Zonele carstice din Dobrogea – Pesteri din Dobrogea de Nord

Calcarele ocupa 13% din suprafata Dobrogei. Ele sunt in mare parte acoperite de o cuvertura de loess, aparand

la zi numai acolo unde aceasta a fost indepartata prin eroziune. Pe aceste calcare s-a grefat o mare diversitate

de forme de relief, inclusiv forme carstice : “inselberguri”, “canarele”, ceaire, peste 59 de pesteri lipsite de

concretiuni, carst fosil, etc., care sporesc interesul oamenilor de stiinta si al turistilor, mai ales dupa descoperirile

facute recent in sudul Dobrogei, in pestera Movile.

In Dobrogea de nord au luat nastere o serie de pesteri cu dezvoltari nu prea mari dar importante din punct de

vedere morfogenetic.

Se disting – in ciuda estomparii prin denudare sau fosilizare – trei tipuri morfogenetice de carst in Dobrogea:

carstul golas (holocarstul), carstul golas si acoperit (de tranzitie) si carstul acoperit, fosilizat (merocarstul,

criptocarstul). 

In Dobrogea de nord intalnim calcare devoniene si triasice, in Dobrogea centrala ele apartin jurasicului superior

iar in Dobrogea de sud sarmatianului. Ele sunt in mare parte acoperite asa cum s-a mai aratat de o cuvertura de

loess, aparand la zi numai acolo unde aceasta a fost indepartata prin eroziune.

Tot din punct de vedere litologic calcarele din Dobrogea de Nord, pot fi caracterizate ca fiind calcare in masive

izolate suprapuse rocilor impermeabile, exemplificandu-se prin tipul generic: martori de eroziune care sunt

masive mai mult sau mai putin izolate.

In prezent se cunosc 22 cavitati, distribuite in 8 zone, ce indeplinesc

conditiile de pesteri si o galerie de prospectiune care in urma parasirii a

devenit loc de habitat pentru chiroptere si in care au inceput sa se

dezvolte speleotemele, aceasta intrand in clasa –speologie miniera. Ne

vom referi numai la cateva dintre acestea care au prezentat interes. La

unele se poate observa modul de stratificare si cutare acolo unde

straturile sunt mai dese si vizibile. 

Pestera Tunel: localizata in Comuna Nufaru, Bratul Sf. Gheorghe;

Pestera Curcuz ( 33,5m): localizata Dealul Curcuz ,Nufaru;

Pestera Paralela (45 m): localizata Dealul Curcuz, Nufaru;

Pestera Testoasei ( 42 m): localizata Dealul Curcuz, Nufaru;

Pestera Mare ( 139 m): localizata Dealul Curcuz, Nufaru;

Pestera de la Stanca ( 60 m): localizata Dealul Consul, V.Taita;

Pestera de la Moara ( 19 m): localizata Dealul Consul, V.Taita;

Pestera Balaurului ( 34 m): localizata Dealul Bujoarele;

Grota Zmeilor ( 10 m): localizata Dealul Enisala;

Pestera din Dealul Vish Bach (Slava Cercheza) ( 8,5 m): localizata V. Ciucurova;

Pestera din Dealul Manastirii ( 12 m): localizata V. Slava;

Pestera 1 din Dealul Luna ( 47 m): localizata Dealul Luna;

Pestera 2 din Dealul Luna ( 52 m): localizata V. Slava;

Pestera 3 din Dealul Luna ( 365 m): localizata V. Slava;

Pestera Mica din Fisura: localizata Dealurile Tulcei;

Pestera cu Teava: localizata Dealurile Tulcei;

Pestera din Cotul Fisurii: localizata Dealurile Tulcei;

Pestera cu Butelii din Fisura: localizata Dealurile Tulcei;

Pestera Galeria de Prospectiune: localizata Dealurile Tulcei.

Pestera cu buteliiLocalizare si cai de acces: Se afla in aceeasi zona. Este ultima dintre pesterile din

diaclaza (Fig.1). Are o singura intrare, la ea se ajunge urmand diaclaza spre SSE in

acceasi directie pe care este dezvoltata, la aproximativ 100m de capatul NV. Se

coboara in diaclaza 6m, dupa care intalnim intrarea, partial colmatata cu prabusiri.

Descriere: Intrarea este descendenta ca la toate pesterile din aceasta zona, cu

dimensiuni de 0,4/0,6m. Galeria de intrare continua cu o panta foarte abrupta de

aproximativ 600, pe o lungime de 15m. In afara dimensiunilor mici de la intrare, restul

galeriei se mareste, alternand in inaltime de la 2 la 4m in unele locuri.

Blocurile de calcar prabusite ne indica modul de formare a acestei pesteri. De la intrare ne intampina un aer rece

si umed si o liniste care-ti infunda urechile. In capatul galeriei de intrare se deschide o mica sala, care ne

gazduieste pentru putin timp si descoperim in partea stanga intrarii o galerie care ne incurajeaza cercetarile. Dar

nu pentru mult timp. Aceasta are inaltimi mici, de 0.5-0.8 m si are o dezvoltare pe directia 1160 ESE

In urma genezei golului subteran, ca si-n celelalte pesteri din diaclaza, nu a avut loc o concretionare, ceea ce ne

determina sa facem afirmatia, ca sunt destul de „tinere”. Agentul coroziv apare numai sub forma apei de

condens care a inceput dizolvarea statului superficial de calcar si sub a carei actiune se vede timida incercare

de formare a speleotemelor, de genul stilolite si coralite spre capatul galeriei principale. Cu toate acestea sa nu

uitam „vinietele de calcit” care apar si-n aceasta pestera.

Fauna este de tip trogloxen cu preponderenta si foarte rar subtroglofila, aici

intalnim aceleasi specii de anareide si coleoptere. Cat despre chiroptere nu s-au

intalnit pe parcursul cecetarilor insa sau vazut urme a trecerii lor prin acest gol.

Se deduce ca nu este un mediu prielnic in vederea ocuparii spatiului de catre

aceste mamifere.

Temperaturile medii anuale ale acestui gol subteran se afla in jurul valorii de

110 C.

O intamplare nostima a facut sa dam denumirea acestei pestri asa cum este in titlu. In urma

descoperiri ei de catre noi cei impatimiti ai necunoscutului, in incinta salii din capatul galeriei

principale s-au gasit trei butelii de aragaz fara corpul superior prin care se alimenteaza cu

gaz. Ele au fost scoase pentru a ecologiza locul, dar neavand cu ce sa le transportam le-am

lasat in fisura, pentru ca la o data viitoare sa le luam. La intoarcerea noastra in zona, dupa

un timp destul de mare, nu au mai fost gasite, cineva a avut grija ca locul „sa fie

ecologizat!”.

Conditii de vizitare: Ca si in cazul celorlalte, aceasta poate fi vizitata numai in perioadele fara ploi, dintr-un

motiv lesne de inteles. Intrarea dificila ce solicita vizitatorul si panta descendenta(Fig.2), cu un unghi destul de

mare, duc la imposibilitatea abordarii golului subteran iar cazuri nefericite se pot produce chiar accidente

nedorite.

Cavitatea prezinta unele aspecte ce merita a fi cercetate, cristalele de calcit din partea teminala a galeriei,

„vinietele de calcit” de grosimi variabile de la 2mm la 2cm, studiul stratigrafiei interne a golului subfosil, etc..

Nu uitati de sursele de iluminat care sunt necesare chiar daca golul este slab iluminat pe o distanta de 20m.

Pentru ca ignoranta e la ea acasa se poate observa ca la intrare sunt depozitate deseuri din diferite materiale

asemanatoare ingrasamintelor din agricultura. Saci cu astfel de material sunt aruncati in fisura(vezi foto).

Pestera din Cotul FisuriiLocalizare si cai de acces: Aceasta se poate gasi lesne in imediata apropiere a P. cu Teava. Este localizata pe

peretele estic al litoclazei la 1200 SE(Fig.1).

Descriere: Intrarea este asemanatoare celorlalte cavitati, puternic descendenta de dimensiuni: 3/1,7m(Fig. 2).  

Depunerile loessoidale de pe pardoseala galeriei de intrare, face mai grea inaintarea. Pe directia indicata

anterior, dupa 7m galeria este orientata la 1600 SSE, ceea ce face ca desfasurarea in plan a pesterii sa ne

descrie o figura interesanta, ce seamana cu un picior de om.

Inaltimile pe galerie variaza de la intrare intre 1,7-4m. Pe peretii acesteia se pot observa suprapunerile de strate

de culori diferite, cea ce indica varsta calcarului, asa cum am mai aratat la P.cu Teava.

 

Nu exista urme ale concretionarii, doar „viniete de calcit”, care apar spre sfarsitul pesterii, acestea au grosimi ce

variaza de la 2mm la 1 cm. Formarea acestora a fost amintita mai anterior, ce indica o „sudura” a rocii acolo

unde s-a produs fisurarea. In capatul terminus al acesteia avem o alta imagine interesanta. Din tavanul galeriei s-a desprins un bloc de calcar de forma conica, care sta suspendat intre pereti(Fig. 4). Fauna nu difera deloc cu cea intalnita in pesterile anterioare, speciile trogloxene si neotroglobionte sunt mai

frecvente din pricina intrarii descendente care nu face altceva decat sa colecteze indivizi ai acestora. Amintim

unul dintre anareide Lessertiela dobrogica, este gasit pretutindeni in Dobrogea de nord, aparut in urma instalarii

climatului de stepa. 

 

Deasemenea o specie de tantar care este a devenit neotroglobiont Culex pipiens pipiens. Cat despre chiroptere

aici nu s-au intalnit in perioadele de cercetare, insa s-au vazut urme ale trecerii lor.

Conditii de vizitare: In timpul anotimpurilor umede este mai greu accesibila ca

toate cele din aceasta zona.

Nu mai insistam asupra echipamentului de protectie si a sistemului de iluminat. Este interesant de vizitat pentru studiul stratigrafic, al varstei rocilor, cat si al faunei

si florei disparute.

Pestera cu teavaLocalizare si cale de acces: Este situata in litoclaza amintita, la 100 m de P. Mica,

sub un pinten de calcar. Intrarea se poate depista numai dupa tubul metalic destul de

mare in diametru care se sprijina pe peretele de V (Fig.1). Descriere: Intrarea este

descendenta de dimensiuni: 2,5/0,6m si greu accesibila datorita grohotisului format in

urma sfaramarii blocurilor de calcar dupa fisurari.

Este necesar, pentru o mai buna siguranta, sa aveti la indemana o cordelina (coarda de 6mm). Panta abrupta si

imposibilitatea gasirii unor prize de sprijin pot crea panica asupra celor care nu sunt avizati. 

Galeria de intare coboara in unghi de 350 pe o portiune de 10m, dupa care ajungem intr-o sala cu dimensiuni

mari aprox. 5m inaltime si 20/15m la baza acesteia. Pestera are o continuare, din sala mare, pe o directie

aproximativ perpendiculara cu cea de intrare, cu inaltimi ce variaza intre 0,5m si 1,5m, dar dupa 20m de mers

ghemuit si taras se ingusteaza devenind impenetrabila. Prabisirile si aluviunile loessoidale, ingreuneaza

explorarea spatiului subteran.

Din punct de vedere morfogenetic, aceasta s-a format asa cum ne indica si blocurile de calcar de pe pardoseala,

prin prabusirea in interior a straturilor.

In urma dislocarii de catre apa pluviala a unor discontinuitati, golurile s-au marit si sub propria greutate stratele

nu au mai putut face fata gravitatiei si au cedat, prabusindu-se.

Indicator sunt fisurile – leptoclazele, din tavan si peretii salii de la intrare, cat si ai galeriei din dreapta acestei

salii.

In interiorul salii se pot observa straturi rosiatice si cenusii albicioase peste care sunt cele gri inchis-negricioase,

ceea ce atesta suprapunerea panzei de Tulcea peste litofaciesul de Agighiol.

Leptoclazeze din sala mare a acestei pesteri au fost astupate prin depunere de solutii de carbonat de calciu (cu ajutorul apei de infiltratie), iar la iesirea din leptoclaza, carbonatul de calciu, a precipitat. Aici apar viniete albe care strabat in toate directiile tavanul salii. Ele indica puternica fisurare a rocii in urma variatiilor de temperatura. Fauna din acest spatiu nu difera de cea din P. Mica, aici se pot intalni elemente

trogoxene de tipul anareidelor si coleopterelor. Cheropterele au fost depistate

sporadic si in numar foarte mic.

Conditii de vizitare: Daca dorim sa cercetam aceasta pestera o putem face in perioadele

calde si fara precipitatii.

Motivul este lesne de inteles, asa cum am amintit anterior, la intrare denivelarea creaza

dificultati in inaintare, daca nu avem un echipament adecvat si unele accesorii utile pentru

siguranta explorarii.

Sa nu lipseasca sursele de iluminat, care pot fi atat pe baza de acetilena cat si electrice.

Pestera MicaLocalizare si cale de acces: Toate sunt situate in imediata apropiere de P.Galeria de Prospectie. Daca luam ca

azimut 1500 SSE.

Dupa aproximativ 200m pe drumul negru, in dreapta se deschide o diaclaza, care

a fost botezata de unii, impropriu, „crevasa”. Aici sunt cantonate cele patru pesteri

din Fisura.

Descriere: Prima dintre pesterile din aceasta Fisura (Fig. 1), este de dimensiuni

mici si greu accesibila, prin coborarea in panta abrupta. In dreapta intrarii se

deschide un horn ce comunica cu suprafata (Fig. 2).

Acesta ne duce la emiterea ipotezei prin care majoritatea pesterilor din Fisura s-

au creat prin solicitare gravitationala. Dupa M. Bleahu acestea mai poarta denumirea de pesteri de tractiune

gravitationala, care au putut lua nastere prin deplasarea versantului de NE a dealului( o alta consecinta a

inexistentei vegetatiei arborescente), spre cota cea mai mica.

Morfogeneza de diaclaza - Crapaturile din stratele de calcar sunt numite in general litoclaze, sunt de mai multe

feluri: 

• cele mai fine, subtiri cat firul de par, sunt numite leptoclaze;

• daca sunt mai mari si au un spatiu liber intre peretii crapaturii au denumirea de diaclaze;

• cand crapaturile sunt de mare amploare si strabat calcarul fara intrerupere un pachet gros de strate poarta

numele de fracturi;

• cand cele doua flancuri ale crapaturii s-au deplasat, miscandu-se unul fata de altul pe verticala, avem de a face

cu o falie;

• daca miscarea s-a efectuat pe orizontala avem dea face cu o decrosare.

In realitate lucrurile nu stau asa de simplu cum am dori sa fie, din mai multe

motive, de aceea nu vom intalni numai entitati morfogenetice asa cum am aratat,

ci si combinatii ale acestora. Cazul de fata este unul dintre acestea.

Crapatura care s-a format in urma unor miscari tectonice sau in urma unor

miscari gravitationale ce au generat alunecarile unor straturi, este de tip

combinativ diaclaza prin fracturare (Fig.3). 

Litoclaza – diaclaza pin fracturare in care au luat nastere pesterile se intinde pe o

lungime de 120m si are adancimi ce variaza intre 2 si 40m, spre capatul sudic are aspectul unui aven cu

adancimea maxima de 40m, este orientata pe directia NNV-SSE.

Pesterile sunt situate pe prima portiune a fisurii, cu intrarile situate pe peretele de

NE al acesteia, la adancimi ce variaza intre 8 si 5m.

Dupa cum mentionam, prima se situeaza in capatul de NV a diaclazei si pentru a

ajunge la ea se coboara o panta abrupta (Fig.4) pana la cota de -8m, fata de

drum.

Intrarea este descendenta si se situeaza pe peretele NE si are dimensiunile

3/0.7m, este greu accesibila datorita blocurilor de calcar prabusite. Acesta are la intrare un horn de 8 m conform

profilelor.

Are doua galerii paralele, care sunt unite printr-una scurta cu inaltimi mici si perpendiculara pe acestea. In

interior nu sunt prezente concretiuni si nici nu se observa o tendinta de formare. Agentul dizolvant lipseste din

peisaj, singura sursa este apa de condens care apare numai in perioadele reci ale anului, in rest pestera este

uscata si fosila, cu foarte multe prabusiri care ingreuneaza inaintarea.

Galeria paralela cu cea de la intrare, este ingusta si greu accesibila. Aceasta are corespondent cu exteriorul

printr-o mica deschidere, dar datorita prabusirilor este inpracticabila. 

 

Aerarea este puternica, datarita celor doua deschideri, care inlesnesc circulatia maselor de aer. Fauna pe care o

gazduieste nu este bogata, aici intalnim o serie de anareide si coleoptere ca elemente trogloxene.

Conditii de vizitare: In afara hornului de la intrare,care este de dimensiuni mai mari, pestera este de dimensiuni

mici. Pot fi analizate straturile si modul de interpunere al fetelor de stratificatie. Nu vor lipsi nici in cest caz

echipamentul de protectie si cel de iluminat(care poate fi si o simpla lanterna cu baterii bune).

Pesterile din Dealul LunaLocalizare si cai de acces: Accesul se face de pe soseaua Constanta-Tulcea, inainte de localitatea Baia, la

2km in dreptul fermei zootehnice, de unde se desprinde un drum agricol care duce in fata platoului cu doline.

Obiectivul este vizibil de la distanta mare fiind situat pe o zona mai inalta.

Descriere: Localizate in calcarele cretacice ale sinclinalului Babadag, avand caderi ale stratelor de 10-120 NNE.

Pesterile au lungimi variate 30-350 m, dispuse intr-un singur etaj si orientate in general NV-SE, in concordanta

cu panta topografica locala. Tavanul tuturor cavitatilor are grosimi varibile 1,5-2,5 m, cu un continut ridicat de

silice, in timp ce peretii sunt sapati in calcare mai argiloase. Controlul structural (4 directii de fisurare) se exercita

doar asupra peretilor nu si asupra directiilor galeriilor. Pesterile se afla pe versantul nord-estic al dealului Luna

care are mai curand caracterul unui platou inclinat usor spre Lacul Golovita. Stratele sunt paralele cu suprafata

terenului avand inclinarea de 210 NNE. Pe acest platou poate fi delimitat un perimetru de circa 300x400 m care

este practic ciuruit de doline de dimensiuni mici, nedepasind 3-4 m, dar al caror numar este deosebit de mare,

ajungand la o densitate de pana la 100-130 pe hectar, cu dimensiuni variabile. Aspectul de cratere au determinat

numele dealului cu ”relief” selenar. Acesta tradeaza prezenta sistemului carstic existent aici, sugerand prin

prabusirile frecvente, prezenta golurilor.

Dintre elementele legate de doline amintim ca sunt cazuri in care, intr-o singura sala se deschid doua sau trei

astfel de perforatii. De asemenea, acestea se deschid in tavanul cavitatilor subterane si au aproape invariabil

forma circulara semanand cu un decupaj in stratul compact.

Cavitatile subterane prezinta si ele la randul lor aspecte variate in ceea ce priveste forma si dimensiunile. Pina in

prezent au fost descoperite sapte cavitati subterane in acest platou din care cinci sunt cartate(ridicare

topografica).

Dezvoltarile acestora ocupa impreuna sub 10% din suprafata platoului. Sistemul de pesteri este dispus intr-un

singur etaj. In cateva puncte este sugerata vag prezenta unui al doilea etaj dar elementele sunt insuficiente

pentru a generaliza ideea.

Spatiile interioare au un aspect specific tabular, inaltimea salilor si galeriilor fiind mult mai mica decit lungimea si

latimea. 

Un alt element deosebit, caracteristic acestui sistem, il constitue tavanul. El este reprezentat printr-o singura fata

de strat, aceeasi pentru intreg sistemul. In felul acesta stratul este dezvelit la partea inferioara pe o suprafata de

cateva mii de metri patrati, corespunzator cu extinderea galeriilor. Silicele, confera stratului o rezietenta ridicata,

pe cand componenta argiloasa actioneaza invers, adica duce la friabilitate accentuata a materialului. In acelasi

timp, stratele din baza sunt lipsite de silice avand in schimb mai ridicata componenta argiloasa. Astfel stand

lucrurile este usor de inteles de ce procesul de carstificare si erodare s-a oprit la un anumit nivel. Pe de alta

parte, continuitatea deosebita a stratelor, pe orizontala, din punct de vedere petrografic a permis generalizarea

fenomenului pe intreaga zona. Duritatea ridicata a stratului care formeaza tavanul mai poate fi evidentiata si prin

alte aspecte care tin de morfologia cavitatilor. Acest lucru pare si mai interesant daca amintim ca spatiile

subterane se dezvolta intr-un plan paralel cu suprafata platoului iar depozitele acoperitoare au grosimi de 1,5 m

pana la maxim 2,5 m. Din punct de vedere mecanic plafonul poate fi tratat mai curand ca o placa decat ca un

masiv. Acest fapt poate fi retinut ca un caz particular al CARSTULUI din dealul Luna.

Sunt insa si cazuri in care podeaua este acoperita doar cu praf nisipos si putine elemente mai mari(pietris sau

bolovani). Uneori pe suprafata sedimentului mai fin apar si urme de siroire a apelor din precipitatiile mai

abundente. La aceasta se reduce de fapt si activitatea hidrologica a sistemului carstic.

Privind in ansamblu acest sistem, cu salile si galeriile sale, se pot desprinde cateva observatii. Dispozitia

generala a cavitatilor se face pe directia NV- SE. Sensul in care inclina suprafata platoului exterior, este de

asemenea spre SE. Fata de aceasta directie, care constitue oarecum axa pesterilor, diatributia galeriilor laterale

eate tentaculara, dezordonata, dand un aspect labirintic. Frecvent, chiar galeriile orientate pe directia apelor de

siroire se inchid in "fund de sac”. In aceste situatii, dupa o baltire efemera, apele isi continua drumul prin

infiltratie in sediment.

Lungimea totala a galeriilor cunoscute pana in momentul de fata depașește 800m. Dintre acestia circa 600m

sunt cartati.

Sub aspect biologic pesterile sunt bine incluse in ecosistemul local. In decursul etapelor de explorare au fost

frecvent intalnite cuiburi de vulpe si numeroase oase de vulpe, iepuri, mai multe specii de rozatoare si chiar

broaste testoase de uscat (Testudo Graeca Iberra), care probabil au folosit cavitatile ca adapost. De asemenea

au fost observate numeroase insecte. 

Dintre chiroptere s-au gasit cateva exemplare de Rhinolophus.

Mai mentionam ca in nici una dintre pesteri nu au foat gasite urme de depunere a carbonatului de calciu,

sistemul fiind lipsit complet de formatiuni. De altfel, datorita naturii rocii nu s-au conservat nici forme de

dizolvare. Aspectul actual al cavitatilor se datoreaza strict proceselor mecanice.

Conditiile de vizitare: Acestea pot fi viyitate numai la suprafata, se pot admira dolinele in care s+au creat

acestea. Pesterile sunt relativ dificile si necesita echipament de protectie adecvat mersului taras și sistem de

iluminat electric, intrucat cel pe acetilena nu este indicat a fi folosit, datorita spațiilor reduse ca dimensiuni.

Pestera BalauruluiLocalizare si cai de acces: Pentru o identificare a acesteia urmam soseaua nationala spre Macin si la numai

3km de la iesirea din comuna Cerna, in dreptul pepinierei de brazi a ocolului silvic din localitate, intre bornele

kilometrice 34-35 de la Macin, sub versantul vestic al dealului Priopcea, urmam directia 220o SSE. Dupa

aproximativ 200m de la sosea in directie amintita intalnim intrarea in cavitate. 

 

Descriere: pestera este cantonata in Dealurile Bujoarele. Aceasta are o dezvoltare de 34 m, pe directia NV-SE,

cu intrare descendenta, ceea ce ne indica modul de patrundere al apei pluviale, singura sursa de modelare a

rocii.

Intrarea cu dimensiuni 2/2m, se continua cu o galerie lunga de aproximativ 4m, ce are inaltimi cuprinse intre 2 m,

in portiunea de intrare, si 1,10 m dupa coborare. Imediat dupa coborare apare o

ramificatie in partea dreapta.

Prin explorarea ramificatiei in directia 320oNNV, galeria se deschide printr-un put

de 4,30 m greu accesibil ce face legatura cu un nivel inferior de 4m lungime.

Patrunderea in galeria inferioara se realizeaza utilizand tehnica ramonajului.

Peretii sunt spalati de apele pluviale si nu exista prize de sprijin.

Nivelul inferior are dezvoltarea pe directia 40o NNE, dar este inaccesibila datorita prabusirilor si materalului

clastic adus de aplele pluviale in torent.

Cea de a doua galerie care se continua de la intrare pe directia 160o SSE, are inaltimi mai mari si se termina

intr-o sala cu lungimea de 5 m, latimea de 3,50 m si inaltimea de 4 m. In aceasta se pot observa orientarea

stratele de calcar pe directia EV. Grosimea acestora variaza de la suprafata spre interior. 

Pestera este de tip fosil, cu o denivelare totala de -7,3 m, cu multe prabusiri si cu o usoara tendinta de

concretionare – coralite. Conditii de vizitare: Pestera este relativ usor de parcurs, probleme punand doar putul de acces in nivelul

inferior. Materiale necesare: sistem de iluminat, echipament de protectie.

Pestera de la MoaraLocalizare si cale de acces: Este localizata la 1,5 km de comuna Izvoarele, in dealul

Consul(333 m) pe versantul drept al vaii Taita. Este situata la 8m altitudine relativa, fata

de nivelul de curgere al raului, si altitudinea absoluta de 60m fata de nivelul marii.

Descriere: Forma piramidala a dealului Consul si inexistenta unor litoclaze de dimensiuni

mai mari, permit apelor pluviale scurgerea, fara a fi retinute de vreun obstacol. Calcarul

de varsta triasic superior, este acoperit cu o cuvertura de loess pe care se distinge o

vegetatie specifica.

Aici intanim prima din cele doua pesteri de dimensiune mica, 19m lungime si e dezvoltata

pe o singura galerie, aproape orizontala, cu o usoara ascendenta in portiunea de mijloc si

ca restul cavitatilor din Dobrogea de N, este de tip fosil. Intrarea are o deschidere de 4m

cu inaltimea de aproximativ 1m. Aspectul galeriei de intrare este de palnie ce se ingusteaza, micsorandu-se atat

in inaltime cat si in latime dupa 8m.

Orientarea acestei portiuni este pe directia 185o SSV. Dupa aceasta portiune galeria isi schimba orientarea spre

dreapta 270o V, pentru numai 2m. Tavanul acestei galerii se inalta brusc, la 1,8m permitand o inaintare lejera.

Se poate observa o usoara tendinta de ascendenta. 

Dupa aceasta portiune galeria isi schimba iar directia 160oSSE.

Pe o lungime de 9m, inaintarea intampina probleme datorita latimii ce variaza intre 50 – 30 cm. Pe aceasta

galerie ies in evidenta foarte bine nivelurile de curgere ale apei, ceea ce ne indica o curgere cu nivel liber,

datorata unei posibile alimentari din interiorul blocului de calcar, un posibil preaplin, in acest caz la exterior s-ar fi

putut naste un izbuc. De aici si posibila denumire de P. De la Moara, apa care ar fi iesit putea sa alimenteze cu

energie palele unei roti de moara. Acsetea sunt numai concluzi ale trecerii timpului, iar unele dintre ele sunt

ipotetice.

Cert este ca formarea acesteia s-a datorat in mare parte litoclazei majore prin

care apa s-a croit drum, o diaclaza, asa cum se poate observa din imaginea care

ne arata profilul transversal de galerie.

Pestera se infunda intr-o galerie perpendiculara de numai 3m, descendenta spre

stanga. Tavanul atinge nivelul inferior al stratului pedologic, unde se pot observa

radacini ale vegetatiei de suprafata, din acest motiv am concluzionat ca pestera

s-a dezvoltat pe directia litoclazelor create in urma microtectonicii locale.

Pardoseala este acoperita cu material clastic de mici dimensiuni. Depozite mici

de guano, au fost observate doar in partea mediana, deci cavitatea nu prezinta

un interes major pentru fauna troglofila.

In peretii galeriei sunt sapate „lingurite”(mici scobituri realizate in pereti, tavan

sau pardoseala galeriei), dovada a excavatiilor produse de apa care a antrenat

in curgerea ei material clastic cu ajutorul careia a reusit micile sculptari.

In afara apei de condens, nu mai intalnim al agent dizolvant pe tot parcursul

galeriei, aceasta ne indica usoare forme de speleoteme-coralite pe tavanul galeriei spre capatul pesterii.

Aceasta a fost si inca mai este adapost pentru ciobanii din partea locului, ba chiar se spune printre sateni ca ar fi

locuit in ea un calugar in timpul lui Mircea ce Batran.

Conditii de vizitare: De la nivelul raului pana la intrare este necesar sa urcam 400 m o panta de aproximativ

450, in timpul anotimpurilor ploioase sau al iernilor cu zapada, este mai greu accesibila, solicitarea la efort fiind

mai mare. 

Pestera nu prezinta in general dificultati de inaintare, exceptand portiunea terminala, ingusta. Sunt necesare

sisteme de iluminat si echipament specific.

Pestera de la StancaLocalizare si cale de acces: Aflata pe curba de nivel de 60m, accesul la aceasta pestera se face urmand cursul

raului Taita, in amonte, versantul drept al dealului Consulul Mic, in extremitatea vestica a acestuia, la circa 3 km

de localitatea Izvoarele. Pentru a ajunge la aceasta se metine drumul de-a lungul vaii Taita spre V, pornind din

dreptul P. De la Moara, pe curba de nivel. Dupa circa 1,5 Km ajungem la baza peretelui ce adaposteste Pestera

de la Stanca(5010/1). Descriere: Cantonarea acesteia se afla intr-un petic de calcar triasic de grosime nu prea mare. 

Intrarea este de tip aven(put) si este necesara o scarita de 5 m pentru abordarea saritorii.

Este o cavitate labirintica, de tip fosil, cu o dezvoltare de 60 m pe directia NNE-

SSV, cu multe intrari, galerii scurte si largi, care unesc sali spatioase si puternic

luminate, datorita tavanelor prabusite. Majoritatea galeriilor sunt paralele pe

directia amintita, exceptie facand doua dintre ele ce intretaie intreg sistemul, una

are iesire la baza peretelui vestic, iar cea de a doua cu inaltime mica se

deschide spre directie NV si inainteaza circa 6m spre talvegul vaii Taita.

Conditii de vizitare: Nu prezinta dificultati majore. Datorita „ferestrelor” din pereti lumina este prezenta in toate

galeriile,facand aproape inutile sistemele de iluminat, insa e necesar echipamentul de protetie.

Pestera MareDescriere: Pestera Mare este cea de-a treia pestera si cea mai mare din aceasta zona. Dezvoltarea acestei

pesteri este de 139 m si denivelare de -8,4m.

Intrarea este descendenta si „ne intampina” cu o saritoare de -1,7m. Galeria se bifurca, ambele ramificatii

ocolind un pilier, inaltimea medie este de 2m. Blocurile masive de piatra din aceasta sala sunt rezultatul

prabusirii tavanului. Ca formatiuni de dizolvare a rocii, pe alocuri, pe pereti este intalnit montmilch.

Daca se intra in aceasta sala in timpul anotimpul rece, poate fi intalnit un decor specific, cu stalactite, stalagmite,

perdele ce se intind pana in podea si coloane care „sprijina” tavanul – toate acestea fiind formate prin inghetarea

apei de infiltratie. 

Forme parietale – lingurite - care apar atat pe pilier cat si pe peretii galeriilor, acestea provin

din excavatia neregulata produsa de curgerea apei de infiltratie, in regim turbulent. 

 

Sala mare se continua, pe sub un bloc inalt de 2m, cu o galerie ce nu depaseste inaltimea de

1m si cu o lungime de 11m. 

Aceasta galerie este intrerupta de un horn care este considerat intrarea B (6m), intrare

inaccesibila pe vreme ploioasa datorita stratului de argila de la intrare.

 

Legaturile celor 2 galerii ale Pesterii Mari cu hornul (aven) sunt supuse colmatarii, datorata depunerii de aluviuni

aduse de apa de precipitatii. Galeria are inaltimea medie asemanatoare cu cea anterioara hornului. Din aceasta

galerie plina de blocuri de calcar prabusite din tavan se ajunge intr-o sala care pare a fi capatul pesterii.

Continuarea se face, urcand o saritoare de 2,4m aflata intr-o galerie adiacenta. Spre finalul pesterii galeria

principala prezinta 2 ramificatii.

Galeria care se deschide in dreapta la aproximativ 90o (11) de cea principala, se termina in „fund de sac”.

Dezvoltarea continua pe directie NNV cu o sala de mica inaltime, dupa care se ingusteaza si devine

impenetrabila(12). Galeria care are tendinte sa reprezinte continuarea dezvoltarii, punctul reprezentat cu X are

inaltimi mici si dupa aproximativ 8m se inchide. In aceasta portiune se mai gasesc mici

diverticule, unele inaccesibile si altele colmatate de stratul de argila si sol de suprafata,

deoarece grosimea tavanului de calcar se diminueaza pana la disparitie, se pot observa

radacinile vegetatiei de suprafata.

Apa de condens este prezenta in special in partea de inceput a dezvoltarii, iar spre capat

umiditatea este scazuta. Profilul de temperatura poate sa scoata la iveala contactul galeriei principale cu exteriorul prin cele trei

deschideri ale pesterii. In dreptul acestora temperatura are o usoara crestere, marcand schimbul convectiv cu

exteriorul. 

Conditii de vizitare: Cei 140m, care insumeaza lungimea galeriei principale,

saritori si galerii laterale, sunt usor de parcurs, exceptie facand portiunea de

taras ce urmeaza hornului de 6m, si care face legatura cu restul cavitatii. Ca si in

celelalte cazuri nici aici nu fac exceptie echipamentul format din combinezon,

casca de protectie si sursele de iluminat. 

Datorita portiunilor foarte inguste si cu inaltimi mici efortul depus va fi destul de

epuizant, pentru cei care nu au o experienta in materie.

Pestera TestoaseiLocalizare si cale de acces: Aceasta pestera este mai greu de identificat din cauza vegetatiei de la intrare cat

si a pozitiei intrarii, ascunse intr-o fisura. De la P. Paralela ne indreptam pe directia 174o SSE si dupa

aproximativ 50m intalnim doua fisuri, una cu orientare SE-NV, iar cea de a doua E-V. In cea din urma este

localizata intrarea in Pestera Testoasei. Accesul este putin ingreunat de vegetatia din jurul intrarii, formata din

arbusti.

Descriere: Este pestera catalogata sub numarul de inventar sistematic 5000/4. Are o

dezvoltare de 42,5m si o denivelare de -9,20m.

Accesul in galeria principala se face cu ajutorul scaritelor deoarece trebuie trecuta o saritoare

de -5,3m in care tehnica ramonajului este dificil de practicat, datorita latimii mici si prezentei pe

pereti a apei de condens.

Galeria continua coborarea in panta lina, in stanga se infunda iar spre dreapta sala este barata

de un pilier de 2m latime. Inaltimea in sala pilierului cat si pe galeria principala din stanga

variaza intre 5 si 7m. Pe peretii galeriei se observa cantitati importante de calcit dizolvat sub

forma de montmilch. In partea terminala a galeriei se observa tendinte de formare a stalactitelor. A doua galerie

care formeaza un unghi de 60o fata de cea principala are ca inaltime maxima 3,5m pe portiunea finala, dar dupa

numai 3m tavanul se lasa brusc, inaintarea devenind inaccesibila.

 Pe aceasta galerie se pot intalni carapace de broasca testoasa de

uscat (Testudo Graeca Iberra) - de unde si numele pesterii, ceea ce

duce la emiterea a doua ipoteze: fie pestera este un cimitir pentru

Broasca Testoasa, fie este o adevarata capcana pentru micile animale

care, o data cazute prin fisura de 5 m nu mai au cum sa iasa.

Acestea sunt prezente la mijlocul unei galerii orizontale, uscate si cu

temperatura mai mare.

 

Un profil de temperatura in dreptul intrarii ne indica o

pestera calda si fosila . Din acesta se poate observa ca la

aceeasi distanta de intrare, dar cu -5m denivelare

temperatura creste cu 6oC. Acest lucru este posibil

datorita intrarii inguste, care nu permite o aerare

permanenta, in vederea unui schimb termic cu exteriorul. Daca analizam in amanunt harta pesterii observam ca

dezvoltarea acesteia a avut loc pe fondul unor diaclaze (fisuri majore) ce se intersecteaza in unghi de 60o, la

confluente acestora a luat nastere sala cu pilier (S), acesta ramanand ultimul martor al acestui act de creatie. Conditii de vizitare: Datorita existentei, asa numitului punct, „la scarite”, parcurgerea cavitatii este recomandata

doar persoanelor ce stapanesc tehnicile speo-alpine. Sunt necesare scarite de 6m, sisteme de iluminat si

costume de protectie.

Pestera ParalelaLocalizare si cale de acces: In pozitia 2 sunt situate pesterile din D. Curcuz in directia 126o ESE de localitatea

Nufaru. Dealul Curcuz face parte din Dealurile Tulcei versantul nordic, cu vedere spre bratul Sf. Gheorghe.

Acestea sunt situate la altitudinea absoluta de 90m si la o altitudine relativa de 10 m (fata de drumul de acces).

La capatul estic al satului se deschide drumul negru care porneste de langa

fostul CAP. Acesta trece pe langa o ferma zootehnica, situata la aproximativ 2

Km de sat in directia indicata la inceput. Dupa aproximativ o ora se ajunge intr-o

albie de drenaj a apelor pluviale, ce este inconjurata de dealul Curcuz ca o

potcoava. Valea principala are pe dreapta trei albii colectoare. In dreptul celei de

a doua urcam spre locul de cantonare al pesterilor. 

Intrarea in padurea de stejar pitic si corn care acopera versantii, cat si vegetatia

abundenta, ingreuneaza gasirea locului de destinatie.

Descriere: Pe curba de nivel de 90m se intalneste prima din cele patru pesteri. Aceasta este descendenta,

receptoare a apelor pluviale, cu o denivelare totala de -8,20 m si o lungime totala de 45 m.

Are o singura intrare pozitionata pe directia 220o SV cu dimensiuni 1,10/0,60 m (vezi foto) si o denivelare de -

2,4m. Intreaga pestera are o dezvoltare pe directiile: NE-SV - galeria de intrare si NV-SE celelalte trei galerii.

Cele din urma sunt paralele intre ele, de unde si denumirea de Pestera Paralela.

Pentru o mai buna descriere a pesterii vom imparti dezvoltarea in cinci zone conform

hartii din figura.

Coborarea pe galeria a – principala - este intrerupta de 3 saritori care ingreuneaza

inaintarea. Aceasta se bifurca: b - galerie cu inaltimi ce variaza intre 0,6m si 1m cu o foarte mica deviatie de la

directia de inaintare -134o ESE, ce are pardoseala captusita cu argila; c - spre stanga – in directie 33oNNE-

intalnim o saritoare si un put de 2m ce da intr-o galerie ingusta si cu inaltime de max.1m. Dupa aproximativ 5m

aceasta isi schimba directia in unghi drept, pe directie paralela cu galeria b - sector d. Galeria se inchide in „fund

de sac”.

La aproximativ 4m de la intrarea in galeria c intalnim o alta ramificatie: galeria e in

stanga pe o directie NE-SV, cu inaltime descrescanda spre capat, la care prabusirile si

inaltimile mici fac inaintarea imposibila.

Profilul longitudinal al galeriei de intrare indica modul de patrundere al apei de

precipitatii, care a creat datorita presiunii hidrodinamice un traseu tubular, sectionat de

cele trei saritori.

Daca analizam formele de relief endocarstic distingem in afara celor prezentate la inceput: santurile de podea –

care isi fac aparitia in portiunea de la intrare, (sectora), hieroglifele- forme ce apar din loc in loc pe tavan,

acestea isi au originea in coroziunea tavanului si au dimensiuni de cativa mm, care au fost cimentate cu calcit,

dand impresia unor scrieri cuneiforme. Spre capatul sectorului d se pot distinge timide incercari de depunere a

calcitului in speleoteme de tavan. Acestea sunt formatiuni de picurare – stalactite.

Aici intalnim una din formatiunile produse de dizolvarea calcarului sub presiune – montmilch (lapte de munte).

Acest fel de formatiune reprezinta carbonatul de calciu hidratat, CaCO36H2O sau hidrocalcit. Modul de

cristalizare al acestuia este sub forma romboedrica. Este stabil sub temperaturi de 15oC, deasupra careia se

transforma in calcit. Termenul de „lapte de munte” este justificat din cauza aspectului de pasta alba, moale, chiar fluida ca

laptele sau plastica si pastoasa ca o branza, cand este imbibata cu apa. Uscat montmilch-ul formeaza acumulari masive ce

au la suprafata un praf alb, inconsistent, care se ia pe maini si haine, greu de indepartat. Este o substanta complexa, ce

contine cristale microscopice de carbonati de calciu si 35-70% apa.

Profilul de temperatura indica o pestera calda, a carei valoare medie pe timpul iernii nu scade sub 12oC, iar vara

nu creste peste 11oC, ca in figura de mai jos.

Prin analiza acestui profil, putem

deduce o aerare slaba umiditate

crescuta spre interior, cu valori de 80-

90%. Din punct de vedere al actiunii

apei, reiese ca numai cele pluviale o

strabat, ocazional, cea ce ne indica tipul

de pestera semifosila.

Conditii de vizitare: Este anevoioasa datorita inaltimilor mici, a umezelii de la intrare, a argilei cat si a

montmilch-lui. Amintim necesitatea echipamentului de protectie si a sistemului de iluminare. 

Pestera CurcuzDescriere: Este ultima dintre cele patru din dealul Curcuz. Aceasta, ca si cele descrise anterior, are intrarea

descendenta. Parcurgand aproximativ 4m de galerie ingusta, dezvoltata de-a lungul unei fisuri cu orientare SE-

NV, inaintarea este intrerupta de un put de -3,4m. Datorita umezelii accentuate din aceasta

portiune, constanta pe toata perioada anului, in combinatie cu argila ce acopera peretii,

coborarea devine periculoasa.

Cavitatea continua fara ramificatii semnificative, putinele diverticule (galerii laterale inguste) se pierd prin lasarea

tavanului. Inaltimile din galeria principala variaza, dupa cum se poate observa in schita, intre 0,3 - 1m. Dupa 8m de taras

prin argila umeda si prin depasirea unui portiuni inguste, inaltimea creste brusc, pana la 2m, galeria este

separata aproape pe centru de un perete ce creeaza senzatia a doua galerii paralele.

Latimea acestora este constanta si nu depaseste 50 cm si au o panta descendenta, iar in punctul terminus sunt

intalnite depozite loessoidale. 

 

Peretii cavitatii sunt spalati de apele de infiltratie, motiv pentru care

depunerile si concretiunile parietale(speleotemele) sunt aproape

inexistente.

Conditii de vizitare: pestera se parcurge cu dificultate, datorita

inaltimii joase in diferite puncte, fiind necesar un costum protector

pentru portiunile de taras si sisteme de iluminat.

Pestera TunelLocalizare si cai de acces: in pozitia 1 este situata Pestera Tunel de pe malul drept al bratului Sf. Gheorghe,

langa debarcader. 

Intrarea este orientata 20o NNE si are dimensiunile 1,8/1,5m, este ascendenta, cea ce ne indica posibilitatea

iesirii apei din ea.

Descriere: Pestera este dezvoltata pe o singura galerie cu o lungime de 19,20m, pe directia

NNE-SSV. Situata la altitudinea absoluta de 15m si cea relativa de 8m (fata de malurile

Dunarii). Inaltimea galeriei variaza intre1,8m si 1m.

Geneza acestei pesteri este controversata, daca se ia in calcul dimensiunile ei si profilul

galeriei unice. 

Se presupune ca a luat nastere prin eroziunea apelor unui mic afluent al fluviului care iesea

din pintenul de calcar. O alta explicatie ar fi saparea acesteia in timpul construirii cetatii antice,

din perimetrul actualei

comune, piatra fiind utilizata

la unele edificii. Oricare ar fi

explicatia genezei ei, cu cat

patrundem mai adanc in ea

se pot observa straturile de

calcar, ce au o inclinare de

20o V, de culoare cenusiu

inchis.

Pestera nu prezinta nici un fel de urma de concretionare, apa este prezenta numai in stare de condens in

cantitate redusa, fara a avea concentratia necesara de dioxid de carbon pentru a dizolva pasnic calcarul. Nu s-a

observat nici o alta activitate a apei fie ea si pluviala. Pestera este clasificata fosila din motivele invocate mai

sus. 

Conditii de vizitare: Aceasta nu prezinta dificultati majore. Necesita doar sisteme de iluminat si un minim de

echipament de protectie.

Pestera Galeria de ProspectiuneLocalizare si cale de acces: In dreptul bornei km 8 de pe drumul judetean Tulcea - Agighiol, se deprinde un

drum negru. La aproximativ 500m pe acest drum, in dreptul santului format de apele pluviale, apar cele doua

intrari ale fostei galerii de prospectiune.

Descriere: Aceasta a luat nastere in urma efectuarii excavatiilor efectuate in cautarea de bauxita. Golul a ramas,

iar in el s-au format diferite elemente specifice endocarstului (speleoteme). 

Galeria, are o dezvoltare de 286,5m si un numar de 5 deschideri dintre care trei

de tip aven( Fig. 1). Este orientata pe directia 1250 ESE. Considerand ca intrare

principala deschiderea A, galeria B are orientarea pe directia 800 ENE si este greu

practicabila. Confluenta galeriei A cu B se produce dupa 28m.

Primul horn are o inaltime de 7m si este cel mai mic. 

Pestera este in general lineara, schimbandu-si orientarea in a doua parte spre E.

Inaltimea hornului 2 este de 9m si are diametrul de 2,5m. 

Galeria are o inaltime constanta pe toata lungimea ei, exceptie facand portiunea de depunere a materialului

clastic din dreptul hornului 3; horn cu inaltimea de 16 m si diametrul variabil 1-3m.

Spre final acesta se inchide in „ fund de sac”. Pardoseala prezinta depozite sedimentare de loess, nisip si

material clastic de diferite marimi, in unele locuri se observa cheropterit( guano), ce atesta modul de viata

troglofil al chiropterelor. 

In partea terminala a pestrii se pot observa „viniete de calcit” si scurgeri parietale

care s-au format prin patrunderea apei de infiltratie. Aceasta a traversat stratele

superioare imbogatindu-se in CO2, care a dizolvat in anumite proportii calcarul si

la iesirea din liptoclaze a depus, descriind diferite „desene” sau „litere ale unui

alfabet uitat de mult!”. 

Peretii din sunt acoperiti de montmilch, iar pe tavan se observa formatiuni

stilolitice in continua formare.

Prin aerarea puternica, datorata existentei celor 3 hornuri, se creeaza un schimb termic, ce duce la variatii

bruste de temperatura, in dreptul bifurcatiei celor doua galerii, de intrare, si in

dreptul hornurilor. Pe restul parcursului galeriei temperaturile se mentin in jurul

valorii de 110C, crescand spre finalul acesteia. Astfel se creeaza un micro-climat

caracterizat prin temperaturi medii de 130C, umiditate relativa ridicata, si lipsa

curentilor de aer. Acesti factori favorizeaza dezvoltarea speleotemelor.

Fauna este formata din specii trogloxene si subtroglofile, amintim o serie de

anareide, copeoptere. 

Cu referire la chiroptere, intalnim un numar mic in anotimpul cald, si mai numeros

in cel hibernal.

Conditii de vizitare: Este o pestera accesibila, dar in perioadele ploioase si dupa

topirea zapezilor,galeriile se inunda prin scurgerea apei prin cele trei avene, astfel

este necesar un echipament adecvat si sistem de iluminat.

Pestera MovilePestera (de la) Movie a fost descoperita in 1986 si reprezinta una din cele mai importante pesteri din Romania.

Pestera s-a remarcat prin ecosistemul unic in lume ce s-a descoperit aici, atragand atentia pana si in randul

cercetatorilor NASA (acestia comparand in anii '90 mediul subteran din Movile cu cel de pe Marte) .

Pana in 1990, cand s-a inceput explorarea pesterii cei 12000 de metrii patrati au fost complet izolati de schimbarile

mediului exterior.

Ecosistemul se presupune ca ar fi fost separat de mediul exterior pentru aproximtiv 5.5 milioane de ani, chemosinteza

fiind procesul care sta la baza functionarii sistemului.

Lucrarile de cercetare (biospeologica, gelogica si explorative) au

fost condus de Cristian Lascu, Stefan Sarbu si Radu Popa (membri

GESS). La inceputul anilor '90 se descopera 35 specii complet noi

biospeologiei. Pe suprafaţa apei sulfuroase din peşteră s-a observat

prezenţa unui strat de câţiva milimetri grosime de substanţă albă,

cremoasă. S-a constatat că era vorba despre o substanţă organică

nutritivă, în care se aflau numeroase organisme, îndeosebi melci

mici şi viermi. Speciile descoperite in aceasta pestera sunt

majoritatea artropode, apartinand claselor Arachnida, Crustacea,

Myriapoda si Insecta. Iar dintre speciile acvatice exemplarele apartin claselor Phyla Plathelmintes (viermi plati),

Nematoda (viermi inelati), Rotifera, Annelida (viermi segmentati). Aceasta pestera este populata de lipitori rapitore

care isi iau substantele nutritive de la cele cateva specii apartinand clasei Nematoda (viermi inelati) si Annelida (viermi

segmentati), care, in schimb, depind de organismele chimiosintetizante.De asemenea s-au descoperit specii noi de

pradatori cum ar fi doi pseudoscorpioni, un miriapod, patru paienjeni, si un scorpion de apa, lipitoarea care traieste de

pe urma viermilor si un centipod de aproape 5 centimetri lungime.( s-a descoperit un paianjen a carui singura ruda

apropiata se gaseste in Insulele Canare)

Pestera Movile, unul dintre cele mai neobisnuite ecosisteme, este populata cu nevertebrate care au adaptari datorate

vietii subterane cum ar fi:

au corpul depigmentat

regresia sau absenta totala a simtului vazului

se hranesc cu bacterii si ciuperci care obtin energia din izvoarele calde sulfuroase de sub pestera.

Din punct de vedere geologic pestera este

asezata in Platforma Moesica si dateaza din

Cuaternar.

Avand o lungime totala de 300 de metri este

considerata relativ mica, avand pasaje inguste

ce alcatuiesc un labirint de galerii joase, de 1-2

metri, cu profil rotunjit, sapate in calcare oolitice

si lumaselice sarmatiene.

Mediul din subteran este foarte bogat in

hydrogen sulfurat (8-12 mg/l) , nivelul oxigenului

este destul de redus (max. 10%), nivelul

dioxidului de carbon este ridicat (2-3.5%) in timp

ce nivelul metanului este destul de ridicat (1-

2%). Apa din pestera are o compozitie chimica

diferita fata de fantanile din apropiere, iar in

sedimentele din pestera nu s-au gasit izotopii radioactivi comuni in solul Romaniei dupa accidentul de la Cernobal din

1986.

Intrarea in pestera se face printr-un put sapat artificial urmat de aproximativ 200m de galerii uscate labirintice , cu un

profil rotunjit (inatimea intre 1-2m) si inundate (sifoanele fiind reprezentate de 3 clopote de aer relatv mici).

Pestera este inchisa cu o poata de beton, accesul fiind posibil doar cercetatorilor.