Gheorghe NeațăProgramul Național „Vita de Carne”Angus-RO, o asociație care vrea să dezvolte creșterea vacilor de carne în RomâniaO investiție rentabilă și de viitor, la Olari, în județul AradOuăle de prepeliță, o afacere de succes

Pensiunea din Castel

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 28 Anul II, Mai 2015

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

1

BRĂILAB-dul Independenţei, nr. 282, et. 1, cod poştal 810124, usr.sud.est@rndr.ro

Tel.: 0339 732 009, Fax: 0339 732 016

CRAIOVAStr. Libertăţii, nr. 19, Facultatea de Agricultură și Horticultură, cam. L-311, et. 2, cod poştal 200421,

usr.sud.vest.oltenia@rndr.roTel.: 0251 460 377, Fax: 0251 423 651

ZALĂUStr. Kossuth Lajos, nr. 49, cod poştal 450010, usr.nord.vest@rndr.ro

Tel.: 0360 404 056, Fax: 0360 404 158

TÂRGU MUREŞStr. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331, usr.centru@rndr.ro

Tel.: 0365 430 349, Fax: 0365 430 351

IAŞIZona de Agrement Ciric - Complex de Agrement Ciric, cod poştal 700064, usr.nord.est@rndr.ro

Tel.: 0332 881 281, Fax: 0332 881 282

TIMIŞOARAB-dul Take Ionescu, nr. 53, et. 2, birou 26, cod poştal 300074, usr.vest@rndr.ro

Tel.: 0356 460 982, Fax: 0356 460 983

TÂRGOVIŞTEStr. Vărzaru Armaşu, nr. 7A, cod poştal 130169, usr.sud.muntenia@rndr.ro

Tel.: 0345 100 025, Fax: 0345 100 605

BUCUREŞTIStr. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, cod poştal 020961, usr.bucuresti.ilfov@rndr.ro

Tel.: 0316 900 214, Fax: 0316 900 215

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicaţii, Mai 2015

ISSN 2284-8665

ISSN-L 2284-8665

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

Tipărit în România.

Copyright fotografii: Karpaten Meat, Dumitru Grigorean, Centrul de Excelență de la Zănești - Boviselect, BioPrepelițe, Hotel Castel Daniel, Asociația Grupul de Acțiune Locală Microregiunea Valea Sâmbetei

CuprinsBIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală

EditorialCreșterea vitelor pentru carne, o afacere în ascensiune .........................................................................................................3

iNtErViUGheorghe Neață, director general adjunct MADR - Programul național „Vita de carne” ....................................................4

dEZVoltarE rUralĂAngus-RO, o asociație care vrea să dezvolte creșterea vacilor de carne în România ......................................................... 13Karpaten Meat - pionier în creșterea vacii de carne din rasa Angus, în România .............................................................. 16Charolaise crește bine la Pojorâta .........................................................................................................................................23Vaci de carne, cu genetică „made in Zănești” ........................................................................................................................26

oaMENiO investiție rentabilă și de viitor, la Olari, în județul Arad ..................................................................................................28De la televiziune la zootehnie ................................................................................................................................................30

EXPEriENŢEFerma mea: Ouăle de prepeliță, o afacere de succes .........................................................................................................34Afacerea mea: Pensiunea din Castel ..................................................................................................................................36

lEadEr la ZiAsociația Grupul de Acțiune Locală Microregiunea Valea Sâmbetei (GAL–MVS) .............................................................38

Ştiri Şi EVENiMENtEConferință RNDR pentru tinerii fermieri .............................................................................................................................43

MEMBrii rNdr SE PrEZiNtĂAgenția Națională pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu” ...............................................................................45

România Rurală – nr. 28

2 3

Creșterea vitelor pentru carne, o afacere în ascensiune

Editorial

Viviana Vasile, Team Leader al proiectului „Înf iințarea și Sprijinirea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală

Creșterea animalelor pentru carne nu este o tradiție în România. În afară de porci și păsări, strămoșii noștri țineau animalele mai mult pentru lapte. Dar lumea e în mișcare, tradițiile se uni-formizează, se mondializează, iar gus-turile sunt din ce în ce mai cosmopo-lite. Galantarele sunt pline cu carne din toate speciile, din toate rasele, fie că sunt crescute pe plaiurile noastre, fie că nu. Atunci, dacă tot sunt ceru-te de piață, de ce să nu le producem aici, la noi?

Cercetările în domeniul nutriției aduc argumente în favoarea consumului de carne de vită. Piața specifică este, astfel, în continuă creștere, deoarece

consumatorii se reorientează. În Europa există chiar un deficit în ceea ce privește oferta.

Din nefericire, posibil din cauza lip-sei de informații ori poate din inerția crescătorilor de animale de la noi, nu s-a declanșat de la sine o emulație în această direcție. Fermierii nu au în-ceput să crească în loc de vaci pentru lapte, vite pentru carne. A fost nevoie de o inițiativă de sus în jos, a unor oa-meni care să creeze un program spe-cial pentru vita de carne. Și e bine că acest program a prins. Direcțiile pe care Ministerul Agriculturii le-a cre-ionat sunt bune și au fost adoptate re-pede de fermieri. S-au creat asociații care conlucrează cu statul pentru dez-voltarea sectorului.

Probabil că sunt și nemulțumiți, pen-tru că experiența e pe cale să se forme-ze, iar până atunci se vor înregistra și eșecuri. Dar drumul este încă la înce-put, iar cei care au pornit pe el, dacă vor avea răbdare, vor constata că au făcut o afacere bună.

În ediția de față a României Rurale vă prezentăm o parte din eforturile care s-au făcut, de la început și până azi, precum și câteva experiențe ale unor fermieri.

România Rurală – nr. 28

4 5

Cu ce s-a început?

Gheorghe Neață: S-a început prin crearea unor nuclee de vaci de car-ne care au produs material genetic pe care l-am distribuit în mai multe zone, în special în apropierea locului în care s-au creat. Primul nucleu a fost din rasa Angus, creat într-o fer-mă din Doștat unde s-a produs ma-terial genetic, în special pentru cres-cătorii din județul Alba. După aceea, printr-o firmă italiană, a fost dus în Banat, la Teremia Mare, un nucleu de Limousine și s-au creat și difuzat ma-teriale genetice în acea zonă.

O a doua metodă de creștere a vi-telor de carne este hibridarea ra-selor autohtone, cum este Bălțata Românească din zona Ardealului, care a fost fertilizată cu material se-minal provenit de la tauri din rasele Limousine, Angus, Charolaise, Blue Blanche.

O a treia formă de creștere este hibri-darea trirasială. Pe metișii care s-au obținut din încrucișările dintre tau-rii din rasele de carne și vacile autoh-tone, s-a venit cu a treia rasă și s-a format «hibridul trirasial» care are o rezistență la mediu sporită și scoruri de creștere foarte mari. Acesta este produsul cel mai bun pentru matu-rizare pentru că determină o calita-te crescută a carcasei și porțiunilor de carcasă.

Cum a fost pus în aplicare pro-gramul? Care au fost punctele pe care le-ați avut în vedere pen-tru dezvoltarea sectorului „vita de carne”?

Gheorghe Neață: După ce a fost conceput și implementat oarecum la nivelul fiecărei regiuni în parte, au apărut, cum era și firesc, asociații ale crescătorilor de vite de carne. Acestea ne ajută foarte mult în adoptarea

liniilor directoare pentru producția de carne, pentru că trebuie să gă-sească principalul mijloc de dezvol-tare al sectorului și anume desfacerea producției. Cu mici excepții, conduce-rea ministerului și eu, personal, sun-tem foarte mulțumiți de modul cum evoluează creșterea numerică a efec-tivelor de vite de carne. Au fost reori-entate importurile de material semi-nal. Materialul seminal provenit de la tauri din rase de carne a crescut. Dacă prin 2003 importurile erau ti-mide și vânzările de material semi-nal reduse, în 2011 – 2012 s-a ajuns la peste 300.000 de doze consumate de material seminal de tauri din rase de carne, ceea ce înseamnă aproximativ 200.000 de viței, majoritatea ajun-gând deja la vârsta de sacrificare, pen-tru că vita de carne nu poate fi crescută în stare hibridă până la a doua sau a treia generație. A crescut și consumul de carne de vită pe piața românească, au apărut lanțurile de magazine spe-cializate și încet, încet, românul este atras către acest sortiment.

Care au fost primii pași pe care i-ați făcut pentru realizarea acestui program creionat în urmă cu aproape 12 ani?

Gheorghe Neață: Proiectul a por-nit de la ideea că România benefici-ază de suprafețe imense de pășuni și fânețe care ar putea fi valorificate prin pășunat, prin creșterea extensivă a vi-telor de carne. Al doilea aspect care ne-a determinat a fost apariția cote-lor de lapte care structurau, oarecum, efectivele, deci, nu puteam să intrăm în cota de lapte cu întreg efectivul de vaci, pentru că se depășea cantitatea alocată României. În fine, un al trei-lea element care a condus la creiona-rea programului a fost deficitul mare de carne de vită la nivelul Uniunii Europene, un deficit de aproxima-tiv 500.000 de tone de carne anual. România, după calculele de la acea dată, putea să asigure 70% dacă ar fi exportat tot ce se producea la nive-lul țării.

De asemenea, trebuie să se țină cont de încă trei elemente decisive, în pri-mul rând de metisarea efectivului de vaci din zonele greu accesibile pentru producția de lapte, și mă refer aici la accesibilitatea la tehnologii de produ-cere a laptelui, la investițiile în acest domeniu, la forța de muncă pe care o implică producția de lapte, la sta-bilitatea efectivelor pe plan regional, județean. A doua chestiune ar fi faptul

că vaca de carne își are locul ei într-o economie națională de creștere a bo-vinelor. Orice țară care se respectă trebuie să specializeze fermele, pen-tru producția de lapte și de carne. Al treilea element este suprafața mare de pășuni și fânețe care implică creșterea vacii de carne. Din punctul meu de vedere, alături de creșterea oilor, este perspectiva imediată și de pe termen mediu a zootehniei românești.

Gheorghe Neață, director general adjunct MADR - Programul Național „Vita de carne”

Interviu

P rog ra mu l Naț iona l „Vita de carne”, început cu aproximativ opt ani în urmă, este rezultatul unei inițiative din 2002 - 2003 a domnului dr. ing. Gheorghe Neață, cel care în acea vreme era direc-tor general la Direcția de Politici și Strategii a Ministerului Agriculturii. Un program care la acea dată părea greu de rea-lizat a prins un contur neașteptat de promițător. Astăzi, domnul Neață este director general adjunct în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

România Rurală – nr. 28

6 7

Ce ar trebui să aleagă crescă-torii: genetică în rasă pură sau ameliorare prin metisare cu rase autohtone?

Gheorghe Neață: Genetica rasă pură este pentru producerea materi-alului biologic de înmulțire și de popu-lare a fermelor nou create. Metoda de ameliorare prin hibridare este la înde-mâna oricui, inclusiv a fermelor pro-ducătoare de lapte, dacă s-ar produce hibrizi de carne pe vacile reformă, care la ultima însămânțare ar putea să pro-ducă un vițel de carne. Acesta ar pu-tea fi valorificat la abator, când atinge o greutate de 350-380 de kilograme.

Există posibilități de multiplicare a geneticii vitelor de carne în toate exploatațiile, însă trebuie avut grijă să păstrăm și un coeficient de rase pure, pentru că ne sunt necesare la hibri-dări. Dacă s-ar merge cu un procent de hibridare din rasele care nu sunt pro-ducătoare de lapte – rasele mixte, 70% Există asociații ale crescătorilor

pentru fiecare dintre rase?

Gheorghe Neață: Avem asociații de creștere a vitelor specializate pe Angus, Charolaise și Limousine. Acestea sunt cele mai importante, dar și ceilalți crescători care au alte rase de carne au aderat la una din-tre cele trei asociații și își respectă programul de creștere în cadrul ra-selor. Ei au acces acum la cărțile de rasă și le conduc prin intermediul Agenției Naționale de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie pentru că nu au încă logistica bine pusă la punct, dar, în perspectivă, prin apariția no-ului regulament care este în lucru la Comisia Europeană, trebuie ca fiecare să-și conducă cartea de rasă și să ho-tărască ce face cu animalele din rasa respectivă.

Pentru a primi subvenția pentru animalele pe care le cresc, fer-mierii trebuie să fie înscriși în cartea respectivă de rasă?

Gheorghe Neață: În măsurile de susținere a zootehniei pe perioada

2015-2020, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a prevăzut la spri-jinul voluntar cuplat o subvenție de aproximativ 300-350 de euro la fina-lul anilor 2020 pentru vitele de car-ne și metișii acestora. Așadar se fac eforturi, s-a înțeles foarte bine faptul că vaca de carne nu numai că este o necesitate absolută pentru România, ci este și o oportunitate majoră a ni-velului actual de creștere economică.

De unde a pornit nivelul susținerii pentru vita de carne și unde s-a ajuns în acest moment? Ce înseamnă sprijinul acesta vo-luntar cuplat? Mai sunt și alte facilități pe care le au crescăto-rii de vaci de carne?

Gheorghe Neață: Sprijinul volun-tar-cuplat a pornit de la ideea de dez-voltare a fermelor de vaci de carne și se acordă crescătorilor care cresc ani-male din rase de carne, începând de la 10 capete până la 250 de capete. Așa cum v-am spus, subvenționarea înce-pe din 2015, de la 300 de euro, și se va ajunge la 350 de euro pe cap de vită în anul 2020. A existat o susținere pen-tru zonele defavorizate, greu accesibile

pentru colectarea producției de lapte, la un nivel de 250 de euro pe cap de vită, încă din anul 2013. Deci, s-au fă-cut eforturi, se și vede că în aceste are-aluri defavorizate există o schimbare a structurii rasiale. Au apărut metișii de generația a doua și a treia de vaci de carne, care până la a treia sau a patra generație se pot considera rase pure.

În agricultură lucrăm cu mentalități, nu cu animale sau cu oameni. Dacă într-un anumit areal, un cetățean se apucă să crească vaci de carne fără să le asigure confortul necesar – aici mă refer la o alimentație rațională, abun-dentă, pentru că o condiție a creșterii vacilor de carne este să mănânce con-tinuu – nu are cum să facă producție. Dacă nu le asiguri un confort fura-jer alimentar optim, nu vor avea spor. Bineînțeles că omul se descurajează și crede că s-a păcălit. Părerea mea este că oamenii care se apucă de creșterea vacii de carne trebuie să aibă în vedere două chestiuni majore: genetica vacii respective și nivelul de nutriție. Dacă nu au terenul necesar pentru creșterea vacilor de carne, nu este cazul să în-cerce. Doar cei care au avut condiții au făcut performanță.

România Rurală – nr. 28

8 9

dintre leguminoase și graminee să fie de 50% cu 50%. Numai în aces-te condiții, se asigură necesarul de substanțe nutritive din pășunat pen-tru tăurași. În acest fel, vițelul suge, în medie, șase litri de lapte pe zi, mai mănâncă 35 de kilograme de masă verde și are un spor mediu zilnic de 1,5-1,6 kilograme. În aceste condiții, un vițel ajunge la greutatea de 320 de kilograme, la vârsta de doar șapte luni, la înțărcare.

Aceștia sunt parametri economici de-a dreptul excepționali și ușor de realizat. Un calcul simplu arată că un kilogram de carne de vacă s-ar putea produce cu trei kilograme de lapte. Acestea ar fi costurile. În anumite zone, de deal și de munte, vacile care au un potențial genetic de maximum 4000 de litri de lapte pe lactație nu se pot compara cu rasele care au un potențial de până la 7000 de litri de lapte și, astfel, trece-rea la creșterea vacilor de carne ar fi soluția ideală pentru rentabilizarea creșterii vacilor.

Din calculul pe care l-ați făcut reiese că un kilogram de car-ne rezultă din trei litri de lapte. Kilogramul de carne de vită cu cât se vinde?

Gheorghe Neață: Se vinde cu 2,3 euro în România, dar nu este rezol-vată problema comercializării, pentru că asociațiile de creștere trebuie să-și găsească piețe, atât în România, cât și în alte țări. 1 kg de carcasă de vită de carne, în piața San Marco, din Veneția, se vinde cu patru euro. Dacă discutăm despre specialități -vrăbioară, antri-cot, cotlet la vacă- prețurile sunt mai mari, de 10 -12 euro/kilogram.

însămânțare cu vite de carne și 30% însămânțare cu material seminal au-tohton din rasele respective, s-ar putea realiza programul perfect, fără impe-dimente în ceea ce privește dispariția raselor pure sau pentru diminuarea procentului de animale hibride.

Aminteați de faptul că dacă nu ai un nivel bun al pajiștii, mai bine nu crești vită de carne. Ce presu-pune afirmația dumneavoastră?

Gheorghe Neață: Vaca de car-ne are un consum al furajelor verzi prin pășunat foarte puternic. Este influențată de calitatea furajelor, dar consumă și plante cu care alte specii sau alte rase de animale nu se hră-nesc. Deci, sunt neselective în ceea ce privește consumul de furaje, dar tre-buie să mănânce cantități mai mari, ca să aibă spor. Iarba provenită din pășune trebuie să fie o combinație per-fectă între leguminoase și graminee ca să poată atinge optimul biologic și să se îmbine cu optimul economic.

În România, rasele de carne sunt crescute în rasă pură, altele au apărut din hibridări, așa cum s-a întâmplat după ‘90. A exis-tat un program de dezvoltare a efectivelor de vaci de carne încă de atunci?

Gheorghe Neață: Așa a început, având la bază un program condus de dr. Edwin Robertson de la Christian Veterinary Mission din SUA. Au fost aduși primii embrioni și transferați pe rasele autohtone. Eu am lucrat cu doc-torul Robertson și am reținut vițelele obținute în majoritatea fermelor în care s-a făcut hibridare și, astfel, a în-ceput primul experiment de creștere a vacilor de carne în România, la ferma din comuna Zănești, în județul Neamț. Au mai fost câteva locuri, precum fer-mele din Pantelimon și Matca, județul Galați.

S-au transferat embrioni de vaci de carne pe vaci de lapte și s-au obținut, după a treia, a patra generație, anima-le de rase pure de carne.

Primul program de vite de carne a în-ceput cu mulți ani în urmă. Eram încă student, prin anii 1975-1976, când re-gretatul profesor Vasile Temișan a în-cercat un program de creștere a vaci-lor de carne la institutul care-și avea sediul la Corbeanca. Era și director al institutului de la Corbeanca și profesor la Facultatea de Zootehnie. Programul a continuat și în alte stațiuni care aparțineau de institut, dar nu a avut succes. În 1981, profesorul a plecat în Germania unde a creionat programul de carne al Uniunii Europene.

Trebuie să fim mândri că un profe-sor din România a reușit să facă pro-gramul de carne al Uniunii Europene, numele său fiind menționat în regis-trele de rase de carne de pe continen-tul nostru.

Luând pe rând rasele pe care le-ați amintit, care este cantita-tea de furaj necesară pentru a hrăni un animal din rasa Angus, astfel încât sporul în greutate să fie mare?

Gheorghe Neață: Cantitatea de masă verde necesară, indiferent de rasă, excepție făcând rasele mai dez-voltate precum Charolaise, Limousine și Albastru Belgian, este de până la 80 de kilograme/zi.

Angusul consumă aproximativ 60 de kilograme de masă verde/ zi, ceea ce îi oferă, pentru tăurașii care sunt și alăptați, până la înțărcare la vârsta de șapte luni, un spor de 1,5 kilogra-me pe zi, dar condiția este ca pășunea să fie de calitate, adică raportul

România Rurală – nr. 28

10 11

Am prezentat, până acum, rasa Angus. Ce efectiv de animale din rasa Charolaise există în România?

Gheorghe Neață: În România sunt aproximativ 6000 – 7000 de capete – rasă pură. Din Angus, sunt aproxi-mativ 15.000 de capete – rasă pură și din Limousine – 3000 de capete.

Animalele din rasa Charolaise au sporuri comparabile cu cele din rasa Angus, dacă se cresc cu furaje de calitate și se finisează cum trebuie tăurașii. Se poate ajunge tot la 1,5 - 1,6 kilograme spor mediu zilnic, dar, față de Angus, produce o carcasă mai mare, având o constituție robustă, foarte apreciată din punct de vede-re calitativ.

Ceea ce recomandă hibridările cu Charolaise, pe rasele românești Bălțată și Brună, este capacitatea

mare de alăptare a metișilor obținuți prin această combinație, încă din pri-ma generație, în generația a doua con-statându-se deja un nivel crescut al sporului mediu zilnic. Având capaci-tate mare de alăptare, vițelul crește în greutate cu rapiditate, un animal Charolaise putând consuma zilnic pe pășune aproximativ 70- 80 de kilo-grame de masă verde.

Care este randamentul la sacri-ficare al acestei rase?

Gheorghe Neață: Randamentul la sacrificare este mai mic de 62-63%, comparativ cu Angus, la care procen-tul de carne în carcasă este de 67-70%, în timp ce carcasa de Limusine oferă un randament de 62-64%.

Creșterea vacilor din rasa Charolaise poate să se facă și în condiții de stabulație, dar nu este economică.

Ducerea furajului la iesle presupune costuri, în timp ce la pășune vaca se hrănește singură, regina pășunilor fi-ind Angusul.

Cât privește Limousine, este o rasă cu o constituție mai fină decât Charolaise și puțin mai mare decât Angus. Ea este un intermediar între Charolaise și Angus, dar este o rasă perfect adap-tată la pășunat. Chiar în această pri-măvară am fost în Franța și am vă-zut efective care stau permanent pe pășune, chiar și peste iarnă, fără să se deosebească de cele care au avut adăpost deasupra capului.

Din acest punct de vedere, animalele din rasa Aberdeen Angus se pot crește chiar și pe zăpadă, fără nicio proble-mă. Pot avea, pentru fătări, un șopron. Nu este niciun secret pentru nimeni. Am văzut rasa aceasta în diferite me-dii de creștere și realizează sporurile ca și când ar fi în adăpost.

În ceea ce privește valorifica-rea, la ce greutate ar trebui comercializați vițeii pentru ca un crescător să aibă un venit mai mare?

Gheorghe Neață: Sunt adeptul li-vrării la greutatea de 550, chiar 600 de kilograme la toate rasele, dar de-oarece crescătorii individuali nu au posibilități să aducă tăurașii la această greutate, recomand să-i livreze la 300 de kilograme, urmând ca finisarea să fie realizată de către exportatori.

Poate că, nu peste multă vreme, se va găsi o formă de cooperare econo-mică între asociațiile de creștere și anumiți exportatori, pentru ca aceștia din urmă să facă finisarea și, în acest fel, fermierii să fie părtași la sporul economic pe care îl aduce această eta-pă de creștere, de trei sau patru luni, în care vițeii ating greutatea de 500-600 de kilograme.

Este o altă calitate a cărnii? Așa cere piața sau obțin o rentabili-tate mai bună crescătorii care valorifică vitele la o greutate mai mare?

Gheorghe Neață: Cred că se pune problema de randamente și costuri ale producerii unui kilogram de carne. Se știe, calitatea cărnii este dată de vâr-sta animalului: carnea obținută de la un animal tânăr este cea mai bună.

Francezii sacrifică tăurași din rasa Limousine până la 300 de kilograme și rezultă un produs pe care îl numesc „brutal”. La această greutate, carnea este de cea mai bună calitate. Avem „carnea albă”, de o calitate extraor-dinară, pe care o consumă italienii și care rezultă din sacrificarea vițeilor hrăniți doar cu lapte. Carnea de la vițeii de peste 500 de kilograme este de o calitate medie, dar aduce avan-taje economice prin cantitate mare pe cap de animal și costuri mai reduse.

Cum este recomandat să se con-sume carnea provenită de la ra-sele pe care le-am prezentat și care sunt calitățile ce o fac deosebită?

Gheorghe Neață: În primul rând, se detașează calitățile dictate de ge-netică și, aici, carnea obținută de la vacile din rasa Angus se pretează cel mai bine pentru preparatele la grătar, pentru că este o carne perselată, care are între fibrele musculare țesut adi-pos, seul interfibrilar care dă gustul și frăgezimea fripturii.

De asemenea, prin conținutul mare de aminoacizi esențiali, omega 3 și omega 6, această carne are efecte bune asu-pra sănătății.

Există și la aceste specii rase care pot contribui la păstrarea sănătății umane. De exemplu, carnea vaci-lor din rasa Aubrac și mai ales cea a metișilor dintre Aubrac și Charolaise are conținut foarte mare de fier, care intră în compoziția hemoglobinei.

Carnea vitelor Limousine are un înveliș de seu care îi conferă o calita-te extraordinară și conține anumite componente chimice ce îi influențează gustul.

Deci, deși este dictată mai mult gene-tic, finisarea făcută cu un anumit tip de furaj, pentru toate rasele, poate să schimbe în bine calitatea cărnii.

Pentru finisare există un furaj unic ce conține o cantitate foarte mare de fu-raje energetice și, în special, cereale. De exemplu, vita de Kobe se finisează cu bere, cu malț.

Am amintit de faptul că te apuci să crești, dar trebuie să mai și vinzi. Care este piața în România pentru crescătorii actuali de vită de carne?

Gheorghe Neață: Din păcate, piața nu este organizată. Deci, încă suntem la cheremul samsarilor care păcălesc crescătorii, cumpără cu prețuri mici față de valoarea biologică a cărnii care

România Rurală – nr. 28

12 13

este înglobată în animalul respectiv. Am discuții permanente cu asociațiile de creștere pentru a-și găsi piețe eu-ropene pentru valorificarea căr-nii. Suntem la început de drum în România. Abia s-a ajuns la doi euro pe kilogram în anumite zone, ceea ce este puțin, dar se pare că au început să apară exportatorii care pot intra în combinații cu crescătorii, pentru a-și asigura un flux de animale de-a lungul anului și a livra constant un camion sau două pe lună, astfel încât să poa-tă fi avantajos pentru ambele părți.

În ce măsură MADR a gândit un program unitar care să porneas-că de la import?

Gheorghe Neață: MADR gândește tot felul de programe și probabil că va asigura un program de ajutor de mini-mis prin care să faciliteze cumpărarea de material genetic valoros. Sigur că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu poate stabili un preț la car-ne, dar prin măsurile de reducere a TVA-ului și prin stabilizarea pieței, așa cum sperăm să se întâmple, cred

că s-ar putea să crească prețul vitei în viu.

Care sunt avantajele creșterii vi-tei de carne în România?

Gheorghe Neață: Eu recomand creșterea vitei de carne în zonele de câmpie și aici aș sugera să se concea-pă un sistem de creștere mixtă adică o jumătate de perioadă să fie pe pășune, când este multă verdeață, și o jumătate de perioadă să se crească în stabulație, asigurând furaje din pășunile culti-vate. În primul rând, este în avanta-jul fermierilor deoarece vaca de carne se crește cu investiții mai mici decât vaca de lapte. În al doilea rând, acolo unde nu există performanță de peste 4500-5000 de kilograme este inutil să te apuci să crești vacă de lapte pen-tru că nu devii competitiv și automat te elimină piața. În al treilea rând, cu ajutorul Ministerului Agriculturii și al asociațiilor de creștere putem spo-ri efectivele de animale prin sprijinul pe care îl acordăm și cred că este des-tul de substanțial pentru a-i convinge pe fermieri să crească vaci de carne.

Angus-RO, o asociație care vrea să dezvolte creșterea vacilor de carne în România

În prezent, Asociația Angus-RO are în jur de 50 de membri la nivel național, cu un efectiv total de apro-ximativ 3000 de animale pentru car-ne. „Această structură este puterni-că și reprezentativă, pentru că inte-grează oameni care respectă anumite standarde, condiția performanței fi-ind esențială în activitatea membri-lor asociației”, declară președintele Angus-RO, medicul veterinar Vasile Pachițanu. El este inițiatorul și unul dintre fondatorii Asociației Angus-RO. De mai bine de zece ani, Vasile Pachițanu este și promotorul creșterii vacii de carne în gospodării, având în vedere că acestea nu pot concu-ra pe piața laptelui cu marile ferme comerciale.

Asociația are ca scop sprijinirea direc-tă și calificată a crescătorilor pentru accelerarea ritmului de creștere a rasei Angus și a hibrizilor acesteia, obținuți prin programe de împerechere cu fe-melele raselor și hibrizilor existente în România (femele slab performante pentru producția de lapte) în contex-tul oferit de suprafețele mari de pajiști naturale ale României, areal specific de creștere a acestei rase.

„Misiunea Asociației Angus-RO este de a furniza programe, servicii, teh-nologie, management, marketing, pentru a spori genetica de rasă Angus, extinderea influenței sale în industria cărnii de vită de calita-te premium, formarea și extinderea pieței de consum în România. Pentru

crescători este o afacere metisarea cu Angus a vacilor cu o producție slabă de lapte și a vacilor bătrâne. Un mare avantaj este că rasa Angus nu pro-voacă distocii la fătare, comparativ cu alte rase. Iar tăurașii obținuți prin metisare pot fi vânduți cu un preț bun, care să-i asigure fermierului profit”, subliniază medicul veterinar Vasile Pachițanu, președintele asociației.

De ce rasa Angus?

„Sectorul agriculturii și creșterii ani-malelor este într-o continuă expan-siune datorită proiectelor susținute de către guverne, care atrag inves-titori în aceste ramuri ale economi-ei. Omul dintotdeauna a consumat

Asociația crescătorilor de bovine de carne din rasa Angus s-a înființat în pri-măvara anului 2012, având sediul în comuna Baia – județul Suceava. Din această organizație pro-fesională fac parte ferme familiale, societăți comer-ciale, asociații agricole, mici gospodării, precum și alte categorii de crescă-tori de vite pentru carne din rasa Angus și hibrizi ai acesteia.

Dezvoltare rurală

România Rurală – nr. 28

14 15

Istoricul rasei Angus în lume și în România

Rasa de vite Angus s-a format în nord-estul Scoției, în cele patru co-mitate: Aberdeen, Banf, Kincardine și Angus, în anul 1870. Este o regiu-ne cu ieșire la Marea Nordului, climat temperat rece și umed, precipitații su-ficiente și forme de relief variate (mun-te, șes și dealuri). Fondatorul rasei este Hugh Watson, care a folosit con-sangvinizarea și selecția strictă pentru producția de carne. Cea mai celebră vacă a rasei este Old Granny, care a trăit 29 de ani și a produs 25 de viței.

În anul 1873, rasa Angus emigrează în SUA.

În 1999, Departamentul Agriculturii al SUA (USDA) formulează o invitație, prin Asociația Generală a Crescătorilor de Taurine din România (AGCTR), unui grup de specialiști români de a merge în America, în cadrul Programului „Vite pentru carne în România”. Din grupul de specialiști a făcut parte și medicul veterinar Vasile Pachițanu. S-au făcut vizite de documentare la universități, ferme de creștere și îngrășare a rasei Angus, la abatoare, centre de produce-re a materialului seminal congelat, la centre de embriotransfer etc.

În anul 2000 a venit în România re-numitul profesor american dr. Edwin Robertson, specialist în embriotrans-fer. „Au fost sincronizate vițele din ra-sele Bălțată Românească, Holstein și Brună. Transferul de embrioni aduși din SUA de prof. dr. Edwin Robertson a fost realizat la ferma Zănești a TCE 3 Brazi Piatra Neamț”, își amintește Vasile Pachițanu.

Prin biotehnologia transferului de em-brioni s-a dezvoltat un nucleu de rasă pură (masculi și femele) care a fost fo-losit la reproducție pentru obținerea de material seminal congelat și meti-sare cu rasele existente în România.

carne și, indiferent de schimbările ce se vor petrece de-a lungul anilor din punct de vedere climatic, monetar etc., acest aliment - carnea - rămâ-ne baza alimentației umane”, este de părere Vasile Pachițanu.

Specialistul ne-a explicat de ce car-nea de Angus este atât de căutată. „Carcasa de Angus are o parte oase și cinci părți carne. Nicio rasă de vite de carne din lume nu are acest randament. Cea mai bună calitate a cărnii, din cinci rase din lume, o are Angus, susține președintele Angus-RO. Carnea este marmorată, acesta fiind caracter genetic transmis și la

vitele hibride. Marmorarea înseamnă că între fibrele de mușchi sunt încas-trate fibrele de grăsime, iar pachetele de fibră musculară sunt la fel. Această calitate dă suculență cărnii, dă savoa-re. În plus, carnea de Angus este cea mai bună pentru grătar.”

Pentru fermier, Angus s-a dovedit de-a lungul vremii o rasă profitabilă. Vaca Angus nu paște selectiv și nu smulge iarba, ci o taie, ai zice că „o cosește”. În spatele ei, regenerarea pajiștii se face foarte bine. Vaca se simte în ele-mentul ei pe pășune. Dacă acolo sunt parcele cu iarba mare, vacile Angus pășunează tot și, dacă s-ar putea, tot

timpul anului, chiar și iarna. De ace-ea, animalele din această rasă speci-alizată pentru producția de carne se țin în stabulație numai pentru finisa-re și îngrășare.

Ani la rând, doctorul Vasile Pachițanu s-a ocupat de ferma zootehnică de la Zănești – Neamț a companiei TCE 3 Brazi, unde a crescut vite Angus și hibrizi, cu rezultate comparabile ce-lor obținute în America sau în Scoția. În anul 2000, actualul președinte al Asociației Angus-RO a realizat primul transfer de embrioni în România pen-tru această rasă.

Principalele caracteristici ale rasei Angus:- este cea mai populară rasă de vite pentru carne din lume (75% din efectivele de vite pentru car-

ne sunt Angus);- se adaptează cu ușurință oricăror condiții de mediu;- este ușor de întreținut, deoarece nu necesită adăposturi sofisticate;- este o de vacă de pășune, pe toată perioada anului pășunând iarbă verde și uscată;- efectuează un pășunat neselectiv, adică un tip de pășunat prin tăiere (cositoare) stil regrowth,

care face ca iarba să se regenereze față de pășunatul prin extragere –ripping;- conversia furajelor în carne este foarte bună;- este rezistentă la frig excesiv, umiditate și căldură;- este o rasă rustică cu trăsături naturale alese;- are temperament liniștit, este docilă, blândă, prietenoasă;- are longevitate mare (bătrâna Granny, mama rasei Angus din Scoția a trăit 29 de ani, a fătat 25

de viței, din care 24 au supraviețuit);- înălțimea medie este de130 - 150 cm;- greutatea vacilor ajunge la 600 - 800 kg;- are membre scurte și schelet fin;- este acherată (fără coarne, caracter genetic care se transmite la descendenți);- este de culoare neagră și roșie;- are fertilitate mare, iar vacile sunt foarte bune mame, au o capacitate bună de alăptare;- fătările sunt ușoare, fără distocii;- greutatea vițeilor la naștere este de 28 – 32 kg;- vițeii fătați sunt viguroși, sug natural de la vacă 6-8 luni, au viteză mare de creștere;- sporul mediu zilnic este de 1250 – 1500 grame;- greutatea la înțărcare (6-8 luni) ajunge la 300 – 350 kg;- este o rasă precoce, greutatea la vârsta de 16-17 luni (greutatea de sacrificare) fiind de 650kg;- randamentul la sacrificare în carcasă este de 65-76%;- carnea în carcasă are cel mai mare randament (5/1);- carnea este marmorată, suculentă, gustoasă, fiind cea mai apreciată pentru grătar;- carnea de calitate premium se obține prin furajarea vitelor pe pășune (grassfeed);- faptul că se pretează la hibridare, un caracter foarte important pentru obținerea de hibrizi

comerciali valoroși, cu oricare din rasele existente în România, face din rasa Angus opțiunea numărul unu în alegerea fermierilor.

România Rurală – nr. 28

16 17

Model de afacere pentru alți crescători

Deși compania din Marpod face față cu greu cererii de bovine de carne, care este în continuă creștere, încear-că să onoreze toate comenzile crescă-torilor din România.

Scopul inițial al celor doi elvețieni nu era să se extindă foarte mult și să se dezvolte intern, ci să ajute și alți fer-mieri români să dezvolte afaceri de creștere a bovinelor pentru carne.

„Din anul 2011 am demarat comu-nicarea, am început să-i învățăm pe oameni cum să crească o vacă Angus sau ce înseamnă bovina de carne Angus. A existat comunicare în me-dia, dar s-a mers foarte mult pe porți deschise și pe invitații. Oricine a do-rit să vină la noi la fermă a venit și a primit informații despre creștere, management, dotări tehnice, furaja-re, utilaje necesare, rații de furaja-re pe timp de iarnă sau de vară. Toți fermierii interesați au primit absolut toate informațiile necesare pentru a-și face un altfel de bussines. Clienții care cumpără vaci de la noi pot sem-na un contract prin care Karpaten Meat cumpără vițeii rezultați. În acest fel, crescătorul are piața de desfacere asigurată, în caz că își dorește acest lucru”, ne-a explicat directorul de marketing al companiei.

Rasele de bovine specializate pentru producția de carne au început să fie tot mai căutate și în România. Timid la început, fenomenul atrage acum tot mai mulți fermieri.

Karpaten Meat, companie promotoa-re pentru rasa Angus la noi în țară, și-a început activitatea în anul 2008, la Marpod, un sat așezat în sud-estul județului Sibiu, pe Valea Hârtibaciului, la 30 de kilometri de municipiul Sibiu. Cei doi elvețieni, Samuel Widmer și Stefan Jung, care au pus bazele acestei afaceri în urmă cu șapte ani și o admi-nistrează și azi, au venit în România cu intenția de a cumpăra carne de vită de calitate și de a o exporta în Elveția și Germania. Surpriza lor de a nu găsi carne de vită sau bovine de carne pentru abatorizare a fost cu atât mai mare cu cât pășunile erau ideale pen-tru creșterea unor astfel de animale. „Au rămas surprinși că toate pășunile sunt neutilizate și neexploatate, cu atât mai mult cu cât sunt bogate și fertile, fiind ideale pentru bovina de carne, pentru creșterea ei în sistem extensiv. Având multe cunoștințe în domeniul agriculturii, mai ales pe partea de zootehnie și, în general, despre rasa Angus, s-au hotărât să se aventureze și au achiziționat aici, la Marpod, o fermă, unde au început să crească bovine de carne”, ne-a po-vestit Florina Muntean, director de marketing Karpaten Meat.

De la 120 la 4.000 de animale Angus

Prima fermă pe care au cumpărat-o investitorii elvețieni a fost cea de la Marpod, aflată în afara localității. Aici, unde este și sediul central al compani-ei, a fost de fapt o Cooperativă Agricolă de Producție - CAP din perioada co-munistă. Clădirile au fost renovate, iar la începutul anului 2009 s-au adus la Marpod primele vaci gestante din Germania – 120 de capete. Numărul bovinelor a crescut constant și pro-prietarii au mai cumpărat o fermă din Marpod pe care au transformat-o, cre-ând condiții ideale pentru creșterea animalelor din rasa Angus. În timp, Karpaten Meat a mai cumpărat fer-me din localități vecine și a investit în infrastructura necesară. Au fost, de asemenea, create condițiile pentru stabulația de iarnă în exterior. Astfel, toate vacile stau pe tot parcursul anu-lui afară, chiar dacă, spre exemplu, temperaturile scad la minus 30º C, așa cum s-a întâmplat în această iar-nă în județul Sibiu.

Investițiile realizate la Karpaten Meat au păstrat un trend ascendent și în fi-ecare an s-au construit ori s-au mo-dernizat ferme. „În momentul de față avem patru ferme. De la 120 de vaci am ajuns la 3.500-4.000 de animale,

depinde de câte avem la îngrășare. Ultima fermă construită a fost fer-ma de îngrășare, care are o capaci-tate de 1.000 de capete. La aceasta se lucrează în continuare, se moderni-zează, pentru că vaca Angus nu este îngrășată doar în stabulație. Are un proces diferit de îngrășare care pre-supune și mișcare, și pășune, și anu-mite condiții pentru a crea acea mar-morare, specifică rasei”, a explicat Florina Muntean.

La Marpod se află și ferma de caran-tină, respectiv ferma de vânzare. Aici se aduc animalele din import, se țin în carantină, se testează, se vaccinează și sunt trimise mai departe către parte-nerii din țară. În Nocrich, compania deține alte două ferme, o fermă în care sunt crescute animalele de reproducție și o fermă de îngrășare.

Karpaten Meat deține aproximativ 4.000 de hectare de pășune – o par-te în proprietate și o parte arendate.

Este tot mai greu să se cumpere te-ren în această parte a țării , deoarece zona Sibiului a cunoscut o dezvoltare mare în domeniul agricol, în ultimii ani. Prețul crește și datorită faptului că este o regiune foarte căutată din punct de vedere turistic.

Samuel Widmer și Stefan Jung, elvețieni de ori-gine, au venit cu ani în urmă în România să cum-pere carne de vită. Nu au găsit carne, dar au găsit pășuni bogate, așa că au dezvoltat o afacere baza-tă pe creșterea bovinelor de carne. Acum îi învață și pe alți fermieri să facă acest lucru și să dezvolte afaceri înfloritoare.

Karpaten Meat - pionier în creșterea vacii de carne din rasa Angus, în România

România Rurală – nr. 28

18 19

Vițeii sunt înțărcați după 7-8 luni, pe-rioada optimă pentru taurinele din rasa Angus, după care sunt cumpărați de către compania din județul Sibiu. Karpaten Meat se ocupă de finisarea și abatorizarea lor, iar carcasele sunt vândute mai departe. Abatorizarea are loc în România, deoarece se în-cearcă închiderea lanțului comercial local. „Nu ne dorim să exportăm ani-male vii, nu vrem să importăm din Germania sau Elveția, la un preț du-blu, caserole cu carne de vită ce pro-vine tot din România. Scopul este să închidem lanțul în România și aici să se producă carne de vită de calitate pentru Europa. Acesta este obiectivul Karpaten Meat. Investitorii compani-ei au rămas fideli dorinței de a expor-ta carne de vită de calitate în Elveția și alte țări europene, doar că a du-rat șapte ani ca să ajungă în această etapă”, a mai spus Florina Muntean.

Sprijinul oferit de statul român, un pas înainte pentru dezvoltarea sectorului vitei de carne

În momentul de față, Karpaten Meat are peste 250 de parteneri în toată țara, adică 250 de fermieri care au început din 2010 să-și creeze nuclee de taurine de carne Angus. Un su-port în acest proces l-a oferit și sta-tul român, care de anul trecut a făcut diferențierea între vacile de lapte și cele de carne. Un pas necesar, după cum spun crescătorii.

„Sprijinul oferit din acest an bovi-nei de carne, sprijinul cuplat volun-tar de 300 de euro pe cap de bovi-nă, este o mare realizare pentru toți fermierii români crescători de bovi-ne de carne, pentru că este un ajutor

fantastic. Eu cred că bovina de car-ne Angus este chiar foarte potrivită pentru România deoarece costuri-le de management și de întreținere sunt mici. Este o vacă care nu este pretențioasă, mănâncă în proporție de 95% doar iarbă, iar pe timp de iar-nă - doar furaje din siloz de iarbă, de lucernă”, a specificat Florina Muntean.

Angus, o rasă fără prea mari pretenții

Fermierii care vor să înceapă creșterea bovinelor pentru carne trebuie să aibă pentru început pășunea, deoarece Angus este o rasă pentru care iarba este hrana de bază. La un hectar de iarbă, poți avea o Unitate Vită Mare, adică o vacă plus un vițel. În funcție de calitatea pășunii, iarba poate ajunge chiar pentru mai multe capete.

Animalele din această rasă trebuie să poată sta afară, dar să fie ferite de cu-rent. Se pot face niște pereți din baloți de paie, dar este suficient și un paravan pentru vânt care să oprească curenții de aer. Este nevoie de un acoperiș dacă se produc fătări iarna, pentru că vițeii trebuie să fie protejați în cazul în care sunt foarte multe precipitații.

Hrănirea nu este prea complicată, va-cile mâncând iarbă, de când începe vegetația, până toamna târziu sau chiar iarna. Pe timpul iernii sunt suficiente doar silozuri pe bază de ierburi, de lu-cernă, trifoi, porumb.

O sensibilitate mai mare o au vițeii, pentru care extrem de important este laptele matern. „Laptele matern este

de bază și pentru calitatea cărnii. Din acest motiv, Angusul se înțarcă așa de târziu, la vârsta de 7-8 luni. Până atunci este hrănit de mama lui. La Angus, idealul de vacă este o mamă slabă și un vițel gras și bine format pe lângă ea”, a arătat directorul de marketing al firmei Karpaten Meat.

Pe pășune, au nevoie și pe timp de vară de un acoperiș pentru umbră, deoare-ce, dacă este foarte cald, trebuie să aibă un spațiu unde să se retragă în tim-pul zilei. Vara se furajează pe timp de noapte, când este mai răcoare, și este nevoie de foarte multă apă. Se pot fo-losi chiar și adăpătoare. Unii crescători au forat și au realizat un lac natural, beneficiind astfel de apă proaspătă în fiecare zi.

Reproducția, un proces continuu îmbunătățit

În ferma de lângă Sibiu, reproducția este importantă, așa încât în fiecare an este îmbunătățită genetica și se obțin animale de reproducție performante. Există un program pentru manage-mentul fermei care ține evidența tu-turor vacilor din fermă și a tuturor da-telor despre ele (vaccinări, probleme, spor mediu zilnic, viței fătați și greu-tatea acestora, dezvoltarea lor etc.). Această evidență include și masculii, inclusiv cei care au fost abatorizați, ca-litatea carcasei, grăsimea din carcasă.

La Karpaten Meat s-a folosit la începu-turi monta naturală, dar în prezent se pune accent pe partea de însămânțări

România Rurală – nr. 28

20 21

artificiale cu material seminal care provine de la tauri care au câștigat di-verse concursuri la nivel internațional. „Avem un partener în Germania care este expert în genetică. Anul trecut, în vară, am avut 120 de fătări pe zi. Pe lângă partea de sincronizare și mon-tare cu material seminal cu valoare genetică ridicată, pentru fiecare fer-mă în parte o anumită caracteristică poate fi mai importantă decât alta. În fiecare regiune și în fiecare parte a lu-mii se merge pe o anumită caracteris-tică. Pentru Australia este mai impor-tantă partea de rezistență, ca vaca să bea mai puțină apă. La noi în fermă se urmăresc produși care au un spor mediu zilnic ridicat, pe de o parte, și pe de altă parte, urmărim ca fătările să fie ușoare, adică să se obțină viței fătați cu o greutate mică, de 25 de kilo-grame, care să aibă o dezvoltare foar-te bună”, a explicat Florina Muntean.

De pildă, anul trecut s-a folosit la fer-ma din Marpod genetică de la un anu-mit taur, genetică ce avea ca principa-lă caracteristică fătarea vițeilor cu trei săptămâni mai devreme. Toate vacile însămânțate cu material seminal con-gelat (MSC) de la acel taur au fătat cu trei săptămâni înainte de termen, ceea

ce înseamnă trei săptămâni mai puțin de furajat, un criteriu economic foar-te important.

„Scopul nostru este să producem și în România cât mai multe juninci. Până acum, marea majoritatea a ceea ce s-a produs la noi la fermă s-a păstrat aici. A fost trimis spre abatorizare doar dacă genetica nu a corespuns, pentru că noi, dacă nu le păstrăm în grupul nostru de bovine, nu le dăm nici la alții. Pe partea de parteneri s-a mers pe importuri și vânzare din import. Angusul se adaptează foarte ușor la climă. Sunt clienți care vor animale cât mai ieftine și atunci nu prea se uită la genetică și nu îi interesează, dar nu este întotdeauna alegerea cea mai bună. Majoritatea clienților care cumpără de la noi știu ce vor, merg pe genetică din Germania, cu pedigree foarte bun, sau genetică din Scoția”, a arătat directorul de marketing al Karpaten Meat.

Pe lângă importurile de animale de reproducție din Germania și Scoția, se fac importuri și din Australia. Dacă în Europa trendul e spre vaci-le de culoare neagră - Black Angus, în Australia e renumit Red Angus. Nu e

însă nicio diferență nici în tehnologia de creștere și nici în ceea ce privește calitatea cărnii.

Cererea de carne de vită, în creștere

La nivel mondial, carnea de vită este cea mai vândută carne după cea de porc. Factorii politici și de mediu au limitat producția de carne, fiind în pre-zent un decalaj între cerere și ofertă. La nivel european sunt tot mai puține bovine de carne, motiv pentru care și cei doi elvețieni și-au îndreptat atenția spre țara noastră. Mai mult, în Europa de Vest nu mai există pășuni. În Germania, spre exemplu, dacă fer-mierii au 30 de vaci nu își pot dezvolta ferma pentru a deține 60 de vaci de-oarece le este foarte greu să mai cum-pere teren. În același timp, cererea de carne de vită în țările balcanice este foarte mare.

Piața cărnii este în creștere din 2007, iar trendul se menține ascendent, con-form specialiștilor din domeniu. Acest deficit mare de carne de vită a dus la importuri din Argentina și Australia. „Pe lângă faptul că importurile sunt

foarte scumpe, calitatea nu este foar-te bună pentru că este vorba de carne congelată. Scopul nostru nu este să vindem animale ale Karpaten Meat, ci să achiziționăm viței pe care să-i îngrășăm, să-i finisăm, să-i abatori-zăm, să-i procesăm în țară și apoi să vindem carne. Prețul pentru o junincă gestantă de Angus variază între 1.600 și 2.200 de euro. Poate ajunge și la 2.500 de euro dacă este vorba despre genetică scoțiană cu valori deosebite”, a precizat Florina Muntean.

Vita de carne se dovedește a fi profitabilă

Tot mai mulți fermieri cumpără ju-ninci de la Karpaten Meat și majori-tatea încheie contracte ca să revândă produșii către această societate. În ge-neral, numărul achiziționat inițial este destul de mic, dar se reîntorc să cum-pere deoarece investiția se amortizea-ză destul de repede și imediat apare și profitul.

„Poate unii crescători au început inițial cu cinci animale sau cu zece animale. În următorul an au mai cumpărat 20-30 de animale. Clientul

care a cumpărat cel mai mult la în-ceput a luat 30 de capete, după care a mai luat încă 60 în următorul an, în primăvară, și încă 60 în toamnă. În mod normal, majoritatea începe cu un număr mai mic de vite”, a po-vestit Florina Muntean, care crede că datorită subvenției actuale investiția poate fi amortizată rapid.

Mai mult, există fermieri care își dez-voltă afacerea împreună cu familia și au început să depună proiecte cu finanțare din fonduri europene. „Din punct de vedere al fondurilor euro-pene, eu cred că direcția în care s-a pornit este corectă, pe partea de ti-neri fermieri. 50.000 de euro pentru achiziția de material genetic cred că este o sumă suficientă și se poate lua un grup frumos de animale cu care se poate începe o afacere care să fie și profitabilă”, a completat reprezen-tanta companiei.

Toți cei care au început o afacere îm-preună cu această companie și chiar cei care au fost doar în vizită la fer-mele din județul Sibiu au plecat cu un bagaj consistent de cunoștințe. Primesc indicații tehnice legate de

managementul animalelor, informații despre dotările tehnice necesare, cu estimări de prețuri, și chiar o rețetă furajeră pentru vaca gestantă, taur, vaca în repaus și vițel. Își pot face ast-fel o estimare de cost pe baza acelor exemple și rețete furajere.

Dezideratul e realizarea unui lanț local de producție

Compania de la Sibiu deține de apro-ximativ trei ani același număr de ani-male, între 3.500 și 4.000 de capete. Scopul este să-i învețe pe fermierii ro-mâni să demareze acest tip de afacere pentru eventuale parteneriate pe vi-itor, pe partea de îngrășare și proce-sare a cărnii.

„Crescătorii români au făcut pași importanți până acum. S-a reușit să se investească în partea de valoare genetică și ameliorare care se reali-zează prin asociațiile de profil, care au început să facă Controlul Oficial al Producției și să țină Registrul Genealogic. Următorul pas este par-tea de procesare. Fermierii români

România Rurală – nr. 28

22 23

au posibilitatea să finalizeze lanțul cărnii de vită în România, cu ajutorul fondurilor europene și al celor primi-te de la statul nostru”, este de părere Florina Muntean.

În realizarea acestui deziderat ar pu-tea veni acordarea subvenției pe vițel de la o anumită vârstă. Pe partea de reproducție se merge, de exemplu, până la 400 de kilograme pe cap de vițel pentru acordarea unei subvenții. La fel ar trebui să se ofere și pe partea de abatorizare, cred fermierii.

România, furnizor principal de carne de vită pentru Vestul Europei – obiectivul Karpaten Meat

Anul trecut, Karpaten Meat a fost singura companie din România

care a exportat carcase de bovine. Săptămânal, pleacă aproximativ 20 de carcase de la abatorul cu care lucrează această companie. „Noi ne dorim să ne ocupăm și de partea de procesare, dar este nevoie de ajutor din partea statului și o educare a oamenilor în vederea respectării cerințelor de ca-litate, pentru că în Europa acestea sunt foarte mari. Noi achiziționăm de la parteneri viței până în 450 de kilograme, pentru că ultima parte a finisării este foarte importantă. Încercăm, prin cunoștințele și prin rețeta furajeră, să avem animale uni-forme, conforme cu cerințele clientu-lui. În Europa de Vest au crescut atât cererea de cantitate de carne, cât și pretențiile”, a afirmat directorul de marketing al companiei.

Grija pentru animale se manifestă la toate nivelelurile. Pășunile sunt curățate și întreținute, în sistem

ecologic, în fiecare an, deoarece ani-malele nu trebuie să se lovească la pi-cioare. Majoritatea pășunilor au gard fix, iar în acest moment sunt sute de kilometri de gard fix pe pășune. În fer-ma de la Marpod se folosesc medica-mente în cazuri extreme, alegându-se tratamentele homeopate.

Numărul angajaților se ridică la 50 și fiecare fermă are inginer zootehnist și medic veterinar, cu excepția fermei de vânzare unde animalele stau doar o lună.

Cuvintele cheie ale acestei afaceri sunt sustenabilitate, perseverență, profe-sionalism. Printre planurile de viitor se află, pe lângă dezvoltarea a cât mai multor parteneri din țară, chiar trans-formarea României în principalul ac-tor în furnizarea de carne de vită pen-tru Europa de Vest.

Creșterea vacilor de carne nu e o modă, ci o tendință reală pe care o adoptă tot mai mulți crescători de bo-vine din motive economice eviden-te. Dumitru Grigorean, din Pojorâta, județul Suceava, este crescător de vite de carne Charolaise. De profesie inginer zootehnist, fermierul suce-vean este și președinte al Asociației Naționale a Crescătorilor de Bovine pentru Carne. Și-a făcut debutul în do-meniul creșterii vitelor în anul 2009, când i-a venit primul lot de juninci din Franța. „Am știut de atunci că va veni data de 1 aprilie 2015, când s-au eliminat cotele de lapte, că va fi o concurență serioasă și că puțini vor rezista pe piața laptelui. În afară de asta, noi suntem într-o zonă de munte și era greu să producem lapte din cau-za accesului la pășune. Comparativ cu vaca de lapte, am considerat că este mai ușor să crești vite de carne și, tot-odată, am anticipat că va fi o oportu-nitate pe piață. Până la urmă, trebuie să ne gândim și ce vindem și mai ales cui vindem”, ne-a dezvăluit fermierul motivul său de a începe o afacere în zootehnie cu vite din rase pentru car-ne. Tot el a specificat că eforturile pe care le făcea pentru a crește 10 vaci de lapte sunt echivalente cu cele pentru creșterea a 30 de vaci de carne.

Inițial, acesta deținea 12 vaci de lap-te, motiv pentru care a și început cu un număr scăzut de vaci de carne. Împreună cu un prieten a importat

30 de animale, dintre care doar 12 au fost ale lui, plus un taur luat din țară. Ferma a crescut treptat, iar acum deține 74 de capete, dintre care apro-ximativ 40 sunt rase pure, restul fiind metisări cu rase autohtone, obținând rezultate foarte bune.

Timpul de amortizare a investiției

Bovinele au fost achiziționate prin Programul Fermierul. „Programul Fermierul a însemnat un credit 100%, toată suma fiind virată prin bancă.

Charolaise crește bine la PojorâtaCharolaise este o rasă

de carne foarte aprecia-

tă în județul Suceava, la

Pojorâta, unde mai mulți

fermieri și-au îndreptat

atenția către ea. Dumitru

Grigorean a adus primul

lot în urmă cu cinci ani,

și-a mărit efectivul și cre-

de că viitorul stă în vacile

de carne.

România Rurală – nr. 28

24 25

O atenție deosebită necesită însă fă-tarea. Dacă la vaca de lapte, pierderea unui vițel este mai puțin importantă pentru că vaca se mulge și se obține profit în cele din urmă, la vaca de car-ne, pierderea unui vițel înseamnă un an ratat.

„Toate rasele sunt bune. Depinde mult de zona unde crești animalele. Pentru zona montană, Charolaise și Angus sunt pe același loc ca stabili-tate. Charolaise este mai masivă, fată puțin mai greu decât Angus, vițelul este mai mare, dar și creșterea ulte-rioară este mai rapidă. Diferența de greutate la vițele este de 10 kilograme în minus la Angus față de Charolaise. Randamentul la carcasă este oare-cum asemănător. Legat de calita-tea gustului există o contradicție. Dacă mergi în Franța și le vorbești de Angus, toți vor spune că nu este bună. Dacă te duci în Anglia și le spui de Charolaise vor zice că Angusul este mai bun”, a arătat fermierul Dumitru Grigorean.

Consumul de carne de vită în România este foarte scăzut - sub jumăta-te față de media Uniunii Europene. Deocamdată, piața românească nu este specializată pe acest segment. O cauză o reprezintă faptul că s-a tăiat mai mult vacă reformă, de 10-12 ani, care nu mai putea fi mulsă sau nu mai dădea lapte și nu mai rămânea gestan-tă. În procente, 90% din carnea care este servită în restaurantele românești provine din afara țării.

Suma ne-a fost alocată de Ministerul Agriculturii, iar noi o vom restitui integral. Mai avem patru ani. Nu a fost o subvenție directă. Ni s-au dat toți banii cu care am cumpărat atunci junincile și noi restituim 100%”, a ex-plicat fermierul Dumitru Grigorean.

Prețurile pentru o vițică gestantă por-nesc de la 1.200 de euro și pot ajun-ge până la 2.000 de euro, în timp ce pentru un exemplar ajuns la matu-ritate prețul se poate chiar dubla. Pentru o junincă gestantă, fermierul din Suceava a plătit 2300 de euro, cu tot cu transport.

„Nu ne-am scos investiția, pentru că am început cu un efectiv destul de mic. În fiecare an am mai achiziționat câte una sau două vițele. Tăurașii nu-i ținem în fermă, îi vindem. Nu ai cum să recuperezi investiția din 5-6 tăurași vânduți pe an. Sunt și deza-vantaje la creșterea bovinelor de car-ne, pentru că se recuperează mai greu investiția inițială, deoarece abia după 2-3 ani începi să vinzi. Noi sperăm ca de la anul să începem să recuperăm investiția. Începuse să fie bine anul trecut, când erau prețurile bune, era și piață pentru vânzare, dar boala limbii albastre ne-a dat peste cap toa-te calculele. Pe piața internă scăde-rea a fost între 30% și 40% la carnea în carcasă”, ne-a explicat Dumitru Grigorean.

Deși vânzările nu s-au stopat, condițiile au fost mai aspre. Dacă, în

urmă cu doi ani, prețul de vânzare era de 3,2 euro/kilogram, anul tre-cut, după apariția bolii, a scăzut la 2,5 euro/kilogram.

Fermierii trebuie să înțeleagă importanța geneticii

Vânzările din ultima vreme au fost mai scăzute ca volum pe piața internă. La început, însă, se vindea bine și aici, deoarece animalele erau înscrise și au o genetică deosebită. Interesul crescut era cu precădere pentru tăurași mas-culi, folosiți ca tauri autorizați, care s-au vândut la prețuri mai bune. Cu toate acestea, fermierul din Pojorâta spune că anul trecut a observat o scă-dere a interesului fermierilor. „În con-tinuare sunt colegi fermieri care nu pun mare preț pe genetică sau nu sunt atenți la taurii pe care îi folosesc pen-tru montă și folosesc tauri fără nicio origine, fără să fie dintr-o rasă anu-me, indiferent că sunt de lapte sau de carne. Unii nu înțeleg importanța geneticii și mai este mult de lucru în acest sens”, crede Dumitru Grigorean.

Asocierea crește calitatea

Crescătorii de bovine de carne spun că acest sector are potențial de creștere și poate aduce profit, mai ales în con-textul actual, legat de problemele de pe piața laptelui. Mai mult, începând cu acest an, se acordă sprijinul volun-tar cuplat.

O problemă care încă dă bătăi de cap este cea a valorificării. „Dacă noi, fer-mierii, reușim să ne organizăm prin asociații, ca să putem ajunge cumva direct la consumator, scurtăm lanțul de aprovizionare. De la noi pleacă animalele și ajung în farfurie după ce trec prin 3-4 intermediari și atunci prețul la raft este mai mare. Nu întot-deauna carnea ajunge la calitatea la care trebuie”, a menționat fermierul.

Investițiile ar putea fi făcute împre-ună, pentru construirea unui aba-tor, pentru transportul animalelor, crearea unui brand al asociației care să ofere pe lângă calitate crescută și un plus de încredere consumatoru-lui. „Interesul nostru este ca ceea ce ajunge la consumator să fie de cali-tate, ori nu întotdeauna cei care sunt între noi și consumatori au același interes”, a mai spus acesta.

Printre planurile de viitor ale fermi-erului sucevean se regăsește și acce-sarea de fonduri europene, derulate prin PNDR. Deoarece au o coopera-tivă locală de creștere a animalelor, cu șase membri ce își gestionează se-parat ferma proprie, spune că se gân-desc „la cofinanțarea pentru coopera-tive și zone defavorizate, care ajunge până la 90%”.

Prin cooperativă au reușit să achiziționeze furaje la preț bun, dar nu și organizarea pentru o vânzare avan-tajoasă, deoarece efectivul deținut este prea mic. Tot asocierea este cea care poate aduce un plus de valoare în acest sens, mai ales că este optimist în ceea ce privește viitorul vitei de carne.

„Toate rasele sunt bune”

Legat de rase, mulți dintre cei care cresc vaci de carne spun că pentru țara noastră se pretează mai bine Angus. Fermierul de la Suceava consideră, însă, că nu e o mare diferență între aceasta și Charolaise. Mai mult, chiar și Limousine se adaptează bine aici, excepție făcând Alb Albastru Belgian care este pentru creștere intensivă și nu prea merge la noi.

România Rurală – nr. 28

26 27

La Centrul de Excelență Boviselect există 27 de tauri care sunt folosiți în special pentru recoltarea de material seminal. Cererea este de 250.000 – 300.000 de doze pe an, în condițiile în care pe piața din România concurența este acerbă, marea majoritatea a firme-lor aducând MSC din afara granițelor țării. Societatea ar putea livra până la un milion de doze, dacă piața ar ce-re-o. „În afară de preț, ne-am propus și mergem în continuare cu marfă de calitate la prețuri accesibile pentru toată lumea. Din acest punct de ve-dere, suntem în topul producătorilor. Materialul este de foarte bună calita-te”, ne-a explicat Alexandru Alterescu, directorul tehnic al Complexului

Agrozootehnic Boviselect din cadrul TCE 3 Brazi Zănești - Neamț.

Societatea a început să aducă rase de carne încă din 2008. Au fost rase su-rogat, la embrion nefiind importan-tă mama. S-au achiziționat tauri din rasele Limousine, Simmental, Angus, Wagyu, majoritatea taurilor din ferma Complexului Agrozootehnic Boviselect fiind obținuți prin embrioni.

Rasele de carne, tot mai căutate

Boviselect a avut o campanie în județele din Moldova prin care dădea

material seminal fermelor mici și mij-locii cu condiția să poată achiziționa vițeii până în 150 de kilograme. Scopul este să îi poată îngrășa în propria fer-ma de îngrășare. „În momentul de față capacitatea este de 1000 de capete și încercăm să o mărim. Vrem să ajun-gem la 10.000 de capete”, ne-a spus Alexandru Alterescu despre ferma de îngrășare. Vițeii sunt îngrășați și livrați apoi la o medie de 450 de kilograme, greutatea optimă privind raportul ca-litate/preț pe taurina de carne. Pentru ca vițeii să ajungă la această greutate, sunt necesare și până la 11 luni.

În ultima perioadă, tendința este de a se înființa multe ferme de carne.

„Atâta timp cât laptele din colector pierde din ce în ce mai mult teren, cei care au pășuni și vor să beneficieze de subvenții trebuie să se îndrepte către zona aceasta de creștere a vacii de carne. Dacă nu mai ai ce face cu lap-tele, îl lași să-l sugă vițelul și scoți ba-nii pe el. Asta ar trebui să se întâmple la noi”, ne-a spus directorul tehnic.

De la societatea de la Zănești, fer-mierii pot achiziționa și juninci ges-tante din rase de carne Angus și Simmental. O junincă are prețul în-tre 1700-1800 de euro fără TVA. Pe partea de reproducție, numărul de ca-pete deținut de companie este de 250.

Prin îngrășare se amortizează mai rapid investiția

Societatea din județul Neamț a renunțat la creșterea pe pășune, ocu-pându-se doar de creștere intensivă. La vacile de carne, cea mai simplă metodă de creștere este cea extensi-vă, pe pășune, unde nu au nevoie de-cât de un adăpost simplu ce nu nece-sită investiții foarte mari. De altfel, pentru a înființa o fermă de vaci de carne, costurile vizează în principal achiziționarea animalelor.

Amortizarea investiției se face mult mai ușor dacă se merge pe îngrășare, deoarece după un an animalul poate fi vândut. „Dacă mergi pe partea de reproducție pe sistem intensiv este ca și la vaca de lapte, adică trebuie să aștepți gestația nouă luni , apoi durează doi ani până îngrași vițelul. Pe partea de îngrășare este mult mai rapid”, ne-a explicat Alexandru Alterescu.

Boviselect are abator și carmange-rie proprii, dar are și contracte de achiziție de taurină la îngrășat, în funcție de cantități, număr de ani-male și greutate.

La Boviselect lucrează patru angajați pe partea de genetică, un medic, un biolog și o echipă de vânzări forma-tă din trei persoane. Se investește în continuare în genetică, recent fiind aduși din Germania doi tauri Angus cu o genetică foarte bună.

Vaci de carne, cu genetică „made in Zănești”

Un vis al specialiștilor din zootehnie din cadrul holdingului TCE 3 Brazi, de la Zănești (Neamț), a fost realizat în anul 2008. Și anume, o fermă de creștere a taurinelor pentru carne, dar și un Centru de Excelență pentru producerea materialului semi-nal congelat (MSC), transfer de embrioni și oferirea de servicii pentru însămânțări artificiale. De fapt, Centrul de Excelență de la Zănești - Boviselect este un așa zis „Semtest”. Aici, în afara raselor de vite pentru carne, se găsește genetică performantă și pentru rasele de lapte.

Boviselect vinde anual până la 300.000 de doze de MSC din rase de carne, pentru însămânțare artificială. Poate face însă până la un milion de doze și încearcă să ofere doar produse de calitate.

România Rurală – nr. 28

28 29

Amenajarea spațiului unde sunt adă-postite animalele nu a însemnat cos-turi ridicate deoarece aceste exem-plare nu sunt pretențioase. „Avem un grajd vechi, cu acoperișul schimbat, așternutul este din paie și mai exis-tă un padoc, pentru că animalele au nevoie de spațiu de mișcare. Practic, nu este nevoie de infrastructură sepa-rată, specială. Nu îți trebuie stație de muls. Este foarte simplu și cu partea de furajare. Pentru partea de adăpost trebuie să le asiguri ceva ca să nu le plouă, să nu le bată vântul tare, pen-tru că sunt sensibile la curent, dar în rest nu ai nicio problemă”, declară fermierul Călin Muscă.

Crede că a găsit cheia succesului

L-am întrebat pe Călin Muscă dacă investiția în vita de carne este profita-bilă. Fermierul arădean ne-a răspuns că mai are de așteptat însă, având în vedere contextul actual de la noi din țară în ceea ce privește creșterea vacilor de carne, este de părere că investiția promite. „Vom începe lotu-rile de montă în toamnă, deci putem să calculăm că, pentru primii produși pe care îi vom sacrifica, vom aștepta doi ani și jumătate. La ora actua-lă, România are un deficit major, în

proporție de 80%, de carne de vită de calitate, o foarte mare cantitate din vita consumată fiind importată. Totodată, partea de procesare, fabri-cile pentru producerea mezelurilor, a salamurilor de calitate au nevoie atât de porc, cât și de vită”, precizea-ză Călin Muscă. El a adăugat că, în condițiile în care la nivelul întregii țări efectivele de animale specializa-te pentru carne sunt relativ mici, o ast-fel de investiție poate însemna cheia succesului.

Pasionat de calculatoare și cu stu-dii în domeniu – a terminat Liceul de Informatică, după care a fost stu-dent la Automatizări și Calculatoare –, Călin Muscă nu este la prima experiență în domeniul creșterii animalelor. Tânărul fermier a îmbi-nat cunoștințele dobândite în școală cu cele din timpul uceniciei făcute la Combinatul Agroindustrial de la Curtici și, în urmă cu nouă ani, a de-marat un proiect pentru realizarea unei ferme de porcine, în localita-tea Iratoșu, din județul Arad, fermă care azi este pe profit, după cum ne-a zis fermierul. „La momentul cum-părării fermei de porci, aceasta era funcțională. Avea șase hale și un efec-tiv de 300 de scroafe. Însă producția era slabă, dotările lăsau de așteptat și tehnologia lipsea. În anul 2009 am accesat un proiect pe fonduri europe-ne, desfășurat prin PNDR, pe măsu-ra 121 - Modernizarea exploatațiilor agricole - pentru modernizarea hale-lor vechi, construcția altora noi pen-tru o maternitate și pentru tineretul porcin”, își amintește Călin Muscă.

Acum, în 2015, face un pas mai depar-te și dezvoltă o fermă de creștere a va-cilor de carne din rasa Charolaise, tot în județul Arad, la Olari. „Din punctul meu de vedere, este o șansă pentru fermierii care nu au resurse pentru partea de zootehnie, pentru că vaca

de carne se crește în condiții mult mai simple și cu investiții mult mai mici. E drept că animalele nu costă puțin, dar partea de infrastructură, mă re-fer la adăpost și la mâncare, repre-zintă niște costuri mult mai reduse”, menționează Călin Muscă.

Prin înființarea fermei de la Olari s-au creat cinci locuri de muncă, număr care va crește odată cu dezvoltarea proiectului.

Ferma de vaci de carne este realizată din fonduri proprii, spre deosebire de ferma de porcine de la Iratoșu, unde

investițiile s-au făcut și cu ajutorul fondurilor europene.

Rasa Charolaise necesită condiții minime de infrastructură

La ferma din localitatea Olari au ajuns deja două camioane cu animale din rasa Charolaise, adică 90 de capete dintr-un total de 286, plus trei tauri, acesta fiind primul contract semnat al noii ferme de vaci de carne. Vacile reprezintă tineret femel, cu vârste cu-prinse între 9 și 14 luni.

O investiție rentabilă și de viitor, la Olari, în județul Arad

La Olari, în județul Arad, a luat naștere o fermă mo-dernă de vaci de carne, proiect pus pe picioare de Călin Muscă. Afacerea pornește cu 286 de vițele de rasă Charolaise, aduse din Franța. Deși va dura până vor vedea roadele muncii sale, investiția este una profitabilă pe o piață care duce lipsă de carne de vită de calitate.

Oameni

România Rurală – nr. 28

30 31

Vasile Lupuțiu, de profesie energetici-an, este acum un pasionat crescător de vaci pentru carne din rasa Angus, din Șomcuța Mare, județul Maramureș. Dragostea pentru animale o are dato-rită tatălui său, care era cioban.

„Nu sunt zootehnist, dar am învățat și această meserie. Am avut o televi-ziune până în 2011, când a venit o fir-mă mare și am fost nevoit să vând și de atunci m-am axat pe agricultură”, povestește Vasile Lupuțiu.

Înainte de 2011, creștea oi și capre, dar spune că a fost dezamăgit de mo-dul în care evoluau lucrurile, astfel că a renunțat și s-a axat pe vaci din rasa Angus.

Ideea care dă roade

Ideea de a crește vaci din această rasă i-a venit când a vizitat compania Karpaten Meat. „Am vrut să renunț la oi și capre și să mă axez pe vaci de carne, pentru că aveam pășuni pe care nu le puteam folosi pentru agri-cultura convențională. Am căutat pe internet și am găsit o firmă din Sibiu care vindea vaci. I-am vizitat, mi-au plăcut și am cumpărat 30 de capete de la ei”, ne spune fermierul despre începuturile afacerii sale.

A păstrat vițelele și și-a mărit efecti-vul de la an la an. Tăurașii i-a vândut prin contract companiei cu care a por-nit afacerea, Karpaten Meat oferind

De la televiziune la zootehnie această posibilitate tuturor celor care achiziționează animale de la ei.

Însămânțările au fost doar naturale. „Am cumpărat un taur de la Karpaten Meat și vacile le ținem în sistem ha-rem. Avem un mascul la 30 de feme-le și avem trei haremuri de acest fel. Fiecare harem are pășunea lui”, spe-cifică fermierul.

Un hectar de pășune = 1000 de euro/an

Pășunea pe care o deține se întinde pe 250 de hectare, iar pe alte 50 de hecta-re, teren arabil, cultivă lucernă și plan-te furajere. Ferma sa se află într-o zonă colinară, iar terenurile sunt de slabă calitate și nu erau lucrate. „Din cauză

că zona noastră este mai accidentată, terenurile erau terasate. Rămăseseră nefolosite, deoarece oamenii din zonă sunt în vârstă. Când am luat eu tere-nurile, se aflau într-o stare avansată de degradare. Am muncit mulți ani ca să le defrișăm și am reușit să le facem pășune”, spune Vasile Lupuțiu.

Investiția inițială în dotări nu a fost foarte mare, având în vedere că Angus este o rasă care rezistă foarte bine la frig și căldură. Adăposturile pe care le are la fermă sunt simple, în sistem deschis, animalele stând mai mult afa-ră. Mai scumpe sunt animalele, dacă vrei să păstrezi rasa pură. „Când am cumpărat primul lot de vaci am plă-tit 50.000 de euro pentru 30 de ca-pete. Se poate începe și cu mai puțin, dar începând cu puțin se evoluează în

ritm de melc. Îmi pare rău că nu am cumpărat 100 de capete, dar n-am prevăzut amploarea afacerii și tre-buie să recunosc că este o afacere eficientă. Cu un hectar de pășune nu puteam face mare lucru, dacă semă-nam porumb sau grâu, dar dacă țin o vacă pe acel hectar, îmi asigur un venit de 1.000 de euro pe an”, arată crescătorul.

Tehnologia utilizată este cea clasică pentru recoltarea fânului: coasă, gre-blă, presă de balotat.

Din acest an, la ferma din Șomcuța Mare se va trece și la tehnologia ali-mentării cu siloz, ceea ce presupune utilaje mai complexe, pe care fermie-rul le are deja pregătite.

În urmă cu patru ani, Vasile Lupuțiu a început să crească vaci de carne din rasa Angus. A plecat de la 30 de capete și acum are 130, investiția fiind făcu-tă din surse proprii. Vrea să ajungă la 250 de anima-le, să depună un proiect cu finanțare prin fonduri eu-ropene pentru moderniza-rea fermei și să-și rentabi-lizeze și mai mult afacerea despre care spune că e deja profitabilă.

România Rurală – nr. 28

32 33

Pași necesari pentru eficiență

Vacile de carne Angus sunt foarte puțin pretențioase și nu au nevoie de pășuni deosebit de valoroase. Vasile Lupuțiu ne-a spus că din 15 aprilie până în 15 noiembrie vacile sale stau pe munte. Abia când începe să nin-gă le aduce în grajd, unde sunt hră-nite cu fân și paie. După ce animale-le fată, sunt ajutate cu puțină făină, dar nu mai mult de două kilograme pe zi. Scopul este refacerea rapidă după gestație și fătare, ca animalul să intre mai repede în călduri și să se obțină un vițel în fiecare an. Altfel, afacerea nu este rentabilă.

„La vaca Bălțată Românească, dacă se întâmplă să pierzi vițelul, mulgi lapte. Dar la Angus, dacă l-ai pier-dut, se duc toate încasările din anul respectiv și animalul consumă în con-tinuare”, explică fermierul.

Vițeii sunt lăsați lângă vacă timp de opt luni și laptele pe care îl produce

vaca este supt de vițel. Media de greu-tate la care animalul ajunge în aceas-tă perioadă este de 270 de kilograme.

După înțărcare, masculii sunt vânduți, iar femelele păstrate. Scopul este mă-rirea efectivului până la 250 de capete, un modul ușor de exploatat având în vedere suprafața de pășune deținută. „După aceea ne gândim să mai și vin-dem din vițele. Avem cerere mare, de-oarece fermierii preferă să cumpere din țară decât să aducă din străină-tate”, precizează Vasile Lupuțiu.

Acest pas ar duce la creșterea rentabilității. Dar afacerea este deja profitabilă, spune proprietarul, în condițiile în care statul acordă și o subvenție de 300 de euro pentru fi-ecare animal, cu condiția să fie ținut opt luni în exploatație.

Investițiile au fost făcute doar din sur-se proprii, dar pe viitor se dorește de-punerea unui proiect cu finanțare eu-ropeană pentru modernizarea fermei.

Asocierea înseamnă dezvoltare

Membru fondator al Asociației Aberdeen Angus România, Vasile Lupuțiu se ocupă de partea de nord-vest a țării. „Fermierii trebuie să învețe că prin asociere ne putem organiza mult mai bine. Dacă apar oportunități noi sau legi noi, mem-brii sunt imediat informați”, susține fermierul.

Aberdeen Angus România este pri-ma asociație oficială din țară acre-ditată pentru Controlul Oficial al Producției la bovinele de carne, dar și pentru Registrul Genealogic. Are peste 290 de membri în toate regi-unile țării, care dețin peste 11.000 de bovine Angus, acestea reprezen-tând peste 85% din totalul de ani-male existente la momentul acesta în țară. Unele dintre scopurile acestei asociații sunt îmbunătățirea calităților de producție ale bovinelor, ameliora-rea și perfecționarea rasei Aberdeen Angus, creșterea popularității acestei rase și a eficienței în ferme.

România Rurală – nr. 28

34 35

Ouăle de prepeliță se regăsesc pe lista de cumpărături a tuturor persoanelor care aleg să ducă o viață sănătoasă. Dacă oul de găină conține colesterol, oul de prepeliță nu are această compo-nentă, ba chiar asigură un surplus de energie celor care îl consumă. Aceste ouă sunt recomandate celor care trec printr-o perioadă de stres sau de epu-izare fizică, iar în cosmetică - pentru

îngrijirea tenului și a părului. Sunt tot mai mulți cei care le consumă dacă sunt diagnosticați cu boli respirato-rii, digestive, hepatice, circulatorii, de rinichi sau ale sistemului nervos.

Sorin Surcel și-a dorit să producă el însuși ouăle de prepeliță pe care le achiziționa de la hipermarket, ca să fie sigur că păsările sunt hrănite în mod corespunzător și că ouăle sunt de cea mai bună calitate. Când fratele său, Cristian, a aflat ce intenționează să facă, i-a propus să înceapă o mică afa-cere împreună. Astfel, au achiziționat un incubator, au cumpărat câteva bate-rii de creștere a prepelițelor și au pus bazele unei mici afaceri de familie, sub numele Bio Prepelița. În prezent, au 1.000 de prepelițe și în jur de 700 de clienți, iar afacerea este în conti-nuă dezvoltare.

Prepelițele, o afacere gândită pe termen lung

Pentru că afacerea a început să ia am-ploare, frații Surcel s-au văzut nevoiți să o mute din București în localitatea Radovanu, județul Călărași. „Dacă vrei să crești și îți dorești cu adevă-rat să performezi, trebuie să ai gri-jă în primul rând de tine și să îți faci

singur loc. Dacă stai mereu să arăți cu degetul către unul și altul, consi-derându-i vinovați, nu se întâmplă nimic”, au susținut cei doi frați.

Mutarea afacerii a venit ca o necesita-te, deoarece era imposibilă obținerea unei autorizații pentru fermă în București. Au obținut certificatul de producător, după ce o comisie de la primărie a venit la ferma unde există și loturi cultivate cu legume și pomi fructiferi.

Primele semne pozitive ale acestei schimbări s-au văzut din noiembrie 2014, când au mutat efectiv păsări-le. Astfel, gustul cărnii și al ouălor de prepeliță a devenit superior. „Păsările erau crescute cu apă potabilă de la rețea, iar la Radovanu au apă din puț. Carnea ni se pare mai roșiatică, oul este mai dulce. Cei care consu-mă ouă și au o afinitate pentru acest produs știu despre ce vorbesc. Cei care consumă ouă doar ca să se hră-nească, bineînțeles că nu vor putea face diferența”, ne-au spus proprie-tarii fermei.

În prezent, prepelițele sunt suprave-gheate în timpul săptămânii de către părinții celor doi frați, iar la final de săptămână, de către Sorin și Cristian Surcel. Momentan, acest ritm este ide-al, dar pe viitor unul dintre frați va

trebui să se mute la Radovanu pentru a putea ridica mai mult afacerea și a crește producția.

„Este o afacere din care se poate trăi, dar trebuie să te ocupi de ea bine, și când spun asta mă refer la faptul că nu trebuie să mai ai și o altă ocupație. Atunci când te apuci de ea, trebuie să gândești pe termen lung. Noi așa am gândit-o”, ne-a spus Sorin Surcel.

Fondurile europene asigură viitorul

Ferma de prepelițe de la Radovanu nu și-a atins nici pe departe potențialul. „Acum, pe piață sunt multe microfer-me de prepelițe, dar foarte puține se pot numi ferme în adevăratul sens al cuvântului, în afară de câțiva crescă-tori care au apărut în ultimii doi ani și care au reușit cu ajutorul fondurilor europene, pe care dorim și noi să le accesăm. Am început să ne informăm, pentru că rezultatele nu se obțin în mod magic. Cei care se ocupă de aces-te fonduri sunt cei mai în măsură să ne dea informațiile”, a subliniat Sorin Surcel, pentru care cel mai important instrument rămâne comunicarea și care precizează că specialiștii trebuie să fie aproape de fermieri. Astfel, ac-cesarea fondurilor europene va fi unul dintre pașii importanți în creșterea acestei afaceri de familie.

Promoțiile și comunicarea, esențiale pentru ferma de prepelițe de la Radovanu

Ouăle de prepeliță de la ferma fraților Surcel sunt 100% naturale și sunt adecvate consumului de către întreaga familie, conform site-ului aferent Bio Prepelița. Prin această interfață web, Sorin și Cristian Surcel țin perma-nent legătura cu clienții. De altfel, ei au învățat repede că unele dintre cele mai importante instrumente ale unei afaceri de succes sunt informarea și comunicarea. „Consumatorii pe care îi avem noi sunt prieteni, prietenii pri-etenilor noștri etc., veniți prin reco-mandări”, ne-a explicat Sorin Surcel.

Tot pe site-ul deținut de acest brand se prezintă periodic diverse oferte sau promoții. În prezent se derulează o campanie prin care oricine poate pri-mi o caserolă de ouă gratuită, dacă oferă datele de contact a trei persoane ce pot fi contactate. Ofertele nu se vor opri aici, dar prioritară este deocam-dată dezvoltarea afacerii de familie.

Frații Sorin și Cristian Surcel au pus bazele unei ferme de prepelițe în urmă cu trei ani, chiar în Capitală. În timp activitatea a evolu-at și a devenit o afacere de familie. Acum, cei doi frați vor să acceseze fonduri eu-ropene și să găsească meto-de prin care să-și dezvolte afacerea.

experiențe

Ouăle de prepeliță, o afacere de succesFerma mea

România Rurală – nr. 28

36 37

Clădirea în care funcționează pensi-unea este de fapt un imobil construit la începutul secolului al XVII-lea, în 1610, de către o familie de nobili din Ardeal, în localitatea Tălișoara, din județul Covasna.

Astfel, din porunca baronului Mihai Daniel și a soției sale Iudith Haller, a fost ridicat un castel de vară pentru familie, clădire care a ajuns în propri-etatea familiei Racz, de la București. Fără nicio legătură cu acest domeniu,

cei doi soți au decis să investească nu doar într-un imobil, ci și în cultură. Soțul a lucrat în sectorul IT, iar soția în marketing. „Mulți consideră caste-lul ca fiind farmecul locului, mai ales că nu este un imobil standard, nu am făcut o investiție neapărat bazată pe concepte economice și financiare, ci pe reconstruirea unei povești și sal-varea unui monument istoric”, decla-ră Attila Racz, proprietarul pensiunii de la Tălișoara.

O astfel de pensiune este locul ideal pentru cei care apreciază arta și is-toria, aceștia putându-se întâlni cu hobby-urile lor, odată ce-i trec pragul.

Tradiția și istoria sunt atrăgătoare pentru turiștii secolului XXI

Castelul a fost renovat ca pensiune, păstrându-se arhitectura și conceptul inițial, dar și statutul de monument is-toric. „Am ținut cont de recomandări-le Ministerului Culturii. Am conservat

clădirea și am transformat-o în hotel păstrând arhitectura și respectând caracteristicile monumentului istoric. Puteți să vedeți că oriunde în lume, în afară de România, monumentele is-torice sunt valorificate, adică se face ceva cu ele”, spune Attila Racz.

Pentru a finaliza acest proiect, propri-etarii au vizitat așezăminte similare din străinătate. Cu toate că inspirația a fost de factură străină, stilul este autohton.

Tradiția și istoria sunt la ele acasă în pensiunea-castel, dar facilitățile sunt cele ale secolului XXI. Renovarea a păstrat linia arhitectonică, s-au găsit soluții arhitecturale care să nu schim-be forma clădirii, dar s-a mers și pe ideea de a face castelul-pensiune cât mai atractiv pentru turiști.

„Sperăm că o să dureze încă alți 400-500 de ani în urma restaurării pe care am făcut-o noi. În momentul de față, dacă nu faci lucrurile ușoare pentru omul secolului XXI, nu este bine. Ideile care vin din străinătate nu trebuie luate și puse în practică ca atare, ci trebuie foarte bine adaptate locului”, precizează proprietarul pensiunii-cas-tel. Acesta a mai văzut în străinătate că hotelurile unde proprietarii sunt foarte aproape de afacere, merg foar-te bine, iar turiștii rămân cu amintiri plăcute și se întorc. De aceea, cei doi soți Racz își petrec majoritatea tim-pului în județul Covasna, la Tălișoara.

Investiție dezvoltată cu bani europeni

Imobilul a fost achiziționat în 2009 cu fonduri proprii. Un an mai târziu, proprietarii au depus un proiect pe măsura 313 „Încurajarea activităților turistice” pentru a obține finanțare europeană prin PNDR din FEADR.

Măsura se încadra în axa III – „Îmbunătățirea calității vieții în zonele

Pensiunea din CastelAfacerea mea rurale și diversificarea economiei ru-

rale” iar obiectivul general este dez-voltarea activităților turistice în zone-le rurale, care să contribuie la crește-rea numărului de locuri de muncă și a veniturilor alternative, precum și la creșterea atractivității spațiului rural.

Finanțarea a fost aprobată, iar va-loarea totală a proiectului a fost de 400.000 de euro, din care 50% finanțare proprie. „Implementarea proiectului a durat aproape cinci ani, iar eu am o afacere în domeniul IT. Acest tip de afacere este prosper, iar banii rezultați i-am investit în cas-tel. Combinând aceste două surse, am construit pensiunea. Pe lângă veni-turile mele, au fost și cele ale soției”, vorbește Attila Racz despre cum a reușit să susțină investiția.

Proiectul a vizat doar clădirea, dar proprietarii au mai investit din resur-se proprii și în amenajarea grădinii, a gardului și a tot ceea ce a făcut din acest loc unul căutat de turiști.

În septembrie 2014, au fost finaliza-te construcțiile pe acest proiect și s-a făcut ultima decontare. Tot de atunci, pensiunea este deschisă publicului.

Moștenirea culturală trebuie dusă mai departe

Cei care decid să se abată pentru câ-teva nopți la pensiunea castel se vor bucura de apele minerale din zonă, dar și de pădurile întinse pe suprafețe mari. Scopul este ca turiștii să apre-cieze că dorm într-o cameră veche de 400 de ani, bucurându-se de tot con-fortul modern și să savureze prepa-rate specifice secolului al XVII-lea, cu toate că servirea respectă normele secolului nostru.

Majoritatea turiștilor sunt din București și Cluj, zona Moldovei, dar și din afara granițelor țării, tot mai mulți fiind cei care încep să înțeleagă și să aprecieze valoarea locului. „Mulți întreabă de ce am construit pereți de 120 de centimetri și noi explicăm că

nu noi am făcut asta, ci aceia care au construit castelul acum 400 de ani. Suntem mândri”, spune proprieta-rul, care adaugă că afacerea este pe un trend ascendent.

Proiectul nu se oprește însă aici, fa-milia Racz lucrând la dezvoltarea și îmbunătățirea lui. „Am câștigat finanțare și din fonduri norvegiene pe axa de patrimoniu cultural. Avem un proiect care se cheamă Living Castle și care are ca scop valorificarea a tot ceea ce am găsit în monumentul isto-ric. Vrem ca monumentul să devină bogat în elemente de artă și de cultu-ră, să continuăm viața culturală pe care am moștenit-o”, specifică propri-etarul pensiunii-castel.

Alături de Atilla lucrează în această afacere soția sa, dar, pe măsură ce vor crește, își vor implica și cele trei fiice în munca lor. Astfel, Hotel Castel Daniel este un exemplu elocvent că afacerile de familie, făcute cu pasiune și dedi-care, dau roade.

Hotel Castel Daniel este o pensiune de patru marga-rete care aduce în peisajul autohton un concept nou. Cumpărată în 2009 de fa-milia Racz, clădirea veche de 400 de ani este în pre-zent o atracție turistică. Investițiile au fost reali-zate cu fonduri europene, păstrându-se stilul arhi-tectonic și tradiția.

România Rurală – nr. 28

38 39

Microregiunea Valea Sâmbetei este un spațiu rural situat în vestul județului Brașov, respectiv în centrul Țării Făgărașului, una dintre cele mai mari și mai bine individualizate depresiuni ale Transilvaniei.

Peisajul străjuit de vârfuri mai înal-te de 2500 metri (Munții Făgăraș) se relevă ca un amfiteatru, care se desfășoară în trei trepte de relief sub versantul nordic al Munților Făgăraș. Relieful muntos ocupă aproximativ o treime din suprafața zonei, iar cel de-presionar și deluros aproximativ două treimi. Geograful francez Emmanuel de Martonne a numit Munții Făgăraș „Alpi ai Transilvaniei”, estimând potențialul turismului montan din această regiune.

Punctul de atracție al zonei îl consti-tuie Munții Făgăraș, cu peisaje gran-dioase și izvoare de apă limpede și rece. Există aici numeroase și atrac-tive obiective turistice: Mănăstirea Brâncoveanu, herghelia de cai lipițani din Sâmbăta de Jos (comuna Voila), alte mănăstiri și biserici construite pe

văile munților, pe ruinele civilizațiilor trecute.

Cele mai apropiate orașe sunt: Făgăraș, Victoria, Brașov, Sibiu, situ-ate pe DN1, ceea ce facilitează accesul rapid spre interiorul regiunii.

Asociația este preocupată să îndrume, să sprijine și să protejeze acest minu-nat colț de țară, iar modul prin care se va realiza acest lucru este descris parțial în Planul de Dezvoltare Locală.

Măsurile pe care au fost de-puse proiecte

Asociația GAL Microregiunea Valea Sâmbetei a deschis patru sesiuni de cereri de proiecte, în cadrul cărora s-au depus la sediul GAL-MVS 63 de proiecte, 48 dintre ele fiind selectate și depuse la OJPDRP Brașov.

Măsurile pe care au fost depuse pro-iecte sunt următoarele:111 – „Formare profesională, informa-re și difuzare de cunoștințe”112 - „Instalarea tinerilor fermieri”312 - „Sprijin pentru crearea și dezvol-tarea de micro-întreprinderi”313 - „Încurajarea activităților turistice”322B/d - „Dezvoltarea serviciilor sociale”322B/h - „Revitalizarea tradițiilor culturale”421 - „Implementarea proiectelor de cooperare”

Din cele 48 de proiecte selectate și de-puse la OJPDRP Brașov, 17 au semnat contractele de finanțare și sunt în di-verse stadii de implementare.

Proiectele finanțate din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 (PNDR), respectiv prin Programul LEADER au un impact major pentru

dezvoltarea economică, socială și cul-turală a Microregiunii Valea Sâmbetei.

Rezultatele de până în acest mo-ment arată că finanțările europene în zona noastră au vizat, în princi-pal, achiziționarea de utilaje specifi-ce, dezvoltarea industriei turismului, investiții de interes comunitar ce pri-vesc renovarea și dezvoltarea satelor (măsura 322), realizate de către pri-măriile celor nouă comune.

Un lucru îmbucurător în finanțarea proiectelor de investiții îl reprezin-tă ponderea din ce în ce mai mare a echipamentelor de producere a ener-giei regenerabile, necesare pentru funcționarea unităților de producție și servicii.

În ceea ce privește beneficiari care au accesat măsura 112, menționăm că 13 tineri doresc să se instaleze în zona rurală și să demareze afaceri în do-meniul agricol.

Rezultatele de până acum arată contribuția majoră pe care fondurile europene derulate de GAL-MVS o au în economia rurală. Proiectele afla-te în implementare contribuie la pro-gresul mediului rural românesc din Microregiunea Valea Sâmbetei.

Asociația Grupul de Acțiune Locală Microregiunea Valea Sâmbetei (GAL–MVS)

Leader la zi

A s o c i a ț i a G r u p u l de Acțiune Locală – Microregiunea Valea Sâmbetei cuprinde par-teneri publici, privați, asociații nonguvernamen-tale și grupuri profesiona-le fără personalitate juri-dică din toate sectoarele de activitate.

Asociația are ca scop dez-voltarea rurală durabilă a celor nouă comune din componența sa: Beclean, Cincu, Drăguș, Lisa, Sâmbăta de Sus, Șoarș, Ucea, Viștea, Voila, situa-te de o parte și de alta a râ-ului Olt.

România Rurală – nr. 28

40 41

Câteva dintre contractele semnate în cadrul GAL-MVS

Dănuț Marian Bădeanu

Titlul proiectului:„Fermă zootehnică de creștere vaci de lapte Bădeanu Dănuț Marian, Bărcut, județul Brașov”

Prin acest proiect a fost solicitat sprijin financiar în valoare de 40.000 euro pentru dezvoltarea exploatației zoo-tehnice (creștere vaci de lapte) și realizarea conformității acesteia cu standardele comunitare în domeniu, aplicând practicile de agromediu. Pentru atingerea acestor obiective, prin planul de investiții s-a stabilit achiziționarea unui tractor, cositoare pentru asigurarea furajelor pentru animale, păstor electric (aparat generator de impulsuri pen-tru garduri electrice, n.r.) cu sistem solar pentru producerea și stocarea energiei electrice cu panou fotovoltaic, îmbunătățindu-se fluxul tehnologic al exploatației.

Rodica Lungu

Titlul proiectului: „Construire pensiune agroturistică P+M”

A dorit amenajarea unei pensiuni agroturistice cu patru camere de cazare duble, confort de minimum trei marga-rete, achiziționarea de echipamente pentru producerea energiei necesare desfășurării activității în cadrul pensi-unii, din surse regenerabile, păstrarea și promovarea culturii tradiționale prin achiziția de obiecte tradiționale și încheierea de precontracte cu furnizori de servicii culturale tradiționale. În urma implementării proiectului, vor fi create patru locuri de muncă. Proiectul are valoarea de 94.389 euro.

Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri”

Măsura 313 „Încurajarea activităților turistice”

SC IF Construct SRL

Titlul proiectului: „Achiziție utilaje pentru lucrări de instalații”

Prin acest proiect, IF Construct dorește modernizarea activității societății și creșterea viabilității economice a acesteia prin achiziția unui mini-ex-cavator, a unui mini-încărcător, a unui aparat de videoinspecție, a unei mașini profesionale de curățat canalizarea, precum și crearea a trei lo-curi de muncă în activitatea de prestări de servicii pentru locuitorii din mediul rural. Valoarea proiectului: 67.095 euro.

SC DHB Senior Expert SRL

Titlul proiectului: „Achiziție echipamente pentru servicii de topogra-fie și cadastru-geodezie”

Prin acest proiect se dorește diversificarea activităților de topografie și cadastru-geode-zie în zona central-vestică a județului Brașov, prin achiziția de echipamente performante și software care permit derula-rea activităților de topografie și cadastru-geodezie: un sistem GNSS, o stație totală, un laptop cu sistem de operare, un sistem desktop cu monitor și sistem de operare, un software GIS. În urma implementării proiec-tului vor fi create două locuri de muncă. Valoarea proiectului este de 46.736 euro.

Mihai Drugă

Titlul proiectului: „Construire atelier de tâmplărie și elaborare PUZ”

Prin proiect se dorește înființarea și dotarea unui atelier de tâmplărie. De asemenea, se dorește achiziționarea de echipamente pentru producerea de energie regenerabilă, necesară desfășurării activității în cadrul ateli-erului, din surse regenerabile. În urma implementării proiectului vor fi create opt locuri de muncă. Valoarea proiectului: 192.919 euro.

Gheorghe Florin Goicea

Titlul proiectului: „Achiziție de utilaje performante”

Prin acest proiect dorește să achiziționeze: un tractor, cositoare cu discuri, greblă de adunat și de răvășit fân, balotieră cu înfoliator, freză de curățat, platformă pentru ridicat baloți, utilaje agricole de ultimă generație cu care să poată presta activități pentru întreținerea terenului, recoltat fu-raje (cosit, uscat, balotat), administrarea îngrășămintelor la cel mai înalt nivel de performanță într-un timp cât mai scurt și cu costuri cât mai re-duse. Investiția are ca obiectiv consolidarea și dezvoltarea sectorului de prestări de servicii din România prin alinierea la standardele europene, aceasta rezultând din nevoia creșterii serviciilor de mecanizare, pe baza principiilor dezvoltării durabile. În urma implementării proiectului, vor fi create două locuri de muncă. Proiectul are valoarea de 169.120 euro.

Pop Olimpia

Titlul proiectului: „Centrul de servicii în agricultură – Agriserv”

Investiția constă în achiziția de utilaje agricole în vede-rea prestării de servicii către terțe persoane, deținători de terenuri agricole, fermieri din GAL-MVS. Centrul de servicii Agriserv, prin dotările sale teh-nice, respectiv prin achizițiile de utilaje și echipamente agri-cole pe care le realizează în cadrul acestui proiect va pre-sta servicii de lucrări agrico-le speciale către fermierii din GAL-MVS pentru care aceștia nu au dotarea tehnică și/sau experiența necesară. Agriserv va presta aceste servicii pe tere-nurile/culturile fermierilor din zonă, activitatea sa fiind exclu-siv de a executa lucrările prin închirierea utilajelor cu opera-tor. În urma implementării pro-iectului vor fi create trei locuri de muncă. Valoarea proiectului este de 199.780 euro.

SC Nova Obiectiv SRL

Titlul proiectului: „Achiziție dotări pentru studio producție audio-video”

Societatea NOVA OBIECTIV SRL dorește accesarea, prin programul LEADER, de fonduri nerambursabile pentru dotarea unui studio cu echi-pamentele necesare funcționării acestuia. Prin proiect, solicitantul își propune să realizeze un studio de producție și post-producție pentru ma-teriale audio/video pentru televiziune și radio, cum ar fi programe, emi-siuni, precum și spoturi și reclame. În urma implementării proiectului, vor fi create trei locuri de muncă. Valoarea proiectului este de 67.103 euro.

Măsura 312 „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi”

România Rurală – nr. 28

42 43

Evenimentul de la Iași, organizat de RNDR, a adunat aproximativ 120 de participanți, dintre care unii au accesat deja fonduri europene prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

Mulți au venit din dorința de a afla cât mai multe informații despre oportunitățile de finanțare ale PNDR 2014-2020.

Prin astfel de întâlniri, RNDR încear-că să asigure o cât mai bună informa-re, implementare a proiectelor și, im-plicit, dezvoltarea spațiului rural.

„RNDR este membru al Rețelei Europene de Dezvoltare Rurală, din care fac parte toate statele membre ale Uniunii Europene. Vorbim de un cadru reglementat care are ca scop principal informarea și cooperarea. Pe de-o parte, sunt instituțiile impli-cate în elaborarea politicilor și tot ceea ce înseamnă dezvoltarea rura-lă, iar pe de altă parte, mediul asoci-ativ sau partenerii, fermierii, cei care au un interes direct legat de ceea ce

se întâmplă în spațiul rural”, spune Radu Antohe, expert în cadrul RNDR, care s-a ocupat de organizarea eveni-mentului de la Iași.

Elemente de noutate

Tema conferinței de la Iași a fost solici-tată de membrii RNDR: noua submă-sură 6.1 – Sprijin pentru instalarea ti-nerilor fermieri. Tot cu această ocazie s-au dezbătut aspecte legate de antre-prenoriatul în mediul rural, dar s-a discutat și despre noile proceduri.

„Sunt necesare mai puține documente la depunerea proiectelor. De aseme-nea, sunt proiectele tip pe care cole-gii noștri din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale le-au pus la dispoziția fermierilor”, a specificat Radu Antohe.

Criza economică globală a afectat și Microregiunea Valea Sâmbetei și efec-tele ei negative s-au simțit, de aseme-nea, în zona noastră. În aceste condiții Asociația GAL Microregiunea Valea Sâmbetei își propune să crească rata

de absorbție a fondurilor europe-ne destinate agriculturii. Cheltuirea acestor fonduri presupune un proces de gestiune laborios care înseamnă totodată verificări înainte, în timpul și după implementarea proiectelor.

Asociația GAL Microregiunea Valea Sâmbetei, prin efort instituțional și prin intermediul cursurilor organi-zate pentru scrierea proiectelor de finanțare, dovedește că este capabi-lă să facă acest lucru în mod eficient.

Comuna Cincu

Titlul proiectului: „Înființare cantină socia-lă Cincu”.

Proiectul vizează obținerea de sprijin financiar pentru înființarea unei cantine socia-le. Este un proiect care preve-de investiții în infrastructura socială (lucrări de construcții) și achiziționarea de dotări ne-cesare bunei desfășurări a activităților sociale. Valoarea proiectului: 78.103 euro

Comuna Beclean

Titlul proiectului: „Înființare centru social pentru copiii din familiile cu proble-me din satul Hurez, comuna Beclean, județul Brașov”

Centrul va oferi servicii educaționale și recreative profesioniste, pentru elevii din clasele I-IV. În aceste spații, joaca se va îmbina armonios cu învățarea, prin activități interesante și incitante, sub supravegherea și îndrumarea permanentă a unui colectiv de cadre didactice specializate. Astfel, se vine în sprijinul părinților prin modelarea și dezvoltarea inte-lectuală și de comportament a copiilor, petrecerea timpului lor liber în mod relaxant și creativ, alături de cei de vârsta lor. Valoarea proiectului este de 66.800 euro.

Măsura 322 B/d „Dezvoltarea serviciilor sociale”

Comuna Ucea

Titlul proiectului: „Achiziționare dotări pentru desfășurare activități culturale”.

Proiectul constă în achiziționarea unui sistem de sunet, a unui sistem de videoproiecție, a 300 de scaune, precum și a zece costume populare bărbătești complete pentru Ceata de feciori din comuna Ucea. Proiectul promovea-ză investiții în scopul conservării specificului local și a moștenirii culturale (conservarea patrimoniului imateri-al, promovare, organizare de spectacole cu specific local etc.), realizate de comuna Ucea. Funcționarea obiectivu-lui investiției este asigurată în parteneriat cu Asociația Badea Cârțan, conform acordului de parteneriat încheiat. Beneficiara proiectului este Ceata de feciori din Comuna Ucea, formată din 10 tineri (persoane sub 40 ani), pentru care se achiziționează costume populare complete. De asemenea, beneficiarii finali ai acestei investiții sunt locui-torii comunei Ucea. Valoarea proiectului: 47.506 euro.

Comuna Drăguș

Titlul proiectului: „Modernizare casă tradițională și transformare în muzeu sătesc Dimitrie Gusti - amenajări ex-terioare, împrejmuire front și construire anexă – șură”.

La Muzeul Național al Satului din București se află o casă tradițională (sec XIX) din localitatea Drăguș, adusă în 1936, gospodărie ce servește ca model de reabilitare și modernizare a casei tradiționale ce face obiectul acestui pro-iect. Proiectul propune realizarea Muzeului sătesc „Dimitrie Gusti” prin valorificarea construcției tradiționale exis-tente și prin construirea unei anexe șură, astfel încât moștenirea culturală a satului Drăguș, reprezentativă pentru Țara Făgărașului, să fie cunoscută și apreciată. Urmărirea, implementarea și execuția expusă în prezentul proiect vor avea efecte pozitive asupra vieții economice și culturale a satului Drăguș. Valoarea proiectului: 43.847 euro.

Măsura 322 B/h „Încurajarea activităților turistice”

știri și evenimente

Conferință RNDR pentru tinerii fermieri

În perioada 7-8 mai 2015, Unitatea de Sprijin a Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală a organizat la Iași Conferința Tematică „Tineri Fermieri". Subiectul central a fost Submăsura 6.1 – Sprijin pen-tru instalarea tinerilor fermi-eri și antreprenoriatul în me-diul rural. La conferință au fost prezente și persoane care locu-iesc la oraș și sunt interesate de dezvoltarea unei afaceri în me-diul rural.

România Rurală – nr. 28

44 45

Un alt element de noutate, despre care s-a discutat în cadrul conferinței ieșene, este sistemul de depunere on-line a proiectelor, experimentat de câ-teva luni.

Fonduri 100% nerambursabile pentru tineri

Printre participanții la Conferința te-matică organizată la Iași de RNDR s-au regăsit beneficiarii unor măsuri din PNDR 2007-2013, dar și mulți tineri aspiranți, care doresc să de-mareze acum un proiect prin PNDR 2014-2020.

Submăsura 6.1 – Sprijin pentru in-stalarea tinerilor fermieri are ca scop sprijinirea stabilirii pentru prima dată a tinerilor fermieri ca șefi/conducă-tori unici ai unei exploatații agricole.

„Sprijinul este de 50.000 de euro, în funcție de dimensiunea economică fermei, până în octombrie 2015 fi-ind alocată o sumă de 111 milioane de euro. Deci sunt bani pentru tine-rii fermieri, interesați să-și dezvolte o activitate în mediul rural”, a mai su-pus specialistul RNDR Radu Antohe.

Evenimentul de la Iași a adunat per-soane de diverse vârste, cu competențe în agricultură, dar și locuitori ai spațiului urban interesați să se în-toarcă la sat și să dezvolte o afacere.

„[...] Trebuie într-adevăr să introducem mai multă știință în agri-cultură și zoocultură. Felul nostru de exploatare este prea înapo-iat pentru a mai putea face față astăzi împrejurărilor. Trebuie să organizăm, să raționalizăm și să ameliorăm producția. Iar pentru a ajunge aici trebuie să plecăm de la știință. Cine va per-severa în empirism va cădea înfrânt. În Occident și peste Ocean, știința are deja o mare ascendență asupra producătorilor, care în toate ocaziile recurg la lumina specialistului.” - Prof. dr. G. K. Constantinescu, septembrie 1930

Agenția Națională pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu”

Membrii RNDR se prezintă

A g e n ț i a N a ț i o n a l ă p e n -tru Zootehnie„Prof. dr. G. K. Constantinescu” (ANZ) este o uni-tate bugetară, cu personalitate ju-ridică, care funcționează în baza H.G. nr. 1188/2014, aflată în subor-dinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Această Agenție reprezintă autoritatea națională com-petentă în domeniul zootehnic pri-vind exploatarea, ameliorarea și reproducția animalelor, inspecția de stat în zootehnie, controlul la produ-cătorii și prim-cumpărătorii de lapte, conservarea și managementul durabil al resurselor genetice animale.

Agenția Națională pentru Zootehnie poartă numele savantului român de renume mondial, cel care a fost pă-rintele zootehniei românești, prof. dr. G. K. Constantinescu, un deschizător de drumuri, cu o activitate și o operă remarcabilă, fiind un model de profe-sionalism pentru generațiile actuale și viitoare de ingineri zootehniști și medici veterinari.

Am citit și recitit următorul citat, plin de conținut, din „Lecția de deschidere” (publicată în anul 1924), când tână-rul în vârstă de 36 de ani, prof. dr. G. K. Constantinescu, reușea să expună în câteva idei chintesența conceptu-lui zootehnic: „Pentru mine, zooteh-nia n-a fost numai o specialitate, o profesie, o obligație de catedră, zoo-tehnia m-a atras, m-a câștigat, m-a învins! Ea este una dintre științele cele mai bogate, mai frumoase, mai pline de conținut. Ea a devenit pen-tru mine o adevărată pasiune. În ea m-am regăsit. Este câmpul de activi-tate cel mai atractiv. Obiectul său de studiu este un material special, care încântă, stimulează, absoarbe, con-centrează și satisface. Zootehnia nu este numai zoologie, anatomie ori fi-ziologie, aceasta se ocupă de anima-lele domestice, care se deosebesc mult de toate celelalte animale, iar zooteh-nistul cercetează sub toate aceste as-pecte rasele de animale domestice pe

România Rurală – nr. 28

46 47

Atribuțiile Agenției Naționale pentru Zootehnie

Respectând principiile mai sus menționate, Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) își exercită funcțiile printr-o serie de atribuții în dome-niul ameliorării, reproducției, patri-moniului genetic, inspecției de stat în zootehnie, efectuează analize, teste și experiențe în laboratoarele proprii pentru certificarea datelor etc.

care le crește, le hrănește, le exploa-tează și le transformă mereu în uzi-ne tot mai productive, realizatoare de beneficii. Ele îl interesează pe zo-otehnist ca origine, ca devenire, ca unități sistematice, ca material bi-ologic, psihologic și, mai presus de toate, economic. Câmpul zootehnic este astfel un adevărat loc de întâlnire al unor serii de interese. Darwin s-a inspirat de la crescătorii de anima-le ca să-și formuleze teoria selecției, psihologii studiază elaborările psi-hice la animale spre a-și crea baze pentru psihologia omului, igienistul studiază alimentația omului cu ali-mente de origine animală, economis-tul cercetează producția, circulația, importul și exportul de produse zo-otehnice, iar toate acestea le pune la dispoziție crescătorului de anima-le și îndrumătorului său, zootehnis-tul. Nu cunosc disciplină mai bogată în resurse. Avem o producție slabă, care înseamnă o pierdere vinovată a unui potențial neglijat, înseamnă o spărtură nejustificată a economiei naționale, înseamnă un câștig mai mic pentru producător, înseamnă în-mormântarea unei bogății pe care o nimicim singuri, diminuând disponi-bilul național care ni se cuvine. Alte țări seacă mările ca să-și facă teren pentru agricultură, iar noi avem te-renul și nu-l exploatăm cum trebuie. O caracteristică indiscutabilă a ex-portului nostru agricol este exportul cerealist, pe când în celelalte țări este exportul zootehnic.”

Ameliorarea speciilor este un proces fundamental filogenetic și, ca atare, di-namica lor este condiționată strict de succesiunea ritmică a generațiilor, deci de reproducție. Creșterea producției animaliere globale se realizează prin sporirea efectivelor și mărirea producției pe cap de animal. Mărirea producției globale prin creșterea efec-tivelor nu este totdeauna cea mai eco-nomică, întrucât presupune cheltuieli în plus pentru adăpostirea, hrănirea și îngrijirea animalelor. De dorit este să se realizeze producții mari prin mări-rea producției pe cap de animal, prin

îmbunătățirea potențialului genetic. Plecând de la efectivele existente se formează o generație nouă cu potențial genetic superior, care să dea producții superioare față de generația anteri-oară. Această modificare reprezintă ameliorarea, iar selecția - factorul de bază al ameliorării - nu reprezintă o simplă alegere a plusvariantelor ge-netice dintr-o generație, ci realizarea unei generații noi de indivizi adulți din aceste plusvariante, ceea ce înseamnă în primul rând reproducție.

Reproducția oferă ameliorării di-ferite posibilități prin realizarea însămânțărilor artificiale, mai ales în condițiile în care acțiunea se poa-te baza pe material seminal conge-lat sau transfer de embrioni. Rasele, liniile, hibrizii și noile creații bio-logice la animalele domestice sunt într-o continuă evoluție, modificare, apariție - dispariție, proces cu impor-tante implicații economice. Acest pro-ces nu poate fi ținut eficient sub con-trol decât pe baza cunoașterii exacte a modificărilor genetice înregistrate în timp, prin testarea lor comparativă - proces de probare în aceleași condiții de mediu a capacității de producție și progresului genetic înregistrat, pre-cum și de evidențiere a diferențelor de adaptare a acestora la diferite condiții de exploatare. Astfel, se pot lua decizii corecte și eficiente de folosire, accep-tare sau eliminare a diferitelor rase, linii și hibrizi, măsurându-se exact efectul muncii de ameliorare, impli-cit eficiența economică.

În slujba crescătorilor de animale

Venind în sprijinul crescătorilor de animale, conștienți de faptul că pe piața unică europeană, concurențială, nu vor putea fi competitivi decât prin realizarea unor producții ridicate, la înalte standarde de calitate, Agenția Națională pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu” împreună cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale promovează politici de suste-nabilitate coroborate cu o serie de forme de sprijin cum ar fi schema de plată în sectorul zootehnic (ajutorul

curată, deținători de efective de ani-male angajați în conservarea patrimo-niului genetic, vor beneficia de scheme de ajutor de la bugetul statului și/sau de la Uniunea Europeană, măsuri de tip compensatoriu, pentru acoperi-rea pierderilor de venit suportate de beneficiarii care încheie angajamente voluntare. Prima compensatorie acor-dată pentru respectarea angajamen-telor voluntare privind creșterea ani-malelor femele adulte de reproducție din rasele locale în pericol de aban-don este plătită anual și se acordă pe cap de femelă adultă de reproducție de rasă pură. Această măsură va hotărî soarta conservării resurselor geneti-ce animale pentru următorii cinci ani. În cadrul Agenției funcționează și o bancă de gene prin care se realizează păstrarea „ex situ" (prin crioconser-vare) a materialului biologic cu status de risc critic, cu potențial genetic va-loros, prin care se gestionează, se pro-tejează și se evaluează tot materialul de reproducție congelat.

ANZ acreditează organizații și asociații ale crescătorilor de animale care înființează și conduc registre ge-nealogice la animalele de fermă și/sau

național tranzitoriu 2014-2020 și spri-jinul voluntar cuplat 2014-2020), aju-torul de stat pentru ameliorarea rase-lor de animale, ajutorul de stat pentru bunăstarea animalelor, ajutorul de stat pentru achiziționarea motorinei cu acciză redusă, sprijinul de maximum 2500 lei/cap pentru achiziția de ber-beci din rase specializate și de maxi-mum 5000 lei/cap pentru achiziția de juninci din rase specializate.

Referitor la resursele genetice ani-male, având în vedere importanța pe care o capătă din ce în ce mai mult resursele de proteină animală în țara noastră, este necesar să se trateze cu seriozitate tema economicității creșterii raselor care valorifică toc-mai resursele mai puțin folosite, pe măsura posibilităților de a le produce: pășunile, resturile menajere, deșeurile cerealiere și mai ales porumbul care se cultivă în prezent pe suprafețe mari. În condițiile procesului de ameliora-re, în care un număr restrâns de rase s-a evidențiat astfel încât să cores-pundă sub aspectul indicilor tehni-co-economici și calitativi, diversifica-rea genetică existentă se reduce foarte rapid. Crescătorii de animale în rasă

România Rurală – nr. 28

48 49

pentru efectuarea controlului oficial al producției - COP, inclusiv pentru cal-cularea și publicarea rezultatelor, iar pentru rasele cuprinse în programul de carne menține conducerea regis-trelor genealogice la nivelul agenției.

De asemenea, ANZ înregistrează obiectivele avicole și acordă coduri-le de identificare pentru fermele de selecție, de reproducție și stațiile de incubație, atestă asociațiile profesi-onale de crescători la speciile de ani-male care nu fac obiectul programelor de conservare și utilizare a resurselor genetice animale: păsări, animale de blană, porumbei, câini, pisici și alte animale de companie.

În ceea ce privește Programul Național Apicol, măsurile luate în cadrul ce-lor trei „ediții” ale PNA au contribu-it la dezvoltarea sectorului apicol din România, după cum reiese din datele statistice cantitative referitoare la nu-mărul familiilor de albine și producția de miere, dar și din creșterea numă-rului de tineri apicultori care au acce-sat proiecte cu finanțare prin FEADR.

Potrivit domeniului său de activitate, în condițiile legii, Agenția monitori-zează identificarea, repartizarea nu-merelor de identificare a stupinelor și stupilor - constituie și actualizează baza de date apicolă națională, iden-tificarea și înregistrarea ecvideelor - înregistrarea performanțelor și co-rectitudinea evaluării genetice pentru animalele cuprinse în controlul ofici-al al producțiilor, unde se constată în ultimii ani un interes din ce mai mare din partea fermierilor ca animalele lor sa fie cuprinse în COP, dându-le posi-bilitatea, în urma rezultatelor, de a lua decizii juste și de a-și specializa ani-malele în direcția de creștere dorită, dar și eficientă economic, fie de carne, de lapte, mixtă, de pielicele etc.

În cadrul Agenției Naționale pen-tru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu” funcționează Centrul național de formare profesională în zootehnie, care se adresează persoane-lor interesate să se califice în următoa-rele meserii: operator de însămânțări artificiale la animalele de fermă (cali-ficare și/sau specializare), lucrător în creșterea animalelor, în urma cărora

beneficiarilor cursurilor li se elibe-rează certificate de calificare profesi-onală. Pregătirea teoretică se realizea-ză în localitatea Dej, județul Cluj, iar componenta practică se realizează în cadrul bioazelor cu material biologic - atât în cea din localitatea Dej, cât și în cea din localitatea Beclean, județul Bistrița-Năsăud.

Obiectivele imediate ale ANZ

Agenția Națională pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu” și-a propus câteva obiective de ordin imediat:

- Analiza calității laptelui crud pri-vind determinarea componentelor de bază din laptele de vacă (grăsi-me, proteină, număr de celule so-matice) în vederea estimării valorii de ameliorare a animalelor. Aceste analize se realizează în laboratoa-rele proprii utilate cu aparatură ultraperformantă (laboratorul de la București - la sediul Agenției, care de curând a fost extins prin

transferarea aparaturii laboratoru-lui de la Arad, pentru a veni prompt în rezolvarea solicitărilor fermieri-lor, într-un viitor apropiat urmând să se pună în funcțiune și laborato-rul de la Brașov, pentru a răspunde solicitărilor fermierilor din nordul și nord-vestul țării);

- Stabilirea paternității prin teste de biologie moleculară în laboratorul propriu de genetică moleculară, pentru domeniul de activitate al Agenției. La solicitarea beneficia-rilor, se va realiza aniza materialu-lui seminal, certificată prin buleti-ne oficiale de analiză și expertiză a calității acestuia;

- Continuarea măsurilor de imple-mentare a programelor de produ-cere a cărnii de taurine și ovine prin extinderea hibridărilor repe-tate ale taurinelor și ovinelor, din afara populațiilor active. Rațiunea ar fi cererea existentă pe piața de carne, care este și va fi în creștere, în cazul României, pornindu-se și de la realitatea că mari întinderi din zonele colinare și de munte nu

dispun de condițiile necesare pen-tru procesarea laptelui de vacă. Pe lista argumentelor se numără dez-voltarea continuă a pieței, existența unor animale perfect adaptate condițiilor de mediu din România, dar mai ales costurile de întreținere scăzute. În vederea realizării aces-tui program se are în vedere: folo-sirea ca material biologic a rase-lor cu potențial genetic ridicat în producția de carne; încrucișarea raselor mixte cu rasele Aberdeen-Angus, Charolaise, Limousine, Bleu Blanch Belgique; continua-rea implementării unui program de formare a fermierilor în scopul creșterii și exploatării raselor de carne, în acest sens prezentându-se informații privind creșterea și stra-tegia de hrănire a vacilor de car-ne, înființarea de pășuni, precum și popularea acestora cu taurine pentru carne; difuzarea de tauri și de material seminal; îmbunătățirea performanțelor de producție prin adoptarea tehnologiilor perfor-mante de creștere și exploatare; acordarea de stimulente pentru

producția de carne; eficientizarea activității prin echilibrarea balanței prețurilor pe segmentele filierei cărnii; creșterea competitivității cărnii de bovine pe plan național și internațional, precum și adap-tarea diferitelor rase și hibrizi la condițiile pedoclimatice din dife-ritele zone ale țării; creșterea ni-velului mediu al performanțelor de producție pe cap de animal, conco-mitent cu creșterea potențialului genetic pentru producția de car-ne în funcție de rasă; elaborarea de programe educaționale privind avantajele creșterii bovinelor si ovi-nelor de carne și ale consumului de carne de taurine și ovine, compa-rativ cu alte specii de animale din fermă.

Pentru dezvoltarea și îmbunătățirea calitativă a producției de carne pot fi utilizate două variante, și anume: creșterea unor nuclee din rase spe-cializate în producția de carne sau încrucișarea industrială a raselor loca-le mixte și de lapte cu rase de carne în vederea obținerii de hibrizi comerciali

România Rurală – nr. 28

50 51

de numărul de animale deținute și de capacitatea productivă a acestor suprafețe. În acest context, este ne-cesară o restructurare a producției animale prin creșterea numărului de ferme comerciale modernizate (în anul 2013, numărul exploatațiilor agrico-le a scăzut cu 6% față de anul 2010, efect al comasării terenurilor) și prin conservarea și dezvoltarea sistemelor pastorale. Prin valorificarea rațională, eficientă, a uriașului potențial pasto-ral (4,5 milioane hectare), efectivele de rumegătoare ale României pot fi dublate, iar ca efect producția anuală de carne în carcasă ar putea crește. România dispune de un potențial agricol net superior multor state din Uniunea Europeană, potențial dat de suprafața agricolă de circa 13,3 milioa-ne ha, din care 8,3 milioane ha sunt de teren arabil. Raportul dintre suprafața arabilă a României și numărul de lo-cuitori este de 0,41 ha teren arabil/locuitor, fiind net superior față de va-loarea acestui raport în multe state din Uniunea Europeană și aproape dublu față de media UE 27, care este de doar 0,212 ha teren arabil/locuitor.

seminal de armăsar și implementa-rea însămânțărilor artificiale la rase-le de cai la care este admisă această operațiune etc.

Referitor la patrimoniul pastoral, se impune continuarea implementării amenajamentelor pastorale.Acestea reprezintă un sistem complex de lu-crări tehnologice prin care se reali-zează menținerea și refacerea con-tinuă a covorului vegetal ierbos cu specii de înaltă valoare furajeră, în condițiile creșterii producției și calității pajiștilor și se asigură bunăs-tarea animalelor care pășunează. La acestea se adaugă lucrările obligatorii de investiție de lungă durată (constru-irea de drumuri de acces, tarlalizarea și împrejmuirea pajiștilor, efectuarea de lucrări pentru asigurarea apei pen-tru animale, realizarea de umbrare și construcții speciale pentru prelu-crarea primară a produselor anima-liere etc.).

Începând cu 1 martie 2015, fermie-rii români au posibilitatea de a be-neficia de pășuni și fânețe în funcție

pentru abatorizare. Aceste încrucișări pot fi simple sau multiple, în funcție de obiectivele propuse privind ran-damentul la sacrificare, dar mai ales de calitatea cărnii și economicitatea sporului de creștere.

Un mare proiect al ANZ este Centrul Național de Recoltare, Examinare, Prelucrare, Stocare, Însămânțare Artif icială și Biotehnologii de Reproducție, în vederea dezvoltării însămânțărilor artificiale la specia ca-baline, cu sediul la Târgu-Mureș, ale cărui obiective principale sunt crearea și dezvoltarea băncii naționale de gene pentru specia cabaline prin introdu-cerea de material seminal congelat, ovule congelate și embrioni congelați, depozitarea și conservarea materialu-lui genetic de mare valoare zootehnică, dezvoltarea cercetărilor referitoare la fiziologia materialului seminal de ar-măsar, tehnici de examinare, medii de diluție, tehnici de conservare, dez-voltarea și implementarea tehnicilor de recoltare și transplant de embri-oni proveniți de la iepe de mare valoa-re zootehnică, difuzarea materialului

Este necesar ca acest uriaș potențial agricol să fie valorificat prin politici coerente de comasare a terenurilor și creștere a dimensiunii exploatațiilor agricole și zootehnice, precum și prin aplicarea unor agrotehnici corespun-zătoare fiecărei culturi și a unor teh-nologii moderne de obținere a pro-duselor. În dezvoltarea sectorului zootehnic, România mizează pe câ-teva puncte tari: suprafață agricolă de aproximativ 13,3 milioane ha, 4,5 milioane ha pășuni și fânețe, pentru valorificarea eficientă a acestora, efec-tivele actuale de rumegătoare putân-du-se dubla în următoarea perioadă, existența raselor de animale adapta-te condițiilor pedoclimatice și de ex-ploatare, specialiști cu înaltă pregătire profesională, capacitatea de a obține produse alimentare folosind materie primă în sistem bio.

Trebuie să recunoaștem însă că avem și câteva puncte slabe, care se pot remedia prin politici și strate-gii naționale: dimensiunea redusă a exploatațiilor zootehnice, tehnologii de exploatare și utilaje învechite, rase de animale nespecializate, un grad re-dus de asociere a producătorilor, o sla-bă promovare a produselor naționale.

Balanța comercială import-export a României

Analizând balanța comercială a României pentru produse agroalimen-tare, aceasta este deficitară în ansam-blul ei, însă deficitul s-a redus gradual de la 2217 milioane de lei în anul 2007, la 746 de milioane de lei în anul 2012, iar în anul 2013 aceasta a fost pozitivă, înregistrându-se o creștere cu 334 de milioane de lei.

Tendința de creștere din anul 2013 se datorează în primul rând exportului de produse vegetale, (în special grâu) care, din păcate nu înglobează valoa-re adăugată, dar care ar putea fi valo-rificate în țară prin transformarea în produse animaliere.

La capitolul produse animaliere și animale vii, balanța comercială im-port-export, este încă negativă, cu toate că se înregistrează o tendință de scădere a deficitului, începând cu anul 2008.

Fermierii români trebuie să produ-că și să-și valorifice producția zo-otehnică pe o piață tot mai compe-titivă, , în acest context, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

elaborând strategii specifice menite să aducă nivelul sprijinului financiar acordat fermierilor români la nivelul sprijinului de care beneficiază fermi-erii din celelalte state membre.

Pentru obținerea de valoare adăugată pe lanțul produselor animaliere este necesară îndeplinirea următoarelor condiții :

- crearea unui cadru adecvat pentru organizarea producătorilor în di-ferite forme asociative (asociații, cooperative, GAL-uri etc), insis-tând pe faptul că fără integrarea producției pe verticală, fermierii nu vor fi beneficiarii rezultatu-lui muncii lor, valoarea adăugată a produsului realizându-se doar prin prelucrare și valorificare ca produs procesat;

- procesarea produselor agro-zo-otehnice și evitarea comerțului cu produse neprelucrate (cerea-le, animale vii, carne în carcasă, miere etc);

- promovarea consumului de produse obținute în România, inclusiv prin menționarea pe eti-chetă „Produs în România” .

Aceasta este noua viziune a factorilor decizionali prin care se urmărește cre-area de valoare adăugată.

România Rurală – nr. 28

52

Vă invităm să participaţila redactarea revistei

Doriţi să împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră de dezvoltare rurală pentru o posibilă publicare în revistă?

Fotografii şi imagini• Imaginile trebuie să ilustreze o experienţă.

• Imaginile se vor transmite ca fişiere electronice separate (rezoluţie înaltă >300 dpi şi > 850 KB).

• Toate fişierele care conţin imagini vor fi trimise în format .JPEG

• Vă rugăm să includeţi un titlu scurt pentru fiecare fotografie/imagine transmisă, precum şi numele fotografului/autorului.

Scrisori către Redacţie• Scrisorile trebuie să fie legate de o temă de dezvoltare rurală şi să nu depăşească 200 de cuvinte.

• Redactorii pot interveni asupra textului, pentru a-l adapta la stilul, lungimea, claritatea şi acurateţea necesare şi nu garantează că toate scrisorile vor fi publicate.

• Atunci când spaţiul este insuficient, scrisorile care nu sunt publicate în revistă pot fi publicate pe website-ul RNDR.

Vă invităm să ne trimiteţi experienţele dumneavoastră, fotografii, scrisori şi articole la adresa: publicatii@rndr.ro

Ghid de participareAceste indicații sunt orientative pen-tru omogenizarea contribuțiilor. Au-torii înțeleg că redacția poate modi-fica textul primit, pentru o mai bună înțelegere.

• Autor: Trebuie identificat cu nume, prenume și ocupația actuală.

• Introducere: Trebuie inclusă o scurtă introducere care să evidenție-ze relevanța subiectului prezentat.

• Lungimea articolului: 400 – 800 cuvinte

• Informații corecte: Nu prezen-tați decât informații de care sunteți 100% sigur și pe care le puteți sus-ține. Menționați sursa informațiilor, atunci când prezentați date care pro-vin de la alte instituții sau organizații.

• Stil: Vorbind despre un articol de revistă, este de dorit ca textul să nu semene cu un raport. De aceea, sunt indicate:

» 0 exprimare simplă; » date relevante pentru a susține ideea principală a articolului, și nu toate detaliile proiectului; » evitarea excesului de acronime; » denumirea completă, urmată de acronim, trebuie inserată atunci când apare prima dată în text; » evitarea comentariilor și a referin-țelor externe care pot fi controver-sate sau greșit înțelese.

Deschişi Către Viitor

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

CONTACT:Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: info@rndr.ro, Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România,în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală“. Proiect cofinanţat prin

FEADR prin Măsura 511 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.Mai 2015

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.Se distribuie gratuit.