reactiide identificare

09.11.2013 /usr/hosting_files4/main/previews/doc397403118/preview

dc434.4shared.com/doc/9geVJ8sa/preview.html 1/10

5

I. SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE DIN GRUPA AMINELOR ŞI A

DERIVAŢILOR FUNCŢIONALI

Gruparea aminică este foarte des întâlnită în structura substanţelor medicamentoase sub

formă de amină primară, secundară sau terţiară. În general, pe lângă gruparea aminică, în structura

acestor substanţe mai pot apare şi alte grupări funcţionale (hidroxil, carboxil, ester etc.) având

posibilitatea de a se influenţa reciproc.

În clasificarea acestor substanţe medicamentoase s-a ţinut seama de natura aminei precum şi

de prezenţa în moleculă a altor grupări funcţionale.

În tabelele 1-3 sunt prezentaţi unii dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai acestei clase alături de unele proprietăţi şi constante fizico-chimice.

Amino-acizii, sulfamidele, alcaloizii, derivaţii unor heterocicli (fenotiazine, purine,

pirazolone), datorită comportamentului lor specific, sunt studiaţi în grupe separate.

I. Reacţii generale I.1. Reacţia de deplasare a aminei din săruri Din soluţiile concentrate ale sărurilor, amina se poate pune în libertate prin alcalinizare cu

hidroxid de sodiu:

H2ONaClR N

R'

R''NaOH

ClR NH

R'

R''

- 0.2 g sare a unei amine se dizolvă într-un ml apă, se adaugă soluţie de Na OH 100g/l până la pH bazic. Apare o tulbureală care în timp se transformă fie în picături uleioase, fie într-un

precipitat amorf de amină bază.

I.2. Reacţia de identificare a anionului În general sărurile sunt sub formă de clorhidraţi, iar reacţia de identificare a anionului

clorură se bazează pe precipitarea, sub formă de clorură de argint, cu nitrat de argint în prezenţa

acidului nitric:

Cl AgNO3 AgCl + NO 3 - 2 ml soluţie apoasă de clorhidrat de amină se acidulează cu acid nitric 100g/l şi se adaugă

0.15 ml nitrat de argint 20g/l (R); se formează un precipitat alb, cazeos de clorură de argint,

insolubil în apă şi acid azotic, solubil în amoniac.

I.3. Reacţii de evidenţiere a nucleului benzenic

I.3.1. Reacţia de bromurare

- 0.02 g substanţă (ex: acetanilidă, fenacetină, tolazolină) se tratează cu 2 ml apă, se

încălzeşte; soluţiei răcite i se adaugă 5 picături apă de brom (R). Se formează un precipitat alb

cristalin de derivat bromurat:

NHCOCH 3

Br

NHCOCH 3

Br2

NHCOCH 3

Br

NHCOCH 3

BrBr

Br



6

I.3.2. Reacţia de nitrare

- 0.05 g substanţă (ex: acetanilidă, fenacetină, tolazolină) se tratează cu 1 ml acid nitric (R), 1 ml apă, se fierbe 1 minut şi se răceşte. Se formează un precipitat galben cristalin de nitroderivat:

NHCOCH 3

OC2H5

NHCOCH 3

OC2H5

NO2HNO3

NHCOCH 3

OC2H5

NO2

+

O2N

II. Reacţii de identificare ale substanţelor medicamentoase cu amină primară

aromatică în moleculă

II.1. Reacţia de diazotare şi cuplare

Această succesiune de reacţii permite identificarea şi diferenţierea aminelor aromatice

primare de aminele primare alifatice, secundare şi terţiare. Aminele aromatice primare cu acidul

nitros, în mediu puternic acid şi la rece, formează săruri de diazoniu solubile, incolore sau slab

gălbui (a); acestea pot reacţiona:

- cu fenoli (b), în mediu alcalin (pH=9-10) sau

- cu amine aromatice terţiare (c), în mediu slab acid

formând derivaţi azoici coloraţi în roşu-portocaliu:

NH2

R

O N OHHCl

R

N N Cl2H2O

(a)

NaCl- H2O(b)

NaOHN N

NaO

R

OH

R

N N Cl

(c)

N

CH3

CH3

N N

R- HCl

N

CH3

CH3

ClN N

R

- peste 0.01 g amină primară aromatică se adaugă 0.2 ml HCl diluat 100g/l (R), se răceşte la gheaţă (0-5 oC), se adaugă câteva picături de soluţie nitrit de sodiu (R) proaspăt preparată. Soluţia

obţinută care conţine sarea de diazoniu se împarte în două:

o parte se toarnă într-o eprubetă în care se găseşte o soluţie preparată din β-naftol şi hidroxid

de sodiu 100g/l (pentru a menţine pH-ul bazic),

peste cealaltă parte se toarnă o soluţie de dimetilanilină în mediu acid (se menţine pH acid)

În ambele cazuri se obţin precipitate de diferite culori (roşu, portocaliu, carmin, etc.)



7

Observaţie. În seria aminelor medicamentoase studiate, reacţia este specifică pentru benzocaină,

procaină, metoclopramid, bromhexin.

Tabel I.1. Amine aromatice primare

DCI/Structură p.t. 0C

Proprietăţi fizico-chimice/

Solubilitate/pH-ul soluţiei

apoase

U.V. max.

Benzocaina

(Benzocainum – FR X)

COOC 2H5H2N

88-

92 Cristale incolore sau pulbere

cristalină albă, fără miros, cu

gust slab amar, produce pe limbă

o anestezie trecătoare

-

uşor solubilă în alcool,

cloroform şi eter

- foarte puţin solubilă în apă

221 nm

294 nm

(sol. în etanol)

Clorhidrat de procaină

(Procaini hydrochloridum – FR X)

Cl

CH2N

O

O CH2 CH2 NH

C2H5

C2H5

154-

158

Cristale incolore sau pulbere


gust slab amar, produce pe limbă

o anestezie trecătoare

- foarte uşor solubil în apă

- solubil în alcool

- greu solubil în cloroform şi eter

pH = 5-6

Clorhidrat de metoclopramid

(Metoclopramidi hydrochloridum –

FR X)

Cl

CH2N

O

NH CH 2 CH2 NH

C2H5

C2H5OCH3

Cl

183-

185

Pulbere cristalină albă cu gust

amar

- uşor solubil în apă

- solubil în alcool

- insolubil în eter

pH = 5,3-6,3

272 nm 308 nm (sol. apoasă)

Clorhidrat de bromhexin

(Bromhexini hydrochloridum -

FR X)

CH2

NH2Br

Br

NH

CH3

Cl

Pulbere cristalină albă sau foarte

slab gălbuie, fără miros, fără

gust.

- puţin solubil în metanol

- foarte puţin solubil în alcool

- practic insolubil în acetonă, apă

şi cloroform

pH =3-5

317 nm

(sol. în HCl

0.1 mol/l în

metanol)



8

II.2. Reacţii de identificare caracteristice unor reprezentanţi din această serie

II.2.1. BENZOCAINA = ANESTEZINĂ

Reacţia iodoformului

În mediu alcalin, are loc hidroliza grupării esterice cu obţinere de acid p-amino-benzoic şi

alcool etilic. Acesta este oxidat la aldehidă acetică (compus α-metil-carbonilic) care în prezenţa

iodului în mediu alcalin formează iodoformul (compus de culoare galbenă cu miros caracteristic):

CH2NO

OC2H5

NaOHCH2NO

ONa

C2H5OH

HCI3 + HCOONaI3C-CHO + NaOH

I3C-CHO + NaI + H 2OCH3CHO + 2I2 + NaOH

CH3CHO + H 2O + NaINaIO

NaIO + NaI + H 2O2NaOHI2

C2H5OH

- la 0,05 g benzocaină se adaugă 2,5 ml hidroxid de sodiu 100g/l (R), 0,5 ml iod 0,05 mol/l

şi se încălzeşte; se formează iodoform cu miros caracteristic.

II.2.2. CLORHIDRAT DE PROCAINĂ = NOVOCAINĂ Reacţia de deplasare a procainei bază din clorhidrat

H2O

NaCl

CH2N

O

O CH2 CH2 N

C2H5

C2H5

NaOHCH2N

O

O CH2 CH2 NH

C2H5

C2H5

Cl

- la 5 ml soluţie apoasă de clorhidrat de procaină se adaugă 1 ml de hidrogenocarbonat de

sodiu (R) - soluţie saturată; soluţia rămâne neschimbată. Se adaugă 1 ml hidroxid de sodiu 100g/l; se separă picături uleioase.

Reacţia iodoformului

Prin hidroliza bazică a procainei se obţine alcool etilic. Acesta dă reacţia iodoformului.

H2O

NaCl

NH

C2H5

C2H5

C2H5OHCH2N

O

ONa

2NaOHCH2N

O

O CH2 CH2 NH

C2H5

C2H5

Cl

- peste soluţia obţinută anterior se adaugă 0.25 ml iod 0.05 mol/l şi se încălzeşte la

aproximativ 40 0C; se formează iodoform cu miros caracteristic.



9

II.2.3. CLORHIDRAT DE BROMHEXIN

Reacţia de evidenţiere a bromului

În mediu acid şi sub acţiunea unor oxidanţi, bromul de pe nucleul aromatic se oxidează la

brom elementar care se extrage în solvenţi organici, colorându-i în galben-brun.

- la 2 ml soluţie apoasă de clorhidrat de bromhexin se adaugă 0.3 ml acid sulfuric 200g/l (R), 3 ml cloroform (R) şi 5 ml cloramină B 50g/l (R); după agitare stratul cloroformic se colorează

în galben-brun.

III. Reacţii de identificare a substanţelor medicamentoase cu amină primară

aromatică acilată în moleculă (fenacetina, paracetamolul, acetanilida)

III.1. Reacţia de dezacilare prin hidroliză în mediu acid - 0.2 g substanţă se încălzeşte câteva minute cu 3 ml HCl (R); soluţia se împarte în două

părţi egale. Pe o porţiune (a) se execută reacţia de punere în evidenţă a acidului; pe cealaltă porţiune

(b) se efectuează reacţia de diazotare şi cuplare cu fenoli.

CH3COOHHCl

NH3

R

NHCOCH 3

R

H2O

Cl

(a) 0.15 ml soluţie se încălzeşte pe baia de apă cu 0.2 ml etanol (R); se percepe un miros de

acetat de etil:

(a)H2O

CH3 C

O

OC2H5

C2H5OHCH3COOH

(b) 0.15 ml soluţie se diluează cu 1 ml apă, se răceşte, se adaugă câteva picături de soluţie nitrit de sodiu (R) proaspăt preparată şi apoi se toarnă peste o soluţie de β-naftol în hidroxid de

sodiu 100g/l:

- NaCl- H2O

2H2OClN NR

HClO N OHNH2R

NaOHN N

NaO

R

OH

N NR Cl

+



10

Tabel I. 2. Amine aromatice primare acilate

DCI/Structură p.t. 0C Proprietăţi fizico-chimice/

Solubilitate/pH-ul soluţiei apoase

Acetanilida

NHCOCH 3

113-

116

Pulbere albă microcristalină

- insolubilă în apă

- solubilă în etanol

pH= neutru

Fenacetina

(Phenacetinum – FR X)

NHCOCH 3H5C2O

134-

136

Cristale incolore sau pulbere cristalină

albă, fără miros, cu gust slab amar

- solubilă în alcool şi cloroform

- puţin solubilă în eter

- foarte greu solubilă în apă

Paracetamol

(Paracetamolum – FR X)

NHCOCH 3HO

169-

172

Pulbere cristalină albă, fără miros, cu

gust amar

- uşor solubilă în alcool

- solubilă în acetonă

- puţin solubilă în apă

- insolubilă în cloroform şi eter

pH= 5,4-7,5

III.2. Reacţii de identificare caracteristice unor reprezentanţi din această serie

III.2.1. FENACETINA

Reacţia de oxidare cu dicromat de potasiu:

După hidroliză în mediu acid, fenacetina formează prin oxidare cu dicromat de potasiu, un

compus diliciclic colorat:

-H2O

[O][O]NH2

H5C2O H2N

OC2H5 N

H5C2O

OC2H5

H2N

H

-H2O

N

H5C2O HN

OC2H5

NH3

H2ON

H5C2O O

OC2H5

- la 0.05 g fenacetină se adaugă 1 ml acid clorhidric (R), se încălzeşte la fierbere timp de 1 minut, se diluează cu 10 ml apă, se răceşte, se filtrează şi se adaugă 0.05 ml dicromat de potasiu 50g/l (R); apare o coloraţie violetă care devine repede roşu-rubinie.

III.2.2. PARACETAMOL

Reacţia cu clorură ferică Datorită grupării fenolice din structură, paracetamolul reacţionează cu ionii de Fe 3+,

formând compuşi coloraţi.

- 0,05 g paracetamol se dizolvă, prin agitare, în 5 ml apă şi se adaugă 0.1 ml clorură de fier (III) 30g/l (R); apare o coloraţie albastru-violetă.



11

Reacţia de oxidare cu dicromat de potasiu

+

OH

NH2O

NH

-H2O

[O]

OH

NH2

O

NH

NO NH2H2O

OH

NHCOCH 3

-H3C COOH

H2SO4/t

- la 0.05 g paracetamol se adaugă 0.5 ml acid sulfuric 100g/l (R) şi se încălzeşte la fierbere timp de 3 minute; amestecul prezintă miros de acid acetic. Se răceşte şi se adaugă 5 ml apă; nu

trebuie să se formeze un precipitat. La adăugarea de 0.05 ml dicromat de potasiu 0.01 mol/l (R)

apare treptat o coloraţie violetă care nu trebuie să devină roşie (deosebire de fenacetină).

IV. Reacţii de identificare a substanţelor medicamentoase cu amină secundară în

moleculă

IV.1. Reacţia cu nitroprusiat de sodiu (pentacianonitrozilferat de sodiu) - 1 ml soluţie conţinând o amină secundară se tratează cu 1-2 picături nitroprusiat de sodiu

10g/l (R) şi o picătură de hidroxid de sodiu 300g/l (R); se adaugă carbonat acid de sodiu solid (R)

până apare o coloraţie. Reacţia este dată de epinefrină, izoprenalină, efedrină (coloraţie roz-

roşiatică), nafazolină, tolazolină (coloraţie albastră-violacee).



12

V. Reacţii de identificare a substanţelor medicamentoase cu amină terţiară în moleculă V.1. Reacţia cu acid picric Aminele terţiare precipită cu acidul picric, picraţi cristalini de culoare galbenă cu p.t.

caracteristic.

- 0.01 g substanţă se dizolvă într-un ml de apă sau soluţie hidroalcoolică, se tratează cu 0.2 –

0.4 ml acid picric (R). Apare imediat sau în timp, un precipitat galben cristalin. Observaţie. Aminele terţiare precipită şi cu alţi reactivi generali de precipitare ai alcaloizilor

(R. Mayer, Dragendorff etc.).

Tabel I.3. Amine terţiare

DCI/Structură p.t. 0C Proprietăţi fizico-chimice/

Solubilitate/pH-ul soluţiei

apoase

U.V. max.

p-Aminosalicilatul de feniramin

(Pheniramini aminosalicilas – FR X)

CH CH2

N

CH2 NH

CH3

CH3

NH2

OH

COO

145-148

(desc.)

Pulbere cristalină albă sau

alb-gălbuie, fără miros

- uşor solubil în alcool

- solubil în apă şi cloroform

- greu solubil în eter

Clorhidrat de imipramină

(Imiprami hydrochloridum – FR X)

N

CH2 CH2 CH2 NH

CH3

CH3

Cl

170-174 Pulbere cristalină albă sau

slab gălbuie, fără miros sau

aproape fără miros, cu gust

arzător

- uşor solubil în alcool şi apă

- solubil în cloroform

- practic insolubil în eter

251 nm

( 0.001% în

HCl 0.01

mol/l)

Clorhidrat de trihexifenidil

(Trihexyphenidyli hydrochloridum – FR X)

N CH2 CH2 C

OHH

Cl

Pulbere cristalină, fără miros,

cu gust amar

- solubil în alcool şi

cloroform

- greu solubil în apă

pH – 5-6

Clorhidrat de lidocaină

(Lidocaini hydrochloridum – FR X)

CH3H3C

NH C CH2

O

NH

C2H5

C2H5

Cl H2O

74-79 Pulbere cristalină albă, fără

miros

- foarte solubil în apă

- uşor solubil în alcool şi

cloroform


pH 4-5,5



13

Metenamina

(Methenaminum – FR X)

N N

N

N

se

volatilize

ază

260

Cristale incolore sau pulbere


gust dulce, arzător, apoi slab

amar

- foarte uşor solubilă în apă

- uşor solubilă în alcool şi

cloroform

- greu solubilă în eter

Clorhidrat de metformin

(Metformini hydrochloridum –

FR X)

N C

H3C

H3C

NH

NH2

C NH2

NH

Cl

227-233 Pulbere cristalină albă, cu

gust amar

- solubil în apă

- greu solubil în alcool

- practic insolubil în cloroform şi eter

237 nm

(0,001% în

alcool)

Clorhidrat de clorfenoxamină

(Chlorphenoxamini hydrochloridum – FR X)

C

Cl

CH3

O CH2 CH2 NH

CH3

CH3

Cl

130-135 Pulbere cristalină albă, fără

miros, cu gust amar, arzător

- foarte uşor solubil în alcool

şi apă

- solubil în acetonă şi

cloroform


pH = 5,5-6

253 nm

259 nm

264 nm

275 nm

(0,03 % în

alcool)

V.2. Reacţii de identificare caracteristice

V.2.1. PARA-AMINO-SALICILAT DE FENIRAMIN

Reacţii de identificare pentru acidul p-amino-salicilic

� reacţia de diazotare-cuplare

� reacţia cu clorură ferică

- la 1 ml soluţie apoasă de p-amino-salicilat de feniramin se adaugă 0.2 ml clorură de fier (III) 30 g/l; apare o coloraţie roşie-violacee.

V.2.2. CLORHIDRAT DE IMIPRAMINĂ

Reacţia de culoare cu acid nitric

- 5 mg clorhidrat de imipramină se dizolvă în 2 ml acid nitric (R); apare o coloraţie albastru-intens

V.2.3. CLORHIDRAT DE TRIHEXIFENIDIL

Reacţia de deplasare a aminei bază din clorhidrat

- 0,5 g clorhidrat de trihexifenidil se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 500C, în 10 ml

metanol (R) şi se alcalinizează cu hidroxid de sodiu 100 g/l (R); se formează un precipitat care,

după separare şi recristalizare din metanol (R), topeşte la 114-115 0C.



14

V.2.4. CLORHIDRAT DE LIDOCAINĂ

Reacţia de deplasare a aminei bază din clorhidrat /reacţia cu nitrat de cobalt

- 5 ml soluţie apoasă de clorhidrat de lidocaină se alcalinizează cu hidroxid de sodiu 100 g/l (R) şi se filtrează. Precipitatul obţinut se spală cu apă şi se dizolvă într-un ml alcool (R). La

adăugarea de 0.5 ml de nitrat de cobalt (II) (R) 100 g/l se formează un precipitat verde-albăstrui.

Atenţie: în cazul în care trebuie identificată lidocaina sub forma de bază, aceasta se dizolvă direct în alcool şi se adaugă apoi nitratul de cobalt.

NH

C

CH2

O

NC2H5

C2H5

H3C

H3C

H3C

H3C

NH

C

CH2

O

NC2H5 C2H5

H3C CH3

NHCCH2

O

N

C2H5

C2H5

ClNH C CH2

O

NH

C2H5

C2H5CH3H3C

NaOH

HCl

CH3H3C

NH C CH2

O

N

C2H5

C2H5

Co(NO3)2

NH C CH2

O

N

C2H5

C2H5CH3H3C

2

(OH)2-

Co

NaOH

Reacţia cu acid nitric/hidroxid de potasiu

- la 5 mg clorhidrat de lidocaină se adaugă 0.5 ml acid nitric (R) şi se evaporă pe baia de apă la sicitate. Reziduul se dizolvă în 5 ml acetonă (R) şi se adaugă 0.2 ml hidroxid de potasiu 100 g/l în

alcool (R); apare o coloraţie verde.

reactiide identificare

Documents