$TEFAN BORBELY (n. 31 oct. 1953, in Figera$) a fost, p6ni lapensionarea fericiti din toamna anului 2019, profesor universitar laFacultatea de Litere din Cluj-Napoca, in cadrul Catedrei de literaturiuniversali qi comparati. Doctorat in literaturi comparatd (1999).Echinoxist ca formalie, a debutat editorial in 1995, cu volumul de eseuriGrddina magistrului Thomas. Amai publicat: Xenog rame (ry97), Visullupului de stepd (t999, De Ia Herakles la Eulenspiegel. EroictLl (zoot;ed. a II-a in zor3), OpoziSii constructiue (2oo2), Matei Cdlinescu.Monografie (zoo3), Cercul de gra;ie (zoog), proza fantasticd a luiMircea Eliade. Complexul gnostic (zoog), Mitologie generaldl. (zoo4),Despre Thomas Mann Ei ake eseuri (2oo5), O carte pe sdptdmdnd(zoo7), Pornind de la Nietzsche (2o1o), Exisrenla diafani (zorr),Homo brucans gi alte eseuri (zott), Ciuilizalii de sticld. utopie,distopie, urbanism (zon), Eseuri biblice (zori), Simetrii gi discrepanSe(2o1 . A coordonat volumele coleclive Experiente externd (rgg9),respectir' Ion Pop - Eapte d.ecenii de melancolie Si literaturd (2ot1), s_arisipit generos in aproape o suti de volume colective qi a realizat cAtevatraduceri (mai puline de cAte gi-ar fi dorit). Este membru al UniuniiScriitorilor. A colaborat la realizarea unor volume de sintezi, printrecare: DicSionarul Scriitorilor Romdni (DSR, i-g, Diclionarul Esen{ialal Scriitorilor Romdni (DESR), DicSionar Analitic de Opere LiterareRomdnepti (I-IY), World Nouel Compendium,I-Il (Facts on File, Neu,York, zoo8). Bursier multiplu al Colegiului Noua Europd din Bucureqti,a beneficiat de stagii de pregdtire in Marea Britanie (Ox{ord, 1999),Statele Unite: bursier Fulbright in 1992, la Indiana University,Bloomington; uisittng fellotu la New york, la Columbia Universit"v,respectiv la The Institute for psychohistory GggZ, tggg,2ooo). laUniversity of North Carolina, Chapel Hill (zoor). A petrecut doud lunide vari toride, dar foarte fructuoase sub aspect intelectual qi uman, la.Iawaharlal Nehru University din New Delhi (Institute of AdvancedStudy, 2oo9), izbutild si scape cu bine de toate pericolele care_lpAndeau (inclusiv cobra regali, care se plimba alene gi majestuos prinln\a institutului). l,aureat al premiului ,,Lucian Blaga,, ai Academieillornine (zorz) pentru volurnul pornind de ta Nietzsche- publicdllccvent in Contemp oranul/Ideea Europeand.

$tefan Borb6ly

REDIVIVUS

LIMES2020

Colecgia ESEURICoordonator: gTEFAN BORBELY

Coperta: Dinu WRGILImaginea copertei: SAGRADA FAMILIA

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Rom6nieiBORBf,LY, $TET'AI\

Redivirrrs / gtefan Borb6ly. - Floreqti : Limes, 2020ISBN 978-606-799-386-8

821.13s.1,.09

@ Copyright Editura LimesStr. Castanilor, 3

4o728o Flore$ti, jud. ClujTel.: oz64- 541rog; o72S- Lg4o22

e- mail: edituralimes2oo8@yahoo.comwww.edituralimes.ro

flcrc romAnegti ......................45RomAnii - contribulii la identitarul psihologic ............. .................... 47Oglinzi carnivore .........7oAlfabetul distopiilor......................... .......................81Ardelenii qi vegetarianismul - unfig drdqan uitat: Bicserdy BAIa .....92Identitarul mitic al literaturii romAne ............,.... ro6C€slalt{ Maib€t'i .. .................... 13o

Tcme striine..... ......................l.47Perceplii ale oragului funest in Antichitatea greacd ............ ..........,..r49la Encamisada.... ..................... 159

,,Strlinii" expresionismului .............. ....................767

Un erou american: Pigasus............... ........r79Globuri, unde, alieniri - scurtd intro dtrcere tn thanatologia hippy . r9ol$9tul fictional .. ..................., 201

r. Marc Lery: .!i dc cd este adeudrat .. ... .. . .. 231

2. Umberto Eco; Mrsterioasa flacdrd a Reginei Loana..............238

3. Iris Murdoch: Ucenicu|fi\osofu\ui........................... ................246

4. J. G. Ballard: Crash...... ............... 26s

RomAnii - contribu{ii la identitarulpsihologic

Scopul textului de fap este acela de a oferi o schili evolutivda mncepliilor despre identitan:l psihologic romAnesc. Avem invedere, in principal, urmdtoarele lucriri de referinfi: Dinpsihologia poporalui romdn. Introducere, de D. Dr[ghicescu(rgoil, Sufletul neamului nostru. CalitdEi Ei defecte (rgro),Personalismul energetic (t927), Psihologia popotalui romdn(1996), Etnianl romdnesc. Comunitate de origine, Iimbd Si ilestin(tg+z), de Constantin Ridulescu-Motru, Fenomenul romdnesc,de Mihai Ralea (:.927) $ Destinul culturii romdneEtr (rqSg) deMircea Eliade, acest din urmd text trimitAndu-ne in modinevitabil in urmi inspre anii r93o, cAnd Eliade iqi publicimajoritatea publicisticii angajate, shAnsi ulterior in cele douXvolume care alcituiesc edilia Profetism romdnesc (r9go). Un cazaparte il reprezinti C\tltura psihologicd romdneascd (r98o), de

47

Traian Herseni, care, la data aparifiei, s-ar fi putut cataloga ca o

lucrare de ,,metacritici" sau meta-analizi" a psihologismuluierudit, scoiastic romAnesc, daci termenii ar fi avut o circulalie inepocd.

Sub aspect temporal, segmentul de timp pe carel discutdmeste impardonabil de lung, fiindci se intinde la la D. Drlghicescu(tgoil la stereotipiile nagionalismului romAnesc din perioadaceauEismului tArziu, din care se va desprinde, in cele din urmd,aberalia megalomani a protocronismului, lansatl de citre EdgarPapu, un comparatist de mare calibru, cu o educalie cosmopolitXincontestabil5. Cum ajunge un asemenea om s5 cauJioneze oasemenea greqealS intrd, pentru totdeauna, in categoria

misterelor insondabile ale istoriei, dar il evocdn.r pe Papu aici dindorinla de a stabili o pdmd dificultate a demersului nostru, legatide ingerin{a actului politic.

in esenli, stilistica diacronicd a identitarului psihologicromAnesc distinge intre doui forme aparent limpezi, cea apoliticiqi cea politici. Atunci cAnd D. DrXghicescu publici parteainaugurali a studiului sXu Din psihologia poporalui romdn,jumitatea secund5, esenliali a studiului nefiind niciodatdfinalizati, el lucreazi la adipost de orice ingerinli politici,singura grijd pe care autorul o are fiind aceea de qtiinlificitateacademici. Ulterior, Constantin Rddulescu-Motr-u simtepresiunea ideologiei Ei a politicuiui, dar se delimiteaz5 net de ea,

din dorinla de a elibera consideraliile sale de orice relativizarecircumstanlialX. Triind in timp, in istorie, afirmAnd - Motru maiales * necesitatea de a situa psihologicul romAnesc in cadreledinamice, definitorii ale istoriei, ei ,,ies din timp", oarecum, atuncicAnd iqi scriu cir{ile, din dorinla unei obiectivitlli qtiinlificenepatate. nealterate de imixti uni.

Inevitabil mai angajat prin intermediul publicisticii sale de

\a Via[a Romdneasci4 Mihai Ra]ea e, Ei el, tranqant atunci cAnd

vine vorba de matricea deterministd a trecutului. ,,Ca sd probezirealitatea specificului nasional n-ai neuoie de ideea trecutului" ,

scrie el in Filosofia culturii cu apkca{ii romdneqti, din 19z6(Ralea, 1997, p. tz). Motilul suspiciunii, discutabil intrucawa, ilreplezinti neincrederea intr-un tecut eterogen, ,,strdin" parfial:

,,...cdnd e uorba de noi, rorndnii, trebuie sd constatitm cd. trecutulnostru e prea pu{in aI nostru. Nu putem sit ne recunoagtem inmultiplele influenle strdine - greceSti, turcegtt, slauonegti - carene-au bdntuit. Noi om inceput de foarte pufirtd ureme istorianoastrd adeudratd. E mai cuminte qi mai comod sd neconsiderdm un popor mai recent, sd grupirm toate for[elenoastre in prezent 9i uritor." (Ibid., p. t9) Ideea - o adevdratdobsesie a gAndirii lui Ralea - 'ra fi reluatd in Fenom enul romtinesc(r9z7), prin ata$alea unei conceplii foarte maleabile, flexibile,referitoare la trecutul care se metamorfozeazl in timp, semodifici. Fiecare popor, scrie Ralea, dispune de mai multetrecuturi, din care-l selecteazX pe acela care corespundenecesitXgilor sale strategice de moment. Nu existi un singurtrecut, etern qi imuabil; in consecinli, sufletul unui poporcunoaqte, qi el, diferite identited qi paliere de-a lungul istoriei,pretentia autohtonizanlilor de a reveni la un singurtrecut-matrice, cel ,,atemporal", substanfial sau originar fiindiluzorie: ,"A.ici std a'oarca h'adifionaliEtilor. SuJIetuI etnic seprefoce mcreu; rru cxr.slri wt singur gi acelagi suflet rorndnesc,dupd cunt nu cxistd un singur suJTet teuton." (Ralea, t997, p. 6o)

Plefaceri epistemice majore, facilitate in mod indirect depsihanalizi, vor modifica in mod radical aceasti percepliene-regresivi asupra specificului nalional, atunci c6nd scenaculturali a Europei qi a lumii vor fi ocupate de noua vedeti atimpnlui, qi anume irafionalismul. in Personalismul energetic(1927), Constantin Ridulescu-Motru discutX, in esenlI, unscenariu de transcendere, similar binomului subcongtient -congtient din freudism. Filialia nu e asumatl direct, cele doudpaliere ale existenlei (deopotrir.i individuale Ei colective) fiinddenumite de citre filosofirl romAn ,,eu" qi ,,personalitate". Exist5 odiferenlX intre ele: ,,personalitatea e bio-psiho-sociald, eul estenumai psihic." (Ridulescu-Motru, 2oo5, I, p. zo4) ,,Primeleinceputuri ale personalitdlii iau nagtere sub impulsul euluiprimitiu", scrie Motru (Ibid., p. 212), ulmeaze, in procesul decregtere a fiinlei umane, ,,eul moral" qi ,,eul ra1ional", procesul detranscendere a eului inspre ,,personalitate" fiind facilitat aintensitatea creatir.i a muncii Ei a vocaliei. ,Eul rdmdne 1...1 -

48 49

scrie Motru - intotdeauna subiectiu, adicd totdeauna legtat de

congtiinla indiuiduald", pe cAnd personalitatea, ,,cu cdt se ridicdse complicd gi ia un caracter obiectiu gi sociol" (Ibid., p. zor)Desigui, e de dorit ca in acest proces de transcendere a euluiinspie personalitate cele doud si funcfioneze sau sh con]ucreze inmod armonios, dar sunt momente in care acest lucru nu se

intAmplS, eul Ei personalitatea trigAnd de ham in direqii diferite.Oricum, ceea ce e foarte valoros in conceplia lui Motru -

dar deloc o noutate pe planul epistemic european - line de

procesele de remanenli ale euiui, intrucAt, demonstreaz5 filosofuliomAn, reziduurile eului nu dispar niciodati pentru totdeauna dincimirulele ascunse ale personalitilii, fiindci ele sunt cele care

asigurl codurile violenlei pe care le pistreazi un om sau ocolectivitate, aceste coduri fiind activate salutar in momente de

c1rz6: ,in cazuri de foamete, de rdzboi, de crb'e addnci sociale

sau de bok Si zguduiri neruoase, cd{i oameni nu se descoperd pe

ei ingrgl cd iuri d;7n t6 d" cum se obignuu erd sd se consldere. inacesii contri etraordinare ies Ia iuealdformele bestiale, formelestrdmoEeqti ale eului." (Ibid., p. zlS)

Dihotomia eu (ca remanenl5 sau teritoriu de regres) -personalitate (ca program energetic de irnplinire a individului sau

i colecth'iti{ii) joaci qi un alt rol in concep$a luiRddulescu-Motru, fiindci ea explicX stilistica funclionali a

popoarelor, intr-un mod er.'ident imprumutat din Nietzsche, pe

*re, au altfel, Motru il citeaz5 des, de multe ori cu titlujustificativ. Popoarele remanente - explici Motru -, centate'obstinat

pe eu, opteazi subconqtient penftu forme estetice de

vialX Ei de creativitate, qi/sau se legitimizeazX prin intermediulacestora, in weme ce popoarele cu propensiune pentrupersonalitate devin pragmatice, constructive, responsabile.Primeie sunt popoare ,,slabe", pe cAnd celelalte sunt ,,putemice",diferenla fiind explicabili, pe de o parte, prin atitudinea fali de

comportamentul antropologic, ancestral Ei, pe de alta, princantitatea de,,orientalism" (sau ler.antinism contemplativ,dispelsir', indolent) pe care poponil respectiv qi-o asum5 sau

cireia ii cedeazl. DatoritX celor doud capete de pod fVest - Est) qi

a eterogeniti(ii pe care mixajul lor nestingherit o d5, Motru

acrediteazi Ei ideea potrivit cireia Europa este, incI, o forml deculturh $i de civilizalie neimplinitd, fiindcd privilegiazd arta EigAndirea in detrimentul emanciplrii prin pragmatism constructivqi energie: ,,Cultura europeand prezhtd o admirabild organizarepentru creafiunile estetice Ei intelect, dar o foarte defectuoasdorganizare pentru creapiunile muncii." (Ibid., p. 238)

Concluzia avea sdJ supere foarte tare pe Lucian Blaga (careva intra intr-un conflict acerb, nemilos cu ,,Mortu", inhelinAnduJcu expresii neacademice...), fiindci ea duce, in mod inevitabil,inspre declasarea folclomiui qi a etnograficului, adicd a satului ingeneral, ca marci identitari. Satul Ei folclorul sunt estetizante,deci retardante - scrie Motru -, fiindce satul cultivl in modvinorat tradilia ca pe o strategie de iegire din timp, din evolulie.,,Popor slab" fiind, romAnii se intorc la sat ca la un reazim alpropriei lor neputinle de a participa la istorie sau de a deveni, inmod responsabil, actant al acesteia.

DecantAndu-qi ideile tot din Nietzsche (din a douaConsiderasic ittactuald), Motru reia aici distincfia dintre uicfd gimoorte, transferAnd-o in domeniul foarte labil al axiologieicolective. Sunt doui categorii de epoci sau societdli, spuneNietzsche: unele care preferd inerlia (intotdeauna comodX...),adicd ralorile de\,ita1izate, ,,moarte", qi altele, dimpotrivd, careaspird neincetat inspre mai mult, aducand in societate substanlevii, dinamizante. Filosoful german oferX, ca exemplificare, cazulconcret al istoriei ca strategie educativi: sunt popoare pentu caretrecutul e doar catedratic, o valoale muzealX, ,,moaft5"(consecinla fiind interiorizarea statutului colectiv de epigonism,termenul, magnetic pentru multi gAnditori, fiind propus de citreKarl Immermann), dar sunt qi altele pentru care istoria e oprovocare, in.itafie la acgiune, \rtptl. ,tmobilitatea sufleteascd asatelor - scrie la rAndul sdu Constantin Ridulescu-Motrv - esteurma pe care a ldsat-o moartea triumjitoare. [...] Satulromdnesc nu inoueazd in deprinderile strdmogeEti, dar, inschimb, prin repetarea acestoro, intrefine continuitatea tipuluiistorrc." (Ibid., pp. 273-274) Consecinla e ch satul nu poate ficonsiderat ca reper identitar, fiindci e o forml de civilizagieneimplinit5, blocati in autosuficien!5,,estetizantd" sau naturistd:

5o 51

,,Satul rom n l. . .l nu are insd o personalitate energeticd, adicd opersonalitate care, continudnd natura, sd creeze peste nafurd

formd noub. de energie." (Ibrd,p.274)Motru nu se multumeqte cu atat, ci arunci incd un bidon pe

foc, afirmAnd deschis cd nici ortodoxismul - adici biserica sau

religia - nu poate fi repel identitar indesnrlitor, fiindci,,qiqantismul mistic" e doar o formi de estetizare ine4iald,necondusd de l'oin!X, specifici ,,eului mistic" . Din nou,demonstralia are consistenta formali a unui sistem. CopilXriaumanitigii qi a omului se caracterizeazX prinh-un ,,eu primitiueuforic" , aqa-zisul ,,eu-emogie", a cirui materializare supremi oreprezintb credinla intr-o divinitate responsabili pentru intreagaCreafie. ,,Ca un polip lipsit de uertelrc pulcntice, onn primitiumai mult personif.cd decdt estc in.su.sf o persoand;antropomorfizeazL qi este, totu$i, cea nmi slabd dintreintrupdrile omului." (Ibid., p. 199) Reprezentalea divinului iqitrage, aqadar, obArqia din conqtiin{a fragilititii umane, a unui eu

nesigur.Ca si compenseze deficitul, acest eu poate recurge Ei la

excitante (narcoticele, de pildd), dar esenliali rimAne asocierea

religiosului de citre Motru cu ,,inhi{in entolionald" primordiali,difuzi, necristaiizati, care se pistreazl de-a lungul intregiiexistente: ,in eul cel mai ralional persistd ut fond irasional:structuro emotiud" (Ibid., p. 216) Este aceea structur5 pe care

omul sau popoarele trebuie sd o depdEeascd, daci doresc siatingd inallmea ,,personalismului energetic". Problema e cimisticul oferd firX efort clipe iluzorii de implinire qi de fericire: ,,...

zgdnddri{i persoana cultd qi gdsifr sub ea totdeauna pe misticulprimitiu, pe omul mulsumit de sine 9i bwezut." (Ibid., p. 245)

Prin urmare, tentaliile eului mistic sunt greu de indepXrtat,fiindci - scrie Motru - ele se ilvecineazh cu alta, cu

automistificarea sau cu imaginagia, adici cu acele valori carepresupun abandonarea indolentl a voinlei in favoarea unorvoluptd{i nlscute din pasivitate.

Un ultim ingredient inerlial in comportamentul colectiv alsufletului romAnesc preponderent rural il reprezint5, in concepliaIrri Motru, anonimismul. Sd recapituldm, inainte de a purcede

mai departe, sistemul in articulaliile sale majore. Occidenhrlavanseazi in istorie pcrhcipdnd la ea, calitatea acestei participirifiind direct propo4ionalX cu numdrul ,,geniilor" sau alpersonalitXliior pe care culturile qi civilizafiile respective izbutescsd le articuleze. Pentru Motru, valoarea supreml o reprezintXindividualitatea ralionalh. responsabilS, r'a!ional5, cilitd prinmunci. In consecinld, o societate i se pare cu atAt mai puternic5,cu cAt ea genereazi mai multe - daci se poate: serial -individualit;li puternice, dispuse si depdpeascd masa.

ReducAnd ecualia la scara unui singur sat, putem spune cdvaloarea intrinseci a satului respectiv nu e dat5 de felul in careaceasti comunitate qtie sd-Ei pdstreze tradilia (adici imobilismul),ci de numdrul fiilor care pleacd din el, pentru a-qi afirma valoareain alti parte. Remanenla expiici blocajul in ,,eul folcloric" , adica"

psihologia care, cum este qi in cazul romAnilor, poate fi euforicd.Existi romAni care se laudi cu faptul ci sunt romAni, adici seexprimi, la nivel identitar', in mod tautologic, aEa cum ar face ungerman care s-ar l.luda ci este german sau un francez ci estefrancez. Tautologia e o forml de automistificare - sugereaziMotru -, fiindci doar dincolo de identitaml psihologic euforicincepe efortul de construclie comunitari, adicd ,,r'oca!ia". Pentruca ea sd se realizeze, psihologia trebuie si fie depdgit5, elminatb:

"VocaSia romdnilor incepe de unde sfdrgegte psihologiaromdnilor." (Voca{ia, factor hotdrdtor in cultura popoarelor,Motu 1997, op. cit., vol. II, p. 9r)

lntrebarea care derivi de aici este strict logici: cine poaterealiza aceastd ,,depiqire"? Cu cine putem asocia ,,saltul"?Nicidecum cu colectivitatea anonimX, spune Motu: saltul poate fifrcut doar de citre cei care iqi asumi riscul de a merge tmpotriuacoiectivit[trii anonime de provenienlX, de cei care se desprind dinmasX. l,eclia lui Nietzsche este, din nou, foarte bine insuqitX aici:calitatea unei societ5li e dati de puterea elitei saie, nu de forlainertialX a celor mul1i. Popoml romAn a contribuit la istorie -scrie Motru - ,prin munca anonimd a mul{imii celor de jos, Siirtr-o Joarte micd mdsurd prin munca indiuidualh a celor desrrs." (Ibid., p.91) Mai mult decAt atAt,,,munca anonimi a

nrullimii celor dejos" a fost atAt de covArgitoare, incAt ea a izbutit

52 53

se neutralizeze pnn anonimizare ,,munca inilividuald a celor desus": ,.La romdn| ceea ce s-ar putea numi progresul culturii este

format din ploaia mdruntd a muncii anonimilor. La ei nu giLsimgdnduri sau opere desdudrgite, produse i1 totalitate de geniulcelor pufini gi apoi insuEite de mulsime, ci gdsim mul{imeadesdudrEind prin tradi{ie ceea ce indiuizii au schigat in mod.fraqmentar ;' (Ibid., p. gz)

in mod incontestabil, aici se aflX unul dintre punctele tariale gAndirii lui Motru, formulate intr-un stil care nu a convenitmultora dintre contemporani, fiindci definea intr-un modanarhic, Ei complet neagteptat pentru ideile curente din epoci,identitatea ca atare a intelectualului ,,personal". Pentru Blaga(repet: opozant iritat, redutabil), ,,eternitatea s-a niscut la sat", un,,sat" pe care intelectualul are menirea sIJ exprime, fiindcd ei e,,autentic", matrice formatoare qi adipost sufletesc in caz derestriqte. Dimpotri"'{ Motru iqi imagineazX, ca instan{i cataliticiin drumul de la ,,eul colectirl' de tip estetic ia ,,personalismulenergetic" reaiizat prin munci gi vocalie, un intelectual seme!,iiber, dispus oricAnd sX se opund determinismului anonim dincare prorine. Intelectualul lui Blaga gi al celor de felul sdu este celcare are ruralul ca Hinterland psihologic qi ca spafiu de refugiu.Dimpotrivl, la Motru, r'ocalia incepe din clipa in care ai intorsspatele satului, ferecAndu-i bine toate por{ile in spatele tiu.

in subconqtientul multor autori romAni din perioadainterbelicS, distinclia identitari care ,,se poarti" reprezintlantinomia dintre energetism gi mortifcare. O societate inerlialdsuprar'ieluieqte, nu trdieqte; ea fuge din faJa istoriei (in codru, insairu etc.) in loc s-o confrunte pe fa1d. intr-un mod destul deciudat, despre mortificare ca tehnici de supravieluire vorbeqte EiMihai Ralea spre finalul Fenomenului romlnesc (tgz): ,Eistitin uiala unor animale un instinct ;t'oarte curios care se numettesimulalia morlii. Cdnd e atacat, animalul capdtd o rigiditatecare intitd moartea. Cum sunt multe anirnale care nu mhndncddecdt organisme uii, eI scapd astfel de a fi deuorat. Cdnd tegdndeEti Ia ktoia noastrd, iSi uine ht minte cd n-am scdpatdecdt datoritd aceluiaEi instinct. Adaptabilitatea noastrd a fost

ftteodatd, in momentele cele mai grele, oproope echiuolentd cuo sirnulare a mor{ii. Ne-am redus indiuidualitatea gicontbatiuitatea Ia minimum ca sd nu iritkm inamici preaputernici, ne-am refbrut de Ia orice afirmare de sine ca sd neptLtem salua uiafa." (Ralea, 1997, p.88; sub1. ii apa4ineautorului)

insd, avAnd in minte faimoasa distincfie a ]ui TituMaiorescu dintre /ormd qi /ond, in care ,,fondul" este o realitateaflatd in agteptarea dinamicii catalitice a ,,formelor" in continudevolufie qi modernizare, Ralea introduce in ecualia identitard apsihologicului romAnesc o distinclie de bun-sim!, decantathdintr-o dilemi: putem oare r,-orbi de un specific exclusiu rural alromAnilor, in condiiiile in care sufletul nalional a dispus qi de unpalier alternativ de formare, aparfinAnd aristocraliei, adicdnobilimii preponderent citadine? ,,Sufletul nostru etnic e greu deindicat - scrie Ralea - din utuza di.Jeren[elor sociale prea maridin trecutul nostru, diferen{c cnrc au creat cel puyin doud sufletein loc de unul." (Ibid., p. 70) Acestea sunt: sufletul specific alnobilimii qi cel specific al ter5nimii, doui paliere sociale care nunumai ci nu comunicau intre ele, dar intrelineau chiar relaliiantagonice: ,,La noi, prin lipsa burgheziei care sd facd legdtura,noble[ea gi {drdnimea au trdit, una tn fa{a celeilalte, secole de-ardndul, ca doud popoare deosebite Ei urdjmaqe. E greu deconstotat ureo legdturd intre boierul latifundiar, rafinat incultura greceascd sau occidentalit, adeseori absenteist, gi f&ranuliobag, rdmas prin obiceiurile gi credhtsele sale incd la epocauechilor traci. Ast-t'eL, in loc de un sitgur suflet na[ional, pregdtitprin aceeagi culturd Si aceea;i uia{d politicd Si sociald, auemrloud suflete jttxtapuse, dar strdine [unul de celdla]tl. Cdndpsihologul uine azi sd constate speci-fcul romdnesq unde trebuiesd se adreseze? Noblefei sau ldrimimii?" (Ibid. , p . 7o-7t)

Rdspunsul e dificil de dat, fiindcd dinamica civilizalionalX acelor doui paliere e diferiti. Secolul al XIX-lea european asist5, cuo fen'oare ral intAlnitS, ia declinul estetizant al aristocraliiior, alciror loc in economia referenfiali a societililor este luat de citreburghezie. A6adar, in mod inevitabil, disculia se transferi,inclusiv in spaliul romAnesc, inspre distinclia dintre sat qi oraq,

54 55

organicismul identitar pro-ruralist insistAnd obstinat asuprareprezentirii malefice a oraEului, asimilat locului din care sosesc

toate relele. Ciuleandra lui Lir.'iu Rebreanu e un reflex tArziu alacestei distincgii, declinul frumoasei MddXlina, intAlnitl la ociuleandri de citre origeanul der.'italizat Puiu Faranga incepAndin momentul in care ea devine ,,Madeleine" in urma uneireajustlri educalionale pripite, for{ate.

Numai ci dinamica din cadrul relaliei saf - ora1 e

disproporlionatl cantitativ qi substanfial, numlrul odraslelorrurale care cautl implinire sau cariere la oraE qi nu se mai intorcfiind mult mai mare decAt al acelora care accepti sd rimAn[ lacoarnele plugului sau coada vacii. Uzanlele timpului vorbesc, lamodul sentimental sau liwesc, despre influenla nefastd a oraguluifunest, depravat asupra satului curat Ei idilic; r'ealitatea e, insi,mult diferiti. Foarte lucid, dar alimentat de teoriile lui MauriceBarrds (romanul Les ddracinds apdruse in r8g7, avAnd un impactfoarte mare, chiar dacd trata un fenomen citadin), Ra]ea nu se

sfieEte si spund, ci Ia baza occidentalizirii RomAniei prin,,adaptare" sau ,,imita1ie", se afl6. dendddcinarea: ,pesprindereadintr-un mediu Si inft'oreo in altul nu aduce nici o tulburareromdnului. EI nu cunoagte acele melancolii ale dendddcindrii,acele nostalgii dupd locul natal, acele dorin{e de reintoarcere infamilie 9i profesia pdmdnteascd, pe care Ie cunosc ldranii lega{ide pdmdnt ai altor {dri. 1...1 Rareori, fiuI de {dran ajuns Si aduceaminte ureo chemare sentimentald de mediul idikc de unde ct

pornit. PuSini sunt aceia care, fiind inteligen{i gi capabili, rdmfutla muncd Si Ia profesia strdmoEeascd." (Ralea, 1992, pp. Bo-Br)

Criteriul care structureazd masir'ul studiu Din psihologiapoporului roman. Introducere de D. Drbghicescu (r9o7) esteumrl deloc surprinzdtor - dar subtil qi modern! -, daci linemconl de Zeitgeist-ul perioadei in care a fost articulati caftea. Evorba de binomul organizare - dezintegrare, in care accentulcade pe al doilea termen, fiindcd popoarele se diferengiazd - scrieautorul - il funcgie de predispozilia pentru sau rezistenla fafd dedezintegrare. Indeajuns de discutabil (dar fascina;iile nu au baziragionald...), DrXghicescu sugereazi ci amor{ul romAnesc e un dat

istoric impus, la care autohtonii fie ci n-au putut, fie ci n-au urutsd se opunX. ,,...n(tudlirile barbare auurd ca urmnre - scrieautorul - distrugerea ideii de stat in Dacia Si a organizdriipolitice, sociale gi militare o ocestei prouincii. Cu ddrdmareaoragelor se sutpard tot soiul de a;ezdminte organbatoare gipopula{ia fu aruncatd intr-o stare pimitiud, care premergeinchegarea societdfilor ciuilizate." (Drighicescu, 1996, p. 157)Pentru autor (ideea este discutabil5, dar derivd din spirihrltexhrlui), vestitul sat identitar de mai tArziu este, in realitate, unoraq gata distrus, dezarticulal: ,Actiuitatea daco-romanilor, inmunfi, se dezorganizeazd in toate priuin[ele. Ea deueni jdrdreguli, nestatornicd, incoerentd. Legdturile dintre oameni, eleinsele reduse Ei sdrdcite, jdceau cu neputin[d o actiuitateorganizatd gi complicatd." flbid., p. 159) Consecinlele, peansamblu, sunt dramatice, fiindci ele duc la un amorfismpsiho-somatic gi cerebral ingrijorltor:,pu distrugereainstitu{iilor, cu dezorganizarea actiuitd{ii sociale, insuqirilemorale gi suJleteEti ale populafiei se Eterserd. Mintaktatea,inteligen{a romand a acestor populasii se dezorganizeozd eainsfui se sldbi, se intunecd din ce in ce mai mult. Feluriteleobicinuin{e gi morauuri mai rafinate, straturile mintale aleuechii ciuilba{ii se dizoluard gi pieird ca fumul. t...1Dezorganizarea uieSii sociale, dizoluarea instituyiilor prouoacddezordonarea uie{ii cerebrale qi sldbirea spiritului gi, prinurmare, dezorganizarea inteligenfei." (Ibid., p. t6o)

Pentru Drighicescu, ldranul romAn, preamXrit de cdtleceilalli ca pe un urmaS falnic, dArz qi imbatabil al iui Romuius qiI{emus, nu e decAt un roman decdzut, corupt: ,,SpirituI juridic aIntmdnilor, in fond acelaEi ca Ia romani, ua fi cu totul simplu,1u'bnitiu. De asemeni, su.fletuI romknesc, in fond ocela7i cu aInnnanilor, uaf de o simplitate core-i ua da un aer rudimentar,rtrcioplit, brat. Voinfa lor, scdpatd de frfutele spirituIui rafinat,t,tt.fi parcd gi mai uiguroasd, gi mai ales ua f mai impulsiud 9irrrtri prrpn ordonatd ca a rornanilor. Caracterul romin,tttknttolit de o minte culturald gi imbogd{itd, uaf mai uiolent;1u'tlitliu hd ua Ji mai bbitoare; uiclenia ei, in nemegtegugirea ei,trt li rrttti butalit." (Ibid., p. t97) Drighicescu nu e sutplins, in

I

II

56