Anul V Arad, Sâmbătă 17 Februarie v. (2 Martie n.) 1901 Шѵ. 31 REDACŢIA

braà.Deàk Ferenoz-u. Nr 8

&ÍWS iMENTUL i 'Mtrn Austro-Ungaria : «un ar* 20 c o r pe V« m 10 t e r . ; pe 1U de an 5 eor.; pe 1 lu* ă 2 c o r . 4-rl) de Dumineci pe an

— 4 ooroaufl. — Pentru România şi

truinutute pe an: 40 franci.

îwmscripte ou senapoiază

TRIBÜN p o R ü i r a ADMINISTRAŢIA г

Arad, Deák Ferenez-u. Nr S

OÎSERŢIUNILE í

de un şir şrarmoad.» ргіши dată 14 bani; a doua ourA 12 bani; a treia oarii 8 i,.,, de flecara publ ica ţ i i l e .

Atât abonamentolc cât ;il ineerţiunile sunt ц so y lat':

înainte in Arad.

Scrisori nefrancate nn so primesc.

Anul V. Numër de Duminecă Nr.

Politică „mare". (8.) Este un obiceî, o apucătura

omeneasca şi un fel de slăbiciune, ca I zicem aşa, să te araţî mai tare

şi mal mare de cum eşti, — cu un euvênt : sunt oameni cari se laudă.

Se laudă însă de obiceî aceia, cari nu pot dovedi, nu'şl pot arăta vrednicia şi cred că ceea ce le lip­seşte aevea, pot să suplinească prin vorbe late.

Adeveratele însuşiri şi virtuţi, dacă îţi lipsesc, te mângăl cu închi­puirea că le al sau le poţi avea, — ţi aşa pe rînd, dintr'una întralta, în­cepi a te zăpăci întru atăta, încăt delà o vreme creai că le al chiar.

In acest fel ni-se înfăţişează por­nirile cu vîlvă de mărire a compa­trioţilor noştri maghiari.

Ln mijlocul lor, în toate partidele lor politice, par'că ar fl ajuns cu toţii la credinţa, că ţara noastră, p tria noastră comuna, Ungaria, a ajuns deja щ stat curat maghiar, — lucru ce a'a fost dar nici nu va putea fl nici ptod El se fac a crede ea ne-au

ghinrizit, рѳ noi, pe toate naţio­nalităţile, şi ca au ajuns aşa de tari ţi m>--ri. încât a sosit vremea *ă se întindă şi m I departe, sa se înalţe ji m»i sus.

Aşa, o seamă din ziarele lor, de-o Ivreme Încoace îşi Ind reaptă semeţ gândul de a »junge să întindă stăpă jnirea şi înriurirea maghiară departe Pest« hotarele ţârii, spre Raeărit şi ea Intemeeze chiar o „împărăţie ma­ghiara!"

Dacă însă în închipuita lor de­stoinicie şoviniştil noştri compatrioţi »jung la astfel de visuri, nu este mal fuţin adevërat, că în urmă el îşi dau toata silinţa să le urmărească, să şi-le Împlinească.

Pentru judecata omului, care nu I apucat de şovinism, nu e mal puţin decât de rls o astfel de judecată; şi nici mal puţin decât o nebunie o astfel de silinţă, care nici un sorţ de isbânda nu poate avea, nemtemeindu-se pe o stare de lucruri aşa cum le redem cu ochii, ci pe o închipuita stare de lucruri, pe o stare de lucruri pe care numai crierii înfierbintaţî o poate vedea ca fiind în fiinţă.

Şovinişîil îşi închipuesc că au pus deja bine la cale trebile dinlăun-trul ţeril, că au întocmit pe vecie etapânirea maghiara în această ţară şi a sosit timpul să ajungă de-acum maghiarul stăpân în rosăritul euro­pean ; de ce nu şi stăpânul . . . lumel Întregi?

Ori cât n i s e pare m u e de glumeţ acest chip de a judeca al şovinistilor, nu putem sä trecem cu vederea că el sâvîrseac un lucru neiertat, când umblând cu capu' în nori, dau cu pi­ciorul în cel-ce ÎI înconjură şi cel aproninţi de dlnşii.

Ziarele şoviniste atacă A stri*, j'imăUt a de căp 'tenie a monarchie!

noastre, poreclind-o de „om bolnav", gata de moarte ; pe când Ungaria ar fl să-I moştenească. . . puterea, auto­ritatea şi însemnătatea, în politica eu­ropeană, în mijlocul puterilor mari.

Şi în acest fel, maghiarii se arată de vrăjmaşi aï monarchie!, duşmani al el, se arată doritori al destrâmărei el, — zăpăciţi de închipuirea că el ar fi în stare şi chemaţi să înlocuiască monarchia, împlinind rolul ce aceasta îndeplineşte în lume, între marile pu­teri, pentru garantarea păcii şi îm­piedecarea pornire! puhoiului rusesc cu tendinţe de cutropire din Nord.

Socoteala lăudărosul şi-o face de obiceiu fără să asculte părerile despre densul ale aceluia care îl cunoaşte.

In chibzuirile politicei mari insă, maghiarii astăzi cu drept cuvent nu mal sunt socotiţi de un element aşa de valoros cum el se laudă a fi, ci din contră, mereu li-se dă peste nas din parte germană, austriacă ş, a. — li-se dă peste nas, de-I ustură şi ţipă !

Din partea noastră am spus-o şi o spunem In totdeauna, că un neam şi un stat cum şi omul numai astfel va puté să-şl împlinească menirea, dacă basa silinţelor idealurilor şi luptei sale este legală, conştientă şi morală.

Consiliul de guvernamênt al o asului Flame. Semiofiwosul _PoIitik-ii É-tesitő , ra-poHeazl din isvor demn de crezut, eă, după punerea în practică a legii noue fiumane, gu­vernul, prin ordonanţă şi pe temeiul princi pidor legii — va statori ordinea de serviciu şi cercul de competenţă special al consiliului de guvernămint pentru Fiume, ca autoritate administrativă de al II lea for.

Căderea guvernului Carp Despre şedinţa d e Luni a Came­

rei României, ziarul naţionalist, prieten d-lui Carp, „Aperarea Naţio­nală" d e Marţi scrie următoarele :

In urma furtunoaselor discuţiuni de la Cameră, s'a acceptat de către parlament să se pună la vot moţiunile încredere pentru guvern ale d-Ior Нюіи şi Radovicl.

Eată textul acestor moţiuni : .După declaraţiunea făcută de dl P. P.

Carp, preşedintele consiliului de miniştri, cum că între guvern şi comitetul delegaţilor nu mai poate exista nici o înţelegere. Сатчга ia act de ace ista şi se declară amică a im-positelor şi proie telor financiare ale guvernu­lui'.

După cetirea acestei moţiuni, sa născu In incinta Camerei nn ggomot asurzitor.

O mare parte dia deputaţi irotestau In contra votării el, şi vociferau puternic pentru votarea unei alt" moţiuni, In care se aducea un vot de blam guvernului. RpHtabi-lindu-se ordine», dl viee-priaedinte E onomu lua în consideraţie moţiunile d-lor Hiotu şi Radovici pe caro îo pus<! la vot secret.

R «uitatul voturilor я, fost următorul : Votanţi 149. Abţineri 8. Majoritate absolută 75. B le ab> portira 74.

Bile negre contra 75. Moţiunea de încredere pentru guvern a

fost respinsă cu un singur vot. Cât despre starea spiritelor în

partidul conservator nainte de acest vot, ea se poate vedé din următoa­rele scrise ale „Epo -ei", ziarul d-lui N. Pilipescu, fost ministru In cabinetul Carp :

într'o situaţie din cele mai grele prin care a trecut România, vanităţile deşerte, ambiţiumle şi tendinţele de desbinare a par­tidului — acestea d m urma, dânciu-se pe faţă chiar prin interviewari publice — n'au putut amuţi In faţa inteselor mal superioare alo ţeril.

Crisa este deschisă şi-'şi va c apo t* . Luni solnţiunea la Cameră.

Ce e mai grav, divisiunea în pa r idu l conservator s'a dat pe fa ţ i .

Nu putem încheia decâ r. cu un cu­vânt de întristare, pentru acei ce cu inima uşoară iau asupra lor o atare rëspundere.

In acest h ios aşteptăm cuvêntul go fului partidului conservator.

Dacă n'ar fl atât de trist spectacolul pe care ni 1-a dat eri comitetul de dele­gaţi al Camerelor, el ne-ar face de sigur să ridem.

In adevör, nu adesea 'ţi este dat să veri atâta uşurinţă Ia priceperea interese lor superioare ale ţorii şi lipsă de gnje pentru bunul rennme a! partidului conser-T í \ í V b - . . .

Am vözut ce s'a petrecut: Dl Carp face asupra proiectelor sale concesiunile cari prau compatibile cu nsalterarea esen­ţei lor ; comitetul deegaţilor se î^ţ-l"ge cu di Ca p şi... ieri revină asupra f?gidu elei date.

Ştim cari sunt mrbdele puţm lăudabile ale acestei pănuş ril politice, şi de aceea nu ne put^m »bţine de a ne arăt* mâhnirea ca a l t fe l de lucruri se poî petrece Iu pâr tidul conservator.

Şi rând te gândeaţi, că a s e m e n e a lu­cruri ae petrec sub pretextul unor prelinse irincipil, că d e sunt practicate d e o a m e n i , cari se reclamă delà ѵіпл consorratoarf, cari par foarte geloşi de buna reputaţie э partidului conservator, еягі so arata, în materie d o conservatorism, mii catolici de cât. Papa, io tntrf-bî eu nelin>ş :e si g"o>.z:* unde se va opri făţărnicia politică?

Primindu-se demisia d-lul Carp, M. S. Regek Carol a însărcinat cu compunerea noului guvern pe domnul D. Sturdza, şeful partidului naţional-liberal.

Bată cum s'a compus noul guvern : D. Sturdza, prim-ministru, ministru

de externe şi ad intérim la röaboiu ; P. Aurelian, interne ; G. lallade, finanţe ; Spiru Rarei, culte şi instrucţie

publică ; Ioan Brătianu, lucrări publice ; C. S oicescu, justiţie ; B. Missir, domenii. Miniştrii au şi dppua deja cuveni­

tul jurămont, car la 28 Februarie в'аи înfăţişat atât ta Cameră, cât şi la Se­nat, unde s'a citit decretul regal, prin care corpurile legiuitoare sunt disolvate, ear nouile alegeri se vor face după-cum urmează :

Pentru Senat: în zilele de 22 , 23 şi 24 Martie n. ;

Pentru Cameră : în zilele de 26 , 27 şi 28 Martie.

Atât la Cameră şi Senat, cât şi pretutindeni рѳ unde s'a arătat dl D. Sturdza, spun telegramele oficioase

sosite din Brcureştî, i-s'au făcut ms-nifestaţiunî însufleţite.

Е І Г organul conservator „Epoca" scrie ceea-ce a spus şi la Cameră dl N. Pilipescu: că partidul conservator a căzut sfâşiat delà putere.

In actualul cabinet al domnului Sturdza, om nou este numai dl Missir. Cal-ialţl toţi au mal fost miniştri.

D'odată cu guvernul d-lul Carp 'şi-au dat demisia şi toţi prefecţii, pre­cum şi alţi înalţi disţnifcari de prin ministere. Consiliile comunale ale o-raşelor d'asemenl vor fi disolvate şi se vor orîndui noul alegeri.

Rutenii. Nu numai întră hotarele ţeril noastre,

ci şi în ţerile streine sa ştie de rnalt dej», că grijea de căpetenie a stăpânirii ungu­reşti, ca şi a societăţii maghiare peste tot a fost şi este : să prefacă în Unguri toate neamurile neunqureşli din ţeara aceasta, la afară de această stămiuţă, t j a t i ' celeblte afaceri şi nevoi mal arzătoare şi mat se­rioase, dintre neamurile patriei, erau şi sutit foarte paţin luït<î îs geamă de oamenii stăpânirii.

S'au ivit însă de-uu timp hicoace în chip tot mal înteţito: ma? ales doue din aceste nevoi, foarte îngrijitoare : mizeria şi emiqraţiunea ; adecă sărăcia înfricoşată !n mijlocul poporului, citre, din pricina ef, e silit să-'şl părăsească vetrele păriaţiior şi să iee lumea în cap. — Ear de nevoile a -cestea Hufër mal ales douö popoare rnicî din patria noastră. Rutenii de!& m e s z 4 -noapto a ţeril, carî, pe de-o parte sun*; stors! până Ui möduvä de jidovim'?, ear do altă patte asupriţi do şovinismul maghiari-sätor, şi apoi: Secuii dia Ardeal (fraţi d-'s sârţge cu Ußgurii), cari nu pot t r ă i a r a ş i din agoniseala lor.

Ca să nu piară de foame aici aer,să. şi unii şi alţi! îşi părSafic ţea:a ş i - ' ş i e-ur.ä mântuirea in 1»тѳ s t r e n ă : Rutenii in Ame­rica şi Secuii în Romftnia.

Pentru ceşti d i n urmă stăpânirea si societate» ungurească fac tot ce se poate şi chekuesc din greu, chiar din v i s t b m ţ o r i i , ca să-'f ajute şi să nu-'l lase pribegi în lume.

Ajutorul însă tot nu ie ajută; t î e u u t siliţi să i a lumea 'n cap şi putin! dia ci so mai Întorc asasă.

Cât pentru bieţi! Ruteni, s lor soart« e şi mal amară. Da el abia numii tio cât­va timp a început stăpânirea s 4 se î n g r i ­jească. Dar şi însţrijiiea aeeas'a ee fa<e Li aşa chip, ca să nu se postă zice tocmai — că nimic nu 30 face.

Mal a-3'Л trecut ?e trimis-vae (Ыа stă­pânire u i om de inimă, comisarul amist*-, rial Egdn, ca să M i z ă deaproape şi n% gă­sească mijioac.! ііс-ч b e n rH -l", do i:-:rl atât de şmarni-j suför Rutesiî.

Atât a fost prea destul Insă. ca j-do-vimoa cu toată presa ef să eară împotriva comisarului Eqhn, pentru-că a a r ë t H t seul CU degetul, şi împotriva гоіпі^гнМ D.iràny<. pentru că '1-4 trinrs acolo, c a să ga ' ască rëul. Ear ren', я>ч şHo doar, jidanii sunt l Le astupase jh-'ovime-i gurile la t o ţ ' , ş i bieţii Ruteni — tot pradă au rômaj jidç.v> lor, până în ziua de azi.

2 Martie n. (17 Febr. v.; 1901

Ca creştini şi ea tovarăşi in suferinţe cu Ruteni!, îwegisfcrăm şi so! aci armato­rul raport, ee vine despre e!, din orăşalul Bereguàsz :

.Comitelui rutean din partea de sua a ţeriî a ţirut silele trecute sub presidenţis fişpanula! Vieter Eagara o şadinţă, In care comitatul ministerial Eqán a făcut roport dftgpr* lucririle de până acum ale comite­tului. Tot di»sul a a Ш8 comitetului şi pro­gramul des 1нсгяг8 pentru anul viitor. Cu acest pribgiu s'a accentuat convingerea, că mişcarea pornită pentru ajutorarea pe porului din ţinutul Carpaţilor nord-o«ticî numai itatul o poate duce la bună reuşită.

S'au formulat apoî proiecte concrete tn înţelesul, ca din suma destinată, din averea statului, pentru cumpărarea de pă-mônturî, — sä capete un împrumut eu 4 la sută şi poporul din partea de sus a Ungm riei; ca contractul de arendare, încheiat condiţionat cu erariul Sn cele ma! multe locuri delà nord - rîi poată fi schimbat în contract da cumpărare şi. vânzare amor tisaHl ; ca în toate comunele; să fie aplicaţi învăţători, earî au terminat cursnr! de eco­nomie, şi car! la vremea sa să poată fi stâlpi tar! al mişcării rutene; ca păşuna tele, socotite pe nedrept ca averi de ale erariuluî, să fie şterse şi sentinţele, cum şi copiile despre anume învoieli, la cari po­porul atât de cu greu poate s'sjuagă, — să 'i-se estradee din oficiu. Tot asemenea şi teritoriile, cari in chip greş t a u fost so­cotite, ca păduri, fn cărţile cadastrale, — să fle şterse din şirul pădurilor.

Mal departe: ca creditul detăsut din pricina referinţelor necoreete ale cărţilor funduare, să fle pus pe temei* solid şi re­forma în afacerile cărţilor funduare să se facă cu grăbire. Asemenea să fia ştearsă vama d> la podul Podh-ring, unde bieţii că­răuşi din popor sunt vimuiţl peste măsură Să se clădească apoi cât mal eurônd fabrica de ţigări din Muacaeiu, c a r e poate să dea de lucru poporaţ'unil din mal multe г с т в а е din Imprfgicrime, şi nu «norul celor 2 5 0 de mun­citori de până acum să fie sporit la 1 0 0 0 de inşi ; să se Isflinţes? grădini de pomi şi alte aşezăoiint л pentru vaiorarea poamelor şi a altor ramuri de economie, car! să fie ecu tite de dare ; ear' dintre muncitori numai prisosul să fie dus în alte părţi ale terii. E de dorit apoi înfiinţarea de însoţiri de erudit şi economii, în anume măsură ; de-a se aplica rcolo oameni, cari să mijlocească înlesnirea de-a acoperi anume trebuinţe ale poporului muncitor.

La finea şedinţei, comitetul a mulţă-mit atât; guvernclul, cât şi comisarului mi­nisterial Egan ' .

H rămâne deci guvernului şi comisa-ru'uî son m ie rea datorie, de a trece dcla vorbe h fapte şi de-a se arăta, cel puţin în parte, vrednici de mulţămirea comitetului, mal ales însă de-a amărttulul popor rutean.

DIN AUSTRIA.

In fie-carc şedinţă a .Reiehsrathului" seandalnl se repetă. Mare parte din partide parc'ar fi dispuse pentru muncă serioasă, dar când Scbönererainil, când Cehii radicali pun beţe tn roate.

Deşi terorizatorul Klofac a fost pas tn respect de Vasilco şi nu mai face gălăgie de câte-va zile, sunt alţii cari ti îndeplinesc roiul cu multă pricepere.

In şedinţa de Mercori, deputatul ceh Fresset a ţinut un lung discurs contra mo dubi cum se procedează faţă cu interpela­ţiile negermarte.

Schönerer, Stein şi Hofer încep eu sgo-mot, cu apostrofări, şi sftrş*îsc cu înjurături la adresa oratorului, provocând tumult şi scandal.

Preşedintele Vett-r provoacă pe depu­taţi la ordine. Stein se г^исе între Cehi, cari îl primesc ca huiduieli Câţi-va agrari cehi î) înhaţă, Schöneríríanii îi sar în ajutor. In mijlocul celui moX mire sgomot preşedintele e silit să suspende şedinţa.

La redeschiderea şedinţei Fresset abea îşi poate termina discursul, fiind mereu îm­piedecat de Schönerer.

Ori cât de greoi şi puţin sigur merg înainte afacerile iu .R^ichsrath*, chiar şi In această stare turbulentă, nu putem eă nu vedem îndrumarea spre validitare* principiului de naţionalitate, in vieaţa de stat din jumë-tatea eeealaltă a monarehiei. Şi validităţii drepturilor naţisnale în cale nu i-se pun festen! «tachăteri din stat, ci numai doj-«ftniile adânci dintre popoare, alimentate de amărăciunea provocată prin îndelungata dominare a < 1 mentaler hâterogsn prin e-lementul german,

In condiţii similare, ori cărei instituţii de stat aceeaşi soartă li este reservatio

Sunt atâtea nevoi în administraţi* terii noastre, că de căutăm,,—tu greu îi vom găsi pereche în ţerile cari ne împrejmuesc. Şi ne­voile acestea, în partea lor cea mai mare, se dtsearcă tot în capul bietului popor, pe care adeseori smândrindu-nex îl numim— Jalpa terii'.

De astă-dată nu de poporul nostru în deosebi avem să vorbim la locul acesta : Un rëu general ni-se impune să l eostatăm aci, ea o tristă urm%re a relei adminittraţiuni din ţear» aceasta, sub oblăduirea nenorocită a stăpânirilor ungureşti.

Nealegênd de fel în mijloace, câ?mui tom ţirii pe toate căile caută numai să stoarcă popo ul de tot avutul greu agonisit dar' în schimb — aproape nimic acestuia na 'i-se dă.

Sub t*tlul .Alcoolismul şi autorităţile", foaia ungurească . H a z á i k ' în numărul de Joi publică următoarea plânsoare îndreptăţită :

Că ce păreri doamese în c* Ue oficiale ale Ungariei ta privinţa lăţirii alcoo­lismului şi cât de unilateral şi de păeă tos judecă afacerea aceasta îndeosebi or­ganele de finanţa, — ѳ destul să spunem un cas. Représentante oraşului Ztnta luase hotărtrea, să împuţineze numărul cârciama-lor din oraş, adecă d e h 7 0 , câte sunt, să le scadă la 5 0 .

Direcţiunea de finanţe din Zombur tnsă, unde oraşul Zsata trimisese planul acesta pentru întărire, — iute şi de grabă a retrimis planul de unde plecase, şi a zis, că nu'l poate aproba nici decum, fiind că prin asta ar pricinui pagubă era-riuluil

Natural, că représentante oraşului Zenta a roma? uimită şi foarte nemuiţămită de judecata direcţiunii financiare, şi a hotarlt să apeleze împotriva acesteia la administra­ţia supremă a statului.

Ocupându-se de traaba aceasta, o foaie din Zmta arată cu multă mâhnire şi cu bărbăţie, că tn oraşul Zenta se vin 70 de cărciume la 30.000 locuitori, pe când din contră, în ţeara Norvegia, de pildă, numă­rul cârciumalor s'a redus atât de mult, că acolo la 20 000 de suflete se vine num -I o singură cârciumă.

Dacă dară şi în Z?nta ar fi proporţia aceasta, atunci n'ar fi b r t a t să fie de.:ât una sau doue eârcime în tot oraşul. Direc­ţia financiară însă n'o v e i aceasta; ea vrea să fie câte-un birt tot la 500 de su flete, căcî nwmal aşa poate să treacă m*i multă beutură şi auîuaî atunji poate sfotai să stoarcă mai malţi b«ni deia bietul popor.

Nu se gândesc de loc domni! aceştia : cât de molt perde poporul din capitalii ?Sa moral şi economic sub înrîurirefs muîţimei mari de cârciuma. Asta de loc nu-'i priveşte. Ei numai un scop îl au în văd i re : sporiraa cu ori-ce preţ * venitelor pe а е а т л statului. Că sunt imorale mijloacele, prin cari vor ei să îmbogăţească statul din sărăcia şi din sudoarea cruntă a poporului, — asta la dlnşii nu numără.

Vom fi eu l u a r e a m i n t e s ă vedem: c a m v o r jedeca afacerea a s e a s t a initanţele m a i ?nalt« ala ţării ? — PâiS atunci con­s t a t ă m numai, că r ă u ! сз vrea să-1 micşo­reze orăşel Zwta, tot a t â t e da mare şi de păgubitor şi t t »He p ă r ţ i a b ţârii. Oameni! cbsEBaţ i însă nu prea s ' au gândit, ni se mai scutere de ol mc&ri pasă a c u m .

Cei-сѳ m a i a u încă la i n i m i ş i vr'un bine psntr»! pupor, — au şi d a t e r i a , să s c gândească la aceasta şi s ă urmeze pilda celor din Zorită.

Din România.

întrunirea liberalilor. Duminică par­tidul national-liberal a ţinut în sali» Dacia din Bucureşti o mare întrunire. Au vorbit dsraniî : Isvoranu, Corbsseu, Mls*ir, Ion Brătianu şi D. Sturdsa. Toţi au stăruit a-supia stării economice a ţării şi aa pro­test*!; îndeosebi ea guvernul ча pasă, bkuri peste biruri. Toţi aa fost apiauaaţi, dar tn deosiibi d-lor Ion Brătianu şi D. Sturde* ii s\*u făcut ordinai , eari au ţinut mai multe minute.

Delà Orăşt ѳ.

Orăştie, tu 2 4 F.br . 1 9 0 1 .

Onorată Redacţinnn/ Ia foaia „ÂeAi vitatoa" da aici, s'a pubiicftt tu йиаіогці 7 an raport despre 3iuodul parorhisl ţisut la 1 0 Far., dia «are a 'ar părea că în Orsşti* a«La a^t rebâlut puuv juu^ şi rea' peite tot locul, cu şi in biserică a r fl domain < nu ştim ce duh rău, pe care trebue să-') combit* In ргіМіе domnul Ninus Ear d! Niiiua dinus află că pricina relelor aunt гщів „fariser cari folosesc slăbiciunile po­porului .deaora l i sa t" , a x massel incul te ' , care apoi eu ,n«m?ine" sare tu f\.ţa con-dacetorilor Iu! suri -.teştl (îuţaîf g > pe ăi pro­topop) «i nu le împlinesc toatfî eáte ÎI cer.

Recunoaşte de altfel şi dl Diaua că ace rau .massa incultă", adecă poporul gr. or. din Orăştie, з deabătut îo sinod toate obiect ; b puse l a ordinea zihî, cu calmi-tatea, deci cu cuviinţa, recwuiä, că и о deplină înered?r>i în comitatul sën nsïoehi'il şi tn cercetările Iul, şi num*.! Ia ua pu i - t al budgetului, la afacsrea plăţii protopres-biterului psroch V. Domşa, nu s'a mal putut purta aşa .calm" cum lui Ninus i-ar fi plă­cut.

E mare vorba pe care dl Ninus o arunca în faţa sinodului Întreg. Noi însă т э т Ь і Sinaduluï ofensai, nu vom luneca a no lua după modelul d-sale de discuţie şi im I vom răspunde aplicéndu I epitetele ne care îe ar merita, ci respingând cu dis preţ delà adresa sinodului noetrn vorbele că ar fl o .m^ssă demoralizată şi incultă', câ'iă vrern-j noi vedem că poporul nostru de aici e tocmai destul de deştept şi cuno-sceadu'şl In buna măsură drepturile s a b , ear în asemănare eu poporul din alte co mune ată hotărtt mal presus. — dam nu­mai o scurtă lămurire.

Sa vede din însuşi raportul luî Ninu^. că numai treaba cu plata protooresb terű­iül a făcut d i scu ţ i şi a învolburat sinodul. A.poI da, pentru-că dl protooresbiter al O ă ştie!, deşi e unul din parochil ca şi care puţin! au venituri parochiale mal bune în ar­chidiecesă astn, tot-şl atâta de mult se p â a g e în comitet şi pe afară, că are plata ргф ; ,.з, eä ni'.!l 8 0 0 fl. n'are ln ; ât a născut ín ch'p fiiüs:j ne v*z la pouor eăc? nu poat" să nu te гзорегѳ delà na timp să 'ţi auz' preotul arun"Ôii-'-'tI ш«гѳа în ob^az orbi ca n'ara nici 8 0 0 fl când ştii singur c are mult peste 1000 fi. ba peste 1 1 0 0 fl !

După ce йѳ-а venit paro^hul al H-lea di protopop cerea aă i-s« dee 1 2 J fl. drept perdere d-i stolă prin ѵѳшгаі paro- hu'ul II. ear' comit tul cerea să arate dl protopen. cât îi lipseşte din cele 8 0 0 fl de слпсцгд, că va propune sinodului sä 'I d e b tndatfi, cad şi consistoru numai la atâta obligă parochia. să-'i dee parochului protopresbiter neştirbit*. 800 fl, cât i-a р готй prin concurs. Dl pro­topresbiter tnsă, ţinondu se ceva neam cu

I. P. 8 mitropolitul de!a Sibiiu a ştiut mijloci aiiolo ca crmsistorel KŞ*. netam-negam ti ^dejudece* parochia 0"*s f o, a mal da pro-topresbitorulul eâ e 1 2 0 fl. ps an de când a venit şi al doilea paroch, d e ş i actlaşi con­sistor în repeţite rînduri în aceeaşi afaceri hotărhe că numai 800 depline e datoare pa rochia a da, şi deşi sub pi tşedinţa chiar a unul сотійаг consistorial ses dovenise msil nainte oficios, că nu 1 2 0 fl, ci r.ama! 4 0 fl, 'І-ЙГ computc drepî î ..trfgrre ia 8 0 0 fl Şi ţi aceşil 4 0 fl. numa! aşa ii compet, eă dur-S R*?gulam?ntnl pentru parochil, în salarul preo­tului nu sant a s-.» aocoú d. e. catechieărih, care In Or ă ş t i a adue d i u ! orotopop 1 5 0 fl, ci mal mult, la s»n, venitul altarului şi sluj­bele de patrafir In comune, caro aici aduc ţ"5ate 1 0 0 fl pe au b i n 1 , eur&ţî. nie! nolv culele care ао.іде pe-.« 5 0 fl pe an . rw î plu­sul d e k Bobotează, cfci'o se ia numa! tn 20 cr. d e casă, deci 4 0 fl., pe când dî proto­pop ît'ar pn'è nie! d sa ßflrm«, eă capötÄ mărar 7 0 — 8 0 fl , nici plats -bla m i l i ţ i e , et«. Deci ma! an.lt ca 8 0 0 fl., pe care d-яа la ineaesează după postul d sale de paroch In înţelesul rf-'Kularaer/íGia'í, nV.i drept să i-'e socoţ! în ni^'ic ei af-:rä de ж?&.р% să-'5 ШЙІ d I 8 0 0 fl. Şi dovedind d-ва că — ne socotind satele înşirate «ci, —'i-ar mal lipsi 4 6 fl, Sin---dul nostru parochial & hotărî; s*-'I dî'-ic ?i ac-?ş*1 ban!, e?r' jud»cata con-aistoruiut. care ziee nă 'i dă!u aşa cu ruptul, fără cere-;tare de 'i iipaeşt*: ori ba, 120 nu immal 4 6 fl., siuodol ь apelai-o îa consiste­rai mitropolitan. Peniiu-c» chiar de ar vrea, parochir n u are de und« deocemtlată, căeî are de »dätit încă 2000 fl. datorie ţm- \ tru caaa frumoasă ce a dat o protopresbiîe-rula! săa drept locninţs soeoîiuds-i o în prs-ţul mioimsl de 1 8 0 fl

Cine ţwate dară verUa tn ţinuta popo-rulaî nostru în efaeerea ăst* o .гб^ѵгаііге* a masse! .inculte* şi dv-moraliaate ? Şi cine sui vf.do că »hiar icceett cut«zsnţi de-scfiir-Ofl a s^ăriicr dei» noi. uuut farisei, earî V i e a a s i arie p>- erecţ i i , a^-oţond pe M ţii, p e t.'P riwvrîltirorî şi necomcţi ! ?

Sinodul i iasUsi parc hiftl şi a apérat m-maî irepttU sën, cârti în o ftf*.<?ere do r r gu-lare ds salar, a păşit faţă d« carioasa judecare" a conwetornbi* din Sibiiu, şi prin asti» ÙU s'a »rötat incuít şi démoralisa, ri es noiícötor de drepiul tëa.

DJ Nines-Dinua KU face bnne servieil sefulu! sëu încopérjd a P«orra-vl afnt-erib în fol.

Mai ииЦі membri ai Sinodului parochial

Résboiul buro-englez.

Londra, 27 Februarie. French ra­portează, că până la 25 Februarie a luat delà Buri un tun Krupp, unul Махщ mulţime de patroane, cal, măgari, catâri, vite cornute.

Cu data de 25 Februarie se tele-qrafează din Capstadt, că divisia conduşii de colon' lui P l u m e r Va ajuns pe D e Wett la Disselfonlainc. După o luptă despe­rată, Bur i i ая înfrunt pe Englezi şi astfel au putut să~'şi urmeze rah ppre Be lmon t , unde au trecut peu Oranj.

Londra , 2 8 F e b r u a r i e . Delegaţii din H e i d e l b e r g p e n t r u exoper;trea paciî, п 'оч reuşit tiă înduplec? pe Botk la încheierea păcii, ö e n e r - í l o i Bolha li-a r e s p u n s în acria, că n'are niel t trebuinţa să pertra-iieze cu dînşil.

D a c u a r a v è în gund cândva si, p e r t r a c t e z o a s u p r a paci î , p e n t r u careJ a c u m nu sun t p r o poet'. — a zis Bo-f t h a , — a tunc i d insu l se va adresa au-î torităţilor engleze. |

Ca la noi — nioăiri.

Hr. 8 2 Магйѳ n. (17 Febr. v.) 1901 3

Cine să fie ?...

Cu grea sentinţă se termină in croni­ca ziarului „Tribuna* o ştire vestită şi de .Tribuna Poporului* asupra unei petreceri a juriştilor maghiari din Oraviţa, la care s'au alăturat din fatalism şi nişte fruntaşi d'ai noştri. C i un trăsnet din senin, această veste a zguduit din temelii toate paturile societăţii.

E caracteristic, că însuşi faptul la timpul sëu n'a yrodus intre oemeni atâta vuet, ca cele vr'o 10 rîrdurî din jarnale, la cari s'a rela*at faima despre acest eve­niment neobicinuit. Interpretări peste inter­pretări. Unii aproabă pedeapsa aceasta din resoane de disciplină. Personaliştil se bucură chiar de păţania c?!or din cursS. Alţii earăşi ţin de absurditate, nefiind petrecarea chestio­nată — după a lor părere — nimic alta, decât o convenţie socială, solicitată de cur-tuasie. Mulţi o eualifleă de prea aspră ca metod. Alţii earăşi o găsesc de strategică, comentând faptul, că din rorurile de prési­dent şi voievod al ţiganilor, cari li-s'au ce­dat din politeţă advocaţilor români, reiese determinism. „Orăvicianu", cel potrivnic al corespondenţilor anonimi, după a mea pu­rere n'a isbutit să le Înlăture culpabilitatea scăpâudu-'i din vedere, că roluri, cum este bună-oră .czigànyvajda*, nici decât nu ee potrivesc cu .spiritul internaţional*, ci numai la balurile ungureşti se pomeneşte.

Cei alteraţi tnsă îşi bat capu', să afls : cine-î corespondentul? cine să fle, cine să fle?...

Pe cât ştiu, până tn momentele de faţă Încă nu s'a prins acel . laş, personalist,

idujman, proletar, simbriaş, palavragiu, pâr-dalnic, becişnic" ocărit cu toate predicatele, рѳ cari trebue să le întrerup din lipsa de spaţ. Am constatat o din făptui, că cu mic cn mare toţi ţin, că eu sunt „pecătosul". Deei eu trebue să ţin umerii la todte epi­tetele de mal sus. Mi-aepusoverde aseară an prietin şi më asigură In iimbagiul söu obicinuit, că nu mai este a p e l a t ă . . . Avo ud pe deasupra şi calamitatea, că de câteva iile zac bolnav de influanţă, am fost con-tumaţiat.

Bunt de altmintrelea obicinuit şi oţs-lit fo suportarea astorfel de pedepse; trebue ia le rabd, nu este apelată. Mi s'au mai dictat de ac eaşi carte cu juraţi osânde tot atât de drepte, ca şi asta. Pilda o găsesc ta natură. Peştele ăl mare înghite pe ăl mic. Mie nu-mi merge aşa de biue, ca dum­nealor. Ş'apoi vorba juristului : ce poate .şutul cu cornutul 1 , Chria acestui proverb bit M mi o réservez pentru alt loc mai priel­nic. Meditaţia asupra acestui axiom plu­tocratic n'o Incape un articol da zUr

Să rëmânem dar' la obiect.

Era pe la începutul carierii mele. iu tt'o zi frumoasă, senină, ne pomenim ca ministrul Lukács, cel care îşi dete mai de anăzi in Dunăre, că soseşte ca passant la Oraviţa. Ce-'mi plezni prin minte ? Adun cho-liştii, toţi costumaţi şi decoraţi cu cocarde naţionale şi la plecarea sa din gară Ii eâu tim cu vervă doina lui Tador Viadimirescu. După terminarea strofei „să scăpăm ţeara de ho ţ i* . , . ministrul ne mulţămeşte : .fru­mos, să trăiţi . . . " şi diepare cu trenul, ear noi ne Îndepărtăm înălţaţi de bravura pre-Itata. Când colea la vr'o câteva zile, mö tre-іевс aepru combătut In .Luminătorul ' de pe vremea aceea. Pornesc, dacă-'mi eet^ permis a mö servi de o expresie vulgară, după potcoave de cai morţi, adecă dau in toioapă, să aflu şi eu: cine-i corespondentul. N'am avut Insă noroc să-'l afla şi uu-1 ştiu nici până tn ziua ín astăzi.

Ciudat lucru. Cât im ваіѵ eram. Ce Uoroc putea să mi fl?, dacăqfbm corespon­dentul ; ce aveam cu corespondentul ? Cum g'a putut încuiba tn oameni o osţemninţă STAT de stângace ?

In focul juneţii de pe atunci tmi că­dea greu, eă më las bătut.

Mő rectific. într'o ieremiadă sofistică tmi explic intenţia nevinovată. Primesc tnsă delà directorul ziarului o epistolă plină de poveţe, că-'s tinör şi să caut, să mö îndrept, căci intenţia mea, ori-cât de bună, dar fi­reşte rou-inţeleasă, nu mö jusciflică şi că în viitor să më feresc de intenţii. I-am ur­mat sfatul şi a fost bine. Ştiu însă şi o mărturisesc şi acum, că judecat după in­tenţie am fost nevinovat.

Tot atât de nevinovaţi II cred eu din parte-mi şi pe arangeatonl români, cari s'au întovărăşit cu colegii lor Intru arangiarea balului ăstuia. Vor fl avênd şi dlnşil inten­ţii. Nu zic. Dar vezi. cum o păţeşte omul cu intenţiile. Eu unul le regret chiar păţa­nia şi-'mi ştiu explica fatalismul, deosebit al celui mai de valoare fruntaş al nostru dl Trăilă, care nici n'a parti ipat, nici n'a contiibuit cu nimic la petrecerea în chesti­une, ci care din fire conciliant şi cu mo­ravuri mai vârstnice a cedat conmembrilor soi din comitetul arangiator, cari sub para­vanul .spiritului internaţional* l-au cerut numai numele tn Invitarea unguească . Apro pos I Invitare ungurească. încă o tmpregiu-rare agcavătoare. Nu i aşa, d-le .Oravi cianu" ? . . .

Peste tot, apariţia acestor fenomene în viaţa noastră publică atât de îngreunată îutimpină resens. Şi nu-I mirare. Un curent tn această direcţie ne duce la desastru. Nu-I vremea să ne imaginăm résultats bune din asemenea porniri. Dia contră, experinţa de veacuri întăreşte tn noi credinţa, că-I bine să ţir.em încă cu sfinţenie Ia testamen­tul politic:

Ezră voi, tovareşi, mie îmi juraţi : Nid odată mâna cu străini nu daţi!

(BoJintineanu,). Atâta ca principiu. Nu-mi pot explica tncă următorul lu­

cru : Cum se face, că într'o strlmtorire, cum

ne vine a presupune situaţia omului în ase­menea caşuri, Ramânul se năpusteşte cu furie asupra ziarelor, asupra coresponden­tului, asupra celor-ce preste tot VOI prin altă prismă intenţiile? Negreşit un mare neajuns naţional şi acesta. Când i-se critică conduita cuiva, nu mal abonează ziare ; pe corespondent l-ar lua în săbii, ear cu cel de alte vederi, dujmănie...

Tot atâtea scăderi, cari ne bântue so­cietatea.

8ă ne înch'puim, unde ar ajunge un organism societar fără dirigere, fără control I

Nu mö atinge pëcatul subiectivismului. De dragai adevărului, — fără 8lte motivp psihice, — fac declaraţie, că eu n'am furni-sat ştirea eu pricina la ziare. Nu. Şi nici n'am idee, cine e autorul. Este o tnfèmplare pentru mine irelevanfă sentinţa greşită, ce mi-au făcut-o cel jigniţi. (De această bănuială nebasa'ă më mir alăturea cu cel ce mö cunosc şi ştin bine, că tn viaţa mea eu dio principiu de etică încă n'am supărat pe cineva cu slova. Şi zic, că nici tn defensivă, nu I bine, să fie omul rosbanător.

Cred, că am reuşit a scoate în relief motivul, din care am fost îndemnat, să më ocup de aceste lucruri Ear de încheiere fle-ml permis a observa, că ceea-ce fac, nu m i e sfială a şi recunoaşte, ca totómul de omenie.

Qheorghe Jianu.

Testimoniul înveţătorimeî.

Spiritul timpului şi întreaga des-voltare spirituală a timpului, precum şi pretensiunile de progres cultural ale poporului, reclamă imperios un stat în-veţătoresc cu o estinsă cultură ge­nerală şi de specialitate.

Institutele pedagogice, In vederea progresului continuu, nu dau o cultură

definită, ele indegetează numai direc­ţia spre perfecţionare.

Eată deci necesitatea eualificării proprii şi continue a statului înveţă-toresc, ca condiţiune primordială de progres cultural a neamului.

Ca mijloace de perfecţionare servesc: operele pe terenul litera-turel didactice, şi, In special la noi, ziaristica pedagogică, pentru regreta­bilul motiv, că la noi neapreţiându-se după merit publicaţiunile literare pe­dagogice, meritaţii noştri bărbaţi de şcoală se vöd necesitaţi a-'şi depune tesaurul lor numai în ziarele de spe­cialitate didactică.

Eată deci, pentru ce la noi au o deosebită, importanţă pentru progresul cultural ziarele de specialitate di­dactică.

Cu adâncă mâhnire constatăm tristul fapt, că ia noi atari ziare, după o vegetare de 3—4 ani şi pe lângă mari sacrificii din partea redactorilor, spre cea mal mare pagubă a progre­sului nostru cultural şi spre ruşinea statului tnveţătoresc, încetează de-a mal apare.

Ziare de valoarea „Şcoala ro­mână", „Şcoala practică", „Convor­biri pedagogice" „Pedagogul român" şi eminenta „Foae Pedagogică" au apus, în Hpsa spriginuiul cerut.

In faţa acestui întristător fapt, eată ce testimoniu ne da „Transil­vania", organul Asoeiaţiunel — înre gistrând încetarea „Foii Pedagogice" : „Constatarea aceasta trebue să ne umplă sufletul de durere şi să facă să roşească de ruşine corpul înveţa torese din metropoîia română orto­doxă, dacă se respectă. Cum adecă ? să fi perit din inima înveţătorilor no­ştri, üarl în prima linie sunt chemaţi a alimenta idealurile neamului, orl-ce idealism ? Dar' atunci cum române cu ţinta, spre care trebue sâ nisuiasca şcoala susţinută cu greutăţi aproape insuportabile de bietul nostru popor? Să fie capabilă oare înveţătorimea unei întregi metro polii a-şî da un ate­stat de paupertate atât de ruşinător, lăsând să apună o foaie, care 'şi-a pus drept ţintă să lucre pentru ridi­carea nivelului intelectual şi moral al Inveţătorulul?!"

Luminători al nea nulul, fraţi de luptă!

Tribunalul naţional a pronunţat verdictul condamnator asupra noastră, şi noi nu avem cuvent în faţa sdro-bitoarelor dovezi !

Să fie dispărut cu desovîrşire din inimile noastre simţul de datorinţă? Se poate, ca noi cel chemaţi a purta făclia idealismului culturel naţionale, să fim ajunşi la asemenea grad de deca­denţă?!

Un fior îmi cutremură toată fiinţa, când mö cuget măcar, că noi, lumină­torii neamului, culpabili ne-am fă­c u t . . . , lăsând să se stingă luminosul foc cultural, aprins şi alimentat de marii îavoţătorî al neamului.

Colegi ! Să ştergem această pata de pe numele nostru, să ne ridicăm fiecare la acel simţ de sacrificiu, care-'l reclamă suatinerea acelei fol, şi fiecare să trimitem abonamen­tul Inc* pe jumétate an, 3 cor., spec-tabiiulul domn Dr. Daniil Barcianu la Sibiîu, rugându-'l să ia paşii necesari pentru reapariţia „Foii Pedagogice".

Şi acum, îndreptăm rugarea noa­stră către toţi, pe cari cultura şi vi­itorul neamului ÎI privesc.

Comitetele reuniunilor înveţăto-reştl din Arad, Timişoara şi Caranse­beş, să se întrunească de urgenţă, şi să dispună:

a) Fiecare preşedinte din despăr-ţomont să colecteze abonamente pen­tru „Foaia Pedagogică", pe care să o aboneze şi pentru bibliotecile des-parţemintelor ;

b) Fie-care înveţător — din cen­tre — să fie însărcinat, ca în numele reuniune! şi culturel naţionale, să roage pe toţi bărbaţii cu dor de pro­gres, să aboneze foaia, fle pentru sine, fie pe seama unei scoale sörmane ;

c) Să roage pe ven. consistoare, a dispune din oficiu abonarea foii pe seama bibliotecilor şcolare, nu altcum a dispune emiterea — în fle - care protopresbiterat — a unei liste de abonament către îuveţatoriî, protopo­pii şi asesorii consistoriali;

d) Să roage pe ven. consistoare să intervină, ca proximele sinoade eparchiale să provadă în budget o modestă sumă, fle ca subvenţie, fle ca din aceea să se premieze învoţă-torii mal zeloşi, însă slab dotaţi ;

e) Să intervină la presidiul Aso­eiaţiunel, ca din rubrica votată pentru ajutorarea şcoalelor, să aboneze un modest numör pentru şcoalele mal sërmane, nu altcum să recomande abonarea şi despărţemintelor, pentru bibliotecile lor.

Numai ăstmod agitând chestiunea şi însufleţindu-ne înşine, vom asigura reapariţia şi existenţa „Foii Pedago­gice" şi prin aceea vom rehabilita buna reputaţiune a statului nostru tn­veţătoresc.

La timp vom da publicităţii nu­mele tuturor învoţătorilor şi bărbaţilor, cari prin însufleţirea lor vor reînvia luminoasa stea „Foaia Pedagogică".

Rugăm în fine pe toţi bărbaţii neamului, să vină cu denariul lor pe altariul culturel neamului, abonând înşişi „Foaia Pedagogică".

Comloşul-bănăţean, 11/24 Faur 1901. Iuliu Vuia, fnvoţător.

0 frumoasă dorinţă.

Delà însufleţitul preot Teodor Pop din Bueerdea vinoasă, ,Bunul Econom* din Oră-ştie primeşte următoarele rlndurl:

Despre „Statutul Organic" al bi­sericii noastre gr. or. din Transilva­nia şi Ungaria, nu încap dispute şi vorbiri lungi spre a-'I stabili nepre­ţuita lui valoare. In această carte se cuprinde eluptarea de drepturi ne­avute pentru limba, legea şi naţionali­tatea noastră. Apoi acestea cine le poate preţui? Deci cu tot dreptul „Statutul Organic" se poate numi „ Cartea de aur" a bisericii noastre.

O dorinţă ferbinte aş avé, şi poate încă mulţi cu mine : de a vedé într'un tablou mare pe autorul seu prin­cipal, pe marele metropolit Andreiu Baron de Şaguna, Incungiurat de toţi contimporanii sei, cari au conlucrat la acest Statut, sau un Panteon bise­ricesc cu biografiile acelor conlucră-torï, avênd a se alătura la Panteon şi Statutul Organic, tipărit de lux, spre plăcută şi dulce suvenire.

Dacă până acum nu s'a făcut acest lucru, acum credem a fi timpul binevenit a se face, pană când mat sunt încă în vieaţ» bărbaţi iluştri, cari au conlucrat cu marele şi ne­muritorul arcbJspiscop In acele vremi de bine.

Din multe, ba — după părerea, mea — ün toate punctele de vedere, ar fl d d dorit a se compune un atare Panr~on bisericesc, care să se edee în tomuri după période anumite, din partea bărbaţilor competenţi, cari ar

4 2 Martie n. (17 Pebr. y.) 1901 Nr. 8

vre şi ar puté lua acest lucru spre ducere la îndeplinire.

Cu ce bucurie şi plăcere cetim în „Panteonul Român" edat prin anii 70, biografiile iluştrilor noştri bărbaţi, cari 'şi-au jertfit avere şi sânetate, ba chiar şi vieaţa, lucrând, unii pe un teren, alţii pe altul, pentru ridi­carea şi luminarea noastră, pentru apărarea noastră de vijeliile timpu rilor, pentru bunăstarea noastrâ ma­teriala şi cultura ä.

Dacă veacul de curônd trecut a produs fapte In multe privinţe strălu­cite pentru noi Românii, apoi veacul de faţă, al X X le a, trebue să pro­ducă, pe lângă ьле fapte, şi floarea: Recunoştinţei.

Probleme actuale în instmoţie şl educaţie.

(Urmare şi fine).

Şcoala poporală na cere o limbă nouă, limbă clasică. Cere numai poleirea limbel poporale, care e folosită de popor In formă necioplita. Б un material brut, care trebue prelucrat, pentru a-i da Instrui cuvenit. Lu­crat parte de parte, ca astfel formând între­gul, să-ml dee partea estetică a limbel. A cere Insă, ca scrierea şi vorbirea să ee tn veţe prin imitaţiune, tn formă mehanică, nn numai că e o imposibditate, dar ar fi şi cel mal disgustător lucru pentru elev, ne-ştiind de unde să înceapă şi unde să ter­mine ; neştiind unde e începutul şi care e Bf h şi tul. Ear tn astfel de Împrejurări deşi gur va privi şcoala ca un loc de tortură, ear pe tnvoţător adevö-at despot. Na numai atât, dar însuşi Înveţâtorul, lucrând pe In tregül, fără siatem, lucrarea va fi privită de el ca un adevërat chin. ear şcoala o adevorată temniţă Şi apoi resultatul? Aci las să vorbeas'ă dl Trăilă: ,nu e mirare, că poporul şi mal ales cei ce aa amb'at la şcoală, sunt cel mal înverşunaţi duşmani al învoţatcrulu! şi preţuesc munca văcaru­lui şi a purcarulul mal presus decât a tn-veţatorulul. Sigur, că aceşti nemulţumituri se vor fi tn tnb ind , oare ce poate el folosi în practică şi spre binele sëu ta vieaţă din câte a învoţat tn şcoală cu atâta chin? Ce au profitat mal mult decât cel ce n'au umblat la şcoală, ci aa pSzit turmele tată­lui BOU?'

Asigur pe dl advocat Trăilă, că dacă zilnic s'ar ocupa cu predarea gramaticei tn şcoala poporală, ait -um ar cugeta despre

Poesiî poporale.

Ce folos, fată, de tine, Te gată maică-ta bine; Mergi la joc nu te ia nime; Vini acasă supurată, Te dai ca capul de vatră.

Maică, măiculiţa mea, Nici tn samă na băga, Că şi ea m'oia mărita De na 'n ăst-ап, d'altă dată Şi tot voia fl măritată, Că m'oia dace 'u şezotori Şi m'oiu pune 'ntre feciori Şi le oiu ştxQti la ureche, Sa na priceapă că-'s veche.

Fata, dacă 'mbotrâne^e, Pune-'i paie şi-o pârleştt Că nime n'o mai peţeşte, Ci sade tot suporată

acest stadiu. Numai tn acest cas va cu­noaşte rolul, ce 1 joacă analisa şi anatomia ca^intelor tn şcoala poporală; numai tn a-cest cas va vedea interesul şi plăcerea, ce o desvoată elevii la învoţarea acestui stu­diu. Şi mal presus de toate se va convinge despre tnrturires, ce o are acest studiu asupra ageriril minţii şi a puterii de jude­cată, care de altcum e şi lucru de căpetenie în şcoala poporală. Căci să nu perdem din vedere o tmprt j-irare : mmiţiunea şcoih% poporale nu e a creşte mei măs ir , nici Cismar, ori altceva, decât numai om. In şcoala po­porală e a se pune basa, fundamentul a toate: pentru plugar, pentru mësar, pentru advocat, medic etc. etc. Adecă, meniţiunea scoale! poporale e, a pregăti facultăţile spi rituale ale băiatului, ca acelea, la vremea sa, să le poată folosi cu uşurinţă Intru în­suşirea cunoştinţelor speciale, ce aparţin meseriei sale. Adecă, el prin el, pe baea celor tnvoţate, să se poată perfecţiona mal departe tn meseria sa.

O bană impresie a făcut asupra mea dorinţa nobilă a d-luî advocat Trăilă; do­rinţa, care se reasumează tn următoarele : ,să se cultive morala ca toate mijloacele posibile, căci aceasta este mama virtuţilor, fără de care ştiinţa moartă es te . ' O dorinţă mal potrivită şi mal nobilă nici că se poate tnchipail Nepotrivit mi-se pare Insă, când, la aplicarea mijloacelor, spre ajungerea a-cestul scop, dl advocat Trăilă cere: „mai multă educaţiune ca instrucţiune copilaşilor". Nepotrivit e, pentru-c* e imposibilitate a propaga morală, fără instrucţiune. Deoarece tocmai inetrucţianea este isvorul, din care isvoreşte morala. Băiatul, ca să aibă cuno­ştinţe despre conceptul morală, trebue să ş^ie ce e bine şi ce e rëu ; să cunoască faptă bună şi faptă rea. Ear ca să ştie a ceasta, trebue instraat. Prin armare, aşa cred ea, conceptul morali se va lărgi pro porţionat eu mersul instrucţiunii. De aici apoi reese, ca să instruăm, dacă se poate cât de mult, dar cu intrucţiunea să meargă paralel şi educaţiunea; sau : instruind, să şi educăm!

In fine, reasumând cele zise, urmeaz* :

1. 8ă avem Învăţători bine cualiflcaţl.

2. Pe basa ae p stel pregătiri, să яр і іое cât de bine principiul intuiţiunil în şco»l» CB analisa şi anatomia d-lul advocat Trăilă.

3 . Pruncii să cerceteze r g i l a t şcoala şi să fie provezuţî cu recuisitele necesare Şi In fine :

4 Materialul de tnvëtamênt să se re dacă tn modul, de a se pate preda tn şcoala poporală

In posturi nepieptenată Nelăută, nespălată; Ear Crăciunul când soseşte, Se piaptonă, se chiteşte, Dumineca, 'n sărbători Toate-aşteaptă peţitori.

Adă 'ml, Doamne şi pe-al mea, Fie cât de nătărău; Fie cât de blăstomat, Numai s'aibă clop tn cap, Şi să meargă vestea 'n stt, Că şi en m'am măritat.

Busuioc de sub părete, Röu se mustră doue fete; Busuioc de sub rozor, Se mostră pentr'un ficior.

Culese d e : George Cristoiu.

•

Cât sunt manţi! Moţului, Şi nu-I place hoţului; Local lai e tn oraş, Unde poate fi pungaş.

Şi dacă astfel de îndreptări s'ar face tn iustrucţie, putem fi siguri, că toate te­merile noastre îndreptate contra primcipiu-lul de intuiţiune, a analise! şi a anatomiei aplicate la prelegere, vor dispărea, .precum pere fumul şi precum se topeşte ceara de faţa focului".

Galşa. luliu Grofşorean.

R e cens i une asupra rărţil „Pred'ce ocasionale şi

funebrele* de Dr Em Elefteresen (1900), scrisa de Ioan Nico-

rescu, preot In Jab -.r.

(Continuare.)

Voiu Intra deci tn detaiul cărţi! şi voiu demonstra cu o tabelă comparativă, lotru cât lucrarea din chestiune e productul propriu al dlul autor, e prelucrare sau că e o pla-giatură din seamă afară.

Pentru-ca recensiunea présenta să nu apară prea voluminoasă, nu voiu lua la ana­lisa predică de predică, ci mö voiu extinde cu critica numai asupra unor cuvontăr! din­tre cele ocasionale şi funebrale, că o lucrare bună se poate judeca şi numai din unele cuvontăr!, pe ce basa s'a pus autorul la lucrarea întregului. Simţindn-se tnsă trebu­inţa, tml reserv dreptul de-a reveni şi asu­pra celorlalte predici, pe cari de astă-dată din consideraţia celor de sas, nu le iau sub critică.

Pentru exemplu, să luăm predica a Ill-a, Ia cununie, şi să vedem, cum se exprimă au­torul şi cum adevöratul isvor, celebrul ora­tor reposât Iustin Popfiu, diu care s'a de-copiat întreaga predică.

Dr. Em. Elefterescu :

Onorate mire şi onorată mireasă l

Viitorul dorit, din al cărui sin vö zim-beşte chipul strălucit al anei vieţi noul şi frumoase, tn al cărui stn prevedea fericirea neturburată sufl 'tul d voastră, eată '1 prefă­cut prin binecuvântarea şi sânţirea sântei biserici tn presintele cel mal îmbucurător, cel mal plăcut.

Iacă, s'a desen a ceriul, s'a ecoborît darul; d voastră sunteţi acum unul al altuia *ufl>tele d-voaa're s'au unit la un loc, ca dot ochi într'o lumină, tn una şi aceeaşi iubire.

Şi eu stau aici mişcat de fericire» d-voaetră, bnc rându mö şi 'o-bătorind îm­preună, şi irö întreb cum s'a întrebat în vo­tatul părinte Tertulian, la o astfel de oca-ЯІОПР»: ,D« u n d e să'ral «jn^g* puter i ln a

Că la munte ce să fure: Iarna lemne, vara mure? Alţi! fură şi omoară, Şi trăiesc tntr'a lor ţară Şi nn'l trag nimeni la sfoară. Dară ea pentru'n pöcat, Na pot trăi 'ntr'al meu sat, Că cerşesc din sat tn sat Şi umblu din ţară 'n ţară, Ca bani! delà cămară Şi trăind vieaţ'amară. Când sosesc din ţară acasă. Mal stă sufletul să ml iasă De amarul ce m'apasă. De-ar da Dumnezeu să dee, Omul nöeüjit să peie ; Să trăiască cu-I e bine, Să se sature de lame, Cam m'am săturat şi en, C a m trăit numai eu grea.

Culese d e : Todor Măteş, cerenrariu.

rosti fericirea acestei căsători!, care bise­rica o a legat , binecuvântarea o a sigilat,ţi sigilată îngerii o au vestit şi Tatăl a apro­bat-o?" ( 1 . 2. ad. uxor.)

histin Popfiu, amvonul din 1881 Nr. 3 pag. 9 6 :

V e n i t o r u l d o r i t , din al c ă r u i sin vö z i m b i a t i p u l s t r ă l u c i t sl unei vieţi noue şi f r u m o a s e , în al ci­rul sin prevedea fericirea netarbura'ă sufle­tul vostru, eată '1 on. mire şi on. тігеиваі prefăcut prin binecuvântarea şi sârţirej t-ânfel biserici în presintele cel mal îmbu­curător, cel mal plăcut.

Eacă s'a desihis ceriul, s'a scoborlt darul ; voi sunt >ţt acum unul altuia ; con-topitu s'a ca do! ochi într'o lumină şi în una şi aceeaşi iubire sufletele voastre !

Şi eu stau aci mişcat de fericirea voa­stră, bueurândn-mo, împreună, serbătorind împreună, şi mö întreb turburat, cum s'a în­trebat t n v o ţ a t u l p ă r i n t e T e r tu-l i a n din s e c i u l III. la astfel de oca-siune: ,De unde să-'m! ajungă puterile a rosti fericirea aceste! căsătorii, care bise­rica o a legat, bineeuvôntarea o a sigilat, şi sigilată tngeri! o au vestit, şi Tatăl o i aprobat-o? (I. 2. ad. uxor.)

Din cele premisa se vede apriat, că dl autor nu 'şi-a încordat nici cât de puţin pu­terile spirituale de a da clerului romii ceva nou din sfera elocinţe! sacre, ci sim-plaminte a decopiat prea fidel agrăirea dupi cununie a decedatului celebru literat bise­ricesc Iustin Popfiu din amvonul seu aşa, ci tn unele locuri chiar şi interpuncţiunea i păzit-o 1 Pe lungi toate că s'a făcut fidel decopiator, greşeşte mult când, tn loc de ,vo!' cum se exprimă Popfiu, agrăieşte pretutin den! pe mir! per „d-voastră" ceea-ce reto­rica ştim că nu îngăduie. Poate că a cre­zut, că face prin aceea variaţie ? Aşa mergi dl autor până mal tn capot, unde tnsă pi-rendu i se douö pasage de superflue, treci peste ele şi face epilogul precum armeaia:

Elefterescu : Şi acum, onorate mire li onorată mireasă, vö liberez pe ealea cei nouă a vieţii cuprinzôndu 'ml urările cell călduroase în salutarea, ca Induratul Dumne­zeu să vö dea cele bune; sa trăiţi mulţi ani f>-r cili. Amin. In numele Tatălui şi al Fiu­lui şi al Spiritului sânt. Amin.

Popfiu: Şi acum onorat mire şi ono­rată mireasa I Vö dimit pe calea cea noul a vieţii cuprinzôridu-'ml urările feîbinţ! li salutarea cu care R guil a binecuvântat pt Tobia cel tirer şi pe mireasa Ini: Indurata Dumnezeu să vö dea voce cele mal bune" Tob. VII. 1 4 Amin. Intru mnl t l anii

Uneî Coroane de oţel S c r i s ă a n u m e p e n t r u ţ e r a n l m e .

De

GEORGE COŞBUC. Oastea.

(Continuare.)

3. lunarii şi săpătorii.

Ca douö lucruri am întrecut no! po Ruşi tn rësbeiu. Cu tunurile şi ca iscu­sinţa adăpostiril.

Ruşii aveau multe tunuri la Plevnţ poate şi de cinci ori mai multe, dar mi slabe la făptură şi mai scurte la bătăii ghiulelei. Nici nu ţineau el la tunuri.

După obiceiul de rësboiu al lor, fo şi! n'au răbdarea să tot lovească pe dujmst cu ghiulele. îndată c e l vöd, sar pe el o baioneta.

Şi la Plevna au voit să sară щі chiar a doua zi după împreunarea oştirilor! noastre cu ale lor. De geaba le spuneai Domnitorul nost7»; că redatele sunt praf tar! ca să le *e! cu iureşul, că vitejia Щ tndrăsneat» năvălirii e fără folos când al > să te » d P e ziduri, tn focal pedestrimj

Mr. 8 2 Martie n. (17 Febr. v.) 1901

Vedem, dară on. cetitori, că însuşi epi­logul e întocmai «a al lui Popflu, şi pe lângă aceea că e din cuvent In euvônt plagiat, mal cade dl Dr. şi tn greşeala, că îşi atribue frumoasele cuvinte de Încheiere ale lui Ra-guil de ale sale, nu le distinge ca citat din if. Scriptură, ci le pune pe hârtie ca fiind ale d-sale. fără nici un semn şi indicare că de unde le-a luat.

(Va urma.)

Din Banat.

Concert şi teatru ln Mehadia. — Raport special.—

Deşi era un viscol cu neaua tn acea ii, totuşi un numeros public a participat la petrecerea dată ln 15/2 Februarie a. c. Am remarcat tn mulţime pe următorii domni: M. Poporici, protopresbiter ln Orşova, cu itimabila soţie. Nicolae Bocicarin, căpitan севаго-reg. tn pensie. Ioan Micleu, căpitan cesaro-reg. tn pensie şi doamna Ana de Bli-dariu. Dintre comercianţi : Ienachie Ghiti-cean. Dintre industriaşi : Simeon Ion, George Popescu, George Tomescu, etc. Delà socie­tatea căilor (erate din loc au participat mai multe persoane în frunte cu dl Silviu Radu magistru de mine. Bar dintre corpul didactic din loc a participat numai dl Ioan Tôrfà-loagl.

Cântările au fost executate perfect, deşi coriştii sunt toţi agronomi, dar când e vorba de cântare, apoi să i vezi cu câtă atenţiune şi cu cât iei învaţă de-'ţi este mai mare dragul. Onoare lor, cât şi harni­cului diriginte N. Mergea.

Asemenea s'a distins d-ra Chita Cin­cheza, declamând poesia „Dujmancele* de 0. Coşbuc, dovadă au fost aclamaţiunile frenetice din partea publicului.

In ceea-ce priveşte scena teatrală, a-ceasta fiind foarte complicată şi grea, Insă a reuşit de minune. Foaite bine au jucat dl George Green pe Ktrl cismaşul, ear pe soţia sa Kathi, d ra Sofia Cin: h?za (mică), ca fată de ţăran a cules laude, représen­t a i pe baba Kathi, o nemţoaică botrână ii superstiţioasă, conversând perfect nem­ţeşte cu Karl al ei.

Bine au jucat d-nil : Const. Crăciu-nescu şi Svetozar Mănescu, cel dintâiu plângea că i remâne feciorul soldat, ear cel din urmă rîdea că: „orost lucru ai făcut, frate, de ai lă-mt pe Ioniţă «ă flămonz°ască

dujmane. Cu mare greu a putut să la a-batâ gândul de năvală cu pripă. Şi aşa re­datele au fost bătute cu tunurile trei zile, ear a patra zi tot s'a dat năvală, după placul Ruşilor.

B adevărat, că la năvală el sunt iscusiţi ţi se duc orbeşte. S'au învoţat aşa, poate, unde au oştiri mari şi biruesc pe potrivnic ca mulţimea.

A rămas însă dovedit la Plevna, cS mulţimea şi năvala nu aduc nici un bine, când dujmanul se ştie adăposti cu iscu­sinţă.

Noi am avut tunuri mai trainice, cu bătaie mai lungă. Ne erau la fel cu ale Turcilor. Şi trăgeau bine Turcii. Dar' se vede că a vend obuzele cumpörate de mult, le-au ţinut fără nici o grijă şi li s'au stri­cat, aşa că abia jumôtate din ele luau foc.

Domnitorul nostru îşi pusese tot sufle-\ tul să aibă tunuri bune, ear oastea tunari­

lor să-I fie aleasă. Şi se şi uitau Ruşii cu coada ochiului la tunarii noştri : flăcăii toţi voinici şi isteţi la umbletul cu tunurile, caii puternici, îngrijiţi şi bine deprinşi cu mane-

r vrarea, hamurile tari şi frumoase, ear tu­nurile de cea mal bună schijă. Apoi oflceril, toţi până la unul, destoinici fi cu Inveţă-

Cu mare »fect a jucat dl Zaharia Ar-tinesca pe baba Solomia, mai ales când baba Kathi o ruga : ,Fil bun vecina Salami, daţi la mine eu cărţile d-voastre de noroc, că eu dau la tine piserl Speck*.

Excelent a jucat rolul principal, pe Nicoliţă, dl Const. Budianu, ear pe Mărioara ibovnica lui, d ra Sofia Cincheza (mare). D-ra Cincheza cu vocea ei de sopran cân­tând o doină când a plecat Nicoliţă la oaste, am fost cu toţii electrisaţi de cântecul jal­nic, care influenţa asupra nervilor. Bateriile de elemente ale savantului Volta, sunt nula faţă cu puterea electrică a lor, pe lângă o doină românească, cântată de o fetiţă fru moaşă.

Cântarea românească nu produce nu­mai electricitate, dar şi un fel de căldură în tot corpul, ceea-ce prin elementele elec­trice încă nu s'a constatat.

Rolul cel mai comic l'a jucat dl Ionică lonescu ca Wenzl şi d-ra Chita Cincheza ca Kirchen drăguţa lui. Bar rolul de chi­nez comunal Га jucat dl Matei Grecu cu mult succes, ear baba lui era d-ra Sofia Cincheza (mică) ca Oprita, care ca şi eâud tot pe binß ar fl crescut.

Apoi bine au jucat d-nii : Grigorie Ion ca preot, Alexandru Untan cs învăţător, N. Magheru ca ofiţer, Iosif Lalescu ca sergent-major, Vasile Chiosa ca Tagscaporal. Mul­ţumită coriştilor, diletanţilor şi domnişoa­relor Cincheza, cari numai laudă prin a-ceasta au făcut comunei noastre şi onoare tuturor Românilor ; şi în partea aceasta numai bucura ne putem.

Dar cu părere de rëu şi cu inima mâh­nită trebue să trec la partea ceealaltă, că deşi sunt bătrân, totuşi sunt constrtns a lua condeiul cu mâna treraurândă, căci nu mai pot răbda, şi a scrie de-ocamdată numai una din multele intrigi, ce se ţes în această comună, care odiniooră era floarea Bănatu­lui ; ear azi ajunsă parte pe mâna străinilor, prin negligearea şi neinteresarea unor Ro­mâni băştinaşi din loc, şi parte au Început a distruge tot ce e bun, frumos şi folositor, şi aceştia sunt patru Români la numër, din­tre cari doui sunt străini, veniţi de curônd tn comună, pentru cari representanţă comu­nală cât şi coaducëtoril bisericii au dus lupte, ca mai bine ei să fle, căci sunt Ro­mâni, decât streini de altă limbă. Şi apoi aceasta e mulţămita ? Precum se vede, nici un interes nu poartă faţă de Mehedinţi, oh sermanil de ei 1 Că doară donşil trăesc delà Mehedinţeni, ear nu aceştia delà ei şi denşil se laudă că nu le pasă de Mehedinţeni.

In comuna noastră M hadia de 13 ani există cor vocal bisericesc si Ineă nici până

tură de prin şcoalele ostăşeşti ale străinilor. La Vidin odată, Turcii au tras cu tu­

nul de mal multe ori spre adâpostirile noa­stre delà Calafat. AI noştri au tăcut, dar unul dintre oflcerl, mal mult în glumă, a ţintit cu tunul drept îa gura unul tun tur­cesc şi a tras. Tunul turcesc a'a sfârmat, ear Turcii 'şi-au scos tunurile de unde le aveau şi s'au ascuns.

Şi la Smàrdan s'a petrecut una tot aşa, a doua ii, după eucerirea satului. Tureil se întorseseră ca multă urgie asupra adăposturilor noastre. Nu trebuia mult şi ne ar fl biruit. Se dase poruncă tunarilor noştri să şl mântue tunurile şi să fugă.

Atunci un oficer, bun ochitor, întoarse tunul şi ţinti tn gura unul tun turcesc, care sta mal tndrăsneţ tn faţa Românilor.

A nimerit drept ln gură; tunul a să­rit ţăndări tn toate părţile, tunarii şi caii au eburat spre cer. Acest lucru atâta spaimă a băgat tn Turci, că 'şi-au adunat compa­niile şi-au rupt-o la fugă.

La Vidin, ln redută, erau mulţi TorcI şi, când au vëzut că vin Românii, au sărit cu toţii pe parapet. Ni-ar fl dat mult de lucru până să-I alungăm. Dar un tun de-al nostru aşa de bine a fost îndreptat tn re-

azi nu-şi are statutele sale întărite de înaltul minister, tot din causa intrigilor produse din afară şi mai ales din partea unor români uitaţi de sine şi de datorinţa ce li se im­pune. Nu este tncă anul de când avem în comuna noastră preot nou, In persoana d-lui Dr. C. Dure, care cu trup şi suflet s'a pus In fruntea corului, promiţond că va lucra până la exoperarea aprobării statutelor reuniunei de cântări, m'am şi convins că'n adevër desvoltă un interes mare In pri­vinţa aceasta, căci cu ocasiunea concertului dat tn totdeauna l'am vëzut tn fruntea co­riştilor cu sfatul şi cu fapta, ba ce-i mai mult l'am vëzut pe scenă cântând alăturea cu coriştii.

Am şi constatat că o luptă mare a trebuit să poarte cu acei români uitaţi de sine, cari prin felurite uneltiri au umblat să abată coriştii ca să nu ia parte la oarele de instrucţiune; şi mai bato tor la ochi e faptul constatat că : unul din ei a mers cu bancnote de 10 coroane la fetele angajate deja la teatru, promiţondu-le că de vor lăsa pe popa în baltă şi nu vor lua parte, le va mai da încă 10 — 20 coroane ; dar onoare fetelor că nu s'au lăsat seduse, ci au co municat domnului preşedinte cu ce intrigi umblă aceşti oameni a căror datorinţa este, ca cu sfatul şi eu fapta să îmbărbăteze la lucruri frumoase, dar nu să strice.

Acei câţi-va malcontenţi neputondu'şi réalisa intenţiunea de a desfâtui cele trei fete angajate ln piesa teatrală de a nu juca, au început a colinda familiile româ­nilor de cinste şi a-i capacita cu fel şi fel de intrigi să se abţină delà petrecerea co­rului. Dar nici această apucătură nu le-a succes, căci toţi fruntaşii precum şi poporul de rond cu excepţiunea câtorva familii, cari parte din motive întemeiate, parte din motive închipuite au lipsit delà petrecere — cei-lalţi au participat cu toţii. E de însem­nat şi aceea că streinii toţi cu excepţiunea familiei George Maryetich, s'au reţinut os­tentativ delà petrecere. Nu ştiu şi nici nu voesc să scrutez, ori de această Împrejurare e de ascris lucrării de soboli a celor patru malcontenţi, sau e un flux al urei lor faţă de tot ce e românesc.

Mehedinţenii ar face deci bine ca şi din această ţinută a streinilor să tragă tn-veţatură cum au să cinstească pe streinii venetici din mijlocul lor.

Sper însă că acei patru români pe viitor vor veni la idei mai gănetoase, şi nu

dută, că la a doua împuşcătură obuzul a nimerit Ia grămada cu iarbă de puşcă, din mijlocul redutei. Mulţi Turci au sărit în aer, cu pămont şi cu lemne tn amestec, ear celalalt au fugit

Tunarii noştri au avut mult de lucru. Aproape patru luni s'au tot gâlcevit cu Turcii peste Dunăre, până să înceapă гёч-boiul tn toată legea. Bar la Plevna alte trei luni au tot bătut spre redute.

Tunarii îşi făceau şanţurile adânci şi largi ; din pămontul scos din şanţ îşi ridican parapete cu ierestrul pentru ţevile tunurilor. Prin şanţ dormiau flăcăii şi caii, îşi ţineau hainele şi muniţiunile.

Când eşti departe, cunoşti după fum de unde vine ghiuleaua. întâiu vezi un norişor de fum alb, care se ridică, apoi după vr'o doue clipe şi mai mult, auzi bubuitura. Obuzul, când se isbeşte de pămont, ori se sparge de-adreptul ori se învorteşte ca o sfirlează şi scurmă pămontul dintâiu, şi apoi plesneşte asvîrlindu-şl aşchiile şi pă­montul scurmat în toate părţile. Oamenii isbiţl de pămontul scurmat sau de aşchiile obuzului mor, cad răniţi ori numai îmbetaţl de cap, după-cum au fost de aproape şi după cât de tare au fost isbiţl. Pe cel mai de aproape aşchiile mar! II rup în doue

vor mai comite atari lteruri, dia eare motiv deocamdată le şi retae numele.

Ba unul care toate le-am privit cu ochii şi auzit cu urechile, declar că de azi înainte voii arca pe muntele străjoi şi më voiu sui pe gemţul lui Achim şi de aci ziua şi noaptea voiu i sentinelă, veghiând faptele bune şi rele cari i e vor produce la noi tn comună şi la timpul sëu le voiu a-röta tn public, deci Insemnaţi-ѵё atât de-o­camdată.

Băştinaşul Mehedinţean.

Rëspuns unul alegëtor ce cu atâta mânie mo învinovăţeşte pentru nereuşita candidatului român la postul de notar în Jupalnic, n u ! plac ochii mei şi ca să-şl spele ruşinea ce a păţit-o ca acel prilej, tace ade vërul şi sub masca , bunului român *, mo defăima In fel şi chip.

Nu este profesiunea mea a defăima, dar nici a batjocori, precum o fac aceasta ţiganii din Jupalnic, ci ca onoraţii cetitori s ă aibă idele curată despre adevărul lucru­lui las următoarele:

Strămutându-se fostul notar Btuiber, autorităţile competente au încredinţat pur­tarea oficiului notarial din Jupalnic simpa­ticului domn Iosef Sattinger. Neamţ de origine, crescut între români vorbeşte ro­mâneşte; e om tn verstă şi are familie. Domnul Sattinger de eftnd a venit la noi şi până azi e'a purtat serios şi demn. A lucrat şi lucrează cu credinţă şi sirguinţl. In chipul acesta a câştigat iubirea oame­nilor.

Alipirea şi tncrederea ee o au oamenii din întregul cerc faţă de domnul Sattinger s'a dovedit eclatant tn ziua alegerii de no­tar cercual tn Jupalnic, adică la 28, Ianua­rie a c. Făcondu-se votare nominală dintre 48 votanţi presenţl (din 5 comune) 45, zic patruzeci şi cinei au votat pentru şi numai 3, zic trei contra domnului Sattinger.

Cele trei voturi le-au dat domnii : Vasi-lie Segârcianu primforestier tn Orşova, Pavel Magdescu preot în Jupalnic şi George Magdescu frate cu părintele, cari înainte de alegere gesticulând vorbiau cu multă rtvnă alegëtorilor ca Bă aleagă un candi­dat român. Părintele Magdescu vede pe semne că alegëtorit nu-'lprea ascultă, deci vëzôndu-më tntre alegători ce o fl gândind :

şi-I asvîrl cât colo, Ie taie picioarele, ti ciuntesc.

Pentru tunuri e mare primejdie să stea pe câmp deschis, tn bătaia tunurilor vrăjmaşului. Ghiuleaua străină ori omoară tunarii şi caii, ori fărîmă tunurile sau numai le strică roţile şi atunci, neputônd să fle duse, ele ead ln mâna dujmanulul.

îndrăzneaţă purtare a avut căpitanul Hertel pe dealurile Griviţel Ia 27 August, când Vasluienii şi Ieşenii s'au aruncat asupra redanulul din faţa Griviţel.

Căpitanul vrônd să ajute pe dorobanţi, a alergat cu tunurile tot după el pe deal, stând şi tragend spre redute, şi earăşl ple­când. Turcii din redute au lăsat pe dorobanţi ln pace şi au ochit cu tunurile spre tunurile noastre, ni-au omorlt toţi caii, toţi flăcăii, ni-au stricat roţile tunurilor şi pe Hertel l-au trântit la pămont.

Atunci a venit cu alte tunuri căpita­nul Lupaşcu ta goana cailor şi stând şi el pe dealul deschis a traa spre Turci. Doro­banţii au cucerit redanul, ear Lupaşcu a alergat tn urmă cu tunurile tn redan şi s'a adăpostit

Pentru fapta lor, împăratul Ruşilor a trimes tnturor tunarilor câţi au rëmas vil, câie o cruce de-a sfântului Gheorghe.

6 2 Martie n. (17 Febr. v.; 1901 Nr. 8

.Popa delà Topleţ e om tiner, el ae va expune pentru mine, c a d e fricoa şi se ruşinează de barba mea". Cu o ţinta în­cordată se apropie şi In mod provocator më îndeamnă să votez pe domnul Popoviciu. fost odinioară notar In Orşova; ear fratele părintelui Iml spune tn faţă că de nu voiu sprigini pe al lor candidat, më va publica In foaie. Indignat de atâta presiune şi mal mult scârbit de cb ăznicia fratelui părinte lui. li-am denegat dorinţa. Doară, dacă eu sunt fecior de popă, crescut cu prescuri şi cu mult nă^az ajuns tn Topleţ — nu ur­mează ca să më s n pun capritiulu! domnu­lui părinte Pavel M gdescu ; dar nie! ea să crâcnesc de o tœenintare ridiculă a fratelui l»l?l Să vot?z pe unul pe care nu 1 cunosc, nici vözut In vieaţa mea, e o absurditate ce şi părintele Magdescu cu frate cu tot o va recunoaşte ! — Am votat deci pe care l'am cunoscut de om bun. drept şi harnic.

Patruzeci şi opt de alegëtorl an fost şi dintre aceia 45, delà domn până la ţe­ran, Împinşi de conştiinţa lor cu glas tare au dat votul lor domnului I. Sattinger Ear cel trei corifei român! cu capetele plecate votară pe .Drimbă*, căci candida­tul lor domnul Popoviciu delà Orşova nu a foet, pus In candidaţie. Alegerea a de­curs In ordinea cea mal mare.

Neîncrederea şi neascultarea ce a arătat poporul cu acest prilegiu faţă de bieţi! corifei a! românismului, a scos ruşinea pe feţele lor şi acum ca să se spele de ea, .un alegëorï* se freacă de mine.

Eată deci, onorat! cetitori, In ce chip sunt atacurile mie îndreptate din partea „mu l alegëtor*, care cu furie sbeară; şi nu doar de mila poporului, nici de frica lupului ce .eu l'am băgat In staulul oilor' mele. ci sbeară pentru-că picând .candi datul*, i-a picat un os de ros din gură.

Topleţ, la 5 Februarie v. 1901.

Dumitru Popoviciu, parochul Topleţnlnl.

DinMunţiî-Apusenî. Intimpinare. In „Tribuna* Nr. 18 a

apSrut corespondenţa, care cortine In sine blamarea bisericel greco-orientole din Câm­peni. Permiteţî-'m! să fac observarea, că ziarele noastre române nu pot avo che­marea şi intenţiunea ca scăderile unuia sau altuia cu blamarea bisericel să Ie aducă pu­blicităţi!, prin urmare astfel de coresnon-

Tunari! tş! ducer.u tunurile Intr'un deal unde-va, şi după-ce băteaua adăposturile turceşti cele mai apropiate şi alungau pe Turci, 'şi-Ie duceau pe altă coamă mai apro­piată, şi tot aşa înaintau dintr'un loc tntr'altul spre inima puterii lui Osman. Erau pe multe dealuri risipiţi cu tunurile.

De multe ori săriau Turcii din redute cu tonurile asupra unei baterii româneşti şi atâta o împroşeau, până-ce siliau pe al noştri să şl schimbe adăpostul tntr'altă parte mai scutiă.

Schimburile de adăposturi le făceau noaptea, căci ziua II vedeau Turci! şi-l isbiau.

Ce greutate pe bîeţi! oamenii Răte-ciau prin Intunprec scobortnd văile şi suind dealurile, umblind In linişte ca să nu fi > simţiţi. Şi se tnomoliau tunurile pe dealuri, cai! nu puteau să le urnenscă, ear fltcăil trebuiau să pue umorul. Ba se mai r e z u m a u tunurile şi trebuiau ridicate pe braţe.

Si toată munca asta o făceau pe ploaie, pe ninsoare cu viscol, pe g^r şi'n puterea ropţi! !

Şanţurile de adăpost 'şi-Ie mai săpau şi ziua, c*cl n'aprjcau să le isprăvească noaptea. Şi săpau m »reu, ear pe de-аіщрга lor şuierau fâră contenire plumbil, vtjiau

denţe, cari cuprind tn sine murdărie, nu ar trebui publicate, după părerea mea.

După-ce tn .Tribuna* Nr. 13 e ata­cată şi persoana mea, rog onorabila Redac-ţ une a publica cele supra scrise, precum şi următorul rispuns :

Că cine a scris tn .Tribuna Poporului* Nr. 2 sub anonimul .Câmpëuarul de baştină' nu ştiu, şi după cum se vede din declararea Redacţiune! .Tr ibune! P .porului Nr. 6, nu sunt eu, şi cine a răspuns ta a T r buua* Nr. 13 şi .Tribuna Poporului" Nr. 5, Încă uu ştiu, atât ) pot zice, că coresponde nţi! ce răspund, de altă dată când vor scrie să se scrie sub anonimul: ,Adevërat! Câmpënarl crescuţi pe podul minciunilor din Câmpeni*, care pod e aproape de cofăriţe — sau după vorba lor pilăriţe, care cuvônt in Blaj e adus tn Câmpeni — pentru-că oameni culţi nu se pot numi, ci sunt desbrăcaţl de tot caracterul, când se ocupă cu soboli de pe .Vârful Ciocului 0, adecă cu proprietatea mea.

Resping cu indignare < xpresiunile mâr­şave, miserabile şi ticăloase folosite contra persoanei mele şi 'I declar de oameni im­pertinenţi, când më atacă pe nedrept, de-oare-ce eu cu causa alegere! de al doilea paroch din Câmpeni nu am influenţat şi nu m'am ocupat, afară de când am fost chemat ca membru al scaunului protopresbiteral ca să-'ml dau părerea.

Vë ştiu şi V6 cunosc d-lor, „adevăraţi Câmpënarl etc." că sunteţi de cel ce Vë ţineţi cel dintâiu după Napoleon etc. şi sunteţi сарасі а toca tn cap pe cel ce nu consimte şi nu aproabâ părerile D-Voastră ; deşi sunteţi eşiţi din popor pe care'l numiţi .ganoiu*, dar poate numai D-Voasiră v'aţi ales cu acel titlu, ce se vede din scrierea ce o aţi făcut : Vë întreb că numai D-Voa­stră câţi va suntenţi lamura şi susţineţi bi­serica din 2558 suflete ce are parochia Câmpeni? şi ceialalţ!sunt gunoiu? E ruşine a da astfel de epitete poporului, din a căruia sudoare trăim. Vő lăudaţi cu ce a făcut Palade Dumitru, şi eu më pot lăuda cu ee a făcut moşul meu pentru biserica din Câm­peni, dar nu avem a ne lăuda cu ce au făcut alţii, ci să facem noi şi apoi să ne lăudăm.

Iu ce priveşte descrierea lai Motora, a răposaţilor, precum şi laudele puse pe Pa­lade, care a servit tn comuna me* patru ani ca tuveţător, nici până acum şi nici cu astă ocasiune nu voiesc a më ocupa ; una tnsă tmi iau l ib 'r tatea a aduce la cunoş­tinţa onora ului public, că Motsra sufere nevinovat şi nu din vina sa, ci din a altora, ear atacarea ieposaţilor las să judece pu­blicul ce tnsemneez* şi de ce calibru pot

obuzele. Dacă vr'un flăcău eşia, din în-tômplare, numai cu un pas de sub aco­perişul adăpostului, tl vedeai căzând iubit de glonţ. Une-orI câte un obuz cădea tn şanţ, scurma pământul şi plesnia. Atunci toţi flăcăii se împrăştiau, căutând scăpare.

Când tşi Inchipueşte cetitorul toată viaţa aceasta neliniştită a tunarilor, gândesc că i-se sblrleşte përul de câtă jale şi linişte posomorită o fl fost prin bateriile noastre. Şi n'a fost jale de loc.

Povesteşte un sergent, care a fost rănit în şanţ de o spărtură de obuz:

N e a m obicinuit iute-iute cu viaţa aceasta. Toată zina steteam la tunuri ochind, şi vorbiam de câte tn lună şi tn soare, ca şi când n'am fl avut pe Turc in faţă. Oehiam, dam foc, aduceam ghiulelele, fără să ne gândim la plumbil ce veniau.

Dar nici nu I auziam. Şi ne şuierau peste cap, par'că era plin vëzduhul de şerpi. Câte-odată zicea vr'unul: ia ascultă, mă, cum şuierai Şi no! începeam să rtdem cu hohote. Ne tnveseliam de sunetul ghiulelelor. Numai când venia câte un obuz vtjiind iute şi pStrunzôndu-te până'n oase cu ztztitul sëu, ne plecam capetele fârăvoe, chipul ca să ne ferim.

Când ochia oficerul şi eşia ghiuleaua, nu ue puteam răbda sa nu scoatem capul

fl ast-fel de oameni, cari se ocupă cu ră­posaţii.

Observ că corespondenţele amin­tite nu sunt umane, cum se cere delà oameni culţ', ci cuprind tn sine interes ; prin aceasta declar oă cu amintiţii cores­pondenţi anonimi nu voese a Intra tn po­lemică şi toată corespondenţa ziaristică cu dlnşii o declar de finiră, z 'câidu le : lă 'aţi biserica, nu o folisiţi Intru a xQ lăsbuna ura es f xistă de un veac Intre Motoieşti şi Pala-deşti şi prin aceasta aruncaţi ura între po-porenii Ьічегісеі cari trebue să fie ca fraţi, fiind fiii unei b serici ; ci causa bisericeasca o lăsaţi In mâni competente, cari ar lucra înţelepţeşte, dacă ar scoate biserica de sub indivizi, cari o folosesc spre răzbunarea urei, prin înlocuirea cu o persoană neinteresată.

Certege, 6/19 Ftbruarie 1901.

Constantin Cothişel. preot greco-oriental roman.

Dare de seamă şi mulţămită publioă-

Cu ocasiunea concertului dat de co­rul vocal din Comlăuş (Ó-Szt.-Anna), la 7/20 Ianuarie 1901, s'a ineassat seara la cassă, prin subsemnata comisie de incassare, suma de 155 cor. 60 bani, cu suprasolvir! cu tot ; — ear oferte au sosit la adresa învăţătorului I. Roşu : delà dl Aug. Beleş (Şimand) 4 cor., delà Dl Şt. Ciorogariu (Smitea) 2 cor, — Dec! au incurs de tot : 161 cor. 60 bani; adecă: una-sută-şcsezecl şi una coroane şi 60 bani.

Tuturor contribuitorilor şi Îndeosebi DD. Aug. Deleş, Şt Ciorogariu şi celor ce au suprasolvit seara la cassă, şi pe acea­sta cale le mulţămim din toată inima.

Comlăuş, Ianuarie 1901.

Vjsiliu Brădean, Demetriu Boariu, gasaar. notar.

Vasilie Siligean, controlor.

Vechia Asooiaţiuno f anebrală româna din Elisabetinsl

(Maerele) T i m i ş orii . Fondată la anul 1852 care întruneşte o ei

peste 5000 membri, CM un capital de peste

200.000 Coroane, primeşte tn sinul ei ca membri, cu taxele de înscriere :

peste parapet, ca să vedem ce ispravă am făcut. Şi când o vedeam, că isbeşte ta vr'un colţ de parapet şi asvtrle pământ In redută, auzia! pe c â t 9 unul : El, na-vë, pilaf, Tur­cilor I şi rîdeam cu toţi!. Ear când obnzol nostru făcea zăpăceală ori spaimă tntre Turci, ne tăvăliam de rts.

Şi aşa, cât era ziua ne ţineam de dră­cii, par'că eram anume puşi să dăm cu tu­nul ca s'avem de ce rtde. Şi ne luam la întrecere cu tunurile, să scoatem pe ale Turcilor din adăpostire, şi ce hohot era când vedeam pe Turci sărind tn vőzduh isbiţl de obuze.

Se tntőmpla şi prin bateri! câte una. Odată, mal tn marginea şanţului, stătea un flăcău ţinond do! cai de căpestre. Şi в'а întâmplat să vie an obuz şi să cadă toc­mai lâtgă flăcău, şi spărturile obuzului au omortt şi pe soldat şi pe cal, ImpSrţindu-! bucăţele şi asvlrlindu-l In lături.

Dar asta nu ue strica inima. îngropam pe cel mort şi ne apucam de rts.

Ni so tnfômplau şi lucruri de car! *re-buia să rfzl. Era unul dintre no! uu Vlăs cean, toată z u a cu luleaua tn dinţi. într'o zi singur ştie cum, ajunsese mal tn mar­gine, şi atunci şşş 1 vine nu glonţ şi-I as­vtrle luleaua din gură, spărgoudu I o . ,EI, ui-

La grapa I-a La grapa Д-г

Delà 15—30 ani, 3 coroane. 2 coroaci , 3 1 - 4 0 . 5 3 . 4 1 - 5 0 . 7 , 5 , . 5 0 - * 5 . 11 7 , 5 6 - 6 0 . 21 9

pe lângă urmă'oarele condiţiunl : Fie care persoană, b i rb i t sau femie

care se inainuă ca membru, u'are lipsă de vre o cercetare medicală şi chiar de nu ai puea la moment răspunde taxa de înscriere, poate fl primit ca membra în eluul Asocia-ţiunei noastre funebrab şi v* avea să sol ѵеая că In detînra de 60 luni, cei d»la g-upa I-a lunar 2 зогоапч, э*га cei delà grupî II-al coroană, eară după moartea mem­brului, următorii !u» primosc inmdiat, cei delà grupa l a un premiu de 200 coroane, eară cei delà grupa II a 100 coroane chiar şi In casai, când respectivul reposât ar fl гётаз ca 8—10 rate în restanţă.

Următorii răposatului au să producă numai libelul şi atestatul delà matriculant despre moarte, şi premiul se va răspunde tacă înainte de înmormântare.

Domnii preoţi, ca părinţi sufleteşti ai poporului, eară domnii laveţători, ca lumi­nătorii poporului, cari cunosc mai bine ;i mai deaproape neajunsurile parochienilor lor, şi mai vtrtos tu caşurile de moarte, când parochianul e avisât la mila cămătar nicilor, eară bisericei, preotului şi învăţă­torului, cu anii le române dator, nu vor pregeta a Îndemna pe poporenil comunei lor, a se înscrie ca membri, şi a nisui, ca tu fie-care com ană să se înfiinţeze filiaü, precum avem Ia comunele : Qhiroda, Moţ-niţa, Utvin, Bemetea, lanovi, Ţerneteaz, Ca­ransebeş, Lugoj, Lipova, Arad, Sasca m., Ora-viţa, ş. a. ş. a., chiar şi tn comunele ger­mane Detta, H András, Iosefin, ş. a. comune, unde Asociaţiunea noastră a numit dintre mambril ei câte 2 bărbaţi de încredere, ca martori la primirea membrului In stnnl Aso-ciaţinnei, apoi un incassant, carele pentru munca şi osteneala sa primeşte delà Aso­ciaţiunea noastră frumoase procente.

Cei cu inimă cătră popor nu vor «• mâna a se adresa As ciaţiunei noastre ca dorinţa lor, şi la moment suntem gata i eşi la faţa locului чргѳ a stabili filiala, aţa că cei înscrişi ca membri numai cu bine­cuvântare ei mulţămire vor fl cătră acet părinţi şi luminători al lor, cari i-au Îndemnai a îmbrăţişa aceas'.ă b nefăcetoare aaoeiaţiune fun^brală română — unica tn felul ei.

Timişoara EUs'.betin, tn Ianuarie 1901.

Adresi : Techia Asociaţiune fiinebralà română în Timişoara Elisab*tm,

ta-te, comedia dracului' zise el, mâhnit, .acu cine să ml dea mie o lulea ? '

Ear ceialalţl ne s t rHban de rt*, căci Vlăsceanul nu se gândia ta moartea care-! trecuse pe sub nas, ci numai la lulea şi se uita la hîrburl, scărpinându-se tn ceafă.

Tunarii ziceau obuzului purcică. Vorba asta a iscodit-o un sergent, Costaehe Po-pescu, la Calafat. Era glumfţ, şi de câte or! venia ghiuleaua aşa de jos, încât lua cu puterea vântului chipiurile flăcăilor din cap, el striga : De ce n'a! prins-o, mă ! Şi când venia altă ghiulea şi flăcăi! se plecau vtrtndu-ş! capul tn piept, le zicea : Mal pe vine, băieţi, că ne tnghite purcica!

Dar într'o zi a venit .ourcica* şi s'a oprit tn Poposcu. Vîjtise o ghiulea peste ba­terie şi Popedcu tocmai zisese unu! volun­tar de IâDgă el : ia întinde mâna şi o prin­de că e ming« ! când sosi un obuz ai rup-ве pe Popesicu îu doue, de peste piept, as-vtrlindu-I capul la dreapta şi trupul la stângi.

El a fost cel dintâiu, care a murit din­tre tunar!. II cunoşteau toţi In regiment, şi vorba lui cu ,purcica" a rëoias de po­veste.

(Va urma).

Nr. 8 2 Martie n. (17 Pebr. v.) 1 9 0 1 7

Convocare. Am onoare a convoca adunarea

generală constituanta a despărţementu­luî Lipoveî ai „ Asociaţiuneî pentf u li­teratura română şi cultura poporului român" pe ziua de 3/16 Martie 1901 Îs 10 ore a. m. ІЙ Lipov», In sala mare a ospetăriel ! ; La Regele Ungariei*.

Ordinea de zi :

1. Deschiderea aduaăril generale constituante prin delegatul comitetului centrai al Asocifeţiunel.

2. înscrierea de membri. 3 . Alegerea directorului deapăr-

témêntuluï. 1. Alegerea alor 4 membri în co-

eitetul despărţementuluî. 6. Eventuale propuneri .

Lip<>va, în 11 /24 Februarie 1 9 0 1 .

Ioan Tudvcescu, ea delegat al comitetului o entrai.

Delà Cluj.

— Picnvul universitarilor români. — (Raport special.)

Cluj, 25 Febr. 1901.

In aceste zile amare pentru noi, când «l-ce manifestare in direcţie politică ai-sa Dlbuşt şte ; rând pornirii» noasire juste cul­turale so lovesc la fie-ce pas de „fetul ideii*; did — aşa zicêiîd — întreaga noastră vieaţă publică ianceseste şi utngneasă : îţi lalta inima de bucurie înregisirând câte-o lunifc-stare ішрш Stoare şi adevărat romă ,е«івса pe tî reLUl bocta!.

Brazda soci iiiă e unica, DUtam zice, care patera B'O cultivăm liberi şi n«?con>ur-Ц\ şi în care pu em sä sëmëaftm oeaienţă liDÖíoasa şi români-ască. Şi câad io aL ace • stea, cu ішгяа liniştită pot s* aasţ:n, că acel pretinşi Români, cari nicî în aceasiă nepo Etică acţiune nu se angajează şi nu se iflrmă, merită mal nu l i (Secau odiui şi dis preţul oamenilor de bine.

Voesc a raporta despre picnicul uni-imitărilor îomânî din Cluj. — Iuu p«;:e bia ci mi 80 dă ocasiuno Й ѵё SCTÍÜ lucruri mi îmbucurătoare a t â t despre i n t e ) i-j en ţ a din loc, cât şi despre tinerimea uni versitar» şi craci, ca cu raine vor consimţi toţi, cărora lo z«vG la inimă progresul «ca-oului nostru.

Eram ebiclnuiţi să cetim zi cie zi atarî lucruri despre Cluj-ni, cari na inspirau cele irai serioase îngrijiri, însă picnicul acesta L'a arëtat, eä nu mal stau lucrurile toc-jnalaşa, cum au sfat mal nainte.

Intr'adevër, lacrimi de bucuri- t rebui vorsăffl, tâad cumpăram apropiatul tie­

nt cu însufleţitoru! preáenf. Picnicul a succes splendid dis toato

punctele de vedere. Deveniaî cel т ч і opti siat, când vtdeaî Întreaga inteligenţă ro­mână din loe grupată în acţiunea s-j-ială şi secundată de ua mare şi valoros public r o ­mânesc din provinci.. Nu voiesc a» fiu prea кпІітепЫ, dac' pinicul din 21 3. c. a an semn bun a), шші viilor frumos.

Totul ne-a miilţămit, totul n e a îndes• tulit: publicul аіез şi numeros, musica mi­litară fără păreeho, ѵоія buna şi rară şi petrecerea măreaţi . Uni ui cusur, ce l'a avut picnicul e, că s'a ţinut în o sală prea mică.

Bună impresie a făcut asistenţa mai maltor ofleeri d e h reg. 51. în frunte cu vensrabüül major Blastu.

In г а и й mult uo-a delectat music» militată. intonând faimoase arii româneşti ; ear tinc-iimea in fruoî;* cu brsvu! rigoreaant Giurgiu « cântat în corpore .Difteap-'-ă te Româna' ! După р .тла s ' a continua*, jocul iarăşi, caro v- durat pâuă'n zori de zi.

Din bvuh tul. drăgălaş al doamnelor j demnişoardor. cari au participat, roi a Іиеееа a mi-le iosemnn pe următoarei? :

Doamne : L BaJdi, Bl s u , Căetaia. Cioplea. D*xib«nt (F ke^s o), Drăg>»n (Nft-dSsüí), G «ii (86::ui-ïi), G- ih^ t , Dr. 1 •ou UN (СпсФлг), loílíe Mf-saroş (ТоЫз) Moi ovan (Cătina), Dr. Момгіи, Motta, N-.-Ф:. tăşao (AgAíb ciu), Ркп ire», 8. Pop. A. Pt>p

'V. Pop (M^uăşfur), Pipoş (Bucureşti), Po­int, R s (Tur), ѵёіі. Тегііреа nasc. Lftslo Trif (Kim st.-Márton), etc.

Domnişoare: Bohăţel, I. Borozan, Miţi Căîuţiu, Cioplea, A. Ciato, Ninuea Codar- >н, surorile Coşeriu (A. iuiia), sarord» Darabant ssrorile Drăgan, Virginia Gal!, Aurelia Gerbert, E. Ho->su, A. Marinca, A Met*;» (in costum). Polyxena şi Eug. Mesa-roş Camilla Moldovan, Măriţi Morariu, Ana şi M Motts, Naeta, Măriţi Oltean, Cornelia Orăs-л . Adelina Рі-ю, Camelia Pop, Elena Pop, Măricara Pop, surorile Poruţ Vale­ria Reaescn, Augusta Rus, Z. Trif, Torna, Neíti Vaneea etc.

Succesul splendid al binecercetatului picnic a îndemnat tinerimea noastră, ea mână lu mână cu inteligenţa din :oc să arangeze 3a fiti-a lunei Aprilie UM concert în -Ml mai mare, cu coacursol deja câştigat al stimabilelor dsoßre : Virginia Gall Ade-Una Pi so, Netti Vancea şi Aurelia Gerbert.

De ar da Dumnezeu, ca acest? fru­moase şi româneşti porniri ale inteligenţei române din Cluj şi din proímeie, precum şi însufbţ >;e<* sinceră a tineriraoi să se în­trupez* şi pe viitor în acţiuni tot atât de româneşti, cât şi impunătoare.

C.

Noutăţi Arad, 1 Martie n. 1901.

Distincţiune. In şedinţu aa de eri, 15/28 Februarie, ConsieT.oriui plenar din Arad, întrunit sub presidenţia Pisa Sfinţiei Sale O lui Epiacop Iosif Goldiş, — s distins cu brêu roşu щ dl Imcu Ştefănuţ, zelosul secretar consistorial si admiaistrator al pro­topopiatului Arad,

ii fenoitAm s-nes; pentru msritat i di' stincţiimc-.

Apèrâtorul greviştilor d-эіа institutul pedagogic din Arad — după-cum ni-se eo-mraieă — s'a făcut dl Dr. St. C. Pop. D sa a intervenit adaeă — zadarnic insă — pe lânşă P. 8. Sa Episcopal Goldiş, ca m se •«.'hiœrio hasàririi:; aduae da venerau! eon stator în cmm groviçtilor. Că dl Pop a Щ erat pe Moisa Buuşan şi gospodăria Л-luï V. Hamae». a ioat dealul d?» ciudat. Că sare acum Ы raijioe pentru «leviï, catî nu vor să ştie de leg«, şi m-a ciudat! 0»re ce ar zice ca:».to)ul din Lugoj, de pildă, când întv'o busjă dimineaţă advocml orto­dox G. ArJiiiaaau din Timişoar -, ar eure ca aşa, sie dragul cicculuî seu лароіеопіап, veneratul c»nitla să sehimbe cutare sen­t in ţă?!

Si încă ceva: ce zici dl St. O, Pop da coUndare'i elevilor pe la inspectorul şcolar Varjasty, eerôni să fiu primiţi in preparan­

dia ungurească de star, şi de colindarea lo? pela redacţia iui „Aracii Közlöny ? Ori admite dl Pop, ca rufele murdare române să fie spălate hi foile ungureşti ?

• Şedinţă festivă şi parastas pentru

Petru Maior. Societatea de lectură s Petru Maior din Budapesta invită la şedinţa fe­stivă, ce se v» ţine în memoria patronului ei Petru Maior do Dicio-Sâa-Martin Duminecă, în 3 Martie n. a. c , la oarele 8 seara în sala cm mo,re a hotelului ^Archiducele Stefan* din Budapesta. Şedinţ-i v.% fi precedată de un parastas, care se va célúra pentru fericitul patron tot Duminecă la 10 oare a. m. în capela gr ori. română.

Prcgrsmu! şedinţei e următorul : 1 Deschiderea şedinţei, prin pr* şedinţele so cietăţil Victor Păcală, atudfll. ; 2 .Cântec de seara* de N. Popoviciu, esecutat deco­rul sociftaţii; 3. .Viata şi Activitatea lui Pe-ru Maior", do Iosif Basses, stud fii.; 4. Solo de viouîîS, es«cn"at da Alexandru Rusa stud. med.; 5. .Memoriei lui Peiru Maior', odă da Dionisie Stoica, stud. fll. ; 6. .Praeludium und fuge", trio de violin« cu ăcompauiare bs pian, executat de Etnii Şin-.'ui, stud. teebn., Ioan Şiandru stud. fe-cbn , L'-onida Domi'io, aiud. MCĂ. şi Aurel ioTgastud med; 7, .Influinţaleteraturd asu­pra păetî universale', studiu sociologic de llie l Min^a stud AL; 8. .R^S'gnaţion*, do Ch. Dancla op. 59 зо !о de violină ?:u acompa­niere la pian, exeuutnt de Erail Sincai. stud. t ţ v h n . şi АЧГІІ Iorg^. stud. med ; 9 .Imnul Unirel % executat de coral societăţii.

*

Asentările în Arad. Azi, 1 Martie n , gij încep Iu Arad asenîâriie cu tinerii ajunşi la versta prescrisă de lege. Comisiile de a-

sentare smt: din partea oraşului: prim-not»rul Institoris Kálmán, ca preaideut, şi Dr. Posgay Censtantin Don, Dim. Blasho vite şi P. Niiolits, ca msmbri ; ear din par­tea miiitară majorii : Dobanovatsky (din ar­mata comusa) şi Bauer (delà hanvezime), ca presidenţi.

* Un mie rëspuns. , Activitatea* din

Oreştie publică un lung articol, în care dupä-сѳ atacă cu mare violenţă pe dl Dr. Ioan Mihu şi întreaga direcţie a băncii .Ardelean*** zice că noi fără să ştim, lău­dăm activitatea d-'ul Dr. Mihu, măcar că dl Mihu cht>r dala începutul fondării .Tri­bunei Peporolul* ne-ar fl fost duşman mare.

Cât priveşte acuzările ca aductî d lu l Mihu, după cum suntem informaţi, s'au leat mësurl ca ele să fie spulberate aşa fel, că 0 Aetivibtea" desigur va regreta în­treaga SA campanie contra d-lu! Mihu.

Cât priveşte aiiteolul mtstru, ale că­rui lauds supără r s cel delà „Activitatea-, observăm următoarele : El este scris în redac­ţie, confraţii delà Ordştie să nu caute deci pe autor în altă parte. Ear causa care n e a îndemnat să-1 scriem, este că i:,e simţim datori au să ţinem baaul când un ziar un­guresc atacă pe fruntaşii români şi o ieşti tuţiune română, ci să-I luăm apărarea, ară­tând fruntaşilor şi aşezămintelor române stimă şi iubire cu atât mal mare, cu cât mal шЬа. îl vedem luaţi la ţintă de presa maghiară.

Că dl Mihu ni-ar iubi ori ne ar des­considera foaia, n'are a face cu chestia sule-vată. Un lucru putem să spunem Insă: dacă şi în celelalte afirmări este informată tot £şa de bine ca In ceea-ce priveşte reia-ţiunile noastre cu dl Miau, apoi „Activita­tea" tare e departe de adevër.

Pentru reînvierea „Foii Peda­gogice". Ni-se comunică ştirea, că părintele protopop al B.-Comloşuluî, dl Paul Miulescu, a emis sub Nr. 158 şcol. următorul circular, eătră înveţătoril din tractul söu :

„Încetarea .Foii Pedagogice", redacta'ă de dl Dr. Daniil Barcianu la Sibiïu, a sdus ruşine statului înveţătoreae.

JnvSţfttorl al neamului ! Ştergeţi acea­stă pată şi trimiteţi flecare, prin oficiile pa-rochiale, deeîaraţiunea solemnă, că abonaţi acea foaie, nu altcum şi oficiile parochiale, pentru bibliotecile şcolare, ca ăstmod să exoperăm reapariţia foii*.

Ar fl de dorit ca toţi d-nil protopopi să facă întocmai.

* Necrolog. Comuna Moroda a indurat

o grea lovitură a sorţ'I ргіи mo»rtea vreàni-culuï bärbat Nicola« loja la 20 Februarie a. c. In erate de 47 ani. Acest adorai t în Doœmul a fo«t unicul în felul sëu, flu ade­vörat ai nsţiunel sale, care a fost gítst în tot momentul a se jertfi ponfru prosperarea binelui n-Siţionel.

Pe adormitul în Domnul îl deplâng iubita lu! soţi» ca 5 orfani, şi toţi cunoscuţii, ptr-zênd într'insal pe aprigul spriginitor al căuşelor naţionale. Fie-'î ţSrîna uşoară I

Jude de tribunal osândit la temniţă. Din oraşul Lőcse аѳ anunţă, eă în 27 Februarie n. judele Tomori Jànos delà tribunalul de-acolo a fost osândit la temniţă pe 3 ani, pentru sevîrşirea mal multor abuzuri şi ne­legiuiri. — Toţi câţi ca el, — ca el s'o păţească.

*

ConciTt plăcut. Duminecă, în 24 Faor зг. n.. R'UH'uui » de cântări din Vaiadie, ( g r ort. română,) a dat un plăcut concert trapmi.nat (-n teatru. Dintre frumoaieîo cân­tări es le-a cântai, a foarte tare plăcută serba cojocarilor, îa 6 vo?i de N. ionescu, cov mix r , care a fost repetata la dorinţa publicului présent.

Teatrul. .Cârlanii,* a fost jucat foarte bine. Mai pe urmă a urmat jocul care a durat pâ iă la ziuă. Isteţimi conducëtor Paul Furca i-se cuvine laudă pentru frumoasa instruaiэ a reatiunei.

Otrăvitoare osândită. După o dezba­tere de doäö zile, tribunalul regesc din Arad, In urma dovezilor şi a verdictului curţii cu juraţi, erî înainte de amsasl a osândit la 7 ani de temniţă pe vôduva lu! Mitru Blaj din Masca, pentru că îşi ucisese bărbatul prin otrăvire. — Nici o pedeapsă, par'că, nu poate fl destul de aspră peatru asemenea bestii şi suflete negre.

Lămurire. Primim următoarele : InNr. 28 al .Tribunei Poporului'—despre alegerea de ablegat In Iosăşel, vëd că Intre membrii de încredere, figurează şi numele lui Ioan Co-atina sau János — poate că din eroare sau atare om rëutScios mï-a pătat numele şi ca­racterul meu. — Eu nu m'am amestecat in tămbăJăul şi alegerile lor. — Eu sunt;Ro-mân curat şi cinstit.

După-cum m'am informat, membru de încredere a fost Nieolae Coatina sau Mik'ós-înveţător în Aciuoa, care şi cu ocasiunea ve­nirii lui Tagányi la Hâlmagiu 'i-a eşit spre Intimpinare la gară ca un steag, — partici­pând şi la banchet.

Deci më rog cu tot respectul, să bine voiţi a rectifica această eroare, ea să-'stl fie caracterul nepătat.

Ioan Costina, Înv. pens. •

Milioane arse îa foe. Din Livorno se telegrafesză, că milionarul Pojinuri de-acoîo a In?bunit şi s'a sinucis. înainte de a-'şl curma vieaţa tnsă, el a aruncat tn foc un milion şi patru sute mii de lire, pentru-ca nimeni să nu-I poată moşteni averea.

*

In afacerea alegerii delà Iosăşel am primit delà d. dr. Sombatiî o Întâmpinare pe care din lipsa de spaţiu vom publica o ir numërul viitor dublu.

*

Groaznic fel de sinucidere. O femeie la bunăstare materială апиоіѳ Irma Ziter-bart din Badapesta, în vêr^ts de 42 ani, Dumineca trecută a vrut eft-şi curme vieaţa Itr'un mod de tot îngrozitor, 8 'a vărsat cu petrol şi a dat foc hainelor de pe sia?. Câad ѵэешіі au dat de veste, nenorocita arsese astfel, că numai e spsranţă să всарэ delà moarte. Sa crede, că nenorocita feînea a sevârşit faptul In acces de nebunie.

*

Posta Redacţiei. B. In Timişoara Elisabetin ; 1. Al. In

Varadia şi d lor din Câmpeni: Se va publica în numërul viitor ; pentru azi au sosit târziu.

Sân-Nicolaul-mic. Nu se paate pubiiea. Trebue să ne spui numele D-Tale, să ştim au cine avem a face şi cine să stea în faţă dacă preotul, şi Învăţătorul vor lua şi ei cuvântul.

Ab. Nr. 1171. Müüio : împotriva înveţl-tornlui D-Voastre substitut, dacă într'adevër a sëvêrsit asemenea ruşine In biserică, fa­ceţi arătare la consistor. Şi apoi ori ce corespondenţă trebue subscrisă.

P. D. Boroş Inea: In numeral viitor. Iov, Recita: In numërul viitor, pontîu azi a sosit tâizin.

D M Vasilie Săcdlăzanu, eăldărar, Ca­ransebeş: In privinţa trebil cu ЪІфг la me serii sä vë adresaţi ia dl înveţător luliu Vuia în B.-Komlós.

I. G„ abon. 2590: Dacă ar fi fost potrivite de sigur s'ar fi publicat in foaie. Trimiteţi altele şi, bane fiind, le vom pu Ыіса.

* Poşta Administraţiei.

D-lui Ioan Mihuţiu în Măderai : Avt-ţ! dreptate ; pe anul acssta saal aveţi d r& num&I o coroană de solvit.

Bditor. Aurel Popovid Barciauu.

Rod: rettpuns: Ioan Ш ш і І ŞirianU

8

ECONOMIE

Beprivire economică de peste septemână.

Cereale (bucate.)

După bursa din Budapesta

Ia arma timpului friguros ei cu ză mari anunţate din toate părţile, chiar si dir străinătate, consument! de cereale s'au măr ginit numai pe lâ^gă acoperirea trebuinţa lor lor stricte, astfel şi preţurile cerealelor au rëmas In parte neschimbate. Schimbă­rile de peste septemână au fost deci ur­mătoarele :

Grâul: slab cercetat, s'a vôndut cu Cor. 7 .49-7 .52

Secara : d'asemeni, s'a vôndut cu Cor 7.23-7 .80

OrsuV. ceva mai bine cercetat, s'a vendu'

cu Cor. 6.15—6.50

Ovësul: slab cercetat, s'a vôndut cu Cor 6. 6.65 după cualitate

Cucuruzul: s'a vôndut cu Cor. 5 30 5 40 per 50 chilograme.

Nr. Făina

0 1 2 3 Cor.

Nr. 24.80 23 80

4 5 6

22.60

7 2180

8 Cor. 2140 2040 1910 16.10 1080

Nr.

Făină roşie tări ţe :

0 «Vi I II IVB III Cor. 24 - 23 60 23.20 19.20 17.40 15 40

per 100 de chüograme.

Păstăioase Fasole : Cor. 8 25— 9 — Matere: , 10 Ь0—12.50 Linte: . . . . . . , 10. 15.—

după calitate. Seminţa de cânepă : . . , 9.50—10.— Macul: „ 2 2 . - 2 5 -Hirişcă: Cor. 5 — 5.75

per 50 de chilograme. Unsoare de porc, sie â idu se f*bricaţiunile

de salamă, a fost slab cercetată şi s'a vôndut cu preţuri mai scSz-ite la Cor 54.60—55.— per 50 chilogr.

Slănina : Cor. 47 —48 , „ »

Seminţe : Trifoiuroşu: din anul 1900 Cor. 51 .60 — Luţernă : „ , . » 40.—48.— Mohor: , , , , 7 - 5 0 - 7 . 7 5

Preţul delà 20 Februarie n. Din Arad.

Grâul cel mai bun . . . cor. 7.64—7.65 Cucurz 5 . 2 3 - 5.25 8ecară „ 7 .28-7 .29 Orz - . . 5 .50-5.60 Оѵвз , 6 . 2 9 - 6 3 0

In atenţiunea domnilor în­văţători români. Aducem la cuno­ştinţa domnilor înveţător! de Ia şeoa-lele poporale, că a eşit de sub tipar Geografia comitatului Arad, de în-veţatorul Damaschin Medre, — ca manual cu mal multe chărţî geografice, tntocmit pentru clasele III. IV. ale şcoalelor poporale, şi aprobate de Ven. Consistor aradan.

Se poate procura de la Adrni-niştraţiunea „Tribunei Poporului" din Arad. Preţul 35 cr. plus 6 cr. porto postai.

Institut de cura. La disposiţia publicului stau următoarele mijloace

de lecuire: Scalda cu lumina electrica:

In nou-arangeatul meu stabiliment medical, cu aparate usitate In cura naturală se vor practica următoarele metode de lecuire:

Cură de apă rece : sub conducere de specialişti exercitaţi tn mânuirea tuturor speratelor moderne, persoane aplicate până acum tn sanatorii. 15 bilete 6 fl ; 1 bilet 50 cr. (Clienţii cu bilet de abonament nu vor plăti nici o taxă pentru irgrijirea medicală).

Baie cu lumină electrică: pentru vindecarea reumatismului, podagrel, boalelor de nervi, audaţiunl, boalelor de F a n g e , pentru vindecarea grăsime!, boalel de rinichi şi anemiei. 15 bilete 15 fl., un bilet 1 fi. 20 cr. (Aci pe cuprinde şi cura de apă rece necesara). Cel cu boală de inimă o pot folosi fără pericol. Bolnavii neapţi pentru această cură vor fi refulaţi.

Băl maure : pentru boale femeeştl,. anemie şi" reumatism. 15 bilete 15 fl., 1 bilet 1 fl 20 cr.

Băl de acid carbonic : pentru boale de inimă, nervoase şi orga­nice, inimă îngrăşată, vasale de eânge »nTODate 1епяѵігеа intestinelor, anemie, nervosirate si boale de femei. 15 bilete 16 fl ; 1 bilet 1 fl. 25 cr.

Băl de sare : pentru păsuri m*i puţin grele de boalele amintite la băile de afid carbonic 15 bilete 11 fl ; 1 bilet 80 cr-

Băl de sare c i aeid-carbonie : pentru eesnrile m*I gr«ve de boale «minţite 1ч băile de eci>- carbonic, 15 bilete 18 fl ; 1 bilet 1 fl. 40 er.

Băl electrice Băl feradice şi galvanice: pentru n^rvoeitate, glă bire de nervi ir-o rhondrie, isterie, tremurat de betrsneţ», vitustanez, ş i lecuirea rnnrflnismuluî. 15 bilete I е fl; 1 bilet 1 fl 20 cr.

Inhalaţi i : In cameră de inh^bţil, contra boalelor de gât şi de plămâni 15 b i l e t e 9 fl 1 bilet 75 or,

GimnHstica sv deză pentru copil, contra îngustime! pieptului, boatel d e cord şi cocoeş°; nentrn g-ă*imea cordului. Ьояі» de intestine ei fiVftt boale (jf> inimă organice ei clăbire generală. Taxa lunară delà 10 fl. în в«8. după gravitatea caşului.

Masage şi eleetromasage : 1 b'let 50 cr. respective 1 fl., fie-care bolnav poate fl tratet dună indicaţiunile medicului sëu sau ale mele. Orice făptuire se întâmplă sub p* eon»b mea laupraveghero.

S tab i l iment ! e de«ehls delà oarê e 6 dimineaţa până la 7 seara ; Ordination! di m. delà oar; e 8—9 d. am. delà 2—4

D P H ï : C H T, 5 4 1 2 — Arad, Strada Zrinyi (fostă 8z ;g°t) Şir 3 (intrare în stradă ѵія-à-vis de

Teatru, Intre prăvăliile Marsch şi Szabó) Telefon 270.

Ф U Ф O ej <н ee h

fi o o

•d

•

ti Ф

Nr. 31

Bucureşti Maria Ionaşcu, artista la Teatru Naţional.

2

» "3 O as Şîc O

P Pu O

îi

3 4 FI

ï et 1 P

Instrumente cu preţul de fabrica şi în con- £ diţii avantagioase se găsesc

în depositul lui

JOSIF KRISPI1T (Fondat la 1850.) Arai, strada Deal Ferencz 28.

4 3 *

Adică: piane lungi şi scurte, Mignon, Pianino, Har-moniu, vioară, violoncel, contra-bas, flaut, clarinet, coarde şi arcuşuri. Piane din următoarele fabrici: Bösendorf, Ehrbar, Schweighof er, Productiv-Genossen-schaft, Hoffmann, Dörr, Stelzhammcr, Stingi, Proksch, Pokorny, Koch şi Korselt, Thek, Petrof, Partart, g Beregszàszy, Sponnagel, Miigrini, Lindholm, Werhel,

Kern „Lira".

Taxa pentru împrumutări, рѳ lună 8 - 2 0 coroane. ^

480 9 12 4 1 *

Tipografia .Tribuna Poporului* Aurel Popoviciu Barcianu.

1

Crema Margareta este cel mai sigur mijloc pentru producerea, perfecţionarea şi

conservarea

I frumuseţe! I Acest minunat preparat ne vătămător, curat şi fără grăsime

are un efect uimitor. In câte-va zile face să dispară alunele, petele de ficat, coşii,

jupuiturile, bibiţele, punctde negre (comedonele) şi iote afecţiunile pielei. Netezeşte înrcreţifcurile şi cupiturile de versat (bubat), avênd efect chiar şi adupra celor mai înaintaţi în verstă, cărora Je face pielea tinë ă şi frumoasă.

Dr. Mosengeil şi Metzger, renumiţii profesori, vindecă încreţi­turile de pe obraji cu ajutorul masagiuluî. Spre ac st scop Crema Margareta este cea mai potrivită. Dacă se masează zilnic faţa cu Crema Margareta, dispar nu numai aluniţele, petele de ficat, şi alte necurăţenii de piele, ci şi încreţiturile, ciupiturile de bubat şi alte anomalii causate prin betrâneţe, griji, boale etc. etc.

Un perservativ In contra arşiţei soarelui şi a vëretului. Se poate şi ziua întrebuinţa. Pudra de dame Margareta 1 cor. 20 fii. 553 9 — Săpunul Margareia 70 fii. Pasta de dinţi Margareta costa 1 cor. Regeneratorul perului, care produce coloare originală

perului încărunţit, 2 cor. Blondinisarea perului de orice coloare, prin care përul

primeşte o coloare aurie, 1 şi 2 cor. Pomăda tanoehininică, cel mai bun mijloc spre cultivarea

şi creşterea porului, 70 fii. şi 1 cor. Resucitor de mustăţi Bohus de Világos, spre cultivarea

mustăţilor, 50 şi 70 fii.

CLEMENT FÖLDES A r a d , s t r a d a D e á k F e r e n o z Nr. 11.

Représentant général pentru România:

Domnul Moritz Pollak Bucureşti, Calea Văcăreşti Nr. 5. 8e f-flft df vônzere la drogueriüe ; Brus«. Economul & Co.. M Stoinesc«,

I. Tetzo, 1. Zanflrescu şi tn en gros şi detail la Fraţii Aliachary şi la toate farmaciile.

Dovadă despre eficacitatea folosiriî cremei Margareta e ŞI umatoarea epistolă:

D-lui Gntori Földes Kelemen, în Arad. Folosege demult Crema-Margareta. Primeşte simpatiile mele pentm efeetnl bun

al acestei creme.