[Type text]

GEOGRAFIE

[Type text]

VULCANII

1.Introducere

      Vulcanii au hranit imaginatia oamenilor. Grecii si romanii considerau ca, Hefaistos,

respectiv Vulcan isi au atelierul in adancurile Etnei.

Un fenomen natural spectaculos si in acelasi timp periculos, este vulcanismul.

Vulcanii sunt formati prin acumularea materialelor venite din interiorul scoartei in timpul eruptilor  vulcanice.

 2. Cum s-au format?

         Vulcanii se formeaza in punctele de minima rezistenta ale scoartei terestre. Pamantul este acoperit de o scoarta dura , exterioara : litosfera, compusa dintr-o scoarta si partea superioara, dura a mantalei. Litosgera s-a fragmentat in placi uriase, rigide, asa numitele placi tectonice.

         Sub influenta uriasei presiuni din adancuri, pkacile tectonice sunt in permanenta miscare. In unele locuri aceaste miscare da nastere la lanturi muntoase, alteori marginile placilor cad in santuri adanci, in adancul Pamantului, fenomen numit subductie. Placile in miscare  se intalnesc, sau se departeaza unele de altele. Astfel de zone sunt zonele marginale ale placilor tectonice, fiind zone de minima rezistenta pe scoarta terestra, unde se pot produce eruptii vulcanice.

[Type text]

Sub scoarta se afla un alt strat, mantaua, in interiorul caruia, sub litosfera, la o adancime de 100 km se afla astenosfera. Aici se produc temperaturi atat de mari, incat multe roci se topesc. Aceste roci topite , care contin si apa si gaze, se numesc magma, care se aduna in camera magmatica.Magma e mai fierbinte si mai usoara decat materiile inconjuratoare, iar in ascensiunespre suprafata, topeste mare parte din rocile stratului superior. In drumul spre suprafata ia nastere hornul vulcanului. Gazele sunt inchise in magma, crescandu-I presiunea . In final sub presiunea gazelor , magma erupe sub forma lavei in punctul de minima rezistenta a scoartei.

 

                 

3. Alcatuire:

  a) vatra vulcanului (camera magmatica) , locul unde se gaseste magma( lava) ce alimenteaza eruptiile.

  b) cosul vulcanilor ( hornul), canalul prin care lava ajumge la suprafata

  c) craterul, se gaseste in continuarea cosului si are forma de palnie.

  d) conul , este forma de relief rezultata din acumularea materialelor provenite din eruptie.

 

[Type text]

4. Tipurile de vulcani:

a)      vulcani activi

b)      vulcani stinsi

c)      vulcani noroiosi

Pentru a afla mai multe informatii va rog sa accesati: www.google. ro

 

5. Tipuri de eruptii:

a)      permanente- cand vatra este alimentata continuu cu magma , iar in crater se formeaza un lac de lava .

b)      intermitente- nu este alimentat cu magma in permanenta.

c)      Eruptii Stromboli- gazele se elibereaza sub forma unor explozii repetate mai mici, unde ies la suprafata bucati de lava semilichida, care cad pe pamant, se rostogolesc rupandu-se in bucati.

d)      Eruptia de tip Vulcano- arunca roci la cativa km de crater, eruptia fiind violenta

e)      Eruptia de tip scut-este una din formele de eruptie cea mai linistita.

 

6.Raspandire:

      Eruptiile vulcanice au loc atat pe continente cat si pe fundul marilor sau al oceanelor.In ambele situatii acestea duc la formarea de munti sau podisuri oceanice.

Raspandirea vulcanilor si a cutremurelor de pamant pe glob coincide cu cea a marilor fracturi ale scoartei- rifturile si fosele. Cele mai importante sunt: 

a)      Zonele din rifturi din oceanele Atlantic si Indian di estul Africii

b)      Zonele de subductie precum Japonia, Filipine si vestul Americilor( toate facand parte din asa numitul “cerc de foc al pacificului”

c)      Zonele corespunzatoare lanturilor de munti tineri ( vulcanii Etna si Vezuviu din Italia, lantul muntos din Romania)

[Type text]

Vulcanii stinsi sunt foarte raspanditi pe suprafata pamantului ,sunt prezenti  si in Romania, formand un lant de lungime impresionanta in N-E Transilvaniei.

 Vulcanii noroiosi se gasesc in Subcarpatii Buzaului  si in Depresiunea Berca.

  

7.Vulcanul Krakatau :

     In 1883 o eruptie a distrus complet insula vulcanica Krakatau, situat intre Sumatra si Jawa.Vulcanul se pregatea zgomotos de peste 4 ani, iar pe 27 august prin eruptia cea mai zgomotoasa a zburat in aer varful muntelui vulcanic.                                                                                                                         Explozia s-a auzit in Australia , la 4 mii km departare. Au ajuns in aer milioane de tone de fum si cenusa , acoperind soarele in toata lumea. Valuri de cunami au inundat coastele Jawei si Sumatrei, numarul victimelor depasind 36 mii. Cand cerul s-a inseninat s-a observat ca cea mai mare parte a vulcanului Krakatau disparuse. In scurt timp din apa s-a ridicat o noua insula , careia I s-a dat numele de Anak Krakatau, ceea ce insemna copilul lui Krakatau. Actualmente acest vulcan are o altitudine de 200m.

 

 

 

 

[Type text]

 

 

8. Curiozitati:

-         Vulcanii au fost denumiti dupa zeul roman al focului , Vulcanus

-         Pe pamant exista circa 1300 de vulcani activi . Se numesc activi , vulcanii care erup cu regularitate , sau au erupt cel putin o data in ultimii 10mii de ani.

-         Daca un vulcan nu a erupt in ultimii 10 mii de ani , il numim vulcan adormit.Daca nu a erupt de peste 25 mii de ani se poate considera stins.

-         Majoritatea vulcaniilor nu se pot vedea , ei fiind submarini , dar circa 500 sunt vizibili deasupra apei .

-         Cel mai mare crater vulcan se afla in Indonezia, (Sumatra) in Toba. Are o suprafata de 1775km  patrati.

 

9. Pericolele vulcanilor:

      Eruptiile pun direct , si indirect pericole asupra oamenilor, si a proprietatilor , atat in aer si pe pamant. Asemenea pericole sunt: raurile de lava  si cenusa. Unele rauri de lava mai contin cenusa incinsa, fragmente de roca si gaze. Aceste sunt mortale datorita temperaturiilor inalte, peste 850 grade celsius, si vitezei ridicate de peste 250 km/h. De asemenea , acumularile masive de cenusa vulcanica , mai ales daca sunt udate de ploaie duc la ruinarea recoltelor de cereale.

     Pericolele indirecte sunt de obicei efecte nonvulcanice, care acompaniaza eruptiile. Astfel sunt, cutremurele, tsunami , ploile cauzate de cenusa, bolile si infometarea ce apar dupa eruptiile vulcanice. De asemenea, depozitele de materiale vulcanice pot duce la defertilizarea pamanturilor, la moartea animalelor , si, nu in ultimul rand la foamete. Gazele emanate in timpul eruptiei polueaza atmosfera.

 

[Type text]

            

 

10.Prezicerea eruptiilor:

Cea mai mare problema a vulcanologiei este prezicerea urmatoarei eruptii a unui vulcan activ sau adormit. Rata de succes este mai mare la prezicerea eruptiilor nonexplozive la vulcanii bine monotorizati. Cel mai mare obstacol in prezicerea eruptiilor este ca doar o fractiune din peste 500 de vulcani activi in lume sunt monotorizati adecvat, cu instrumente moderne, si de catre vulcanologisti bine instruiti.Ca instrumente de masura se foloseste seismograful ( banda de hartie inregistreaza intensitatea cutremurului ce precede eruptiei ).

 

 

11. Concluzii:

Desii eruptiile vulcanice constituie o adevarata amenintare la adresa omenirii , vulcanii, pot fi bogati in resurse. Probabil cea mai mare resursa din vulcani este pamantul format din materialele ce sunt aruncate de eruptii. Activitatea vulcanica a creeat unele dintre cele mai frumoase si fertile regiuni ale pamantului. Roca sparta de lava , carbunele si alte produse rezultate in urma eruptiilor sunt surse de materie bruta pentru construirea drumurilor, in constructii, in industrie.  

 

[Type text]

Cutremure

Cutremur sau seism sunt termenii folosiţi pentru mişcările pământului, ce constau în vibraţii originate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibraţii rezultă din mişcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.

În unele ţări, cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mişcări ale plăcilor tectonice care provoacă daune majore şi seism sau mişcări seismice pentru cele care trec neobservate.

Scara seismologică a lui Richter este o scală logaritmică, care este folosită pentru a evalua intensitatea cutremurelor.

Cutremure puternice ce devin catastrofe naturale, pot distruge construcţii, clădiri, chiar localităţi întregi, provoacă alunecări de teren, chiar catastrofe naturale. Cutremurele submarine pot declanşa formarea de valuri uriaşe până la 30 de m înăţime atingând viteze neaşteptate (800 km/h), astfel în Oceanul Pacific (Tsunami) a produs pagube foarte mari materiale, cu pierderi de vieţi omeneşti. Ştiinţa care se ocupă cu studiul cutremurului (mişcărilor seismice) se numeşte seismologie.

[Type text]

Cutremurul de pământ

Prin studiul cutremurelor, la observatoarele seismice răspândite pe glob, cu ajutorul unui aparat de înregistrare a cutremurului s-a constatat că aceste mişcări ale scoarţei pământului au un centru în adâncime de propagare circulară a undelor seismice. Punctul de la suprafaţă, (situat deasupra hipocentrului), în care se măsoară intensitatea cutremurului este numit epicentru. De aceea intensitatea cutremurului este definită nu numai de intensitatea şi direcţia de propagare a undelor, ci şi de profunzimea hipocentrului (adâncimi măsurate până la 700 km). Intensitatea cutremurului, măsurată în epicentru, va fi cu atât mai mare cu cât hipocentrul este mai aproape de suprafaţă. La un cutremur se pot deosebi mişcări orizontale, verticale şi de torsiune. În funcţie de cauzele care le produc, se deosebesc: cutremure tectonice, cutremure vulcanice şi cutremure de prăbuşire.

[Type text]

[Type text]

Sistemul solar

Sistemul solar este alcătuit din Soare şi ansamblul de corpuri cereşti legate de acesta prin forţa gravitaţională: cele opt planete, cei 162 de sateliţi naturali ai acestora, trei planete pitice, şi alte corpuri mai mici (care includ asteroizi, meteoriţi, comete, praf, obiectele centurii Kuiper etc.). În centru se află Soarele, iar celelalte astre orbitează în general în jurul acestuia.

Pluto a fost considerată cea de-a noua planetă a sistemului solar, până când Uniunea Astronomică Internaţională i-a schimbat statutul, pe 24 august 2006, din planetă în planetă pitică (în engleză dwarf planet).

În sens general, o stea împreună cu alte obiecte cereşti ce gravitează în jurul său se numeşte sistem stelar, termenul "solar" referindu-se strict la steaua numită "Soare" (din lat. Sol)

În cadrul galaxiei noastre, Calea Lactee, sistemul solar se află pe unul din braţele exterioare, numit Braţul Orion sau „pintenul local”, într-o regiune cu o densitate de materie relativ mică, lucru care se presupune că a avut efecte benefice asupra posibilităţii apariţiei vieţii pe Pământ. Soarele împreună cu întregul sistem solar se află într-o mişcare de revoluţie în jurul centrului galaxiei, aflat la o distanţă de 25.000—28.000 ani-lumină (aproximativ jumătate din raza galaxiei), cu o perioadă de revoluţie de aproximativ 225-250 milioane de ani (anul galactic al sistemului solar). Viteza de deplasare pe această orbită circulară este de aproximativ 220 km/s, iar direcţia este orientată spre poziţia actuală a stelei Vega.

[Type text]

[Type text]

CALEA LACTEE

Calea Lactee este galaxia din care face parte sistemul nostru solar. Este a doua ca mărime dintr-un grup de galaxii numit Grupul Local, după galaxia Andromeda. Discul galaxiei noastre are un diametru de aproximativ 100000 de ani-lumină şi în jur de 12.000 de ani-lumină grosime.

În urmă cu 12 miliarde de ani şi jumătate, resturile primei generaţii de stele populau în dezordine Universul, iar miliarde de stele din a doua generaţie luau naştere din aceşti nori cosmici.

Forţele gravitaţionale făceau ca mici grupuri dintre acestea să se atragă reciproc, dând astfel naştere unor grupări din ce în ce mai mari de stele. Galaxia noastră, numită Calea Lactee, este un exemplu de galaxie spirală apărută în acele epoci ale Universului timpuriu.

În prezent ea numără în jur de 200 de miliarde de stele, iar extinderea sa continuă pe măsură ce micile aglomerări vecine de stele sunt şi ele absorbite în interiorul Căii Lactee.

Centrul Căii Lactee se găseşte în direcţia constelaţiei Săgetătorului, şi, cum e cazul majorităţii galaxiilor, există o gaură neagră enormă şi în centrul galaxiei noastre.

Discul galaxiei noastre are în jur de 100.000 de ani-lumină în diametru şi în jur de 12.000 de ani-lumină grosime. Soarele nostru este o stea din a treia generaţie care se găseşte cam la două treimi, spre exterior, din lungimea braţului spiralei numit Orion, în cadrul acestuia. Suntem la aproximativ 26.000 de ani-lumină de centrul galactic.

Calea Lactee este membră a unui grup de 20-30 de galaxii şi roiuri stelare cunoscute drept Grupul Local de galaxii. Cea mai mare galaxie din acest aşa-numit Grup Local este galaxia spirală soră a Căii Lactee, galaxia Andromeda.

[Type text]