ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MANAGEMENT

Master Managementul afacerilor Mici și Mijlocii

Politica energetică a Uniunii Europene

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Conf. Univ. Dr. Alina Profiroiu

STUDENT:

Radu Diana Cătălina

București

2014

ContentsIntroducere..............................................................................................................................................3

Prezentare documente strategice legislative pentru perioada 2007-2013..............................................4

Politica energetică...............................................................................................................................4

Prezentare viitor politică în perioada 2014-2020....................................................................................6

O politică energetică previzibilă pe termen lung.................................................................................6

Prezentarea unei probleme de actualitate aflate pe agenda europeană................................................7

Emisiile de gaze cu efect de seră. De ce conteaza?.............................................................................7

Analiza în funcție de activitatea economică........................................................................................7

Analiza în statele membre ale Uniunii Europene.................................................................................8

Implicații pentru Romania.....................................................................................................................11

Reducerea gazelor cu efect de seră până în 2020 – Decizia nr. 406/2009/CE....................................11

Bibliografie............................................................................................................................................16

Introducere

Lumină, căldură, transport, producție industrială: energia are o importanță fundamentală

pentru serviciile esențiale de zi cu zi, indispensabile atât pentru cetățeni, cât și pentru

întreprinderi. Însă rezervele de combustibili fosili ale Europei (petrol, gaz natural, cărbune) nu

sunt inepuizabile. De aceea, trebuie să le gestionăm cu atenție și, în același timp, să încercăm să

găsim și resurse alternative. Europa consumă și importă tot mai multă energie. Statele membre

au înțeles necesitatea unei acțiuni coerente în acest domeniu de o importanță strategică deosebită.

Așa se face că Europa dispune azi de norme comune, iar statele membre își pun eforturile în

comun pentru a avea acces la o cantitate suficientă de energie, la prețuri accesibile, cu

menținerea poluării la un nivel cât mai mic.

Datorită acestei importanțe fundamentale am decis să aleg ca temă pentru acest eseu

politica energetică a Uniunii Europene. În cadrul prezentei lucrări am ales mai întâi să prezint

cadrul legislativ care guvernează această politică menționând cele mai importante legii în politica

energetică. Ulterior, am arătat cu ajutorul datelor statistice importanța și impactul unei probleme

aflată pe agenda Uniunii Europene și anume reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În

final, am tratat această problemă din punct de vedere al României, ca stat membru UE ce trebuie

să se alinieze la directivele trasate de UE.

Prezentare documente strategice legislative pentru perioada 2007-2013

Politica energetică

La 10 ianuarie 2007 Comisia a propus un Pachet Integrat de măsuri în domeniul energiei

și al schimbărilor climatice în scopul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și al consolidării

siguranței energetice și a competitivității Uniunii.

În comunicarea 1/2007 numita O politica în domeniul energiei pentru Europa, Comisia

a pledat în favoarea unei politici energetice comune de aprovizionare a Europei cu o energie

competitivă și durabilă ale cărei puncte forte sunt:

Combaterea schimbărilor climatice

Promovarea competitivității prin intermediul unui cadru de reglementare favorabil

Limitarea dependenței Uniunii Europene de importurile de gaze și petrol.

În cadrul acestei comunicări, UE și-a stabilit obiectivul ambițios de reducere a emisiilor

de gaze cu efect de seră cu 20% până în 2020, precum și de a nu se limita la acesta (până la 30%

pentru aceeași perioadă) în cadrul unui acord internațional. Comunicarea a insistat pe:

Promovarea energiilor regenerabile și îmbunătățirea eficienței energetice

Finalizarea pieței interne a energiei electrice și a gazului

Importanța unei politici energetice externe coerente

Necesitatea solidarității externe și interne dintre statele membre.

Consiliul European de la Bruxelles 8-9 martie 2007 a pus bazele unei politici

energetice europene și a stabilit o serie de angajamente, obiective obligatorii și proceduri:

În materie de schimbări climatice, un angajament independent al Uniunii de reducere a

gazelor cu efect de seră cu cel puțin 20% până în 2020, în raport cu 1990, precum și un

angajament de a ajunge la o reducere a emisiilor de gaze cu 30% în cazul în care alte țări

industrializate se angajează să realizeze reducerea emisiilor similare.

În ceea ce privește piața internă a gazului și a energiei electrice, necesitatea de a asigura o

separare efectivă a activităților de aprovizionare și de producție, pe de o parte și de gestionare a

rețelelor, pe de altă parte (decuplare).

În ceea ce privește energiile regenerabile, obiectivul obligatoriu de 20% până în 2020, cu

o parte minimă de 10% pentru biocombustibili în ansamblul consumului de benzină și motorină

în UE.

La 5 iulie 2007 este adoptat Raportul cu privire la măsurile de libralizare a pieței de

energie, care stipulează:

Trecerea de la un furnizor la altul reprezinta cea mai eficientă modalitate de promovare a

investițiilor în infrastructură, accesului noilor companii la rețea, dar și a unei piețe cât mai

deschise.

Nivelul de separare este insuficient în unele țări

Diferența dintre sectoarele de gaz și energie îngreunează opțiunile de separare în ceea ce

privește gazul

La 26 septembrie 2007, Parlamentul European a adoptat o rezoluție intitulată Către o

politică externă europeană comună în domeniul energiei. Acesta solicită elaborarea, la nivel

european, a unei politici externe comune în domeniul energiei care să contribuie în mod

semnificativ la garantarea securității energetice în toată Uniunea Europeană, urmărind în mod

constant realizarea obiectivului unei politici durabile la nivel internațional. De asemenea, acesta

prevede că, pe termen mediu, Comisia va proceda la recunoașterea competenței instituționale de

negociere a acordurilor-cadru ale Uniunii cu țări terțe în materie de aprovizionare energetică.

Prezentare viitor politică în perioada 2014-2020

La scară internațională, viitorul va fi dominat de necesitatea adaptării la o nouă situație:

accesul din ce în ce mai dificil la resursele minerale ale planetei. De exemplu, petrolul va fi mult

mai scump și mai greu de extras. Deși există rezerve de petrol și de gaze de șist, extragerea

acestora este împiedicată de constrângeri legate de protecția mediului. Va fi nevoie de tot mai

multă energie pentru extragerea materiilor prime, deoarece concentrațiile de minereu din mine

sunt din ce în ce mai mici. Rolul geopoliticii va fi, prin urmare, din ce în ce mai important pentru

accesul la sursele de energie. În noul context mondial, securitatea aprovizionării cu energie a

Europei va trebui regândită radical. Iată de ce Europa a investit enorm în ultimii ani în

diversificarea surselor de energie și a rutelor energetice. Un astfel de proiect este coridorul sudic

al gazelor, care ar trebui să permită accesul Europei la resursele semnificative de gaze din

regiunea Mării Caspice. Decizia de construire a unui prim gazoduct care să facă legătura între

Azerbaidjan, Grecia și Italia a fost luată la sfârșitul anului 2013. Gazoductul va permite accesul

Europei la o nouă sursă de aprovizionare cu gaze începând din 2019.

O politică energetică previzibilă pe termen lung

Europa se află într-o situație dificilă, întrucât se confruntă cu o provocare importantă:

necesitatea de a garanta accesul, în cele mai bune condiții, la sursele de energie importată și

aprovizionarea cu energie la cele mai bune prețuri, respectând standarde cât mai ridicate de

protecție a mediului. Fidelă angajamentelor sale internaționale, Uniunea Europeană a pornit deja

pe un drum care, până în 2050, trebuie să pună bazele unei economii cu emisii scăzute de dioxid

de carbon. Foaia sa de parcurs „Perspectiva energetică 2050” a lansat dezbaterea privind cea mai

bună modalitate de a face față nevoilor tot mai mari de energie, asigurând prețuri accesibile și

menținând, în același timp, emisiile de gaze cu efect de seră la un nivel scăzut. Cu toate acestea,

având în vedere că un număr mare de centrale electrice învechite trebuie înlocuite în următorii

30-40 de ani, Uniunea trebuie să atragă investitori oferindu-le un cadru de reglementare clar și

previzibil. Sistemul centralizat actual, care cuprinde mari unități de producere a energiei, va

evolua către un sistem în care vor exista din ce în ce mai multe unități de producție

descentralizate, de mici dimensiuni. Europa trebuie să înceapă să anticipeze aceste schimbări

chiar acum.

Prezentarea unei probleme de actualitate aflate pe agenda europeană

Emisiile de gaze cu efect de seră. De ce conteaza?

Dat fiind faptul că volumul emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din activitățile

umane crește, se construiește în atmosferă și climatul cald, ceea ce duce la multe alte schimbări

din întreaga lume, în atmosferă, pe uscat, cât și în oceane. Aceste schimbări au atât efecte

pozitive, cât și negative asupra oamenilor, societății, precum și plante și animale, inclusiv mediu.

Deoarece multe dintre principalele gaze cu efect de seră rămân în atmosferă de la zeci până la de

sute de ani după ce a fost eliberat, efectele lor de încălzire asupra climei persista o lungă perioadă

de timp și, prin urmare, pot afecta generațiile prezente și viitoare.

Mai mulți factori determină cât de puternic va afecta climatul Pământului un anumit gaz

cu efect de seră. Un factor este durata de timp în care gazul rămâne în atmosferă. Un al doilea

factor este capacitatea unică a fiecarui gaz de a absorbi energia. Prin luarea în considerare a

acestor factori, cercetătorii calculează potențial de încălzire globală al unui gaz lui, în comparație

cu o masă echivalentă de dioxid de carbon (care este definit printr-un potențial de încălzire

globală egal cu 1)1.

Analiza în func ie de activitatea economicățÎn 2011, furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat a avut cea

mai mare pondere a emisiilor de gaze cu efect de seră din UE-27, reprezentând 27% din total.

Emisiile provenite din furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer

condiționat rezultă prin arderea combustibililor fosili pentru producerea de energie electrică și

încălzire urbană, dar nu includ emisiile provenite de la arderea în case sau gospodării

individuale. Cota fabricilor din totalul emisiilor a fost de aproximativ 20%, ceea ce înseamnă că

fabricile, împreună cu furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer

condiționat, contribuiau împreună la aproape jumatate (47%) din totalul emisiilor de gaze cu

efect de seră în UE-27 în 2011. Gospodăriile populației au reprezentat 18 % din emisiile de gaze

cu efect de seră, în timp ce agricultura, silvicultura și pescuitul au fost responsabile pentru încă

12%, care a fost la fel ca și cota combinată de alte servicii, de alimentare cu apă și de construcție.

1 http://www.epa.gov/climate/climatechange/science/indicators/ghg/index.html

Figura 1: Volumul total de emisii de gaze cu efect de seră la nivel de țară 1990 - 2012, (mil tone de CO2-echivalente) 

Sursa: Eurostat (env_air_gge), European Energy Agency, European Topic Centre on Air and Climate

Analiza în statele membre ale Uniunii EuropenePrintre statele membre ale UE, a existat o imagine mixtă cu privire la importanța relativă

a contribuțiilor făcute de diverse activități economice și gospodării emisiilor de gaze cu efect de

seră; aceste diferențe sunt, în parte, din diferite structuri economice și diferite amestecuri de

surse de energie neregenerabile și regenerabile. În majoritatea statelor membre activitatea în ceea

ce privește furnizarea de energie, gaze, apă caldă și aer condiționat a fost principalul producator

de gaze cu efect de seră în 2011, urmată de industria prelucrătoare (a se vedea tabelul 1).

Peste statele membre în 2012, emisiile de gaze cu efect de seră au fost cele mai mari din

Germania (20,62% din totalul UE-28 sau 964600000 de tone de echivalent CO2 în 2012), în

timp ce Marea Britanie (13,10%), Franța (10,82%) și Italia (10,03%) erau pana atunci singurele

state membre a caror cote aveau două cifre. În 2012, cele mai mari scaderi comparativ cu anul

1990 au fost raportate de mai multe țări din Europa Centrală și de Est: Letonia (-57.1%), Lituania

(-55.6%), Estonia (-52.6%), România (-52.0%), Bulgaria (-44%), Slovacia (-41.6%), Ungaria (-

36.3%) și Republica Cehă (-32.7%). Cota combinata în totalul UE a acestor țări este de 8,7%,

insa reducerea relativa contribuie puțin la reducerea emisiilor totale ale UE. De cealaltă parte a

spectrului, cele mai mari creșteri față de anul 1990 au fost raportate de Malta (56.9%), Cipru

(47.7%), Spania (22.5%), Portugalia (14.9%), Irlanda (+7 %) și Grecia (5.7%). Cele șase țări

menționate au reprezentat împreună 13,1% din numărul total de emisiile de gaze cu efect de seră

ale UE in 2012(a se vedea tabelul 1 și figura 2).

Figura 2: Volumul total de emisii de gaze cu efect de seră la nivel de țară ,2012, (Index 1990=100)) 

Sursa: Eurostat (env_air_gge), European Energy Agency, European Topic Centre on Air and Climate

Figura 3 arată că cea mai importantă sursă de emisii de gaze cu efect de seră în UE-28 a

fost cea a arderii combustibililor, care are loc în transformarea energiei (de exemplu, producția

de energie electrică), transportul, precum și o gamă de activități industriale. Arderea de

combustibil, în general, se încadrează în energia sector în inventarele de gaze cu efect de seră,

împreună cu emisiile fugitive de la combustibili, este responsabil pentru aproximativ 80% din

totalul emisiilor de gaze cu efect de seră în UE. Această categorie a fost în mod constant

principala sursă de emisii de-a lungul perioadei 1990-2012.

Cele mai recente date disponibile arată energia (cu excepția transportului), cu o pondere

57,9% din emisiile UE-28 de gaze de seră totale (sau 2710700000 de tone de echivalent CO2).

Transport (parte din energie în inventare) a fost următorul cel mai mare contribuitor (22% din

emisiile de gaze cu efect de seră ale UE-28 a în 2012). Utilaje agricole au reprezentat 10% din

totalul emisiilor de gaze cu efect de seră în UE-28 în 20122. Emisiile provenite din procesele

industriale au reprezentat o pondere ușor mai scăzută la 6,9%, în timp ce emisiile provenite din

deșeuri (3,0%, care include eliminare, rampele de gunoi și tratare a apelor reziduale ) și solvenți

și alte produse de uz (0,2%) au reprezentat restul de emisiile de gaze cu efect de seră din UE în

2012.

Figura 3: Emisiile de gaz cu efect de seră, analiză la nivel de sector de activitate, EU-28, 1990 and 2012

(percentage of total) 

Sursa: Source: Eurostat (env_air_gge), European Energy Agency, European Topic Centre on Air and

Climate

În timp ce UE înregistrează progrese în vederea îndeplinirii obiectivelor sale climă și

energie pentru 2020, este nevoie de un cadru politic integrat pentru perioada de până în 2030

pentru a asigura securitatea de reglementare pentru investitori și o abordare coordonată între

statele membre.

2 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Greenhouse_gas_emissions_by_industries_and_households

Liderii UE au convenit, la 23 octombrie 2014, obiectivul intern de reducere a gazelor cu

efect de seră 2030 cu cel puțin 40% față de 1990, împreună cu celelalte principale elemente ale

cadrului de politică pentru 2030 privind clima și energia, așa cum a propus Comisia Europeană

în ianuarie 2014. Această 2030 cadru politic își propune să facă sistem de economie și energie a

Uniunii Europene mai competitive, sigure și durabile și stabilește, de asemenea, o țintă de cel

puțin 27% de economisire a energiei și de energie regenerabilă până în 2030.

Cadrul prezentat va conduce în continuare progrese către o economie cu emisii scăzute de

carbon. Acesta isi propune sa construiasca un sistem energetic competitivă și sigură care asigură

energie la prețuri accesibile pentru toți consumatorii, crește securitatea aprovizionării cu energie

a UE, reduce dependența noastră de importurile de energie și creează noi oportunități de creștere

și locuri de muncă.

Implica ii pentru Romaniaț

Reducerea gazelor cu efect de seră până în 2020 – Decizia nr. 406/2009/CE3

Această decizie contribuie la respectarea angajamentului Uniunii Europene de reducere

cu 20 % a emisiilor sale de gaze cu efect de seră până în 2020 şi faţă de nivelurile din 1990.

Aceasta stabileşte obiectivele de reducere a emisiilor pentru fiecare dintre statele membre şi

defineşte modalităţile de verificare a îndeplinirii acestora. În cazul unui acord internaţional,

aceste obiective ar putea fi crescute.

Pentru a-şi îndeplini obligaţiile, statele membre pot utiliza următoarele credite de reducere a

emisiilor de gaze cu efect de seră:

reducerile certificate de emisii (CER) şi unităţile de reducere a emisiilor (ERU) autorizate

în cadrul Directivei 2003/87/CE pentru perioada 2008-2012 şi care corespund proiectelor

înregistrate înainte de 31 decembrie 20124;

CER eliberate pentru reduceri de emisii realizate în cadrul unor proiecte întreprinse în

ţările cel mai puţin dezvoltate;

3 http://europa.eu/legislation_summaries/energy/european_energy_policy/en0008_ro.html4 http://europa.eu/legislation_summaries/energy/european_energy_policy/en0008_ro.htm

reducerile certificate de emisii temporare (tCER) sau CER pe termen lung realizate în

cadrul unor proiecte de împădurire sau de reîmpădurire.

Raportarea, evaluarea progreselor realizate, modificările şi revizuirea

În conformitate cu Decizia 280/2004/CE, statele membre trebuie să declare în rapoartele lor

următoarele elemente:

emisiile lor anuale de gaze cu efect de seră;

utilizarea, distribuirea geografică şi tipurile de credite utilizate;

progresele preconizate şi prognozele naţionale;

informaţiile cu privire la politicile şi măsurile naţionale.

La fiecare doi ani, Comunitatea evaluează progresele realizate şi respectarea angajamentului

asumat.

Măsuri corective

În cazul în care se depăşesc nivelurile de emisii fixate, statul membru în cauză trebuie să ia

următoarele măsuri:

o deducere din cota de emisii a statului membru pentru anul următor;

elaborarea unui plan de măsuri corective;

suspendarea temporară a dreptului de a transfera o parte din nivelul de emisii alocate şi

din drepturile de utilizare a creditelor de proiecte către un alt stat membru.

Modificări aplicabile după aprobarea de către Comunitate a unui acord internaţional

privind schimbările climatice

După semnarea de către Comunitate a unui acord internaţional privind schimbările climatice,

care prevede o reducere cu peste 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră faţă de 1990, Comisia

este obligată să prezinte, în următoarele trei luni, un raport privind următoarele aspecte:

natura măsurilor convenite la nivel internaţional;

acţiunile care trebuie întreprinse la nivelul Comunităţii pentru îndeplinirea obiectivului de

reducere cu 30 % aprobat de Consiliul European din martie 2007;

impactul asupra competitivităţii industriilor şi asupra agriculturii şi riscurile relocării

emisiilor de dioxid de carbon;

impactul acordului internaţional asupra altor sectoare ale economiei;

modalităţile de contabilizare a emisiilor rezultate din exploatarea terenurilor şi din

silvicultură;

modalităţile privind împădurirea, reîmpădurirea, evitarea defrişărilor şi a degradării

forestiere în ţările terţe;

necesitatea unor politici şi măsuri comunitare suplimentare.

Romania, among nine countries to achieve EU’s greenhouse gas emission reduction targets

by 20205

Tarile din Uniunea Europeana ar putea reduce emisiile de gaz cu efect de sera cu 24% până în

2020, cu 4% peste obiectivul stabilit, conform Agenției Europeane de Mediu (EEA). România se

află printre țările care sunt pe cale de a atinge obiectivul stabilit de 20%6.

În Romania, in 2013, emisiile de gaze cu efect de seră au scăzut cu 1,8% față de anul precedent,

și cu 19,3% comparativ cu anul de referință 1990. Uniunea Europeană a stabilit în 2008 o

reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020.

Nouă țări UE sunt pe cale de a atingerea obiectivelor stabilite, și anume România, Croația, Cipru,

Republica Cehă, Danemarca, Grecia, Ungaria, Slovacia și Regatul Unit.

Săptămâna trecută, liderii europeni stabilit noi obiective pentru 2030: reducerea emisiilor de gaze

cu efect de seră cu cel puțin 40% față de nivelurile din 1990, creșterea energiei regenerabile la

cel puțin 27% din consumul final de energie și o reducere de minim 27% a consumului de

energie.

5 http://www.romania-insider.com/romania-among-nine-countries-to-achieve-eus-greenhouse-gas-emission-reduction-targets-by-2020/134646/ 6 http://www.mediafax.ro/social/ue-romania-figureaza-printre-tarile-ce-pot-atinge-obiectivele-anului-2020-privind-protectia-mediului-13475655

Banca Mondială: România joacă un rol important în reducerea emisiilor de gaze cu efect

de seră.

România joacă un rol important în ceea ce privește procesul de reducere a emisiilor de

gaze cu efect de seră, în special în sud-estul Europei, a declarat, joi, Jian Xie, un expert în mediu

cu Banca Mondială, în cadrul unei conferințe de specialitate

Banca Mondială vrea să ajute țările în stabilirea propriei lor politici de combatere a

efectelor emisiilor de gaze cu efect de seră. Deși România nu este o țară precum China,

Germania sau Franța, în ceea ce privește contribuția sa la reducerea emisiilor care contribuie la

incalzirea globala, România este important în zona sud-estul Europei, aducând o contribuție

substanțială la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Pentru România a fost pregătit un

program care vizează combaterea schimbărilor climatice, în care urmează a se oferi asistență

pentru o perioadă de doi ani, promovând în același timp economii ecologice7.

Principala modalitate prin care România a reușit performanța de a putea atinge

aproximativ în întregime ținta impusă de UE se datorează în principal Schemei EU ETS, Schema

de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul

Uniunii Europene (EU Emission Trading Scheme - EU ETS), s-a aplicat în prima fază pentru

perioada 01.01.2005 - 31.12.2007, iar a doua fază a schemei se desfăşoară în perioada 2008 -

2012, corespunzând primei perioade de angajament a Protocolului de la Kyoto8. Cea de-a treia

etapă a schemei EU ETS va avea o durată de 8 ani, în intervalul 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie

2020. Acest instrument are ca scop promovarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră la

nivelul Uniunii Europene şi se bazează pe principiul "limitează şi comercializează", fiind un

instrument utilizat în cadrul politicii Uniunii Europene referitoare la schimbările climatice,

neconstituind un mecanism prevăzut de Protocolul de la Kyoto.

România participă la schema Uniunii Europene de comercializare a emisiilor de gaze cu

efect de seră începând cu data aderării la UE, 1 ianuarie 2007, varianta iniţială a Directivei ETS

7 http://www.agerpres.ro/english/2014/09/18/world-bank-romania-plays-an-important-role-in-reducing-greenhouse-gas-emissions-14-21-01 8 http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/schimbari_climatice_eu_ets.htm

prevedea ca o proporţie semnificativă, respectiv minimum 95% din totalul certificatelor de emisii

de gaze cu efect de seră să fie alocate cu titlu gratuit. Această alocare s-a realizat prin intermediul

planurilor naţionale de alocare, care au fost aprobate de Comisia Europeană.

Bibliografie

1. Cărți

Instituții și politici europene, Marius Profiroiu, Alina Profiroiu, Irina Popescu, Editura

Economică, București, 2008

Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană, Hellen Wallace, Mark Pollack, Alasdair A.

Young, Editura Insitutul European din România, București, 2005

2. Media

http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/schimbari_climatice_eu_ets.htm

http://www.agerpres.ro/english/2014/09/18/world-bank-romania-plays-an-important-role-

in-reducing-greenhouse-gas-emissions-14-21-01

http://www.romania-insider.com/romania-among-nine-countries-to-achieve-eus-

greenhouse-gas-emission-reduction-targets-by-2020/134646/

http://www.mediafax.ro/social/ue-romania-figureaza-printre-tarile-ce-pot-atinge-

obiectivele-anului-2020-privind-protectia-mediului-13475655

http://europa.eu/legislation_summaries/energy/european_energy_policy/en0008_ro.htm

http://www.worldenergy.org/publications/2014/world-energy-issues-monitor-2014/

http://ec.europa.eu/clima/policies/2030/index_en.htm

http://ec.europa.eu/clima/policies/package/index_en.htm

http://www.mediafax.ro/externe/comisia-europeana-propune-reducerea-emisiilor-de-

gaze-cu-efect-de-sera-cu-40-pana-in-2030-11948850

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/

Greenhouse_gas_emission_statistics#Further_Eurostat_information

http://ec.europa.eu/clima/policies/g-gas/index_en.htm

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/

Greenhouse_gas_emissions_by_industries_and_households

http://www.epa.gov/climate/climatechange/science/indicators/ghg/index.html