1) Noiunea, esena, sarcinile i importana socio-juridic a asistenei juridice internaionale n materie penalPrin asisten judiciar penal, n sens restrns, se nelege asistena pe care organele judiciare dintr-un stat o acord n cursul procesului penal organelor judiciare din statul n care are loc activitatea judiciar i care const n efectuarea, predarea sau comunicarea de acte procedurale necesare soluionrii acelei cauze 1 . Potrivit dispoziiilor art. 158 din Legea nr. 302/2004, asistena judiciar cuprinde: comisiile rogatorii internaionale; audierile prin videoconferin; nfiarea n statul solicitant a martorilor, experilor i a persoanelor urmrite; notificarea actelor de procedur care se ntocmesc ori se depun ntr-un proces penal; cazierul judiciar. Asistena judiciar cuprinde ns i alte forme de asisten, cum ar fi transmiterea spontan de informaii. Asistena judiciar internaional n materie penal se solicit de ctre autoritile judiciare competente din statul solicitant i se acord de autoritile judiciare din statul solicitat, n baza tratatelor internaionale sau, n lipsa acestora, pe baz de reciprocitate. Cele mai importante convenii multilaterale n aceast materie au fost adoptate sub egida Consiliului Europei i Organizaiei Naiunilor Unite. De asemenea, Romnia a ncheiat peste 20 de tratate bilaterale. Cea mai cunoscut Convenie multilateral i, prin natura lucrurilor, cel mai frecvent utilizat de Romnia este Convenia european de asisten judiciar n materie penal, adoptat la Strasbourg la 20 aprilie 1959. Btrna Convenie a Consiliului Europei este aplicat de Romnia n relaia cu celelalte 45 de state membre ale Consiliului Europei, dar i cu state nemembre care au ratificat-o. Ea este completat de Protocolul adiional din 17 martie 1978 i de al doilea Protocol adiional, din 8 noiembrie 2001. Cel de-al doilea Protocol adiional, copie aproape fidel a Conveniei UE din 29 mai 2000, a intrat n vigoare pentru Romnia la 1 martie 2005 i, ca i Primul Protocol adiional, se aplic n relaia cu acele state parte la Convenia mam care l-au ratificat.

2. Definirea i sistemul principiilor asistenei juridice internaionale n materie penal n cadrul dreptului internaional contemporanAsistena judiciar poate fi solicitat (acordat) n baza unui tratat, bi sau multilateral, aplicabil ntre Romnia i statul solicitat, ori n lipsa unui astfel de instrument, pe baz de reciprocitate. Potrivit art. 6 din Legea nr. 302/2004, n cazul n care statul romn formuleaz o cerere de asisten judiciar, n baza curtoaziei internaionale, asigurarea reciprocitii va fi dat de ctre ministrul justiiei, pentru fiecare caz, ori de cte ori va fi necesar, la cererea motivat a autoritii judiciare romne competente. Asigurarea de reciprocitate se d n principiu numai dac statul solicitant solicit o astfel de garanie, n sensul c Romnia poate i c i exprim disponibilitatea de a executa o cerere similar formulat de ctre Statul solicitant. O astfel de asigurare se solicit i n cazul n care Romnia este stat solicitant. Aceasta depinde ns, n ambele cazuri, de practica care exist n relaia dintre Romnia i statul solicitat/solicitant. Este posibil ca executarea unei cereri s se fac i n lipsa unei astfel de asigurri atunci cnd, potrivit practicii i n virtutea relaiilor bilaterale dintre cele dou state, exist certitudinea c cererea va fi executat. Potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, lipsa reciprocitii nu mpiedic s se dea

curs unei cereri de asisten judiciar internaional n materie penal, dac aceasta: a) se dovedete necesar datorit naturii faptei sau nevoii de a lupta mpotriva anumitor forme grave ale criminalitii; b) poate contribui la mbuntirea situaiei inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa social; c) poate servi la clarificarea situaiei judiciare a unui cetean romn.

3.

Cadruljuridic al asistenei juridiceinternaionale n materie penal

Prin asisten judiciar penal, n sens restrns, se nelege asistena pe care organele judiciare dintr-un stat o acord n cursul procesului penal organelor judiciare din statul n care are loc activitatea judiciar i care const n efectuarea, predarea sau comunicarea de acte procedurale necesare soluionrii acelei cauze 2 . Potrivit dispoziiilor art. 158 din Legea nr. 302/2004, asistena judiciar cuprinde: comisiile rogatorii internaionale; audierile prin videoconferin; nfiarea n statul solicitant a martorilor, experilor i a persoanelor urmrite; notificarea actelor de procedur care se ntocmesc ori se depun ntr-un proces penal; cazierul judiciar. Asistena judiciar cuprinde ns i alte forme de asisten, cum ar fi transmiterea spontan de informaii.

4. Noiunea i clasificarea subiecilor cooperrii juridice internaionale n materie penal. 5. Forme de asisten juridic internaional n materie penalCererile de asisten trebuie formulate n scris. Exist i excepii: spre exemplu potrivit art. 4 din Tratatul ntre Romnia i Statele Unite ale Americii cu privire la asistena judiciar n materie penal, Washington la 26 mai 1999, cererea de asisten judiciar se va face n scris, n afar de cazul n care autoritatea central a statului solicitat accept o cerere ntr-o alt form n situaii urgente. Dac cererea nu este fcut n scris, ea va fi confirmat n scris n termen de 10 zile, n afar de cazul n care autoritatea central a statului solicitat convine altfel.Potrivit dispoziiilor art. 16 din Legea nr. 302/2004, competena autoritilor romne pentru a formula o cerere n domeniul cooperrii judiciare sau de a executa o asemenea cerere este stabilit de dispoziiile titlurilor legii speciale, precum i de alte acte normative pertinente.6. Instituii implicate n cooperarea Autoritatea care formuleaz cererea

judiciar internaional

Ca regula generala, cererea este formulat de ctre autoritile judiciare. n situaia altor state3, aceasta poate genera anumite probleme n special statelor de common law. -Legea 302/2004 prevede c asistena se acord i n cazul cererilor formulate de ctre autoritile administrative (

a se vedea 2.1.2.).-Se va preciza calitatea autoritii solicitante: judiciare, administrative sau poliieneti i se vor indica coordonatele autoritii respective ( adresa, telefon, fax, persoana de contact- Activitatea care se solicit s fie efectuat i motivele formulrii cereriiEste important s se descrie ct mai clar i exact posibil activitile care se solicit. Vor fi evitate frazele prea lungi sau formulrile greu de neles aceasta cu att mai mult cu ct cererea trebuie tradus, astfel nct persoana care efectueaz traducerea s fie lipsit de posibilitatea de a da propria interpretare textului. -n msura n care este posibil, datele exacte i complete de identificare ale persoanei (nume, prenume, data i locul naterii, cetenia, adresa) sau informaii care s fie ajute la identificarea persoanei ( ex: numrul i seria paaportului sau numrul permisului de conducere, profesia) n cazul persoanei juridice se vor indica elementele de identificare.Calificarea i natura juridic a fapteiReproducerea literal a dispoziiilor legale (textul de lege integral). -Descrierea sumar a faptei care face obiectul cauzei Este important s se descrie fapta ntr-o manier ct mai exact i clar. Descrierea trebuie s fie sumar ns trebuie s indice elementele eseniale. Aceste aspecte sunt importante, n special n cazul n care statul solicitat acord asistena numai dac condiia dublei incriminri este ndeplinit ( a se vedea 2.3.).Cererile de comunicare a actelor de procedur trebuie s cuprind numele i adresa destinatarului, calitatea lui procesual, precum i natura documentului ce urmeaz s fie comunicat. -n cazul n care se dorete participarea la efectuarea activitii solicitate, se va face meniune despre aceasta n cerere i vor prezenta coordonatele persoanelor desemnate de ctre autoritatea solicitant. -Pentru percheziia corporal sau domiciliar, sechestru sau predarea de bunuri trebuie s se anexeze actul judiciar prin care s-a dispus o astfel de msur. - Elementele specifice prevzute pentru anumite categorii de cereri de asisten (art. 18711 din Legea nr. 302/2004).7.

Consideraii generale privind geneza, evoluia i esena extrdrii

extrdarea, modalitate de ntrajutorare a statelor mpotriva criminalitiiExtrdarea reprezint o modalitate de realizare a asistenei juridice internaionale n materie penal, un important i eficient act de solidaritate i ntrajutorare a statelor n lupta mpotriva fenomenului infracional cu care se confrunt fiecare din ele.Extrdarea este considerat ca fiind expresia cea mai vie a asistenei juridice n dreptul penal[1] i un instrument de aplicare a legii penale a fiecrui stat, n vederea administrrii n cele mai bune condiii a justiiei proprii.Funcionnd direct n interesul statului care o solicit, extrdarea este o instituie de drept penal care, indirect, rspunde i intereselor comune ale tuturor statelor, de asigurare a ordinii de drept pe plan internaional. Extrdarea nu poate desigur acoperi toate necesitile asistenei juridice internaionale n lupta mpotriva infraciunilor, ea este ns modalitatea de asisten cu cele mai importante efecte.n cazul svririi unor infraciuni pe teritoriul unui stat de ctre infractori care au reuit apoi s prseasc acel teritoriu, refugiindu-se n alte state sau n cazul infraciunilor svrite n strintate, aplicarea legii penale nu este posibil fr cooperarea dintre state, cooperare care s asigure remiterea infractorilor statului solicitant pentru a fi judecai[2].Legea penal este prin excelen teritorial, expresie a voinei suverane a statului i aplicabil pe teritoriul rii pe care se exercit suveranitatea. Potrivit principiului teritorialitii, explicit prevzut n textul art. 3[3] din Codul penal de la 1969 i n noul Cod penal n art. 10[4], legea penal se aplic n exclusivitate pe ntreg teritoriul rii i tuturor infraciunilor svrite pe acest teritoriu, oricare ar

fi calitatea fptuitorului. Extrdarea este o instituie de drept penal internaional, cu o dubl natur juridic: a) Pe plan internaional, este o modalitate de realizare a asistenei juridice n materie penal, de ntrajutorare a statelor, ce se realizeaz n temeiul unor convenii pe care le semneaz sau la care ader, extrdarea reprezentnd unul din conceptele de baz ale dreptului penal internaional. n acelai plan, extrdarea este un act de suveranitate i o manifestare de solidaritate internaional n lupta mpotriva criminalitii. b) Pe plan intern, extrdarea este un act guvernamental, administrativ i/sau jurisdicional, n funcie de autoritatea public competent s dispun cu privire la admisibilitatea ei.

8.

Aspecte juridice i teoretico-practice privind modalitile extrdrii

(bilateralitatea extrdrii)Extrdarea este o instituie juridic, att a dreptului intern, ct i a dreptului internaional, prin care persoanele vinovate de svrirea unor infraciuni sunt predate statelor ndreptite a le judeca i condamna ori a le obliga s execute o pedeaps la care au fost condamnate. Juristul romn Vespasian V. Pella, definea dreptul internaional ca totalitate a regulilor de fond i de form care guverneaz modul de exercitare a aciunilor de state sau de indivizi, de natur s tulbure ordinea public internaional i armonia dintre popoare[19].Juristul belgian Stefan Glaser definete dreptul internaional penal ca fiind un ansamblu de reguli juridice, recunoscute n relaiile internaionale, care au scopul de a proteja ordinea juridic sau social internaional prin reprimarea actelor ce i aduc atingere, cu alte cuvinte, ansamblu de reguli stabilite pentru reprimarea violrilor aduse perceptelor de drept internaional public[20].Dreptul internaional penal face parte din ordinea juridic internaional, pe cnd dreptul penal internaional apr ordinea intern a fiecrui stat. Dreptul penal internaional cuprinde norme de drept intern care au i un element de extraneitate n ce privete locul svririi faptelor sau al procedurii consecinelor acestora, naionalitatea fptuitorilor, locul unde acetia s-au refugiat dup svrirea infraciunilor, constituind astfel domeniul n care statele i cer reciproc sprijin pentru rezolvarea unor probleme de drept penal intern.Din dreptul penal internaional fac parte norme referitoare la extrdare, la asistena juridic n cauze penale, la aplicarea legilor naionale n cazul infraciunilor svrite n strintate, la recunoaterea hotrrilor penale pronunate de instanele judectoreti ale altor state etc.Din punct de vedere teoretic, exist o relativ deosebire ntre dreptul internaional penal i dreptul penal internaional, n practic problema prezint o mai mic importan, ntre cele dou ramuri existnd o strns ntreptrundere.Unii autori consider c dreptul penal internaional nu ar fi n realitate un drept "internaional", deoarece el conine dispoziii de drept naional intern, care delimiteaz n mod unilateral, n fiecare ar, cmpul de aplicare al legii sale penale n spaiu. n general, extrdarea este definit ca fiind actul prin care un stat pred o persoan urmrit pentru o infraciune sau deja condamnat, unui stat strin, care are competena de a o judeca sau a o pedepsi.Rezult c statul care extrdeaz acioneaz n plenitudinea suveranitii sale, recunoscnd el nsui c uneori, singur nu poate s asigure realizarea justiiei pe teritoriul su. Semnarea unor convenii reprezint tocmai o cooperare cu alte state, de ntrajutorare juridic.Sistemul de securitate general se ntemeiaz pe egalitatea suveran a statelor, pe egalitatea n drepturi a popoarelor i dreptul lor de a-i hotr singure soarta, pe ndeplinirea cu bun-credin a obligaiilor internaionale, pe cooperarea dintre ele, n vederea realizrii ordinii de drept i a pcii.

9Condiiile juridico-penale ale extrdriiExtrdarea este o instituie de drept penal internaional, cu o dubl natur juridic: a) Pe plan internaional, este o modalitate de realizare a asistenei juridice n materie penal, de ntrajutorare a statelor, ce se realizeaz n temeiul unor convenii pe care le semneaz sau la care

ader, extrdarea reprezentnd unul din conceptele de baz ale dreptului penal internaional. n acelai plan, extrdarea este un act de suveranitate i o manifestare de solidaritate internaional n lupta mpotriva criminalitii. b) Pe plan intern, extrdarea este un act guvernamental, administrativ i/sau jurisdicional, n funcie de autoritatea public competent s dispun cu privire la admisibilitatea ei. n literatura juridic de specialitate i n legislaiile n vigoare suntcunoscute trei sisteme de acordare a extrdrii, n funcie de autoritatea public competent s dispun cu privire la admisibilitatea sa: sistemul guvernamental (administrativ sau politic), sistemul jurisdicional i sistemul mixt. n acest sistem (denumit anglo-american), extrdarea este considerat ca fiind un act exclusiv jurisdicional, atribuindu-se instanelor judectoreti din statul solicitat competen exclusiv n a decide cu privire la admiterea sau respingerea cererii de extrdare[24].Sistemul jurisdicional al extrdrii sa generalizat n a doua jumtate a secolului XX, fiind prezent operaional n majoritatea statelor lumii, apreciindu-se n mod corect c este singurul n msur s asigure protecia drepturilor i libertilor fundamentale ale persoanelor extrdabile i n acelai timp, ca fiind cel mai corespunztor cooperrii internaionale n lupta cu criminalitatea n etapa actual de evoluie a civilizaiei umane.Extrdarea este o modalitate de asisten juridic internaional, care faciliteaz realizarea justiiei naionale, punnd n joc raporturile interstatale stabilite pe cale diplomatic, dar, prin aplicarea sa, extrdarea este un act judiciar represiv din partea statului cruia i se solicit, ntruct, de cele mai multe ori, presupune i arestarea unui infractor a crui judecare sau condamnare nu intr n competena sa.Numai privit ca act jurisdicional, extrdarea poate s garanteze aprarea drepturilor fundamentale ale omului, evitarea abuzurilor i a arbitrariului, realizarea scopului instituiei de drept i producerea consecinelor urmrite.n ceea ce privete competena autoritii publice chemat s se pronune cu privire la admisibilitatea cererii de extrdare n sistemul jurisdicional, aceasta este atribuia n exclusivitate a organelor judiciare, autoritile administrative asigurnd doar logistica activitilor corelative actelor dispuse de instan i transmiterea pe ci diplomatice a acestora. Att verificarea condiiilor de form i de fond ale extrdrii, ct i decizia final de respingere sau acordare a extrdrii aparine organelor judiciare, fiecare stat stabilind potrivit dreptului su intern, la ce nivel jurisdicional se judec cererile de extrdare, cile de atac ce pot fi exercitate, respectiv gradele jurisdicionale pe care le traverseaz un proces de extrdare.

10. Aspecte teoretico-practice privind instituiile apropiate extrdriiSistemul mixt al extrdrii Acest sistem (denumit italian) recunoate instituiei extrdrii un caracter att politic, ct i jurisdicional, la soluionarea cererii de extrdare participnd att organele judiciare, care verific existena condiiilor extrdrii, ct i autoritatea guvernamental, care hotrte asupra admisibilitii cererii de extrdare[25].n evoluia sa istoric, sistemul mixt a aprut n secolul al XVIII-lea, ca o reacie mpotriva caracterului absolut al extrdrii, vzut exclusiv ca act guvernamental, ntr-o epoc n care, autorii de drept s-au axat mai mult pe problema legitimitii n dreptul public, fiind mai puin interesai de modul de reglementare a procedurii extrdrii. Prima ar care a atribuit i autoritii juridice competen n materia extrdrii a fost Belgia, n 1736, cu ocazia ncheierii unei convenii ntre Frana i rile de Jos. Tot Belgia, prin Legea din 1 octombrie 1833, atribuia puterii jurisdicionale un rol consultativ n fundamentarea deciziilor guvernamentale, stabilind documentele n baza crora se poate dispune extrdarea, precum i condiiile i durata arestrii preventive.n opinia profesorului Vintil Dongoroz, "acest sistem are ndoitul merit c, pe de o parte, asigur persoanei a crei extrdare se cere posibilitatea de a se apra i de a se evita extrdarea n condiii neregulate, iar pe de alt parte, las guvernului o margine de aprare, chiar n cazul cnd extrdarea este admisibil, fiindc pot exista consideraiuni de ordin moral, politic, echitate etc., pe care justiia nu poate s le invoce, ea trebuind s se conformeze legilor, atunci cnd a hotrt c cererea de extrdare trebuie s fie admis, consideraiuni ns de care guvernul poate, oricnd, s in seama i s refuze, pe teritoriul su, o cerere de extrdare"[26].Susintorii sistemului mixt al extrdrii consider c att autoritatea guvernamental, ct i organele judiciare ale unui stat trebuie chemate s se pronune asupra cererii de extrdare. n opinia lor, autoritatea guvernamental, purttoare direct a suveranitii de stat, trebuie n mod firesc s decid asupra cererii de extrdare. Decizia luat este necesar s fie ntemeiat ns de o cunoatere a situaiei de fapt pe

constatarea dac, condiiile de fond i de form ale extrdrii sunt sau nu ndeplinite. Aceast activitate de cercetare a situaiei de fapt i de verificare a condiiilor extrdrii, este o activitate judiciar i deci, de competena organelor judiciare[27].Esena extrdrii vzut ca act guvernamental i jurisdicional const n convieuirea competenelor guvernamentale i judiciare, care se completeaz reciproc, nici una din ele nefiind exclusiv.

11. Instituia expulzrii. Asemnri i deosebiri ntre extrdare i expulzareExpulzarea este instituia juridic prin care statul de refugiu are posibilitatea de a ndeprta de pe teritoriul su refugiaii infractori a cror extrdare nu este cerut, precum i persoanele strine care, fr a fi infractori, prin atitudinea sau comportamentul lor, pun n pericol interesele statului respectiv. Trstura comun instituiilor extrdrii i expulzrii const n faptul c, ambele duc la ndeprtarea unui strin de pe teritoriul statului n care se afl. ndeprtarea are loc pe baza unei hotrri, fie judectoreti, fie administrative, n executarea creia, strinul este condus sub escort la frontier. Aici el este predat i preluat de forele de ordine public ale statului solicitant, n cazul extrdrii, iar n cazul expulzrii, statul care a dispus aceast msur se asigur c strinul a prsit teritoriul su spre statul spre care i l-a ales sau spre destinaia care i s-a impus. n concluzie, extrdarea i expulzarea sunt dou msuri grave care privesc prin excelen libertatea individual Deosebirile dintre cele dou instituii sunt multiple, una dintre ele constnd n faptul c, n timp ce extrdarea presupune o aciune comun, reglementat fie prin convenii multilaterale, fie prin acorduri bilaterale, fie prin declaraii de reciprocitate, expulzarea este un act unilateral de suveranitate, statul fiind limitat pe plan intern de recunoaterea unor liberti acordate strinilor, care s-au bucurat ntotdeauna de un minim de drepturi individuale.Dac extrdarea este un act de ntrajutorare a statelor n lupta mpotriva criminalitii, avnd deci caracter bilateral, expulzarea este o msur administrativ sau jurisdicional de siguran, cu caracter unilateral luat n scopul exclusiv al ocrotirii ordinii juridice a statului de refugiu, motivat pe consideraiuni de ordin politic, economic, juridic etc.; fie ca sanciune de drept penal, fie ca msur administrativ, expulzarea are ntotdeauna caracter preventiv.Extrdarea este instituie de drept internaional, fiind reglementat prin acorduri, tratate sau convenii, dar este prevzut n acelai timp ca instituie de drept penal n dreptul intern al statelor, pe cnd expulzarea se dispune doar n temeiul legii naionale.Spre deosebire de extrdare, care este o instituie juridic de asisten internaional ce concur la judecata penal sau exercitarea sanciunii penale, expulzarea este o msur de siguran, nsi sanciunea penal[37].Pentru admisibilitatea extrdrii se cere ndeplinirea unor condiii de form i de fond anume determinate prin instrumentul internaional pe care statele l-au ratificat. Expulzarea este dispus de autoritile competente ale statului pe teritoriul cruia se afl strinul, dac sunt ndeplinite condiiile prevzute n dreptul intern.Extrdarea este ocazionat ntotdeauna de svrirea uneia sau mai multor infraciuni, n timp ce expulzarea poate fi dispus i dac strinul

nu este infractor[38]. n majoritatea cazurilor, extrdatul este predat autoritilor strine n stare de arest, msur luat de statul solicitat la cererea statului solicitant. n executarea expulzrii nu se dispune i arestarea preventiv a strinului, dar o restrngere a libertii acestuia are loc, nu numai prin conducerea sa sub escort la frontier, ci i prin restrngerea libertii de deplasare pe perioada ct se afl n centrul de cazare, n cazul lurii sale n custodie public.Prin expulzare, se interzice persoanei dreptul de reveni n ara n care s-a luat aceast msur, fie definitiv, fie pe o perioad determinat. Extrdatul poate reveni n statul care l-a extrdat, fie dup judecarea lui n statul solicitant, fie dup executarea pedepsei.

12. Natura juridic, geneza i avantajele mandatului european de arestareAvantajele MEA n comparaie cu sistemul anterior de extrdare: MEA este emis i executat n mod direct de ctre autoritile judectoreti - rolul ramurii executive (ministere etc.) a fost eliminat sau redus la cel de a facilita transmisia;MEA este emis folosind acelai formular simplu n toate statele membre, deci este uor de utilizat i de tradus;MEA abordeaz n mod eficient dubla incriminare pentru o list de 32 de categorii de infraciuni grave specificate, n anumite condiii, rezolvnd astfel problemele care rezultau din aplicarea codurilor penale diferite ale statelor membre; motivele de refuz sunt limitate n mod strict la decizia-cadru care face deosebirea ntre motivele obligatorii i cele opionale. Predarea cetenilor statelor membre, de exemplu, nu mai poate fi refuzat din motive de cetenie. Cu toate acestea, anumite state membre au adugat cteva motive de refuz n momentul punerii n aplicare a deciziei-cadru n legislaia naional.Termenele pentru deciziile care trebuie luate n baza unui MEA i pentru executarea acestuia sunt explicite, astfel nct procedura de predare este mai rapid dect procedura anterioar de extrdare;o alert SIS are acelai statut ca MEA original, fapt care simplific distribuia mandatelor.MEA s-a dovedit un instrument eficient n aplicarea legii i a mbuntit n mod considerabil aplicarea justiiei n cadrul UE. Mulumit MEA nu exist granie pentru mandatele de arestare emise de autoritile judiciare competente ale statelor membre.

13. Emiterea i executarea unui mandat european de arestareActivitatea procesual i procedural de punere n executare a privrii de libertate, ca msur preventiv sau punitiv a nvinuitului, inculpatului sau condamnatului aflat pe teritoriul Romniei este reglementat deci prin norme de drept pozitiv ce aparin att procedurii penale ct i unor legi speciale (Legea nr.275/2006 pentru executarea pedepsei i a msurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal .a.).Mandatul de arestare preventiv sau cel de executare a pedepsei nchisorii, prin care judectorul sau judectorul delegat ordon i mputernicete organele de poliie i Administraia Penitenciarelor s caute pe teritoriul naional i s ncarcereze persoana menionat, devine inoperant n cazul n care aceasta a prsit Romnia.Or, caracterul executoriu al ncheierii prin care s-a dispus arestarea preventiv precum i al hotrrilor definitive de condamnare la pedeapsa nchisorii impune ca aceste hotrri s fie

puse n aplicare i n afara rii, n baza tratatelor i conveniilor internaionale i europene privind cooperarea juridic internaional n materie penal.Pentru declanarea procedurii de emitere a mandatului european de arestare trebuie avut n vedere un aspect esenial, i anume ca persoana urmrit s nu se mai afle pe teritoriul Romniei, epuizndu-se n prealabil procedura drii n urmrire n condiiile reglementate de art.4931 4937 din Codul de procedur penal. ARTICOLUL 104 - Drepturile persoanei arestate in baza unui mandat european de arestare (1) Persoana arestata are dreptul sa fie informata cu privire la continutul mandatului european de arestare. (2) Persoana arestata are dreptul sa fie asistata de un aparator ales sau numit din oficiu de instanta. (3) Persoana arestata care nu intelege sau nu vorbeste limba romana are dreptul la interpret, asigurat gratuit de catre instanta.

14. Aspecte generale privind transferul de proceduri n materie penalIn cazul in care, in cursul procedurii de executare a unui mandat european de arestare, este sesizata Curtea Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate a unei dispozitii din prezentul titlu, judecarea exceptiei se face cu precadere, in termen de cel mult 45 de zile de la sesizarea Curtii Constitutionale. Operativitatea nu este prevzut expres n lege, ns ea rezult indirect din necesitatea respectrii termenului rezonabil. Soluionarea unei cereri de asisten dup aproximativ 1 an, chiar 2 nu mai prezint utilitatea, fiind posibil chiar ca procesul penal din statul solicitat s se finalizat. n esen, aceasta presupune ca autoritile investite cu soluionarea cererii s reacioneze prompt i s soluioneze cererea fr ntrziere. n cadrul Uniunii Europene, art. 4 din Convenia de asisten reciproc n materie penal ntre Statele Membre, ale Uniunii Europene, adoptat la Bruxelles, la 29 mai 2000, prevede c Statul Membru solicitat va executa cererea de asisten imediat ce va fi posibil, innd cont n msura posibilitilor de termenele indicate de ctre Statul Membru solicitant. Prin urmare n cazul n care Statul Membru solicitant apreciaz ca fiind de o importan deosebit ca cererea sa s fie executat ntr-un anumit termen, va preciza acest lucru n cererea de asisten, explicnd ns care sunt motivele care au determinat la stabilirea unui terme limit. Un astfel de termen trebuie stabilit numai n cazurile n care acesta apare ca necesar i va avea un caracter rezonabil.

15. Probleme actuale ale reglementrii transferului de proceduri n materie penalPotrivit dispoziiilor art. 110 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciar internaional, modificat i completat, transferul de proceduri n materie penal poate fi solicitat n cazul n care statul solicitat are competen de jurisdicie n cauz iar extrdarea nu poate fi cerut ori, n cazul n care s-a solicitat extrdarea, cererea a fost respins. Potrivit art. 110 din Legea 302/2004, cu modificrile i completrile la zi, transferul procedurii penale poate fi solicitat numai dac:- statul solicitat are competen de jurisdicie n cauz- extrdarea nu poate fi solicitat, ori n cazul n care s-a solicitat extrdarea, cererea a fost respins.n cauz prima condiie, respectiv statul solicitat s aib competena de jurisdicie, este ndeplinit deoarece legea penal italian incrimineaz traficul de persoane, iar faptele au fost comise pe teritoriul statului italian. Referitor la susinerile primei instane precum c pentru a dispune transferul de procedur penal era necesar existena unui mandat european de arestare, este de

observat c Legea 302/2004 reglementeaz transferul de procedur n Titlul II i n nici unul dintre articolele acestui capitol nu prevede o astfel de condiie. Prevederile art. 166 din Legea nr. 302/2004, nu pot fi aplicabile deoarece ele se refer la transmiterea spontan de informaii care s permit statului solicitat s iniieze o procedur penal" i nicidecum s continue o procedur penal ce a fost nceput, aa cum e cazul n situaia de fa.

16. Noiunea de hotrre penal i act judiciar strin, condiii de recunoatere, executare i importanHotararea penala straina si actul judiciar strain (1) In sensul prezentului capitol, prin hotarare penala straina se intelege o hotarare pronuntata de instanta competenta a unui alt stat. (2) In sensul prezentului capitol, prin act judiciar strain se intelege un act judiciar care emana de la o autoritate judiciara straina competenta. (3) Competenta instantei sau autoritatii judiciare straine se verifica prin intermediul Ministerului Justitiei. onditii pentru recunoastere (1) Recunoasterea pe teritoriul Romaniei a unei hotarari penale straine sau a unui act judiciar strain poate avea loc daca: a) Romania si-a asumat o asemenea obligatie printr-un tratat international la care este parte; b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, in sensul art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994; c) nu a fost pronuntata pentru o infractiune politica sau pentru o infractiune militara care nu este o infractiune de drept comun; d) respecta ordinea publica a statului roman; e) hotararea sau actul judiciar poate produce efecte juridice in Romania, potrivit legii penale romane; f) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte impotriva aceleiasi persoane in Romania; g) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte impotriva aceleiasi persoane intr-un alt stat, care a fost recunoscuta in Romania. (2) Hotararile penale straine pot fi recunoscute in Romania si daca nu este intrunita conditia prevazuta la alin. (1) lit. a), pe baza de reciprocitate. In acest sens, instanta competenta solicita Ministerului Justitiei verificarea indeplinirii conditiei reciprocitatii. (3) Executarea hotararii este posibila, independent de verificarea conditiilor prevazute la alin. (1), si atunci cand se refera la un cetatean roman a carui extradare a fost, in prealabil, acordata de Romania statului strain in care s-a pronuntat hotararea.

17. Procedura recunoaterii hotrrilor penale i a actelor judiciare strineProcedura de recunoastere la cererea unui stat strain (1) Cererea de recunoastere a unei hotarari penale straine, formulata de autoritatea competenta a statului strain solicitant, este transmisa de Ministerul Justitiei procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau isi are resedinta condamnatul. (2) Condamnatul se citeaza, iar odata cu citatia i se comunica hotararea straina impreuna cu actele ce o insotesc, intr-o limba pe care o intelege. (3) Condamnatul are dreptul la un avocat ales sau desemnat din oficiu si, dupa caz, la interpret. (4) Instanta, ascultand concluziile procurorului si declaratiile condamnatului,

daca constata ca sunt intrunite conditiile legale, recunoaste hotararea penala straina sau actele judiciare straine, iar in cazul in care pedeapsa pronuntata prin acea hotarare nu a fost executata sau a fost executata numai in parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa neexecutat o pedeapsa corespunzatoare potrivit legii penale romane. (5) Daca hotararea penala straina se refera la un bun imobil, cererea se transmite procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia se afla imobilul. (6) Curtea de apel decide prin hotarare pronuntata in camera de consiliu, care poate fi atacata cu recurs. Hotararea se comunica parchetului si Ministerului Justitiei.

18. Executarea hotrrilor penale i a actelor judiciare strineLegea aplicabila si efectele executarii (1) Executarea unei hotarari penale straine are loc potrivit legii romane. (2) Hotararile penale straine recunoscute si executate in Romania produc aceleasi efecte ca si hotararile pronuntate de instantele romane. (3) Statul strain care solicita executarea este singurul competent sa decida asupra unei cai extraordinare de atac impotriva hotararii de executat. (4) Amnistia si gratierea pot fi acordate atat de statul strain, cat si de statul roman. (5) Statul strain trebuie sa informeze statul roman asupra intervenirii oricareia dintre cauzele care determina incetarea executarii, prevazute la alin. (4). (6) Inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste dreptul la executare. In cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare incepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii, totale sau partiale, a acestei pedepse.

19. Executarea hotrrilor penale i a actelor judiciare ale Republicii Moldova n strintateConditii pentru formularea unei cereri de recunoastere si executare (1) Instantele romane pot solicita recunoasterea si executarea de catre un stat strain a unei hotarari judecatoresti in unul dintre urmatoarele cazuri: a) condamnatul este cetatean al statului solicitat sau al unui stat tert ori este apatrid si are domiciliul pe teritoriul acelui stat, iar potrivit legii statului solicitat, extradarea condamnatului in Romania in vederea executarii pedepsei nu este admisibila sau statul strain refuza sa acorde extradarea; b) condamnatul este cetatean roman cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are si cetatenia statului solicitat, iar statul strain refuza sa acorde extradarea acestuia. (2) Formularea unei cereri de recunoastere si executare este, de asemenea, admisibila daca condamnatul se afla in executarea unei pedepse in statul solicitat pentru o alta fapta decat cea care a determinat condamnarea in Romania. (3) In cazul formularii unei cereri de recunoastere a unei hotarari penale prin care s-a aplicat o pedeapsa, durata acesteia trebuie sa fie mai mare de un an. (4) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica, daca imprejurarile cauzei o cer, in baza unui tratat incheiat cu statul strain, atunci cand se aplica masura de siguranta a expulzarii. (5) Recunoasterea se solicita sub conditia neagravarii, in statul strain, a pedepsei aplicate prin hotararea pronuntata in Romania. (6) Recunoasterea in strainatate a actelor judiciare emise de autoritatile romane competente are loc in conditiile tratatului international aplicabil.Efectele recunoasterii (1) Recunoasterea si executarea de catre statul strain a cererii de recunoastere formulate de instantele romane are ca efect renuntarea de catre statul roman la executarea hotararii pe teritoriul Romaniei. (2) Statul roman redobandeste dreptul la executarea hotararii in cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, incepand din momentul in care a fost informat de neexecutarea totala sau partiala a acestei pedepse.

20. Consideraiuni generale privind transferarea persoanelor condamnate

Dreptul aplicabil (1) Prezentul titlu se aplica in domeniul transferarii persoanelor condamnate, in conformitate cu normele cuprinse in tratatele internationale la care Romania este parte, iar in absenta acestora, pe baza de reciprocitate. (2) Dispozitiile prezentului titlu se aplica deopotriva, in completare, situatiilor nereglementate prin tratatele internationale la care se refera alin. (1). (3) Prezentul titlu nu aduce atingere drepturilor si obligatiilor care decurg din normele internationale privitoare la transferul in strainatate al detinutilor, in scopul audierii acestora in calitate de martori sau al confruntarii. (4) In cuprinsul cererii de transferare a condamnatului, statul roman va indica instrumentul international in temeiul caruia cererea este formulata. Obiectivul transferarii persoanelor condamnate (1) O persoana condamnata definitiv pe teritoriul Romaniei poate fi transferata pe teritoriul statului al carui resortisant este, in vederea executarii pedepsei, potrivit dispozitiilor prezentei legi. (2) In temeiul reciprocitatii conventionale, prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator in cazul in care un cetatean roman a fost condamnat in alt stat. (3) Persoana condamnata se poate adresa statului de condamnare ori statului de executare, pentru a fi transferata in vederea executarii pedepsei. (4) Transferarea poate fi ceruta fie de catre statul de condamnare, fie de catre statul de executare.

21. Condiiile i procedura de transfer cnd statul RM este stat de condamnareConditiile transferarii Transferarea unei persoane condamnate in vederea executarii pedepsei poate avea loc numai in urmatoarele conditii: a) condamnatul este resortisant al statului de executare; b) hotararea este definitiva; c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel putin 6 luni din durata pedepsei. In cazuri exceptionale, in baza acordului intre statele implicate, transferarea poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa neexecutata este mai mica de 6 luni; d) transferul este consimtit de catre persoana condamnata sau daca, in raport cu varsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de catre reprezentantul persoanei. Consimtamantul nu se cere in cazul evadatului care se refugiaza in statul de executare al carui resortisant este; e) faptele care au atras condamnarea constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare; f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se puna de acord asupra acestei transferari; in caz contrar, transferarea nu poate avea loc. Obligatia de a furniza informatii (1) Orice persoana condamnata de catre o instanta romana, careia i se pot aplica prevederile prezentei legi, careia ii sunt aplicabile dispozitiile prezentului titlu, trebuie sa fie informata in scris, prin grija Ministerului Justitiei, despre continutul exact al conventiei internationale incidente. (2) In cazul in care condamnatul sa adresat statului roman, ca stat de condamnare, in vederea transferarii sale, Ministerul Justitiei va informa despre aceasta autoritatea centrala competenta a statului de executare, in cel mai scurt termen, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. (3) Informatiile trebuie sa cuprinda: a) numele, data si locul nasterii condamnatului; b) daca este cazul, adresa condamnatului in statul de executare; c) o expunere a faptelor care au atras condamnarea; d) natura, durata si data inceperii executarii pedepsei. (4) In cazul in care condamnatul s-a adresat statului de executare in vederea transferarii sale, statul roman va comunica acestui stat, la cerere, informatiile prevazute la alin. (3). (5) Condamnatul trebuie sa fie informat in scris despre orice demers intreprins de catre oricare dintre cele doua state in aplicarea prevederilor alin. (1) (4), precum si despre orice hotarare luata de unul dintre aceste state cu privire la cererea de transferare.

22. Aspecte juridice privind consimmntul condamnatului pentru transferConsimtamantul condamnatului (1) Statul roman va proceda in asa fel incat persoana care ar urma sa isi dea consimtamantul la transferare, in temeiul art. 143 lit. d), sa o faca de bunavoie si in deplina cunostinta de consecintele juridice care decurg din aceasta. (2) Statul roman trebuie sa dea statului de executare posibilitatea sa verifice, prin intermediul unui consul sau al altui functionar desemnat de acord cu statul de executare, ca acest consimtamant a fost dat in conditiile alin. (1). Efectul transferarii pentru statul de condamnare (1) Preluarea condamnatului de catre autoritatile statului de executare suspenda executarea pedepsei in Romania. (2) Statul roman nu mai poate sa asigure executarea ori sa continue executarea condamnarii atunci cand statul de executare considera, potrivit legii, ca terminata executarea condamnarii. Cai extraordinare de atac impotriva hotararii de condamnare (1) Dreptul de a exercita caile extraordinare de atac in vederea desfiintarii sau modificarii hotararii definitive de condamnare apartine statului roman, ca stat de condamnare. Condamnatul poate sa exercite sau, dupa caz, sa solicite exercitarea unei cai extraordinare de atac, chiar dupa transferare. (2) Dispozitiile alin. (1) nu au legatura cu procedura conversiunii condamnarii, reglementata prin art. 159.

23. Procedura prealabil de examinare i soluionare a cererii de transferareProcedura prealabila (1) Cererea de transferare formulata de un resortisant strain condamnat de o instanta romana se transmite Ministerului Justitiei. La primirea cererii, Ministerul Justitiei solicita sa ii fie transmise, in regim de urgenta, de catre Administratia Nationala a Penitenciarelor actele si informatiile la care se refera art. 146 alin. (3) si art. 147 alin. (2) lit. a) d). (2) Dupa primirea actelor si informatiilor prevazute la alin. (1), Ministerul Justitiei le va traduce si apoi le va transmite, impreuna cu cererea de transferare, autoritatii centrale din statul de executare, de la care va solicita totodata transmiterea documentelor prevazute la art. 147 alin.(1), precum si hotararea privind acceptarea cererii de transferare. (3) Prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile daca autoritatile romane detin informatii sau documente care atrag in mod necesar refuzul transferarii. O asemenea solutie poate fi data de catre curtea de apel competenta, sesizata de procurorul general al curtii, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei. Sentinta curtii de apel se motiveaza si este supusa recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare. (4) Daca solutia de refuz al transferarii, prevazuta la alin. (3), ramane definitiva, Ministerul Justitiei va informa despre aceasta, in cel mai scurt timp, autoritatea centrala a statului de executare. Informarea condamnatului se va face in timp util, conform art. 146 alin. (5), prin intermediul Administratiei Nationale a Penitenciarelor. Solutii (1) In cazul in care procedura de solutionare a cererii de transferare continua, toate documentele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sunt supuse mai intai examenului de regularitate internationala la Ministerul Justitiei. Dispozitiile art. 38 se aplica in mod corespunzator. Dupa observarea indeplinirii conditiilor, ministerul transmite cererea si actele ajutatoare, insotite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel competenta. La dosar se vor atasa si inscrisurile depuse in legatura cu cererea de transferare de catre oficiul consular strain competent, potrivit art. 148 alin. (2). (2) Procurorul general, primind cererea si actele prevazute la alin. (1), procedeaza la luarea unei declaratii condamnatului, pentru a se asigura ca acesta si-a dat consimtamantul la transferare, personal sau prin reprezentant, in conditiile prevazute la art. 147 alin. (1). Declaratia condamnatului se consemneaza intr-un proces-verbal, care se semneaza de catre procuror si persoana condamnata. (3) Procurorul general sesizeaza, in vederea solutionarii cererii de transferare, curtea de apel in a carei circumscriptie se afla locul de detentie ori, in cazul

in care condamnatul nu a inceput executarea pedepsei, domiciliul acestuia. Totodata, inainte de sesizarea curtii de apel, procurorul general va verifica daca persoana condamnata face obiectul unui dosar penal aflat pe rolul autoritatilor judiciare romane, informand in mod corespunzator instanta. In cazul in care obtinerea informatiilor ar conduce la intarzierea procedurii de transfer, procurorul general va dispune sesizarea curtii de apel, urmand ca acestea sa fie obtinute cel mai tarziu pana la primul termen de judecata. (4) Cererea se judeca in camera de consiliu, cu participarea procurorului, cu citarea persoanei condamnate, precum si, daca este cazul, cu participarea unui interpret. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un aparator ales ori, in lipsa, numit din oficiu. Judecarea cererii se face de urgenta si cu precadere, iar hotararea se motiveaza in cel mult 5 zile de la pronuntare si se comunica Ministerului Justitiei. (5) Impotriva sentintei pot declara recurs, in termen de 5 zile de la pronuntare, procurorul general al curtii de apel, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, precum si condamnatul. Dispozitiile alin. (4) se aplica in mod corespunzator.

24. Procedura de transfer cnd statul RMeste stat de executareActe necesare (1) Statul roman are obligatia de a furniza, la cererea statului de condamnare, actele prevazute la art. 147 alin. (1). (2) Prevederile art. 147 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator. - Consimtamantul condamnatului Statul roman va solicita oficiului consular roman competent, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, sa obtina de la condamnat sau de la reprezentantul acestuia o declaratie in care sa se consemneze consimtamantul la transfer, exprimat in mod liber si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor juridice care decurg din transferarea condamnatului in Romania.Efectele transferarii pentru statul de executare (1) Autoritatile competente ale statului roman sunt obligate: a) fie sa continue executarea condamnarii imediat sau in baza unei hotarari judecatoresti, in conditiile enuntate la art. 158; b) fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotarare judecatoreasca, inlocuind astfel pedeapsa aplicata in statul de condamnare cu o pedeapsa prevazuta de legislatia romana pentru aceeasi infractiune, in conditiile prevazute la art. 159. (2) La cererea statului de condamnare, statul roman este obligat sa indice statului de condamnare, inainte de transferarea persoanei condamnate, care dintre cele doua proceduri prevazute la alin. (1) va fi urmata. (3) Executarea pedepsei este guvernata de legea statului de executare. Incetarea executarii Executarea pedepsei inceteaza de indata ce statul roman a fost informat de catre statul de condamnare despre orice hotarare sau masura care atrage imposibilitatea continuarii executarii.

25. Soluii privind examinarea cererii de transferareAcceptarea sau respingerea cererii (1) In cazul in care Ministerul Justitiei din Romania primeste o cerere de transferare din partea unui resortisant roman condamnat intr-un alt stat, instiinteaza despre aceasta cerere autoritatea centrala din statul de condamnare, careia ii solicita totodata informatiile prevazute la art. 146 alin. (3), documentele prevazute la art. 147 alin. (2), precum si o declaratie precizand daca autoritatile competente isi dau consimtamantul la transfer. (2) Daca cererea de transferare este refuzata, Ministerul Justitiei il instiinteaza despre aceasta pe condamnat. (3) Daca cererea este aprobata, Ministerul Justitiei transmite autoritatii centrale din statul de condamnare documentele prevazute la art. 147 alin. (1). (4) Indata ce Ministerul Justitiei primeste declaratia de consimtamant de la statul de condamnare, transmite documentele procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel competenta, care, la randul sau,

sesizeaza curtea de apel pentru ca aceasta sa recunoasca hotararea straina si sa o puna in executare, conform prevederilor art. 158 sau 159, dupa caz. Dispozitiile art. 131 se aplica in mod corespunzator. (5) Hotararea se motiveaza in termen de 3 zile si este supusa recursului in termen de 10 zile de la comunicare. Comunicarea hotararii catre condamnat se face prin fax sau prin alt mijloc de transmitere, la autoritatea centrala din statul de condamnare, de catre Ministerul Justitiei, in cel mai scurt timp posibil. (6) Curtea de apel emite un mandat de executare a pedepsei, pe care Ministerul Justitiei il transmite autoritatii centrale competente din statul de condamnare, in vederea transferarii persoanei condamnate. (7) Predarea condamnatului va avea loc, de regula, pe teritoriul statului de condamnare, iar preluarea acestuia de catre statul roman se face prin grija Ministerului Administratiei si Internelor, cu instiintarea Ministerului Justitiei. (8) Condamnatul transferat in Romania nu mai poate fi urmarit penal pentru aceeasi infractiune care a constituit obiectul condamnarii in strainatate.

26. Consideraiuni generale privind colaborarea statelor n cadrul comisiilor rogatorii internaionaleComisia rogatorie internationala Comisia rogatorie internationala in materie penala este acea forma de asistenta judiciara care consta in imputernicirea pe care o autoritate judiciara dintr-un stat o acorda unei autoritati din alt stat, mandatata sa indeplineasca, in locul si in numele sau, unele activitati judiciare privitoare la un anumit proces penal. Obiectul comisiei rogatorii (1) Obiectul cererii de comisie rogatorie il constituie cu precadere: a) localizarea si identificarea persoanelor si obiectelor; audierea inculpatului, audierea partii vatamate, a celorlalte parti, a martorilor si expertilor, precum si confruntarea; perchezitia, ridicarea de obiecte si inscrisuri, sechestrul si confiscarea speciala; cercetarea la fata locului si reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala; transmiterea de informatii necesare intr-un anumit proces, interceptarile si inregistrarile audio si video, examinarea documentelor de arhiva si a fisierelor specializate si alte asemenea acte de procedura; b) transmiterea mijloacelor materiale de proba; c) comunicarea de documente sau dosare. (2) Daca statul solicitant doreste ca martorii sau expertii sa depuna juramant, va cere aceasta in mod expres, iar statul roman va da curs acestei cereri in situatiile in care legea interna romana nu se opune. (3) Statul roman va transmite numai copii sau fotocopii certificate de pe documentele sau dosarele cerute. Daca statul solicitant cere in mod expres transmiterea documentelor originale, se va da curs, in masura posibilului, acestei cereri.

27. Aspecte teoretice i practice ale comisiilor rogatorii internaionaleComisia rogatorie internationala Comisia rogatorie internationala in materie penala este acea forma de asistenta judiciara care consta in imputernicirea pe care o autoritate judiciara dintr-un stat o acorda unei autoritati din alt stat, mandatata sa indeplineasca, in locul si in numele sau, unele activitati judiciare privitoare la un anumit proces penal. Data si locul comisiei rogatorii (1) Daca statul solicitant solicita in mod expres, statul roman il va informa despre data si locul indeplinirii comisiei rogatorii. Autoritatile si persoanele in cauza, mentionate de statul solicitant, vor putea sa asiste si sa colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii, in limitele permise de legea romana. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care asistenta este solicitata de autoritatile judiciare romane. Obiectul comisiei rogatorii (1) Obiectul cererii de comisie rogatorie il constituie cu precadere: a) localizarea si identificarea persoanelor si obiectelor; audierea inculpatului, audierea partii vatamate, a celorlalte parti, a martorilor si

expertilor, precum si confruntarea; perchezitia, ridicarea de obiecte si inscrisuri, sechestrul si confiscarea speciala; cercetarea la fata locului si reconstituirea; expertizele, constatarea tehnicostiintifica si constatarea medico-legala; transmiterea de informatii necesare intr-un anumit proces, interceptarile si inregistrarile audio si video, examinarea documentelor de arhiva si a fisierelor specializate si alte asemenea acte de procedura; b) transmiterea mijloacelor materiale de proba; c) comunicarea de documente sau dosare.

28.Formele de cooperare judiciar internaional n materie penal prevzute de actuala legislaie a RMn termeni generali, cooperarea judiciar internaional n materie penal cuprinde: asistena judiciar, extrdarea, transferarea persoanelor condamnate, transferul de proceduri, recunoaterea hotrrilor.Asistena judiciar stricto sensu include, inter alia, notificarea (comunicarea) de acte judiciare, comisiile rogatorii, precum i mijloacele moderne de investigaie: audierile prin videoconferin, echipele comune de anchet, livrrile controlate, transmiterea spontan de informaii, supravegherea transfrontalier, etc.Asistena judiciar n materie penal se solicit de autoritile judiciare competente din statul solicitant i se acord de autoritile judiciare din statul solicitat. Cele mai importante convenii multilaterale n aceast materie au fost adoptate sub egida Consiliului Europei i Organizaiei Naiunilor Unite. De asemenea, Romnia a ncheiat peste 20 de tratate bilaterale.Cea mai mare parte dintre acestea impun desemnarea uneia sau mai multor autoriti centrale pentru transmiterea cererilor i ndeplinirea altor atribuii specifice. n Romnia, ca de altfel n marea majoritate a statelor, Ministerul Justiiei este autoritatea central n urmtoarele materii: extrdare; transferarea persoanelor condamnate; transferul de proceduri ; recunoaterea hotrrilor; asisten judiciar n faza de judecat. Pentru cererile de asisten judiciar n materie penal din faza de cercetare i urmrire penal autoritatea central este Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie, dar exist i tratate (cum este cel cu SUA), care impun i n aceast faz transmiterea cererilor prin Ministerul Justiiei. Ministerul Administraiei i Internelor este autoritatea central pentru cererile referitoare la cazierul judiciar. n cadrul spaiului judiciar comun al Uniunii Europene, cooperarea judiciar se desfoar n temeiul unor instrumente comunitare care au la baz principiile recunoaterii i ncrederii reciproce.

29. Predarea n baza unui mandat european de arestareTermenul de mandat european de arestare este rezultatul acordului statelor membre de a institui o procedura mai facila de cooperare judiciara in materie penala, prin eliminarea unor bariere, unele tinand de suveranitatea nationala, altele de ceea ce era denumita etapa administrativa a procedurilor de extradare, dar si pentru a depasi handicapul elaborarii unui drept penal european si respectiv de procedura penala europeana, fiind prima concretizare, in domeniul dreptului penal, a principiului recunoasterii reciproce pe care Consiliul European l-a calificat drept piatra de temelie a cooperarii judiciare . Alin. 1 al art. 1 din Capitolul 1 PRINCIPII GENERALE din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iulie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre, (2002/584/JAI) da definitia mandatului european de arestare, astfel:Mandatul european de arestare este o decizie judiciara emisa de un stat membru in vederea arestarii si a

predarii de catre un alt stat membru a unei persoane cautate, pentru efectuarea urmaririi penale sau in scopul executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta privative de libertate., instituind totodata obligativitatea executarii acestuia. Conceptul de mandat european de arestare a plecat de la realitatea ca o decizie judiciara care a fost emisa de autoritatea judiciara a oricarui stat membru al Uniunii Europene, pentru a efectua arestarea ori predarea unei persoane cautate pentru savarsirea unei infractiuni ( dintre cele enumerate la art. 2 din Decizia-cadru C.E..(2002/584/JAI), de catre un alt stat membru al Uniunii Europene, in vederea efectuarii urmaririi penale, a judecatii ori executarii unei pedepse sau masuri de siguranta privative de libertate. Este de retinut ca aceasta procedura devine aplicabila persoanei care se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, astfel ca mandatul de arestare preventiva sau de executare a unei pedepse nu poate fi adus la indeplinire in tara emitenta a acestora.

30. Transferul de proceduri n materie penaln termeni generali, cooperarea judiciar internaional n materie penal cuprinde: asistena judiciar, extrdarea, transferarea persoanelor condamnate, transferul de proceduri, recunoaterea hotrrilor.Asistena judiciar stricto sensu include, inter alia, notificarea (comunicarea) de acte judiciare, comisiile rogatorii, precum i mijloacele moderne de investigaie: audierile prin videoconferin, echipele comune de anchet, livrrile controlate, transmiterea spontan de informaii, supravegherea transfrontalier, etc.Asistena judiciar n materie penal se solicit de autoritile judiciare competente din statul solicitant i se acord de autoritile judiciare din statul solicitat.Cele mai importante convenii multilaterale n aceast materie au fost adoptate sub egida Consiliului Europei i Organizaiei Naiunilor Unite. De asemenea, Romnia a ncheiat peste 20 de tratate bilaterale.Cea mai mare parte dintre acestea impun desemnarea uneia sau mai multor autoriti centrale pentru transmiterea cererilor i ndeplinirea altor atribuii specifice. n Romnia, ca de altfel n marea majoritate a statelor, Ministerul Justiiei este autoritatea central n urmtoarele materii: extrdare; transferarea persoanelor condamnate; transferul de proceduri ; recunoaterea hotrrilor; asisten judiciar n faza de judecat. Pentru cererile de asisten judiciar n materie penal din faza de cercetare i urmrire penal autoritatea central este Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie, dar exist i tratate (cum este cel cu SUA), care impun i n aceast faz transmiterea cererilor prin Ministerul Justiiei. Ministerul Administraiei i Internelor este autoritatea central pentru cererile referitoare la cazierul judiciar.n relaia cu statele membre UE, rolul Ministerului Justiiei, ca autoritate central romn ndomeniul cooperrii judiciare n materie penal se schimb, principala atribuie rmnnd aceea de a asista i sprijini, inclusiv prin intermediul punctelor naionale de contact pentru RJE / EJN contactul direct ntre autoritile judiciare romne i cele din statele membre UE, spre deosebire de atribuiile autoritii centrale n relaia cu statele nemembre UE, care includ, ntre altele, efectuarea controlului de regularitate internaional (n calitate de gardian al tratatelor ncheiate de Romnia n aceast materie) i transmiterea / primirea cererilor. Desigur, i n relaia cu statele membre UE pentru anumite forme de cooperare (transferarea persoanelor condamnate, supravegherea transfrontalier, urmrirea transfrontalier), autoritatea central Ministerul Justiiei sau Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie, dup caz, i pstreaz rolul pe care l are n relaia cu statele tere. Totodat, o baz de date privind mandatele europene de arestare se creeaz la nivelul Ministerului Justiiei, cruia autoritile judiciare romne, emitente sau de executare trebuie s i comunice toate mandatele europene de arestare emise sau executate.

31. Recunoaterea i executarea hotrrilorPrincipiul fundamental este c exercitarea competenei judiciare trebuie s se efectueze pe teritoriul statului membru al UE n care are domiciliul prtul, indiferent de naionalitatea sa.

Determinarea domiciliului se efectueaz n conformitate cu legea statului membru n care instana este sesizat. Dac o parte nu are domiciliul pe teritoriul statului membru a crui instan este sesizat, instana, pentru a determina dac partea are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru, aplic legea statului membru n cauz. n cazul persoanelor juridice sau al firmelor, domiciliul se determin n funcie de sediul statutar, administraia central sau sediul principal. n cazul trusturilor, domiciliul este definit de instana care a fost sesizat, prin aplicarea normelor sale de drept internaional privatAcionarea n justiie a prtului ntr-un alt stat membru al UE n afar de principiul de baz privind competena judiciar, n anumite cazuri, prtul poate fi acionat n justiie n instanele aflate pe teritoriul unui alt stat membru al UE. Acest lucru este valabil pentru urmtoarele domenii de competen jurisdicional enumerate n regulament: competenele speciale sau exclusive, precum i competenele n materie de asigurri, de contracte ncheiate de consumatori i de contracte individuale de munc.Competenele speciale ale instanelor se aplic, de exemplu:-n materie contractual: ca regul general, n faa instanelor de la locul n care obligaia care formeaz obiectul cererii a fost sau urmeaz a fi executat;-n materia obligaiei de ntreinere: ca regul general, n faa instanelor de la locul unde creditorul obligaiei de ntreinere i are reedina;-n materii legate de rspundere pentru acte ilegale prejudicii, delicte sau cvasidelicte: n faa instanelor de la locul unde s-a produs sau risc s se produc fapta prejudiciabil.Recunoatere i executare O hotrre pronunat ntr-un stat membru al UE este recunoscut n celelalte state membre fr s fie necesar s se recurg la vreo procedur special. Hotrre nseamn o hotrre pronunat de o instan sau un tribunal dintr-un stat membru al UE, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi decizie, sentin, ordonan sau mandat de executare. Hotrrea strin nu poate face n nicio situaie obiectul unei revizuiri pe fond.O hotrre nu este recunoscut dac:-recunoaterea este vdit contrar ordinii publice a statului membru al UE n care aceasta se solicit;-actul de sesizare a instanei nu a fost comunicat prtului n timp util i ntr-o manier care s-i permit acestuia si pregteasc aprarea;-aceasta este ireconciliabil cu o hotrre pronunat ntr-un litigiu ntre aceleai pri n statul membru n care se solicit recunoaterea;-aceasta este ireconciliabil cu o hotrre pronunat anterior ntr-un alt stat membru sau ntr-o ar ter, ntre aceleai pri, ntro cauz avnd acelai obiect i aceeai cauz.Instana naintea creia este invocat recunoaterea unei hotrri pronunate ntr-un alt stat membru al UE poate suspenda aciunea n cazul n care hotrrea face obiectul unei ci de atac ordinare.

32. Transferarea persoanelor condamnateTransferarea persoanelor condamnate este o form de cooperare internaional ce are la baz n primul rnd raiuni umanitare i ca obiectiv facilitarea reintegrrii sociale a condamnailor, care este mult mai uor de realizat n ara de origine. n baza dispoziiilor tratatelor bilaterale sau a conveniilor multilaterale pertinente n aceast materie, persoanele condamnate n strintate au dreptul de a solicita transferarea n statele de origine. Cea mai important convenie multilateral n aceast materie este Convenia european asupra transferrii persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg, la 21 martie 1983 , la care sunt parte statele membre ale Consiliului Europei, dar i cteva state nemembre (Australia, Bahamas, Bolivia, Canada, Chile, Costa Rica, Israel, Japonia, Mauritius, Panama, Tonga, Trinidad Tobago, Statele Unite ale Americii i Venezuela). Condiia esenial pentru realizarea transferului n

temeiul acestei convenii este consimmntul condamnatului. n cele ce urmeaz vom rspunde unor ntrebri frecvente referitoare la condiiile pentru transferarea condamnailor:1. Cine trebuie s consimt la transferare Transferarea necesit: a. consimmntul persoanei n cauz sau, dac este cazul, cel al reprezentantului su legal (consimmntul nu mai este necesar, ci doar avizul condamnatului, cnd prin hotrrea de condamnare s-a luat i msura de siguran a expulzrii sau msura conducerii la frontier, dac prin convenia aplicabil se prevede astfel);b. acordul Statului n care ea a fost condamnat (Statul de condamnare); i c. acordul

Statului ctre care se solicit transferarea (Statul de executare).2. Cine poate beneficia de o transferare ctre Romnia Putei beneficia de o transferare ctre Romnia (Statul de executare) dac sunt ndeplinite n totalitate urmtoarele condiii:a. suntei considerat cetean al Romniei;b. hotrrea judectoreasc prin care ai fost condamnat este definitiv;c. ca regul, v rmn de executat cel puin 6 luni din pedeaps, dei, n condiii excepionale, aceast durat poate fi inferioar; i d. dac infraciunea pentru care ai fost judecat i condamnat constituie infraciune conform legii romne.

33. Principii generale ale cooperrii judiciare internaionale n materie penalIn termeni generali, cooperarea judiciar internaional n materie penal cuprinde: asistena judiciar, extrdarea, transferarea persoanelor condamnate, transferul de proceduri, recunoaterea hotrrilor.Asistena judiciar stricto sensu include, inter alia, notificarea (comunicarea) de acte judiciare, comisiile rogatorii, precum i mijloacele moderne de investigaie: audierile prin videoconferin, echipele comune de anchet, livrrile controlate, transmiterea spontan de informaii, supravegherea transfrontalier, etc.Cooperarea judiciar la nivel european presupune facilitarea cooperrii ntre membrii profesiilor juridice (judectori, procurori i avocai ai aprrii) i omologii acestora din alte state membre, mbuntind recunoaterea reciproc a hotrrilor judectoreti n materie penal de la un stat membru la altul, dezvoltnd - atunci cnd este cazul - apropierea dispoziiilor de drept material i procedural, monitoriznd aplicarea legislaiei adoptate i innd seama de aspectele justiiei penale legate de relaiile externe (relaiile cu rile care nu sunt membre ale UE). UE a adoptat mai multe instrumente legislative n conformitate cu principiul recunoaterii reciproce consultai paginile suplimentare relevante pentru mai multe informaii despre: -mandatul european de arestare -mandatul european de obinere a probelor, -nghearea activelor i a probelor, -hotrrile de confiscare,-schimbul de informaii privind condamnrile/cazierul judiciar,-decizii privind supravegherea neprivativ de libertate a msurilor premergtoare judecrii, -recunoaterea reciproc i executarea condamnrilor, cu i fr privare de libertate.

34. Principiul preeminenei dreptului internaionalFormula utilizat de Curte n concluzie este una sintetic, dar care surprinde esena acestui principiu al preeminenei dreptului comunitar asupra celui naional: Izvort dintr-o surs autonom, dreptul comunitar nscut din tratat nu ar putea, n virtutea naturii sale specifice originale, s vad c i se opune un text intern, oricare ar fi acesta, fr s-i piard caracterul comunitar i fr ca ca prin aceasta s fie pus sub semnul ntrebrii baza juridic a comunitii nsei. Preeeminena dreptului comunitar este o trstur esenial a acestuia, ntruct realizarea obiectivelor comunitare impune aplicarea uniform a dreptului comunitar n toate statele membre. Pe baza unei interpretri globale a sistemului comunitar, Curtea de Justiie a formulat acest principiu pe care l consider fundamental pentru ordinea juridic comunitar (hotrrea din 10 octombrie 1973, n cauza Variola). Prin natura sa specific, dreptul comunitar este superior ca for juridic normelor juridice interne ale statelor membre, fiind fondat pe dispoziiile tratatelor constitutive. Astfel, trebuie asigurat o interpretare

uniform a normei comunitare, n caz contrar fiind subminate nsei bazele Tratatelor. Ordinea juridic comunitar este superioar ordinii de drept din statele componente ale Comunitii, astfel nct dispoziiile comunitare prevaleaz asupra oricrui text naional, fie c este de natur legislativ, administrativ sau jurisdicional. Curtea de Justiie a considerat c nici normele de drept constituional nu ar trebui s fie exceptate de la aplicarea principiului preeminenei dreptului comunitar asupra celui intern, aa cum reiese din hotrrea din 13 iulie 1972, n cauza Comisia mpotriva Italiei.

35. Principiul respectrii intereselor fundamentale ale RMPrezenta lege are drept scop asigurarea securitii persoanelor, bunurilor i valorilor patrimoniale ale statului i cetenilor n cadrul adunrilor publice, precum i garantarea siguranei participrii cetenilor la adunrile publice, asigurarea reducerii riscului tulburrilor grave ale ordinii publice i stabilirea mecanismului de reacionare adecvat, n limitele prevzute de lege, la aciunile ce atenteaz la ordinea i linitea public. Obiectul legii(1) Prezenta lege reglementeaz:a) modul de organizare i de desfurare a adunrilor publice;b) condiiile stabilite pentru organizatorii i participanii la adunrile publice, n vederea asigurrii ordinii publice;c) aciunile i competenele forelor de ordine n procesul de asigurare i meninere a ordinii publice n cadrul adunrilor publice; d) aciunile i competenele forelor de ordine n procesul de restabilire a ordinii publice, din momentul n care adunrile publice i pierd caracterul panic i civilizat.(2) Condiiile prevzute de prezenta Lege cu referire la raporturile care nimeresc sub incidena prevederilor literelor a) i b) ale alineatului (1) al prezentului articol nu se rsfrng asupra cazurilor reglementate de Legea privind ntrunirile nr. 26XVI din 22.02.2008. 3) Aciunile forelor de ordine n scopul restabilirii ordinii publice se rsfrng asupra tuturor adunrilor publice, inclusiv a ntrunirilor, modul de organizare i desfurare al cror este stabilit de legislaia n vigoare

36. Principiul reciprocitii i curtoaziei internaionaleCurtoazia internationala este principiul de baza al protocolului diplomatic si reprezinta o conditie necesara a relatiilor normale internationale. Curtoazia internationala poate fi definita ca un ansamblu de norme, fara caracter juridic, care guverneaza contactele dintre reprezentantii satelor, menite sa creeze si sa mentina o atmosfera propice dezvoltarii raporturilor dintre state. Aceste norme privesc in special formele procedurale pe baza carora se organizeaza contactele dintre reprezentantii diferitelor state, la diferite nivele; nerespectarea lor nu implica raspunderea de drept a statelor dar poate impieta asupra evolutiei relatiilor dintre state. Orice incalcare a curtoaziei internationale, a normelor de protocol poate fi interpretata drept o atitudine politica de discriminare a reprezentantilor oficiali ai unui stat. Respectarea acestor norme, aparent minore, formale, reflecta in fapt stima, consideratia pe care reprezentantii oficiali ai statelor trebuie sa si-

o acorde reciproc. Ignorarea lor poate conduce la interpretari eronate si la aparitia unor complicatii adesea cu caracter politic, care sunt nedorite si pot depasi sfera relatiilor strict personale. Respectand curtoazia internationala si in conformitate cu regulile protocolului diplomatic se numesc sefii misiunilor diplomatice - ambasadori extraordinari si plenipotentiari, trimisii sau ministrii plenipotentiari, insarcinatii cu afaceri acreditati pe langa ministerele afacerilor externe, consulii generali, consulii, atasatii militari s.a. In acest domeniu, Conventia cu privire la relatiile diplomatice, incheiata la Viena la 18 aprilie 1961* si Conventia cu privire la relatiile consulare, incheiata la Viena la 24 aprilie 1963*, statueaza anumite norme referitoare la solicitarea agrementului pentru seful misiunii diplomatice de la guvernul statului acreditar, notificarea membrilor misiunii diplomatice la Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar, ordinea de precadere a sefilor misiunilor diplomatice, dreptul de arborare a drapelului de stat pe localurile misiunii, resedintei sefului misiunii si pe mijloacele de transport ale acestuia, privilegiile si imunitatile de care se bucura agentul diplomatic in statul acreditar etc.

37. Principiul recunoaterii i ncrederii reciproceCondiiile de detenie pot avea un impact direct asupra funcionrii corespunztoare a principiului recunoaterii reciproce a deciziilor judiciare. Persoanele arestate preventiv i persoanele condamnate aflate n nchisoare au dreptul la condiii de detenie rezonabile. Supraaglomerarea nchisorilor i afirmaiile privind relele tratamente aplicate deinuilor pot submina ncrederea necesar pentru consolidarea cooperrii judiciare n cadrul Uniunii Europene.Principiul recunoaterii reciproce se bazeaz pe ideea ncrederii reciproce ntre statele membre. Deciziile judiciare vor fi recunoscute ca fiind echivalente i puse n executare pe tot teritoriul Uniunii, indiferent de locul unde a fost adoptat hotrrea. Acest lucru are la baz prezumia conform creia sistemele de justiie penal din Uniunea European sunt cel puin echivalente, chiar dac nu sunt identice. De regul, hotrrile judectoreti sunt puse n executare de ctre judectorii din statul executant. Judectorii respectivi trebuie s aib convingerea c decizia iniial a fost adoptat n mod echitabil (n sensul c nu au fost nclcate drepturile persoanei atunci cnd s-a adoptat decizia) i c drepturile persoanei vor fi pe deplin respectate la returnarea n alt stat membru.n lipsa ncrederii reciproce n materie de detenie, instrumentele Uniunii Europene privind recunoaterea reciproc, instrumente care sunt importante n ceea ce privete detenia, nu vor funciona corespunztor, ntruct exist posibilitatea ca un stat membru

s refuze recunoaterea i executarea hotrrii adoptate de autoritile altui stat membru. Dac nu se fac eforturi suplimentare pentru ameliorarea condiiilor de detenie i pentru promovarea unor soluii alternative la arest, ar putea interveni dificulti n ceea ce privete dezvoltarea unei colaborri mai strnse ntre statele membre.

38. Principiul legalitiiprincipiul legalitii, conform cruia drept temeiuri justificative pentru interzicerea adunrii publice sau pentru limitarea n orice fel a libertii desfurrii acesteia pot servi doar prevederile legale, iar ntreaga activitate a forelor de ordine s se desfoare n condiiile, limitele i formele prevzute de actele legislative. Principiul legalitii In sistemul separaiei puterilor, puterea judectoreasc acioneaz ca un factor de echilibru ntre puterea legislativ i puterea executiv i are ca atribuii eseniale repararea oricror disfuncionaliti intervenite n funcionarea mecanismelor statului n vederea garantrii drepturilor i libertilor cetenilor. Puterea judectoreasc acioneaz numai n limitele sistemului instanelor judectoreti fiind singurele autoriti publice chemate s nfptuiasc justiia. Statul de drept implic obligativitatea respectrii i aplicrii Constituiei i legilor, astfel c, judectorul aplic dreptul creat de parlament, el neputnd nltura o lege, pe motiv c nu este de acord cu ea din diferite motive reale

39. Principiul non bis in idemPotrivit unui principiu general de drept, aceeai fapt culpabil a unui subiect de drept nu poate fi sancionat dect o singur dat. Convenia conine acest principiu n art. 35 para. 2 p. b:Curtea nu reine nici o cerere individual introdus n aplicarea art. 34, dac...b) ea este n mod esenial aceeai cu o cerere examinat anterior de ctre Curte sau deja supus unei alte instane internaionale de anchet sau de reglementare, i dac ea nu conine fapte noi.Aceast regul are scopul de a exclude cumulul de proceduri internaionale ea ndeplinind rolul de a asigura securitatea juridic i respectarea deciziilor anterioare ale Curii i de a elimina riscul unui conflict de jurisdicii internaionale ori al unor decizii internaionale contradictorii.Cererile anterior examinate de Curte Pentru ca regula s fie aplicabil, trebuie ca cererea introdus s fie esenial aceeai cu o cerere examinat anterior de Curte i s nu conin fapte noi. Aceti trei termeni au fost definii de jurispruden.a) cererea nu trebuie s fie deja examinat de Curte De regul, pentru ca o cerere esenial aceeai s fie inadmisiblil, trebuie s fi fost deja examinat de Curte. Dac n legtur cu o cerere naintat la Curtea European aceasta a emis o hotrre de declarare a cererii ca inadmisibil sau cererea a fost declarat ca admisibil i a fcut obiectul unei reglementri amiabile sau al unei hotrri definitive a Curii, atunci se consider c cererea a fost examinat de Curte.b) cerere esenial aceeai O cerere identic presupune o identitate n ceea ce privete obiectul su, prile i fondul. Curtea a declarat c ea va aplica aceste criterii fr un formalism excesiv. Aspectul identitii prilor ntre dou cereri presupune ca acelai reclamant s acioneze mpotriva aceluiai stat prin dou cereri. Astfel, dac prima cerere este prezentat de o persoan n numele victimei iar a doua e prezentat de victim sau dac, dimpotriv, victima nainteaz prima cerere, iar a doua cerere e introdus n numele ei, a doua cerere este ntotdeauna inadmisibil. Identitatea de obiect presupune pretinsa nclcare a

Conveniei de ctre statul prt, iar identitatea de cauz nseamn aciunile sau inaciunile statului prt care au dus la pretinsa nclcare (temei de fapt) i pretinsele drepturi nclcate (temei de drept).

40. Principiul confidenialitii Confidenfialitatea este stricta, in afara de cazul in care a primit o autorizatie speciala de a divulga informatiile sau in caz de obligatii legale sau profesionale.Profesionittii contabili trebuie sa se asigure ca persoanele angajate sub orice forma -subalterni sau colaboratorirespecta aceleasi reguli de confidentialitate.Confidenfialitatea se refera numai la divulgarea informatiilor; ea implica, de asemenea, faptul ca informatiile primite nu sunt folosite de profesionistul contabil in beneficiul sau personal sau al unui tert.Acest principiu nu se aplica divulgarii informatiilor care permit profesionistului contabil sa indeplineasca obligatiile sale, stabilite prin normele profesionale.In interesul public si al profesiunii, normele profesionale trebuie sa defineasca conceptul de confidentialitate si sa furnizeze o orientare asupra naturii si intinderii obligatiilor legate de confidentialitate si asupra circumstantelor in care divulgarea de informatii primite in cursul exercitarii unei misiuni trebuie autorizata sau ceruta.Obligatiile de confidenfialitate sau secret profesional sunt inscrise in legislatia fiecarei tari.Pentru a stabili daca informatiile confidentiale pot fi divulgate, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte (cu titlu de exemple):a) cand divulgarea este autorizata de client: daca interesele tuturor partilor (cu deosebire terti) pot fi lezate;b) cand divulgarea este ceruta de lege sau cand exista obligatii profesionale de divulgare:- profesionistul trebuie sa faca apel la judecata sa, pentru a determina tipul de informatii care pot fi divulgate; trebuie sa se evite siruafiile care implica fapte sau opinii nejustificate sau nejustificabile;- profesionistul trebuie sa se asigure ca persoanele care primesc informafiile sunt destinatarii corecti ai unor astfel de informatii, adica cu abilitati sa primeasca astfel de informafii;- profesionistul trebuie sa stabileasca daca divulgarea si conse-cinfele acesteia implica responsabilitatea sa. 41. Principiul umanismuluiPrincipiul de drept este o idee ntemeietoare ale coninutului tuturor normelor juridice. Principiile au un rol constructiv i unul valorizator pentru sistemul dreptului, n sensul c ele cuprind cerinele obiective ale societii, cerine cu manifestri specifice n procesul de constituire a dreptului i n procesul de realizare a acestuia.Principiul umanismului este formulat n mod expres n articolul 4 al Codului penal:(1) ntreaga reglementare juridic are menirea s apere, n mod prioritar, persoana ca valoare suprem a societii, drepturile i libertile acesteia.(2) Legea penal nu urmrete scopul de a cauza suferine fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.Acest principiu este interpretat n sensul c ntreaga activitate de reglementare penal, precum i cea de aplicare a legilor penale privesc omul, ca valoare suprem, chiar i atunci cnd acesta ajunge s fie infractor.n acest sens, aa cum se tie, au fost nlturate prevederea i aplicarea pedepsei cu moartea i s-au diversificat mijloacele de individualizare a pedepsei, reglementrile speciale privind raspunderea penal a minorilor; reglementarile referitoare la executarea pedepsei, care trebuie sa nu cauzeze suferinte fizice si

nici sa injoseasca persoana condamnatului, .a.n general toate aceste msuri pot fi ncadrate ntro sintagm, i anume mblnzirea Codului Penal.

42. Principiul imunitii de jurisdicie. Nu se poate introduce aciune i nu se poateproceda la executarea silit mpotriva bunurilor aparinnd unui stat strin.Statul strin poate fi reclamant. De asemenea, reprezentanii statului strin, ct timp sunt n funcie, se bucur de imunitate de jurisdicie.Aceeai este situaia funcionarilor internaionali i a reprezentanilor comerciali ai statelor.efii de stat i trimiii speciali aflai n vizit de curtoazie sau alte misiuni se bucur de imunitate de jurisdicie. Convenia cu privire la relaiile diplomatice, Viena, 1961 (Decretul 566/1968 ) Convenia de la Viena cu privire la relaiile consulare, Viena, 1963 (Decretul nr. 481/1971) Acordul dintre statele pri la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forelor lor, Londra, 1951, i la Protocolul privind statutul comandamentelor militare internaionale, nfiinate n temeiul Tratatului Atlanticului de Nord, Paris, 1952 (Legea nr. 362/2004) Convenia Naiunilor Unite cu privire la imunitile de jurisdicie ale statelor i ale bunurilor acestora, New York, 2004, ratificat prin Legea nr. 438/2006 (Convenia nu este nc n vigoare). Protocolul opional la Convenia de la Viena cu privire la relaiile diplomatice, referitor la soluionarea obligatorie a diferendelor, Viena, 1961 (Legea nr. 192/2007) Protocolul opional la Convenia de la Viena din 1963 cu privire la relaiile consulare, referitor la soluionarea obligatorie a diferendelor, (Legea nr. 190/2007) Convenia cu privire la privilegiile i imunitile instituiilor specializate, New York, 1947 (Decretul nr. 343/1970).

43. Instituii internaionale implicate n cooperarea judiciar internaional n materie penalCooperarea judiciar la nivel european presupune facilitarea cooperrii ntre membrii profesiilor juridice (judectori, procurori i avocai ai aprrii) i omologii acestora din alte state membre, mbuntind recunoaterea reciproc a hotrrilor judectoreti n materie penal de la un stat membru la altul, dezvoltnd - atunci cnd este cazul - apropierea dispoziiilor de drept material i procedural, monitoriznd aplicarea legislaiei adoptate i innd seama de aspectele justiiei penale legate de relaiile externe (relaiile cu rile care nu sunt membre ale UE) Unul din cele mai importante obiective ale Uniunii Europene este crearea, meninerea i dezvoltarea unui spaiu de libertate, securitate i justiie, obiectiv care nu poate fi atins dect n condiiile realizrii unei activiti specifice de cooperare n materie penal ntre statele membre, n deplin acord cu noile mutaii intervenite n domeniul criminalitii.n acest context, conjugarea eforturilor tuturor statelor membre n direcia cooperrii judiciare n materie penal reprezint o necesitate obiectiv, fiecare stat fiind practic obligat s ntreprind msurile necesare. Romnia, n calitatea

sa actual de membru al Uniunii Europene, trebuie sa-i perfecioneze, n primul rnd, propriile structuri de cooperare, iar, n al doilea rnd, cadrul legislativ, care trebuie s corespund necesitilor de aprare a cetenilor, cu respectarea strict a drepturilor i libertilor acestora.

44. Limbile utilizate n cadrul cooperrii judicare internaionale n materie penalLimba pentru cererile de asisten judiciarPotrivit art. 17 din Legea nr. 302/2004 cererile de asisten adresate Romniei i actele anexe trebuie nsoite de o traducere n limba romn sau n limba englez ori francez. n cazul n care documentele menionate sunt traduse ntr-o alt limb dect limba romn, autoritatea central competent potrivit dispoziiilor art. 13 din acceai lege sau autoritatea judiciar competent, n cazul transmiterii directe, ia msuri pentru traducerea acestora n regim de urgen. Pe cale de consecin, n cazul n care o autoritate judiciar romn primete direct o cerere de asisten traducerea se efectueaz de ctre autoritatea romn respectiv. De regul ns, n astfel de cazuri cererile sunt traduse n limba romn. Rspunsul la cererile adresate Romniei va fi redactat n limba romn, traducerea acestuia n limba oficial a statului solicitant sau n una dintre limbile englez ori francez fiind facultativ, cu excepia cazului n care prin instrumentul juridic internaional aplicabil se dispune altfel. Potrivit aceluiai articol cererile formulate de autoritile romne, i actele anexe vor fi nsoite de traduceri n una dintre limbile prevzute n instrumentul juridic aplicabil n relaia cu statul solicitat. Se va ine cont de declaraiile statelor.Este ns recomandabil i chiar n interesul autoritii judiciare romne solicitante s anexeze la cerere o traducere n limba oficial a statului solicitat, aceasta pentru a urgenta executarea cererii. n cazul unor state, precum Elveia, Belgia, Olanda sau Canada, traducerea se va efectua n limba idicat de statul respectiv, funcie de zona geografic n care se transmite cererea. Cererile formulate n temeiul curtoaziei internaionale i actele anexe se vor traduce n limba oficial a statului solicitat. Traducerea cererilor i a actelor anexe se realizeaz de autoritatea care are competena de a formula cererea.

45. Convenia European privind extrdarea, Paris, 13 decembrie 1957 i cele dou Protocoale Adiionale, semnate la Strasbourg, la 15 octombrie 1975, respectiv 17 martie 1978;Din punct de vedere istoric, institutia extradarii a cunoscut o continua evolutie,de la extradarea ca act disciplinar, al suveranului (sec.XII), la o procedura aproapee x c l u s i v a j u r i d i c a , a s a cum este reglementata de decizia Cadru a ConsiliuluiUniunii Europene, p r i v i n d m a n d a t u l E u r o p e a n d e a r e s t a r e s i p r o c e d u r i l e d e predare intre statele membre ale Uniunii Europene. Extradarea este definita ca un act juridic bilateral, care consta in acceptarearemiterii unu infractor de catre statul solicitat, pe teritoriul caruia acesta se afla,statului solicitant, in vederea judecarii sau pentru a executa o pedeapsa. uvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,considernd c scopul Consiliului Europei este de a nfptui o uniune mai strns ntre membrii si,considernd c acest obiectiv poate fi atins prin ncheierea de acorduri sau prin adoptarea unei aciuni comune n domeniul juridic,ncredinate c acceptarea unor reguli uniforme n materie de extrdare este de natur a face s progreseze aceast oper de unificare,au convenit dup cum urmeaz:Obligaia de a extrdaPrile

contractante se angajeaz s-i predea reciproc, potrivit regulilor i sub condiii determinate prin articolele urmtoare, persoanele care sunt urmrite pentru o infraciune sau cutate n vederea executrii unei pedepse sau a unei msuri de siguran de ctre autoritile judiciare ale prii solicitante.Fapte care dau loc la extrdare1. Vor da loc la extrdare faptele pedepsite de legile prii solicitante i ale prii solicitate cu o pedeaps privativ de libertate sau cu o msur de siguran privativ de libertate de cel puin un an sau cu o pedeaps mai sever. Cnd pe teritoriul prii solicitante a intervenit o - condamnare la o pedeaps ori cnd s-a aplicat o msur de siguran, sanciunea pronunat va trebui s fie de o durat de cel puin 4 luni.2. Dac cererea de extrdare vizeaz mai multe fapte distincte, pedepsite fiecare de legea prii solicitante i a prii solicitate cu o pedeaps privativ de libertate sau cu o msur de siguran privativ de libertate, dar dintre care unele nu ndeplinesc condiia privind durata pedepsei, partea contractant solicitat va avea facultatea s acorde extrdarea i pentru acestea din urm.3. Orice parte contractant, a crei legislaie nu autorizeaz extrdarea pentru anumite infraciuni vizate la paragraful 1 al prezentului articol, va putea, n ceea ce o privete, s exclud aceste infraciuni din cmpul de aplicare a conveniei.

46. Noiunea, esena i natura juridic a extrdriiExtradarea este definita ca un act juridic bilateral, care consta in acceptarearemiterii unu infractor de catre statul solicitat, pe teritoriul caru ia acesta se afla,statului solicitant, in vederea judecarii sau pentru a executa o pedeapsa.Conceptul de extradare s-a bucurat de o atentie deosebita in literature despecialitate, fiind emise o multitudine de definitii cu nuantari de la un autor laaltul, de la un sistem la altul.Notiunea de extradare s-a dezvoltat treptat pe fondul implicarii tot mai accentuate a statului.Din analiza reglementarilor cuprinse in conventiile internationale, pentrurealizarea extradarii trebuie indeplinite anumite conditii referitoare la: persoana,fapta, pedeapsa, procedura. Extradarea reprezinta un act de asistenta juridica international pe care s t a t e l e , s i - o a c o r d a reciproc in vederea combaterii criminalitatii. Ea poate f i acordata numai in baza unei conventii internationale sau in conditii dereciprocitate. Fara aceasta asistenta juridica pe care o reprezinta extradarea nu s ar putea aplica legea penala in cazurile in care dupa savarsirea infractiunii,faptuitorul reuseste sa paraseasca teritoriul tarii.Extradarea este o institutie juridica avand un pronuntat continut politic,intrucat ea se realizeaza pe baza vointei liber exprimate a statelor respectand-sesuveranitatea si independenta lor.

47. Convenia european de extrdareAdoptat la Paris la 13 decembrie 1957. A intrat n vigoare la 28 aprilie 1960. n vigoare pentru Republica Moldova din 31 decembrie 1997 Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,Considernd c scopul Consiliului Europei este de a nfptui o uniune mai strns ntre membrii si, Considernd c acest obiectiv poate fi atins prin ncheierea de acorduri sau prin adoptarea unei aciuni comune n domeniul juridic, ncredinate c acceptarea unor reguli uniforme n materie de extrdare este de natur a face s progreseze aceast oper de unificare, Au convenit dup cum urmeaz: Obligaia de a extrdaPrile contractante se angajeaz s-i predea reciproc, potrivi