Academia Fortelor Terestre„Nicolae Balcescu”

Sibiu

Reflectarea legii „concordantei dintre scopuri, forte si mijloace” in principiile

luptei armate

Realizat de: Sd. cap. Balan Andrei

Lupta armata

Ca forma de confruntare în razboi, lupta armata poate fi definita ca ansamblu al actiunilor violente „desfasurate în mod organizat între doua grupari de forte care urmaresc scopuri opuse, continutul, amploarea si intensitatea actiunilor fiind determinate de scopurile razboiului, de esenta sa social-politica, de caracterul si trasaturile sale, precum si de cantitatea, dar mai ales calitatea luptatorilor, armamentului si tehnicii militare“ 1

Lupta armata în toata diversitatea si complexitatea ei este gestionata de legi proprii, ale caror influente nu pot fi trecute cu vederea. Formularea si continutul acestora are în vedere o serie de elemente indispensabile, din care sunt de amintit: cantitatea fortelor, mijloacelor militare, a rezervelor umane si materiale; calitatea fortelor si nivelul de performanta a mijloacelor folosite; conditiile de teren, starea si evolutia vremii;cunoasterea adversarului si aprecierea posibilitatilor lui în timp si spatiu; ingeniozitatea conceptuala, consecventa, coerenta si fermitatea conducerii; discplina si precizia executiei; atitudinea fata de risc si neprevazut; rezistenta psihomorala a trupelor si a populatiei.

Lege specifica luptei armate, concordanta dintre scopuri, forte si mijloace cere ca obiectivele actiunilor militare sa fie astfel incat sa corespunda fortelor si mijloacelor existente. Ea reprezinta expresia raporturilor esentiale, generale, repetabile si relativ stabile ce se instituie intre elementele existentiale ale actiunii miliate : scop, forte, mijloace. Exigentele legii implica o analiza temeinica si multilaterala a situatiei, a cantitatii si mai ales, a calitatii fortelor si mijloacelor de care

1 Gl.Mr.Conf.Univ.Dr. Nicolae N. Roman, Mr. Lect.Univ Lucian Ispas, Elemente de artă militară- Tactică, Edit. Academiei Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, Sibiu, 2010

2

se dispune pentru slabirea, pe baze realiste, a gruparilor de forte si mijloacele necesare niminicirii inamicului.

Legea concordantei dintre scopuri, forte si mijloace presupune ca:

fiecarui obiectiv sau scop sa i se destine forte si mijloace corespunzatoare;

naturii, valorii si calitatii fortelor si mijloacelor sa le corespunda misiunii adecvate;

pe intreaga scara ierarhica a conducerii actiunilor militare, deciziile privind misiunile ce trebuie indeplinite si constituirea gruparilor actionale sa se bazeze obligatoriu pe cunoasterea reala a situatiei fortelor si mijloacelor proprii si ale inamicului.Asadar, scopul politic al razboiului, scopul politico-militar al unei

etape sau perioade, obiectivul unei campanii sau al unei operatii strategice, ca si al unei batalii sau lupte, potrivit legii obiective a concordantei dintre scopuri, forte si mijloace, nu pot fi altele decat au capacitatea a le indeplini fortele si mijloacele real existente, cantitativ si calitativ.

Judecatile, rationamentele si metodele de optimizare a deciziilor si planurilor de intrebuintare a fortelor si mijloacelor conexeaza organic toate procesele intelectuale pe baza carora se formuleaza optiunile cu privire la cursurile posibile si dezirabile ale actiunii militare, dintre care alegerea se opreste asupra aceleia care, prin suma avantajelor ce le ofera, se desprinde a fi cea mai posibila. Prin urmare, in stransa legatura cu ceintele legii concordantei dintre scopuri, forte si mijloace se stabilesc:

tipul de razboi si modul desfasurarii acestiua: numarul, succestiunea etapelor si continutul acestora;

forma dominanta a actiunii militare prin care se realizeaza obiectivele si tipul operatiilor si luptelor specifice unei perioade sau etape a razboiului;

procedeele de aciune prin care se indeplinesc misiunile ce revin diferitelor grupari de forte si mijloace de valoare operativa si tactica;

amploarea fiecarei operatii si lupte: incadrarea spatiala si secventiala, durata, ritmul actiunilor.

3

In actiunea militara nu este suficient sa se faca o optiune asupra mijloacelor, ci trebuie ca acestea sa fie constituite, pregatite si dispuse in asa fel incat sa poata fi efectiv utilizate pentru atingerea scopurilor urmarite. Intreaga experienta sociala „demonstreaza ca oamenii nu trebuie sa-si propuna scopuri care depasesc posibilitatile mijloacelor existente, caci, procedand asa, nu le vor putea realiza. Aceiasi experienta arata insa ca exista modalitati diferite de constituire a fortelor si mijloacelor necesara pentru atingerea scopurilor. Ca atare, pe baza concluziilor reiesite din cunoasterea temeinica a situatiei, subiectul poate face optiuni asupra cailor de valorificare a resurselor si de constituire a mijloacelor corestunzatoare, scopurilor propuse”2

In actiunea militara, poate aparea o deosebire intre posibil si disponibil, disponibilitatea fiind o conditie importanta a adecvarii mijloacelor la scopul care presupune ca mijloacele considerate necesare si posibile sa se afle la dispozitia esalonului care organizeaza si conduce operatia, sa nu fie angajate in alte actiuni, sa poata fi aduse oportun pe directia sau directiile unde este nevoie. In consecinta, din rationamentul strategic nu pot lipsi ideiile referitoare la restructurari si manevre ce se impun pentru a face mijloacele disponibile, corespunzator scopului urmarit. Dar, nu intotdeauna, fortele si mijloacele considerate drept necesare sunt si posibil de obtinut si de utilizat intro situatie data, fie pentru ca starea in care se afla nu permite folosirea lor in raport cu cerintele desfasurarii actiunii in timp de spatiu. Daca intre fortele si mijloacele necesare si cele posibile de obtinut exista o diferenta cu semn negativ, ea va trebui compensata printr-un alt element al actiunii, care, de obicei, se va referi la procedee si metode, la aplicarea creatoare a principiilor luptei armate.

Referindu-ne la starea fortelor si mijloacelor, la nivelul lor de pregatire, trebuie sa vedem in ce masura ele sunt operationale. Este avident ca numai fortele si mijloacele apte de a fi utilizate eficient pot contribui la obtinerea succesului in actiunile de lupta. De aceea, pentru a aduce fortele si mijloacele intr-o stare operationala cat mai buna sunt necesare activitati organizatorice, precis orientate spre scopurile actiunii ce urmeaza a se desfasura.

2 Probleme filosofice ale stiintei militare, vol. III, Editura Militara, Bucuresti, 1984., p: 65

4

Un rol important pe campul de lupta il ocupa, pe langa cunoasterea permanenta a situatiei, mentinerea unei inalte puteri de lupta a fortelor si mijloacelor destinate indeplinirii misiunilor. Un exemplu cincludent il ofera conflictul dintre Argentina si Marea Britanie pentru stapanirea insulelelor Malvine(Falkland).

Acest eveniment poate fi considerat reprezentativ in evolutia razboiului modern, concluziile rezultate in urma sa determinand modificari substantiale in arta militara.

Argentina a urmarit sa-i inlature pe britanici si sa instaureze suveranitatea sa asupra acestor insule. Pentru realizarea scopului propus, ea nu a dispus insa de fortele si mijloacele compatibile calitativ, astfel incat, in confruntarea armata care a avut loc a suferit o infrangere categorica.

In concluzie, putem aprecia ca respectarea unui optim intre scopuri, forte si mijloace, solicita echilibru si profesionalism in stabilirea obiectivelor pe etape fiind cunoscuta dependenta realizarilor de potentialul combativ regasit in fortele si mijloacele disponibile a caror utilizate poate fi eficienta.

5