EseuTIMPUL16

aprilie 2010 www.timpul.ro

BOGDAN FELIX NI}|

Pentru `n]elegerea ra]iunii, a fiin]ei uma-ne [i a societ\]ii, Habermas propune s\ nedebaras\m de paradigma con[tiin]ei, astfel`nc`t ra]iunea s\ nu mai depind\ direct desubiect [i de intersubiectivitate, angaj`ndastfel g`ndirea `ntr-o logic\ a descentr\riifa]\ de ego. Etica discursul devine, astfel,una dintre marile teorii filosofice contempo-rane, ea vrea s\ clarifice nu numai condi]iile`n]elegerii reciproce, dar vizeaz\ [i identifi-carea termenilor unei fundament\ri intersu-biective [i ra]ionale a normelor, prin inter-mediul reper\rii presupozi]iilor pragmaticeale limbajului. Habermas devine prototipulintelectualului iluminist, care dore[te `mbu-n\t\]irea public\ a ra]iunii.

Probleme [i solu]ii

Problema pe care o pune Alain Renaut serefer\ la o filosofie practic\/operant\, `n ma-niera unui kantianism r\sp`ndit. Astfel, ra-portul dintre monologismul rezidual [i dia-logismul autentic, `ncarnate de etica sufi-cient\ a discursului, ridic\ urm\toarea pro-blem\: „`n cadrul unei filosofii a comunic\-rii, o referire la „paradigma kantian\“ a su-biectului nu e cumva indispensabil\, inclu-siv dincolo de cotitura lingvistic\“ (p. 13).Problemele pe care Renaut le ridic\ presu-pun paradigmele mentalismului [i ale filoso-fiei limbajului, care pot fi integrate `ntr-uncadru unic conceptual.

Interpretarea intersubiectivist\ a impera-tivului categoric este propus\ doar ca expli-care a semnifica]iei sale prime. „Tranzac]iade la reflec]ia monologic\ la dialog d\ sea-ma de o caracteristic\ a procedurii de uni-versalizare r\mase implicite, p`n\ la emer-gen]a unei noi forme a con[tiin]ei istorice lasf`r[itul secolului al XVIII-lea [i la `ncepu-tul secolului al XIX-lea“ (p. 17). Odat\ ceconsider\m, sau afiliem con[tiin]a concep-tului de istorie, iar cultura devine o multitu-dine de forme simbolice, observ\m c\ s`n-tem provoca]i de pluralitatea epistemic\.

Pluralismul interpretativ intervine `n de-terminarea viziunii asupra lumii [i a `n]ele-gerii sinelui. Aici, pluralismul cultural este`n]eles ca deschideri ale lumii. ~n aceast\multiplicitate de interpret\ri intervine re-flec]ia monologic\, care are ca scop recu-noa[terea maximelor ce pot fi acceptate calegi generale, ele neepuiz`nd principiul deuniversalizare. ~n discu]ia practic\ intervineproblema aplic\rii principiului imperativu-lui categoric. Practica este de a lua `n con-siderare perspectiva celuilalt, ajung`ndu-sela descentrarea progresiv\ a egou-ului [i aeului etnocentric, idée a lui Piaget.

Dup\ Habermas, indivizii nu se indivi-dualizeaz\ dec`t `n procesul de socializare.„Nu e posibil s\ respingem strategia ce vi-zeaz\ conceptualizarea subiectivit\]ii ca`mplinire a rela]iilor cu sinele, epistemice [ipractice, ce se ini]iaz\ [i se g\sesc `ncastrate`n rela]ie cu cel\lalt“ (p. 20). Aceast\ strate-gie este explicat\ de Habermas prin dou\ re-marce: conceptul kantian de autonomie di-fer\ de no]iunea de libertate subiectiv\ (em-pirism). ~n acest sens se poate explica con-trastul dintre Willkür [i Freier Wille cu refe-rire la tipurile de ra]iune `n care ra]iunea selas\ determinat\. ~n cazul libert\]ilor su-biective, voin]a este sus]inut\ de maximelepruden]ei, actul libert\]ii ]ine de con[tiin]a

unui obiect unic. ~n cazul autonomiei, voin]aeste sus]inut\ de maxime ce ]in de univer-salizare: voin]a trebuie s\ fie valabil\ pentrutoate celelalte persoane. Conceptul de auto-nomie nu poate fi pe deplin `ndeplinit dec`tprintr-un proces de intersubiectivitate, de-oarece o persoan\ nu poate fi liber\ dac\toate persoanele dintr-o societate, de careapar]in, nu s`nt libere.

Discu]ia pune dou\ condi]ii: fiecare parti-cipant este liber, el nu dispune de autoritateepistemic\; iar cea de-a doua e c\ autoritateaepistemic\ este exercitat\ `n conformitate cuc\utarea unui acord ra]ional. Deci, libertateacomunica]ional\ nu poate fi izolat\ de ceade-a doua, iar a doua condi]ie reflect\ pedeplin caracterul sublim al leg\turilor sociale.

Alain Boyer ofer\, `n cadrul eticii dis-cursului, o cale de dezbatere `ntre ra]iona-li[ti [i ra]ionali[tii reforma]i. Pe de o parte,Popper crede c\ ra]ionalitatea nu e o alegerera]ional\, ci una de ordin moral, iar Bartleysus]ine c\ aceast\ pozi]ie este una fideist\,care evolua c\tre un ra]ionalism critic com-prehensiv, asociat unei ecologii a ra]ionali-t\]ii. ~ns\, pentru Habermas, miza nu estefailibilismul, el merge pe concep]ia luiPierce, care combin\ g`ndirea faibilist\ a cu-noa[terii cu o pozi]ie antisceptic\. Habermasse axeaz\ mai mult pe o concep]ie compre-hensiv\ a realit\]ii, „asociat\ unui model ho-listic de justificare“ (p. 26), pe c`nd Popperr\m`ne `n ra]ionalismul weberian montat peun deductivism al justific\rii. Ra]iunea apareca o valoare, `n cadrul teoriilor comunicati-ve Habermas `ncearc\ s\ demonstreze c\ opersoan\, angajat\ `n comunicarea social\,se angajeaz\ `n practici comunica]ionale.

O perspectiv\ interesant\ a analizei eticiidiscursului este aceea a lui Karl-Otto Apel,care a `ncercat s\ „reformuleze proiectulkantian de fundamentare obiectiv\ a nor-melor practice, prin substituirea paradigmeikantiene a subiectivit\]ii cu cea a comuni-c\rii“ (p.28). Concep]iile lui Apel [i ale luiHabermas se `nv`rt `n jurul conceptelorLetztbegründung (fundamental ultim) [i aDscursethik, aplicat `n natur\ teologic\.Habermas folose[te Letztbegründung `ntr-oform\ mai pu]in deductiv\ dec`t Karl-Otto,care crede `ntr-un metadiscurs propriu unuira]ionament autoreferen]ial de tip transcen-dental. Habermas are o viziune pluralist\ adiverselor discursuri teoretice care se arti-culeaz\ fie pe perspectiv\ funda]ionalist\,fie pe o idee reduc]ionist\.

Teoria ac]iunii comunicative: explica]ii

~n dezvoltarea teoriei ac]iunii comunica-tive, Habermas spune c\ a folosit un modelhegelian, teoria lui consider`nd-o o conti-nuare a teoriei sociale clasice [i nici pe de-parte o metateorie, dup\ cum `l acuz\ AlbanBouvier1. Valoarea lor practic\ include o di-mensiune istoric\, `n m\sura `n care implic\o schem\ a evolu]iei modernit\]ii sociale [iculturale. Aceste teorii comprehensive au uncaracter de transformare, iar ideile pot fipercepute ca fenomene dezvoltatoare. Fie-care teorie este determinat\ de probe empi-rice, din acest punct de vedere controlul pecare `l putem avea asupra acestor teorii estefoarte lax, de aceea Habermas devine foarteatent la nivel lingvistic [i schematic. „Ale-gerea schemei interpretative poate s\ se jus-tifice nu numai prin intermediul probelorempirice (func]ioneaz\ oare aceste teorii?),

dar [i prin examinarea instrumentelor teore-tice pe care se fundamenteaz\“(p.37).

Interpretarea proceselor de modernizare]ine, astfel, de o teorie paragmatic\ a limba-jului, care ]ine de o teorie a ra]ionalit\]ii, ca-re, la r`ndul ei, ]ine de o teorie moral\. Ha-bermas se sprijin\ pe un pluralism al diver-selor teorii, care trebuie s\ corespund\faptelor.

O alt\ problem\ pus\ de Pscal Engel esteaceea de a cunoa[te apropierile dintre teorialui Habermas [i perspectivele naturaliste.Habermas se refer\ doar la raportul dintreparadigma lingvistic\ [i paradigma menta-list\. ~ns\, ambele teorii ajung la vecheaproblem\ care `l opunea pe Kant lui Hume.Habermas este foarte tran[ant, vorbind deparadigme doar la Wittgenstein, care consi-dera gramatica limbii esen]a lumii. G`nduri-le au fost situate, prin Wittgenstein, `n afaraspiritului. O teorie pe care Habermas o sus-]ine, f\c`ndu-l s\ jongleze `ntre dou\ menta-lit\]i: una pragmatic\ [i una realist\.

Adev\rul epistemologic[i adev\rul moral

Pentru o `n]elegere [i o clarificare a statu-tului adev\rului `n etica discursului, Haber-mas vorbe[te despre c`teva teme pe care levede importante din punct de vedere siste-matic. Astfel, despre pragmatism vorbe[teplec`nd de la hermeneutica ce se desf\[oar\de la Humboldt [i p`n\ la Gadamer. „Schim-barea de paradigm\ ce ne conduce de la filo-sofia mentalist\ la filosofia lingvistic\ a fostpus\ `n aplicare `n dou\ moduri care, de[i di-ferite, r\m`n complementare“ (p.53). Fregese interesa de func]ia reprezentativ\ a lim-bajului [i de structura propozi]ional\ a fra-zelor simple asertive, concetr`ndu-se asuprarela]iei dintre fapte [i fraze. Heidegger do-re[te s\ ofere, prin sistemul hermeneuticpropriu, o deschidere spre lume a limbajuluiobi[nuit. Viziunea lumii putea fi descifrat\prin intermediul limbajului. Astfel, avemdou\ metode de analiz\: analiza logic\ [imetoda lingvistic\, orientat\ c\tre con]inu-turi. Problema e c\ ambele metode, ceamentalist\ [i cea holist\, neglijeaz\ dimen-siunile pragmatice ale dialogului pe careHumboldt le considera locus-ul ra]ionalit\]iicomunica]ionale.

Dup\ Humboldt, avem trei moduri deanaliz\: primul trateaz\ lumea din punct devedere lingvistic, al doilea permite exami-narea structurii pragmatice a discursului [ial treilea deschide posibilitatea studierii con-di]iilor lingvistice cerute de reprezentareafaptelor. (p.54) ~n secolul trecut, au fostdou\ teorii importante, care au dominat fi-losofia limbajului – istoricismul jocurilor delimbaj wittgensteiniene [i ontologic\ hei-deggerian\ a deschiderii spre lume, care potfi considerate, dup\ Habermas, o continuareempirist\ a semanticii fregeene a adev\ru-lui. ~n paralel cu ace[tia se situeaz\ Dum-mett [i Putnam, ca analizatori ai pragmaticiiformale. ~n aceast\ dubl\ perspectiv\, Ha-bermas a format o paradigm\ transceden-tal\. El dore[te s\ vad\ cum se poate ap\ra opozi]ie de tip realist, dincolo de cotiturapragmatic\, aceast\ fiind posibil\ dup\ ce seg\se[te o variant\ neepistemologic\ a adev\-rului. Habermas ajunge la urm\toarea para-digm\: cum se pot reconcilia realismul epis-temologic [i cognitivismul moral.

Realismul f\r\ reprezentare este trecutprin pragmatismul kantian mereu `n c\utare

de condi]ii presupuse universale, de cunoa[-terea uman\ ca oglind\ a naturii [i negareaadev\rului [i a obiectivit\]ii ca un rezultatdin primele dou\ condi]ii. Plec`nd de aici,Habermas recunoa[te c\ `n cartea Adev\r [ijustificare el pleac\ de la conceptul de cu-noa[tere ca reprezentare, care este indisocia-bil de conceput ca adev\r-coresponden]\. A-dev\rul nu poate fi validat dec`t prin inter-mediul conceptului de adev\r-coresponden]\(o propozi]ie e valid\ `n compara]ie cu altepropozi]ii considerate adev\rate). Raportuldintre propozi]ie [i adev\r este unul riscant,propozi]ia neput`nd ie[i din adev\r. Astfel,pragmatismul kantian trebuie s\ explice re-la]ia intern\ dintre justificabilitate [i adev\r.Adev\rul fiind `n]eles prin justificabilitateaideal\, o variant\ descoperit\ fals\ de Ha-bermas, ceea ce l-a f\cut s\ mearg\ spre unconcept discursiv al adev\rului, un conceptincomplet, pentru c\ el duce la acceptareara]ionalit\]ii [i nu la adev\r. „Func]ia prag-matic\ a cunoa[terii, ce penduleaz\ `ntrepracticile cotidiene [i discurs, dezv\luie re-la]ia intrinsec\ dintre adev\r [i justificare.“(p. 63) Discu]iile devin mecanismul princi-pal care poate ridica un statut de cunoa[tere.

Habermas este adeptul unei pozi]ii cogni-tiviste `n domeniul teoriei morale. „Eticadiscursului explic\ con]inutul cognitiv alenun]urilor noastre morale, f\r\ a se referi lao ordine evident compus\ din fapte moralece s-ar oferi posibilit\]ii unei descrierii“ (p.63-64). Dup\ Habermas, etica discursuluieste integrat\ `n presupozi]iile pragmaticeale discursului practic `nsu[i.

Prin Habermas, filosofia se desprindedintr-o rela]ie cu [tiin]a [i bunul sim] pro-venit din codul etic. Cartea de fa]\ prezint\anumi]i pa[i prin care putem descifra pro-blemele metodei de analiz\ habermasiene,`ns\ problemele puse `n prima parte a c\r]iicer cunoa[terea c\r]ilor lui Habermas, `n-truc`t cartea se adreseaz\ cunosc\torilorteoriilor acestuia.

1 Referire la cartea Jürgen Habermas, Theorie deskommunikativen Handelns, Suhrkamp, Frankfurt-am-Main, 1981.

Jürgen Habermas, Etica discursului [iproblema adev\rului, Editura Art,

Bucure[ti, 2008, Traducere din limbafrancez\ de M\d\lin Ro[ioru, 68 de pagini.

Etica discursului sau cum citim pragmatic