Universitatea Constantin Brâncoveanu

Facultatea de Management Marketing în Afaceri Economice

Specializarea Administrație Publică

Anul I

Referat

Student: Vasiloiu Laurențiu-Filip

Pagină 1

Noțiunea de dezvoltare generală

Regiunile de dezvoltare – unitate teritorial funcțional ce reprezintă cadrul de planificare, evaluare si implementare a politicii de dezvoltare regională.

Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale deoarece nu au personalitate juridică. In România sunt 6 regiuni de dezvoltare, şi anume:Nord, Centru, Sud, UTAG, Mun.Chişinău, Transnistria. Centrele regiunilor de dezvoltare se stabilesc de către Consiliul Naţional de Coordonare a Dezvoltării Regionale, la propunerea consiliilor regionale pentru dezvoltare, pe criteriul capacităţii de dezvoltare, tradiţiilor de cooperare interregională, aglomerării şi policentrismului. Regiunile de dezvoltare determină cadrul de planificare, evaluare şi implementare a dezvoltării regionale şi sunt subiecte ale acestor procese. Regiunile de dezvoltare pot înainta propuneri de scheme/structuri intra-regionale spre aprobare Consiliului Naţional de Coordonare a Dezvoltării Regionale, pornind de la interese speciale sau de la scopuri comune.  Termenul de “regiune” nu se aplică însă doar pentru spaţiul naţional structurat regional. El se utilizează şi la nivel internaţional, pentru a defini regiuni constituite pe baza legăturilor dintre zonele de frontieră ale unor ţări vecine (exemplu : euroregiunile) sau regiuni formate din grupuri de ţări între care există legături economice, comerciale, culturale etc. intense, ca urmare a situării lor într-un spaţiu geografic bine delimitat (exemple: ţările scandinave(Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda)), ţările din regiunea Pacific/Asia de Sud-Est (Coreea de Sud, Hong-Kong, Taiwan, Singapore).

Strategiile de dezvoltare regională

Astăzi în România exista o problema foarte mare în dezvoltarea economiei echilibrate a teritoriilor sale cu care sau confruntat si se confruntă state europene. Unele dintre cauzele principale ale acestei probleme sunt.:1. modificarea condiției economice prin dezvoltarea unor noi ramuri si intrarea unor vechi ramuri în decline2.Conceraţia economica numai intr-o regiune iar în altele mai puţin.3. Datorită existentei unor regiuni slab populate care nu au putut sa menţină dezvoltarea economică sau infrastructura la un nivel satisfăcător.4. creșterea deplasărilor populației la oraşe a condus la zone depopulate rurale şi intensificarea urbanizării.

În urma acestor consecințe s-a ajuns la creșterea ratei şomajului şi înrăutăţirea nivelului de trai. Odată ce s-au evidenţiat asemenea discrepanţe organele autorității publice au început să se îngrijoreze şi au început să caute modalități de lupta cu acestea.

Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale sunt responsabile de promovarea politicii de dezvoltare regională în România.

Ministerul Administraţiei Publice Locale, ca autoritate de implementare a politicii de dezvoltare regională, trebuie să elaboreze strategii de dezvoltare regională necesar pentru implementarea politicii de dezvoltare regională. Strategiile de dezvoltare regională sunt documentele principale de planificare a dezvoltării echilibrate şi durabile a regiunilor şi sunt elaborate în conformitate cu priorităţile Strategiei naţionale. Putem da două definiții la strategii si anume noțiunea de:

Pagină 2

www.referat.ro

1.strategie naţională de dezvoltare regională si 2. strategie de dezvoltare regională

Strategie naţională de dezvoltare regională - principal document de planificare a dezvoltării regionale care reflectă politica naţională în domeniu şi introduce mecanismele naţionale ale acestei dezvoltări;

Strategie de dezvoltare regională - document al politicii de dezvoltare regională pe termen mediu (7 ani) care identifică priorităţi, include proiecte şi măsuri specifice pentru implementarea acestei politici în cadrul regiunii de dezvoltare;

Strategiile de dezvoltare regională încorporează planurile operaţionale. Planul operaţional prevăzut pe 3 ani este unul de implementare a strategiei de dezvoltare regională şi include programele, proiectele şi activităţile prioritare.

Strategiile de dezvoltare regională şi planurile operaţionale sunt elaborate de agenţii potrivit unei metodologii şi structuri tipice elaborate de Ministerul Administraţiei Publice Locale.

Strategiile de dezvoltare regională şi planurile operaţionale sunt expertizate de Ministerul Administraţiei Publice Locale sub aspectul corespunderii şi compatibilităţii lor cu documentele naţionale de planificare. Agenţiile monitorizează şi evaluează implementarea strategiilor de dezvoltare regională, propun modificări relevante. În baza rezultatelor şi impactului implementării, agenţiile elaborează cîte un plan operaţional la fiecare 3 ani.

Putem evidenţia o serie de etape de elaborare a strategiei naţionale.:I-analiza sau diagnosticul situaţiei, sau a stării de lucru in domeniul dezvoltare regionalăII. fixarea şi analiza obiectivelor strategiei.III. elaborarea diferitelor variante pentru atingerea obiectivelor strategice propuseIV. selecția uneia dintre aceste variante pe baza comparării performanţelor avantajelor, a nivelului de eficienta atât economic cât si socială pe care le prezintă aceste variante.

In contextul integrării UE si dezvoltare regională din cadrul statelor membre ale U.E la începutul sec. XXI sunt susținute următoarele obiective ale strategiilor si politicilor de dezvoltare regională cu participarea fondurilor UE:1.Promovarea si ajustarea structurilor A dezvoltarea regiunilor subdezvoltate sprijinit de către următoarele 4 fonduri structurale:a)Fondul UE de dezvoltare regională. b) fondul social UE c)Fundul European de orientare si garantarea a agriculturii d)instrumental financiar de orientare a pescuitului2.Transformarea regiunii din frontiera grav afectate de declinul industrial:a)fonduri europene de dezvoltare regionalăb) fonduri sociale Europene3.Combaterea șomajului pe termen lung si facilitatea integrării in munca a persoanelor tinere si a persoanelor expuse excluderii de pe piața forței de munca 4.Facilitatrea adaptării muncitorilor la schimbările Indus și la schimbul din sistemul de produse;5.Promovarea, dezvoltarea și ajustării structurale a regiunii cu o densitate a populației extrem de redusă: din cele 4 fonduri structurale europene6.Promovarea dezvoltării rurale: se folosește fondul European pentru dezvoltare, orientare a agriculturii

 Strategia naţională de dezvoltare regională

Pagină 3

(1) Strategia naţională de dezvoltare regională, denumită în continuare Strategie naţională, este elaborată de Ministerul Administraţiei Publice Locale, avizată de Consiliul Naţional şi aprobată de Guvern. (2) Strategia naţională este conformă Planului naţional de dezvoltare şi/sau altor strategii /programe naţionale de sector care au drept scop dezvoltarea social-economică a ţării.  (3) Raportul anual de implementare a Strategiei naţionale este prezentat Guvernului şi Consiliului Naţional de către Ministerul Administraţiei Publice Locale.

Strategiile de dezvoltare regională (1) Strategiile de dezvoltare regională sunt documentele principale de planificare a dezvoltării echilibrate şi durabile a regiunilor şi sunt elaborate în conformitate cu priorităţile Strategiei naţionale. (2) Strategiile de dezvoltare regională încorporează planurile operaţionale. Planul operaţional prevăzut pe 3 ani este unul de implementare a strategiei de dezvoltare regională şi include programele, proiectele şi activităţile prioritare. (3) Strategiile de dezvoltare regională şi planurile operaţionale sunt elaborate de agenţii potrivit unei metodologii şi structuri tipice elaborate de Ministerul Administraţiei Publice Locale. (4) Strategiile de dezvoltare regională şi planurile operaţionale sunt expertizate de Ministerul Administraţiei Publice Locale sub aspectul corespunderii şi compatibilităţii lor cu documentele naţionale de planificare. Noţiunea de politică a dezvoltare regională

Politică de dezvoltare regională - activitate coordonată a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a colectivităţilor locale şi a organizaţiilor neguvernamentale, orientată spre planificarea şi realizarea unei dezvoltări social-economice teritoriale echilibrate, spre sprijinirea nemijlocită a dezvoltării social-economice a zonelor defavorizate;

La rândul lor, strategiile se reflectă în politicile regionale, considerate instrumente specifice, operaţionale de realizare a obiectivelor strategice, respectiv modalităţi de a pune pârghiile de intervenţie ale statului în serviciul soluţionării problemelor dezvoltării economice regionale.În practică se pot distinge trei mari imperative, obiective ale strategiilor şi politicilor regionale, cu un grad de generalitate ridicat. Acestea sunt (Hansen et al., 1995, Wadley, 1987):- realizarea unei distribuţii echilibrate a veniturilor şi condiţiilor de viaţă pe plan regional;- restrângerea în anumite limite a şomajului pe regiuni;- diminuarea riscului scăderii populaţiei unei regiuni ca urmare a emigrării.Politica regională se transpune în practica economico – socială cu ajutorul planificării regionale. Prin intermediul acesteia se realizează activarea instrumentelor politicii regionale, se organizează obiectivele şi mijloacele acesteia pe un număr de ani în viitor. Planificarea regională este definită de două componente principale:1. componenta economico - socială, care se referă la obiectivele şi măsurile de ordin economic şi social menite să asigure o dezvoltare regională echilibrată, în măsură să amelioreze disparităţile existente în cadrul fiecărei regiuni pe de o parte şi cele existente între regiunile sistemului naţional pe de altă parte. Prin urmare, această componentă se caracterizează, la rândul său, prin două dimensiuni:a) dimensiunea micro-teritorială, care vizează regiunea (definită din punct de vedere economic, administrativ, teritorial sau geografic);b) dimensiunea macro-teritorială, orientată pe relaţiile dintre regiuni la scară naţională.

Pagină 4

2. componenta fizică, ce se referă la problemele amplasării în teritoriu a edificiilor economice şi social - culturale, rezultând din realizarea unei părţi însemnate a măsurilor preconizate de prim component.Activitatea de planificare regională se concretizează în planurile/programele de dezvoltare economico - socială regională la cele două niveluri:- nivelul naţional, incluzând profilul regional;- la nivelul fiecărei regiuni în parte.Planurile regionale se circumscriu strategiilor economico - sociale naţionale care, în ţările cu economie de piaţă, au ca funcţii principale, pe de o parte, să semnaleze agenţilor economici anumite disproporţii, dezechilibre dintre cererea şi oferta agregate (şi, în măsura posibilului, să le înlăture), iar pe de altă parte, să releve tendinţele şi cerinţele majore ale progresului economico - social, transpuse în limbajul unor indicatori cantitativi şi calitativi, al priorităţilor, al posibilelor variante de soluţionare. În aceste condiţii, planificarea are, cu preponderenţă, un caracter indicativ

Competenta și atribuțiile Consiliului Național de Coordonare a Dezvoltării Regionale

(1) Consiliul Naţional de Coordonare a Dezvoltării Regionale, denumit în continuare Consiliu Naţional, este creat în scopul aprobării, promovării şi coordonării la nivel naţional a obiectivelor politicii de dezvoltare regională. (2) Consiliul Naţional nu are personalitate juridică, funcţionează în conformitate cu regulamentul său. (3) Structura Consiliului Naţional şi regulamentul său sunt elaborate de Ministerul Administraţiei Publice Locale şi sunt aprobate de Guvern. (4) Consiliul Naţional se instituie pe principiul parităţii, prin hotărîre de Guvern. În componenţa Consiliului Naţional intră: ministrul administraţiei publice locale, ministrul economiei şi comerţului, ministrul finanţelor, alţi miniştri, preşedinţii consiliilor regionale pentru dezvoltare şi cîte un reprezentant al sectorului privat, delegat din partea fiecărui consiliu regional pentru dezvoltare. În funcţie de tematica proiectelor dezbătute, vor fi invitaţi şi alţi miniştri care vor activa din oficiu. (5) Unul dintre viceprim-miniştri este şi preşedinte al Consiliului Naţional. (6) Consiliul Naţional are următoarele atribuţii: a) avizează Strategia naţională de dezvoltare regională; b) aprobă Documentul unic de program; c) aprobă criteriile de evaluare a discrepanţelor din dezvoltarea regională şi priorităţile naţionale ale dezvoltării regionale; d) aprobă finanţarea din Fondul naţional pentru dezvoltare regională; e) aprobă planul anual de implementare, corespunzător mijloacelor financiare disponibile în Fondul naţional pentru dezvoltare regională;  f) contribuie la atragerea de mijloace financiare suplimentare pentru implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare regională, a Documentului unic de program şi a strategiilor de dezvoltare regională; g) acordă asistenţă în activitatea de cooperare interregională, transfrontalieră şi de altă natură pentru dezvoltarea regională din Republica Moldova; h) exercită alte atribuţii care au ca obiectiv susţinerea politicii de dezvoltare regională. (7) Direcţia de dezvoltare regională a Ministerului Administraţiei Publice Locale asigură lucrările de secretariat ale Consiliului Naţional.  Fondul naţional pentru dezvoltare regională

Pagină 5

(1) Pentru finanţarea proiectelor şi programelor de dezvoltare regională incluse în Documentul unic de program se constituie Fondul naţional pentru dezvoltare regională, denumit în continuare Fond. Fondul se formează din alocaţiile anuale de la bugetul de stat, ca poziţie distinctă pentru politica de dezvoltare regională, precum şi din alte surse. (2) Cuantumul Fondului este de cel puţin 1% din veniturile bugetului de stat, aprobat prin legea bugetului de stat pentru anul respectiv. Fondul se află în gestiunea Ministerului Administraţiei Publice Locale, care efectuează alocarea mijloacelor lui, cu aprobarea prealabilă a Consiliului Naţional. (3) În Fond pot fi atrase şi alte mijloace financiare din sectorul public şi cel privat la nivel local, regional, naţional şi internaţional, precum şi mijloacele oferite prin programele de asistenţă ale Uniunii Europene. (4) Modul de formare şi utilizare a mijloacelor Fondului este conform unui regulament aprobat de Guvern. (5) Mijloacele Fondului se alocă în mod prioritar zonelor defavorizate din regiunile de dezvoltare. (6) Operaţiunile financiare de executare a proiectelor de investiţii sunt derulate de agenţiile de dezvoltare regională prin unităţile teritoriale ale Trezoreriei de Stat.

Consiliul regional pentru dezvoltare

(1) Consiliul regional pentru dezvoltare, denumit în continuare consiliu regional, este o structură funcţională deliberativă la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare, constituită pentru coordonarea şi promovarea obiectivelor politicii de dezvoltare regională la nivel local. (2) Consiliul regional este responsabil de dezvoltarea generală din regiune şi de aprobarea strategiei de dezvoltare regională şi a planului de acţiuni. (3) Consiliul regional este alcătuit din preşedinţii de raioane, primarii, reprezentanţii sectorului privat şi ai societăţii civile. Preşedintele şi vicepreşedintele consiliului regional sunt aleşi dintre membrii consiliului reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice locale. (4) Ministerul Administraţiei Publice Locale organizează selectarea reprezentanţilor sectorului privat şi ai societăţii civile care vor intra în componenţa consiliilor regionale. Această componenţă se bazează pe principiul parităţii dintre structurile de stat, pe de o parte, şi sectorul privat, societatea civilă şi organizaţiile neguvernamentale, pe de alta. (5) Consiliul regional funcţionează potrivit unui regulament aprobat de Consiliul regional, elaborat în baza unui regulament-cadru aprobat de Guvern. (6) Consiliul regional are următoarele atribuţii: a) aprobă strategia de dezvoltare regională şi planul operaţional, elaborat de agenţia de dezvoltare regională; b) aprobă şi promovează proiectele de dezvoltare regională; c) reprezintă regiunea de dezvoltare şi interesele ei în Consiliul Naţional; d) identifică pe criteriile definite la nivel naţional zonele defavorizate din regiunea de dezvoltare; e) monitorizează utilizarea mijloacelor financiare alocate din Fond pentru regiunea de dezvoltare; f) evaluează impactul implementării proiectelor şi programelor regionale şi al atingerii obiectivelor dezvoltării regionale; g) promovează cooperarea interregională şi intra-regională cu instituţiile publice şi organizaţiile private; h) exercită alte atribuţii, în conformitate cu prezenta lege.

Agenţia de dezvoltare regională

Pagină 6

(1) Agenţia de dezvoltare regională, denumită în continuare agenţie, se constituie în fiecare regiune de dezvoltare, are personalitate juridică şi activează în conformitate cu un regulament, aprobat de agenţie în baza unui regulament-cadru, elaborat şi aprobat de Guvern. (2) Finanţarea proiectelor şi programelor, precum şi a cheltuielilor de organizare şi funcţionare a agenţiei, se efectuează conform devizelor coordonate cu consiliul regional şi aprobate de Ministerul Administraţiei Publice Locale, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, în proporţie de 0, 15% din veniturile bugetului pe anul respectiv. Alocaţiile de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea se efectuează prin decizie a consiliilor raionale. (3) Orice venituri pe care agenţia le obţine din activitate economică se utilizează după coordonare cu consiliul regional şi aprobare de către Ministerul Administraţiei Publice Locale. (4) Agenţia îndeplineşte următoarele atribuţii: a) efectuează analiza dezvoltării social-economice din regiunea de dezvoltare, elaborează strategii, planuri, programe şi proiecte de dezvoltare regională; b) coordonează procesul de implementare a strategiilor, planurilor, programelor şi proiectelor de dezvoltare regională; c) monitorizează şi evaluează implementarea strategiilor, planurilor, programelor şi proiectelor de dezvoltare regională; d) prezintă rapoarte anuale despre implementarea strategiilor de dezvoltare regională consiliului regional, Ministerului Administraţiei Publice Locale şi Consiliului Naţional; e) atrage mijloace nebugetare pentru implementarea strategiilor, programelor şi proiectelor de dezvoltare regională; f) acordă suport informaţional, metodologic şi consultativ consiliului regional şi autorităţilor administraţiei publice locale în vederea dezvoltării echilibrate şi durabile a regiunii; g) stimulează cooperarea societăţii civile în domeniul dezvoltării social-economice a regiunii; h) asigură lucrările de secretariat ale consiliului regional.

Nivelurile și numărul de locuitori al acestor nivele conform nomenclatorului unități teritoriale pentru statistice alcătuite de către EurostatÎn practica economico-socială regiunea este privită adeseori ca o unitate administrativ-teritorială a unei ţări, având, pe de o parte, o determinare geografică (o porţiune din teritoriul unei ţări ce seindividualizează prin trăsături de ordin istoric, cultural, economic, social, iar pe de o alta, o determinare administrativă, implicând o sumă de competenţe instituţionale, ceea ce îi conferă o anumită autonomie în raport cu autoritatea centrală (mai largă sau mai restrânsă, în funcţie de opţiunile, orientările politice dominante în perioada respectivă). În cazul când se urmăreşte stabilirea unui sistem clar de competenţe pe plan administrativ-instituţional, când se are în vederedezagregarea programelor economice naţionale în programe la nivel regional, un criteriu foarte important este cel al vecinătăţii, care presupune ca regiunile sistemului naţional să acopere întreagasuprafaţă a ţării, fără a exista suprapuneri. Există însă şi cazuri în care acest criteriu nu este respectat, planurile de dezvoltare regională fiind elaborate la nivelul aşa numitelor “city-regions”, când multe zone ale spaţiului naţional rămân în afara sferei lor de influenţă (un exemplu relevant în acest sens îl reprezintă regiunile metropolitane americane).

Termenul de “regiune” nu se aplică însă doar pentru spaţiul naţional structurat regional. El se utilizează şi la nivel internaţional, pentru a defini regiuni constituite pe baza legăturilor dintre zonele de frontieră ale unor ţări vecine (exemplu: euroregiunile) sau regiuni formate din grupuri de ţări între care există legături economice, comerciale, culturale etc. intense, ca urmare a situării lor într-un

Pagină 7

spaţiu geografic bine delimitat (exemple: ţările scandinave (Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda)), ţările din regiunea Pacific/Asia de Sud-Est (Coreea de Sud, Hong-Kong, Taiwan, Singapore).De asemenea, dimensiunea internaţională a dezvoltării contemporane, caracterizată prin tendinţele de globalizare şi integrare, a impus şi necesitatea găsirii unor modalităţi relativomogene de structurare a regiunilor din diverse spaţii naţionale. Astfel, Oficiul de Statistică al Uniunii Europene (EUROSTATi împreună cu alte departamente ale Comisiei Europene şi statele membre a elaborat “Nomenclatorul unităţilor teritoriale pentru statistică” (NUTS) cu scopul de a realiza o clasificare uniformă a unităţilor teritoriale pentru statistica regională a Uniunii. Aceasta utilizează o structură ierarhică pe 5 niveluri principale:1.Regiunile ce au o pop. 4.2 ml de locuitori;2.Regiuni cu o populație de 8 ml;3.Regiuni cu o populație de 400.000 locuitori;4. Regiuni cu o populație în funcție de mărimea tarii;5. Regiuni cu o populație de 4000 locuitori;

In România sunt reg.de categoria a II-400.000 loc. In U.E cuprinzând regiuni de mărime comparabilă, chiar dacă structura administrative

teritorială a ţărilor membre cuprinde, în general, doar două niveluri regionale principale (Länder şi Kreise în Germania, régions şi départaments în Franţa, standard regions şi counties în Marea Britanie, regioni şi provincie în Italia etc.) şi un nivel local (comune).

Introducerea nivelului intermediar permite armonizarea statisticilor regionale ale ţărilor membre, efectuarea de analize pe plan regional în cadrul Uniunii Europene şi elaborarea politicilor regionale comunitare. Pentru toate ţările Uniunii Europene măsurile de politică regională aplicate de aceasta se adresează nivelului teritorial NUTS2. Numărul total al regiunilor NUTS2 din ţările membre ale UE a depăşit 200, după lărgirea acesteia din 1995. Numărul mediu de regiuni NUTS2 pe o ţară membră este de 15, cel mai mare număr, 40, înregistrându-se în Germania, ţara cu cea mai mare populaţie.

Dimensiunile medii ale unei regiuni la acest nivel sunt de cca 2 milioane de locuitori, respectiv 13.000 kmp.

În România structura administrativ-teritorială cuprinde un nivel regional (cele 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti), corespunzător nivelului statistic NUTS 3, şi un nivel local (263 de oraşe, din care 84 de municipii şi 2688 comune). De asemenea, prin Legea 151 / 1998 au fost create optregiuni de dezvoltare, care constituie “cadrul de concepere, implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională, precum şi de culegere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările europene emise de EUROSTAT pentru nivelul al doilea de clasificare teritorială NUTS 2, existent în UE” (Legea 151/1998). Ele au fost alcătuite prin cooperarea voluntară a judeţelor, In România exista 6 regiuni de dezvoltare.: Nord, Sud, Centru, Mun.Chisinau, UATG, Transnistria - sunt regiuni de categoria a II-400.000 loc.Cererea în continuă creştere manifestată în legătură cu datele necesare analizelor economico-sociale la nivel regional a determinat EUROSTAT să identifice “două niveluri suplimentare NUTS, dintre care numai unul – nivelul 5 – se aplică tuturor ţărilor membre” (Decand, 2000, p.8) In ultimii ani sistemul NUTS a fost extins şi la nivelul ţarilor din centrul şi estul Europei, aflate în proces de aderare la Uniunea Europeană. Nu în toate cazurile regiunile NUTS2 au caracter administrativ.

Regiunile de dezvoltare ale României și raioanele care intră în componența lor

Pagină 8

Regiunile de dezvoltare Unităţile administrativ-teritoriale Locuitorii din regiune (potrivit

recensământului din 2004)Nord Municipiul Bălţi, raioanele Briceni, Donduşeni, Drochia,

Edineţ, Făleşti, Floreşti, Glodeni, Ocniţa, Rîşcani, Sîngerei, Soroca

969299

Centru Raioanele Anenii Noi, Călăraşi, Criuleni, Dubăsari, Hînceşti, Ialoveni, Nisporeni, Orhei, Rezina, Străşeni, Şoldăneşti, Teleneşti, Ungheni

987603

Sud Raioanele Basarabeasca, Cahul, Cantemir, Căuşeni, Cimişlia, Leova, Ştefan Vodă, Taraclia

524497

Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia

155700

Municipiul Chişinău 712218Transnistria Unităţile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului,

inclusiv municipiile Tiraspol şi Bender 580000

Principiile de baza ale politicii de dezvoltării regionale

Principiile de bază ale susţinerii dezvoltării regionale sunt: - eficienţa - buna utilizare a resurselor naturale, umane, financiare şi a celor de producţie pe

întreg teritoriul Republicii Moldova; - echitatea - drepturi egale de acces la valorile economice, sociale şi culturale pentru toţi

cetăţenii Republicii Moldova, indiferent de locul lor de trai; - durabilitatea - caracterul viabil din punct de vedere tehnic, financiar şi instituţional al

măsurilor, programelor şi proiectelor, finanţate, de dezvoltare regională; - planificarea - elaborarea şi efectuarea, în concordanţă cu Strategia naţională de dezvoltare şi

strategia de dezvoltare regională, a măsurilor, programelor şi proiectelor de dezvoltare regională, care au obiective, priorităţi şi mecanisme clar definite;

- coordonarea - concordarea, atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional, a măsurilor şi obiectivelor pentru susţinerea dezvoltării regionale;

- parteneriatul - cooperarea autorităţilor publice centrale şi locale, sectorului public şi privat, societăţii civile în activitatea de planificare, elaborare şi implementare a măsurilor privind susţinerea dezvoltării regionale;

- transparenţa - claritatea în procesele alocării, distribuirii şi utilizării mijloacelor pentru realizarea strategiilor, programelor şi proiectelor de dezvoltare regională.

Exista 5 principii principale de baza care stau la temelia politicii de dezvoltare regională in U.E.I. Concentrarea reprezintă unul dintre cele mai importante pentru elaborarea fondurilor structurale . La rândul sau acesta cuprinde 3 aspecte:1.concentarea asupra unui număr limită de obiective;2.concentrarea geografică asupra anumitor zone alese;;3.concentrarea resurselor disponibile;II. Principiul promovării

Pagină 9

Poate influența cel mai mult implementarea sprijinului acordat din fondurile structurale in diferite state membre, deoarece comisia europeană se afla in contact direct prin dezbateri intensive cu diferiți participanți reprezintă diferite niveluri guvernamentale din cadrul statelor beneficiare.Procedura de programare se compune din 2 etape:1.Prezentarea de către stat beneficiarii a unui plan de dezvoltare pentru fiecare obiectiv;2.Adoptarea unui document unic –program pentru fiecare obiectiv;III. Principiul parteneriatului - presupune un parteneriat intre comisia europeană și statul beneficiar. Împreună cu autoritățile și cu organismele desemnate de statul membru in contextual regulilor naționale si practicilor sale interne. Parteneriatul funcționează foarte eficient in ultimii 5-6 ani.IV. Principiul adiționalității - are drept scop prevenirea folosirii fondurilor structurale.V. Principiul monitorizării – presupune efectuarea unor verificări asupra eficienței implementării fondurilor structurale si impactul acestea din punct de vedere al obiectivelor propuse

Obiective ale politicii de dezvoltare ale România (1) Obiectivele principale ale susţinerii dezvoltării regionale sunt: a) obţinerea unei dezvoltări social-economice echilibrate şi durabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova; b) reducerea dezechilibrelor nivelurilor de dezvoltare social-economică dintre regiuni şi din interiorul lor; c) consolidarea oportunităţilor financiare, instituţionale şi umane pentru dezvoltarea social-economică a regiunilor; d) susţinerea activităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi a colectivităţilor locale orientate spre dezvoltarea social-economică a localităţilor şi coordonarea interacţiunii lor cu strategiile şi programele naţionale, de sector şi regionale de dezvoltare.

Noțiunea de plan anual de implementare si plan operațional

Plan anual de implementare - document de planificare anuală a procesului de implementare a Strategiei naţionale de dezvoltare regională;

Plan operaţional - plan de implementare a strategiei de dezvoltare regională, prevăzut pentru 3 ani, care conţine programele, proiectele şi activităţile prioritare.  Programele şi proiectele de dezvoltare regională (1) Strategiile de dezvoltare regională şi planurile operaţionale se implementează prin programe şi proiecte. (2) Programele şi proiectele sunt identificate de agenţii, de autorităţile administraţiei publice locale, de organizaţiile neguvernamentale, de alte persoane juridice, precum şi de persoane fizice. (3) Programele şi proiectele definite ca prioritare în Documentul unic de program şi aprobate de Consiliul Naţional se finanţează din mijloacele Fondului. Resursele financiare disponibile, altele decât Fondul, pot contribui la implementarea proiectelor şi programelor prevăzute în planurile operaţionale

Pagină 10