Florescu (Petrareanu) Tina,2800106450026

an I Psihologie IFR, gr II

Evaluare pe parcurs II, semestrul II, mai 2014

Disciplina „Metode si tehnici de cercetare”

Comparatie intre ancheta pe baza de chestionar si ancheta pe baza de interviu

Referat

Chestionarul este, apud S.Chelcea, „ o tehnica si , corespunzator, un instrument de investigare

constand dintr-un ansamblu de intrebari scrise si, eventual, imagini grafice , ordonate logic si

psihologic care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare,

determina din partea persoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi inregistrate in scris”.

Desi psihosociologul francez Roger Mucchielli considera chestionarul o simpla „lista de

intrebari”, eu personal sunt mai degraba de acord cu insemnarile din „Caietul Metodologic”

nr. 1 de la Universitatea Bucuresti, care considera ca in spatele acestor intrebari sta o

multitudine de paradigme teoretice, metodologii si metode corelate, procedee si reguli de

constructie si aplicare. Cred ca doar o insiruire de intrebari, fara un scop precis, fara o

paradigma teoretica si reguli de constructie si aplicare poate sa fie cel mult o discutie intre

vecini/prieteni , eventual cu caracter interogatoriu, intr-un limbaj comun.

Interviul este, conform „Dictionarului de pedagogie”, „un procedeu de investigatie stiintifica,

specific stiintelor sociale, ce urmareste prin intermediul procesului de comunicare verbala

dintre doua persoane (cercetator si respondent) obtinerea unor informatii in raport cu un

anumit obiectiv sau scop fixat”.

Din cele doua definitii rezida o prima deosebire fundamentala intre chestionar si interviu,

primul avand intrebarile formulate in scris, interviul avand intrebarile orale.

In timp ce chestionarul are un caracter impersonal, indivizii fiind anchetati cu privire la un

anumit domeniu al vietii sociale cu care nu intra in contact direct, interviul are un caracter

personal, iar cercetatorul trebuie sa aiba abilitatea de a descifra emotiile prin intermediul

limbajului nonverbal.

Ancheta pe baza de chestionar are un caracter standardizat prin faptul ca intrebarile,

numarul, ordinea lor, precum si caracteristicile si numarul respondentilor sunt stabilite in

prealabil. In cadrul anchetei pe baza de interviu, putem gasi trei tipuri caracteriale diferite, in

functie de gradul de libertate:

-interviu directiv, structurat, ghidat, standardizat

-interviu nondirectiv, neghidat, nedirectionat

-interviu semistructurat, in care temele si ipotezele sunt dinainte stabilite, insa nu si intrebarile

si ordinea lor.

Ancheta pe baza de chestionar este o metoda cantitativa, caci se adreseaza unui numar mare

de respondenti, de ordinul sutelor sau chiar miilor, in timp ce ancheta pe baza de interviu este

o metoda calitativa, care se adreseaza unui numar mic de respondenti si pune accent pe

profunzimea aspectelor studiate , precum si descifrarea mecanismelor care dirijeaza actiunile,

comportamentele si motivatiile oamenilor.

In ce priveste obiectivele cercetarii, aici chestionarul si interviul se aseamana, ambele putand

fi explorative sau explicative (de verificare).

In functie de timpul alocat, as putea spune ca limita maxima a chestionarului -45 minute- ar fi

limita minima a interviului.

O forma particulara a interviului, pe care nu o regasim la chestionar, este interviul de grup.

Raspunsurile nu mai sunt individuale, ci este un singur raspuns care reprezinta punctul de

vedere al grupului, la fel ca raspunsul unui juriu in cadrul unui tribunal cu jurati.

Limitele unui chestionar de personalitate: un instrument a carui standardizare impinge spre

inferente tipologice trebuie sa surprinda in acelasi timp si unicitatea, forma vie a psihismului.

Surse de erori ale chestionarelor in general sunt: erori de esantionare, erori legate de

constructia chestionarului, erori cauzate de operatori, precum si erori cauzate de respondenti.

Limitele unui interviu: costul ridicat, timpul indelungat, erorile operatorilor, dispozitia si

starea de oboseala a respondentilor, neasigurarea anonimatului, lipsa de standardizare,

dificultati in accesul la cei care sunt inclusi in esantion.

In concluzie, pentru ca fiecare tip de ancheta are avantaje si limite, este bine sa o alegem pe

cea pe care o utilizam in functie de context ( resurse-timp, bani) si de obiectivele urmarite.

Bibliografie:

Beatrice Manu, Ioana Kessler, Metodologia cercetarii in sociologie si psihologie. Metode si

tehnici de cercetare, Curs in tehnologie IFR, ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2013

Minulescu Mihaela, Psihodiagnoza moderna. Chestionarele de personalitate, editura

Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2004