), pe malul drept al râului Galbenul, la nord

de comuna Baia de Fier, au dus la descoperirea aici a unei aşezări

paleolitice. Aceste cercetări au stabilit o identitate de cultură musteriană

între Peştera Muierilor şi Ohaba-Ponor din Hunedoara ceea ce arată că

trecătorile din munţii Olteniei erau cunoscute încă din acele timpuri.

Unelte şi vase din epocile de piatră sau de bronz unele aflate în

colecţiile Muzeului Judeţean Gorj din Târgu Jiu au fost găsite şi pe vai ea

Amaradiei şi ele atestă vechimea acestor aşezări.

Continuitatea de viaţă poate fi urmărită în perioada civilizaţiei

- 7 -

hallstattiene prin descoperirile de la Teleşti şi Drăgoieşti. Inventarul unui

mormânt celtic descoperit pe valea Jaleşului, în dreptul satului Tălpăşeşti,

precum şi un altul identificat la Corneşti (sec. III-II Î.Hr.), atestă existenţa, către

sfârşitul epocii fierului, a unor elemente ale civilizaţiei celtice în această zonă.

Gorjului prezintă importante dovezi ale Latene-ului, dar la fel de

bine reprezentată este şi perioada daco-romană. în acest sens se ştie că

prin anul 119, ţinutul Gorjului făcea parte, din Dacia Inferior, care ulterior

primeşte numele de Dacia Malvensis. în reţeaua de drumuri care urma

cursul principalelor râuri, construite iniţial în scop militar, se numără şi cel

care unea Drobeta, Bumbeşti pe Jiu - prin pasul Vâlcan - cu Sarmizegetusa

şi Apulum. Numeroase castre ce se găseau pe acest drum şi pe unele

ramificaţii erau menite să întărească sistemul defensiv roman: la Cătunele,

Bumbeşti, etc.

După părăsirea Daciei, Oltenia a păstrat contactul cu Imperiul roman

din sudul Dunării. Astfel, menţinerea stăpânirii romane la nord de Dunăre

pentru cei puţin perioada împăraţilor Constantin cel Mare, Diocleţian şi

Justinian, arată că viaţa populaţiei romanice se succede fără întrerupere,

punându-şi amprenta în procesul formării limbii şi a poporului român.

Urmărind istoria Gorjului, se desprinde rolul important pe care l-au

avut aceste locuri în epoca înjghebării primelor formaţiuni statale prefeudale

româneşti. în depresiunea Târgu-Jiului se afla centrul ţării Litua, condusă de

voievodul Litovoi. Voievodat întins, ţara Litua amintită în Diploma loaniţilor

din 1247, cuprindea ambii versanţi ai Carpaţilor (inclusiv Ţara Haţegului). O

viaţă de bunăstare şi organizare se înregistra în acest teritoriu, în momentul

când regatul maghiar al lui Ladislau ai IV-lea Cumanul ridica pretenţii de

suveranitate asupra unor teritorii din sudul Carpaţilor. In conflictul izbucnit,

se pare, pe la 1277-1279, conducătorul de aici a pierit, iar fratele său Bărbat

este luat prizonier. Această luptă constituie prima încercare a românilor de

- 8 -

a-şi câştiga independenţa înainte de bătalia de la Posada.

În secolul XVI apar în documente primele referiri despre satele

Gorjene începând cu anul 1385 şi până în 1444, în hrisoavele mănăstirii

Tismana este amintit judeţul Jaleş. în secolele XIV-XV, aşezări moşneneşti

sunt menţionate îndeosebi în depresiune, unde populaţia era foarte

numeroasă dar şi în regiuniie mai nordice. Agricultura şi grădinăritul se

practicau intens, cultura porumbului şi grâului cunoscând o largă răspândire.

Micul judeţ de munte, a cărui denumire de Jaleş se păstrează şi în

timpul lui Mircea cel Bătrân, începe să se dezvolte odată cu mutarea

centrului de greutate în Târgul de pe Jiu. In anul 1497 apare prima menţiune

documentară asupra judeţului Gorj. Avea atunci o configuraţie ce nu se

deosebea mult de cea actuală.

Epoca lui Mihai Viteazul găseşte mulţi localnici interesaţi în sprijinirea

domniei pentru apărarea şi izbăvirea ţării de turci. Un anume Stoichiţă din

Strâmba-Jiu, care a ocupat mai multe funcţii în dregătoriile ţării, a fost trimis

de două ori, la curtea imperială de către Mihai Viteazul, pentru a susţine

ideea necesităţii campaniei din Transilvania.

La începutul secolului XVIII, meleagurile oltene sunt martore altor

evenimente, când grupări boiereşti de aici organizează răsturnarea

domnitorului fanariot N. Mavrocordat. În 1718 Oltenia trece de sub

stăpânirea Turciei, sub cea a Austriei, până în anul 1739.

Starea de sărăcie, dorinţa revenirii la normalitate prin reinstaurarea

domniei pământene au determinat un mare număr de fii ai Gorjului să se

alăture acţiunii conduse de Tudor Vladimirescu. Idealurile de libertate şi

dreptate ale lui Tudor din Vladimiri s-au regăsit din plin în inimiie şi

programele paşoptiştilor. La 1848 se implică în evenimentele istorice un alt

fiu al Gorjului - generalul Gheorghe Magheru. Originar din Bârzeiu de Gilort,

acesta primeşte în tabăra de la Râureni - Vâlcea mulţi locuitori ai Gorjului.

- 9 -

După 1848 se înregistrează oarecare înviorare economică prin

prezenţa producţiei manufacturiere. în 1888 se construieşte calea ferată ce

unea Târgu-Jiul de Bucureşti. Este perioada când reşedinţei judeţului i se aduc

îmbunătăţiri edilitare: se înfiinţează instituţii de învăţământ şi culturale, ia fiinţă

Oficiul telegrafic etc. în 1890 şi respectiv 1894, îşi deschid porţile, în

oraşul de pe Jiu, gimnaziul "Tudor Vladimirescu" şi Muzeul de istorie a

Gorjului.

De neuitat au rămas momentele bătăliei de la Târgu-Jiu din

octombrie 1916, când trupele române, conduse de generalul Ion Dragalina

şi animate de rezistenţa opusă de populaţia oraşului, au respins o puternică

ofensivă germană.

Nu este de mirare că tocmai de aici, din Hobiţa Gorjului, s-a ridicat

titanul sculpturii moderne, intrat de mult timp în galeria universală a marilor

sculptori din toate timpurile - Constantin Brâncuşi.

În încheiere se poate afirma că pământul Gorjului datorită poziţiei

geografice, climei şi bogăţiei reţelei hidrografice a fost locuit din cele mai

vechi timpuri şi aceste situri s-au păstrat intacte până în zilele noastre când

arheologii de la Muzeul Judeţean din Târgu-Jiu în colaborare cu specialişti

de la Muzeul Militar Central şi Universitatea din Craiova au scos şi scot la

iveală noi mărturii ale civilizaţiilor apuse.

- 10 -

2. SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR Istoria Gorjului a interesat cercetătorii şi oamenii de ştiinţă cu peste

un secol în urmă. în acest sens amintim pe Cezar Bolliac care în 1869 a

realizat o incursiune arheologică în Gorj, vizitând cu această ocazie

localităţile Arcani, Tismana şi Bumbeşti. Mai târziu, în al său ''Chestionar

arheologic", Al. Odobescu descoperă numeroase aşezări gorjene de interes

arheologic cum sunt: Vârţ-Rovinari. Glodeni, Polovragi, Socu-Bărbăteşti,

Căpreni, Stoina, Bumbeşti-Piţic, Novaci, Bengeşti ş.a.

La sfârşitul secolului al XlX-lea, arheologii Grigore Tocilescu şi

Pamfil Polonic au scos la suprafaţă vestigii arheologice incontestabile la:

BăIeşti, Schela, Brădiceni, Pinoasa-Vârţ, Săcelu, Slobozia-Gorj, Tg.-Jiu,

Şiacu-Slivileşti. însemnările acestora se află păstrate în manuscrise la

Academia Română.

Fondatorul Muzeului de istorifc gorjan - Al. Şlefulescu - alături de

Rola Piekarski şi Aurel Diaconovici au lărgit aria cercetătorilor la Te ieşti,

Căpreni, Padeş-Călugăreni, Glodeni. O parte din noile informaţii şi-au găsit

locul în lucrări publicate de Al. Şiefulescu: "Gorjul istoric şi pitoresc" (1904)

şi "istoria Târgu-Jiului" (1906).

Neobositul arheolog oltean C.S. Nicolăescu-Plopşor a realizat

investigaţii în "Peştera Muierilor" de la Baia de Fier a descoperit un bogat

material litic asociat su schelete de Ursus spelaeus şi unicat la vremea aceea în

sud-estul Europei, un craniu de "homo-sapiens fossilis" din

perioada .auriguaciană, unelte paleolitice.

În deceniul patru, prof, D. Berciu efectuează cercetări la

Vârţ-Rovinari şi pune în evidenţă sistemul de fortificaţii al unei cetăţi

geto-dacice care a supravieţuit în timpul războiului daco-roman din anii

101-102. Rezultatele cercetărilor au fost dezvoltate în "Arheologia

- 11 -

preistorică a Olteniei" apărută la Craiova în 1939.

În a doua jumătate a secolului nostru au fost reluate cercetările

arheologice la castrul roman de la Bumbeşti-Jiu (Grigore Florescu şi

continuate în perioada 1969-1980 de Expectatus Bujor de la Institutul de

Arheologie din Bucureşti şi Petre Gherghe. După anu! 1981 cercetările

arheologice au fost preluate de Cristian Vlădescu de la Muzeul Militar

Central din Bucureşti în colaborare cu Gh. Calotoiu şi V. Marinoiu de la

Muzeul Judeţean Gorj din Tg.-Jiu). Vestigiile romane de ia Cătunele, Săcelu

au fost cercetate de către D. Tudor, C. Petolescu, Cristian Vlădescu ca să

amintim doar câţiva dintre aceştia..

În ultimele două decenii aceste cerectări au fost continuate de Petre

Gherghe (Socu-Bărbăteşti, Turburea, Vârţ, Jupâneşti-Vierşani, Ţicleni,

Stoina-Păişani, Căpreni), Marin Cârciumaru (Peştera Cioarei-Boroşteni), Ion

Chicideanu (Şiacu-Slivileşti), Ion Chicideanu şi Petre Gherghe

(Padeş-Călugăreni), Floricel Marinescu (Polovragi), Venera Rădulescu

(Pfllqfta-Bârseşti).

12

3. REPERTORIUL INFORMAŢIILOR Şl DESCOPERIRILOR ARHEOLOGICE

În acest capitol am înscris informaţiile primite sau existente în presa

locală de-a lungul timpului, în monografiile localităţilor, în revistele de

specialitate, în manuscrise etc.

Pentru o mai uşoară regăsire a informaţiilor repertorierea se va faze

în ordine alfabetică a satelor.

Mai precizăm, din punct de vedere metodologic, că satele

menţionate vor fi însoţite şi de numele comunei de care aparţine, iar dacă pe

raza acestuia se cunosc mai multe puncte de interes arheologic acestea vor

primi o codificare după cum urmează:

8. Bărbăteşti (comuna Bărbăteşti)

8.1."La Cochinţu"

Începând cu via lui Gheorghe’Cochinţu, puţin mai spre răsărit, dealul

se numeşte "Dealul Cetăţii" şl prin apropierea lui trecea "Drumul jidovesc",

Aici s-au găsit monede republicane, unele din ele datate 134 Î.Hr.

8.2."Sub Coasta Mare" În livada de pruni a fostului CA.P., lângă casa lui Victor Gheban, au

fost descoperite trei monede republicane, azi dispărute.

8.3. Loc neprecizat s-au descoperit întâmplător patru topoare, trei securi

cu tortiţe, o secure fără tortiţă precum şi partea superioară a unei securi fără tortiţe.

Ele se găseau în colecţia Istrati-Capşa.

13

8.4. Socu În anul 1973 s-a descoperit întâmplător, într-o mică alunecare de

teren un tezaur compus din circa 5-6 tetradrahme emise de Insula Thasos.

1. Albeni (comuna Albeni) 1.1.Curtea lui Popovici Dumitru

Cu ocazia unor săpături făcute pentru turnarea unei fundaţii de casă,

locuitorul Popovici Dumitru a descoperit la adâncimea de 0,80 m, în curtea

casei sale, 2 mărgele dacice, confecţionate din pastă de sticlă, formă

rotundă, ornamentate fiecare cu câte nouă "ochiuri" de culoare albă şi

albastră. Diametrul: circa 2 cm.

Piesele au fost văzute, în anul 1977, în colecţia Şcolii generale din

comună.

2. Alimpeşti (comuna Alimpeşti) 2.1.Loc neprecizat

S-a cercetat o necropolă cu mai mulţi tumuli unde s-au descoperit

fragmente ceramice (de ia vase de tip borcan şi străchini cu buza trasă spre

interior), vârfuri de lance şi zăbale în stare fragmentară.

Această necropolă prezintă multe analogii cu cea de la Ferigile.

2.2.Dealul Măgura Pe dealul numit de localnici "Măgura" şi care are o înălţime de

aproximativ 180 m, în noiembrie 1968, profesorul Munteanu Damian a

recuperat în urma unor lucrări de terasare a dealului, bucăţi de chirpic cu urme de

nuiele şi numeroase fragmente ceramice, care aparţin secolelor III-II Î.Hr. După

inventarul descoperit putem deduce că brăzdarul de plug distrusese de fapt o

locuinţă de tip semibordei.

14

3. Arcani (comuna Arcani) 3.1. Loc neprecizat Aici a fost descoperit întâmplător, cu ani în urmă, un tezaur compus

din circa 5-6 monede dacice, care cronologic aparţineau secolelor III-II

î.e.n.

3.2. La şcoală Cu mulţi ani în urmă, pe dreapta râului Jaleş, la circa 450 m

nord-vest de Şcoala generală, au fost intensificate resturile unor ziduri vechi

precum şi "morminţii dacilor", cum îi zic locuitorii satului, locului unde s-au

descoperit oase umane şi care este în imediata apropiere a zidăriei identificate.

3.3. Loc neprecizat În comuna Arcani, C. Bolliac menţionează "urme de castru din care

se mai văd turnuri pătrate şi drum roman aşternut cu pietre". Din castru a

provenit un capitel sculptat din piatră păstrat la şcoala din Câmpofeni. Urme

de cărămizi şi ţigle romane semnala luliu Moisil. în locui denumit de localnici

"Jelesele", în iulie 1979 s-au depistat cuie romane şi ceramică.

4. Aninoasa (comuna Aninoasa) 4.1 Cornişani - Cu mulţi ani în urmă aici a fost descoperit un tezaur de monede dacice ce număra peste 100 bucăţi, Ele aveau forma scyphată (convex-concavă) ca în generai toate monedele dacice.Pe Av,, aveau capul lui Zeus mult stilizat, în profil spre dreapta, iar pe Rv., "calul cu bot de raţă", aceasta constituind o particularitate a monedelor descoperite aici.Cronologic aparţineau secolelor lll-ll Î.Hr. şi sunt azi cunoscute sub numele de monede de tipul Aninoasa Dobreşti.

15

5. Baia de Fier (comuna Baia de Fier) 5.1. La mină

În munţii învecinaţi Cătălinului, în Peştera lui Decebal, se văd urme

de exploatare a fierului, care datează din epoca dacică.

5.2. Peştera Muierilor În frumoasele chei ale râului Galbenul, au fost descoperite mai multe

peşteri. Dintre acestea cea mai interesantă din punct de vedere turistic,

speologic şi arheologic rămâne Peştera Muierilor.

Aici au fost descoperite bogate urme de locuire care încep cu

paleoliticul mijlociu şi merg până la epoca feudală.

în Peştera Muierilor au fost realizate primele cercetări încă din 1897.

în 1929, Plopşor a cercetat din nou Peştera Muierilor. -S-au găsit obiecte

lucrate din silex şi obsidiană. Forma şi tehnica acestora se aseamănă cu

cele ale obiectelor musteriene descoperite la Ohaba - Ponor (jud. Hunedoara). Au

mai fost descoperite oase de ursus spaeleus, mai multe

burine şi gratoare.

Cercetările efectuate au dovedit să Peştera a fost locuită încă din

primele momente ale apariţiei umanităţii. Tot aici au fost identificate picturi

rupestre ca manifestări ale vieţii spirituale preistorice.

5.3. Peştera Pârcălabului Aflată în apropierea Peşterii Muierilor, a constituit un interes deosebit

pentru cercetători ca C.S. Nicolăescu-Plopşor, I. Moisil, D. Berciu.

Explorările au scos la iveală fragmente ceramice (atribuite eneoliticului).

Asemănarea cu inventarul de tip Sălcuţa IV identificat la Peştera Muierilor,

demonstrează evoluţia societăţii umane în spaţiul gorjan.

Pe stâncile de aici şi ale altor grote din regiune au fost descoperite

desene rupestre, manifestări ale vieţii spirituale intense din epoca neolitică.

16

6. Bălăneşti (comuna Bălăneşti) 6.1. Loc neprecizat

Pe raza satului Glodeni s-au descoperit monede dacice şi o masă

rotundă de lut, cu picioare.

6.2.Glodeni În acest sat, Al. Ştefulescu a văzut urme de castru şi a găsit

fragmente de tigulae cu scriere cursivă. în aceeaşi zonă, în satul Ohaba,

învăţătorul I. Păsătoiu a descoperit statueta zeiţei Minerva, care se află în muzeul din

Tg.-Jiu. Este o statuetă din bronz, după model elinistic în

punctul Glămeie, la 2 km N/E de satul Glodeni, în urma unei periecheze din

iulie 1979, au fost descoperite fragmente ceramice provinciale romane.

6.3.Lazuri Lângă poligon, în punctul numit "Lazuri" sau "Peste Lazuri", se văd

resturile unor locuinţe, care, din lipsă de material ceramic, sau alte elemente

de datare, ipotetic, pot fi atribuite civilizaţiei dacice.

6.4.Petroasa (Pietroasa) După ce treci podul Amaradiei lângă comuna Bălăneşti, se găsesc

"bordeiele dacilor".

7.Băleşti (comuna Băieşti) 7.1.Loc neprecizat

În 1930 s-au găsit un tezaur cu 350 monede de argint de la

Vespasianus la Gordianus al lli-lea şi se păstrează la IAB. Ultima piesă este

din anul 244. Colonelul Marin Istrate, în 1911, a găsit mai multe catarame şi

cuie de fier.

17

7.2.Corneşti

S-a descoperit întâmplător un mormânt de incineraţie celtic. Pe lângă

armele ce erau de factură celtică s-au găsit două fragmente de umbo de fier

de la un scut (diametrul piesei pare a fi de 0,114 m) şi un cuţit dacic, (sica)

îndoit ritual, cu vârful rupt (lungimea actuală 0,28 m). Mânerul are trei găuri

pentru fixarea plăselelor.

Cronologic, inventarul mormântului a fost atribuit secolelor II-I Î.Hr.

8.Bărbăteşti (comuna Bărbăteşti) 8.1."La Cochinţu"

Începând cu via lui Gheorghe Cochinţu, puţin mai spre răsărit, dealul

se numeşte "Dealul Cetăţii" şi prin apropierea lui trecea "Drumul jidovesc".

Aici s-au găsit monede republicane, unele din ele datate 134 Î.Hr.

Monedele au fost văzute de P. Gherghe, în anul 1975, în colecţia

învăţătorului ion Cumpănaşu, domiciliat în comuna Bărbăteşti. Decedat.

8.2."Sub Coasta Mare" În livada de pruni a fostului CA.P., lângă casa lui Victor Gheban, au

fost descoperite trei monede republicane. Azi dispărute.

Informaţie primită de la învăţătorul Ion Cumpănaşu, 1975.

8.3.Loc neprecizat S-au descoperit întâmplător patru topoare, trei securi cu tortiţe, o

secure fără tortiţă precum şi partea superioară a unei securi fără tortiţe. Ele

se găseau în colecţia Istrati-Capşa.

8.4.Socu În anul 1973 s-a descoperit întâmplător, într-o mică alunecare de

teren un tezaur compus din circa 5-6 tetradrahme emise de Insula Thasos.

18

O monedă, din acest tezaur, a fost recuperată de prof. Suditu Petroniu, din

comuna Bărbăteşti, satul Socu, care a avut amabilitatea să o ofere spre

studiu dlui P. Gherghe. în anul 1980 aceasta a fost achiziţionată, pentru

M.J.G. din Târgu-Jiu. Pe Av. avea capul zeului Dionysos încununat în foi

iederă şi cu flori, iar pe Rv. pe Heracles, stând în picioare, rezemat în

măciucă. O legendă greacă înconjoară pe trei părţi figura eroului.

8.5. Loc neprecizat La graniţa dintre satele Socu şi Bărbăteşti "se afla un fel de cetate

veche făcută de pământ. Interiorul ei cam de 100 m.l., adică patrată. Dealul

are formă ţuguiată şi o înălţime de circa 160 m, iar circumferinţa lui la poale

este de 200 m".

9.Bâltenii (oraşul Bâlteni) 9.1.Loc neprecizat

Au fost descoperite întâmplător fragmente de ceramică cenuşie,

zgrunţuroasă, de la farfurii, castroane, capace de oale. Acestea aparţin

secolului V d.Hr. şi demonstrează continuitatea daco-romană.

9.2.Cocoreni La sediul fostului C.A.P., cu ocazia săpării unui bordei de gheaţă, la

adâncimea de 1,50 m au fost găsite fragmente ceramice, care proveneau de

la vase de factură dacică.

Material văzut :de P. Gherghe, în 1978, la Şcoala Generală

Cocoreni.

9.3. Loc neprecizat Pe partea stângă a râului Jiu, se pare că a fost un drum dacic care

pleca de la Sarmizegetusa, cobora pe malul drept al Jiului, până la lezureni,

unde traversa pe partea stângă şi ajungea până la Castranova (Dolj).

19

10.Bârseşti (comuna Bârseşti) 10.1.Polata

Localitatea este situată pe malul stâng al râului Şuşiţa, la 4 km

nord-vest de Tg.-Jiu.

Ruinele medievale aflate în punctul "Câmpul lui Pătru" din localitatea Poiata

sunt amintite la sfârşitul secolului trecut de Grigore Tocilescu, luliu

Moisil şi Alex. Ştefulescu.

Aceste considerente, ca şi urmele de zidărie sesizate la suprafaţa

solului cu ocazia periechezei din primăvara anului 1980, au determinat

deschiderea şantierului arheologic de la Poiata. Săpăturile au fost

continuate în anii 1981-1985 şi 1987 şi au presupus studii pe trei sectoare.

În sectorul unu a fost dezvelită fundaţia de piatră a unei locuinţe cu

beci de plan dreptunghiular notat "A". Fundaţia este realizată din piatră de

râu, de dimensiuni mijlocii (40-50 cm), legată cu mortar de culoare

alb-gălbuie, având în compoziţie nisip cu granulaţie mare şi var. Şanţul de

fundaţie săpat perfect vertical a fost apoi căptuşit cu bolnavii temeliei.

Zidurile pivniţei, având o grosime de 0,80 m, s-au păstrat pe o înălţime ce

variază între 2,30 m şi 2,60 m. Dispuse la distanţe egale una de alta,

respectiv 3,50 m, au fost găsite, o râşniţă de mână cu diametrul de 1,07 m şi

un fragment de piatră de moară cu raza de 0,48 m. Aceste elemente, fixate

în solul viu, pe axa longitudinală a încăperii, foloseau probabil în construcţie,

la susţinerea unor stâlpi de lemn sau zidărie, pentru planşeul orizontal.

Cu ocazia dezvelirii zidurilor de NV, NE şi SE a apărut un pavaj din

pietre de râu, amenajat în firul zidurilor de NE şi SE şi păstrat pe o lăţime de

2 m.

20

În secţiunea IV trasată pe zidul NV, pe o lungime de 8 m de zid, între

adâncimile de 0,36 şi 0,80 m apărut un strat masiv de moloz constând din

cărămizi romane şi feudale, mortar, bolovani, cuie provenite de la

dezafectarea locuinţei. S-a constatat folosirea ţiglelor, a olanelor şi a

fragmentelor de "tegulae mammatae", materiale aduse, probabil, de la o

constructie romană din vecinătate.

În aceeaşi secţiune s-a aflat un dinar de argint din anul 1569,

emisiunea pentru Ungaria de la Maximilian al II-lea. Moneda fiind găsită în stratul

de moloz, constituie un indiciu că funcţionarea construcţiei se plasează în a doua

jumătate a secolului al XVI-lea.

Cercetările de suprafaţă ca şi sondajele din anii 1980 şi 1981 au

stabilit existenţa la Poiata a cel puţin încă patru construcţii cu temelie din

piatră de râu, legată cu mortar.

În sectorul doi la 50 m de zidul sud-estic al locuinţei feudale "A" a

fost cercetată o nouă construcţie "B" distrusă în mare parte de lucrările

agricole. Au fost dezvelite două ziduri.

În sectorul trei, la 275 m sud-vest de locuinţa "A" au fost reperate

urmele unei alte construcţii de zid, constituind şi limita în această direcţie a

zonei construite.

Orientat nord-sud, a fost descoperit zidul "L", format din bolovani de

dimensiuni mijlocii, legaţi cu mortar. Zidul, cu o lăţime medie de 0,80 m, a

fost sesizat pe o lungime de 7 m, fiind distrus spre N cu ocazia unor lucrări

pentru nivelarea solului. La capătul sudic a fost reperat un colţ al acestui zid,

orientat spre est. Materialul recoltat, aparţinând în cea mai mare parte

locuinţei feudale "A", se caracterizează prin diversitate şi bogăţia ceramicii

uzuale şi decorative, fragmentară şi neîntregibilă.

Ceramica uzuală este lucrată la roată din pastă omogenă, arsă oxidant sau

semioxidant.

21

Au fost identificate mai multe tipuri de buze aparţinând oalelor-borcan,

fragmente de vase de provizii sau de pahare cu picior inelar. Oalele-borcan sunt

decorate cu incizii orizontale aplicate izolat sau în registru pe umerii vaselor, mai rar

pe buze. Ceramica decorativă,destul de numeroasă şi diversă ca motive ornamentale,

provine de la prăbuşirea unei sobe de la parterul construcţiei. Se remarcă cahlele cu

corp tronconic şi gura pătrată, cele cu motive decorative vegetale, geometrice sau

figurative, reprezentând două personaje despărţite de o cruce.Smalţul se prezintă cu

diverse nuanţe de verde brun şi galben. Au mai fost găsite şi obiecte de metal: un

fragment de cheie, unul de zăbală, o limbă de curea,două catarame, două aplice

pentru uşă, diverse lame metalice, mai multe piroane şi cuie.

Materialul ceramic aparţine tipologic secolelor XV şi XVI, cu unele

analogii în ceramica descoperită Ia Coconi (Călăraşi) şi Vodiţa (Mehedinţi).

Elementele oferite de şantierul de la Poiata pun în evidenţă unele

construcţii de ziduri cu pivniţe, precum şi a materialelor ceramice, mai ales a

celor decorative, dovedind existenţa unor curţi feudale, în care confortul şi

soliditatea unor locuinţe de piatră se împletesc cu gustul pentru decoraţia

interioară. Cercetările de la Poiata au reliefat rolul politic şi cultural pe care îl

are această localitate în istoria medievală gorjană.

11.Becherii 11.1.Loc neprecizat

La circa 2 km de satul Becheni, în direcţia Alimpeşti, au fost

identificate resturile unui drum dacic care traversează drumul judeţean nr.

678 A, Alimpeşti - Tg. Logreşti, la km 24.

Drumul vine de la Sucidava, urcă pe Valea Oltului, continuă pe

Dealul Muierii, traversează şi intersectează diferite sate până ajunge la

Sarmizegetusa.

22

12.Bengeşti 12.1.Loc neprecizat La adâncimea de 1 m, au fost găsite, întâmplător, mai multe fragmente ceramice aparţinând civilizaţiei dacice. Informator: Gugu Gh., prof. istorie, Bengeşti, 1977. 13.Borăscu (comuna Borăscu) 13.1.Menţii din Dos

În acest sat, pe valea Cioclovinei, se află ruine de zidării, fragmente

ceramice şi pietre cioplite ce aparţin epocii romane.

13.2."Valea Popii" La Şcoala Generală din Borăscu se găsesc fragmente ceramice, descoperite întâmplător, în punctul numit de localnici "Valea Popii". Ele provin de la mai multe vase care aparţin civilizaţiei dacice.

14.Boroşteni (comuna Boroşteni) 14.1.Peştera Cioarei

Primele materiale certe - de pe cuprinsul jud. Gorj - aparţinând

neoliticului timpuriu sunt cele descoperite cu prilejul săpăturilor efectuate de

C.S. Nicolăescu-Plopşor şi Corneliu N. Mateescu în Peştera Cioarei din N-V

judeţului.

În suprafaţa sondată în 1954, la adâncimea cuprinsă între 0,20-0,40

m, s-au descoperit mai multe fragmente ceramice din epoca neolitică. O

parte din ele proveneau din vase modelate cu mâna executate din pastă

amestecată cu multă pleavă. în raportul publicat sunt menţionate câteva

fragmente dintr-un picior de vas caracteristic culturii Starcevo - Criş.

14.2.Biserica Dacilor Pe drumul judeţean Tg.-Jiu - Filiaşi, pe raza satului Broşteni, în dreptul căminului cultural şi fostului sediu C.A.P., se face o vale ia stânga, care duce spre "Biserica Dacilor" sau cum i se mai spune "La Cetate". De aici se pot aduna fragmente ceramice de epocă Latenă,unele existente chiar la suprafaţa solului.

23

15.Bumbeşti - Jiu (oraşul Bumbeşti - Jiu) 15.1.Gară Pe harta descoperirilor arheologice de epocă romană din jud. Gorj,localitatea Bumbeşti-Jiu se detaşează ca una din cele mai importante;complexul de fortificaţii romane de aici cuprinde castrul de pământ de la Pleşa (Porceni) - pe malul drept al Jiului, castrul de pământ de la Vârtop şi castrul cu zid de piatră de lângă sora de la Bumbeşti-Jiu.Gruparea celor 3 castre în această zonă avea scopul de a apăra şi asigura defileul Jiului şi de a supraveghea populaţia dacică supusă.Cercetările arheologice au fost începute în 1897 de Br. Tocilescu Şi Pamfil Polonic, apoi continuate, în 1937, de C.S. Nicolăescu-Plopşor şi în 1955 de Gr. Florescu. Din 1968 acestea au fost efectuate sistematic de echipa de cercetători a Muzeului Judeţean. Castrul de la Bumbeşti a fost construit în anul 201 d.Hr. pe locul vechiului castru de pământ. Actualmente este distrus de apele Jiului mai mult de jumătate. Se mai păstrează doar latura de est în întregime şi 3/4 din cea de sud. La colţurile rotunde ale castrului se găseşte câte un turn de formă trapezoidală, în interior cu ziduri groase de 0,80 m şi câte o cameră. Porţile păstrate sunt flancate de două turnuri mult alungite.În ruinele pretoriului, aflat la o distanţă de 50 m faţă de poarta sudică, Gr. Tocilescu a găsit multe piese de bronz, resturi de statui, vase de metal. În ruinele pretoriului, aflat la o distanţă de 50 m faţă de poarta sudică, Gr. Tocilescu a găsit multe piese de bronz, resturi de statui, vase de metal şi o inscripţie dedicată împăratului Caracalla. S-au mai dezvelit în castru şi două clădiri cu câte trei camere. Aşezarea civilă dezvoltată în jurul castrului păstrează numeroase temelii de locuinţe, ateliere de fierărie, cuptoare de ars ceramica etc. Unele clădiri aveau instalaţii de băi şi hypocaustum.Castrul a fost ridicat de Cohors l-a "Cypria" şi de un detaşament din Legiunea a V-a Macedonica, ale căror ştampile se află pe cărămizi.După 201, în castru staţiona Cohors I Aurelia Brittonun Millitaria Antonimiona. Aceasta întăreşte cu zid de piatră valul castrului deteriorat. La 50 m sud de castru a fost descoperită o întreagă instalaţie termală. Prezenţa în apropierea castrului, atât a thermelor dar mai ales a numeroaselor locuinţe, impune cuprinderea fortificaţiei în ansamblul civic roman şi atestă Importanţa pe care aceasta a avut-o în epocă. Fenomenul de continuitate daco-romană este atestat pe lângă alte materiale arheologice şi de opaiţul creştin. Acesta are corpul rotund, discul lung şi este decorat în centru cu două cercuri concentricebine reprezentate şi cu o cruce în relief.

24

15.2."La cetate" Cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în dreptul km 82, al şoselei Naţionale Târgu-Jiu - Petroşani, pe malul stâng al Jiului unde se găseşte un castru de piatră şi o aşezare civilă romană, au fost scoase la iveală, cu ocazia cercetărilor arheologice, pe lângă numeroase materiale arheologice de epocă romană (ceramică, cărămizi, monede, temelii de locuinţe, therme, atelier de fierărie, cuptor de olar etc.) şi fragmente ceramice de epocă dacică. Aceste materiale au fost găsite într-un nivel de cultură anterior celui roman, dovedind că, înainte de sosirea romanilor, acolo a fost o aşezare dacică. 15.3. Curtişoara În dreptul satului Curtişoara, pe malul stâng al Jiului se presupune că ar fi fost, în antichitate un sat."Locuitorii primitivi ai acestui cătun... se zice că ar fi fost daci...". 15.4. Pleşa (Porceni) Pe malul drept al Jiului la 1000 m nord-vest de castrul de la Vârtop,se află castrul de la Pleşa. Edificat din pământ, avea dimensiunile 236x156 m, val de 10 m şi înălţimea de 2-2,5 m.Primele cercetări le-a făcut P. Polonic apoi, în 1979,specialiştii Muzeului Judeţean şi ai Institutului de Arheologie. La fel ca în alte situaţii,fortificaţia şi-a aflat locul chiar pe o veche aşezare geto-dacică. Chirpiciul cu nuiele şi fragmentele ceramice specifice sunt concludente. Acestea sunt prezente şi în exteriorul castrul ui şi provin de la vase-borcan, străchini,castroane. Acest castru, din punct de vedere strategic, avea menirea să apere drumul ce urca pe pârâul Porcului până la pasul Vâlcan iar de aici mai departe, prin depresiunea Petroşani, spre Sarmizegetusa Regia. Acolo, la Jigorul Mare, Vârful lui Pătru şi pe Comărnicel au fost identificate alte castre de pământ menite a strânge ca într-un cleşte dinspre răsărit şi sud capitala provinciei. 15.5. Vârtop Pe şoseaua Târgu-Jiu - Petroşani, în dreptul km 83, în apropiere de celelalte două castre din perimetrul comunei Bumbeşti-Jiu, se află fortificaţia de la Vârtop. Cercetat de E. Bujor din 1956, castrul se mai păstrează doar parţial: laturile de vest, nord şi sud câteva porţiuni, latura de est şi o parte infimă din centru. Alăturide resturi de mortar, ceramică şi ziduri din piatră, au fost descoperite şi două monede de bronz oxidate (găsite în porţiunea nordică) şi încă una din acelaşi metal de la Faustina Senior (105-141) (lângă zidul din partea de vest). Cele trei monede oferă informaţii cu privire la perioada de activitate a castrului care avea menirea să asigure controlul în defileul Jiului.

25

16.Bumbeşti-PIţic (comuna Bumbeşti-Piţic) 16.1.Ponoare De pe "Dealul Muierii" drumul dacic continuă până în satul Ponoarele, apoi prin pădurea din marginea de nord a satului, traversează drumul naţional nr. 67Râmnicu-Vâlcea - Tg.-Jiu la km 130. 17.Căpreni 17.1.Piscul cetăţii (Dealul cetăţii) Pe Dealul numit de localnici "Piscul Cetăţii" aflat în partea de nord-vest a comunei, cu mulţi ani în urmă, oamenii au identificat urmele unei cetăţi dacice cu val de pământ şi ziduri de cărămidă. Lângă cetate se găseşte un loc de refugiu şi trei izvoare cu apă potabilă. 17.2. La Cornet În 1939 a fost descoperit întâmplător, lângă târg, sau puţin mai înainte de biserică, pe partea dreaptă, un tezaur monetar compus din 128 denari republicani. El a fost republicat în 1940 de O. Iliescu care consideră că îngroparea sa s-a făcut după anul 581 e.n. Cele mai multe monezi datează din anii 268-75 î.e.n. Printre cele 123 bucăţi a fost identificată şi o drahmă de tip Dyrahium. Între timp, din acest tezaur, au mai fost recuperate 20 de monede. Printre acestea a fost identificată încă o monedă emisă de oraşul Dyrrhachium. Deci, tezaurul însumează acum 148 monede dintre care două au fost emise, aşa cum am spus, de oraşul Dyrrhachium. 17.3.La târg De la Şcoala generală Căpreni, puţin mai spre apus, aproape de locul unde s-a descoperit tezaurul monetar roman, s-a găsit un bordei dacic. Actualmente nu se mai observă nimic. 17.4.Loc neprecizat Pe teritoriul comunei cu mulţi ani în urmă, a fost descoperit un depozit de coase dacice. 17.5.Dealul Băceştilor La 5-6 km de cetatea din Căpreni, pe Dealul Băceştilor s-a găsit întâmplător o bucată dintr-o vatră de foc cu gardină.

26

17.6. Cornet În satul Cornet s-a descoperit în 1938, un tezaur compus din 61 de denari republicani. Monedele datează din perioada 240-75 î.Hr.în punctul "Padina Tătarului", cu ocazia periechezei din 1978, s-a descoperit multă ceramică romană. Acest punct se află la 1 km nord-vest de Şcoala generală a satului, pe o terasă a unui râu.

18.Cătunele (comuna Cătunele) 18.1.Pârâu Chivădarul În satul Valea Perilor, pe tăpşanul format de vărsarea pârâului Chivădarul, în râul Motru, cu ocazia săpăturilor sistematice efectuate în aşezarea romană şi castru, s-a constatat că acestea erau amplasate pe oaşezare dacică, nefortificată. 18.2.Valea Perilor În această localitate au fost executate lucrări începând din 1973. Castrul de pământ se află lângă şoseaua naţională dintre oraşele Motru şi Baia de Aramă, având la sud-est pârâul Chivădarul iar la sud-vest albia râului Motru. Este de formă dreptunghiulară, având colţurile rotunjite. Are o lungime de 156 m şi lăţimea de 114 m. Investigaţiile realizate în partea de răsărit a incintei au relevat că aceasta este sub forma unui val de pământ argilos, la suprafaţă de culoare galbenă, puternic compact. De la aproximativ 0,25 m adâncime au fost scoase Ia iveală fragmente ceramice romane roşii, realizate dintr-o pastă fină, bine arsă. Alături de aceasta, a fost descoperită o ceramică de culoare brun-gălbuie,lucrată cu mâna, având în compoziţie nisipul ca degresant, iar în exterior barbotină. Tot aici au putut fi studiate "via regularis" (ca un pavaj din pietre de râu de mărime mijlocie), şanţul de apărare. În afara incintei s-au descoperit fragmente de tuburi de încălzire,tuburi de aducţiune a apei şi bucăţi de mortar. Sunt, evident, urmele thermelor soldaţilor, alimentate cu apă din pâraiele vecine şi înconjurate de trotuar de piatră. În apropiere de "porta pretoria", au fost scoase ia iveală fragmente de "terra sigillata" (de bună calitate şi de culoare roşu-aprins) decorate cu motivul brăduţului, o practică specific geto-dacă. Aspectul ilustrează convieţuirea şi influenţa reciprocă a celor două civilizaţii. În mod distinct,alături de ceramica romană, în perimetrul şi imediata vecinătate a castrului, apare ceramica dacică. Aceasta este de culoare cenuşiu-vânătă, lucrată din pastă fină, decorată prin reţele de linii lustruite. Ceramica romană cuprinde recipiente de dimensiuni mari cu pereţii groşi şi marginea evazată. S-au mai descoperit tuburi de lut ce duceau la"hypocaustum", obiecte diverse de metal (chei de fier,balamale, vârfuri de lănci, covoare, piroane), monede (sec. III).

27

Drumul ce lega castrul de oraşul Drobeta ocolea dealul lui Bojărăscu, ajungea până la castrul de la Pinoasa (astăzi dispărut ca urmare a exploatărilor carbonifere). Scopul ridicării castrului de la Cătunele era acela de a supraveghea regiunea muntoasă şi deluroasă de pe valea Motrului, locuită de o numeroasă populaţie geto-dacică. Se apreciază că a fost ridicat în prima jumătate a sec. II d.Hr. peste o aşezare dacică, mult mai veche (aşa cum reiese din vestigiile geto-dacice, îndeosebi ceramice, descoperite în acel spaţiu). Reiese că băştinaşii n-au fost alungaţi ci au convieţuit alături de soldaţi şi colonişti. Ridicat în perioada fierbinte, a războaielor de cucerire a dacilor, castrul este unul dintre cele mai mari edificate în Dacia, având capacitatea de a adăposti numeroase trupe. După 106, poza a fost asigurată de o garnizoană de la care s-a păstrat un "signum militarae" în formă de mână din bronz ce purta "Victoria" pe vârful degetelor.întinsă pe o suprafaţă de peste 20 ha. aşezarea civilă păstrează construcţii de locuinţe, multă ceramică dacă de culoare cenuşie, fragmente ceramice de epocă romană. Se pare că în timpul lui Aurelianus, în noul context politic ivit, castrul încetează a mai fi locuit. 19.Câlnic (comuna Câlnic) 19.1.Loc neprecizat Pe malul stâng al râului Tismana cu mulţi ani în urmă se vedeau urmele unui drum de piatră care trecea prin Stejerei, Pinoasa şi ducea la Cerneţi (Mehedinţi). Actualmente nu se mai observă. 19.2.Pinoasa Castrul descoperit la Pinoasa, în apropierea Termocentralei Rogojelu, este menţionat în literatura de specialitate ca aparţinând fie localitătii Pinoasa, fie localităţilor Rovinari sau Vârţ. Primele cercetări au fost făcute de C.S. Nicolăescu-Plopşor şi D. Tudor. Aflat la 500 m nord-vest de Termocentrală, pe malul stâng al râului Tismana, aproape de confluenţa cu Jaleşul, castrul avea rolul de a menţine ordinea în zona deluroasă a Gorjului, unde se afla o intensă populaţie geto-dacică recent supusă. Totodată se crea posibilitatea de a se controla drumul roman Drobeta-Puţinei-Cătunele-Pinoasa-Bumbeşti-Jiu spre Sarmizegetusa. 20.Cloşani (comuna Cloşani) 20.1Cloşani În literatura de specialitate mai veche este semnalată (fără amănunte) descoperirea din această parte de nord-vest a judeţului a unor materiale ce aparţin, cu probabilitate, culturii Sălcuţa.

28

21.Crasna (comuna Crasna) 21.1.Loc neprecizat Pe raza satului Buzeşti, cu ani în urmă, s-a descoperit un tezaur monetar compus din trei piese, din vremea lui Filip al II-lea. Actualmente dispărute. 22.Creţeşti 22.1.Curteana În punctul numit "Geminele", la baza unui promontoriu unde curgea apa unui pârâiaş, au fost descoperite obiecte neolitice care constau în topoare de piatră de tip calapod şi securi din piatră. 23.Dănciuleşti (comuna Dănciuleşti) 23.1.Hălăngeşti Drumul dacic ce lega Sucidava de Sarmizegetusa trece şi pe lângă satele Hălăngeşti, Rădineşti şi Obârşia de pe raza comunei Dănciuleşti. Dealul pe care este identificat drumul este cunoscut, ‘în partea locului, sub numele de "Dealul Muierii". 24.Dăneşti (comuna Dăneşti) 24.1.Dăneşti În 1988 s-a descoperit un tezaur roman alcătuit din aproximativ 200 monede. Se păstrează la Muzeul Judeţean din Tg.-Jiu. 25.Drăguţeşti (comuna Drăguţeşti) 25.1.Drăguţeşti În 1972 s-a descoperit întâmplător un depozit de seceri şi topoare. Acesta are o semnificaţie aparte, fiind singurul de acest gen din epoca bronzului descoperit în Oltenia. Topoarele prezintă câteva caracteristici: corp alungit, tăiş drept iar de la bordura îngroşată a găurii de înmănuşare porneşte o tortiţă mică, deasupra căreia este vizibil unul din cioturile de turnare. Al doilea ciot de turnare se află ia partea superioară a bordurii, în regiunea opusă torţii. în secţiune, gaura de înmănuşare este ovală. Feţele laterale sunt ornamentate printr-un trapez reliefat având limita superioară la nivelul bază al tortiţei. Pentru turnarea celor trei topoare de tip "celt", au fost utilizate două tipare bivalve. Alături de topoare au fost descoperite şi patru seceri cu mânerul în formă de cârlig.

29

Au spinarea lamei uşor arcuită şi muchia îngroşată. Pe lame, în lungul lor de la un capăt la altul s-au realizat prin ciocăni re caneluri paralele, a căror margini mari ridicate văluresc suprafaţa pieselor, asemenea unor false nervuri. Tăişurile au fost ascuţite prin batere, având urme clare de utilizare. Cele trei topoare de bronz de tip "celt" aparţin tipologic aşa numitei variante răsăritene a topoarelor de bronz a "celtului" de tip transilvănean, a cărei evoluţie începe în perioada Reinecke B2 D. Forma "celturilor" de la Drăguţeşti dar mai ales tipul de ornament reprezintă caracteristicile unei subvariante a grupei C3. Particularităţile subvariantei Drăguţeşti se deosebesc de tipul C3 prin faptul că ornamentul trapezoidal înlocuieşte arca. Ipoteza existenţei în zona gorjană a Olteniei a unei noi variante a "celtului" de tip transilvănean, realizarea unui atelier metalurgic local este susţinută de descoperire mai veche făcută la Logreşti-Moşteni, Gorj - a unui depozit compus din trei tipare pentru turnat topoare "celt’’, având forme mai apropiate faţă de topoarele de la Drăguţeşti. Secerile de la Drăguţeşti reprezintă o subvariantă a secerilor cu mânerele în formă de cârlig. Piese asemănătoare au fost identificate la Drajna de Jos (PH), Moşna (VS), Băleni (GL). Majoritatea secerilor cu mânerul în formă de cârlig aparţinând subvariantei Drăguţeşti au în general două nervuri pe lamă. Doar în două cazuri - Drajna şi Drăguţeşti - numărul acestora este mai mare. Toate aceste descoperiri aparţin fazei finale a epocii bronzului. Din punct de vedere etno-cultural datarea depozitului, indică drept realizatori pe purtătorii culturii Verbicioara în ultima ei fază de evoluţie.

26.Fărcăşeşti (comuna Fărcăşeşti) 26.1.Loc neprecizat "Pe raza satului se află o silişte locuită din vechime ... de când cu dacii ... Tot pe această silişte se mai văd şi urmele unui drum. 26.2.Rogojelu S-a descoperit întâmplător cu mulţi ani în urmă, o monedă de tip Filip II, atribuită secolelor III-II î.Hr.

27.Gura Plaiului (comuna Gura Plaiului) În defileul Jiului, între pâraiele Porcul şi Vâjoaica la locul numit "Piatra Tăiată", Al. Ştefulescu semnala urma romane, iar Gr. Tocilescu, o inscripţie pe stâncă unde s-au mai distins literele R...Q.

30

28.Icneşti (comuna loneşti) 28.1.La Bordeie (Peri) în Valea Mare Cu ocazia unor lucrări agricole, pe teritoriul comunei au fost descoperite pe lângă alte materiale de interes arheologic şi, fragmente ceramice care după postă şi decor au putut fi atribuite, culturilor Coţofeni,Glina III şi civilizaţiei dacice. 29. Jupâneşti (comuna Jupâneşti) 29.1.Pârâu Boia La răsărit de Boia se află un loc numit "Silişte"... Aici se găsesc "hârburi din vase de lut". 29.2.Vierşani Pe locul lui Sârbu Constantin din satul Vierşani s-au realizat săpături ce au scos la iveală un bordei, mai multe locuinţe de suprafaţă cu un bogat inventar (unelte din piatră şi ceramică specifică culturii Verbicioara IV). A mai fost descoperit un topor de bronz, tip celt, cu gaura de înmănuşare ovală, având o bordură în relief de la care porneşte o tortiţă. Pe suprafeţele laterale sunt schiţate în partea superioară câte două triunghiuri. 29.3.Piscul Cerului În stânga Gilortului, pe raza satului Vierşani II, în spatele bisericii din sat este un deal care se numeşte "Piscul Cerului" şi care este apărat natural pe trei laturi şi oferă o bună vizibilitate pe Valea Gilortului. Dealul prezintă, şi la ora actuală, urme de te rasa re artificială. De pe platou, cât şi de pe terasele acestuia, s-au cules în anul 1978 de către P.Gherghe fragmente ceramice tipice pentru epoca dacică. 30.Leleşti (comuna Leleşti) 31.1. Valea Hula Pe această vale se crede că au locuit dacii şi că pe aici trecea şi un drum dacic ce ajungea la Sarmizegetusa. Actualmente, loc neidentificat. 31.2.Măru În punctul "Dealul Muierilor", ce are la E râul Olteţ, la V - valea Amaradiei şi în nord valea Gilortului, a fost menţionată pentru prima dată de prof. Teohari Antonescu (1896) o cetate traco-dacică. Ulterior, luliu Moisil şi D. Berciu vor analiza şi sonda obiectivul.

31

De formă circulară, cu diametrul de aproximativ 80 m, construcţia se află pe un mic platou. Ea se prezintă cu un val înalt de 1 m şi lat de 20 m, având o formă circulară, cu diametrul nord-sud de cca 40 m. Sistemul defensiv se compunea dintr-un "zid" de lemn, piatră (pe alocuri înlocuite cu blocuri masive de lut bine ars) şi lut bătătorit. în exterior şi interior exista un parament de blocuri de piatră şi câteva blocuri de rocă cristalină adusă din vale. Blocurile erau depuse în 1-2 rânduri, în funcţie de dimensiunile lor, formând un parament până la 40 cm grosime. Imediat în spatele acestor paramente era un "zid" de lemn bârnele erau dispuse atât longitudinal cât şi înfipte vertical. În secţiunea S2 din partea vestică, la suprafaţa valului s-a găsit o mare cantitate de chirpic şi fragmente de bucăţi de pământ ars, având forme paralelipipedice ca nişte cărămizi de mari dimensiuni, puternic arse. Aici erau doi paramenti din blocurile de gresie care mărgineau un emplacton din lut. Deasupra acestui strat gros era un altul de 30-50 cm de la partea de lut ars şi cenuşă. Cu aproximativ 40-50 cm în spatele paramentului exterior au fost surprinse în lut urmele unor pari groşi de 20 cm, ascuţit la capăt, care erau înfipţi oblic, constituind adevărate propte. În spatele paramentului interior, pe o lăţime de 1 m exista un fel de "pavaj" făcut din bucăţile sparte foarte mărunt, pus direct pe solul de călcare din momentul construirii acestuia. Cetatea a avut un caracter de refugiu. Locuinţele au putut fi identificate pe baza pământului mai cenuşiu şi pe baza unor fragmente de chirpic şi a câtorva fragmente ceramice. Inventarul incintei constă într-un fragment de la o cană cu toarta supraînăiţată (tipic culturiiVerbicioara), un mic vas de tip solniţă, ornament cu caneluri (tip culturii Vârtop); mici fragmente de torţi' supraînălţate şi pântece de vase cu brâu alveolar. Toate aceste descoperiri aparţin secolelor XIII-XI Î.Hr. (vasul solniţă) şi Xl-VII Î.Hr. (fragmente de vase).

32. Logreşti (comuna Logreşti) . 32.1.Loc neprecizat Prin satul Sârbeşti trece spre "Dealul Muierii” şi ajunge în satul Ponoarele (comuna Bumbeşti-Piţic) drumul dacic ce leagă Sucidava de Sarmizegetusa. 33.Padeş (comuna Padeş) 33.1.Călugăreni În punctul "La morminţi" a fost descoperită o staţiune preistorică în primăvara anului 1980 de către un colectiv de arheologi conduşi de Radu Popa, în cursul săpăturilor au fost identificate următoarele complexe arheologice: Locuinţa nr, 1 a apărut la 0,28 m şi se adânceşte în solul brun închis, aparţinând tipului de locuinţe bordei. Este orientată aproximativ E-V,are plan rectangular cu

32

colţurile rotunjite. în umplutură s-au găsit fragmente ceramice, pietre şi oase de animale. Groapa nr. 1 este reprezentată printr-o dungă de arsură prezentată de toate profilele secţiunii. Se găseşte parţial sub profilul de vest al secţiunii. Umplutura constă din pământ negru, pietriş trecut prin foc, bucăţi de zgură,cărbuni şi fragmente ceramice dintr-o pastă cărămizie, zgrunţuroasă provenită de la un vas-borcan. Groapa nr, 2 a apărut la -0,32 m. Umplutura constă din pământ negru, bucăţi de chirpic, cărbune, fragmente ceramice tip Vârtop şi Susani. Ceramica aparţinând nivelului de pietriş se împarte în două categorii din punct de vedere ai tehnicii de lucru şi anume, în categoria lucrată la roata de mână dintr-o pastă zgrunţuroasă, cu mult nisip, acoperită cu un strat fin de lut şi arsă la cărămiziu închis, de culoare neagră în spărtură şi categoria lucrată la roata rapidă dintr-o pastă de bună calitate, amestecată cu nisip fin, arsă foarte bine. Pentru prima categorie forma care s-a putut reconstitui este vasul-borcan cu umerii ridicaţi, cu gâtul scurt, lipsit de decor. Pentru categoria lucrată la roata rapidă forma reconstituită este oala-borcan cu umerii rotunjiţi şi marcaţi de un prag, cu gâtul relativ scurt şi marginea răsfrântă. Staţiunea arheologică de la Călugăreni cuprinde deci o locuire de tip Giina. Descoperiri de tip Glina au mai fost efectuate în perimetrul judeţului la Bengeşti-Ciocadia, Timişeni şi Rogojelu-mină. O altă locuire aparţinând culturii Verbicioara a fost demonstrată în descrierea de vase descoperite În complexele de la Călugăreni. Aceleiaşi culturi îi aparţin descoperirile gorjene de la Baia de Fier şi Ceplea-Broşteni.

34.Peştişani (comuna Peştişani)

34.1.Boroşteni În Peştera Cioarei, la nord-vest de Tg.-Jiu, s-a descoperit o locuire musteriană din paleoliticul târziu cu două nivele de locuire despărţite printr-un strat steril. Primii făuritori ai acestei culturi musteriene au apărut în peşteră la sfârşitul "interglaciarului Boroşteni". În peştera Cioarei - Boroşteni musterianul nivelului I începe locuirea într-u stadiu glaciar, hominizii continuând apoi să o locuiască după ameliorarea climei. în jumătatea superioară a primului strat musterian climatul înregistrează o ameliorare evidentă, dovadă urmele materiale descoperite. Ultima parte a locuirii se desfăşoară în plin climat al complexului interstadial "Mândru", Sedimentul cel mai vechi de aici aparţine interglaciarului Riss-Wurm. Mulţi ani, Institutul de Arheologie din Bucureşti în colaborare cu Muzeul judeţean Gorj au realizat cercetări arheologice la Boroşteni., unde s-au descoperit racloare, cuţite pentru jupuit din os, grătio-are, străpungătoare din os, vârfuri de săgeţi din os, răzuitoare şi unelte de silex pe care se observă locul de unde s-au desprins lamele.

33

Toate datează de acum 42000 de ani Î.Hr. Tot de aici provin patru boluri de piatră în care se află ocru roşu şi castaniu, dovadă a unui anumit ritual. In acelaşi context arheologic au mai fost găsite cranii de ursus spaeleus (două depuse ritual pe o vatră). În campania din 1986 s-au descoperit două figurine din os care aparţin paleoliticului superior, două cuţite din os şi trei cranii de ursus spaeieus. Datorită importantelor descoperiride la Peştera Cioarei -Boroşteni, acestea au intrat în literatura de specialitate sub denumirea de "interglaciarul Boroşteni" sau cultura Boroşteni. Aceasta deoarece pe această depunere a intergiaciarului a fost identificată o înfloritoare cultură a paleoliticului superior ce este considerată ca fiind una dintre cele mai vechi peşteri carpatice locuite din România. 34.2.Scaunul Turcului La locul numit "Scaunul Turcului", lângă "Conacul Brăiloaiei", din Boroşteni s-au găsit vestigii romane. De aici s-a scos o figurină de bronz databilă în secolul I-II d.Hr., depusă la M.N.A. 34.3.Brădiceni Gr, Tocilescu şi P, Polonic menţionează la Brădiceni urme romane -cărămizi şi monede. în 1886 s-a găsit, într-o caldare, un tezaur de monede din argint, dintre care 815 au fost trimise la M.N.A. Emisiunea acestora se extinde de la lulia Domna la Filip Arabul, în aprilie 1980 în urma uneiperiecheze la punctul "Beciuri" din acelaşi sat, s-au recoltat fragmente ceramice romane. 34.4. Frânceşti În 1935 s-a descoperit un tezaur de denari romani în locul "Seninul’’. 34.5.Gureni În locul numit "Ciocanul Ursului" s-au descoperit, în urma unei periecheze din aprilie 1980, fragmente ceramice romane.

35.Plopşoru (comuna Plopşoru) 35.1. Ceplea În satul Ceplea a fost descoperit material arheologic ce aparţine culturii Verbicioara IV. El se compune dintr-un văscior cu două torţi supraînălţate din pastă cărămizie bine aleasă de impurităţi, cu buza tăiată drept şi torţiîe rotunde. Un alt vas (restaurat) este din pastă compactă de culoare cenuşie, având ca ornamente sub buză triunghiuri mici incizate, iar pe pântec cercuri concentrice haşurate.

34

36.Polovragi 36.1.Muntele Padeş Au fost identificate două fortificaţii geto-dacice, care datează din secolele ll-l Î.Hr., o aşezare de tip DAVA, cu două niveluri de locuire în care se adăpostea la nevoie populaţia aşezării şi alături o ACROPOLĂ (Cetăţuia) care era locul de reşedinţă al căpeteniei. Dintre piesele descoperite, pe lângă ceramică, urme, în mod deosebit un dublu basorelief executat pe o plăcuţă dreptunghiulară de bronz (101x66 mm); reprezentând pe una din feţe un călăreţ, care poate fi socotit ca fiind o căpetenie geto-dacă. La poalele Muntelui Padeş, a fost descoperită şi o aşezare geto-dacică, nefortificată, din aceeaşi epocă cu cetatea.în aşezare a fost descoperit cu mulţi ani în urmă, un tezaur de monede din argint de tip "Janus", secolul II Î.Hr.

37.Poiana - Rovinari (oraşul Rovinari) 37.1.Loc neprecizat Cu ocazia unor arături, la Poiana, în anul 1948, au fost descoperite mai multe monede romane şi 28 piese de podoabă din argint, dacice: două coliere, 2 brăţări, 2 cercei, 12 ineie, 8 catarame de centură, 1 pandantiv şi o plăcuţă de formă dreptunghiulară. A mai fost descoperit şi un mormânt princiar dacic, incinerat. Dintre obiectele de metal au reţinut atenţia armura din zale şi coiful.

38.Poiana - Seciuri 38.1.Seciuri La răsărit de valea numită "Grindul Muierii" se zice că a fost "o tabără tătărască". 38.2.Dealul Şoimu Puţin mai la răsărit de "Dealul Şoimu", a fost o strajă veche şi o cetăţuie,Dealul Şoimu face parte din Dealul Muierii. Aici au fost descoperite arme şi monede diferite. Se pare că unele din acestea erau dacice.

39. Roşia de Amaradia 39.1.Uşile lui Traian (Porţile lui Traian)

35

Drumul dacic ce leagă Sucidava de Sarmizegetusa, vine din Rm.Vâlcea, intră pe teritoriul comunei Roşia de Amaradia şi taie în două "Dealul Mare", făcând un defileu de circa 30 m înălţime şi 50 m lungime.

39.2.Loc neprecizat Pe interiorul comunei Roşia de Amaradia au fost descoperite mai,multe piese monetare de diferite tipuri, aparţinând cronologc secolelor III-II,Î.Hr.

39.3.Loc neprecizat Pe raza comunei au fost descoperite întâmplător fragmente ceramice din prima şi a doua vârstă a fierului.

40.Runcu (comuna Runcu) 40.1.Dobriţa Pe teritoriul satului, cu ani în urmă, s-au descoperit întâmplător coase şi seceri dacice, asemănătoare cu cele descoperite la Runcu. Lungimea totală a coaselor, descoperite în cele două localităţi, variază de ia 102 cu până la 122 cm, iar lungimea tubului de înmănuşare este de circa 18 cm şi are un diametru maxim de 4,2 până la 4,4 cm. Cronologic, coasele descoperite pe teritoriul comunei Runcu, considerăm că aparţin sec. I e.n.. Ca format sunt asemănătoare cu ceie descoperite la Runcu.

40.2.Morminţi Cercetările arheologice întreprinse la Runcu au demonstrate continuitatea de locuire începând cu epoca neolitică (în punctul "Morminţi") şi continuând cu perioada geto-dacă (coase cu peduncul). Cercetările arheologice de epocă medievală au constat în dezvelirea a 5 morminte creştine în punctul "La captare" (secolul XIV). în apropierea acestora, spre sud-vest, s-au descoperit zidurile unei construcţii din secolele XV-XVI, care se pun în legătură cu Dăbăceşti, atestat documentar în a doua jumătate a secolului XIV. Au fost identificate ziduri de piatră. S-a descoperit ceramica vălurită reprezentând forme de castroane şi străchini,mărgele de sticlă, obiecte din fier, specifice secolelor XIV-XV. 40.3.Loc neprecizat La Runcu, pe Valea Sohodolului, într-o peşteră din apropiere, s-au găsit 7 coase dacice lucrate din fier. Acestea au lama uşor arcuită, se continuă cu o buclă şi se termină cu un mâner de fontă conică, în care sefixează coada de lemn. 40.4.Loc neprecizat Pe Valea Sohodolului, pe înălţimile munţilor din partea de miază-noapte, s-au găsit "bucăţi de argint ...cu scriptura veche şi cu chip de rege ieşit cam mult afară". 40.5.Loc neprecizat

36

La Runcu, lângă Cheile Sohodolului, s-au găsit fragmente de ceramică aparţinând epocii Latene, secolul III-II î.e.n.. 40.6.Valea Mare Spre N-V de Runcu, la o distanţă de 4-5 m nord e satul Valea-Mare, pe înălţimea "Cracul Răduţelei" au fost scoase la iveală urme neolitice, îndeosebi fragmente ceramice: vase de diverse dimensiuni, decorate cu şenţuleţe incizate, reliefuri organice făcute din însuşi peretele vasului. Locuitorii aşezării de la Valea Mare folosesc focul pentru arderea ceramicii.

41.Săcelu (comuna Săcelu)

41.1.Jidovii Urmele romane de la Săcelu sunt cunoscute încă de la sfârşitul secolului trecut. La sud de sat, în punctul "Jidovii" sunt semnalate de Gr. Tocilescu urme de ziduri, ţigle, fragmente ceramice. Aceiaşi menţiona lângă râul Blahniţa, ruine pe o suprafaţă de 20x20 m (un hypocaust cu tuburi de argilă) presupunând că în acest punct se aflau thermele. P. Polonic semnala, în acelaşi loc,urme arheologice pe o mare suprafaţă de teren,sarcofage de piatră, pietre sculptate, figurine de lut, o statuie de piatră,săgeţi, zăbale, etc. Au mai fost descoperite întâmplător, două monede de la Traian şi Antonius Pius. Tocilescu presupunea şi existenţa unui castru în punctul "Jidovii". Pornind de ia aceste date, Muzeul judeţean Gorj, în colaborare cu Institutul de Arheologie Bucureşti a efectuat în perioada 1976-1983 cercetări sistematice la Săcelu. În 1976, au început săpăturile în apropierea podului de peste râul Blahniţa, în punctul "Turiţa", unde, se presupunea existenţa thermelor. Cu acest prilej s-au descoperit, la 0,15 m adâncime, resturile fundaţiei din piatră de râu a unei clădiri, fragmente ceramice provenind de la oale şi amfore, precum şi un opaiţ de lut lucrat cu mâna. De asemenea, au apărut şi câteva monede. Dintre acestea una din bronz era din vremea împăratului Commodus emisă în cinstea soţiei sale Crispina, iar patru de argint au fost atribuite lui Faustina, Septimius Severus, lulia Mammea şi Severus Alexander. Săpăturile ulterioare au dat la iveală un bogat material ceramic,fragmente de cărămizi, de terra sigilatta (imitaţie), o monedă de bronz, un fragment de vultur de bronz (se păstrează doar ghearele pe o bază) probabil un vârf de stindard roman şi în 1980 au fost descoperite thermele romane. De asemenea, s-a identificat, între căminul cultural şi staţiunea de maşini din Hăieşti, necropola romană. învăţătorul Dănescu ne-a informat că din această zonă provine un coronament de monument funerar descoperit în anii 1930-1932, cunoscut în literatura de specialitate ca fiind descoperit la Maghereşti. Un sondaj efectuat Sa locul indicat - punctul "Grui" - a dus la descoperirea unei stele funerare din gresie, cu inscripţie, a numeroase cărămizi, din care unele de formă triunghiulară. Acestea proveneau de la un sarcofag jefuit în antichitate. Sondajul din 1977 în punctul "Jidovii'’, în locul unde Tocilescu presupunea existenţa castrul ui, a dus ia descoperirea unei aşezări din epoca bronzului (Glina, III).

37

Un rezultat de seamă al investigaţiilor din anii 1976-1983 l-a reprezentat înlăturarea unei erori privind existenţa a două aşezări romane: una la Săcelu şi alta la Maghereşti. În realitate, este vorba de o singură aşezare. Confuzia a pornit din faptul că satul Maghereşti era împărţit între comunele Săcelu şi Maghereşti, zona necropolei cădea în raza comunei Maghereşti, cea a thermelor şi castrului în comuna Săcelu (la data când aceste descoperiri intrau în circuitul de specialitate). Astfel, au apărut în literatura de specialitate două localităţi diferite cu vestigii de epocă romană. Acum, toate trei satele fac parte din comuna Săcelu. De la Săcelu se cunoaşte şi un altar cu inscripţie dedicat zeilor medicinei Esculap şi Hygia. Altarul a apărut pe malul stâng al Blahniţei aproximativ în dreptul bazinelor de azi. Dedicaţia către zeii medicinei a fost legată de existenţa la Săcelu, în zilele noastre, a unor băi antireumatice. Distanţa dintre băile actuale şi aşezarea antică este însă de trei km; nu avem nici o dovadă directă că romanii au cunoscut efectele curative ale băilor de la Săcelu. În periecheza efectuată în august 1980 în zonă, în punctul "Pieşa"s-au descoperit la suprafaţa solului vestigii de epocă romană. 41.2.Loc neprecizat Pe raza comunei Săcelu, în perioada dintre cele două războaie mondiale, a fost descoperit un tezaur monetar dacic, compus din 27 piese,din care 16 de tip Adâncata - Mănăstirea şi 11 piese de tip Răduleşti -Hunedoara. 41.3.Maghereşti În chestionarul lui Odobescu, pentru satul Maghereşti, se găseşte menţionat; "... în unele locuri s-au descoperit monede cu chip de om (Decebal sau alţi regi daci)". Întrebaţi bătrânii din sat, cu ocazia unei investigaţii făcute de noi, ni s-a răspuns că ei nu-şi amintesc despre descoperirea unor astfel de monede. 42. Schela (comuna Schela) 42.1.Haraboru Pe platoul numit de localnici "Haraboru" - situat între satele Schela şi Arsuri, A. Ştefulescu scria în 1904: "şi azi se găsesc mai multe pietre înfipte în pământ şi orânduite la egală distanţă între ele, formând un dreptunghi regulat, care la rândul său închide un şir de 3 rotocoale concentrice de piatră de aceeaşi mărime ca cele din dreptunghiul exterior şi tot la aceeaşi adâncime înfipte în pământ. Sub acestea se găseşte un strat subţire de cenuşă amestecată cu resturi de oale".

38

Într-o lucrare mai recentă se precizează că pe acest platou s-au găsit fragmente ceramice corespunzătoare epocii Latene, secolele III-II Î.Hr. 42.2.Poiana lui Mihai Pe raza localităţii Schela, deasupra "Poienii lui Mihai", către Pasul Buliga, se văd urme de exploatare a fierului din vremea dacilor. 43.Scoarţa (comuna Scoarţa) 43.1.Pişteştii din Vale În martie 1915, locuitorul l.D. Stejăroiu a descoperit pe locul "Copăcioasa" un vas de lut cu 1440 denari romani imperiali. 44.Slivileşti (comuna Slivileşti) 44.1."La Cetate" În partea de sud-vest a satului Şiacu, nu departe de Cula din Şiacu,pe un platou de deal apărat natural pe trei laturi, numit "La Cetate", a fost identificată o aşezare dacică. 44.2. Şiacu - Bungeţeanu Staţiunea arheologică a fost identificată de Pamfil Polonic, care a menţionat în punctul Bungeţeanu, fragmente de ceramică. Săpăturile din vara 1980, au dat la iveală urmele parţiale a două locuinţe de suprafaţă eneolitice, slab conservate datorită situării stratului arheologic la o adâncime mică de suprafaţa solului actual. Astfel, arheologii au analizat mici suprafeţe de chirpic ars şi de fragmente ceramice. Chirpicul, de culoare roşu-cărămiziu, cu urme de păioase şi impresiuni de nuiele şi lemne groase, argumentează că avem de a face cu pereţii locuinţelor şi a padinei locuinţei. Fragmentele ceramice recuperate, ornamentate prin tehnica inciziei sub forma unor linii subţiri, provin de la castroane, străchini, oale, ceşti specifice culturii Coţofeni. În aceeaşi aşezare s-au descoperit fusaiole de mărimi şi forme diverse, mărgele din pământ ars, un fragment de la un vas de piatră de origine atică. 44.3.Strâmtu În acest sat s-au descoperit 98 monede romane de argint. Emisiunile monetare se încadrează între domniile lui Septimus Severus şi Trebonius Gallus.

39

45. Şura (comuna Şura) 45.1.Loc neprecizat Localitate situată în partea de vest a judeţului, a atras atenţia specialiştilor prin cioburile care, prin formă şi decor, aparţin culturii Vinca. Suprafaţa acestor cioburi era lustruită cu multă grijă iar decorul realizat prin incizie. Evident că descoperirea reprezintă un indiciu sigur cu privire ia existenţa unei aşezări propriu-zise, o aşezare a unei comunităţi sau chiar grup de comunităţi pătrunse de-a lungul Dunării prin Porţile de Fier şi care ajunge în vestul judeţului Gorj. 46.Sohodol (comuna Runcu) Centrul satului Sohodol este tăiat de drumul dacic ce vine de la Ponoare (C. Bumbeşti-Piţic) şi traversează, aici, şoseaua judeţeană nr. 662 Pologravi - Novaci, la km 44. Drumul dacic trece la circa 2 km de Peştera Muierilor de la Baia de Fier şi de cetatea dacică de la Polovragi.. 47.Stejari 47.1.Piscoiu În partea de sud a satului se aflau, în pământ, resturile unei bolţi zidite "din piatră ... care avea întinderea (lăţimea) de 5 m şi înălţimea de 3m". Această boltă se numea "Horbuga tătărască”. 48.Stoina 48.1.Păişani - Dealul Cetăţii • Cetatea de la Păişani, face parte din categoria celor de pământ, apărate natural pe trei laturi şi fortificate, acolo unde a fost cazul, cu şanţuri, palisade şi valuri. Ea este aşezată pe platoul dealului numit de localnici "Via lui Negriei" sau "Dealul Cetăţii". 49. Târgu-Jiu (oraşul Târgu-Jiu) 49.1.Iezureni În mica aşezare romană de la Iezureni s-a descoperit o piatră funerară pusă unui decurion ai coloniei Drobeta, Septimus, prin grija celor trei fii ai săi: Septimus, Gladi(us) şi Peregrinus.

40

49.2.Slobozia C.Bolliac şi Gr.Tocilescu vorbesc de urme romane şi de un tezaur. Dintr-un tezaur de 3000 de piese, azi împrăştiat, Tocilescu a adus la MNA, monede emise de Septimius Severus, Sever Alexander, lulia Mamaia, Gordial al III-lea, Filip Arabul şi Octacilia Severa1 (sec. al III-lea). 49.3.Ştiubeiul lui loniciou La punctul "Ştiubeiul lui Ionicioiu", în cartierul Olarilor, din zona de sud-est a oraşului, au fost efectuate săpături arheologice în 1966, de către Muzeul din Târgu-Jiu, unde s-au descoperit urmele unei aşezări rurale romane: temeliile unei clădiri pavată cu plăci de teracotă cruciforme, material ceramic de secolul al III-lea. La sud-est de gara Târgu-Jiu (aproximativ 900 m), pe râul Amaradia s-a descoperit o aşezare civilă romană, monede de la Severus Alexander, Gallienus. S-au mai descoperit cărămizi, vase, tuburi de argilă şi fragmente de amforă. 50.Tismana (comuna Tismana) 50.1.Topeşti În 1913 s-au găsit olane groase de la un apeduct roman. Sătenii au mai depistat obiecte de metal şi monede romane. Urmele ne înfăţişează o aşezare rurală romană pe marginea de nord a platoului „Cetăţuia”. 51.Turburea (comuna Turburea) 51.1.Spahii În platoul "Câmpul Spahiului", aflat în apropierea Şcolii elementare au fost descoperite vestigii geto-dacice, cu ocazia unor îmbunătăţiri funciare efectuate în 1974. Cu ocazia cercetărilor P. Gherghe a descoperit 33 locuinţe tip bordei, 22 gropi pentru păstrarea proviziilor, 16 gropi menajere şi 29 de morminte de incineraţie, plane, cu inventar bogat, mai ales arme. Prin ineditul lor, datele de la Spahii au contribuit la mai buna cunoaştere a istoriei geto-dacilor. Aşezarea şi necropola au fost datate din secolele III-II Î.Hr. 52.Urdari (comuna Urdari) 52.1.Cariera de cărbune În cariera de cărbune, în urma unei escavaţii s-au descoperit două vase întregi cu puternice urme de arsură secundară: unul este de formă bitronconică şi altui vas-borcan (vasele se află în colecţia muzeală a şcolii). Sătenii afirmă că în apropierea vaselor, la o adâncime de 40-45 cm s-au descoperit oase calcinate şi fragmente de cărbune. Se consideră că avem de-a face cu morminte de incineraţie care cronologic aparţin Hallstattului târziu.

41

53.Ursaţi (comuna Ursaţi) 53.1.Loc neprecizat În acest sat Tocilescu aminteşte de urme romane. în campania arheologică de la Poiata din 1980 - situată la circa 1,5 km de Ursaţi - în structura unui zid medieval s-au găsit ţigle, cărămizi şi olane romane, aduseprobabil de ia o ursati. Tot ia Poiata se află aduse şi două cărămizi romane cu inscripţia CIVC. 54.Vârţ (oraş Rovinari) În punctele "Cioaca cu bani" şi "Ciocul lui Meilă" au fost identificate urme materiale aparţinând culturii Coţofeni. Cercetate de P. Gherghe în 1976 şi respectiv 1977, în cele două puncte au fost descoperite locuinţe de tip bordei, cu o formă circulară până la 3-4 m în diametru. Din totalul de cinci locuinţe identificate în trei s-au găsit fragmente de vatră sau chiar o vatră întreagă, de formă circulară, până la 1,40 m diametru. Locuinţele păstrează fragmente ceramice, multe grupate în jurul vetrei de foc. Aceasta se caracterizează prin varietatea ornamentală şi calitatea pastei, bine frământată, compactă şi bine arsă. Pereţii vaselor sunt subţiri şi cu suprafeţe netede iar ca degresant s-a folosit nisipul mărunt. Ornamentaţia foloseşte tehnica inciziei sub forma unor linii subţiri, a unor şănţuleţe late şi uşor adâncite sau sub forma unor striuri superficiale. Ornamentele în relief, cum ar fi "boabele de linte" şi grupul de două benzi aplicate vertical pe peretele vasului, sunt întâlnite mai rar. Varietatea decorului, bogăţia formelor, cantitatea mare de fragmente ceramice, dovedesc utilizarea pe timp îndelungat a acestei aşezări. Se pare că aceasta a fost distrusă în urma unui incendiu, fapt dovedit de prezenţa unor mari cantităţi de cenuşă şi cărbuni în amestec cu cioburi. După materialul arheologic descoperirile de la Vârţ se încadrează culturii Coţofeni, alături de cele realizate la Bâlta, Runcu, Topeşti-Tismana, Schela-Gornăcelu, Şiacu, Aninoasa, Turburea, Petreşti-Bărbăteşti, Săuleşti,Văgiuleşti ş.a.

42

4. CONCLUZII Zona geografică dintre Carpaţi şi Dunăre în care se include şi teritoriul actualului judeţ Gorj, a beneficiat, din cele mai vechi timpuri, de condiţii optime pentru apariţia şi dezvoltarea comunităţilor omeneşti. Uneltele găsite în peşterile de la Baia de Fier şi Boroşteni, manifestarea primelor forme de viaţă spirituală dovedită de picturile rupestre identificate în unele peşteri din nordul judeţului, confirmă afirmaţia conform căreia pe teritoriul Gorjului a avut loc un proces neîntrerupt de existenţă umană. Populaţia paleoliticului şi neoliticului, s-a constituit în triburi care pe ia mijlocul mileniului II Î.Hr. au venit în contact cu tracii de origine indo-europeană dând naştere la marea sinteză etnolingvistică şi culturală. Indoeuropenizarea fondului neolitic local a determinat importante prefaceri de natură economică şi politică. Acceptându-se aspectele esenţiale ale epocii - înflorirea metalurgiei bronzului, pătrunderea metalurgiei fierului, rafinamentul creaţiei artistice, cultura materială şi spirituală oferă o viziune sintetică asupra evoluţiei complexe a epocii, metalelor pe teritoriul judeţului. în acest sens, stau mărturie descoperirile de la Drăguţeşti, Măru, Padeş etc. Ele au analogii în marile culturi specifice întregului spaţiu carpato-danubiano-pontic. Pentru epoca geto-dacică, există vestigii ale culturii şi civilizaţiei creatorilor acesteia, atât în zona colinară cât şi în cea montană. Aşezările geto-dace, prin inventatorul arheologic recuperat demonstrează dezvoltare economică, originalitatea civilizaţiei şi nu în ultimul rând caracterul unitar al acesteia, La nivelul judeţului Gorj au fost cercetate atât aşezări deschise cât şi întărite (cetăţi fortificate cu vai de pământ sau ziduri de piatră). Existenţa civilizaţiei geto-dacitor în Gorj este atestată şi de necropole. Ritul funerar al incineraţiei, ofrandele, ceramica descoperite la Teleşti-Drăgoieşti, Turburea, Alimpeşti, Poiana-Rovinari, Vârţ-Teieşti, Bălava-Corneşti, ca să enumerăm doar câteva, au multe analogii cu descoperirile ce aparţin acestei epoci la nivelul întregii ţări: Ferigile, Gogoşu, Sanislău, Bârseşti, Coţofeni etc. Intensa circulaţie monetară demonstrează intensificarea producţiei de mărfuri şi a comerţului cu vecinii. Aceasta este dovedită de apariţia monedelor macedonene emise de Filip II şi imitate de geto-daci pe la sfârşitul sec. III Î.Hr. Monedele de tip Filip II descoperite la Arcani, Buzeşti-Crasna, Petreştii de Sus, Tg- Cărbuneşti, Rogojeiu, Timişeni au fost urmate în sec. II Î.Hr, de monede emise În insula Thasos, în Apollonia şi Dyrrhachium. Sunt în mod evident, dovezi ale participării comunităţilor de aici la schimbul de valori realizat pe arii mai largi. Progresul economic rapid al geto-daciior a însemnat şi o bogată viaţă spirituală, descoperirile arheologice evidenţiind o incontestabilă preocupare pentru cultură, artă, datini, obiceiuri şi credinţe. Numai aşa se explică seria atât de bogată a podoabelor de tot felul (brăţări simple sau piurispiralice, inele, cercel, coliere, pandantive, cingători etc.) cât şi a vaselor de argint, care reflectă gustul pentru frumos, a capacităţii deosebite a atelierelor proprii de a crea opere de artă în care tradiţia traco-dacică se împleteşte cu influenţe străine, fără ca originalitatea locală să fi fost afectată.

43

În perioada cuprinsă între secolele III-VI d.Hr., teritoriul dintre Carpaţi, Dunăre şi Olt a fost locuit masiv de o populaţie romanică. Complexele arheologice şi antichităţile daco-romane, romane târzii şi bizantine au fost descoperite până în prezent în Oltenia în 95 de localităţi,câteva şi în judeţul Gorj. Complexele arheologice şi antichităţile din sec. VIN-IX au fost descoperite în 64 de localităţi din Oltenia, iar elementele de ultură materială şi spirituală ale acestor vremuri sunt prezente şi aici.Îre anii 275-1025 fosta Dacie Traiană sud-Carpatica, care includea Gorjul, a fost populată şi locuită fără întrerupere. Elementele etnice care au asigurat permanenţa vieţii au fost daco-romanii şi mai apoi străromânii şi românii. Romanizarea, ca fenomen complex şi ireversibil în procesul de etnogeneză românească, bazată pe dovezile de continuitate dacică şi daco-romană pe teritoriul Daciei, inclusiv al Olteniei subcarpatice, pe procesul de colonizare şi întemeierea de aşezări civile şi rurale, pe armată şi alţi factori de viaţă economică, politică şi spirituală, va crea, treptat într-un proces de lungă durată, de simbioză şi sinteză daco-romană, poporul român. Amplificarea cercetărilor viitoare în staţiunile romane şi prefeudale din judeţul Gorj - precum Săcelu, Bumbeşti-Jiu, lezureni,Boroşteni-Peştişani, Cătunele, Bârseşti, Bobu, Giodeni-Ohaba-Bălăneşti,Topeşti-Tismana, Dăneşti, Băleşti, Târgu-Jiu, vor întregi, prin date noi, tabloul permanenţei şi continuităţii milenare în Oltenia subcarpatică bine evidenţiată ca de altfel în înteg spaţiul carpato-danubiano-pontic.

44

5. ACTIVITATEA METODICĂ 5.1. PROIECT DE TEHNOLOGIE DIDACTICĂ Clasa: a XIl-a Tema: Etnogeneza românească: premisele şi semnificaţia sintezei. Tipul lecţiei: dobândirea de noi cunoştinţe Scopul lecţiei:

a. înţelegerea condiţiilor, premiselor, componentelor majore ale identităţii româneşti

b. desprinderea caracterului latin şi creştin al identităţii româneşti

c. evidenţierea ireversibilităţii romanizării şi triumful romanicilor în perioada amestecului dintre vorbitorii de limbă latină şi migratori

d. sublinierea importanţei etnogenezei româneşti pentru istoria veche a poporului român

Obiectivele de referinţă: Elevii: -să identifice elementele care au contribuit la formarea poporului roman -să analizeze unde, cum şi când s-a derulat procesul etnogenezei româneşti -să argumenteze caracterul romanic al limbii române -să definească termenii de: romanizare, castru, vicus,etnonim - să numească cel puţin 3 vestigii ale civilizaţiei daco-romane,din perioada genezei etnice, descoperite în perimetrul Gorjului -să integreze procesul de formare a poporului român în cadrul procesului de formare a popoarelor romanice -să compare etnogeneza românească cu cea a popoarelor romanice din apusul Europei Strategii didactice:

a. metodele folosite sunt: expunerea, conversaţia euristică, comparaţia, demonstraţia

b. mijloacele de învăţare: harta "Dacia romană"; Pascu V., "Atlas istoric didactic", Editura Clio Nova, Bucureşti, 1998; diapozitivele din setul"Istoria României", vol I; lectura: "Istoria României" - vestimentaţie, Bucureşti, 1982, voi. I; Dumitru Tudor, "Romanii în Dacia", Bucureşti, 1969;C.C. Giurescu, "Formarea poporului român şi a limbii române", Bucureşti,1973; Petre Gherghe, "Aşezări şi cetăţi geto-dacice din Oltenia", Craiova, 1997.

Folosind harta, elevii vor fixa spaţiu! derulării etnogenezei româneşti,în partea răsăriteană a lumii romanice; pe parcursul conversaţiei se vor integra proiecţiile şi lecturile. Pentru a demonstra caracterul intensiv şi organizat al romanizării, posibilitatea realizării ei în cei 165 ani, se va face apel la cunoştinţele anterioare ale elevilor:

I. Care a fost stadiul de dezvoltare al civilizaţiei geto-dace în secolele l-ll d.Hr.? II. Cum sunt apreciaţi daco-geţii şi religia lor de izvoarele istorice narative?

45

III. Enumeraţi principalele elemente ale civilizaţiei romane care au influenţat civilizaţia geto-dacă înainte de cucerire.

IV. Care au fost considerentele pentru care împăratul Traian a organizat ceie două războaie de cucerire?

Cu ajutorul elevilor, tema va fî sistematizată pe următoarele probleme:

1. Romanizarea spaţiului daco-mosian -specte ale acţiunii factorilor romanizării provinciilor Dacia şi Moesia - vestigii în judeţul Gorj -dovezi privind învăţarea limbii latine de autohtonii spaţiului daco-moesian până la 271 -integrarea dacilor liberi în noul proces de întrepătrundere culturală şi etno-lingvistică

2. Evoluţia factorului etno-lingvistic în perioada migraţiilor -continuarea procesului de romanizare a daco-romanilor -îndeletnicirile economice specifice unei populaţii sedentare, argumente ale continuităţii daco-romanilor -convieţuirea principalului factor etnic cu populaţiile migratoare şi asimilarea acestora -legăturile cu romanitatea din dreapta Dunării; răspândirea creştinismului în limba latină

3. Desăvârşirea procesului etnogenezei: -unitatea limbii române la nord şi la sud de Dunăre - separarea celor două grupuri de graiuri româneşti: nord dunărean (sau daco-român) şi cel sud-dunărean (sau aromân) -individualizarea limbii române între celelalte limbi romanice, dată de substratul daco-moesic şi de adstratul slavic -consolidarea unicului etnic - care moşteneşte cele două componente - afirmarea românilor în Europa răsăriteană, menţionarea lor de către izvoarele istorice începând cu secolul IX.

4. Semnificaţia etnogenezei românilor -se conturează un pol al romanităţii răsăritene -civilizaţia clasică a antichităţii îşi transmitea mai departe moştenirea lingvistică şi culturală -Europa dobândea un popor nou, fără de care identitatea ei colectivă nu mai putea fi concepută de acum înainte Evaluarea, performanţelor: minime.

I. să identifice etapele procesului de formare a poporului român

II. să aprecieze importanţa acestui proces medii:

I. să argumenteze caracterul romanic al poporului şi limbii române II. să prezinte condiţiile continuării procesului de romanizare în perioada

migraţiilor

46

maxime:

I. elevii să prezinte aspecte ale convieţuirii daco-romane şi continuităţii în perimetrul judeţului Gorj

II. să identifice dintr-o listă de cuvinte cele de origine latină, dacică şi respectiv slavă

57

5.2 Proiect de tehnologie didactică Clasa a XII - a Tema: Constituirea statelor medievale Ungro - Valahia şi Moldova Tipul lecţiei: dobândirea de noi cunoştinţe Scopul lecţiei:

a. înţelegerea condiţiilor, premiselor, etapelor procesului istoric al constituirii celor două state medievale

b. desprinderea caracterului unitar al procesului: unitatea de acţiune în fata pericolului extern, unificare teritorială şi organizare institutională sub urmaşii întemeietorilor

c. evidenţierea împrejurărilor istorice care au determinat constituirea mai multor state româneşti în locul unuia singur.

d. sublinierea importantei majore a procesului de constituire a statelor medievale, state ce au asigurat cadrul favorabil dezvoltării şi afirmării civilizaţiei româneşti.

Obiective de referinţa: Elevii:

I. să prezinte, baza textului, condiţiile care au favorizat afirmarea statală la români

II. să analizeze etapele care au condus la geneza celor două state medievale româneşti

III. să definească termenii de: descălecat, marcă, Ungro - Vlahia IV. să compare procesul de formare al Ungro - Vlahiei cu cel al

Moldovei, al acestora cu cel al Transilvaniei V. să localizeze repere gorjene care "vorbesc" despre evoluţia zonei

spre geneza statală VI. să integreze procesul constituirii statelor Ungro - Vlahia şi Moldova

în cadrul procesului general al genezei statale româneşti şi europene Strategii didactice:

a. metodele folosite sunt: conversaţia euristică, demonstraţia, comparaţia.

b. mijloacele de învăţare: harta "Statele medievale româneşti", Pascu V.; "Atlas istoric didactic". Editura Clio Nova, Bucureşti,1998; diapozitivele din setul "Istoria Românilor", voi. I; Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, voi. I, ed. a IV a, Bucureşti, 1949, Vlad Georgescu, Istoria Românilor, editura Humanitas, 1995.

58

Folosind harta, elevii vor fixa spaţiul derulării procesului de constituire a statelor medievale româneşti; pe parcursul conversaţiei, se vor integra proiecţiile şi lecturile. Pentru a demonstra caracterul obiectiv şi unitar al procesului, se va face apel la cunoştinţele anterioare ale elevilor: Care a fost stadiul dezvoltării civilizaţiei româneşti la începuturile Evului mediu? Care sunt urmările expansiunii mongole din 1241 asupra spatiunlui românesc? Ce atitudine a avut coroana maghiară vizavi de formalităţile politice prestata le ale românilor din Transilvania? Cu ajutorul elevilor, tema va fi sistematizată pe următoarele probleme:

1. Premisele constituirii statelor medievale I. creşterea emografică

II. viata economică prosperă III. constituirea unor autonomii locale - conduse de cnezi, juzi şi voievozi

- voievodatul "gorjanului" "Litovoi" IV. factorul extern şi influientele lui asupra proceselor din interiorul

societătii româneşti 2. Constituirea statului - medieval Ungro - Viahia

I. eforturile formaţiunilor politice din dreapta Oltului în direcţia obţinerii independentei

II. traditia istorică privitoare la aportul demografic al românilor din Transilvania - fenomenul descălecatului

III. desăvârşirea întemeierii statale sub Basarab I IV. consolidarea statului sub primii Basarabi

3. Constituirea statului medieval Moldova

I. prezenta la răsărit de Carpaţi a acefuiaşi aport demografic din Transilvania: descălecatele maramureşene.

II. acţiunea lui Bogdan şi realizarea "celei de-a doua libertăţi româneşti" (N. lorga)

III. consolidarea structurilor politico - statale şi a indepentenţei sub urmaşii lui Bogdan

4. Semnificaţia constituirii statelor medievale Ungro - Vlahia si

Moldova: I. se conturează noi state pe harta politică a Europei

II. românii şi-au manifestat năzuinţele de independenţă şi prosperitateîntr-un complex de fapte ce au culminat cu geneza statală

III. într-un cadru organizat, civilizaţia românească s-a afirmat prin valorile ei specifice, dar şi europene.

59

Evaluarea performanţelor: minime: -să identifice etapele de formare a celor două state medievale -să aprecieze importanţa acestui proces medii: -să prezinte eforturile militare antimaghiare -să argumenteze caracterul necesar al organizării statelor maxime: -elevii să integreze teritoriul Gorjului în vastul proces de unificare teritorială şi organizare statală, proces ce caracterizează şi spaţiul dintre Carpati şi Dunăre -să identifice asemănări şi deosebiri ale evenimentelor ce au condus la constituirea Ungro - Vlahiei şi Moldovei.

60

LISTA ILUSTRAŢIEI PL. 1. Harta arheologică a judeţului Gorj. PL 2. Baia de Fier, în Peştera Muierilor: unelte paleolitice . PL. 3. 1. Dobriţa: seceră dacică; 2. Teleşti: greutate pentru războiul de ţesut. PL. 4. 1. Runcu: coasă dacică; 2. Teleşti: zăbale şi psalii. PL. 5. 1. Dobriţa: securi; 2. Boroşteni, Bumbeşti, Socu -Bărbăteşti: brăzda re de plug. PL. 6. Turburea: arme geto-dacice (lănci, cuţit înconvoiat, săbii îndoite ritual). PL. 7. Turburea-Spahii: ceramică şi obiecte de podoabă geto-dacice. PL. 8. Teleşti-Drăgoieni: săbii, pumnal şi vârf de lance. PL. 9. Drăguţeşti: topoare de bronz. PL. 10. 1. Vădastra: fragment ceramic; 2. Schela: răşniţă neolitică. PL. 11. Vierşani (Jupâneşti): ceramică. PL. 12. Teleşti-Drăgoieşti: vase miniaturale. PL. 13. Drăgoieşti: strachină şi castron de factură hallstattiană lucrate cu mâna. PL. 14. Bumbeşti-Jiu: cărămidă şi opaiţ romane. PL. 15. Bumbeşti-Jiu: ceramică romană PL. 16. Cătunele: casetă şi vas roma PL. 17, Bumbeşti-Jiu: obiecte de podoabă din argint descoperite în castru (fibule tip ancoră şi lănţişor împletit "în opt"). PL. 18. Bumbeşti-Jiu: obiecte de podoabă. PL. 19. 1. Teieşti: cingătoare; 2. Poiana-Rovinari: pandantiv în formă de toporaş. PL. 20. Cătune: castrul roman de pământ (schiţă de amplasament) PL. 21. Vârţ-Pinoasa: castrul roman. PL. 22. Vârtop (Bumbeşti-Jiu): castrul roman; 2. Bumbeşti-Jiu: instalaţiile termelor. PL. 23. Vârtop: obiecte romane. PL. 24. Cătune: termele romane şi castrul de pământ. PL 25. Glodeni-Bălăneşti: Zeiţa Minerva. PL. 26. 1. Săcelu: coronament de stelă funerară; 2. Poiana- Rovinari: bază de coloană romană. PL. 27. Poiana-Rovinari: capitel roman.

62

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Andrieşescu, I., Din preistoria Olteniei, Crai ova, 1931. Berciu, D., Arheologia preistorică a Olteniei, Craiova, 1939. Berciu, D., Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, Bucureşti,1966. Bolliac, C., Excursiune arheologică în România, Bucureşti,1869. Caiotoiu, Gh., Mărturii arheologice în Gorj, Târgu-Jiu, 1987.Mocioi, I., Marinoiu, V. Cărăbiş, V., Istoria Gotjului, Editura Editis, 1995. Condurache, E., Descoperiri arheologice în România, Bucureşti,1960. Crişan, H.I., Ceramica daco-getică, Bucureşti, 1969. Crişan, I.H., Burebista şi epoca sa, Bucureşti, 1977. Gherghe, P., Aşezarea şi necropola geto-dacică din comuna Turburea, satul Spahii, judeţul Gorj, în "Documente recent descoperite şi informaţii arheologice", editat de Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice,Bucureşti, 1984. Gherghe, P., Aşezări şi cetăţi geto-dacice din Oltenia, Craiova,1997. Gherghe, O., Tezaurul de la Bumbeşti-Jiu, în "Revista muzeelor", Gherghe, P., seria Monumente Istorice şi de artă", nr. 2,Bucureşti, 1977, p. 9 şi următoarele. Gherghe, P,, Câteva date despre cercetările arheologice din necropola şi aşezarea geto- dacică de la Turburea, judeţul Gotj, în "Revista muzeelor şi monumentelor", nr. 10, Bucureşti, 1977, p. 58 şi următoarele. Gherghe, P., O statuetă de bronz a zeiţei Minerva, în "Revista muzeelor şi monumentelor", nr. 1, Bucureşti, 1978,p. 72. Gherghe, P., Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice din aşezarea şi necropola geto-dacică de la Turburea-Spahii, în "Litua. Studii şi comunicări", 1, Tg. Jiu, 1978, p. 15-31. Gherghe, P., Aşezarea romană de la Săcelu-Gorj, în "Litua. (coautor) Studii şi comunicări", Tg. Jiu, 1978, p. 32-35.

Gherghe, P., Coiful roman de la Bumbeşti-Jiu, în "Studii şi (coautor) cercetări de istorie Veche şi arheologie", tom 30, Bucureşti, 1979, p. 603 şi următoarele.Gherghe, P.,

Săpăturile din aşezarea geto-dacică de la Socu-Bărbăteşti, în "Materiale şi cercetări arheologice", Oradea (a XllI-a Sesiune anuală de rapoarte de arheologie), 1979, p. 91.

Gherghe, P., Aşezarea geto-dacică de la Socu-Bărbăteşti, în "materiale şi cercetări arheologice", Tulcea, (aXlV-a sesiune anuală de rapoarte de arheologie),1980, p. 186 şi următoarele. Gherghe, P., Descoperiri arheologice din prima vârstă a fierului în judeţul Gorj, în "Contribuţii istorice, filologice,sociologice, economice", voi. VI, Craiova, 1981,p. 7 şi următoarele. Gherghe, P., Mărturii ale prezenţei scordiscilor şi tracilor sud-dunăreni pe teritoriul Olteniei, în "Symposia Thracologica", nr. 2, Drobeta - Tr. Severin, 1984, p. 29. Gherghe, P., Contribuţii ia cunoaşterea aşezărilor şi fortificaţiilor geto-dacice din judeţul Gorj, în "Noi Tracii", Buletin European, anul XII, nr. 109, decembrie, 1983, p. 1-3.

63

Gherghe, P., Depozitul de topoare şi seceri de la Drăguţeşti, în (coautor)"Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie",2, tom 32, Bucureşti, 1981, p. 265-270. Gherghe, P., O nouă aşezare Coţofeni descoperită la Vâri, judeţul Gorj, în "Oltenia. Studii şi comunicări", voi.IV, Craiova, 1982, p. 39-46. Gherghe, P,, Două topoare de aramă neolitice descoperite în judeţul Go//, în "Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie", I, tom 33, Bucureşti, 1982, p. 131. Gherghe, P., Cercetări şi descoperiri arheologice cu privire la civilizaţia geto-dacică pe teritoriul judeţului Gorj, în"Arhivele Olteniei", serie nouă, 2, 1983, p. 49-73. Gherghe, P., Cercetările arheologice de la Călugăreni, judeţul (coautor) Gorj, în "Materiale şi cercetări arheologice,Bucureşti, 1983, p. 103-107. Gherghe, P., Mărturii ale prezenţei scordiscilor şi tracilor sud-dunăreni pe teritoriul Olteniei în secolele ll-lÎ.Hr., în "Analele Universităţii din Craiova", seria Ştiinţe sociale şi economice", nr. 14, Craiova, 1984, p. 69 şi următoarele. Gherghe, P., Dovezi ale continuităţii dacice în aşezarea romană de la Săcelu, în "Arhivele Olteniei", serie nouă, 4, Bucureşti, 1985, p. 47-57. Gherghe, P., Continuitatea daco-romană reflectată în descoperirile arheologice de la Săcelu, judeţul Gorj în "Symposia Thracologica", 3, Constanţa, p. 129. Gherghe, P., Noi descoperiri arheologice la Socu-Bărbăteşti, judeţul Gorj, în "Symposia Thracologica", 4, Oradea, 1986, p. 66. Gherghe, P., Descoperiri arheologice din epoca geto-dacică la Socu-Bărbăteşti, judeţul Gorj, în "Arhivele Olteniei",serie nouă, 5, Bucureşti, 1986, p. 77-88. Gherghe, P., Repertoriul informaţiilor şi descoperirilor arheologice pentru epoca geto-dacică, din judeţul Gorj, în "Litua. Studii şi comunicări", III, Tg. Jiu, p. 89-116. Gherghe, P., Unelte de piatră aflate în colecţia Muzeului judeţean Gorj din Tg. Jiu, în "Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie", 2, 38, Bucureşti, 1987, p. 159-165. Gherghe, P., Câteva date despre cetatea geto-dacică de la Stoina, judeţul Gorj, în "Thraco-Dacica", VIII, 1-2,p. 139-143. Gherghe, P., Aşezări şi cetăţi geto-dacice din bazinul Jiului, în "Symposia Thracoiogica", 7, Tulcea, 1989, p. 287.Mărghitan, L., Tezaure dacice de argint, Bucureşti, 1976.Mocioi I., Ceramica populară din Gorj, Târgu-Jiu, 1974. Vasiiescu, I.Moi sil, I., Repertoriul de localităţi istorice, preistorice şi altele din judeţul Gorj, "Arhivele Olteniei", 1926. Moscalu, E., Probleme ale culturii traco-geto-dacice din Oltenia, în "Oltenia. Studii şi comunicări", V, Craiova, 1982.Preda, C., Monedele geto-dacilor, Bucureşti, 1973.Plopşor-Nicolăescu, C.S., Oltenia preistorică, "Oltenia", Craiova,1943. Ştefulescu, Al., Gorjul istoric şi pitoresc, Tg.-Jiu, 1904. Ştefulescu, AL, Istoria Târgu-Jiului, Tg.-Jiu, 1907. Toropu, O., Romanitatea târzie şi străromânii în Dacia Traiană sud-carpatică, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1976. '

64

Anexe

65

66

67

68

69

70

71