Universitatea de Vest din Timisoara

Facultatea de Drept si Stiinte Administrative

REFERATRaspunderea juridica a magistratilor

Coordonator: Referent:

Emilia Mihai Vancu Adela

Timisoara

2013

Raspunderea juridica a magistratilor

In situatia neindeplinirii de catre magistrati a statutului acestora, acestia vor putea fi trasi la raspunderea juridica. Statutul judecatorilor si procurorilor este incadrat in Legea nr.303/2004, unde este reglementata raspunderea civila si disciplinara a acestora.

Chiar daca nu este prevazuta si raspunderea penala a magistratilor in Legea privind statutul lor, acestia vor raspunde si daca vor savarsi o fapta penala. Conform principiului raspunderii disciplinare a magistratilor, judecatorii si procurorii vor raspunde disciplinar daca vor savarsi abateri de la indatoririle de serviciu, dar si daca vor initia fapte ce incalca prestigiul justitiei.Deci, raspunderea disciplinara se refera si la prestigiul justitiei, care reprezinta o corolar al unei societati echilibrate si normale. Articolul 2 alin. (1) din Legea nr. 303/ 2004 actualizata contine textul conform caruia judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili. Alin (2) al aceluiasi articol consta in faptul ca judecătorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de legea mentionata. Mentionam ca inamovibilitatea judecatorilor este de ordin constitutional, pentru ca alin. (1) al art. 125 al Constitutiei republicate dispune ca “Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii.”1

In doctrina juridica interbelica s-a sustinut de catre prof. A. Teodorescu ca inamovibilitatea este situatiunea in care se gaseste functionarul care nu poate fi inlocuit, suspendat sau mutat impotriva vointei sale, decat in puterea unei hotarari date de un tribunal disciplinar determinat de lege si ca functionarul inamovibil este legat nu numai de gradul functiunii dar si de locul ce-l ocupa.2 Acelasi autor sustinea in continuare ca stabilitatea este un grad inferior de inamovibilitate, ea este situatiunea functionarului care nu poate fi transferat, pedepsit si inlocuit decat in conditiile stabilite de lege. Functionarul stabil este legat de gradul functiunii sale, el poate fi insa mutat, independent de orice idee de pedeapsa, in conditiile legii.3 In acelasi sens, P. Negulescu a sustinut ca inamovibilitatea este situatiunea legala a unui functionar care, fiind numit legal, nu poate fi transferat, nici chiar prin inaintare, in contra vointei sale, nu poate fi inlocuit sau pus la retragere decat in cazurile si cu respectarea conditiunilor si formelor stabilite de lege, iar prin stabilitate intelegea situiatiunea juridica a unui functionar care nu poate fi transferat (mutat),pedepsit, inlocuit sau destituit decat in cazurile si cu respectarea formelor stabilite de lege.4 Tot astfel, M. Vararu a sustinut ca inamovibilitatea este situatia legala a unui functionar care, fiind numit in mod legal, nu mai poate fi revocat, suspendat, transferat, chiar prin inaintare, in contra vointei sale, decat ca pedeapsa, in urma unei sentinte date de un tribunal disciplinar anume determinat de lege, iar prin stabilitate se intelege situatia legala a functionarului care nu poate fi transferat, pedepsit sau inlocuit decat in anume cazuri si cu respectarea formelor prevazute de lege.5

1 Valentin I. Prisacaru, “Functionarii publici”, editura All Beck, Bucuresti, 2004, pag. 3042 Idem, pag. 3053 Anibal Teodorescu, “Tratat de drept administrativ”, ed. a III-a, vol. I, Institutul de arte grafice “Eminescu” , Bucuresti, 1929, pag. 3184 Paul Negulescu, “Tratat de drept administrativ”, ed. a IV-a, editura Marvan, Bucuresti, 1934, pag. 595-5965 M. Vararu, “Tratat de drept administrativ roman”, Editura Librariei SOCEC & Co, Societate Anonima, Bucuresti, 1928, pag. 144

Acestea au fost unele opinii formulate in perioada interbelica din care rezulta, cu claritate, deosebirile dintre inamovibilitate si stabilitate dar de care legiuitorul, la adoptarea Legii privind Statutul magistratilor, nu a tinut seama, pentru ca nu este sufficient sa prevezi ca judecatorii sunt inamovibili, iar procurorii se bucura de stabilitate, iar atunci cand reglementezi continutul acestor doua notiuni, cu o singura exceptie, sa redai aceleasi trasaturi.6

Legislaţia care reglementează acest domeniu trebuie să fie clară şi precisă. Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată a fost modificată substanţial în anul 2012 mai ales în ceea ce priveşte răspunderea magistraţilor. Conform art. 1 din Legea menţionată „Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.” Judecătorii sunt inamovibili, independenţi şi se supun numai legii. Ei trebuie să fie imparţiali. Magistraţii, atât judecătorii cât şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, egalitatea lor în faţa legii, să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora şi să respecte Codul deontologic. Aceste prevederi sunt în concordanţă cu dispoziţiilor art. 124 alin. (3) din Constituţia României, potrivit cărora “Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”.

Prin expunerea de motive a Legii nr. 24/2012 s-a arătat că modificările aduse Legii nr. 303/2004 vizează, în principal, extinderea sferei abaterilor disciplinare; modificarea prevederilor legale ce reglementează sancţiunile disciplinare aplicabile magistraţilor, inclusiv prin introducerea sancţiunii disciplinare a suspendării din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni; definirea noţiunii de exercitare a funcţiei cu gravă neglijenţă ori rea-credinţă; introducerea condiţiei bunei reputaţii drept cerinţă de acces şi menţinere în funcţie. S-a susţinut că acestea au fost determinate de faptul că actuala reglementare nu acoperă o serie de conduite ale magistraţilor care pot aduce atingere gravă prestigiului justiţiei şi demnităţii funcţiei de magistrat şi, „din acest motiv, legislaţia nu a permis sancţionarea disciplinară a acestor conduite, ceea ce a produs prejudicii însemnate imaginii justiţiei, atât în România, cât şi la nivel european.”

Independenţa judecătorilor trebuie respectată de celelalte puteri în stat. Aceasta nu este reglementată ca un scop în sine nici ca un privilegiu al judecătorilor, ea reprezintă o garanţie oferită cetăţenilor pentru o bună înfăptuire a justiţiei. Aceştia trebuie să aibă certitudinea că magistraţii sunt independenţi de reprezentanţii puterii legislative şi executive şi că, indiferent de statutul lor special, se supun legii. Prin Declaraţia privind etica judiciară, adoptată de Adunarea Generală a Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare, în cadrul întâlnirii de la Londra, 2 – 4 iunie 2010, se subliniază că independenţa nu este de fapt pentru judecător ci „independenţa este dreptul fiecărui cetăţean într-o societate democratică de a beneficia de o justiţie care este (şi este percepută ca fiind) independentă de puterea legislativă şi executivă şi care ocroteşte libertăţile şi drepturile cetăţenilor într-un stat de drept” şi „depinde de fiecare judecător să respecte şi să lucreze în scopul menţinerii independenţei justiţiei, atât în ceea ce priveşte aspectul individual, cât şi instituţional”. Normele care consacră răspunderea disciplinară s-au

6 V. I. Prisacaru, op. cit., pag. 306-307

introdus cu scopul declarat de a determina magistratul să-şi exercite puterile conferite cu responsabilitate.

Raspunderea magistratilor

Judecatorii si procurorii raspund, potrivit art. 94, civil, disciplinar si penal, in conditiile legii. Judecatorii si procurorii raspund, potrivit art. 94, civil, disciplinar si penal, in conditiile legii. Statul raspunde patrimonial, dispune alin. (1) al art. 96, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului, prevede alin. (2), este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta. Cazurile in care persoana vatamata are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale, dispune alin. (3), sunt stabilite de Codul de procedura penala. Potrivit alin (4) al aceluiasi articol, dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciului material cauzat prin erori judiciare savarsite in alte procese decat cele penale nu se va putea exercita decat in cazul in care s-a stabilit , in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea penala sau disciplinara, dupa caz, a magistratului pentru o fapta savarsita in cursul judecatii procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara. Nu este indreptatita la repararea pagubei, dispune alin. (5), persoana care, in cursul procesului, a contribuit in orice mod la savarsirea erorii judiciare de catre magistrat. Pentru repararea prejudiciului, prevede alin. (6), persoana vatamata se poate indrepta cu actiune numai impotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice. Dupa ce prejudiciul a fost acoperit de stat, in temeiul hotararii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), dispune alin. (7), statul se poate indrepta cu o actiune in despagubiri impotriva magistratului care, cu rea-credinta sau grava neglijenta, a savarsit eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii. Termenul de prescriptie a dreptului de actiune in toate cazurile prevazute de art. 96, dispune alin. (8), este de un an. Conform alin. (1) al art. 97, orice persoana poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducatorii instantelor ori parchetelor, in legatura cu activitatea sau conduita necorespunzatoare a unui magistrat, incalcarea obligatiilor profesionale in raporturile cu justitiabilii ori savarsirea de catre acesta a unor abateri disciplinare. Exercitarea dreptului prevazut la alin, (1), dispune alin. (2), nu poate pune in discutie solutiile pronuntate prin hotarari judecatoresti, care sunt supuse cailor legale de atac.

Raspunderea disciplinara

Raspunderea disciplinara a magistratilor este reglementata de art. 99 din Legea nr. 303/ 2004. In ceea ce priveste dispozitiile acestui articol, s-a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate. Conform lit. s) este abatere disciplinară „utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat”.

“Cu privire la calificarea „expresiilor ca inadecvate” de asemenea se lasă loc la interpretări. Magistraţii au o anumită pregătire şcolară (au absolvit studii liceale şi universitare de specialitate, INM şi mulţi dintre ei şi studii postuniversitare, masterate, doctorate), un limbaj elevat, o anumită cultură” afirma dr. Marcela COMŞA judecător la Curtea de apel Braşov.

Discuţii au fost şi cu privire la abaterile prevăzute la lit. r) „lipsa totală a motivării hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, în condiţiile legii” şi ş) „nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii.” Autorii sesizării au arătat că „lipsa totală a motivării hotărârii judecătoreşti nu poate fi reţinută ca abatere disciplinară, întrucât constituie temei pentru formularea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti respective.” Curtea Constituţională a susţinut că afirmaţia este lipsită de fundament juridic ( Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii). Instanţa de contencios constituţional a menţionat că „răspunderea disciplinară poate fi angajată în cu totul alte condiţii decât cele prevăzute de lege pentru promovarea unei căi de atac. Astfel fiind, formularea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti nu exclude, de plano, angajarea răspunderii disciplinare a judecătorului pentru aceeaşi faptă. Tot astfel, recurgerea la mecanismul răspunderii disciplinare nu împiedică formularea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti. Prin urmare, textele legale criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.” O altă abatere disciplinară controversată este cea prevăzută la lit. t) „exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.” Conform dispoziţiilor art. 99^1 din Legea nr. 303/2004, (1) Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material sau procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane. (2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte, din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual.” Aceste definiţii nu sunt suficient de precise putând da naştere la arbitrariu sustine Comsa.

Conform unui articol de pe site-ul REALITATEA.NET, se afirma faptul ca “Judecătorii Curţii Constituţionale au decis că este constituţională hotărârea Plenului Senatului de adoptare a proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, referitor la răspunderea disciplinară a magistraţilor şi reorganizarea Inspecţiei Judiciare. După votul din Parlament, Consiliul Superior al Magistraturii susţinea că legea astfel adoptată are prevederi care aduc atingere independenţei judecătorului, atât din perspectiva controlului asupra fondului hotărârilor judecătoreşti, cât şi în ceea ce priveşte reanalizarea unor hotărâri definitive şi irevocabile, precum şi implicarea Executivului în declanşarea acţiunii disciplinare împotriva judecătorilor şi procurorilor. "Aceste prevederi încalcă principiul independenţei justiţiei şi principiul separaţiei puterilor în stat, consacrate constituţional, dar şi prevederile Legii fundamentale privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce priveşte cariera magistraţilor", afirma CSM.

După decizia CC, unii membri ai CSM s-au declarat dezamăgiţi, însă nu au vrut să comenteze hotărârea, cel puţin până la motivarea ei şi publicarea în Monitorul Oficial.” Aceasta decizie a starnit anumite nemultumiri asadar, urmatoarea zi Consiliul Superior al Magistraturii a decis să ceară Preşedinţiei retrimiterea Legii răspunderii magistraţilor în Parlament, pentru a fi reluate dezbaterile în raport de argumentele susţinute de sistemul judiciar.

In continuare, Judecătorii Curţii Constituţionale au decis în unanimitate că Legea răspunderii magistraţilor este constituţională. Senatul a adoptat cu 75 voturi "pentru", 30 de voturi "împotrivă" şi şase abţineri, proiectul de lege care extinde sfera abaterilor disciplinare în cazul judecătorilor şi procurorilor şi înfiinţează Inspecţia Judiciară ca structură cu personalitate juridică în cadrul CSM. Senatul este Cameră decizională. Proiectul a fost respins de Camera Deputaţilor. Prin noua lege, Inspecţia Judiciară ar urma să acţioneze independent şi se va ocupa cu analiza, verificarea şi controlul magistraţilor. Inspecţia Judiciară urmează să fie condusă de un inspector şef, ordonator principal de credite, numit de plenul CSM pe un mandat de trei ani, cu posibilitatea unei singure înnoiri, în urma unui concurs organizat de CSM. Abaterile disciplinare definite de lege sunt: manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale, încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii, atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, personalul instanţei, inspectori judiciari, avocaţi, experţi sau martori. De asemenea, constituie abateri disciplinare desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu, refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile sau actele depuse de părţi, nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privind soluţionarea cu celeritate a cauzelor, nerespectarea secretului deliberării şi a altor informaţii de aceeaşi natură. Absenţele nemotivate de la serviciu, imixtiunea în activitatea unui alt judecător sau procuror, folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor sau intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, nerespectarea în mod grav sau repetat a dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor, participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor sunt şi ele considerate abateri disciplinare. De asemenea, nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor ICCJ, precum şi exercitarea funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă constituie abateri disciplinare.

Sancţiuniile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt: avertismentul, diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 20% pe o perioadă de până la şase luni, mutarea disciplinară pentru o perioadă de până la un an, suspendarea din funcţie pentru o perioadă de până la şase luni şi excluderea din magistratură.

Atributiile CSM in domeniul raspunderii disciplinare a magistratilor

CSM, prevede alin. (1) al art. 44 din Legea nr. 317/2004 privind CSM, indeplineste, prin sectiile sale, rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor, pentru faptele prevazute in Legea privind statutul magistratilor nr. 303/2004. . In ce ne priveste, nu putem sustine sintagma instanta de judecata pentru ca desi in alin. (5) al art. 126 din Constitutie, republicata, se dispune ca prin lege organic pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor nu poate fi inclusa in categoria instantelor specializate cum ar fi cele pentru minori si familie, de contencios administrativ si fiscal. Daca prin toate statutele

funtionarilor publici s-ar infiinta instante judecatoresti in domeniul raspunderii disciplinare s-ar ajunge la o diversitate de instante judecatoresti care nu sunt incluse in alin. (2) al art. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.7

In concluzie, putem afirma ca avem cadrul legislativ necesar cu privire la raspunderea magistratilor insa accentual ar trebui pus pe responsabilizare pentru a preveni cat mai mult posibil erorile judiciare.

7 V. I. Prisacaru, op. cit., pag. 345

Bibliografie:

Valentin I. Prisacaru, “Functionarii publici”, editura All Beck, Bucuresti, 2004

Anibal Teodorescu, “Tratat de drept administrativ”, ed. a III-a, vol. I, Institutul de arte grafice “Eminescu”, Bucuresti, 1929

Paul Negulescu, “Tratat de drept administrativ”, ed. a IV-a, editura Marvan, Bucuresti, 1934

M. Vararu, “Tratat de drept administrativ roman”, Editura Librariei SOCEC & Co, Societate Anonima, Bucuresti, 1928

Legea nr. 303/2004 actualizata privind statutul judecatorilor si procurorilor

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara

Legea nr. 317/2004 actualizata privind Consiliul Superior al Magistraturii

Legea nr. 24/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 si a Legii nr. 317/2004

Constitutia Romaniei, editia a II-a revizuita, editura Hamangiu, Bucuresti, 2012

www.realitatea.net

www.juridice.ro