1

Realizarea primei retele de calculatoare în România

- Proiectul RENAC/RENOD -

Prof. dr. ing. Marius Guran Universitatea Politehnica Bucuresti

Abstract. În lucrare se prezinta modul în care a fost initiat si s-a realizat, pe parcursul a peste 12 ani, proiectul primei retele de calculatoare de arie larga (WAN) în România, începând cu anii 1970/1971. Acest proiect a fost numit RENAC( Reteaua nationala de calculatoare)/RENOD(Reteaua Nodala de Comunicatii)si a fost initat la ICI(Institutul de Cercetari in Informatica), extinzându-se cu antrenarea a zeci de specialisti si din alte institutii, în special din cele cu preocupari în domeniul realizarii si exploatarii echipamentelor de telecomunicatii. Proiectul s-a finalizat cu un prototip realizat la nivel national, în 1983/84, cu trei noduri de comunicatii, amplasate în cadrul centralelor urbane de telecomunicatii din Bucuresti, Bacau si Cluj-Napoca, urmarindu-se si semnificatia reunirii electronice a principalelor provincii istorice ale României. Datorita acestui fapt, prototipul si experimentarea lui au fost denumite generic UNIREA, fiind prima realizare a unei retele de calculatoare cu comutatie de pachete în cadrul fostelor tari membre CAER. Specialistii formati în cadrul proiectului si experienta acumulata au permis în 1990/91, dupa o stagnare de 3-4 ani, derularea realizarii primelor retele de calculatoare în România: ROEARN , RNC , RoEduNet, pentru cercetare - învatamânt si RTNS/Rompac, de uz general, prin cooperarea RomTelecom si Transpac (France Telecom), în cadrul unei societati mixte. Cuvinte cheie: teleprelucrare, interconectare, calculatoare, sisteme time-sharing, retele de calculatoare. 1. Introducere Anii 1968-1970 au fost marcati de evolutia sistemelor time-sharing (STS), care au avut la baza cunoscutele proiecte de cercetare MAC, MULTICS, Genie, initiate în colective de cercetare din mari universitati americane (Massachusetts Institute of Technology, Stanford Univ., UC Berkeley). În anii 1968/69 s-au realizat primele studii care urmareau sa defineasca retelele de calculatoare, ca o extindere a STS si cu alte servicii decât cele de partajare a resurselor de calcul între utilizatori amplasati la distanta fata de calculatoare. Pe baza cunoasterii directe a proiectelor amintite, în cadrul unui stagiu Fulbright de visitig scholar pe o durata de un an (1968/69) la trei mari universitati (UC Berkeley timp de 10 luni ca baza si în vecinatate, la Universitatea Stanford, precum si la Massachusetts Institute of Technology timp de cca 2 luni), am initiat un plan pentru relizarea în tara a unui proiect similar,folosind conceptul de urmarire a liderului in R&D . La revenirea în tara, în cadrul Facultatii de Automatica din Institutul Politehnic Bucuresti, am întreprins mai multe actiuni privind orientarea procesului didactic si demararea unor cercetari în domeniul teleprelucrarii si retelelor: 1. Pregatirea si predarea în anul universitar 1969/70 a unui curs, Sisteme de calcul:

structura si utilizare, asociat cu un proiect de an orientat pe sisteme time-sharing (STS) la prima grupa de studenti din anul V cu specializarea în calculatoare. În

2

cadrul proiectului s-a promovat sistemul de lucru în echipa, fiecare student având responsabilitatea unui subsistem din STS [1,2].

2. Prezentarea unui ciclu de cinci conferinte-dezbatere, în cadrul Institutului Politehnic, în trimestrul 4/1969, cu teme privind organizarea învatamântului si cercetarii în universitatile americane amintite anterior, organizarea si exploatarea centrelor de calcul universitare folosind sisteme batch-processing inclusiv RJE si time-sharing, precum si problematica retelelor de calculatoare, ca o etapa fireasca în evolutia STS [3].

3. Încercarea, fara succes, de a organiza un colectiv si a realiza o dotare adecvata desfasurarii unor cercetari în domeniul teleprelucrarii, interconectarii calculatoarelor si sistemelor de tip retea.

În aceste conditii, în 1970, având si un "subtil ajutor" din partea unor colegi, am fost obligat, pentru a nu pierde sansa oferita de specializare, sa ramân la Catedra de Calculatoare numai cu norma didactica si sa caut conditii mai bune pentru desfasurarea unor cercetari de durata, sustinute si de investitii corespunzatoare, în cadrul unei institutii dedicate cercetarii. Acest moment a fost legat de înfiintarea Institutului de cercetari în informatica (ICI) în 1970, unde am fost încadrat ca director, având în subordine un colectiv de cca 15 tineri specialisti, absolventi de specializari în calculatoare, electronica si telecomunicatii, matematica- informatica, precum si câtiva ingineri cu practica în utilizarea calculatoarelor de generatia a II-a si a III-a, care lucrasera în cadrul celor 3-4 centre de calcul profesionale existente atunci în Bucuresti si în tara (ISPE, CEPECA, CSCAS, IFA). De la înfiintare, se stia ca ICI va avea un loc important în coordonarea tehnica - profesionala a înfiintarii unei retele de centre teritoriale de calcul electronic (CTCE) si a unor unitati de informatica de tip centru de calcul bazate pe exploatarea batch-processing a unor calculatoare medii care intrau în fabricatie sub licenta CII-Franta, în 1970. Aceste calculatoare urmau sa intre în dotarea CTCE (în fiecare capitala de judet), a marilor întreprinderi industriale si în cele mai importante universitati, oferind o deschidere catre posibilitatea de a realiza interconectari si retele de calculatoare la nivel national, deci retele de tip WAN (Wide Area Network). 2. Sisteme cu teleprelucrare si interconectari de calculatoare ( local si la

distanta) Succesele obtinute în utilizarea pe plan mondial a STS, dar si dorinta partajarii resurselor marilor centre de calcul între utilizatorii acestor sisteme, indiferent de apartenenta lor la un sistem sau altul, au condus la aparitia si dezvoltarea conceptului de utilizare a calculatoarelor în sisteme de tip retea. Realizarea une i retele, asa cum s-a pus la sfârsitul anilor '60 si în primii ani ai decadei '70, a fost legata de îndeplinirea anumitor conditii [8,9]. • Multitudinea nodurilor si resurselor asociate lor trebuie sa comunice între ele • Fiecare nod si resursele asociate lui au o autonomie locala • Toate resursele unui nod sunt disponibile pentru toti utilizatorii din retea,

indiferent de locatia geografica a lor • Intercomunicatia între noduri se refera atât la informatia de control privind accesul

la resurse, cât si la executia programelor ce apartin utilizatorilor (inclusiv datele asociate lor)

Un sistem de tip retea, interactiv, asa cum a fost definit atunci, s-a propus a fi studiat si implementat pe baza a patru elemente [9]:

- utilizator: o persoana la un terminal, iar în cazuri speciale anumite dispozitive sau programe;

3

- fisier: o colectie de informatii, date, programe, asociata cu numele unuia sau mai multor utilizatori, utilizabila atunci când se transfera în memoria operativa;

- memorie : o colectie de informatii din memoria operativa, asociata cu numele unuia sau a mai multor utilizatori, care poate fi adresata de la distanta prin nume cunoscut în prealabil;

- proces: o unitate logica în executia unui program pentru care este necesar un procesor;

- sistem: acea parte a unui sistem local la care utilizatorul sau procesele se adreseaza pentru a realiza anumite servicii.

Aceasta tendinta si doua lucrari de referinta [4,5] confirmate de activitatile de cercetare începute în proiectele unor universitati americane de prestigiu (MIT, Stanford, UC Berkeley) au stat la baza initiativelor care au marcat începutul cercetarilor, experimentarilor si realizarilor în domeniul retelelor de calculatoare la Institutului de cercetari în informatica (ICI) începând cu anii '70. În aceasta perioada au continuat relatiile de colaborare si contactele cu Universitatea Politehnica Bucuresti, Universitatea Tehnica Timisoara, Academia de Studii Economice si Universitatea Bucuresti, de unde au fost selectati absolventi cu performante deosebite ca studenti, viitori cercetatori, ingineri de sistem, antrenati în realizarea proiectului de retea nationala de calculatoare. Deoarece la începutul anilor '70 dotarea cu tehnica de calcul în România era standard, bazata pe un calculator de generatia a 3-a (Felix C256) fabricat sub licenta CII-Franta, prevazut cu posibilitatea utilizarii în sistem batch-processing, a fost nevoie de întreprinderea unor masuri care sa permita abordarea utilizarii calculatoarelor în sisteme de teleprelucrare: 1. Prevederea unor dotari care sa permita introducerea teleprelucrarii în utilizarea

calculatoarelor din productia de la Fabrica de Calculatoare (Felix C256, la ICE-Felix Bucuresti)

2. Formarea unor specialisti dintre absolventii institutiilor de învatamânt superior amintite, care aveau minimum de cunostinte despre calculatoare si utilizarea lor în sistem batch-processing, însa capabili sa asimileze rapid noile sisteme, orientate pe teleprelucrare

3. Promovarea unor studii si teme de cercetare privind domeniul teleprelucrarii, interconectarea calculatoarelor medii si a minicalculatoarelor în sisteme de tip retea

Odata cu dezvoltarea ICI, pe parcursul a 2-3 ani, s-a pus în functiune un centru de calcul modern si s-a înfiintat un laborator de cercetare pentru dezvoltarea utilizarii echipamentelor de calcul (Laboratorul DUEC - Dezvoltarea Utilizarii Echipamentelor de Calcul). În cadrul acestor unitati s-au gândit si întreprins actiunile menite sa duca la extinderea utilizarii configuratiei standard a calculatorului Felix C256, care sa permita utilizarea lui în sisteme de teleprelucrare: • Dotarea cu cuplor de comunicatii mod caracter si mod mesaj (CTC, CTQM)

cu legatura programata, având functie de canal de comunicatii • Terminale de tip display, conectabile direct sau prin concentratoare, inclusiv

modemuri, pentru linii comutate si rezervate • Terminale de tip RJE (Remote Job Entry) specializate pentru acest mod de

utilizare (Firma Control Data), sau bazate pe o configuratie de tip minicalculator (FirmaCII-Mitra 15)

4

Pe baza dotarii si experimentarii acestor echipamente s-a trecut la asimilarea în fabricatie si dezvoltarea sofware-ului necesar în sisteme cu teleprelucrare. Pentru domeniul interconectarii calculatoarelor (local si la distanta) s-au initiat dotari care sa permita experimentarea si realizarea sofware-ului de interconectare: • Prima dotare s-a realizat cu un minicalculator Varian 73, unul dintre cele mai

performante, care trecea de conditiile de embargou impuse de COCOM • Orientarea spre dotarea cu minicalculatoare de tip PDP11, realizate de firma

Digital (DEC-SUA), care detinea prioritatea absoluta în lume, mai ales în utilizarea minicalculatoarelor în sisteme de teleprelucrare, însa cu restrictii pentru cuploarele de comunicatii care nu puteau fi importate în fostele tari socialiste.

Pe baza acestor dotari, inclusiv cu configuratii de teleprelucrare pentru calculatoare Felix C256/512 s-au realizat si experimentat mai multe proiecte: • FELIX-MINI pentru interconectarea unui calculator si minicalculator, în care

minicalculatorul avea functia de FEP (Front End Processor) pentru terminale si alte calculatoare care dispuneau de facilitati de conectare, în special la distanta, pe linii rezervate

• TELEMINI si LOCAL-MINI, pentru interconectarea locala si la distanta a minicalculatoarelor, care a presupus si asimilarea în fabricatie a cuptoarelor de comunicatie care erau supuse embargoului

În jurul acestor proiecte si teme de cercetare s-a format un grup mare de specialisti, atât în tara (la ICI si unele CTCE-uri) cât si în strainatate, prin scolarizari la firmele exportatoare de echipamente (Franta, USA, Anglia, Danemarca, etc) precum si în cadrul unor stagii de specializare si doctorat (Franta, USA, Suedia, Japonia). Experienta si cunostintele acumulate au permis realizarea unor aplicatii complexe în utilizarea sistemelor de teleprelucrare în marile combinate metalurgice, precum si în fostele centrale industriale sau institutii cu mare dispersie geografica (ex. GAB - Grupul Aeronautic Bucuresti, Centrala de Gaz Metan, BRCE - Banca Româna de Comert Exterior, Ministerul Finantelor pentru aplicatia de taxe si impozite etc). Primele rezultate în utilizarea calculatoarelor Felix în sisteme de teleprelucrare au fost prezentate public în cadrul expozitiei ocazionate de Congresul Organizatiei Mondiale de Cibernetica si Sisteme (august, 1975, Bucuresti). Toate aceste realizari au fost posibile datorita colaborarii cu o serie de specialisti din ICE Felix, IPA, ICTc si Departamentul de telecomunicatii din MTTc. Toate aceste conditii au permis promovarea oficiala a unui proiect pe termen mediu- lung privind realizarea unei retele de calculatoare la nivel national, pornind de la doua optiuni fundamentale: • Optiunea pentru utilizarea minicalculatoarelor PDP11 cu cuploare realizate în

tara pentru subsistemul de telecomunicatii, tinând seama de avansul firmei Digital în domeniu

• Optiunea de urmarire a liderului în domeniul retelelor de arie larga (WAN): proiectele promovate de ARPA si NSF în USA si proiectul Cyclades promovat de INRIA în Franta.

La fel de greu ca realizarea temelor de cercetare si proiectului privind reteaua nationala de calculatoare, a fost motivarea finantarii unui obiectiv pe termen mediu- lung în conditiile unei economii planificate, supercentralizate, în includerea unor asemenea obiective în planul de stat, cu toata birocratia analizelor si rapoartelor, mai ales pentru un domeniu necunoscut atunci chiar pentru unii

5

specialisti în domeniul calculatoarelor si telecomunicatiilor, prea absorbiti de aspectele curente ale acestor domenii.

3. RENAC/RENOD ca proiect de cercetare-dezvoltare

Denumirea proiectului s-a propus în cadrul Laboratorului DUEC din ICI, atunci când s-a hotarât realizarea lui, în cadrul unei arhitecturi bazate pe doua subsisteme: • Un subsistem de comunicatii, RENOD (Retea NODala de comunicatii),

folosind comutatia de pachete • Un subsistem reprezentând resursele de calcul si utilizatorii cu acces la

retea, RENAC (Retea Nationala de Calculatoare) Proiectul a fost gândit la început sa fie realizat în doua etape: • Etapa de laborator, cu trei noduri si experimentarea interconectarii acestora

cu cel putin doua tipuri de calculatoare (Felix C512/1024 si minicalculatoare CORAL) folosind cuploare de comunicatii de mare viteza (48000bps), posibil a fi realizate în tara atunci, cu componente de import

• Etapa de experimentare reala, ca prototip, cu trei noduri amplasate în trei locatii care sa tina seama de facilitatile liniilor interurbane si de posibilitatea conectarii unor resurse de tipul celor existente atunci în CTCE-uri

Problematica realizarii retelelor de calculatoare de tip WAN a fost ridicata prima data în cadrul expunerilor facute la Universitatea Politehnica Bucuresti (UPB) dupa stagiul de specializare petrecut în SUA [3] si în cadrul unor comunicari la sesiunile anuale, în 1970 si 1971, din UPB [7,8]. În mod explicit, o propunere privind realizarea unei retele nationale de calculatoare s-a realizat în cadrul unei comunicari aparuta în volumul A treia Conferinta a Electricienilor, în 1972 [9], iar primele solutii referitoare la realizarea ei într-o comunicare aparuta în volumul Comunicarile Sesiunii Institutului de Cercetari si Proiectari în Telecomunicatii, în 1975 [10]. Cu toate restrictiile privind prezentarea unor teme trecute în planul de stat (clasificate cu SECRET ), în decursul anilor s-au prezentat numeroase comunicari si s-au scris multe articole despre proiectul RENAC/RENOD, iar temele si rapoartele tehnice se afla în arhiva ICI [13]. O prezentare completa a proiectului, în faza care a marcat începutul experimentarii la scara nationala, s-a facut în cadrul unei comunicari la Sectia de Cibernetica si Sisteme a Academiei, publicata în revista Studii si cercetari de calcul economic si cibernetica economica [11]. În aceasta lucrare se expuneau si obiectivele care motivau atunci realizarea RENAC/RENOD: • Crearea si exploatarea unui sistem unitar de fisiere si baze de date distribuite

geografic • Interconectarea capacitatilor de calcul distribuite geografic pentru utilizatorii

conectati (si definiti) în retea • Eficientizarea utilizarii capacitatilor de calcul si asigurarea accesului la resurse

de calcul unice pentru utilizatorii retelei • Asigurarea unor servicii eficiente pentru cercetare-proiectare, instruire-

educatie, în special în utilizarea resurselor de calcul care nu sunt disponibile pe plan local.

Structura fizica a RENAC/RENOD a fost conceputa pe baza a doua subsisteme: 1. Subsistemul de comunicatii, definit de suportul necesar transmisiei de date

folosind comutatia de pachete ca tehnica de baza, având în componenta

6

nodurile de comutatie (NC), magistralele de transmisie de mare viteza (interurbane) si liniile de transmisie de joasa viteza (locale)

2. Subsistemul resurse, definit prin calculatoare de prelucrare (CP) si calculatoare terminale (CT) conectate la noduri si accesate de utilizatori cu diferite tipuri de terminal (display sau TTY), oferind acestora servicii diferite

Structura logica a RENAC/RENOD a fost conceputa pentru a sustine structura fizica prin programe si alte produse software ce trebuiau sa se alinieze cerintelor care se profilau în anii '70 ca viitoare standarde, aparute ca model de referinta pentru interconectarea sistemelor deschise (OSI/RM). Principalele module software realizate erau: • COMPAC, pentru comutatia de pachete la nivel de nod • MARC, pentru accesul la reteaua de calculatoare prin calculatorul de prelucrare si

calculatorul terminal • INTERFAC, ca interfata de acces pentru utilizatori la terminal, prin CP si CT • MCL, ca interfata de comunicatie cu linia în diferite conexiuni (CP-NC, CT-NC,

NC-NC) Cele doua structuri sunt prezentate în Fig.1 si Fig.2, asa cum au aparut în lucrarea [11]. În faza de experimentare s-a avut în vedere si dezvoltarea RENAC/RENOD, prin conectarea mini si microcalculatoarelor (denumite ulterior calculatoare personale) în doua moduri de utilizare: - prin conectarea de minicalculatoare cu terminale la CP sau a microcalculatoarelor

la CP (TELEMINI si LOCALMINI); - prin conectarea mini si microcalculatoarelor în retea locala pe cablu coaxial si

conectarea acesteia la un NC (proiectul CAMELEON). Aceasta dezvoltare se prezinta în Fig. 3, asa cum a aparut în lucrarea [11]. Este interesant de amintit modul în care s-a conceput si realizat prima aplicatie de posta electronica pentru RENAC/RENOD, denumita CORA - Sistem de programe pentru realizarea corespondentei automate în RENAC. Versiunea denumita centralizata a CORA se prezinta în Fig.4, unde, pe lânga elementele prezentate în structura fizica si logica a RENAC/RENOD, mai apare: - interfata între abonat (la terminal de tip diplay sau TTY) si CORA; - centru de colectare si difuzare a corespondentei în raport cu abonatii. Proiectul RENAC/RENOD a fost implementat pentru faza experimentala si prototip cu trei noduri, amplasate în centralele urbane din Bucuresti (Palatul Telefoanelor), Bacau (Centrala urbana) si Cluj-Napoca (Centrala urbana), prevazute a fi extinse la 5 noduri în 1985. La cele trei noduri au fost conectate calculatoarele din Centrul de Calcul al ICI în Bucuresti si calculatoarele din Centrele teritoriale de calcul electronic - CTCE în Cluj-Napoca si Bacau. Aceasta faza a Proiectului RENAC/RENOD a fost numita UNIREA(Fig.5), deoarece a facut prima interconectare într-un sistem de tip retea între principalele provincii istorice ale României (Muntenia, Moldova, Transilvania) [12]. În cadrul cooperarii fostelor tari membre ale CAER în domeniul tehnicii de calcul (Comisia speciala pentru tehnica de calcul, care avea un centru coordonator la Moscova), prin proiectul RENAC/RENOD, România a fost prima tara din CAER care a realizat cu cel putin 4 ani înainte un asemenea proiect. Realizarea proiectului a fost remarcata la UNESCO, unde România a fost invitata la organizarea unor manifestari de prestigiu (AGI si SPIN în 1978, 1979 si 1980) si la acordarea de asistenta tehnica pentru tari în curs de dezvoltare. Directorul general UNESCO a vizitat ICI, unele licee de informatica si CTCE. Ca recunoastere a meritelor stiintifice si a modului în care a fost realizat proiectul RENAC/RENOD colectivul de baza al proiectului a fost distins cu premiul Traian Vuia al Academiei Române, pe anul 1983.

7

Fig.1 - Structura fizica a retelei de calculatoare

Fig.1 Structura fizica a RENAC/RENOD conform prezentarii din [11]

Fig. 2 Structura logica a retelei cu principalele modele software .

Fig.2 Structura logica a RENAC/RENOD conform prezentarii din [11]

8

Fig.3 Conectarea retelei de calculatoare într-un sistem extins de teleprelucrare, folosind

minicalculatoare (M), microcalculatoare (MC) si diferite tipuri de terminale si interconectari (TELEMINI, LOCALMINI, RETEA LOCALA)

Fig.1 Implementarea CORA sub RENA C, versiunea centralizata Fig. 4 Aplicatia de posta electronica în cadrul RENAC/RENOD, conform prezentarii

din [14].

9

Fig.6 Prospect de prezentare comerciala a RENAC/RENOD în 1985

10

Fig. 5 Prospectul programului „Experimentul UNIREA” conform prezentarii din

[12]

11

4. Valorificarea proiectului RENAC/RENOD În cadrul proiectului RENAC/RENOD s-au cercetat, experimentat si realizat aplicatii si servicii în anii 1980-1990, premergatoare celor care sunt atât de cunoscute abia din anii '90. În principal, s-au avut în vedere [14]: 1. Servicii de baza, definite atunci (anii '79/80/81) prin: - Accesul de la terminal (AT) la resursele din retea prin care se exploatau

programe aplicative (PA), folosind conceptul de terminal virtual cu un protocol adecvat

- Transferul de fisiere (TF), bazat pe un sistem de gestiune a fisierelor existente în retea, compus dintr-un dialog între un proces de control (pe baza cererii unui utilizator sau PA) si un proces de servire asociat unui punct de servire asociat fisierelor situate în acel loc, numit chiar de atunci server

- Executia lucrarii, prin care un utilizator localizat pe un calculator îsi transfera si executa lucrarea pe un alt calculator din retea, folosind de fapt serviciile prezentate mai sus

- Servicii aditionale, reprezentând aplicatiile dedicate, care pot deveni servicii pentru un grup de utilizatori ai retelei. În acest sens a fost realizat serviciul CORA, amintit, ca o aplicatie distribuita, care ofera utilizatorilor unei retele de calculatoare servicii de posta electronica

Experienta câstigata în cadrul proiectului RENAC/RENOD a fost utilizata în conceperea si realizarea unor proiecte de anvergura, la nivel national, unele amintite mai sus. În acest sens, se pot prezenta: • Proiectul SAHIM (Sistem de avertizare hidro-meteo al Institutului de

meteorologie) finantat de OMM, care a presupus realizarea unei retele de calculatoare la nivel national, care interconecta mai multe minicalculatoare amplasate pe principalele cursuri de apa cu un centru de calcul amplasat la INMH, conectat la rândul lui cu centre similare din tari vecine sau apropiate (Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, URSS). În cadrul sistemului se prelucrau datele hidro-meteo si se faceau schimburi de date pentru a compune harti meteo cu evolutia principalilor parametri, care erau transmisi beneficiarilor în mod periodic sau exceptional, când era cazul, ca avertizare în evolutia vremii (agricultura, armata, transporturi aeriene, rutiere, navale, etc)

• Sisteme informatice pentru centrale industriale (CI) cu unitati dispersate geografic, cum au fost: CI - Gaz Metan, CI - PISZ (Prelucrarea si Industrializarea Sfeclei de Zahar), GAB, amintit, ca CI pentru întreprinderile care fabricau avioane, componente pentru avioane sau realizau reparatii, etc.

• Sisteme informatice la nivel national, în special pentru domeniul finante-banci, aprovizionare tehnico-materiala (cu bazele judetene), turism (zonele Litoral, Valea Prahovei, Poiana Brasov, Bucuresti, etc)

Un prospect de prezentare a RENAC/RENOD,ca oferta pentru potentiali beneficiari, se prezinta ,in copie, in Fig.6, cu nodurile prevazute pentru dezvoltare. În anii 1990/91, în cadrul principalelor institutii implicate în realizarea RENAC/RENOD s-a initiat, cu o alta deschidere, realizarea a doua infrastructuri de tip retea de calculatoare care sa acopere cerinta utilizarii calculatoarelor în tara: • La ICI, în 1990/1991, prin colaborarea Comisiei Nationale de Informatica

(CNI), Ministerul Invatamântului si Stiintei si Academiei Române, s-a demarat proiectul de conectare la Reteaua Europeana Academica de Cercetare (EARN), denumit ROEARN, cu o conexiune la Viena, care permitea utilizarea EARN si Internet în România, conform prezentarii din Fig.7

12

Fig. 7 Prospect de prezentare a ROEARN, cu primele accese la retelele academice internationale (inclusiv Internet)

13

• La Romtelecom, prin colaborarea CNI si Ministerul Comunicatiilor, cu asistenta tehnica a ICI, s-a demarat înfiintarea unei societati mixte cu Transpac (France-Telecom), sub denumirea comerciala de RTNS (Romanian Telecom Network Services) care a înlocuit pe cea de proiect Rompac.

În 1992, ROEARN a devenit Reteaua Academica Româna pentru transmisia si prelucrarea datelor (RAR), pentru cerintele de cercetare si învatamânt si conectare la retele similare internationale (EUNET, BITNET-EARN, IXI, INTERNET, etc). În mai 1992, ICI a demarat formele de înregistrare a domeniului de retea la RIPE (Reseaux IP Europeens) si IANA (Internet Asignemet Number Authority) din SUA, obtinând dreptul de gestiune al domeniului .ro la 26.02.93, care a cunoscut o dezvoltare exploziva în anii urmatori. În încheiere, doresc sa multumesc tuturor celor care pe parcursul a peste 12 ani au contribuit la realizarea temelor de cercetare, experimentarilor si aplicatiilor din cadrul proiectului RENAC/RENOD. În mod special, remarc aportul celor care au ramas în ICI si au valorificat specializarile si stagiile de documentare petrecute la universitati si firme de prestigiu din tari dezvoltate (USA, Japonia, Franta, Anglia, Germania, Suedia, Danemarca). În acest colectiv numeros [15] s-a obtinut si primul doctorat în retele de calculatoare din tara, prin Dr. ing. Staicut Eugenie, actualul manager al RNC (Reteaua Nationala a Cercetarii), realizat în Japonia (1972/75) si sustinut formal si la Institutul Politehnic Bucuresti. Bibliografie 1. Guran M., Sisteme de calcul numerice: structura si utilizare. Curs predat în anul universitar 1969/70 la prima grupa de studenti cu profil de calculatoare din Facultatea de Automatica, Inst.Politehnic Bucuresti(IPB). 2. x x x Sisteme time-sharing. Proiect de an la cursul Sisteme de calcul numerice: structura si utilizare. Conducator proiect: S.l. dr. ing. Marius Guran si Asist. Cristian Giumale. Colectivul de studenti: Danale, Negrila, Olteanu, Popa, Simescu, Ratz, Teodorescu. Mai, 1970. 3. Guran M., Ciclu de expuneri prezentate în trim. 4, 1969 la IPB, privind învatamântul superior si cercetarea în domeniul sistemelor de calcul în USA: - Organizarea învatamântului si cercetarii - Centre de calcul în universitati - Structura sistemelor time-sharing - Retele de calculatoare.

5. Dennis, Jack B. A., Position Paper on Computing and Communications. Communications of the ACM, vol. 11, nr. 5, Mai 1968.

6. x x x Tentative Specifications for a Network în cadrul proiectului GENIE. University of California, Berkeley, 1969.

7. Guran M., Optimizarea intercomunicatiilor în sistemele de calcul cu resurse distribuite. Raport tehnic asupra stagiului Fulbright petrecut in USA, Institutul Politehnic Bucuresti, 1969.

8. Guran M., Sisteme de calcul interactive: aspecte privind organizarea si operarea. Raport tehnic, Institutul Politehnic Bucuresti, 1970.

9. Guran M., Consideratii în legatura cu realizarea unei retele de calculatoare. Lucrarile Sesiunii de Comunicari a Institutului Politehnic Bucuresti, mai 1971.

14

10. Guran M., Rosu L, Propuneri privind organizarea, utilizarea si dimensionarea unei retele de calculatoare, Lucrarile celei de A III-a Conferinte a Electricienilor, Bucuresti, septembrie 1972.

11. Guran M., Borgovan I., Rosu L., Asupra unei solutii privind realizarea unei retele de calculatoare la nivel national . Comunicarile ICPTTc, iunie 1975.

12. Guran M., Aspecte ale realizarii unei retele nationale de calculatoare ca suport tehnic pentru sistemul informatic national. Studii si cercetari de calcul economic si cibernetica economica.Anul XVII, nr. 3, 1982.

13. Experimentul UNIREA: RENAC/RENOD - Reteaua nationala de calculatoare / Reteaua nodala de transmisie a datelor. Simpozion dedicat RENAC/RENOD, organizat de Academia Româna, Consiliul National pentru Stiinta si tehnologie, Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor: - Comunicari în Aula Academiei - Demonstrarea functionalitatii interconectarii primelor trei noduri: Bucuresti, Bacau, Cluj-Napoca, la ICI Bucuresti.

14. x x x Studii si cerecetari privind realizarea retelei nationale de calculatoare. Teme de cercetare realizate la ICI în anii 1976, 1977, 1978, 1979, 1980, 1981, existente în arhiva.

15. Coculescu L., Panait St., Adrian Mircea, Trifanescu Dana, Parfenie Radu, Hrin Mircea, Golesteanu Petre, Serviciile de tip utilizator si standardizarea în retelele de calculatoare: - Servicii în reteaua de calculatoare RENAC - CORA - Sistem de programe pentru realizarea corespondentei automate - Standardizarea în retelele de calculatoare.

15. x x x Colectivul de baza care a participat, pe parcursul a cca 12 ani, la realizarea diferitelor faze ale proiectului RENAC/RENOD (în ordine alfabetica):

De la ICI: Badea Cornel, Borgovan Ioana, Borozan Maria, Coculescu Lucia, Coman Silviu, Dogaru Liana, Dumitrascu Ion, Donciulescu Alexandru, Filip Florin, Gavrilescu Gavril, Grozavescu Marcel, Guran Marius, Golesteanu Petre, Haiduc Eugen, Hrin Mircea, Manea Bebe, Mircea Adrian, Onulescu Lucian, Orasanu Laurentiu, Onea Nicolae, Olaru Olga, Popa Iulian, Petrescu Constantin, Panait Stefan, Paunescu Florin, Pietreanu Cristian, Rusu Radu Simion, Staicut Eugenie, Turcus Alexandru, Trifanescu Dana, Tudor Vasile. De la ICE Felix: Colectivele conduse de Tonceanu Dan, Gheorghiu D, Mihu Tr. De la IPA: Colectivul de modemuri condus de Rusan M. De la MTTc: Chirica A., Dingher Al., Pana L., Budiu N., Mateescu V.

16. Draganescu M., Realizarea de calculatoare si retele de calculatoare în România (1953-1985). Academica, pag. 43-44, noiembrie 2001.

17. Constantin A.,Odiseea informationala romaneasca.eWeek, nr.30, 18 Dec. 2001.