regiunea vest turism versiunea 2014
TRANSCRIPT
Cuprins: 8.1. Infrastructura turistică ............................................................................................................................. 3
8.2 Circulaţia turistică ................................................................................................................................... 12
8.3 Patrimoniul natural protejat ................................................................................................................... 22
8.4 Patrimoniul construit protejat (imobil) .................................................................................................. 28
8.5 Patrimoniul cultural mobil ...................................................................................................................... 34
8.6 Patrimoniul cultural imaterial ................................................................................................................ 35
8.7 Forme de turism ....................................................................................................................................... 38
8.8 Valorificarea turismului în Regiunea Vest ............................................................................................. 41
8.8.1 Judeţul Arad ...................................................................................................................................... 41
8.8.2 Judeţul Caraş-Severin ...................................................................................................................... 48
8.8.3 Judeţul Hunedoara ............................................................................................................................ 55
8.8.4 Judeţul Timiş ..................................................................................................................................... 61
8. TURISMUL
Turismul este o activitate economică importantă cu o evoluţie rapidă şi cu implicaţii sociale, culturale şi de mediu. Acesta reprezintă obiectul de activitate a numeroase întreprinderi mici şi mijlocii, iar contribuţia sa la creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă variază de la o regiune a UE la alta. Rolul crucial pe care turismul îl joacă în generarea prosperităţii şi locurilor de muncă, importanţa sa în continuă creştere, precum şi impactul său asupra altor domenii politice – de la politica regională, diversificarea economiilor rurale, politica maritimă, ocuparea forţei de muncă, sustenabilitate şi competitivitate până la politică socială şi incluziune (turismul pentru toţi) – sunt larg recunoscute în întreaga Uniune Europeană.1
La nivel global, turismul are o importanţă critică deoarece contribuie cu o pondere destul de importantă la produsul intern brut al unei ţări, de acest sector important depinzând un număr mare de forţă de muncă, dar şi pentru că reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea ţărilor în ideea că acestea pot face pasul în fabricarea unor produse cu valoare adăugată mare.2
În mod frecvent, turismul este privit ca şi instrument pentru sprijinirea dezvoltării locale şi regionale, a restructurării activităţilor economice, mai ales în zonele mai puţin dezvoltate, precum şi în zonele rurale. Marile speranţe deseori nu sunt împlinite, în special datorită aprecierii nerealiste asupra atractivităţii regiunii. Deşi există numeroşi indicatori ai atractivităţii, potenţialului şi dezvoltării turismului, s-a demonstrat că, mai ales în cazul ţărilor şi regiunilor mai apropiate de pieţele principale şi cu tradiţii mai îndelungate în dezvoltarea turistică, o evaluare mai realistă a atractivităţii este determinată prin numărul de nopţi petrecute în locaţia respectivă, mai ales de către vizitatorii străini (nerezidenţi). Pentru a releva diferenţele dintre dimensiunile regiunilor se utilizează un indicator relativ – densitatea turistică măsurată în cazări/km2 locuitori.3
Valorile turistice ale Regiunii Vest sunt date de un cadru natural deosebit de bogat şi variat, cu o multitudine de tipuri de relief, de elemente de climă aflate sub influenţele oceanice şi subme-ridionale, de o reţea hidrografică reprezentativă şi de un bogat şi variat fond forestier şi cinegetic, toate acestea constituindu-se în destinaţii turistice cu un mare grad de atractivitate.
La nivel naţional, datorită potenţialului României, turismul posedă o importanţă majoră, în acest sens în anul 2007 s-a realizat un masterplan pe turism 2007 – 2026, acesta fiind un instrument necesar în dezvoltarea turismului în sensul că oferă un cadru suport pentru elaborarea de politici la nivel naţional în vederea dezvoltării unui management durabil în industria turismului.4
Câteva dintre obiectivele acestui Master Plan pot fi extrase şi aplicate pentru Regiunea Vest şi anume :5
o Asigurarea unei dezvoltări durabile a turismului într-o manieră in care bogăţiile sale de mediu, culturale şi de patrimoniu să fie în egală măsură apreciate în prezent şi păstrate pentru generaţiile viitoare;
o Asigurarea recunoaşterii turismului ca factor cheie în cadrul economiei şi ca un generator de noi locuri de muncă;
1 Anuarul regional Eurostat 2010. Eurostat 2010, p. 184 2 Raportul de competitivitate pentru turism şi călătorii – 2009 3 Anuarul regional Eurostat 2010. Eurostat 2010, p. 189 4 Master Plan pentru Turismul Naţional al României 2007 – 2026 5 Ibidem, p. 163 – 164, cu modificări
o Să conştientizeze populaţia din Romania (Regiunea Vest) cu privire la bogăţiile turistice ale ţării noastre si dorinţa de a le împărtăşi oaspeţilor;
o Încurajarea autorităţilor municipale, judeţene şi regionale în dezvoltarea planurilor integrate de dezvoltare a turismului, inclusiv a tuturor elementelor de infrastructură pentru a evita dezvoltarea lipsită de coordonare.
8.1. Infrastructura turistică
Privind structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, se observă că la nivel naţional Regiunea Vest se situează pe locul 6 cu 513 unităţi de cazare, reprezentând 10.25% din totalul unităţilor de cazare (fig. 8.1).
Fig. 8.1 - Structurile de primire turistică, pe regiuni de dezvoltare (31 iulie 2011)
Sursa: INS – Anuarul statistic al României 2012
La nivel regional, dintre structurile de primire turistică cele mai răspândite sunt pensiunile
turistice (32,9%), hotelurile şi motelurile (29,8%), pensiunile agroturistice (16,6%), vilele turistice şi bungalourile (9.9%) şi cabanele turistice (3,1%).6
La nivelul judeţelor, din totalul de 513 structuri de primire turistică, 149 (29%) sunt localizate în judeţul Caraş-Severin, 139 (27,1%) în judeţul Arad, 131 (25,5%) în judeţul Timiş şi 94 (18,3%) în judeţul Hunedoara.
Privind structurile de cazare turistică, în judeţul Arad se găsesc cele mai numeroase pensiuni turistice, vile turistice şi bungalouri din regiune, pe când judeţul Caraş-Severin conduce detaşat la numărul de pensiuni agroturistice, pentru ca hotelurile şi motelurile să fie concentrate în judeţul Timiş (vezi fig. 8.2). Cabanele turistice se găsesc cu precădere în judeţele Hunedoara şi Caraş-Severin.
Ca pondere, hotelurile cele mai numeroase se întâlnesc în judeţul Timiş în care acestea deţin 50,4% din total structurilor de cazare, în restul judeţelor acestea ocupând ponderi asemănătoare. În judeţul Hunedoara hotelurile deţin 24,5% din totalul structurilor de cazare, în Arad 22,3% şi 22,1% în judeţul Caraş-Severin. 6 INS – Anuarul Statistic al României 2012
650
1,197
604
974
533
155 377
513
0 200 400 600 800 1000 1200 1400
Fig. 8.2 - Structurile de primire turistică – judeţele Regiunii Vest (31 iulie 2011)
Sursa: INS – Anuarul statistic al României 2012, Tempo Online
Evoluţia structurilor de primire turistică în Regiunea Vest între anii 2005-2011 urmează în
principiu aceeaşi tendinţă cu nivelul naţional; atât regiunea cât şi România marchează o scădere a structurilor de primire între 2006-2007 pentru ca mai apoi ca la nivel naţional acestea să crească până în anul 2010 când înregistrează o uşoară scădere (figura 8.3). La nivel regional, structurile de primire înregistrează o creştere începând cu anul 2007, numărul structurilor de primire ajungând la 513 unităţi în anul 2011.
Per ansamblu, între 2005 şi 2011 regiunea creşte cu 148 de unităţi de cazare, adică cu 40,5%, pe când în aceiaşi perioadă de timp structurile de primire turistică la nivel naţional cresc cu doar 18,4%.
Vest Arad Caraş-‐Severin Hunedoara Timiş
Hoteluri şi moteluri 153 31 33 23 66
Pensiuni turisSce 169 54 48 22 45
Pensiuni agroturisSce 85 20 35 19 11
Vile turisSce şi bungalouri 51 21 9 18 3
Cabane turisSce 16 3 6 7 0
Hosteluri 9 1 5 1 2
Tabere de elevi 10 2 4 2 2
Campinguri 9 5 2 1 1
Popasuri turisSce 8 2 6 0 0
Hanuri turisSce 2 0 1 0 1
Sate de vacanţă 1 0 0 1 0
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
număr unităţi
Fig. 8.3 – Evoluţia structurilor de primire turistică între anii 2005-2011 (la 31 iulie)
Sursa: INS – Anuarul statistic al României 2007 – 2012
La nivelul judeţelor din regiune, în intervalul 2005-2011, toate judeţele regiunii cu excepţia
judeţului Hunedoara au o creştere a structurilor de primire turistică mai mare decât media naţională (15,5%) şi anume: Arad – 63,5%, Caraş-Severin – 46,1%, Timiş – 44,0 şi sub media naţională Hunedoara – 8% creştere. Analizându-se scăderea structurilor de cazare din intervalul 2006-2007 se poate observa că scăderea a fost mai mică la nivel naţional (-0,3%) decât nivelul regional (-4,9%), scăderea regională fiind determinată de scăderea puternică a unităţilor de cazare în judeţul Hunedoara (-19,8%) şi a judeţului Timiş (-3,8%) pe când în judeţele Caraş-Severin şi Arad unităţile de cazare au crescut cu 2,6% respectiv 1,1% (fig. 8.4).
Fig. 8.4 - Evoluţia structurilor de primire turistică – judeţele Regiunii Vest (la 31 iulie)
Sursa: INS – Anuarul statistic al României 2007 – 2012
Dacă per ansamblu Regiunea Vest înregistrează o creştere a structurilor de primire turistică
între anii 2008-2011, hotelurile înregistrează o descreştere între 2008-2009 pentru ca începând cu anul 2009 numărul acestora să crească constant. La nivelul judeţelor, se observă că judeţul Hunedoara urmează acelaş trend ca şi regiunea (creştere începând cu anul 2009). În acest interval, judeţul Caraş-Severin îşi menţine numărul de hoteluri până în 2009, pentru ca în anul 2010 să
3.000
3.500
4.000
4.500
5.000
5.500
300
350
400
450
500
550
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Vest
România
60 70 80 90
100 110 120 130 140 150 160
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Num
ăr unităţi Arad
Caraş-‐Severin
Hunedoara
Timiş
crească numărul acestora; judeţul Arad înregistrează o creştere între 2008-2010 (anii de criză economică) însă începând cu anul 2010 numărul hotelurilor scade cu 3 unităţi (fig. 8.5). Timişul este singurul judeţ din regiune care înregistrează o creştere constantă a hotelurilor în această perioadă.
Fig. 8.5 - Evoluţia hotelurilor din Regiunea Vest (la 31 iulie)
Sursa: INS – Anuarul statistic al României 2009 – 2012, Tempo Online
În anul 2011, capacitatea de cazare a regiunii Vest deţinea 23.671 locuri, plasându-se pe
locul 5 dintre cele 8 regiuni ale României, cu 8,5% din numărul total de paturi din România (fig. 8.6). Regiunea Sud - Est, unde este situat litoralul Mării Negre, deţine cel mai mare procent al locurilor – 43,3%.
Fig. 8.6 – Capacitatea de cazare turistică existentă – locuri, pe regiuni de dezvoltare
(la 31 iulie 2011)
Sursa: INS – Anuarul statistic al României 2012
Privind evoluţia capacităţii de cazare existentă, între anii 2005-2011, la nivel naţional s-a
înregistrat o scădere de -1,5%, pe când Regiunea Vest a înregistrat o creştere de 11,2% pentru acest indicator (fig. 8.7).
100
105
110
115
120
125
130
135
140
0
10
20
30
40
50
60
70
2008 2009 2010 2011
Arad
Caraş-‐Severin
Hunedoara
Timiş
Vest
28,459 45,388
21,927
95,587
24,111 21,086 18,274 23,671
0 20000 40000 60000 80000
100000 120000
Fig. 8.7 – Evoluţia capacităţii de cazare existentă – locuri, între anii 2005-2011 (la 31 iulie)
Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul statistic al României 2012
La nivelul judeţelor, evoluţia capacităţii de cazare existentă prezintă unele diferenţe
regionale semnificative. Între anii 2005-2011, cea mai mare creştere o are judeţul Timiş (38,1%). Evoluţii pozitive ale acestui indicator se înregistrează şi în judeţele Arad (6,8%) şi Hunedoara (0,7%) pe când judeţul Caraş-Severin înregistrează o scădere de -0,6%.
Fig. 8.8 - Evoluţia capacităţii de cazare existentă – locuri, judeţele Regiunii Vest (la 31 iulie)
Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul statistic al României 2012
În regiune, hotelurile alcătuiau în anul 2011 57,4% (13.584) din total locuri de cazare. La nivelul judeţelor s-au înregistrat unele diferenţieri întra-regionale, judeţele cu cea mai
mare pondere a locurilor în hoteluri fiind judeţele Timiş şi Caraş-Severin cu 37,5% respectiv 31%. În judeţul Caraş-Severin un aport important îl are staţiunea Băile Herculane care este pe
locul 2 regional cu 3.259 locuri în hoteluri fiind la scurtă distanţă de oraşul Timişoara care deţine 3.523 locuri. Se observă faptul că partea de sud-vest a regiunii este foarte slab dezvoltată din punctul de vedere al hotelurilor practic cu excepţia oraşului Deta (jud. Timiş) neexistând nici o unitate de cazare de acest tip.
260000
270000
280000
290000
300000
310000
320000
18000
19000
20000
21000
22000
23000
24000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Vest
România
2000
3000
4000
5000
6000
7000
8000
9000
2000 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Arad
Caraş-‐Severin
Hunedoara
Timiş
Judeţul Arad deţine 16,7% din total locuri de cazare în hoteluri, un aport important avându-l municipiul Arad cu 1.391 locuri (locul 3 din regiune) şi staţiunea Moneasa cu 635 locuri de cazare (locul 6 regional).
În jud. Hunedoara cele mai importante localităţi care deţin locuri de cazare în hoteluri sunt următoarele: staţiunea Geoagiu cu 727 locuri de cazare în hoteluri (locul 5 din regiune) şi municipiul Deva 501 locuri (locul 7 din regiune).
Harta 8.1 – Hotelurile din Regiunea Vest
Sursa: INS – Tempo Online, TUR102C
Capacitatea de cazare în funcţiune reprezintă numărul de locuri de cazare (paturi)
disponibile pentru turişti în structurile de primire turistică, luând în considerare numărul total de paturi şi orarul de funcţionare. Se exprimă în locuri-zile. Se exclud locurile din camerele sau unitățile închise temporar din lipsă de turiști, pentru reparații sau din alte motive. La nivelul naţional, Regiunea Vest ocupă penultimul loc cu 6.354 mii locuri-zile (vezi fig. 8.9).
Fig. 8.9 – Capacitatea de cazare existentă – mii locuri-zile, pe regiuni de dezvoltare (la 31 iulie 2011)
Sursa: INS – Anuarul statistic al României 2012
Privind tabelul de mai jos (tabelul 8.1) cea mai mare pondere din capacitatea de cazare în
funcţiune este deţinută de hoteluri (62,7%), pensiuni turistice (16,9%), pensiuni agroturistice (5,6%) vile turistice (5,3%) şi moteluri (2,5%). Un important potenţial îl deţin şi taberele de elevi şi preşcolari (2,1%).
Tabelul 8.1 - Capacitatea de cazare existentă – mii locuri-zile, pe structuri de primire turistică - 2011 Arad Caraş-‐Severin Hunedoara Timiş Regiunea Vest % VEST
Hoteluri 829,668 891,846 631,570 1,628,261 3,981,345 62.7 Hosteluri -‐ 46,114 4,870 22,936 73,920 1.2 Moteluri 20,950 84,868 21,921 30,322 158,061 2.5 Hoteluri
apartament -‐ -‐ -‐ 1,953 1,953 0.0 Hanuri -‐ 5,840 -‐ -‐ 5,840 0.1
Vile turistice 32,004 52,258 105,651 147,294 337,207 5.3 Cabane turistice 25,294 22,321 34,566 -‐ 82,181 1.3
Bungalouri -‐ 4,928 -‐ -‐ 4,928 0.1 Campinguri 6,624 -‐ -‐ 94,900 101,524 1.6 Popasuri turistice 10,210 24,482 -‐ -‐ 34,692 0.5
Casute turistice 3,220 3,204 -‐ -‐ 6,424 0.1 Tabere de elevi si prescolari 49,592 34,201 13,713 38,565 136,071 2.1 Pensiuni turistice 370,993 254,150 88,262 358,786 1,072,191 16.9 Pensiuni
agroturistice 95,122 159,008 14,910 89,126 358,166 5.6 Total 1,443,677 1,583,220 915,463 2,412,143 6,354,503 100
Sursa: INS –Tempo Online, TUR103D
8,830.6
12,867.4
6,423.5
14,336.2
7,199.8 7,644.1
4,761.2 6,354.5
0 2.000 4.000 6.000 8.000 10.000 12.000 14.000 16.000
Evoluţia capcităţii de cazare exprimată în locuri-zile relevă faptul că între anii 2005-2011 la nivel naţional creşterea acestui indicator a fost de 24,4%, pe când creşterea în Regiunea Vest a fost uşor mai scăzută – 20,2%.
În cadrul judeţelor regiunii se relevă unele diferenţieri intraregionale şi anume că (2005-2011):
o Cea mai mare creştere a acestui indicator o are judeţul Arad, judeţul înregistrând o creştere dublă faţă de valoarea regională – 51,7%
o Judeţul Timiş are o creştere mult peste media regională şi naţională: 37,3% o Judeţul Hunedoara înregistrează o creştere pozitivă de 1,3% o Judeţul Caraş-Severin este singurul dintre judeţele regiunii care înregistrează o scădere: -5,4%.
Fig. 8.10 - Evoluţia capacităţii de cazare existentă – locuri-zile, judeţele Regiunii Vest
Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul statistic al României 2012
În contrast cu nivelul naţional, Regiunea Vest înregistrează evoluţii pozitive ale
infrastructurii turistice de cazare în perioada 2007-2011. Cu toate acestea, datele statistice relevă faptul că infrastructura de cazare este mult mai subdezvoltată decât regiuni ca Centru sau Sud-Est unde se află litoralul românesc.
Având o populaţie în general mai redusă, regiunea este a 3-a din ţară în ceea ce privește numărul locurilor de cazare la 100 de locuitori (vezi fig. 8.11). Regiunea este depășită doar de Regiunea Sud-Est (care include staţiunile de pe litoralul Mării Negre) și de Regiunea Centru (cu orașul Sibiu și staţiunile de schi din judeţul Brașov precum Poiana Brașov), în timp ce regiunile București-Ilfov și Regiunea Sud (inclusiv orașele-staţiune de pe Valea Prahovei : Sinaia, Bușteni, Azuga) au o capacitate de cazare mai mică raportată la 100 de locuitori.
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Arad
Caraş-‐Severin
Hunedoara
Timiş
Fig. 8.11 - Comparaţie privind capacitatea de cazare între regiunile din România (2011)
Sursa: Calcule ale echipei Băncii Mondiale pe baza datelor INS
În regiune funcţionează 2 centre de informare turistică, la Arad şi la Timişoara, acestea
având un rol important în a facilita informarea obiectivă şi completă a turiştilor precum şi rolul de a promova obiective şi destinaţiile turistice din cadrul regiunii.7
7 http://www.mdrt.ro/userfiles/turism/centre_informare.pdf
0
1
2
3
4
5
6
Capacitate nominală locuri de cazare la 100 locuitori
Capacitatea de cazare (locuri-‐zile) pe 1 locuitor
Nord Est
Sud Est
Sud
Sud_Vest
Vest
Nord Vest
Centru
BucureșS
8.2 Circulaţia turistică
În Regiunea Vest, ca de altfel în întreaga Românie, turismul a scăzut dramatic după decembrie 1989, datele statistice din ultimii ani nefăcând altceva decât să confirme această situaţie evidentă şi vizibilă “cu ochiul liber”.
Cu toate acestea, după anul 2000, numărul turiştilor în România începe să crească de la 5 milioane turişti până la peste 7 milioane în anul 2008 (perioadă de creştere a economiei naţionale), după care are loc o scădere a numărului acestora pentru ca mai apoi să aibă loc o creştere începând cu anul 2010. Aceiaş tendinţă se observă şi la nivelul regiunii Vest unde numărul sosiţilor atinge un maxim de 674,500 turişti în anul 2007, după care are loc o scădere (atât al turiştilor români cât şi al străinilor) până la aproximativ 542,000 vizitatori, aceasta reprezintând o valoare asemănătoare înregistrată cu cea din anul 2005.8
Cu toate acestea, în acest interval de timp (2000-2008), apar diferenţe semnificative între cele patru judeţe. Dacă oraşele Arad și Timișoara în special au cunoscut o creștere relativ puternică în ultima jumătate a acestui interval (o creștere de aproape 20% a înnoptărilor în perioada 2005 și 2008 în cazul Timișoarei), Caraș-Severin și Hunedoara au înregistrat fluxuri turistice mai mici între 2005 și 2008 decât între 2000 și 2004. Această diferenţă între judeţele mai dezvoltate - Timiș (și într-o mai mică măsură Arad), și celelalte judeţe, poate fi parţial explicată prin procesul de tranziţie economică care a avut loc în România în anii 2000. Se pot identifica doi factori principali. În primul rând, închiderea fabricilor industriale a condus la o scădere a fluxurilor turistice în scop de afaceri precum și la o reducere a fluxurilor turistice interne (cu precădere intra-regionale) către staţiunile balneare situate în Caraș-Severin și Hunedoara. În al doilea rând, privatizarea ineficientă a unităţilor de cazare publică, urmată de o lipsă a investiţilor, cu precădere în cazul staţiunilor balneare.
În anul 2011, numărul de turişti sosiţi în Regiunea Vest a fost de 639.657 persoane, regiunea ocupând locul 6 la acest indicator, aceasta depăşind doar regiunea Sud-Muntenia şi Sud-Vest Oltenia ca şi număr de turişti sosiţi (fig. 8.12).
Fig. 8.12 – Sosirile turiştilor, pe regiuni de dezvoltare (2011)
Sursa: INS – Anuarul Statistic al României 2012
8 INS, 2012 – Statistică teritorială 2012, (Capacitatea şi cazarea turistică)
799,8
1435,8
696,2
1134,8
615,9
1282,6
426,8
639,7
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
1600
Nord -‐ Vest
Centru Nord -‐ Est Sud -‐ Est Sud -‐ Muntenia
BucureşS -‐ Ilfov
Sud -‐ Vest Oltenia
Vest
mii
Per ansamblu, în perioada 2005-2011, atât regiunea cât şi nivelul naţional înregistrează creşteri ale numărului de sosiţi, astfel că se înregistrează o creştere cu 21,1% la nivel naţional, la nivel regional creşterea fiind sub nivelul naţional: 19,5% (fig. 8.13). Important este de menţionat faptul că în perioada 2008-2010 atât la nivel naţional cât şi la nivel regional are loc o scădere puternică a turiştilor sosiţi, cauza cea mai probabilă fiind apariţia crizei economice la nivel european, criză care a afectat şi spaţiul românesc.
Fig. 8.13 – Evoluţia numărului de sosiţi - între anii 2005-2011
Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul statistic al României 2012
La nivelul judeţelor, creşteri peste nivelul naţional a numărului de sosiţi (în perioada 2005-
2011) s-au înregistrat în judeţul Timiş (29,9%) şi Arad (27,7%), creşteri sub media naţională - 11,7% în Caraş-Severin şi chiar scăderi: -8,9% în judeţul Hunedoara (fig. 8.14).
Fig. 8.14 – Evoluţia numărul de sosiţi - între anii 2005-2011, judeţele Regiunii Vest
Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul statistic al României 2012
Aşa cum se observă din graficele de mai sus (vezi fig. 8.13 şi fig. 8.14) atât la nivel regional
cât şi la nivel naţional, perioada 2008-2010 a fost o perioadă de scădere puternică a turiştilor, scăderea numărului de sosiţi în regiune fiind mai puternică (-19,4%) decât nivelul naţional: -14,8%.
5000
5500
6000
6500
7000
7500
500
550
600
650
700
750
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Vest
România
50
100
150
200
250
300
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
mii
Arad
Caraş-‐Severin
Hunedoara
Timiş
La nivelul judeţelor regiunii în această perioadă cele mai puternice scăderi au fost în judeţele Hunedoara (-30,7%) şi Timiş (-23,3%), pe când în judeţele Arad şi Caraş-Severin s-au înregistrat scăderi ale numărului de sosiţi de -12% respectiv -11%, scăderi sub media naţională.
Sub aspect teritorial (vezi harta 8.2), cele mai multe sosiri ale turiştilor în unităţi de cazare în anul 2011 au fost în Municipiul Timişoara (210.879) adică 81% din total sosiri în judeţul Timiş şi 33% total sosiri din regiunea Vest (harta 8.1). Pe locul 2, municipiul Arad a înregistrat în anul 2011 129.418 turişti sosiţi, adică 68% din total sosiţi judeţ şi 20% din total sosiţi regiune.
Staţiunile de interes naţional din regiune deţin un mare potenţial de atragere a turiştilor, dintre acestea cea mai renumită - Băile Herculane a reuşit să atragă 60,008 turişti sosiţi, Moneasa (a doua destinaţie ca importanţă din judeţul Arad) a atras 33,993 turişti sosiţi în anul 2011, Geoagiu-Băi – 24.934 sosiţi, Buziaş – 13,633 sosiţi şi staţiunea Petroşani-Parâng cu 11,566 sosiţi.
Este esenţial de menţionat faptul că împreună aceste staţiuni (menţionate mai sus) au atras în anul 2011 aproximativ 144,134 turişti sosiţi, ceea ce relevă faptul că acestea au atras un număr comparabil cu municipiul Arad şi că deşi aceste staţiuni deţin un important potenţial de valorificare este necesar ca investiiţiile derulate să fie susţinute în continuare astfel încât să fie competitive atât pe plan naţional cât şi pe plan european. La nivelul judeţelor, cei mai mulţi turişti sosiţi s-au înregistrat în judeţele Timiş şi Arad cu 41% respectiv 30% din totalul turiştilor. Motivele acestor ponderi mult superioare judeţelor Caraş-Severin şi Hunedoara sunt cele legate de infrastructura de transport (în Timişoara se află cel mai mare aeroport regional, Aradul este un judeţ de tranzit şi deţine vama Nădlac care este principala poartă spre Occident), bază de cazare mai dezvoltată (îndeosebi în jud. Timiş) dar şi o atractivitatea economică concretizată prin turismul de afaceri.
Fig. 8.15 – Ponderea turiştilor sosiţi în structuri de cazare, în anul 2011
Sursa: Tempo Online, calcule proprii
În anul 2011, durata medie de şedere (nopţi/turist) în regiune a avut aceiaşi valoare ca
nivelul naţional – 2,6 zile (fig. 8.15). Ceea ce este important de reţinut, este faptul că per ansamblu, pentru turişti regiunea Vest este percepută mai degrabă ca o destinaţie de week-end. Excepţie este judeţul Caraş-Severin care datorită ofertei balneo-climaterice reuşeşte să atragă turişti care rămân pentru o perioadă mai mare în regiune în calitate de turişti.
30%
16% 13%
41%
Arad Caraş-‐Severin Hunedoara Timiş
Harta 8.2 – Numărul de turişti sosiţi în Regiunea Vest
Sursa: INS - Tempo Online, TUR104E
În perioada 2005-2011, durata medie de şedere a regiunii rămâne aproape neschimbată (2,9
în 2005 la 2,6 în 2011), cea mai mare scădere fiind în judeţul Caraş-Severin (6,8 în 2005 la 5,1 în 2011).
În anul 2011, din totalul de 639.657 persoane, 506.598 (79,2%) au fost turişti români şi 132.798 (20,8%) au fost turişti străini (fig. 8.15).9 La nivel naţional, în anul 2011, turiştii români au alcătuit 78,4% şi turiştii străini 21,6%, ponderea străinilor în regiune fiind uşor mai scăzută decât nivelul naţional.
După originea turiştilor sosiţi (străini şi români), se observă faptul că la nivelul regiunilor ponderea acestora variază, cea mai mare pondere a turiştilor străini fiind deţinută de regiunea Bucureşti-Ilfov (53%), pentru ca la mare distanţă să se plaseze Regiunea Vest cu 20,8% (locul II din ţară), ponderea acestora fiind uşor sub media naţională (21,6%).
9 INS, 2011, Turismul României 2012
Tabel 8.2 – Ponderea turiştilor după origine, pe regiuni de dezvoltare (2011) Regiunea de dezvoltare
Număr total turişti
Număr total turişti români
Număr total turişti străini
% turişti români % turişti străini
NORD-‐VEST 794,684 651,322 143,362 82.0 18.0 CENTRU 1,424,589 1,156,368 268,221 81.2 18.8 NORD-‐EST 692,470 605,946 86,524 87.5 12.5 SUD-‐EST 1,133,385 1,043,010 90,375 92.0 8.0
SUD-‐MUNTENIA 613,670 527,166 86,504 85.9 14.1 BUCUREŞTI-‐ILFOV 1,282,564 603,059 679,505 47.0 53.0 SUD-‐VEST OLTENIA 423,344 395,808 27,536 93.5 6.5 VEST 637,686 504,932 132,754 79.2 20.8 ROMÂNIA 7,002,392 5,487,611 1,514,781 78.4 21.6
Sursa: Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare în anul 2011 Evoluţia turiştilor după origine (străini sau români) relevă faptul că în perioada 2008-2011,
numărul de turişti străini a crescut la nivel naţional cu 3,5% şi au scăzut la nivel regional cu -9,3%, în timp ce numărul turiştilor români a scăzut atât la nivel naţional (-2,6%) cât şi la nivel regional, scăderea în regiune (-3,9%) fiind mai mare decât cea la nivel naţional.
Fig. 8.16 – Evoluţia numărului de sosiţi în Regiunea Vest (după origine) – 2008-2011
Sursa: INS – Turismul României, 2010, 2012; Frecventarea structurilor de primire turistică
cu funcţiuni de cazare anul 2009-2010
După structurile de primire, în anul 2011, principalele sosiri10 ale turiştilor străini în regiunea Vest au fost în campinguri (49,8%), căsuţe turistice (32%), hoteluri (25%), cabane turistice (8,5%), pensiuni turistice (8,4%), pensiuni agroturistice (8,3%) şi vile turistice (6,3%).11 Pe de altă parte, principalele sosiri ale turiştilor români au fost în hosteluri (97,4%), vile (93,8%), moteluri (91,9%), pensiuni agroturistice (91,7), pensiuni turistice (91,6%) şi hoteluri (75%).12
10 Numărul total de sosiri este de 637.686 turişti, acesta fiind diferit faţă de valoarea dată de Anuarul Statistic al României 2012 11INS -‐ Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare în anul 2011 12 ibidem
527.340
455.666 426.442
506.598
146.474 119.452 116.359 132.798
0
100.000
200.000
300.000
400.000
500.000
600.000
2008 2009 2010 2011
Români
Străini
La nivelul regiunii, turiştii străini preferă judeţul Timiş, în anul 2011 sosind 79,454 turişti străini, alcătuind 59,9% din totalul turiştilor străini ce vizitează Regiunea Vest. Altă pondere importantă o deţine judeţul Arad – 28,7%, (38,046). Ponderi mai reduse le deţin judeţele Hunedoara (6,8%) şi Caraş-Severin cu doar 4,6%.13 Raportat la numărul total de sosiri, turiştii străini în anul 2011 au preferat cu precădere hotelurile (89,3%), pensiunile turistice (5,8%), cabanele turistice (4,5%), campinguri (1,5%) şi pensiunile agroturistice (1,4%).
Tabelul 8.3 – Sosiri ale turiştilor, pe structuri de primire turistică - 2011
Număr turişti
% raportat la structura de cazare
% sosiri turişti străini raportat la număr total turişti străini
Români Străini Români Străini Hoteluri 355,871 118,580 75.0 25.0 89.3 Hosteluri 3,075 82 97.4 2.6 0.1 Moteluri 11,184 981 91.9 8.1 0.7 Hoteluri
apartament 77 5 93.9 6.1 0.0 Hanuri 181 3 98.4 1.6 0.0
Vile turistice 11,842 790 93.7 6.3 0.6 Cabane turistice 5,948 5,948 91.5 8.5 4.5
Bungalouri 824 2 99.8 0.2 0.0 Campinguri 1,961 1,947 50.2 49.8 1.5
Popasuri turistice 2,087 111 94.9 5.1 0.1 Casute turistice 134 63 68 32 0.0 Tabere de elevi si
prescolari 6,606 41 99.4 0.6 0.0 Pensiuni turistice 84,880 7,764 91.6 8.4 5.8
Pensiuni agroturistice 22,189 1,880 92.2 7.8 1.4
Total 506,859 132,798 79.2 20.8 100 Sursa: INS –Tempo Online, TUR104B şi calcule proprii
Analizând evoluţia numărului de sosiţi cu evoluţia structurilor de cazare în perioada 2005-
2011, s-a identificat faptul că în ciuda scăderii numărului de turişti în perioada 2008-2010, numărul structurilor de cazare a continuat să crească. Acest grafic nu indică o relaţie directă a sosiţilor cu evoluţia structurilor de cazare, ci mai degrabă, corelând cu fig. 8.11., se poate spune că regiunea Vest dispune (din punct de vedere a numărului) de o bună bază de cazare. Cu toate acestea, se poate spune că un procentaj consistent al structurilor de cazare se află în oraşele mari şi că zone turistice cu potenţial important (Băile Herculane, Moneasa) suferă o diminuare a bazei de cazare şi a învechirii dotărilor.
13 ibidem
Fig. 8.17 – Evoluţia sosirilor şi a structurilor de primire turistică în Regiunea Vest în perioada 2005-2011
La nivel naţional, regiunea Vest se situează doar pe locul 5 privind numărul de înnoptări,
depăşind regiunea Sud-Vest Oltenia (1.486,2 mii), Nord-Est (1556,4 mii) şi Sud-Muntenia (1.486,2 mii).
Fig. 8.18 – Numărul de înnoptări, pe regiuni de dezvoltare (2011)
Sursa: INS – Anuarul statistic al României 2012
Comparativ cu nivelul naţional, în perioada 2005-2011, numărul de înnoptări a scăzut atât la
nivel naţional (-2,1) cât şi la nivel regional (-8,3), dintre care la nivel regional scăderea a fost mult mai puternică (fig. 8.19).
0
100
200
300
400
500
600
700
800
0
100
200
300
400
500
600
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
mii turişN sosiţi
unită
ţi
Structuri de primire turisScã Sosiri
2,084.6
3,311.6
1,556.4
4,050.3
1,677.9 2,129.6
1,486.2 1,682.8
0 500
1.000 1.500 2.000 2.500 3.000 3.500 4.000 4.500
mii
Fig. 8.19 – Evoluţia înnoptărilor - între anii 2005-2011
Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul statistic al României 2012
La nivelul judeţelor, numărul de înnoptări în perioada 2005-2011 prezintă unele diferenţieri intraregionale. În ciuda scăderii numărului de înnoptări atât la nivel regional cât şi naţional, judeţele Arad şi Timiş înregistrează creşterea acestui indicator cu 10,9% respectiv 8,2%. Pe de altă parte, scăderi importante ale înnoptărilor turiştilor se înregistrează în judeţul Caraş-Severin (-26,8%) şi Hunedoara (-11,3%).
Fig. 8.20 – Evoluţia înnoptărilor - între anii 2005-2011, judeţele Regiunii Vest
Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul statistic al României 2012
În anul 2011, cea mai mare pondere a înnoptărilor în regiunea Vest o deţinea jud. Timiş –
33,3%, iar la mică distanţă se situa jud. Caraş-Severin cu 32,4%. Judeţul Hunedoara deţine cea mai mică pondere a numărului de înnoptări – 13,8% iar judeţul Arad ocupă locul III cu 20,5% din ponderea înnoptărilor din regiune.
În staţiunile turistice, cel mai mare număr de înnoptări în anul 2011 a fost înregistrat de Băile Herculane (429.547), staţiunea înregistrând un număr mai mare decât municipiul Timişoara (388.104). Un număr însemnat de înnoptări a avut şi staţiunea Geogiu-Băi (131.703). Staţiunile
14000
15000
16000
17000
18000
19000
20000
21000
22000
1400
1500
1600
1700
1800
1900
2000
2100
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
mii
mii Vest
România
200
300
400
500
600
700
800
900
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
mii
Arad
Caraş-‐Severin
Hunedoara
Timiş
Buziaş şi Moneasa au înregistrat valori relativ asemănătoare: 97.011 respectiv 95.068 înnoptări. Valori mult mai mici au fost înregistrate în staţiunea Petroşani-Parâng – doar 19.600 înnoptări, în timp ce pentru staţiunile de interes local înnoptările au fost sub 10.000 (Călacea, Lipova, Straja) în timp ce unele date nu sunt disponible pentru staţiunile Crivaia, Trei Ape, Semenic şi Vaţa de Jos.14
Ca şi număr de înnoptări, în regiunea Vest în anul 2011, 78,7% au fost în hoteluri, 10,2% în pensiuni turistice, vilele turistice (3,1%) şi pensiunile agroturistice (3,0%) având ponderi relativ egale.
Tabelul 8.4 – Înnoptări în structuri de primire turistică - 2011
Structură de cazare
Arad Caraş-‐Severin Hunedoara Timiş Număr de înnoptări
%
Hoteluri 270,292 421,927 165,348 466,102 1,323,669 78.7 Hosteluri -‐ 9,545 675 1,416 11,636 0.7 Moteluri 2,510 15,845 1,844 4,345 24,544 1.5 Hoteluri
apartament -‐ -‐ -‐ 139 139 0.0 Hanuri 809 809 0.0
Vile turistice 4,640 5,240 36,014 7,014 52,908 3.1 Cabane turistice 4,596 1,716 4,504 -‐ 10,816 0.6
Bungalouri 1,759 1,759 0.1 Campinguri 422 -‐ -‐ 5,944 6,366 0.4 Popasuri turistice 341 5,636 -‐ -‐ 5,977 0.4
Casute turistice 74 550 -‐ -‐ 624 0.0 Tabere de elevi şi prescolari 5,422 7,951 3,802 4,627 21,802 1.3 Pensiuni turistice 45,765 49,275 16,885 59,213 171,138 10.2 Pensiuni
agroturistice 11,572 25,408 1,863 11,765 50,608 3.0 Total 270,292 421,927 165,348 466,102 1,682,795 100
% total din regiune
20.5 32.4 13.7 33.3
Sursa: INS –Tempo Online, TUR105E şi calcule proprii Analizând indicele de utilizare netă a capacităţii în funcţiune, toate regiunile de dezvoltare
au înregistrat scăderi ale acestui indicator în perioada 2005-2011 (vezi fig. 8.18). Dintre acestea, Regiunea Vest a înregistrat o scădere de -23.6%, aceasta fiind mai mare decât scăderea de la nivel naţional: -21,3%.
La nivelul judeţelor, în anul 2011, doar Caraş-Severin înregistrează un indice mai mare decât nivelul regional şi naţional – 34,5%, judeţele Hunedoara (25,2%), Arad (23,9%) şi Timiş (23,2%) fiind sub media naţională (vezi fig. 8.22).
Conform INS, nu se dispune de date privind numărul turiştilor şi zonele turistice vizitate de aceştia la nivelul regiunilor de dezvoltare, însă la nivel naţional în anul 2011 au vizitat România
14 Tempo Online, TUR105E
aproximativ 1.514.781 turişti străini.15 Dintre aceştia, cei mai mulţi sunt reprezentaţi de vizitatori din Germania (206.932), Italia (172.245), Franţa (109.346), Israel (86.679), Ungaria (86.489), S.U.A (85.825), Regatul Unit (80.994), Spania (67.007) şi Austria (62.123). Dintre aceştia, cei mai mulţi preferă staţiunile din zona montană şi cazarea în structuri de primire mari, de exemplu hoteluri dar şi cazarea în structuri de primire mici: pensiuni turistice şi agroturistice.16 Mare trecere o au şi staţiunile din zona litorală şi staţiunile balneare.
Fig. 8.21 – Evoluţia utilizării nete - între anii 2005-2011, pe regiuni de dezvoltare
Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul statistic al României 2012
Fig. 8.22 – Evoluţia utilizării nete - între anii 2005-2011, judeţele Regiunii Vest
Sursa: INS – Statistică teritorială 2012, Anuarul statistic al României 2012
15 INS -‐ Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare în anul 2011 16 Ibidem
34,7 36,3
35,6 35,1
28,9
25,3 26,5
20,0
25,0
30,0
35,0
40,0
45,0
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
%
Nord-‐Vest
Centru
Nord-‐Est
Sud-‐Est
Sud -‐ Muntenia
BucuresS-‐Ilfov
Sud-‐Vest Oltenia
Vest
20
25
30
35
40
45
50
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
%
Arad
Caraş-‐Severin
Hunedoara
Timiş
Vest
8.3 Patrimoniul natural protejat
Încă din secolul XVIII, Europa şi lumea întreagă este marcată de revoluţia industrială, progresele tehice înregistrate determinând apariţia sau transformarea unor activităţi economice – activităţi industriale (producerea în masă a bunurilor de consum larg), ceea ce a condus la schimbarea condiţiilor de viaţă a omului, implicit aşezările transformându-se în ansambluri urbane, toate acestea cu efecte de schimbare a mediului şi peisajului natural.
De cele mai multe ori, omul prin activităţile sale a dăunat mediului natural, acesta suferind transformări fundamentale, astfel că mediul natural tot mai mult s-a schimbat, restrângându-se în detrimentul aşezărilor omeneşti.
În zilele noastre, omul încearcă să reducă efectele negative ale unor activităţi dăunătoare pentru mediul natural, astfel că protecţia diferitelor peisaje sau ocrotirea mediului natural preocupă sau ar trebui să preocupe agenda atât a instituţilor de conducere ale Uniunii Europene cât şi alte statelor naţionale.
Peisajul natural al Regiunii Vest este dat de varietatea şi diversitatea formelor de relief întâlnite în această regiune, varietate determinată atât de factori naturali (climă, apă, relief, etc.) cât şi de factori antropici (diverse exploatări de minerale, defrişarea pădurilor, extinderea terenurilor agricole, etc.).
În vederea conservării şi protejării patrimoniului naţional conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu modificări şi completări prin Legea 49/2011 se instituie un regim diferenţiat de protecţie, conservare şi utilizare, potrivit următoarelor categorii de arii naturale protejate:
§ de interes naţional: rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale;
§ de interes internaţional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei;
§ de interes comunitar sau situri "Natura 2000": situri de importanţă comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică;
§ de interes judeţean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităţilor administrative teritoriale, după caz.
Există mai multe categorii de clasificare a ariilor naturale protejate, Master Planul pentru Turismul României 2007 - 2026 sublinind trei categorii principale de protecţie: parcurile naţionale şi parcurile naturale şi Delta Dunării (nu este cazul în Regiunea Vest). În analiza patrimoniul natural protejat se vor identifica mai întâi zonele de interes naţional (parcuri naţionale, parcuri naturale şi monumente ale naturii) mai apoi zonele de interes comunitar (NATURA 2000).
Regiunea Vest dispune de cinci parcuri naţionale şi patru parcuri naturale (vezi harta 8.3). Parcul Naţional Retezat a fost primul din ţară, creat încă din anul 1932, având o suprafaţă
de aproximativ 20.000 ha, dintre acestea 2000 de ha fiind rezervate pentru cercetare ştiinţifică.17 De o mare importanţă în perimetrul masivului Retezat o are ocrotirea circurilor, văilor glaciare, a 17 Judeţele Patriei – Judeţul Hunedoara, 1980
lacurilor glaciare, a grohotişurilor, a masivelor forestiere, a pajiştii alpine şi a numeroase specii de plante şi animale18. Acest parc reprezintă cea mai mare rezervaţie ştiinţifică complexă din România, inclusă de UNESCO printre rezervaţiile naturale ale Biosferei. Parcul are peste 20.000 ha care includ în arealul lor relief glaciar (numeroase circuri, văi şi lacuri glaciare), rarităţi vegetale (orhideea de munte, floarea de colţ, nucul sălbatic), precum şi exemplare valoroase ale faunei.
Parcul naţional Domogled – Valea Cernei este al doilea ca mărime din ţară şi unicul care înglobează un întreg bazin hidrografic şi mai multe masive muntoase. Încă din anul 1932 Rezervaţia naturală Domogled a fost ,,printre primele rezervaţii naturale din România cu acest statut’’, la vremea respectivă cuprinzând o suprafaţa de circa 1194 ha.19 Fiind situat în apropierea Băilor Herculane, Domogledul este considerat una dintre cele mai bogate rezervaţii în materie de specii de plante din Europa, în jurul anului 1980, acesta cuprinzând o mare varietate de specii floristice, cifra plantelor superioare depăşind 1000.20
Zona este impresionantă prin relieful tipic de carst şi prin aspectul particular al vegetaţiei: arborii contorsionaţi ce cresc din pereţii de stâncă şi asociaţiile vegetale inedite. Ca element distinctiv al zonei se observă prezenţa Pinului Negru de Banat, specie care este recunoscută pentru rezistenţa şi adaptarea la condiţii deosebite. Aici se mai întâlnesc peşteri termale unice în România.
Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei, fiind axat pe cursul mijlociu al râului Nera. Motivul constituirii acestui parc a fost extraordinara bogăţie floristică a zonei, completată de diversitatea şi unicitatea peisajului, precum şi de starea de sălbăticie păstrată datorită accesului dificil în această zonă. Bogăţia floristică a zonei este impresionantă, aici întâlnindu-se numeroase specii balcanice, mediteraneene şi submediteraneene.
Cheile Nerei, cu o lungime de 18 km sunt cele mai lungi şi sălbatice chei din ţară. Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului, este situat în partea centrală a judeţului Ca-
raş-Severin, ocupând o suprafaţă de 36 364,8 ha ce include 10 rezervaţii declarate (14 420,8 ha) şi 8 rezervaţii propuse. Frumuseţea Cheilor Caraşului este dată de sculptarea ,,aproape în întregime’’ a formaţiunilor calcaroase.21
De asemenea, predomină fenomenele carstice, pe lângă peşteri şi avene se întâlnesc doline şi lapiezuri, ,,constituind unul dintre marile platouri carstice din Banat.’’22
Parcul Naţional Defileul Jiului a fost constituit în anul 2005, prin Hotărârea de Guvern nr.1581.23 Parcul adăposteşte numeroase specii de animale, fiind menţionat sub numele de "drumul centro - europeano - bulgar", reprezentând unul dintre principalele culoare de migrare a păsărilor.24 Sub aspectul florei, teritoriul parcului este împădurit într-o proporţie de 85%, o parte din frumuseţea acestuia fiind dată de versanţii abrupţi şi împăduriţi.25
18 Ibidem 19 Ibidem, p.47-‐48 20Ibidem 21 Ibidem, p.49 22 Ibidem 23 www.defileuljiului.ro, accest în 10.08.2012 24 Ibidem 25 Ibidem
De asemenea, la nivelul Regiunii Vest au fost identificate o serie de rezervaţii şi parcuri
naturale, rezervaţiile naturale fiind în cea mai mare parte integrate în perimetrul parcurilor naţionale şi anume:
§ Parcul Natural Lunca Mureşului; § Parcul Natural Porţile de Fier (bilateral cu Serbia, pe ambele maluri ale Defileului Dunării) § Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina în Munţii Orăştiei (Cetăţile Dacice) § Geoparcul Dinozaurilor din Ţara Haţegului
Parcul Natural Lunca Mureşului este situat în partea de vest a regiunii, în judeţele Arad şi
Timiş, în apropiere de oraşul Arad, acesta întinzându-se de la Arad până la graniţa maghiară, de-a lungul râului Mureş.26 Parcul are o suprafaţă de 17.455 ha şi include zona îndiguită a Mureşului. Importanţa luncii Mureşului Inferior este dată de faptul că aceasta este un ecosistem tipic de zonă umedă cu ape curgătoare şi stătătoare, cu păduri aluviale, galerii de sălcii şi plopi, precum şi zăvoaie şi şleauri de câmpie, important loc de cuibărire şi pasaj pentru cca. 200 de specii de pasări, multe dintre ele fiind sub un regim strict de protecţie pe plan internaţional.27
Parcul Natural Porţile de Fier este situat în partea de sud a Regiunii Vest întinzându-se pe o suprafaţă de 115.655 ha. Parcul cuprinde un număr de 18 arii protejate, în anul 2007 declarându-se două arii de protecţie specială acvifaunistică, fiind o parte integrantă din reţeaua NATURA 2000.28
Prcul se distinge printr-o diversitate biologică mare: 1.668 specii de plante superioare şi peste 5.200 specii de animale, 171 asociaţii vegetale, din care 26 sunt unice pentru România şi 21 de interes comunitar, prezenţa zonelor umede constituind habitate importante pentru specii de păsări protejate la nivel mondial. Acesta cuprinde Defileul Dunării, cel mai lung din Europa (134 km), pe teritoriul căruia există urme de aşezări umane din perioada paleolitică, mezolitică, neolitică, fiind considerat un adevărat muzeu geologic in aer liber. Există, de asemenea, numeroase mărturii care atestă istoricul locuirii: mănăstiri, biserici, cetăţi, clădiri cu valoare istorică şi arhitecturală, mori de apă etc.
Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina reprezintă o arie naturală protejată cu statut de parc natural, al cărei scop este protecţia şi conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic sau pedologic.29
Geoparcul Dinozaurilor – Ţara Haţegului are un statut special, datorită gradului ridicat de locuire și scopul său este de a asigura protecția patrimoniului natural și cultural al Țării Hațegului, geoparcul cuprinzând elemente de interes geologic deosebit alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric și cultural.30 Factorul cheie care personalizează acest teritoriu este reprezentat de siturile cu resturi de dinozauri de vârstă Cretacic Superior, dinozaurii pitici din Depresiunea Hațeg sunt unici în lume, importanța științifică și atractivitatea lor fiind sporită prin descoperirile de 26 www.luncamuresului.ro, accesat în 10.08.2012) 27 Ibidem 28 www.portiledefier.ro, accesat în 10.08.2012 29 www.gradiste.ro, accesat în 10.08.2012 30 http://ro.wikipedia.org/wiki/Geoparcul_Dinozaurilor_%E2%80%9E%C8%9Aara_Ha%C8%9Begului%E2%80%9D, accesat în 22.01.2013
cuiburi cu ouă și embrioni de dinozauri, ale unor mamifere contemporane dinozaurilor și a unei reptile zburătoare (Hatzegopteryx).31
Câteva concluzii privind parcurile naţionale şi naturale:
§ Deşi elementele naturale care au determinat declararea acestor parcuri şi instituirea regimurilor de protecţie aferente sunt extrem de valoroase, aceste arii protejate nu sunt pe deplin pregătite pentru a intra în circuitul de valori turistice al Europei, zonele respective fiind încă deficitare din punctul de vedere al infrastructurii (de acces, de mediu şi în special, de turism).
§ Este necesară implementarea unui management diferenţiat în funcţie de caracteristicile acestora: prin măsuri active de gospodărire se va asigura menţinerea habitatelor şi după caz, de protejare a unor specii şi / sau grupuri de specii.
§ Pentru rezervaţiile ştiinţifice este necesară asigurarea unui regim strict de protecţie în care habitatele sunt păstrate în aşa fel încât impactul antropic să fic cât mai minimizat posibil. În aceste areale cu excepţia activităţilor de cercetare se mai pot derula activităţi educaţionale şi de ecoturism (de exemplu parcul Retezat).
§ In cadrul parcurilor naturale, protejarea habitatelor şi a peisajului se va realiza în strânsă armonic cu activităţile antropice. În aceste zone activităţile tradiţionale se îmbină cu activităţi turistice, de recreere, ştiinţifice şi educaţionale (de exemplu Lunca Mureşului).
La nivel european, NATURA 2000 reprezintă o reţea ecologică europeană de arii naturale
protejate din cadrul Statelor Membre ale Uniunii Europene. Scopul constituirii reţelei NATURA 2000 a fost acela de a asigura conservarea habitatelor naturale şi supravieţuirea speciilor ameninţate cu dispariţia şi a celor rare de pe teritoriul Uniunii. Este important de menţionat că ariile naturale din cadrul NATURA 2000 nu sunt arii naturale strict protejate, ci modele de dezvoltare durabilă.
Spre deosebire de ariile naturale strict protejate, într-un sit NATURA 2000 activităţile socio-economice sunt permise cu condiţia să nu pericliteze speciile şi habitatele care au stat la baza declarării acelui sit drept arie protejată. Altfel spus, NATURA 2000 doreşte armonizarea activităţilor antropice cu menţinerea biodiversităţii prin intermediul dezvoltării durabile.
Reţeaua NATURA 2000 este alcătuită din două componente majore şi anume: § Arii speciale de conservare (Special Areas for Conservation, SAC) ce au la bază Siturile de
importanţă Comunitară (SCI – Sites of Community Importance); § Arii speciale de protecţie avifaunistică (SPA – Special Protection Areas)
Potenţialele beneficii socio-economice atrase de către implementarea NATURA 2000 se pot
rezuma la: § Posibilitatea atragerii de investiţii noi şi fonduri europene; § Producerea şi promovarea de branduri locale; § Dezvoltarea turismului, eco- şi agroturismului din perimetrul sitului NATURA 2000; § Generarea de noi locuri de muncă; § Relaxarea şi petrecerea timpului liber;
31 Ibidem
§ Promovarea tezaurului natural şi cultural; § Oportunităţi pentru educaţie, infrastructură, sănătate, etc.
Până în prezent, conform listelor publicate de Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile,
pe teritoriul Regiunii Vest au fost declarate 25 situri SPA (Special Protection Areas – Arii Speciale de Protecţie) şi 67 arii speciale de conservare SCI. Ariile şi siturile cuprinse total sau parţial pe teritoriul Regiunii Vest (unele situri se desfăşoară şi pe teritoriul altor regiuni, precum: Regiunea Nord-Vest, Regiunea Centru şi regiunea Sud-Vest).
Harta 8.3 – Zonele protejate din Regiunea Vest
Principalele probleme identificate în siturile NATURA 2000 sunt sintetizate în tabelul de mai jos:
Tabelul 8.5 – Nevoi siturile NATURA 2000 în Regiunea Vest Situri SPA Situri SCI
1. Dotarea cu panouri de informare şi orientare (hărţi) – inclusiv în comunităţile limitrofe sitului,
1. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare
2. Suplimentarea centrelor de vizitare 2. Modernizarea punctelor de informare pentru
comunităţile din vecinatate
3. Amenajarea unor puncte pentru observare / supraveghere
3. Amenajarea unor puncte de observare a păsărilor din zonele umede
4. Amenajarea unor locuri de campare, vetre de foc şi a unor zone pentru colectarea deşeurilor
4. Amenajarea unor poteci/drumuri pentru vizitare
5. Suplimentarea numărului drumurilor de acces 5. Crearea unor trasee turistice şi tematice 6. Crearea unor trasee turistice şi tematice 6. Amenajarea unor locuri pentru colectarea
deşeurilor
7. Investiţii în modernizarea / construcţia de clădiri administrative, staţiuni ştinţifice, etc.
7. Este necesară împrejmuirea şi amplasarea de bariere în unele zone de interes mare pentru conservare
8. Inexistenţa amenajărilor şi dotărilor în unele zone
8. Închiderea unor părţi ale siturilor cu bariere şi a altor drumuri forestiere
Date extrase din Catalogul habitatelor, speciilor şi siturilor NATURA 2000 în România, 2013
Alte zone protejate le reprezentă rezervaţiile mixte: Rezervaţia mixtă Dealul Mocrea – Ineu
(având o suprafaţă de 107,2 ha - rezervaţie forestieră şi geologică, în administrarea Romsilva SA), Rezervaţia naturală mixtă Moneasa etc., sau parcurile dendrologice: Parcul dendrologic Mocrea - Ineu, din satul Mocrea, având o suprafaţă de 8 ha (este împrejmuit şi formează un complex împreună cu conacul de la Mocrea, actualmente în posesia Direcţiei Sanitare a judeţului Arad);
Parcul dendrologic al oraşului Ineu, cu o suprafaţă de 12 ha (este împrejmuit, în stare bună, în administrarea primăriei); Arboretul de la Simeria, Gurahonţ, Macea, Bazoş, Săvârşin, Mănăştur, Odvoş etc; Parcul Dendrologic Simeria, situat la 12 kilometri de Deva, în lunca Mureşului, este un obiectiv turistic de importanţă naţională, fiind un adevărat monument în arta parcurilor. A fost creat cu peste 250 de ani în urmă, când s-au plantat aici numeroase specii aduse din diferite colţuri ale lumii (China, Japonia, America de Sud). Originalitatea şi valoarea compoziţională a peisajelor din cele 50 parcele ale parcului ce însumează 70 ha este grefată pe un relief variat, cu lacuri şi izvoare, cu poieni şi alei şerpuitoare, toate îmbinate într-un ansamblu natural şi dinamic. Dintre infinitele peisaje ce se derulează în decursul unui an, trebuie amintită "simfonia magnoliilor", adevarată şi spectaculoasă revărsare de puritate şi gingăşie. Numărul impresionant al speciilor (10), dar şi al exemplarelor de magnolii, cu înflorire abundentă şi cu o cromatică nemaiîntâlnită în alte locuri din ţară, sporesc considerabil frumuseţea şi eleganţa Arboretumului, lăsând asupra vizitatorilor impresii de neuitat. De asemenea, în parc mai pot fi admirate şi alte specii de arbori şi arbuşti, exotici şi autohtoni, precum: stejarul, arborele de plută, coniferul oriental, bambusul, eucaliptul etc.
La Bazoş se afla un frumos parc dendrologic, de mare importanţă ştiinţifică, care conţine o mare varietate de specii arboricole, asemeni Parcului Botanic din Timişoara. Această rezervaţie forestieră este situată la circa 15 kilometri de Timişoara. Beneficiind de un climat submediteranean, aici cresc arbori proveniţi de pe cinci continente. Istoria parcului de la Bazoş începe în 1909 când, de la cel mai mare arboretum din lume, cel al Universităţii Harvard, au fost aduse primele exemplare de arbori de colecţie. Astăzi, 800 de specii
diferite de arbori şi arbuşti, din toată lumea, sunt plantate în parc, unele dintre acestea fiind unice în ţară. În parcul de la Bazoş se află unul dintre cei mai bătrâni arbori din Timiş: un stejar de aproape 500 de ani, având peste 30 de metri înălţime.
„Sfinxul Bănăţean” Rezervaţia situată în sud-estul judeţului Caraş-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei
Topleţ, în partea nordică a satului Bârza pe o suprafaţă de 0,50 ha, reprezintă o zonă cu rocă sedimentară (gresie), pereţi de stâncă şi grohotişuri şi suprafeţe acoperite de vegetaţie din specii rare, printre care liliacul sălbatic (Syringa vulgaris), frasinul (din specia Fraxinus ornus) sau lumânărica (din specia Verbascum phlomoides). Monumentele naturii pe teritoriul Regiunii Vest sunt reprezentate de „Copacul purtător de lalele” (Liriodendron Tulipifera), adus în anul 1880 de la Paris, fiind situat pe teritoriul oraşului Aninoasa, lângă DN 66 A, Gorunul lui Horea de la Ţebea etc. 8.4 Patrimoniul construit protejat (imobil)
Patrimoniul construit (imobil) reprezintă o parte a istoriei locurilor şi oamenilor, adevărate pietre de hotar ale istoriei scrise şi nescrie, prin apariţia lor, conferă omului acea stare de apropiere de un anumit loc.
Protejarea clădirilor istorice are anumite avantaje cum ar fi:32 § Aducerea de personalitate în cadrul unui ansamblu de clăriri; § Păstrează amintirile trecute ale comunităţii şi relevă caracterele acestora; § Scade costurile de construcţie: în cele mai multe cazuri este mai uşor să repari decât să
dărâmi şi să construieşti totul de la început. Institutul Naţional al Monumentelor Istorice este o instituţie publică cu personalitate juridică
înfiinţată în art. 29(1) din Legea nr. 422/ 18 iulie 2001 şi aflată în subordinea Minsterului Culturii şi Patrimoniului Naţional se ocupă cu elaborarea strategiei naţionale în domeniul protejării monumentelor istorice.33
Patrimoniul cultural național imobil poate include:34 § rezervaţii naturale; § peisaje culturale (aşezări, drumuri, amenajări agricole); § clădiri (case, conace, castele, edificii de cult, edificii publice precum şcoli, spitale, hanuri,
gări etc); § centre istorice ale localităţilor (care incorporează străzi, pieţe, fronturi de case); § cimitire și monumente funerare; § vestigii arheologice (ruine, urme materiale ale unor culture şi civilizaţii aflate în sol sau sub
apă); § instalaţii tehnice (mori, ateliere, fabrici, sonde); § patrimoniu subacvatic (epave, aşezări sau edificii acoperite în present de apă).
32 www.tmsarchitesct.com, accesat în 13.08.2012 33 www.inmi.ro, accesat în 13.08.2012 34 Strategia Sectorială în domeniul Cuturii şi Patrimoniului Naţional pentru perioada 2014-‐2020
Lista monumentelor istorice a fost aprobatã prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii si Cultelor si publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004. Aceasta listă este actualizată periodic, unele dintre monumente fiind eliminate sau unele dispărute.
În anul 2010, în Regiunea Vest, existau 2.104 monumente şi / sau situri înscrise pe Lista Monumentelor Istorice, regiunea ocupând ultimul loc dintre regiunile de dezvoltare la acest indicator.
Dintre acestea 833 monumente (39,6%) sunt localizate în judeţul Caraş-Severin, 520 (24,7%) sunt localizate în Hunedoara, 413 (19,6%) în Arad şi 338 (16,1%) în Timiş.
După tipul de monument, se observă că cele mai răspândite sunt tipurile II (monumente arhitectură) şi tipul I (monumente arheologice) iar mai puţin răspândite sunt monumentele de tipul IV – memoriale şi funerare şi tipul III – cele de for public (fig. 8.23).
Fig. 8.23 – Tipurile de monumente pe judeţe în anul 2010
Sursa: www.cultura.ro, calcule proprii
Fiecare judeţ are un anumit specific privind răspândirea unor anumitor tipuri de monumente
astfel că: o În judeţul Arad sunt cele mai răspândite sunt monumentele de arhitectură (peste jumătate din
totalul monumentelor), mai apoi monumentele arheologice şi la mare distanţă şi la o oarecare egalitate monumentele de for public şi cele memoriale şi funerare. Ca şi cifră absolută, judeţul se plasează pe locul doi în regiune la monumentele arheologice şi la monumentele memoriale şi funerare.
o Judeţul Caraş-Severin este judeţul cu cel mai mare număr de monumente din regiune, cele mai răspândite fiind monumentele de arhitectură (peste jumătate din totalul monumentelor), mai apoi monumentele arheologice şi la mare distanţă monumentele de for public şi cele memoriale şi funerare.
o Judeţul Hunedoara deţine un număr relativ egal cu judeţul Arad privind monumentele arheologice, cele mai răspândite fiind cele de arhitectură, iar cele mai puţin răspândite fiind cele memoriale şi funerare şi de for public.
0
100
200
300
400
500
600
Monumente arheologice
Monumente arhitectură
Monumente de for public
Monumente memoriale şi funerare
Arad
Caraş-‐Severin
Hunedoara
Timiş
o Judeţul Timiş deţine cel mai mic număr de monumente istorice din regiune, cele mai răspândite fiind monumentele de arhitectură care ca şi număr sunt la o relativă egalitate cu judeţul Arad. Monumentele arheologice sunt puţin răspândite, însă judeţul se evidenţiază la numărul monumentelor de for public (prima din regiune ca şi număr) şi la numărul monumentelor memoriale şi funerare (prima din regiune ca şi număr însă la mică distanţă de judeţul Arad).
Harta 8.4 – Tipurile de monumente istorice din Regiunea Vest
Grupa sau clasa valorică reprezintă un indicator relevant care arată importanţa unui anumit sit sau monument istoric, importanţă dată de anumiţi indicatori care atestă unicitatea şi valoarea unui anumit monument istoric.
Privind graficul de mai jos, se observă clar faptul că regiunea Vest, se situează foarte bine la capitolul de valoare atestată a monumentelor din regiune, deoarece aceasta deţine o pondere mai mare decât nivelul naţional a monumentelor de clasa A şi comparativ cu regiunile de dezvoltare, regiunea Vest ocupă locul II ca şi pondere a monumentelor de clasă A (fig. 8.24).
Fig. 8.24 – Ponderea monumentelor după clasă valorică pe regiuni de dezvoltare
Sursa: Strategia Sectorială în domeniul Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru perioada 2014-2020
După grupa valorică, judeţul care deţine cele mai importante monumente (numere absolute)
sunt judeţele Hunedoara (aproximativ jumătate din numărul total de monumente deţinute), judeţul Timiş având 35% din totalul monumentelor în grupa A valorică, judeţul Arad cu 30% monumente în grupa A valorică şi judeţul Caraş-Severin cu aproximativ 13% din totalul monumentelor deţinute ca fiind de interes naţional (fig. 8.25).
Fig. 8.25 – Ponderea monumentelor după clasă valorică pe judeţe în anul 2011
sursa: www.cultura.ro, calcule proprii
Ca şi pondere la nivelul Regiunii Vest privind monumentele de interes naţional (grupa
valorică A), judeţul Hunedoara deţine aproximativ 41%, judeţele Arad şi Caraş-Severin fiind egale
21,1
15,8
24,7
27,1
12,0
10,1
25,7
37,7
22,7
78,9
84,2
75,3
72,9
88,0
89,9
74,3
62,3
77,3
0 20 40 60 80 100
SUD-‐EST
NORD-‐EST
NORD-‐VEST
VEST
SUD-‐VEST
BUCUREŞTI-‐ILFOV
SUD-‐MUNTENIA
CENTRU
ROMÂNIA
% GRUPA B
% GRUPA A
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%
100%
De interes local
De interes naţional
iar judeţul Timiş fiind la mică distanţă cu 19% din totalul monumentelor de interes naţional la nivel regional (fig. 8.26).
Harta 8.5 – Monumentele istorice de interes naţional şi local din Regiunea Vest
Fig. 8.26 – Ponderea monumentelor după clasă valorică A, pe judeţe raportate la Regiunea Vest
sursa: www.cultura.ro, calcule proprii
20%
20%
41%
19% Arad
Caraş-‐Severin
Hunedoara
Timiş
În ceea ce priveşte starea de conservare a monumentelor, se poate observa faptul că există mari deficienţe în inventarierea stării de conservare a monumentelor istorice, în regiune, potrivit datelor furnizate de CCCDC35, 94,5% din monumente fiind în stare necunoscută în comparaţie cu 69% la nivel naţional.
Tabelul 8.6 – Starea de conservare a monumentelor de arhitectură, for public şi memorial-funerare
Foarte bună
Bună Mediocră Precolaps Colaps Dispărută Necunoscută Total
Arad 0 19 0 1 0 0 393 413 Caraș-‐Severin 0 4 0 3 0 0 826 833
Hunedoara 0 30 16 19 16 0 439 520 Timiș 0 2 5 0 0 331 338 VEST 55 21 23 16 0 1.989 2.104
ROMÂNIA 1.295 3.092 2.005 322 271 3 15.520 22.508 % VEST 0.0 2.6 1.0 1.1 0.8 0.0 94.5 100
% ROMÂNIA 5.8 13.7 8.9 1.4 1.2 0.0 69.0 100 Sursa: Strategia Sectorială în domeniul Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru perioada 2014-2020
Regimul de proprietate a monumentelor este foarte important din perspectiva intervenției
pentru conservare și restaurare.36 Dacă în cazul monumentelor cu regim de proprietate privată situația este complicată, intervenția din partea statului fiind limitată din perspectiva implementării unei strategii de conservare, restaurare și punere în valoare, monumentele cu regim de proprietate de stat pot deveni principalele beneficiarele principale ale unei atfel de strategii.37
Din tabelul de mai jos, se observă că în regiunea deţine o pondere mai mare a monumentelor deţinute de stat, acestea putând fi incluse în programme de protecţie şi conservare. Pe de altă parte, ponderea mare a monumentelor deţinute de persoane private constituie de multe ori un impediment în protecţia şi conservarea acestora, în contextul în care clădirile (îndeosebi cele de arhitectură) sunt deţinute de persoane cu venituri mici, cu posibilităţi reduse de investiţie în renovare şi modernizare.
Tabelul 8.7 – Regimul de proprietate pentru al monumentelor de arhitectură, for public şi memorial-funerare)
Privat Stat Mixt Necunoscut Total Arad 95 139 1 178 413 Caraș-‐Severin
289 180 34 330 833
Hunedoara 183 125 0 212 520 Timiș 78 78 4 178 338 VEST 645 522 39 898 2.104
ROMÂNIA 10.840 3.987 551 7.891 23.269
% VEST 30.7 24.8 1.9 42.7 100
% ROMÂNIA 46.6 17.1 2.4 33.9 100 Sursa: Strategia Sectorială în domeniul Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru perioada 2014-2020
35 Centru de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii 36 Strategia Sectorială în domeniul Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru perioada 2014-‐2020, p.60 37 Ibidem, p.60
8.5 Patrimoniul cultural mobil
Patrimoniul cultural naţional mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti, precum şi a minorităţilor naţionale la civilizaţia universală.38
Cu alte cuvinte, este vorba de toate acele bunuri care reprezintă o mărturie şi o expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor aflate în continuă evoluţie; cuprinde toate elementele rezultate din interacţiunea, de-a lungul timpului, între factorii umani şi cei naturali.39 În funcţie de importanţă şi valoare, bunurile pot face parte din două mari categorii:
o tezaur: alcătuit din bunuri culturale de o valoare excepţională pentru umanitate şi o fond: alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru România;
Regiunea Vest deţine 853 de bunuri mobile clasate în Patrimoniul Cultural Naţional, dintre
care 58,4% fac parte din tezaur şi 41,6% fac parte de fondul de bunuri culturale (fig. 8.27).
Fig. 8.27 – Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Naţional
Sursa: Strategia Sectorială în domeniul Culturii şi Patrimoniului Naţional
pentru perioada 2014-2020, Calcule CCCDC, pe baza datelor CIMEC
38 Strategia Sectorială în domeniul Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru perioada 2014-‐2020, p.87 39 Ibidem, p.87
355
311
960
1076
1238
2949
2269
498
1246
1926
1693
1986
3168
9059
853
1557
2886
2769
3224
6117
11328
0 2000 4000 6000 8000 10000 12000
Vest
Sud-‐Vest
Sud-‐Est
Sud
Nord-‐Vest
Nord-‐Est
Centru (fără date)
BucureșS-‐Ilfov
Total
Tezaur
Fond
În documentul Strategia Sectorială în domeniul Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru perioada 2014-2020, se subliniază câteva probleme ale acestui sub-domeniu al patrimoniului cultural naţional şi anume:
o volumul redus al clasărilor; o lipsa unor competenţe de specialitate pentru evaluarea şi identificarea bunurilor culturale
susceptibile; o lipsa unei performante infrastructuri pentru digitizarea bunurilor (nu doar fotografierea şi
încorporarea într-o bază de date, ci şi elaborarea unor fişe-documentar cu descrieri; o restaurarea bunurilor; o dimensiunea retrocedărilor de bunuri culturale mobile către foștii proprietari, în contextul în
care retrocedarea bunurilor şi măsura minimă de reparație morală și dreptate se realizează uneori cu dificultate;
8.6 Patrimoniul cultural imaterial
Cuvântul « patrimoniu » provine din latinescul patrimonium, care însemnă “moştenirea
paternă”, prin extensie, “bunurile familiei”40. Regiunea Vest este o unitate administrativă care se suprapune pe trei zone istorice şi anume
provincia Banatului (judeţul Timiş şi Caraş-Severin), provincia Crişanei (la nord de Mureş – judeţul Arad şi partea de nord a judeţului Hunedoara) şi provincia Transilvaniei (cuprindea judeţul Hunedoara fără partea de nord a acestuia care intra în provincia Crişanei), dintre acestea cea mai mare extindere în teritoriul de astăzi o are provincia Banatului.
Suprapunerea Regiunii Vest pe teritoriul a trei vechi regiuni istorice indică faptul că s-au format anumite obiceiuri, tradiţii, credinţe, moduri de viaţă diferite şi diverse între locuitorii regiunii astfel încât Regiunea Vest reuneşte o diversitate de moşteniri culturale adunate în secole de existenţă a poporului român.
În istoria Regiunii Vest au fost de asemenea numeroase populaţii care şi-au pus amprenta asupra modului de viaţă, arhitecturii, activităţilor economice, organizării spaţiului, toate acestea fiind vizible astăzi. Cu precădere, Regiunea Vest a fost un spaţiu influenţat de popoare ca austriac, german, ungar şi într-o măsură mai mică bizantino-grecesc, slavă sudică şi turco-otomană.
Patrimoniu cultural este acea moştenire lăsată de-a lungul istoriei pentru generaţiile viitoare prin anumite mărturii ale trecutului exprimate într-un mod material: imobil (monumente istorice) şi mobil (diverse bunuri aflate în colecţii şi muzee) cât şi imaterial (expresii, aptitudini, cunoştiinţe, obiceiuri, etc.41
Patrimoniul material este constituit din monumente, ansambluri, situri, muzee, case memoriale iar patrimoniul imaterial este obiceiuri, tradiţii şi credinţe42 acesta fiind o parte tratată separat.
Patrimoniul imaterial este reprezentat de obiceiuri, legende, tradiţii şi gastronomie, acestea fiind mai mult sau mai puţin influenţate de către interacţiunile culturale de-a lungul secolelor, dar
40 www.patrimoniu-‐rper.com, accesat în 14.08.2012 41 www.intercultural.ro, accesat în 14.08.2012 42 www.intercultural.ro, accesat în 14.08.2012
pot conţine şi elemente specifice culturii româneşti, obiceiuri sau tradiţii care s-au păstrat din cele mai vechi timpuri.
Etnografia şi folclorul reprezintă o importantă ramură a patrimoniului imaterial, fiind compusă din arhitectura populară ţărănească, tehnică şi instalaţii populare, costume populare, ceramică populară, muzee etnografice săteşti, manifestări populare tradiţionale, festivaluri, manifes-tări artistice etc.
Pe teritoriul Regiunii Vest sunt localizate mai multe zone de interes etnografic şi anume: § În judeţul Arad (de la vest spre est): zona de nord a Nădlacului, zona Şiria, zona Buteni,
Ususău, Vărădia de Mureş şi zona Vârfurile. § În judeţul Caraş-Severin: Pojejena, Ciclova Română, Depresiunea Almăjului, culoarul Timiş
– Cerna şi culoarul Bistrei § În judeţul Hunedoara43: Ţinutul Pădurenilor, Ţara Zărandului, Ţinutul Orăştiei şi Zona Văii
Mureşului. § Judeţul Timiş: zona Dudeştiilor Vechi, zona Lenauheim, zona Lugojului şi zona Făget.
Patrimoniul cultural imaterial se evidenţiază în centrele etnografice: § centre de producere a ceramicii la Bârsa, Târnăviţa (judeţul Arad), Biniş (comuna
Doclin) în judeţul Caraş-Severin; § port popular la Şicula, Bârsa, Buteni (judeţul Arad), Bozovici (judeţul Caraş-Severin),
Chizătău, Făget, Recaş (judeţul Timiş)44 § obiceiuri folclorice tradiţionale - Târgul de fete de pe Muntele Găina, Târgul Sărutului
de la Hălmagiu (judeţul Arad), Festivalul naţional al fanfarelor ţărăneşti ,,Cântec de Brumar’’ Festivalul cultural artistic al Văii Caraşului, Festivalul folcloric „Veliscu Boldea” (Reşiţa), Serbările Crainei (Petnic), Festivalul de muzică corală ”Timotei Popovici” (Caransebeş), Festivalul concurs de muzică populară „Ion Luta Iovita” (Caransebes), Festivalul cultural-artistic al Văii Almajului (judeţul Caraş-Severin), Măsuratul Oilor, Nunta Pădurenească, Mersul cu duba, Cununa Grâului, Strigarea peste sat, Obiceiul Căluşeilor, Ceata de căluşeri a romilor, Nunta pădurenească de la Dăbînca, Nunta de la Lăpugiu, Colindul laic cu duba (judeţul Hunedoara45), Festivalul cântecului şi dansului românesc, Festivalul cântecului, jocului si portului popular de pe Valea Begheiului (judeţul Timiş)
§ economie rurală: mori de apă la Rădeşti, Valea Mare, Iacobini, Vârfurile, Roşia (judeţul Arad), Rudăria, Prigor, Putna, Liborajdea, Păltiniş, Pătaş, Borlovenii Noi, Gârlişte, Bozovici, Gornea, Gîrnic (judeţul Caraş-Severin), Căluşarii – patrimoniul UNESCO46,
43 Judeţele Patriei – Judeţul Hunedoara, 1980 44 http://www.scritube.com/geografie/turism/TIMIS1251317237.php 45 Judeţele Patriei – Judeţul Hunedoara, 1980, http://hunedoara.omgforum.net/t819-‐principalele-‐obiceiuri-‐traditii-‐puncte-‐muzeistice-‐si-‐mestesuguri-‐populare-‐din-‐judetul-‐hunedoara-‐pe-‐zone-‐etnofolclorice 46 http://hunedoara.omgforum.net/t819-‐principalele-‐obiceiuri-‐traditii-‐puncte-‐muzeistice-‐si-‐mestesuguri-‐populare-‐din-‐judetul-‐hunedoara-‐pe-‐zone-‐etnofolclorice
meşteşuguri populare - ceramică, arta lemnului, icoane pe piatră, încondeierea ouălelor47 (judeţul Hunedoara),
§ specific gastronomic: Muntele Mic - Poiana Mărului, Semenic - Brebu Nou - Văliug, Zona Băile Herculane, Valea Almăjului, Clisura Dunării48 (judeţul Caraş-Severin), tradiţionalii virşlii de Brad (judeţul Hunedoara).
Conform unui studiu realizat de către Centrul de Cercetare şi Consultaţă în Domeniul
Culturii, în anul 2006, s-a identificat la nivel regional câteva localităţi cu potenţial de valorificare a artei şi tradiţiilor populare. Din harta de mai jos, se observă clar p concentrare a acestor localităţi în partea de nord-est şi în partea centrală.
Harta 8.6 – Potenţialul de dezvoltare a artei şi tradiţiilor populare în Regiunea Vest
Sursa: Centru de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii
47 http://hunedoara.omgforum.net/t819-‐principalele-‐obiceiuri-‐traditii-‐puncte-‐muzeistice-‐si-‐mestesuguri-‐populare-‐din-‐judetul-‐hunedoara-‐pe-‐zone-‐etnofolclorice 48 Ibidem
8.7 Forme de turism
Întreaga gamă de resurse turistice prezentate poate genera o multitudine de forme de turism care se pot practica în Regiunea Vest (harta 8.7). Dintre acestea, cele mai importante sunt date de turismul balneo-climateric, cultural-istoric, viti-vinicol, agroturismul şi turismul montan.
Harta 8.7 – Tipurile şi formele de turism din cadrul Regiunii Vest
Turismul de circulaţie şi tranzit se poate realiza pe principalele artere de circulaţie: Culoarul
Mureşului, Culoarul Timiş - Cerna, Defileul Dunării sau Defileul Jiului, prin Poarta de Fier a Transilvaniei, pe Valea Crişului Alb, prin Munţii Banatului, sau printr-un turism itinerant pentru vizitarea obiectivelor turistice. În cadrul Munţilor Banatului, a Munţilor Poiana Ruscăi, a Munţilor Zarandului sau a Munţilor Metaliferi s-au conturat inele de circulaţie turistică cu tematică, în funcţie de categoriile de resurse turistice atractive.
Condiţionat de existenţa unor zăcăminte bogate exploatabile de ape termale şi termo-
minerale cu proprietăţi curative ridicate, turismul balneoclimateric poate constitui una dintre formele turistice cele mai pretabile pentru regiunea de dezvoltare Vest. Turismul balneoclimateric49 (tratament şi cură balneară) reprezintă un punct de interes turistic prin izvoarele 49 inclusiv termal
de ape minerale şi termale, ale căror calităţi curative sunt valorificate printr-o reţea satisfăcătoare de staţiuni balneare. Între ele, pe primul loc se situează Băile Herculane, ca staţiune cu recunoaştere internaţională, urmând staţiunile de interes naţional Geoagiu-Băi, Moneasa şi Buziaş şi staţiuni de interes local, precum Lipova, Călacea, Vaţa-Băi.
La Arad de regăsesc izvoare de apă geo-termală, exploatate în ştrandul termal dar şi în localităţi ca Şofronea şi Curtici. De asemenea, un mare potenţial pentru turismul termal îl are şi judeţul Timiş: 2 ştranduri termale în Timişoara şi câte un ştrand termal în Jimbolia, Lovrin, Deta şi Sânmihaiu Român.
Turismul cultural – istoric este dezvoltat datorită unei reţele bogate de situri istorice şi
arheologice, monumente istorice şi de arhitectură şi muzee. Obiectivele turistice de importanţă istorică cuprind: Complexul dacic din Munţii Orăştiei şi colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa; cetăţile medievale ale Aradului, Timişoarei, Devei, Şoimoş, Şiria, Dezna, Cetatea de Colţ, Cetatea Jdioara; numeroasele castele medievale, dintre care se evidenţiază Castelul Corvineştilor - Hunedoara, Castelul Huniade - Timişoara, castelele de la Macea, Curtici, Sofronea, Mănăştur, Şiria, Pâncota, Conop, Săvîrşin, Birchiş, Mintia, Sântămăria Orlea, Banloc, Ciacova; mănăstirile şi bisericile din piatră şi/sau lemn cu o vechime impresionantă, atestând chiar începuturile creştinismului în România.
De asemenea, în cadrul turismului cultural-istoric se individualizează şi turismul etniilor, în judeţul Caraş-Severin coexistând un număr impresionant de etnii (30), existând localităţi unde populaţia majoritară aparţine altor naţionalităţi decât cea română. Aceste comunităţi au propriile tradiţii, obiceiuri şi manifestări spirituale. Un exemplu sunt comunităţile ceheşti, aşa numiţii „pemi“ din Clisura Dunării, populaţie care îşi păstrează cu rigurozitate tradiţiile şi ale căror localităţi beneficiază de o aşezare geografică şi de un cadru natural cu potenţial turistic, ideal pentru practicarea îndeosebi a agroturismului sau a turismului rural.
Turismul religios, are un real potenţial de dezvoltare în viitor datorită numeroaselor biserici, catedrale şi mănăstiri din regiune.
Turismul viti-vinicol are un mare potenţial de valorificare în regiune, acesta concretizându-
se în activitatea de vizitare a unei regiuni viticole consacrate şi în cea de consum a produselor turistice asociate vinului, la care se adaugă într-o anumită proporţie şi practicarea unor activităţi conexe, precum sportul, gastronomia, activităţile culturale etc. Vizitatorii care practică acest tip de turism, pot fi determinaţi de o serie de motivaţii, cele mai frecvente fiind reprezentate de dorinţa de a se relaxa, dorinţa de a-şi îmbogăţi cunoştinţele despre vin, în general şi despre podgoria sau regiunea viticolă vizitată, dorinţa de a degusta vinuri şi chiar de a cumpăra.
Agroturismul, turismul rural şi ecoturismul: potenţialul este reprezentat de gospodăriile tradiţionale din mediul rural, dar şi de spaţiile monahale şi cabanele de vânătoare. Ecoturismul poate fi practicat în parcurile naţionale şi rezervaţiile naturale: Parcul Natural Lunca Mureşului, Parcul Naţional Retezat, Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa, Parcul Naţional Cheile CaraşuIui-Semenic, Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei, Rezervaţia de la Satchinez etc.
Turismul montan se practică prin drumeţiile montane, favorizate de existenţa munţilor: Zărand, Codru Moma, Banatului, Poiana Ruscăi, Ţarcu, Godeanu-Cernei, Mehedinţi, Retezat, Şureanu, Parâng, Metaliferi, Vâlcan, Masivul Găina, Bihor sau a Depresiunilor: Haţeg, Brad, Zarand, Petroşani, Almăjului, Brebu Nou - Gărâna.
Turismul sportiv reprezintă tipul de turism care utilizează ca formă de agrement orice activitate sportivă desfăşurată în aer liber, în spaţii naturale sau rurale, de obicei îndepărtate de căile de comunicaţie intens circulate şi de tumultul vieţii urbane. În cadrul Regiunii Vest, acest tip de turism se poate practica sub forma unei mulţimi de sporturi: sporturi nautice, de aventură (mountain-bike, off-road, enduro-turism, cicloturism, parapantă), echitaţie etc. Cadrul montan este deosebit de favorabil pentru practicarea sporturilor de iarnă. Staţiunile montane Semenic, Straja şi Muntele Mic se remarcă printr-o bază relativ dezvoltată de cazare (mai mult cantitativ decât calitativ). Puncte importante de atracţie reprezintă zonele amenajate pentru sporturi de iarnă din Munţii Parâng, Vâlcan şi Retezat. Sporturile nautice au un mare potenţial de valorificare, acestea putându-se practica în Defileul Dunării şi în tot bazinul hidrografic mijlociu al Dunării, precum şi pe Canalul Bega.
Turismul de vânătoare şi pescuit sportiv. Regiunea este cunoscută pentru excelentele posibilităţi de vânătoare. Cu toate că este notorie bogăţia de peşte de calitate în Dunăre, oferta comercială de preparate pe bază de peşte este aproape inexistentă sau nu corespunde cererilor de calitate. Trebuie totuşi menţionate ofertele de păstrăv de la puţinele păstrăvării din regiune, care de multe ori achiziţionează materia primă din alte locuri, dat fiind că producţia proprie este deficitară.
Turismul ştiinţific reprezintă un tip de activitate turistică cu o largă pretabilitate pentru
spaţiul Regiunii Vest, în condiţiile în care, în special cadrul judeţelor Hunedoara (exploatările auro-argintifere din zona Munţilor Metaliferi şi cele de cărbune din bazinul Petroşani) şi Caraş-Severin (exploatările de minereuri de fier din zona Bocşa-Ocna de Fier-Dognecea şi cele de cărbune din zona Anina) s-a afirmat ca una dintre cele mai industrializate zone la nivel naţional, cu o tradiţie îndelungată în exploatarea resurselor subsolului. Pe lângă vizitarea obiectivelor industriale, hidroenergetice sau zonelor agricole, turismul ştiinţific se referă şi la vizitarea unor peşteri (speoturismul), rezervaţii naturale, monumente ale naturii, precum şi la participarea la congrese, simpozioane, colocvii, reuniuni etc.
Turismul de odihnă şi recreere. Se practică în toate staţiunile turistice, în localităţi cu baze de agrement, pe malurile apelor, la marginea sau in poienile pădurilor, la sfârşit de săptămână sau în vacanţe, concedii.
Turismul de afaceri. Cele patru judeţe din regiune constituie un teren propice pentru
oamenii de afaceri români şi străini, atât prin tradiţiile economice existente, cât şi prin posibilităţile de exploatare a potenţialului turistic din mediul urban.
8.8 Valorificarea turismului în Regiunea Vest
Aşa cum s-a expus la începutul acestei părţi, turismul reprezintă o activitate importantă şi o preocupare frecventă a regiunilor din cadrul Uniunii Europene. Turismul deţine o mare importanţă deoarece acesta poate să genereze noi locuri de muncă, să atragă investiţii sau investitori şi implicit să crească veniturile unei regiuni, aşadar turismul poate să ducă la creşterea nivelului de trai al populaţiei.
De asemenea, modul în care se structurează turismul afectează politici de dezvoltare din diverse domenii: social (dacă există o forţă de muncă bine calificată?), transport şi comunicaţii (cum se prezintă calitatea drumurilor, sunt accesibile diversele obiective turistice?), calitatea mediului (în special pentru resursele turistice naturale), protejarea monumentelor istorice, etc.
Strategiile pentru dezvoltarea turismului trebuie să se împletească cu diverse politici din domeniul social (calitatea resurse umane instruite, infracţionalitatea), economic (calitatea drumurilor, accesibilitate) dar şi protecţia resurselor naturale şi antropice.
Turismul reprezintă un domeniu vast, de cele mai multe ori cu probleme complexe, astfel că în următoarele pagini se va prezenta pe fiecare judeţ al Regiunii Vest principalele zone cu potenţial turistic şi diversele probleme care afectează buna funcţionare a acestui sector economic cu importanţă majoră şi anume turismul.
Din punct de vedere metodologic, datele sunt cele oferite de către Institutul Naţional de Statistică, date care au ca referinţă anul 2011. Abordarea în primul capitol are şi o componentă intraregonală însă la acest capitol s-a preferat descrierea mai detaliată însă nu exhaustivă a principalelor resurse turistice cât şi valorificarea lor: dacă există căi de acces, dacă este bine dezvoltată zona din punct de vedere a infrastructurii turistice, această abordare fiind utilă în vederea accesării de fondurI în noua perioadă de programare 2014-2020. 8.8.1 Judeţul Arad
În primul rând este important de menţionat că Judeţul Arad beneficiază de o poziţionare
favorabilă, fiind o adevărată ,,poartă’’ de acces a României pentru Europa Occidentală, judeţul fiind situat în partea de vest a României şi conectat la axe majore de comunicaţii rutiere (E68, E671, dar şi Autostrada A1: Nădlac - Bucureşti), feroviare (Magistrala 200 Curtici – Braşov cu ieşire spre Lokoshaza – Ungaria) şi aeriene (Aeroportul Internaţional Arad), judeţului Arad îi sunt oferite premisele dezvoltării unor forme multiple de turism (vezi harta 8.8).
Potenţialul turistic al judeţului Arad este oferict de către patrimoniul natural, antropic şi cel cultural.
Din punct de vedere natural, în acest judeţ se întâlneşte un relief variat, care scade în trepte de la est la vest, caracterizat prin largi suprafeţe împădurite, văi, culoare de vale, depresiuni şi lunci, unele concentrate în arii protejate: Rezervaţia naturală mixtă Dealul Mocrea-Ineu, Rezervaţia naturală mixtă Moneasa, Parcul Dendrologic Mocrea-Ineu, Parcul Natural Lunca Mureşului etc. Se impune a nota şi existenţa unor izvoare minerale (Lipova) şi geotermale (de exemplu municipiul Arad). Patrimoniul turistic antropic este reprezentat de obiective istorice precum cetăţi: Cetatea Aradului, Şiria, Şoimoş, Dezna, castele (peste 20 la număr) dintre care Şiria, Curtici, Macea, Conop,
Săvârşin, Birchiş etc., mănăstiri, monumente istorice şi arhitecturale de la Hodoş-Bodrog, Lipova, Radna, etc, biserici:Juliţa, Hălmagiu, Ţărmure, Ioneşti etc (harta 8.9).
Patrimoniul cultural este reprezentat judeţul Arad există şase zone principale unde se poate practica turismul şi anume (vezi harta 8.9).
o Municipiul Arad o Podgoria Aradului o Valea Mureşului o Munţii Codru-Moma o Zona depresionară Gurahonţ - Hălmagiu o Lunca Mureşului
Harta 8.8 – Infrastructura turistică a judeţului Arad
Sursa: TEMPO ONLINE, TUR102C Arad
i. Municipiul Arad
Acesta este situat în partea de sud-vest a judeţului, fiind bine conectat la reţelele de transport:
dinspre Ungaria accesul se face pe drumul european E68 şi continuă spre Deva, iar vertical oraşul este traversat dinspre partea de Sud până în partea de Nord spre Oradea de E671. Aceste mari axe de
transport au avantajul că asigură o mare conectivitate în primul rând cu Europa Occidentală şi restul ţării: partea de Nord, Sud şi Centru, însă un mare dezavantaj este faptul că acestea sunt insuficiente pentru fluxul de trafic care tranzitează acest judeţ. Finalizarea sectorul de autostradă Arad –Timişoara dar şi construcţia sectorului Arad – Nădlac şi Timişoara – Lugoj – Deva – Orăştie va prelua o parte din fluxul de tranfic rutier.
De asemenea, Aradul este un nod feroviar, acesta fiind bine conectat la reţeaua de transport feroviar, cele mai performante linii fiind pe Magistrala 200 şi anume linii duble electrificate. De asemenea, construcţia liniei de mare viteză Curtici – Arad – Simeria (care a fost deja începută la ora actuală) va spori accesul la obiectivele turistice ale Regiunii Vest. În mod practic, calitatea serviciilor feroviare lasă de dorit, de accea de preferat este folosirea trenurilor de rang superior sau folosirea mijloacelor de transport rutier.
Harta 8.9 – Obiectivele şi principalele zone turistice ale judeţului Arad
Municipiul Arad deţine un bogat patrimoniu cultural-istoric, oferind vizitatorilor un adevărat muzeu în aer liber al stilurilor arhitectonice specifice sec. XVIII, XIX şi XX, monumente de artă şi istorie, spectacole de teatru, concerte ale filarmonicii, expoziţii de artă plastică, expoziţii
muzeale de istorie, artă şi ştiinţe ale naturii, festivaluri şi sărbători.50 Iubitorii de arhitectură pot admira clădiri construite în stil baroc, renascentist, eclectic, clasic, neogotic sau secession.51
Aradul concentrează principalele funcţii ale judeţului, aici aflându-se cele mai importante obiective istorice şi culturale, acestea fiind resurse potenţiale care pot conferi oraşului o funcţie turistică. Această funcţie este favorizată şi de capacitatea de cazare: unităţile de primire a turiştilor din întregul judeţ se concentrează în proporţie de 36% în municipiul Arad, iar din totalul locurilor de cazare, peste 52% sunt situate tot în reşedinţa de judeţ; un element forte pentru practicarea turismului de afaceri îl constituie dotările superioare ale majorităţii tipurilor de unităţi de cazare: 100% dintre locurile în hoteluri de 4 stele din judeţ se regăsesc în oraşul Arad, 74% dintre locurile din hotelurile de 3 stele din judeţ sunt concentrare tot în muncipiul Arad, 100% dintre locurile în vile turistice de 3 stele din judeţ sunt cumulate în cele din oraşul Arad, la fel ca şi cele aproximativ 79% dintre locurile din pensiuni turistice cu dotări de 3 stele.52
Dintre obiectivele turistice mai însemnate, amintim Înalta Preparandie (1812, prima şcoală de învăţători în limba română din Ardeal), Casa cu Lacăt (1815, care adăposteşte într-o nişă "Butucul breslelor", montat în anul 1827), Casa cu ghiulele (1800, are încorporate în perete 17 ghiulele de diferite mărimi trase din turnurile cetăţii, în timpul luptelor din Arad din anii 1848-1849), Teatrul Vechi, (1817, cel mai vechi teatru din România), Cetatea Aradului (1763-1783, stil Vauban, singura cetate din Transilvania construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fază târzie a sistemului de fortificaţii stelate din Europa), Palatul Administrativ (stil neorenascentist, 1876), Turnul de apă (donjon medieval, 1896), Palatul Cultural (stil eclectic, 1913), Palatul Cenad (stil eclectic, 1894), strada Cloşca (stil secession, sfârşitul sec. al XIX-lea) – vezi harta 8.10.
De asemenea, municipiul Aradul adăposteşte diverse edificii de cult dintre cele mai importante fiind: Catedrala romano-catolică (1904, stil renascentist), Biserica Reformată – Biserica Roşie (1852 stil baroc clasicizant), Catedrala "Naşterea Sf. Ioan Botezătorul" (1865, supraînălţată 1905, stil baroc), Biserica sârbească (1702, modificată 1822, stil baroc) şi Sinagoga evreiască (1834 stil neogotic).
O atracţie turistică importantă a municipiului Arad este ştrandul Neptun, fiind al doilea ştrand ca mărime din Europa situat lângă o apă curgătoare.53 Acesta dispune de cinci bazine (unul pentru înot, unul pentru adulţi şi trei pentru copii cu apă termală), topogane, locuri de joacă şi peste 300 de locuri de joacă.54
De asemenea în vederea agrementului se poate vizita faleza Mureşului (vizavi de Ştrandul Neptun), Pădurea Ceala (situată la 2 km de marginea vestică a oraşului pe o suprafaţă de 1560 ha), Pădurea Vladimirescu (la 7 km de marginea estică a oraşului) şi Parcul Natural Lunca Mureşului (un ecosistem tipic de zonă umedă cu ape curgătoare şi stătătoare, cu păduri aluviale, galerii de sălcii şi plopi, precum şi zăvoaie şi şleauri de câmpie, important loc de cuibărire şi pasaj pentru cca. 200 de specii de pasări.55
50 www.primăriaarad.ro, accesat în 28.08.2012 51 Ibidem 52 PATJ Arad, 2009 53 www.welcometoromania.ro, accesat în 28.08.2012 54 Ibidem 55 www.luncamuresului.ro, accesat în 2012
Harta 8.10 – Monumentele istorice din zona centrală a municipiului Arad
Accesul în municipiu se poate face destul de facil, Aradul fiind un nod rutier important în partea de vest a ţării. În principal drumurile din centrul oraşului sunt recent modernizate şi oferă acces la o mare varietate de obiective turistice. De asemenea, panourile turistice amplasate în diverse puncte ale oraşului face posibil accesul la principalele obiective turistice.
Conform datelor oferite de INS s-a realizat harta infrastructurii turistice a jud. Arad (vezi harta 8.5 de mai sus), din acesta observându-se că zona municipiului Arad reprezintă o zonă în care sunt concentrate cele mai numeroase locuri de cazare de la nivelul judeţului. Muncipiul Arad în anul 2011 a deţinut 67 de structuri de cazare (locul 2 din regiune), din care cele mai răspândite fiind pensiunile (42) şi hotelurile (28). De asemenea, municpiul Arad a deţinut locul 2 în anul 2011 la sosirile turiştilor (129.418 sosiri), municipiul ocupând locul II la acest indicator după Timişoara (vezi harta 8.2).
ii. Podgoria Aradului Această zonă reprezintă o zonă cu mare tradiţie în cadrul judeţului Arad, fiind chiar
construită o linie îngustă de tramvai care făcea legătura cu municipiului pe trei segmente: Pâncota – Ghioroc (nefuncţională în prezent), Ghioroc – Arad (funcţională, dar necesită lucrări de modernizare) şi Ghioroc – Lipova (nefuncţională în prezent).
Aşadar, zona Podgoriei Aradului, zonă situată la aproximativ 35 de km de municipiu este o zonă cuprinsă la contactul brusc al Munţilor Zărandului cu Câmpia Aradului, de la valea Mureşului (în sud) în dreptul localităţii Păuliş până în dreptul localităţii Pâncota.
Zonă cu mare tradiţie în judeţul Arad, mai ales datorită schimburilor economice ce aveau loc, Podgoria Aradului se individualizează cu elemente ce ţin de cultura viţei-de-vie (Muzeul Viei şi Vinului din Miniş), monumente istorice (Cetatea Şiriei, castelul Bohuş – adăposteşte muzeul scriitorului Ioan Slavici, lacurile de la Ghioroc) dar şi activităţi sportive extreme (zborul cu parapanta de pe platoul din spatele cetăţii Şiriei cât şi diverse trasee spre cetate vizitate de pasionaţii de motocross).
În prezent se derulează proiectul ,,Drumul Vinului Păuliş – Ghioroc – Covăsânţ – Şiria’’ care prin modernizarea infrastructurii de transport rutier va avea un efect pozitiv din punct de vedere economic: replantările viţei de vie cât şi dezvoltarea turismului.
Zonă cu un bine cunoscut potenţial turistic, zona podgoriei s-a dezvoltat pozitiv în ultimii ani, din punct de vedere al locurilor de cazare în această zonă se evidenţiază Târnova cu 178 de locuri de cazare dintre care 58 în căsuţe turistice şi 114 locuri în tabere de elevi şi preşcolari, Păuliş cu 76 de locuri în hoteluri şi 46 de locuri în pensiuni agroturistice şi Ghioroc cu 72 de locuri în campinguri. Alte localităţi în care se găsesc locuri de cazare sunt Ineu (50 de locuri în hoteluri), Şiria (cu 38 de locuri în pensiuni agroturistice) şi Pâncota cu 14 locuri în pensiuni turistice (vezi harta de mai sus, 8.5).
Este important de menţionat faptul că oraşe ca Pâncota şi Ineul sunt printre cele mai slab dezvoltate localităţi din judeţ din punct de vedere al capacităţii de cazare. iii. Valea Mureşului.
Acest sector care îmbină elemente ale cadrului montan (Munţii Zărandului), cadrul colinar
(Dealurile lipovei) şi de luncă reprezentat de culoarul propriu-zis al râului, rezultând o diversitate economică, folclorică şi etnografică.
Culoarul este străbătut de două mari artere de circulaţie şi anume drumul european E68 Arad-Deva şi Magistrala 200 Curtici-Braşov. Pe acest sector reţeaua feroviară are un mare potenţial de dezvoltare (linie dublă electrificată şi în viitor o linie de mare viteză) însă aspectul negativ este legat de calitatea inferioară a serviciilor de cale ferată, cele mai bune fiind trenurile de rang superior însă acestea opresc doar în cele mai importante aşezări cu potenţial turistic, fiind lăsate pe dinafară unele localităţi cu potenţial turistic (Ghioroc, Săvârşin, Petriş, etc.). Drumul european E68 se prezintă într-o stare bună, dar cu numeroase restricţii de viteză cât şi faptul că numărul benzilor de circulaţie (doar una pe sens) este prea mic pentru fluxul mare de circulaţie.
Pe acest culoar se poate vizita oraşul Lipova, oraş cu numeroase monumente istorice dintre care: Mănăstirea Maria Radna, biserica “Buna Vestire” din Șoimoş, ansamblul bisericii “Adormirea Maicii Domnului”, centrul istoric al oraşului (Bazarul Turcesc), cetatea Şoimoş, ş.a.
De asemenea, o importantă resursă naturală este reprezentată de zăcământul hidromineral Lipova. Acesta ,,este situat în culoarul Mureşului, în zona terasei inferioare a Mureşului, pe malul drept al pârâului Şistarovăţ, la contactul dintre Munţii Zărandului şi Podişul Lipovei.’’56
Apele minerale Lipova devin cu adevărat cunoscute în anul 1928, când devine furnizorul curţii regale. Apa de la Lipova este recomandată pentru tratarea hiperacidităţii de la stomac cât şi pentru tratarea ulcerului.57 Mai mult de atât se crede că apa de la Lipova are ,,un caracter tămăduitor în bolile cardio-vasculare şi reumatice.’’58
Staţiunea Balneoclimaterică Lipova este situată în partea sudică a oraşului la 3 km, însă accesul este detul de greoi pe un drum nemodernizat, staţiunea aflându-se oarecum în paragină, funcţionând doar ştrandul şi câteva căsuţe, hotelul fiind în curs de modernizare.
În anul 2011, în oraşul Lipova aproximativ 11% din forţa de muncă era angrenată în segmentul hotelier şi al restaurantelor, cele mai răspândite unităţi de cazare fiind cele ale pensiunilor.
Pe culoarul Mureşului se mai poate vizita Castelul de la Săvârşin (cu precizarea că nu este permisă intrarea în incintă fiind administrată de Casa Regală) cât şi alte localităţi mici cu potenţial de dezvoltare a agroturismului. Tot la Săvârşin se mai poate vizita Muzeul de Artă şi Casa Memorială ,,Eugen Popa“.
Pe Valea Mureşului, pe ambele maluri, sunt deosebit de interesante castelele şi conacele din satele Odvoş, Bulci şi Căpâlnaş.
În această zonă, cea mai bine dezvoltată infrastructură de cazare se află la Lipova, aici fiind prezente 8 structuri de cazare cu 368 locuri de cazare, dintre care 246 în vile turistice, 68 de pensiuni turistice, 32 de locuri în căsuţe şi 22 în moteluri.
Alte structuri de cazare sunt prezente la Bârzava (un popas turistic cu 40 de locuri), Vărărdia de Mureş (un popas turistic cu 22 de locuri), Bata (o pensiune agroturistică cu 20 de locuri) şi Săvârşin (o pensiune agroturistică cu 18 de locuri).
iv. Munţii Codru - Moma
De asemenea de o mare importanţă sunt Munţii Codru Moma. Aceştia oferă obiective
turistice naturale variate, infrastructura deficitară limitând deocamdată concentrarea activităţilor turistice în staţiunea balneoclimaterică Moneasa. Climatul de adăpost şi izvoarele termominerale de aici explică faptul că această staţiune deţine 15% din totalul unităţilor de cazare din judeţul Arad (a doua zonă ca dezvoltare a turismului din judeţul Arad) şi 16,6% din locurile de cazare (685 locuri).
În staţiunea Moneasa baza de primire a turiştilor este diversificată – 14,5% dintre hotelurile din judeţ cu 635 de locuri de cazare (Moneasa, Parc, Codru Moma, Panoramic), 5 vile cu 120 de
56 Pricăjan, 1985 57 Bleahu, 2001 58 op.cit., p. 140
locuri de cazare, 1 cabană cu 38 de locuri de cazare, 1 căsută cu 30 de locuri de cazare şi 1 pensiune agroturistică cu 10 locuri de cazare).
Cu toate că baza de cazare a staţiunii este diversificată, există loc pentru dezvoltare, în special pentru modernizarea hotelurilor mari (Moneasa, Codru Moma) care necesită reparaţii, fiind învechite, acestea nedepăşind 2 stele. Pe de altă parte hotelurile mai mici ca număr de locuri (Parc, Panoramic) sunt clasificate cu 3 stele fiecare, fiind mai bune din punct de vedere calitativ decât unităţile de cazare mai mari amintite mai sus.59
v. Zona depresionară Gurahonţ – Hălmagiu Acest areal ,,grupează elementele de peisaj şi cele istorico-etnografice din depresiunile
Almaş-Gurahonţ şi Hălmagiu’’, cuprinzând teritoriul administrativ al comunelor Gurahonţ, Brazii, Pleşcuţa, Vârfurile, Hălmagiu şi Hălmăgel.60
Specifice acestei zone sunt bisericile de lemn dar şi centrele etnografice şi folclorice de mare importanţă.
Accesul obiectivelor turistice se face cu ajutorul drumului naţional 79A şi a drumului european E78 cât şi a liniei ferate Arad – Brad.
Unităţile de cazare sunt slab dezvoltate, doar localitatea Hălmăgiu dispunând de un maxim de 25 de locuri de cazare într-o pensiune agroturistică. vi. Lunca Mureşului
Parcul Natural Lunca Mureșului este o arie protejată constituită în România, în aval de
municipiul Arad, până la granița cu Ungaria, de-a lungul râului Mureș, clasificată ca parc natural.61 Principalele activităţi sunt concentrate în special pe ecoturism, fie că se vorbeşte despre
plimări pe Mureş cu ambarcaţiuni de tip caiac – canoie, fie privitul păsărilor (peste 200 de specii), fie plimbări cu bicicleta pe traseele ceala, Arad – Pecica – Sânpetru German – Cenad.
Principalele structuri de cazare sunt situate în oraşul Nădlac, unde se găsesc 3 unităţi de cazare, un hotel cu 56 de locuri de cazare şi 2 pensiuni turistice cu 54 de locuri de cazare, în localitatea Semlac cu 20 de locuri de cazare disponibile în o pensiune agroturistică şi oraşul Pecica cu 1 pensiune agroturistică cu 13 locuri de cazare. 8.8.2 Judeţul Caraş-Severin
Situat în partea de Sud-Vest a ţării, judeţul Caraş-Severin deţine un potenţial turistic variat, atât datorită diversităţii formelor de relief, dar şi a unor puncte de pe harta turistică cu o valoare deosebită, unice, printre care se evidenţiază staţiunea balneoclimaterică Băile Herculane sau Defileul Dunării. La acestea se mai adaugă numărul mare de lacuri de acumulare, zone care pot dezvolta activităţi turistice deosebite. În aceste zone se pot practica diferite tipuri de turism, de la cel
59 http://www.mdrt.ro/turism/unitati-‐clasificate 60 Judeţele Patriei – Judeţul Arad – 1979, p.140. 61 ro.wikipedia.org, accesat în 28.08.2012
montan, evidenţiat de ponderea predominantă a munţilor în geografia judeţului, de aventură până la turismul balnear sau de croazieră. Judeţul este străbătut de mai multe artere de circulaţie şi anume drumul european E70 care străbate de la Nord la Sud judeţul dar şi de Magistrala 900 Timişoara Nord –Bucureşti. Nu trebuie neglijat nici culoarul de transport european VII şi anume Dunărea (harta 8.11).
Harta 8.11 - Infrastructura turistică a judeţului Caraş-Severin
La nivelul judeţului Caraş-Severin au fost identificate mai multe areale cu potenţial turistic62
(harta 8.12). Din punct de vedere natural, relieful se caracterizează printr-o mare varietate — munţi
(65.4%), depresiuni (16,5%), dealuri (10,8%) şi câmpii (7,3%), însumând altitudini ce cresc de la vest spre est, altitudinea maximă de 2192 m fiind înregistrată în Munţii Ţarcu.63 Cadrul natural al judeţului Caraş-Severin oferă un potenţial deosebit, de la fenomenele carstice (numeroase peşteri cum ar fi: Comarnic, Buhui, Popovăţ, cascadele Beuşniţei, cheile Nerei) până la peisaje sălbatice (Munţii Almăjului), spectaculoase (Defileul Dunării) sau unice, cum ar fi peisajele carstice sau glaciare din Munţii Ţarcu, Godeanu şi Cerna.
62 Judeţele patriei – Judeţul Caraş-‐Severin, 1981, cu modificări 63 Strategia de Dezvoltare integrată a turismului în judeţele Caraş-‐Severin şi Vrsac, p. 8
De asemenea, depresiunile (Almăjului, Brebu Nou-Gărâna) şi culoarele (Timiş-Cerna, Clisura Dunării etc.) pot constitui veritabile obiecte de atracţie şi interes în vederea dezvoltării turismului.
Harta 8.12 – Obiectivele şi şi principalele zone turistice ale judeţului Caraş-Severin
Judeţul Caraş-Severin oferă şi o mare varitate de obiective antropice, din cele mai vechi timpuri: vestigii geto-dacice şi romane (în localităţile Bocşa, Colţan, Ocna de Fier, Oraviţa, Sasca Montană, Vărădia, Mehadia, Teregova, Moldova Veche), medievală (în localităţile Caraşova, Mehadia, Coronini, Caransebeş etc.) cât şi diverse monumente religioase (biserici, mănăstiri), monumente istorice de artă, monumente arhitecturale (în localităţile Caransebeş, Oraviţa, Băile Herculane, Bocşa şi Anina), diverse muzee şi case memoriale (în localităţile Reşiţa, Caransebeş, Oraviţa, Vărădia, Ocna de Fier, Anina, Moldova Nouă).
i. Munţii Semenic Zona Munţilor Semenic (Complexul Turistic Semenic) reprezintă una din zonele cu cel mai
mare potenţial, în special datorită prezenţei a patru staţiuni montane: Semenic, Văliug-Crivaia, Trei
Ape şi Secu. Staţiunile Semenic, Trei Ape şi Văliug sunt utilizate în special pentru practicarea sporturilor de iarnă (din noiembrie până în aprilie), iar în staţiunile Secu şi Crivaia se poate practica sporturile nautice, şi activităţi de agrement cum ar fi drumeţii, pescuit, plimbatul cu barca.
Climatul staţiunii este unul montan, iar stratul de zăpadă se menţine din noiembrie până în aprilie, cu o grosime medie de 60-80 cm, fiind unul dintre puţinele locuri din ţară în care zăpada persistă aproape şase luni. Complexul beneficiază de amenajări pentru sporturi de iarnă (tabel 8.8) şi căi de acces lesnicioase. Astfel, în afară de teleferic, există drumurile de acces pe rutele Reşita - Cuptoare - Văliug - Pasul Prislop - Semenic sau Caransebeş - Slatina Timiş - Brebu Nou - Trei Ape - Pasul Prislop - Semenic. Trebuie menţionat faptul ca în timpul iernii se preferă varianta prin Reşita, deoarece ultima porţiune a rutei secunde (Pasul Prislop - Semenic - 8 km) parcurge o diferenţa de nivel de 400 m.
Tabel 8.8 – Amenajările tehnice din cadrul Complexului turistic Semenic Nr. crt.
Denumirea instalaţiei
Traseul parcurs
Lungimea pe înclinare (m)
Altitudine (m)
Diferenţa de nivel (m)
Timpul parcurs (min)
Pârtie schi (m)
1 Schi-‐lift Muntele Semenic 1200 1400 200 5 1200
2 Schi-‐lift Birta Muntele Semenic 600 1400 150 5 700
3 Baby lift Muntele Semenic 300 1400 100 5 400
4 Prietenii munţilor
Muntele Semenic
500 1400 150 5 600
Sursa: http://turism.cjcs.ro
De asemenea, în zona Munţilor Semenic se evidenţiază şi satele turistice Brebu Nou şi Gărâna, fiind ideale pentru drumeţii, sporturi de agrement, etc. Localitatea Gărâna este foarte renumită datorită festivalului internaţional de jazz care atrage numere considerabile în fiecare an. Cele mai importante structuri de cazare în această zonă se găsesc la Văliug unde în anul 2011 existau 12 unităţi de cazare, dintre care 3 hoteluri cu 236 de locuri, 2 vile turistice cu 75 de locuri, 3 pensiuni cu 58 de locuri, o tabără de elevi cu 60 de locuri, 2 cabane turistice cu 33 de locuri şi 36 1 popas turistic cu 36 de locuri. De asemenea, localitatea Brebu Nou în anul 2011 deţinea 8 unităţi de cazare, dintre care 1 motel cu 43 de locuri, 1 bungalou cu 22 de locuri, 1 tabără de elevi cu 65 de locuri şi o pensiune agroturistică cu 99 de locuri.
Localitatea Secu se află la 13 km distanţă de municipiul Reşiţa. Lacul de acumulare omonim atrage, în special, la sfârşit de săptămână pe reşiţeni care vin să petreacă câteva ore în aer liber. Din păcate infrastructura de primire a turiştilor nu este una deosebită, astfel că un important potenţial turistic este practic irosit.
ii. Muntele Mic Această zonă este renumită pentru sălbăticia locurilor, frumuseţea formelor de relief dar şi
prin prezenţa aşezărilor rurale de la poalele munţilor. Baza de cazare a acestui areal se conturează în
jurul Muntelui Mic unde se practică sporturile de iarnă dar şi drumeţii. Muntele Mic beneficiează şi de cel mai lung traseu de telescaun din ţară (3,5 km). Poiana Mărului este importantă pentru drumeţiile cu efecte curative pentru om.
Complexul turistic Muntele Mic datează din anul 1936, ca debut oficial al activităţilor de turism în zona masivului omonim. Staţiunea este plasată la o altitudine de 1525 m, la circa 22 km distanţă faţă de Caransebeş. Accesul se poate realiza pe şosea DJ 608A, ce trece prin satele Zerveşti, Turnu-Ruieni şi Borlova, ajunge la staţia de teleferic din Valea Craiu situată la altitudinea de 773 m, de unde un mijloc de transport pe cablu, tip telescaun, cu o lungime de 3492 m (cel mai lung traseu din ţară) şi o diferenţă de nivel de 799 m, permite o urcare rapidă pe Muntele Mic (tabel 8.9). Din Valea Craiu, accesul în staţiune poate fi realizat şi pe un drum pietruit cu o lungime de circa 13 km. Cazarea şi alimentaţia publică a turiştilor este asigurată în cadrul unităţilor aferente staţiunii, precum Hotelul Muntele Mic, pensiunile Carla, Alpin, Nordica, Brădişor, Cerbu, etc.
Tabel 8.9 – Amenajările tehnice din cadrul Complexului turistic Muntele Mic
Nr. crt.
Denumirea pârtiei Denumirea instalaţiei ce deserveşte pârtia
Lungimea pârtiei (m)
Altitudinea la plecare/altitudinea la sosire (m)
Grad de dificultate
1 Borlova I/Borlova II Teleschi Borlova I-‐II 2 x 1000 1686/1564 Mediu
2 Sub Telescaun Telescaun (canton 2)
2500 1560/1150 Mediu
3 Nordica Teleschi Nordica 1200 1780/1520 Mediu
4 Valea Soarelui Teleschi Felix 1400 1700/1520 Mediu
5 Măloasa Drum schiabil (ski weg) -‐ telescaun
12000 1780/800 Uşor
Sursa : http://www.muntelemiconline.ro
Din nefericire, acest areal este slab dezvoltat din punct de vedere turistic, unele structuri de cazare fiind abandonate şi lăsate în paragină, iar multe din cele prezente nu sunt la standarde foarte ridicate, accesul în zona Muntelui Mic fiind destul de anevoios şi greoi.
Cu toate acestea, conform INS, în anul 2011în UAT Zăvoi existau 10 unităţi de cazare cu 231 de locuri de cazare, dintre care 8 pensiuni agroturistice cu 146 de locuri de cazare, un hotel cu 65 de locuri de cazare şi o cabană turistică cu 20 de locuri de cazare.
iii. Munţii Cernei – Valea Cernei – Munţii Domogled
Acestă zonă este renumită prin prezenţa staţiunii Băilor Herculane. Aceasta este situată pe
Valea Cernei, la poalele Munţilor Domogled şi este renumită prin factorii naturali de cură: ape minerale termale sulfuroase, clorurate, sodice, climat blând, de cruţare, cu influenţe submediteraneene şi cu o aeroionizare negativă ridicată, toate acestea având efecte benefice asupra organismului.
În cadrul staţiunii pot fi vizitate diverse vestigii istorice, staţiunea fiind recunoscută pentru efectele pozitive asupra sănătăţii omului încă din epoca romană, astfel că se evidenţiază Baia romană cu basorelieful lui Hercule; Izvorul Hygeea; Complexul balnear din sec. XVIII—XIX din piaţa Hercule, de pe ambele maluri ale Cernei, până la Podul Roşu; Gara C.F.R., statuia lui Hercules etc.
De asemenea, pe teritoriul acestei zone este cuprins şi Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei, unde se pot face drumeţii putându-se observa specii ca arborele mamut (Wellingtonia gigantea), tisa (Taxus baccata), libocedrul (Libocedrus decurrens) etc. Din punct de vedere al turismului rural, se pot vizita şi cătunele din Munţii Cernei, multe dintre acestea păstrând un mod de viaţă arhaic. Din punct de vedere al structurilor de cazare, Băile Herculane deţine cele mai multe structuri de cazare din judeţul Caraş-Severin – 49 (4.050 de locuri de cazare), dintre care 12 hoteluri cu 3.259 de locuri, 2 hosteluri cu 62 de locuri, un motel cu 36 de locuri, o vilă turistică cu 18 locuri, un bungalou cu 12 locuri, 3 popasuri turistice cu 124 de locuri şi 29 de pensiuni cu 539 de locuri.
Alte zone de cazare include localitatea Mehadia, unitate administrativă suprapusă acestei zone care dispune de 6 unităţi de cazare cu 123 de locuri, dintre care 2 moteluri cu 51 de locuri, 1 popas turistic cu 30 de locuri şi 3 pensiuni agroturistice cu 42 de locuri.
iv. Munţii Aninei
Aşezaţi în partea de Sud-Vest a Muntelui Semenic, cu înălţimi de peste 1000 de metri,
Munţii Aninei cuprind chei deosebit de frumoase cum ar fi: Cheile Caraşului, Cheile Minişului cu Izbucul şi Cascada Bigăr sau Cheile Nerei – Beuşniţa (rezervaţii naturale în parcul naţional omonim). Obiective turistice: Lacul Dracului, Beuşniţa şi cascadele, şi Ochiu Bei. De asemenea se găsesc şi câteva peşteri unice în ţară: peştera Buhui – adăposteşte cel mai lung râu subteran din ţară; peşterea Comarnic (una dintre cele mai lungi din ţară ), Ţolosu, Liliecilor, Peştera cu Apă ( aflate în zona Cheile Caraşului, Caraşova şi Cheile Gârliştei). Tipurile de turism care se pot practica: montan, speoturismul, ştiinţific de vânătoare şi sportiv. Principalele căi de acces spre zona Munţilor Aninei: DN 58, DN 57B, DJ 582C.
Având în vedere oportunităţile oferite de zonă pentru dezvoltarea şi practicarea unei game largi de tipuri de turism: turism montan, industrial, cultural, speoturism, de vânatoare, pescuit sportiv, de aventură, agroturism, silvoturism etc, se poate afirma cu certitudine că turismul reprezintă o alternativă viabilă la restructurarea industrială a zonei.
Turismul în zona Anina trebuie dezvoltat ca un turism integrat în turismul Banatului Montan, dat fiind faptul că există posibilitatea parcurgerii unor trasee turistice mai largi sau mai restrânse, cu punerea în valoare a modului de viată tradiţional: locuire, obiceiuri şi tradiţii multiculturale. În prezent turismul şi agroturismul sunt puţin dezvoltate în zonă.
Infrastructura de cazare este mai bine dezvoltată în oraşul Oraviţa, aici funcţionând în anul 2011 3 unităţi de cazare cu 124 de locuri, dintre care 1 motel cu 84 de locuri şi 2 pensiuni agroturistice cu 60 de locuri dar şi în Sasca Montană unde funcţionează 2 pensiuni agroturistice cu 60 de locuri de cazare. Pe de altă parte, infrastructura de cazare este aproape inexistentă în oraşul Anina, aici funcţionând doar o pensiune turistică cu 10 locuri de cazare.
v. Defileul Dunării Această zonă are în componenţă o parte impunătoare a Defileului Dunării, de la intrarea în
ţară în dreptul localităţii Baziaş până după Cozla. Se găsesc în zonă : Rezervaţia Valea Mare, parte a Parcului Naţional Porţile de Fier, precum şi rezervaţiile arheologice de la Pojejena, Gornea, Liubcova sau Divici.
Defileul Dunării este de fapt un areal protejat (Parcul Natural Porţile de Fier) recunoscut pentru spectaculozitatea peisajului cât şi pentru multiculturalitatea aşezărilor. În acest loc apa a sculptat calcarele şi s-a format un relief unic şi adesea îngustat (Cazanele Mari şi Cazanele Mici) cu versanţi abrupţi şi vegetaţie submediteranenană.
Accesul rutier se realizează pe drumul naţional DN57, acesta traversând judeţul în partea sa sudică, pe lângă Dunăre, asigurând legătura cu judeţul limitrof Mehedinţi, în acelaşi timp leagă Moldova Nouă, în cealaltă direcţie de punctul de trecere al frontierei la Naidaş, cât şi asigurarea legăturilor cu Oraviţa, Reşiţa sau Timişoara.
Deşi zona dispune de un înalt potenţial turistic (de croazieră, agroturismul, ştiinţific, de tranzit), infrastructura de turism este slab dezvoltată în comparaţie cu potenţialul deţinut.
Conform INS, în anul 2011 existau 2 pensiuni agroturistice în Coronini cu 48 de locuri, 1 pensiune turistică cu 34 de locuri în Pojejena, o pensiune agroturistică cu 16 locuri în Şicheviţa, o pensiune agroturistică în Socol cu 14 locuri şi o pensiune agroturistică cu 12 locuri în Gârnic. vi. Valea Almăjului
Aceasta reprezintă o depresiune intramontană fiind mărginită la vest de Munţii Aninei, la sud
şi la est de Munţii Almăjului iar la nord de Munţii Semenic, depresiunea fiind străbătută de râul Nera. Zona este destul de dificilă din punct de vedere al accesibilităţii, aceasta nu este traversată de nici o cale ferată (doar un drum judeţean) şi deoarece nu conţine nici o aşezare urbană este un loc ideal pentru păstrarea tradiţiilor locale. Zona este importantă şi datorită Parcului Mulionologic de la Rudăria (3 km lungime, cel mai întins de acest fel din Sud-Estul Europei ), acesta aflându-se pe teritoriul localităţii Eftimie Murgu, comună localizată în zona Văii Almăjului. Morile folosesc un sistem hidraulic care are specific în folosirea ciuturii (asemănătoare celei construite după sistemul Kapllan). Dacă în ultima jumătate a secolului al XIX-lea în acest spaţiu se găseau 51 de mori de apă, care valorificau potenţialul energetic al râului Rudărica, astăzi, au mai rămas doar 22 de mori. Cadrul natural care găzduieşte aceste obiective deosebite este unul remarcabil.
Conform INS, cele mai apropiate locuri de cazare sunt cele din localitatea Dalboşeţ cu 28 de locuri concentrate într-o căsuţă turistică.
8.8.3 Judeţul Hunedoara Frumuseţea şi varietatea cadrului natural, precum şi bogăţia elementelor cu caracter cultural
(artistic, etnografic şi istoric) conferă judeţului Hunedoara un potenţial turistic remarcabil, obiectivele putând fi grupate în patru zone principale: Depresiunea Petroşani – Munţii Parâng – Munţii Retezat, zona Haţegului, Culoarul Mureşului şi Vaţa de Jos - Brad.
Judeţul Hunedoara este păstrătorul a peste 400 de obiective turistice - monumente istorice, de artă şi ştiinţele naturii - începând cu perioada preistorică şi continuând cu perioada dacică, romană, feudală şi modernă. Aici se află cele două capitale ale Daciei şi Daciei romane - Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Situat în partea central-vestică a României şi vecin la nord şi nord-vest cu judeţul Arad, la vest cu judeţul Timiş şi judeţul Caraş-Severin, la sud cu judeţul Gorj, la est cu judeţul Vâlcea şi la est şi nord-est cu judeţul Alba, judeţul Hunedoara este străbătut de numeroase artere importante de comunicaţie şi anume două drumuri europene principale (E68 şi E79) şi de unul secundar (E673), şi Magistrala 200 Braşov – Nădlac cu ramificaţii spre Alba Iulia şi Craiova (harta 8.13).
Harta 8.13 – Infrastructura turistică a Judeţului Hunedoara
Câteva zone importante din cadrul judeţului posedă un important potenţial de dezvoltare a turismului, acestea fiind prezentate mai în jos (harta 8.14).
Harta 8.14 – Obiectivele şi zonele turistice ale judeţului Hunedoara
i. Depresiunea Petroşani – Munţii Parâng – Munţii Retezat Conform Planului de Amenjare a Teritoriului Judeţean Hunedoara, în această zonă resursele
antropice sunt puţin diversificate, întâlnindu-se doar Muzeul Mineritului de la Petroşani, astfel că în această zonă se valorifică cu precădere resursele naturale.
Această zonă este compusă dintr-o ramă muntoasă situată în partea sudică a judeţului, acesta fiind străpunsă orizontal de Depresiunea Petroşani. În acest areal turismul are un mare potenţial de valorificare conferit în principal de cadrul natural (zonele protejate Parcul Naţional Retezat, Valea Jiului, Munţii Parâng) în care se practică sporturile de iarnă (Staţiunea Straja) cât şi drumeţii, turism de tranzit, turism industrial (extractiv).
Munţii Retezat se suprapun Parcului Naţional Retezat, o zonă de conservare şi de cercetare ştiinţifică, un areal cu valori peisagistice originale, care suscită practicarea intensă a turismului, au cea mai ridicată altitudine medie din întreg lanţul Carpaţilor româneşti, având peste 60 de piscuri ce
se avântă la peste 2200m altitudine, culminând cu vârful Peleaga de 2509 m. Dar nu numai înălţimile impresionează în munţii Retezat, aici găsindu-se peste 80 de lacuri glaciare, la care se adaugă flora şi fauna bogată şi variată.
Staţiunea turistică Straja este localizată pe versantul nordic al Munţilor Vâlcan la altitudinea de 1445 m, la o distanţă de aproximativ 8 km de oraşul Lupeni. În staţiune sunt amenajate 12 pârtii de schi, care însumează aproximativ 26 km de domeniu schiabil, fiecare dintre acestea fiind echipată cu instalaţie de transport pe cablu (teleschi). Cinci pârtii beneficiază şi de instalaţie de nocturnă, făcând astfel posibilă utilizarea echipamentelor până seara târziu. Complexul turistic a beneficiat de o investiţie recentă, ce a constat în înlocuirea telescaunului cu o telegondolă modernă şi construcţia unui nou telescaun care să deservească Vf. Straja. S-au conturat, astfel traseele unor noi pârtii, cea mai lungă (8,1 km) fiind Pârtia Straja, care pleacă din vârful omonim (1868 m) şi ajunge la staţia de îmbarcare a telegondolei (750 m). Datorită unei admi-nistraţii active şi a unor întreprinzători dinamici, Straja s-a transformat în polul de schi al vestului României, concurând cu succes chiar şi staţiunea Arieşeni (la graniţa dintre judeţele Alba şi Bihor).
La Straja se practică în special sporturile de iarnă: schi alpin, schi fond, schi tură, schi extrem, săniuş etc. Sporturile de iarnă sunt favorizate de domeniul schiabil care dispune de şapte pârtii de schi, având în total o suprafaţă schiabilă de peste 40 ha. Vara se pot practica drumeţiile montane, facilitate de un număr mare de poteci şi trasee turistice, alpinismul şi sporturile de aventu-ră, sporturile extreme ca parapanta şi deltaplanul, precum şi turismul de odihnă şi recreere. Accesul în staţiune este asigurat cu telescaunul Straja, iar în prezent are loc modernizarea drumului de acces Lupeni - Straja.
Staţiunea Parâng este situată la 8 km distanţă de Petroşani, fiind amplasată la o altitudine de 1400 m. Stratul de zăpadă persistă din decembrie până în aprilie. Staţiunea prezintă 10 pârtii de schi, toate dotate cu instalaţii tehnice de tipul teleschi-ului sau telescaun-ului, iar o parte dintre acestea şi cu nocturnă.
Prin valoarea peisagistică a spaţiului montan aferent staţiunilor Straja şi Parâng, precum şi prin concentarea investiţiilor recente în asigurarea calităţii şi diversificarării echipamentelor şi dotărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă din cadrul acestora, complexurile turistice în discuţie se impun, fără îndoială, în rândul celor mai importante staţiuni montane din partea vestică a ţării.
Sporturi de iarnă şi instalaţii existente: o 1 telescaun (plecare la 1073 m, sosire la 1685 m, cu o viteză pe traseu de 1,5 m/sec); o 3 teleschiuri, dintre care unul este prevăzut cu instalaţie de nocturnă; o 2 centre de închiriat echipament sportiv de iarna, plus particulari; o şcoala sportivă pentru cursuri de schi cu monitori autorizaţi; o 4 pârtii de schi, una dintre ele fiind cea mai mare din ţară şi se compune din 4 pârtii, una in
prelungirea celeilalte. Plecarea se poate face de la 2.160 m, din Vârful Parângul Mic, până la telescaun plecare, peste 2 km;
o există pârtii de schi pentru începători (ANEFS), pentru avansaţi şi performeri. Harta de mai sus (vezi harta 8.13), relevă faptul că UAT Petroşani şi UAT Lupeni deţin cele
mai multe locuri de cazare din această zonă şi anume Lupeni (conform INS) deţinea în anul 2011 11 unităţi de cazare cu 335 de locuri de cazare, dintre care 4 vile turistice cu 138 de locuri de cazare, 2
cabane cu 106 locuri de cazare, 4 pensiuni turistice cu 61 locuri şi o pensiune agroturistică cu 30 de locuri de cazare.
ii. Haţeg
În primul rând se pot valorifica resursele naturale, în această zonă suprapunându-se
Geoparcul Dinozaurilor – Ţara Haţegului cât şi Grădiştea Muncelului – Ciclovina, zone deosebit de importante datorită statutului de parcuri naturale.
Dacă pe de-o parte pot fi valorificate resursele naturale date de prezenţa parcurilor, pe de altă parte resursele antropice sunt bine reprezentate prin obiective de factură arheologică (fosta capitală romană Ulpia Traiana Sarmisegetuza) şi edificii religioase (biserica de la Densuş).
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, capitala Daciei Romane, reşedinţa celor mai importante instituţii si a înalţilor funcţionari imperiali, se ridica odinioară la poalele munţilor Retezat, în partea de sud-vest a Ţării Haţegului de astăzi. Oraşul a fost întemeiat în anul 107 d.Hr., din porunca împăratului Traian şi a avut la început un caracter militar, devenind mai apoi centru politic, religios şi cultural. Întemeierea coloniei a fost marcată şi prin baterea unei monede (sestertius), emisă la Roma, din ordinul Senatului, dedicată "celui mai bun principe" - împăratului Traian. Oraşul antic închidea o suprafaţă înconjurată de ziduri de aproximativ 32 ha, putând adăposti circa 25.000 - 30.000 de oameni. Prin strădania arheologilor au fost scoase la lumină construcţiile şi amenajările de odinioară ale Ulpiei Traiana, precum şi numeroase obiecte de uz curent ce sunt adăpostite de muzeul din imediata apropiere a sitului. Conform INS, infrastructurile de cazare sunt bine reprezentate la nivelul acestei zone, acestea fiind localizate în principal de-a lungul căilor principale de acces (atât rutiere cât şi feroviare, unităţile de cazare fiind răspândite în zonele urbane (Haţeg) dar sunt şi bine reprezentate în localitatea Râu de Mori (peste 200 de locuri de cazare) şi Teliucul inferior (peste 30 de locuri de cazare) şi Sarmisegetuza (peste 10 de locuri de cazare).
Aşadar, cele mai numeroase unităţi de cazare din această zonă se găsesc la Râu de Mori, unde în anul 2011 erau 9 unităţi de cazare cu 188 de locuri, dintre care un hotel cu 50 de locuri, 3 cabane cu 57 de locuri şi 5 pensiuni agroturistice cu 81 de locuri. Reprezentative pentru această zonă sunt şi oraşul Haţeg, care deţinea 6 unităţi de cazare cu 132 de locuri dintre care un motel cu 43 de locuri şi 5 pensiuni turistice cu 89 de locuri dar şi Teliucul Inferior cu 3 unităţi de care cu 73 de locuri cu 2 pensiuni agroturistice cu 37 de locuri şi un motel cu 36 de locuri.
Localităţi cu unităţi de cazare mai puţin răspândite sunt Sântamaria-Orlea cu un hotel cu 27 de locuri şi Sarmisegetuza cu o pensiune agroturistică cu 12 locuri. iii. Culoarul Mureşului
Această zonă turistică se suprapune cursului de apă Mureş, fiind o zonă care este străbătută
de importante căi de acces şi anume drumul european E68, cel care leagă Hunedoara de judeţul Arad, mai apoi localitatea de frontieră Nădlac (în viitor de autostrada Nădlac – Arad – Timişoara – Lugoj – Deva – Orăştie spre Bucureşti) dar şi de magistrala feroviară 200 Curtici – Arad – Simeria – Braşov (vezi harta de mai sus – harta 8.13).
Cazarea turiştilor este mai slab dezvoltată şi predominantă a pensiunilor agroturistice în Şoimuş (8 locuri), Gurasada (8 locuri) şi Zam (21 de locuri) şi a vilelor în Hărău (8 locuri de cazare) şi Simeria (36 de locuri).
Conform INS, în anul 2011 zona administrativă a municipiului Deva dispunea de 892 de locuri de locuri de cazare concentrate în 20 de locuri de cazare, dintre care 4 hoteluri cu 501 locuri de cazare, 7 vile cu 151 de locuri, 5 pensiuni turistice cu 115 locuri, 1 tabără de elevi cu 55 de locuri, 2 moteluri cu 44 de locuri şi un hostel cu 26 de locuri de cazare (vezi harta 8.7).
Zona administrativă Geoagiu este unitatea administrativă cu cea mai mare infrastructură de cazare din judeţul Hunedoara (943 de locuri de cazare), aici existând 7 unităţi de cazare dintre care 5 hoteluri cu 727 de locuri şi 2 vile cu 216 locuri.
O ofertă diversificată se întâlneşte şi la Orăştie unde se găseşte un sat de vacanţă cu 102 locuri (singurul din regiune), 3 pensiuni turistice 59 de pensiuni, o vilă cu 16 locuri şi o căsuţă cu 10 locuri de cazare.
Zona este deosebit de interesantă datorită obiectivelor antropice şi anume: Cetatea Devei a fost un punct strategic deosebit pentru valea Mureşului în Evul Mediu.
Aşezată pe măgura andezitică a Dealului Cetăţii, în nord-vestul oraşului, la o altitudine de 371m, cetatea a fost întemeiată în secolul al XIII-lea ca fortăreaţă militară, fiind atestată documentar în 1269 sub numele de Castrum Deva. Dealul cetăţii, sit arheologic, este valoros şi datorită florei (1450 specii de plante) şi faunei (vipera cu corn) pe care le posedă. Căile de acces spre cetate sunt: telecabina din Piaţa Cetăţii şi drumul pietonal pietruit.
Oraşul Orăştie este traversat de drumul european E68 şi în viitor de autostrada Nădlac – Arad – Timişoara – Lugoj – Deva – Orăştie ceea ce va spori accesul la diferitele obiective din acestă zonă.
Geoagiu Băi, staţiune balneoclimaterică situată la poalele Munţilor Metaliferi, se află la 46 kilometri de Deva şi 19 kilometri de Orăştie. Este cunoscută încă din antichitate, mai întâi sub numele de Germisara (germ = fierbinte, sara = izvor), iar apoi, în perioada romană, sub numele de Thermal Dodonae. Romanii au folosit intens izvoarele de aici, astăzi staţiunea fiind recunoscută pe plan naţional în mod deosebit pentru apele termale, dar şi pentru cele minerale. Calităţilor recunoscute ale apelor termale li se adaugă climatul reconfortant, tonic, caracterizat prin veri plăcute şi ierni blânde, lipsite de geruri mari. În cadrul policlinicii balneare se pot efectua băi termale cu apă minerală în bazine şi la cadă, kinetoterapie, hidro-electrofoto şi termoterapie, băi de plante, împachetări cu nămol, gimnastică medicală şi masaj. De asemenea, în staţiune functionează şi un strand cu mai multe bazine, bazine închise, unităţi de cazare şi alimentaţie pentru turişti etc. De asemenea în cadrul staţiunii s-a derulat un proiect POR , acesta fiind finalizat în 2012 în care s-a fost modernizat infrastructura staţiunii (de transport, apă şi canalizare). De o mare importanţă sunt şi monumentele istorice: Cetăţile Dacice din Munţii Orăştie marchează locul istoric al formării civilizaţiei române şi sunt o bogăţie inegalabilă a României. Complexul de cetăţi şi aşezări dacice din Munţii Orăştiei a constituit nucleul statului dac din perioada lui Burebista şi Decebal, centrul politic al tuturor triburilor dace şi totodată, cea mai înaltă expresie a dezvoltării culturii materiale daco-getice din secolele I î.Hr. - I d.Hr.
Salba de fortificaţii de la Costeşti (cetăţile Cetăţuie şi Blidaru), Luncani (cetatea Piatra Roşie) şi Băniţa, menită să apere cetatea de scaun a regilor daci de la Gradiştea de Munte (cetatea Sarmizegetusa Regia), ale căror ruine sunt la fel de impunătoare, reprezintă mărturii de preţ ale înfloritoarei civilizaţii dacice. În jurul acestor aşezări fortificate s-au ridicat sanctuare, oarecum similare ca formă, care sunt expresia unei religii puternice şi prestigioase, bine înrădăcinate şi închegate. iv. Vaţa de Jos – Brad
În acestă zonă din partea de nord-vest a judeţului resursele turistice sunt predominant
naturale, acestea fiind alcătuite din izvoare minerale, ape termale şi ape sulfuroase (staţiunea Vaţa de Jos) cât şi din diferite metale preţioase în deosebi aurul (Brad).
Staţiunea Vaţa de Jos reprezintă o staţiune de interes local aflată la 19 km de municipiul Brad, acesta fiind renumită pentru tratamentele cu apă minerală, aerohelioterapie şi electroterapie în vederea atenuării afecţiunilor reumatice, cardiovasculare.64 Oferta de cazare a staţiunii include structuri de cazare de categorie mică (pensiuni).65
Municipiul Brad este cunoscut în special pentru resursele aurofere, aici existând un Muzeu al Aurului, fiind una dintre puţinele instituţii de acest fel din lume. Colecţia a fost fondată în urmă cu mai bine de 100 de ani, timp în care s-au adunat peste 2000 de exponate din foarte multe ţări, de pe toate continentele. Sunt prezentate obiecte arheologice descoperite în zona Brad-Criscior, care dovedesc existenţa omului acum 5000 de ani, precum şi desfăşurarea activităţilor de extragere a aurului în urmă cu 2000 de ani.
De asemenea printre obiectivele turistice se află şi Complexul de monumente de la Ţebea. Cunoscut şi sub numele de “Panteonul Moţilor”, situat la 7 kilometri de Brad, Complexul de monumente de la Ţebea cuprinde mai multe obiective care amintesc de vremurile glorioase de luptă a moţilor împotriva nedreptăţilor sociale, pentru eliberare şi unitate naţională. Aici se înalţă gorunul lui Horea, monument al naturii şi în acelaşi timp şi monument istoric, unde conducătorul marii răscoale ţărăneşti de la 1784 le vorbea moţilor în nopţile de vară. În vecinătatea gorunului se găseşte mormântul lui Avram Iancu, numit de moţi “Crăişorul munţilor”, îngropat aici la 13 septembrie 1872. Biserica construită aici între 1893 şi 1896, expune un brâu tricolor, fiind singura biserică din ţară în care apare acest simbol naţional. De asemenea, cimitirul din jurul bisericii adăposteşte mormintele a 50 de ostaşi eroi căzuţi în luptele din primul război mondial.
Din punct de vedere al locurilor de cazare, în datele oferite de către INS nu se specifică nici un loc de cazare pentru localitatea Vaţa de Jos deşi conform MDRT aceasta are un statut de staţiune de interes local.
Cele mai importante locuri de cazare din această zonă sunt concentrate în municipiul Brad – 68 de locuri în 4 pensiuni turistice. De asemenea, în această zonă predomină pensiunile agroturistice – Băiţa ( 6 locuri), Baia de Criş (8 locuri) şi Luncoiu de Jos (10 locuri).
64 www.turistinfo.ro, accesat în 29.08.2012 65 http://www.turistinfo.ro/vata_de_jos/cazare-‐hoteluri-‐vile-‐pensiuni-‐vata_de_jos.html
8.8.4 Judeţul Timiş
Turismul în judeţul Timiş este reprezentat de un potenţial natural diversificat, etajat, de la culmile pleşuve ale Munţilor Poiana Ruscăi pâna la Câmpia Timişului, precum şi de varietatea faunei şi florei. Pitorescul zonei montane, izvoarele de ape minerale şi termale recunoscute pretutindeni pentru calităţile lor curative, fondul cinegetic şi piscicol bogat, precum şi varietatea elementelor de arhitectură, artă populară şi folclor, asigură oferte de turism pe gustul fiecăruia.
Reşedinţa judeţului, Timişoara este al patrulea oraş ca mărime din România, recunoscut din secolul al XVIII-lea ca “Mica Vienă”, fiind un important centru istoric, economic, financiar, cultural şi ştiinţific, adevarată poartă a României spre Europa Occidentală. Tumultoasa istorie multimilenară a acestei zone a lăsat posterităţii numeroase şi importante monumente şi vestigii de mare valoare naţională şi europeană.
Majoritatea structurilor de cazare din judeţ sunt situate pe teritoriul administrativ al Municipiului Timişoara, alte zone care concentrează un număr mare de structuri de cazare fiind Buziaşul şi Lugojul (harta 8.15).
Harta 8.15 – Infrastructura turistică a judeţului Timiş
Trei zone turistice mai importante se evidenţiază în judeţul Timiş (harta 8.16).
o Timişoara – Băile Călacea o Sânnicolau Mare o Buziaş – Făget
Harta 8.16 – Obiectivele şi zonele turistice ale judeţului Timiş
i. Timişoara – Băile Călacea Conform INS, în anul 2011, în Municipiul Timişoara s-au înregistrat un număr de 85 de
unităţi de cazare, acesta deţinând 65% din totalul unităţilor de cazare din judeţul Timiş şi 16,5% din totalul unităţilor de cazare de la nivel regional. Dintre totalul de 85 de unităţi de cazare, în anul 2011 existau 44 de hoteluri (3523 locuri), 38 de pensiuni turistice (892 locuri), 2 hosteluri (64 de locuri) şi un camping cu 260 de locuri.
Din punctul de vedere al populaţiei, Timişoara reprezintă un centru multicultural şi acest fapt este datorat secolelor de istorie zbuciumată, fiecare stăpânire dorind să îşi impună propria cultură şi
acest lucru poate fi observat în primul rând în monumentele istorice, astfel că oraşul este un important punct de atracţie turistică din cadrul regiunii.
Existenţa în zonă a unor resurse atractive, naturale şi antropice, cu valoare turistică ridicată, permite dezvoltarea diverselor forme de turism – turismul de afaceri şi cooperare internaţională, turismul politic, turismul cultural, turismul ştiinţific şi de studii (congrese şi reuniuni), turismul tehnico – industrial, turismul de vânătoare şi pescuit, agroturismul, silvoturismul, turismul sportiv, turismul pentru agrement şi sporturi nautice, de sănătate, turismul etnic al diasporei şi cel ecumenic.
Timişoara este un oraş atractiv în sine, fiind o poartă de intrare a Europei în România. “Oraşul florilor”, “Oraşul parcurilor”, “Mica Vienă” sunt doar câteva dintre denumirile date oraşului.
Municipiul exercită un important punct de atracţie şi datorită faptului că beneficiează de un aeroport internaţional care face legătura cu numeroase oraşe importante ale Europei.
În Timişoara cele mai importante atracţii turistice sunt legate de perioada de perioada medievală târzie (fortificaţiile Cetăţii), monumente istorice (Teatrul Naţional, Casa Contelui de Mercy, Ansamblul Fabricii de Bere, Abatorul, palatul Baroc), edificii religioase (Sinagoga din fabric, Catedrala Mitropolitană, Biserica Sârbească "Sf. Nicolae", Domul romano-catolic "Sf. Gheorghe”, Biserica greco-catolică "Naşterea Maicii Domnului”, Biserica Sârbească "Sf.Gheorghe", Palatul Episcopal romano-catolic) cât şi ansambluri urbane (Ansamblul urban "Str. Pestalozzi", Ansamblul urban "Str. Anton Seiller" Ansamblul urban "Bd. Mihai Viteazul" Ansamblul urban "Str. Badea Cârţan", ş.a.) - vezi harta 8.17. Alte atracţii turistice includ: Muzeul Satului Bănăţean, Pădurea Verde, Parcul Botanic, ş.a. Infrastructura de cazare este destul de diversificată în jurul oraşului Timişoara, dintre acestea evidenţiindu-se Giroc cu 4 unităţi de cazere, dintre care 3 hoteluri (144 de locuri) şi o pensiune agroturistică (50 de locuri) şi Ghiroda cu 5 unităţi de cazare, dintre care 3 hoteluri (122 de locuri) şi 2 pensiuni agroturistice cu 49 de locuri. Băile Călacea (Timiş), staţiune turistică de interes naţional, se găseşte la altitudinea de 117 m în Câmpia Vingăi, într-un cadru cu climat continental moderat, cu influenţe submediteraneene. Factori naturali de cură: apă minerală termală (38°-39°C) cloruro-sodică, bicarbonatată, cu mineralizare totală de 1,8 gr la litru, provenită dintr-o sondă, de la circa 500 m adâncime.66 Indicaţii terapeutice: afecţiuni ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic, afecţiuni renale şi ale căilor urinare, afecţiuni reumatismale generative. Conform INS în anul 2011 existau 2 vile turistice cu 369 de locuri de cazare. Mlaştinile de la Satchinez sunt situate la circa 25 de kilometri nord-vest de Timişoara, fiind o interesantă şi pitorească rezervaţie ornitologică, denumită şi “Delta Banatului” datorită mlaştinilor largi, cu stufuri dese, precum şi a bălţilor întinse care îi dau aspectul unei mici delte. Vizitatorii pot admira coloniile de păsări care se cuibăresc în zonă, multe dintre ele fiind specii rare, aflate pe cale de dispariţie: stârcul roşu, stârcul galben şi egreta mică. 66 Ştefănescu C., Staţiuni balneare şi climaterice din România, 1967
Harta 8.17 – Monumentele istorice din zona centrală a municipiului Timişoara
ii. Zona Sânnicolaului Mare Zona Sânnicolaului Mare este o zonă deosebit de interesantă, în trecut, principala atracţie a
localităţii a reprezentat-o modul de primire şi serviciile calificate oferite de către locuitorii aşezării, precum şi bucătăria sâmniclăuşeană, muzica populară românească şi cea a nationalităţilor conlocuitoare, cunoaşterea reţetelor de circulaţie europeană şi alte tradiţii specifice, ceea ce a făcut, să i se ducă faima de un oraş însemnat, cu oameni deosebiţi.
În centrul oraşului se găseşte Castelul Nako, construit în 1864 de Contele Nacu, Biserica Sârbeascã "Adormirea Maicii Domnului" (1783-1787) şi Şcoala de Agriculturã. La circa 10 km nord-est de Sânnicolau Mare se găsesc ruinele mănăstirii cisterciene de la Igriş.
Alte obiective turistice sunt: Casa comemorativă şi bustul lui Bela Bartok; Bustul lui Mihai Eminescu (11.10. 1925) în faţa Primăriei; Monumentul eroilor din Primul Război Mondial (în curtea Bisericii Ortodoxe); Monumentul Eroilor din al II – lea Război Mondial (Cimitir Mărăşeşti); Monumentul ostaşilor sovietici (curtea Bisericii Sârbeşti şi Cimitirul Chindăreşti); Monumentul Eroilor Revoluţiei 1989.
Într-un viitor nu prea îndepărtat, datorită principalului zăcământ de apă geotermală, se va trece probabil, prin investiţii străine, la folosirea acestuia pentru agrement şi tratament balnear.
Infrastructura de cazare este slab dezvoltată în această zonă, conform INS, în anul 2011 existau 2 hoteluri cu 62 de locuri de cazare prezente în oraşul Sânnicolau Mare. iii. Buziaş – Făget
Această zonă turistică se suprapune aliniamentului format din oraşele Buziaş – Lugoj –
Făget, reprezentând o zonă interesantă din punct de vedere turistic cu resurse naturale (ape minerale) şi antropice monumente istorice (castele, ruine) cât şi centre de artă populară la Buziaş, Lugoj, Margina şi Tomeşti).
Resursa economică principală a oraşului Buziaş este zăcământul hidromineral, de unde se extrag apă minerală carbogazoasă carbonatată şi bioxid de carbon, folosite atât pentru tratament cât şi pentru îmbuteliere.
Prin potenţialul său balneoclimateric, oraşul Buziaş se înscrie printre cele mai înzestrate staţiuni din ţară, prin valenţele terapeutice deosebite ale apelor minerale şi bioxidului de carbon natural, a bioclimei sedativ-indiferente, deosebit de favorabilă sănătăţii datorită complexului de factori climaterici cu acţiune biologico-terapeutică (aşa-numitul climat de cruţare). Concentraţia de aeroioni negativi existenţi, mai ales în zona parcului staţiunii, este una dintre cele mai mari din ţară. Elementul arhitectural simbolic al staţiunii este colonada acoperită din parc, construită în stil turco-bizantin, cu parapeţi şi chioşcuri din lemn traforat, unică în ţara noastră. În Europa există doar două promenade acoperite asemănătoare, la Karlovy Vary şi Baden-Baden. Specificul medical al staţiunii balneoclimaterice Buziaş este de tratament al bolilor cardiovasculare – în principal, şi al bolilor sistemului osos, renal, hepatic – în secundar. Se asigură proceduri complexe de tratament balnear, potenţialul fiind de aproximativ 3.000 de proceduri pe zi (băi cu apă minerală, mofete, fizioterapie, fitoterapie, acupunctură, gimnastică medicală, băi de soare, cură de teren). De asemenea, în staţiune există un ştrand cu apă minerală. Pentru turismul de recreere se pot dezvolta activităţi specifice agroturismului (atât în Buziaş cât şi în satele Bacova şi Silagiu), oferind turiştilor trasee de drumeţie în pădure, în Dealul Silagiului (la podgorie), cules de plante medicinale din flora spontană, contact direct cu tradiţiile folclorice locale (există două manifestări tradiţionale – ruga şi kerwei-ul şi o preocupare intensivă pentru recuperarea tradiţiei folclorice în cadrul Case de Cultură). De asemenea, există puncte de interes arheologic, care conduc spre existenţa staţiunii încă din secolul al III-lea d.Hr. Conform INS, în anul 2011în staţiunea Buziaş existau 8 unităţi de cazare cu 1010 de locuri, dintre care 4 hoteluri totalizând 872 locuri, o vilă cu 54 de locuri şi trei pensiuni cu 84 de locuri, localitatea ocupând locul II în judeţul Timiş după numărul locurilor de cazare.
Câteva lăcaşuri de cult, declarate monumente istorice, pot fi vizitate în Lugoj: Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, una din cele mai importante construcţii în stil baroc din Banat; Biserica episcopală greco-catolică; Biserica Romano-Catolică.
La aproximativ 45 km de Lugoj se află mănăstirea de la Româneşti - Izvorul Miron sau cum mai este numită „Voroneţul Banatului”. Mănăstirea a fost ctitorită în anul 1912 de către mitropolitul
Miron Cristea, viitorul patriarh al României, cu ajutorul unor familii din satul Româneşti. În apropierea mănăstirii se află Peştera Româneşti în care anual au loc concerte simfonice. Aceste concerte au devenit o tradiţie în spaţiul cultural şi speologic din România.
Poziţionat în vecinătatea sud-estică a Munţilor Poiana Ruscă, Lacul Surduc se află la aproximativ 30 km de Lugoj. Construcţia barajului de aici a început în anul 1972, acesta deţinând şi un record naţional: este cel mai îngust baraj din ţară raportat la volumul de apă reţinut.
Conform INS, în anul 2011, municipiul Lugoj ocupa locul IV din judeţul Timiş după numărul locurilor de cazare, astfel că au fost înregistrate 8 unităţi de cazare dintre care 3 hoteluri cu 160 de locuri, 4 pensiuni (172 locuri) şi 1 ham cu 20 de locuri.
Din punct de vedere al turismului, în zona Făget se identifică mai multe trasee turistice care cuprind: o serie de vestigii arheologice din epoci străvechi, monumente feudale şi de arhitectură populară, monumente publice săteşti de lemn: biserici, scoli, primării şi spaţii de odihnă şi agrement. În fiecare an se desfăşoară pe raza oraşului un număr de 10 festivaluri, dintre care enumeram următoarele: Festivalul - concurs de folclor „La curţile dorului”, Târgul şi Sărbătoarea Olarilor, Festivalul „Floarea de Castan” şi renumita „Ruga Făgeteană”. Pe raza oraşului Făget funcţionează o bază de Agrement (ştrand, terasă), o sală de Sport, un stadion orăşenesc şi mai multe parcuri. În oraşul Făget şi în zona înconjurătoare infrastructura de cazare este slab diversificată, la Făget în anul 2011 funcţionând un hotel cu 33 de locuri şi la Tomeşti un motel cu 54 de locuri iar la Pietroasa o tabără de elevi.