RAPORTARE STIINTIFICA

CUPRINS:

DNUMIREA ETAPEI.

OBIECTIVELE GENERALE.

OBIECTIVELE ETAPEI.

REZUMATUL ETAPEI

Descrierea ştiinţifică şi tehnică

ACTIVITATEA IV.1 - Verificarea fiabilitatii tehnologiei de valorificare a strugurilor

de masa si corectarea criteriilor neconforme cu standardele EUREPGAP la nivelul

secundar al lantului de trasabilitate (procesator).

ACTIVITATEA IV.2 - Realizarea ghidului tehnic de aplicare a sistemului de calitate

EUREPGAP in producerea si valorificarea strugurilor de masa in Romania

ACTIVITATEA IV.3 - Vizite de lucru/schimburi de buna practica

ACTIVITATEA IV.4 - Elaborarea unor materiale de informare în vederea

diseminării pe scară largă a rezultatelor

ACTIVITATEA IV.5 - Participare la manifestari tehnico-stiintifice din domenii

specifice proiectului

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Denumirea etapei: Etapa IV- Realizarea specificatiei tehnice a produsului (ghid

aplicare a sistemului EUREPGAP in productia si valorificare strugurilor de masa) si

diseminarea rezultatelor.

Obiectivele generale ale proiectului

• elaborarea studiului documentar privind aplicarea normelor de

trasabilitate in productia viticola prin implementerea sistemului

european de calitate EUREPGAP.

• elaborarea tehnologiei inovative de obtinere si valorificare a strugurilor

de masa prin aplicarea criteriilor de conformitate a sistemului

EUREPGAP.

• asigurarea trasabiltatii primare (supplier traceability) la nivelul

producatorului viticol prin aplicarea tehnologiei specifice sistemului de

calitate EUREPGAP in producerea strugurilor de masa.

• asigurarea trasabilitatii la nivelul procesatorului de produs (process

traceability) prin aplicarea sistemului de calitate EUREPGAP in sectorul

recoltarii si valorificarii strugurilor de masa.

• certificarea trasabilitatii si cresterea sigurantei alimentare prin

evaluarea realizarii criteriilor de conformitate EUREPGAP in producerea

si valorificarea strugurilor de masa.

• Diseminarea rezultatelor tehnico-ştiinţifice obtinute din domeniile

specifice proiectului la nivel naţional si internaţional.

Obiectivele etapei:

- realizarea documentatiei privind tehnologia de obtinere şi valorificare a strugurilor

d emasă, în conformitate cu sistemul de calitatea EUREPGAP/GLOBALGAP;

- monitorizarea tehnologiei de valorificare a strugurilor de masă şi corectarea

criteriilor neconforme cu cerintele sistemul de calitatea EUREPGAP/GLOBALGAP.

- diseminarea rezultatelor obţinute în urma cercetărilor efectuate din cadrul

proiectului.

Rezumatul etapei:

Strugurii de masă, datorită valorii deosebite dată de conţinutul ridicat de zaharuri uşor asimilabile (glucoză, fructoză), acizii organici, săruri minerale, aminoacizi şi vitamine, sunt foarte solicitaţi pentru consumul în stare proaspătă. Calitatea strugurilor este primordială pentru obţinerea unui produs competitiv, capabil să facă faţă unei concurenţe tot mai acerbe de pe piaţa mondială din domeniu.

Consumul unui kilogram de struguri de masă furnizează organismului uman 1200 calorii, efectele fiind multiple – redresarea organismului după eforturi, reglarea acidităţii inimii, a sistemului nervos central. Se apreciază, de asemenea, efectul avut asupra organismului uman prin acţiune alcalinizantă (datorită conţinutului mare de acizi, care determină formarea de carbonaţi şi fosfaţi necesari pentrumenţinerea echilibrului acido-bazic), mineralizantă (ca urmare a conţinutului bogat în săruri minerale, ioni de K, Ca, Fe, Mn, Cu), vitaminizantă (conţinut bogat şi variat în vitamine) şi terapeutică (afecţiuni hepatice, stimulator şi protector asupra celulei hepatice etc.).

Strugurii de masă se recoltează când gradul lor de maturitate, pe lângă producţiile cantitative şi calitative deosebite, asigură şi condiţiile necesare pentru o valorificare superioară şi eficientă. Aceasta se stabileşte în funcţie de soi şi condiţiile ecologice ale zonei de producţie şi se realizează, în general, când strugurii ajung la maturitatea deplină.

O tehnologie de cultură adecvată poate duce la obţinerea unor rezultate mulţumitoare, chiar şi în condiţii climatice mai puţin favorabile înregistrate în anumiţi ani. Din anul 2009 Guvernul României acordă sprijin financiar pentru implementarea Sistemului european de bune practici agricole, GLOBALGAP/EUREPGAP, în domeniul legumelor si fructelor. 70% din valoarea costurilor certificării si ale tuturor analizelor şi/sau avizelor necesare pentru certificarea unui contract/beneficiar sunt suportate de statul român, valoarea maximă admisă fiind de până la 10.000 lei/contract.

GLOBALGAP/EUREPGAP reprezintă sistemul de management de calitate al legumelor şi fructelor. Implementarea si certificarea GLOBALGAP/ EUREPGAP autentifică faptul că legumele şi fructele produse respectă normele de calitate conform Uniunii Europene (EUREPGAP) şi oferă posibilitatea vânzării acestora către supermarketuri şi hipermarketuri, nu numai către pieţe.

Standardul GLOBALGAP/EUREPGAP, internaţional recunoscut este un standard generic. Obiectivul acestuia este de a stabili cerinţe internaţionale pentru o bună practică agricolă. O bună practică agricolă reprezintă ceea ce practică fermele pentru a asigura produse şi servicii în conformitate cu cerinţele clienţilor săi.

Este important de identificat şi de evaluat toate riscurile siguranţei alimentare posibile în cadrul fermei, indiferent de cât de înalt este nivelul controlului proceselor, chiar şi dacă nu există percepţia vreunui risc potenţial. De aceea este necesar respectarea principiilor de bune practici agricole. Acestea prevăd:

• Siguranţa alimentară; • Protecţia mediului; • Sănătatea si siguranţa muncii; • Siguranţa animalelor (acolo unde este cazul). Dezvoltarea sistemului conform GLOBALGAP/EUREPGAP în domeniul de producţie

presupune efectuarea unei analize a fermei, în vederea stabilirii modului în care locaţia se

raportează la standarde şi a unei liste de măsuri necesare. Cu ajutorul acestei liste vor fi modificate ulterior cerintele sistemului. Structura pentru ca un producător să poată implementa un astfel de sistem prevede:

• Istoria locatiei - consiliere şi suport pentru stabilirea şi determinarea suprafeţei optime în cultura pe

specii; - consiliere referitoare la asolament (dacă e cazul).

• Elaborarea documentatiei pentru sistem - consiliere şi suport în vederea alcătuirii registrelor de exploatare şi a documentelor

de serviciu; - consiliere şi propuneri în vederea alcătuirii suporturilor de lucru (liste de verificare,

formulare etc.); - prezentarea proceselor de producţie; - consiliere şi suport pentru definirea şi documentarea originii produselor (în cazul

când se face export); - consiliere în domeniul legislativ – intern şi international – în legatură cu cerinţele

standardului GLOBALGAP/EUREPGAP. • Igienă şi siguranţă

- efectuarea unei analize a riscurilor pentru fiecare locaţie şi a proceselor aferente; - consiliere şi suport în vederea stabilirii măsurilor referitoare la echipamentul de

protecţie, necesar pentru fiecare etapa din fluxul de producţie. • Personal

- consiliere pentru întocmirea fişelor de post necesare. • Ingrijire şi întreţinere

- completarea Sistemului de Management al Calitatii in ceea ce priveste îngrijirea şi întretinerea maşinilor şi a echipamentelor de lucru.

• Ocrotirea plantelor, fertilizare şi irigatie - consiliere cu privire la înregistrari, depozitarea pesticidelor şi tehnici de cultură.

• Probleme de mediu - consiliere referitoare la politica de mediu; - consiliere referitoare la evaluarea influentei proceselor de producţie asupra

mediului; - consiliere referitoare la ocrotirea plantelor şi a animalelor; - consiliere referitoare la gestionarea deşeurilor.

Ca rezultate obţinute în această etapă de cercetare menţionăm: - Ghidul tehnic privind aplicarea sistemului de calitate EUREPGAP pentru obţinerea şi valorificarea strugurilor d emasă; - CD-ul demonstrativ privind particulariyarea sistemului EUREPGAP în România; - Work-shop şi vizite de lucru - 6 articole şi comunicări ştiinţifice.

ACTIVITATEA IV.1 - Verificarea fiabilitatii tehnologiei de valorificare a strugurilor

de masa si corectarea criteriilor neconforme cu standardele EUREPGAP la nivelul secundar al

lantului de trasabilitate (procesator).

Calitatea produselor agroalimentare este, de cele mai multe ori, greu de definit, de

descris, sau de măsurat. Aceasta deoarece acelaşi produs este evaluat calitativ în mod

diferit de către diverse categorii de consumatori.

Dacă se are în vedere analizarea conţinutului termenului de “calitate” a produsului

alimentar, se va vedea că nu e deloc simplu. Si aceasta, în primul rind, deoarece multe

aspecte (ce definesc calitatea) sunt subiective (de exemplu, caracteristicile psihosenzoriale,

perceptele etico-morale şi religioase) şi, în al doilea rând, deoarece există puncte de vedere

diferite în ceea ce priveşte conţinutul calităţii aparţinând multiplelor categorii de factori

interesaţi (ex. pentru struguri de masă: producătorul, comerciantul, producatorul industrial,

igienistul, dieteticianul, cumpărătorul).

Pentru fiecare categorie implicată, termenul de “calitate” are o anumita specificatie,

şi anume, în cazul strugurilor de masă:

(a) pentru producător - produsul are caracteristici psihosenzoriale corespunzatoare şi

trebuie să fie bine acceptat pe piaţă pentru a obţine un profit bun;

(b) pentru comerciant - strugurii de calitate sunt aceea care satisfac cerinţele fiecărei

categorii de cumpărători, se vând repede şi asigură un profit bun;

(c) pentru producatorul industrial - strugurii de calitate trebuie să condiţioneze

obţinerea unor produse industriale cu valoare comercială (gem, dulceaţă, suc);

(d) pentru igienist - strugurii de calitate nu trebuie să fie contaminaţi microbiologic

sau chimic, să fie corespunzători normelor sanitare;

(f) pentru dietetician - strugurii de calitate trebuie să aibă o anumită proporţie de

substanţe cu valoare biologică ridicată, să nu posede compuşi antinutriţionali;

(g) pentru cumparator - calitatea produsului semnifică cumularea cerinţelor de

igienă, dietetico-nutriţionale, psihosenzoriale şi un nivel de preţ satisfăcător.

In literatura de specialitate se abordează, tot mai mult, un aspect nou al relaţiei om-

aliment, de ordin psiho-afectiv, care se bazează pe caracteristicile psiho-senzoriale ale

produselor alimentare. Aceste caracteristici exercită o influenţă deosebită asupra

consumatorului chiar în primul moment al contactului consumator-produs, deoarece

caracteristicile psihosenzoriale acţionează asupra organelor de simţ şi prin intermediul

acestora asupra sistemului nervos central, furnizând senzaţii agreabile, sau dezagreabile

care, mai departe, determină decizia de acceptare, sau de respingere a lor.

Astfel, relatia om-aliment şi comportamentul consumatorului prezintă o dimensiune

nouă: în alegerea alimentelor se acordă prioritate efectului lor psihosenzorial. Tot mai mult,

se poate observa că, în condiţiile unei oferte abundente şi diversificate de mărfuri

alimentare, consumatorul alege un produs apreciindu-l în mai mica măsura din punct de

vedere nutritiv şi în proporţie mai mare în funcţie de caracteristicile psihosenzoriale. Dar, o

exagerare a laturii psihosenzoriale poate produce chiar dezechilibre în alimentaţia

consumatorului. De aceea, este necesar ca un produs alimentar să fie conceput şi relizat ca

un echilibru între componenta nutritivă şi cea psihosenzorială, iar printr-o informare corectă

despre conţinutul nutritiv al alimentelor,despre modul lor de apreciere să se poată asigura o

alimentaţie corectă, adecvată vârstei, condiţiilor de muncă şi viaţă, stării de sănătate.

Un concept din ce în ce mai uzitat în ultimii ani este acela al calităţii totale. Calitatea

totală cuprinde un ansamblu de principii şi metode reunite într-o strategie globală, pusă în

aplicare în firmă pentru a îmbunătăţi calitatea produselor şi serviciilor sale, calitatea

funcţionării sale, calitatea obiectivelor sale.

La nivelul unităţii, calitatea totală vizează:

• toate domeniile de activitate;

• personalul în totalitatea sa;

• ansamblul furnizorilor;

• ansamblul clienţilor;

• toate pieţele vizate;

• întregul ciclu de viaţă al produselor obţinute.

Necesitatea abordării şi susţinerii calităţii totale se bazează pe o serie de argumente,

între care se remarcă următoarele:

• argumente comerciale: necesitatea adaptării produselor la nevoile clientului,

perspective unei concurenţe puternice;

• argumente tehnologice: complexitatea produselor şi a serviciilor;

• argumente economice: dezvoltarea schimburilor, costurile noncalităţii;

• argumente organizaţionale: îmbunătăţirea poziţiei de "piaţă";

• argumente sociale: creşterea calităţii condiţiilor de lucru, dinamizarea

resortului social;

• argumente culturale: aplicarea unui sistem de valori în activitatea firmei.

Conform conceptelor integratoare privind asigurarea calităţii, toate compartimentele

unităţii sunt implicate în realizarea şi îmbunatatirea calităţii produselor, între ele existând

relaţii de tip furnizor-client (fiecare compartiment îşi elaboreaza produsul în condiţiile de

calitate stabilite de compartimentul din aval).

Sistemul calităţii totale cuprinde o serie de componente aflate în strânsă conexiune:

- conducerea calităţii;

- planul calităţii;

- asigurarea calităţii la nivel de execuţie;

- supravegherea şi controlul calităţii.

Pentru a obţine un maxim de eficienţă, este necesar ca sistemul de conducere a

calităţii să fie adecvat tipului de activitate şi produsului oferit. Ţinând cont că produsele se

realizează în condiţii de risc tehnologic, economic şi financiar, producătorul trebuie să aibă

în vedere îmbunătăţirea continup a calităţii şi integrarea politicii de calitate în politica

generala a unităţii. In acest sens, sistemul calităţii trebuie să cuprindă toate fazele parcurse

de produs şi anume: prospectarea pieţei; procurarea materiilor prime; producţia propriu-

zisa; controlul produselor; ambalarea; transportul şi depozitarea; recepţia la client.

In prima fază, de prospectare se face analiza vânzărilor, stabilirea preţurilor şi

elasticităţii cererii în functie de pręt, stabilirea rutelor de distribuţie, trendul vânzărilor,

studiul produselor concurente, opţiunea consumatorilor şi impactul ecologic al produselor.

In etapa de aprovizionare se elaborează comenzi în funcţie de resursele disponibile şi

necesarul de materii prime, se selectează furnizori calificaţi şi se încheie contracte privind

cantitatea şi calitatea materiilor prime, se efectuează inspecţii la recepţie.

In etapa de producţie propriu-zisă se întocmesc programe de producţie având în

vedere condiţiile de risc şi incertitudine, se analizează capacitatea de producţie din punct de

vedere cantitativ, calitativ şi economic (al rentabilităţii) şi criteriile ecologice de desfăşurare

a procesului de producţie.

Etapa de control are un caracter corectiv, atât în timpul procesului de producţie cât şi

în final asupra produsului finit. Se utilizează metode statistice (coeficienţii calităţii, rata

defectelor) şi se evaluează cauzele şi responsabilităţile.

In fazele finale (ambalare, transport, depozitare şi recepţia la client) se asigură

manipularea şi depozitarea corespunzatoare, astfel încât să nu fie afectată calitatea

produselor, respectând cauzele contractuale.

Calitatea trebuie abordată ca un concept complex, ce înglobeaza şi orientează

eforturile de cercetare, producţie, tehnologie şi marketing spre satisfacerea cerinţelor

cumpărătorului şi/sau consumatorului.

Proprietăţile fizico-chimice ale strugurilor de masă

Proprietaţi fizice

Însuşirile fizice şi chimice ale strugurilor sunt determinate de cele ale elementelor

care îi compun. Valoarea calitativă a strugurilor este apreciată în funcţie de compoziţia fizică

şi chimică a boabelor şi a rahisului.

Ciorchinele

Ciorchinii pot fi mono sau biaxiali, aripaţi sau rămuroşi, forma şi mărimea fiind

determinate de lungimea şi flexibilitatea axului principal precum şi a ramificaţiilor laterale şi

a pedicelelor.

Forma strugurelui depinde de lungimea ramificaţiilor laterale ale rahisului şi putem

întâlni:

- struguri cilindrici, când ramificaţiile secundare sunt de aceeaşi mărime pe

toată lungime a rahisului (Muscat Timpuriu de Bucureşti);

- struguri conici, când lungimea ramificaţiilor descreşte de la bază către vârful

rahisului (Splendid);

- struguri tronconici sau cilindro-conici, ca formă intermediară (Timpuriu de Cluj).

În ceea ce priveşte gradul de ramificare şi de aripare, strugurii pot fi:

- struguri uniaxiali, care pot fi cilindrici, conici sau cilindro-conici;

- struguri biaxiali sau multiaxiali, când rahisul se bifurcă de la început şi formează

două sau mai multe axe de lungimi aproximativ egale (Raisin de Palestina);

- struguri aripaţi (uniaripaţi, biaripaţi sau triaripaţi), la care primele ramificaţii

secundare se dezvoltă mai puternic şi se detaşează de strugure sub formă de aripioare

(Milcov);

- struguri rămuroşi, la care rahisul este ramificat, iar pe acesta se formează

ramificaţii secundare de lungimi diferite (soiul Muscat de Hamburg).

Mărimea strugurilor este apreciată după lungimea lor şi după greutate:

- struguri foarte mici, sub 11 cm lungime şi sub 100 g greutate (Madlene Angevine);

- struguri mici, 11-14 cm lungime şi 100-150 g greutate (Muscat Perlă de Csaba);

- struguri mijlocii, 19-24 cm lungime şi 150-250 g greutate (Chasselas dore);

- struguri mari, cu lungimea de 24-30 cm şi greutatea 250-500 g (Coarnă albă,

Muscat de Hamburg);

- struguri foarte mari, > 30 cm şi cu greutate mai mare de 500 g (Afuz Ali, Italia).

Compactitatea strugurilor depinde de mărimea şi numărul boabelor, de ramificarea

cirochinelui şi lungimea pedicelelor. Soiurile pentru struguri de masă au strugurii lacşi.

Lungimea şi gradul de lignificare a peduncului la struguri, are importanţă în cazul soiurilor

de masă, aceasta constituind un indicator tehnologic important.

La strugurii normali şi sănătoşi ciorchinii reprezintă între 2-10 % din greutatea

totală.

Bacele (boabele)

Bobul de strugure provine din dezvoltarea ovarului după fecundare sau prin

partenocarpie şi stenospermocarpie, la soiurile apirene.

Boabele reprezintă componentul principal al strugurelui constituind 97-98% din

greutatea strugurilor sanătoşi şi normal dezvoltaţi. De asemenea, prezintă o mare variaţie

în ceea ce priveşte forma, mărimea şi culoarea.

În cazul boabelor se examinează: mărimea, forma şi culoarea bobului, suculenţa,

consistenţa, gustul şi aroma pulpei, grosimea pieliţei şi acoperirea ei cu pruină.

Mărimea bobului se stabileşte în raport cu diametrul şi masa acestuia.

Criterii de aprecierea mărimii boabelor

Mărimea bobului Diametrul bobului Volumul a100 de boabe (cm3)

Masa a 100de boabe (g)

Boabe foarte mici < 8 <30 <35 Boabe mici 8-12 30-100 35-110

Boabe mijlocii 12-18 100-300 110-130 Boabe mari 18-24 300-650 130-330

Boabe foarte mari >24 >650 >330

Forma bobului rămâne caracterul fenotipic cel mai important. Cea mai des întâlnită

este forma sferică (soiul Chasselas doré).

Forma bacelor la soiurile de viţă de vie

Forma Particularităţi Soiuri Sferică bob de forma unei sfere Chasselas doré Discoidală bobul este aplatizat uniform la cei doi poli Muscat Perlă de Csaba Ovoidă când aplatizarea se reduce numai la polul

inferior Bicane

Elipsoidală bobul are formă de elipsă Muscat de Hamburg Troncovoidală bobul capătă forma unui trunchi de con Ahmeur bou Ahmeur Cilindrică bob alungit cilindric Afuz-Ali

Forma boabelor depinde de ovarul florii, condiţia fiind ca fiecare carpelă să

adăpostească câte două ovule viabile şi deci bobul să conţină 2-4 seminţe. Dacă ovulele nu

sunt viabile (cazul soiurilor apirene), boabele rămân mici şi sunt de regulă sferice.

Pieliţa boabelor rămâne verde până la pârgă, începând cu această fenofază boabele

îşi schimbă culoarea, încât la maturarea lor deplină prezintă nuanţe diferite,începând de la

galben până la negru violaceu.

Culoarea la struguri este dată de un număr de 3-18 antociani, nuanţa culorii

depinzând de natura chimică a antocianilor şi proporţiile lor. Strugurii de culoare roz conţin

3-6 tipuri de pigmenţi antocianici, în timp ce strugurii negri 13-18 tipuri de antociani.

Consistenţa boabelor este fermă până la pârgă, după care ele se înmoaie progresiv

prin descompunerea substanţelor pectice. În cazul soiurilor de struguri pentru vin, pectinele

se desfac complet, iar celulele pulpei se dezorganizează, încât nu mai rămâne intactă decât

pieliţa care păstrează mustul în interiorul bobului. La soiurile pentru struguri de masă cu

boabele crocante, structura celulelor pulpei se păstrează.

Gustul boabelor este foarte important. La majoritatea soiurilor gustul este neutral

(franc), dar poate fi şi aromat (soiul Muscat de Hamburg). În ceea ce priveşte aroma, ea

poate să lipsească sau să fie de muscat, de tămâios, flori de portocal etc.

Compuşii chimici implicaţi în aromele primare la struguri sunt terpenele (linaloolul,

geraniolul, citronelolul), ponderea lor fiind legată de natura biologică a soiurilor.

Epicarpul bacelor (pieliţa bobului) este groasă şi acoperită cu un strat de pruină la

soiurile pentru struguri de masă. Pieliţa constă dintr-un strat exterior care acoperă boabele.

Acesta este alcătuită din şase până la zece straturi de celule cu pereţii groşi.

Structura bobului de strugure

Suprafaţa exterioară a pieliţei este acoperită cu pruină, aceasta făcând pieliţa

impermeabilă. Principalele componente din pieliţă sunt: substanţe colorante (pigmenţi roşu

şi galben), taninuri, substanţe aromatice, potasiu şi alte minerale (Constantinescu G. şi

colab., 1970).

La seminţe, ca proprietăţi fizice, se examinează: prezenţa sau absenţa lor în bob,

numărul deseminţe, mărimea şi proeminenţa hilului (rostrului).

Seminţele sunt localizate în centrul pulpei. Un bob poate avea de la două, până la

patru seminţe.

Compoziţia mecanică a strugurilor reprezintă raporturile cantitative şi numerice

dintre componentele structurale ale strugurilor; ciorchini, boabe, pielită, seminţe, must.

Metodele de analiză mecanică pot fi variate, iar exprimarea rezultatelor se poate face

atât gravimetric, cât şi procentual.

Cea mai utilizată metodă de determinarea compoziţiei mecanice a strugurilor, ia ca

unitate de referinţă proba medie de 1 kg de struguri, în cadrul căreia se determină

gravimetric componentele strugurilor: ciorchini, boabe, pieliţă, miez, must, relaţiile dintre

acestea fiind exprimate prin 4 indici şi anume: indicele de structură al strugurelui, indicele

bobului, indicele de compoziţie al bobului şi indicele de randament (Constantinescu Gh. şi

colab., 1970).

Compoziţia mecanică a strugurilor variază în funcţie de condiţiile pedoclimatice, soi,

vigoarea butucilor, poziţia strugurilor pe butuc, gradul de maturare şi starea de sanatate a

strugurilor.

Indicele de structură reprezintă raportul dintre greutatea boabelor şi greutatea

ciorchinelui.

Cu cât valoarea acestui indice este mai ridicată cu atât strugurii soiului respectiv sunt

mai bine constituiţi, având un randament mai ridicat în boabe. În condiţiile tării noastre

valoarea acestui indica se incadrează între 12 şi 50, cele mai ridicate valori fiind întâlnite la

soiurile pentru struguri de masă.

Indicele bobului se calculează ca fiind numărul de boabe din 100 grame de

struguri. La soiurile pentru struguri de masă valoarea indicelui bobului este foarte scăzută,

datorită boabelor de dimensiuni mari.

Indicele de compoziţie al bobului reprezintă raportul dintre greutatea miezului şi

greutatea seminţelor şi a pieliţei. Are valori mai ridicate la soiurile pentru struguri de masă

cum ar fi Afuz Ali, Muscat de Hamburg, Cardinal, acestea putând ajunge până la 10-15.

Indicele de randament este calculat ca fiind raportul dintre greutatea mustului şi

greutatea pieliţei şi a seminţelor. Prezintă valori mai mici la soiurile cu pulpa crocantă,

valorile mai ridicate înregistrându-se la soiurile cu pulpa zemoasă.

Indicii compoziţiei mecanice strugurilor desăvârşesc caracterizarea tehnologică a

soiurilor, ajutând la alegerea şi promovarea în cultură a celor mai valoroase.

Proprietăţile chimice

Structura chimică a ciorchinilor este asemănătoare cu cea a lăstarilor din care provin.

Conţinutul în zaharuri este foarte scăzut, însă substanţele azotate deţin o pondere de

5-6% din masa substanţei uscate, potasiul fiind elementul principal.

Conţinutul în acizi liberi este mijlociu, de 50-90 mEq/1000 g, iar sărurile acide pot

atinge 100-140 mEq/1000 g, pH sucului ciorchinilor este mai mare de 4.

Sucul de struguri proaspăt conţine peste 70% apă şi substanţe solide dizolvate.

Aceste substanţe solide solubile includ numeroşi compuşi organici şi anorganici. Cele mai

importante, sunt: zaharurile, acizii organici, compuşii fenolici, compuşii cu azot, compuşii

aromatici, mineralele şi substanţele pectice.

Strugurii ajunşi la maturitatea deplină au o compoziţie chimică foarte complexă (tab.

3.3.). Aceasta se modifică treptat odată cu procesele de prelucrare ale strugurilor şi a

proceselor de vinificare, la care sunt supuşi.

Proporţia de apă reprezintă 50-80% din greutatea pieliţei proaspete, restul de 20-

50% constituie substanţă uscată, ce poate ajunge în anii secetoşi, la unele soiuri, până la

60%.

Cantitatea şi natura substanţelor din pulpă diferă, oscilând în limite foarte largi în

funcţie de soi, gradul de maturare al strugurilor, condiţiile meteorologice ale anului etc.

Compoziţia chimică (%) a strugurilor ajunşi la maturitatea deplină

Substanţa Ciorchine Pieliţa Pulpa Seminţe

Apa 30-45 60-70 70-80 31-45 Glucide 1 1 10-35 34-36 Acizi organici liberi 0,2-0,9 0,3-0,5 0,5-0,7 0,8-1,2 Acizi organici legaţi 1 - 0,3-1 - Substanţe minerale 5-6 1-3 0,1-1 2-4 Polifenoli (taninuri, antociani etc) 1-3 1-5 urme 4-6 Substanţe azotate 1-1,5 1-1,5 0,1 4-6 Substanţe odorante - - urme urme Celuloză 45-55 28-32 0,4-0,6 35-45 Pectină urme urme 0,005-1 urme

La momentul maturităţii depline, strugurii de masă prezintă, în general, următoarele

însuşiri: formă şi mărime specifice soiului; boabe translucide, cu o uşoară înmuiere la pipăit,

dar crocante; culoare uniformă, caracteristică soiului, pentru toate boabele de pe ciorchine;

gustul şi aroma caracteristice soiului. O cunoaştere multilaterală a însuşirilor şi compoziţiei

strugurilor, a mersului transformărilor biochimice în raport cu condiţiile climatice ale anului

este necesară pentru stabilirea judicioasă a gradului de maturare a strugurilor. Momentul

maturităţii depline a strugurilor de masă se poate stabili, cu o bună aproximaţie, prin

efectuarea următoarelor determinări: greutatea boabelor, conţinutul mustului în zaharuri şi

aciditate titrabilă. Aceste determinări se efectuează periodic, la intervale de 3-5 zile,

începând cu intrarea strugurilor în pârgă. Stabilirea corectă a momentului de cules

reprezintă una dintre cele mai importante măsuri pentru evitarea pierderilor nejustificate de

recoltă.

Pentru fixarea datei culesului, care variază în funcţie de arealul de cultură, soi,

amplasarea plantaţiilor şi condiţiile anului, este necesar să se urmărească evoluţia

procesului de maturare a strugurilor. În acest scop, cu aproximativ 2-3 săptămâni înaintea

datei la care se estimează ca va avea loc maturarea deplină, se execută analize periodice

(din 5 în 5 zile) asupra următoarelor elemente: greutatea a o sută de boabe; conţinutul în

zahăr al mustului; aciditatea totală a mustului; starea de sănătate a recoltei (procentul de

boabe mucegăite). Probele de struguri folosite pentru urmărirea mersului maturării trebuie

să reprezinte cât mai fidel calitatea medie a strugurilor la momentul determinării. În acest

scop, trebuie acordată atenţie alegerii parcelelor de pe care se face recoltarea probelor,

alegerii butucilor, a strugurilor, precum şi a mărimii şi alcătuirii probelor. Momentul

maturităţii depline a strugurilor este utilizat ca un important element de reper pentru

stabilirea perioadei de cules, respectiv pentru precizarea momentului maturităţii

tehnologice.

Recoltarea strugurilor de masă se face în 2-3 etape pentru fiecare soi, în funcţie de

epoca de coacere a soiului respectiv. În cadrul aceluiaşi soi, maturarea strugurilor este

diferită şi se petrece într-un interval de 10-15 zile, atât din cauza momentului diferit de

înflorit şi legare a boabelor, cât şi a posibilităţilor diferite de hrănire şi iluminare pe care le

au strugurii pe butuc. Culesul în etape are o importanţă deosebită, atât pentru însuşirile

calitative ale strugurilor ce vor fi valorificaţi pe piaţă, cât şi pentru hrănirea mai bună şi,

respectiv, a maturării într-un timp scurt a strugurilor rămaşi pe butuc.

Recoltarea strugurilor se face pe timp răcoros, dimineaţa sau seara, evitându-se

orele de însolaţie puternică. Nu se vor culege strugurii umeziţi de rouă sau imediat după

ploaie sau în timpul acesteia. În ceea ce priveşte tehnica recoltării, efectuarea acestei

operaţii trebuie făcută cu deosebită atenţie, avându-se în vedere următoarele precizări:

• se aleg numai strugurii sănătoşi, bine formaţi, uniform coloraţi, cu boabe uniforme ca

mărime, acoperite cu pruină, fără a prezenta arsuri solare sau datorate tratamentelor cu

fungicide;

• strugurele se prinde cu grijă de peduncul şi se detaşează prin tăiere cu foarfeca,

evitându-se atingerea boabelor cu mâna şi ştergerea stratului de pruină;

• strugurii se aşază în lădiţe de recoltare într-un singur strat, în poziţie uşor înclinată şi cu

codiţa în sus, pentru a fi uşor scoşi de către cei care efectuează lucrările de sortare şi

cizelare;

• lădiţele pline se scot la capătul rândurilor şi se încarcă imediat în mijlocul de transport.

Lăditele pline nu trebuie lăsate după recoltare pe aleile de vie, în plin soare, deoarece sub

influenţa soarelui, a căldurii şi a vântului intensitatea proceselor metabolice este foarte

ridicată, ceea ce se caracterizează prin pierderi mari, datorate evapotranspiraţiei.

După încărcare, lădiţele se transportă imediat la locul de condiţionare. Prin

condiţionare se înţelege totalitatea operaţiilor de sortare, cizelare, calibrare, în urma cărora

strugurii recoltaţi îndeplinesc anumite condiţii tehnice de calitate. Sortarea este operaţia de

alegere şi grupare a strugurilor de masă pe calităţi, în funcţie de anumite criterii, stare de

sănătate, mărime, forma strugurilor şi a boabelor, culoarea boabelor, gradul de prospeţime,

integritatea stratului de pruină etc. Cizelarea se face concomitent cu sortarea şi constă din

îndepărtarea tuturor boabelor depreciate de înţepături de insecte, cu urme ale atacului de

agenţi patogeni, cele crăpate, zdrobite, verzi, necoapte sau mucegăite etc. Pentru a evita

ştergerea pruinei de pe suprafaţa boabelor şi atingerea lor cu mâna, ciorchinele se ţine de

peduncul, cizelarea realizându-se cu foarfeci speciale de cizelat cu vârf rotunjit, având grijă

să nu se producă rănirea boabelor. Deoarece strugurii de masă sunt foarte perisabili, în

cazul loturilor de struguri sănătoşi şi de calitate, când nu este necesară intervenţia pentru

cizelare, se practică recoltarea direct în vie.

În ţara noastră sortimentul actual de struguri de masă asigură consumul în stare

proaspătă pe un interval de 100-110 zile. Mărirea acestei perioade de consum se poate

realiza prin metode speciale de cultură (protejarea cu folie de polietilenă şi forţarea

maturării unor soiuri timpurii) sau prin păstrarea unor cantităţi de struguri de masă în

diferite spaţii adecvate (noiembrie-februarie) fapt ce asigură consumul proaspăt o durată de

190-240 zile.

Pentru buna reuşită a păstrării strugurilor de masă tine seama de însuşirile fizice

care influenţează rezistenţa la păstrare, cum sunt: greutatea bobului, desimea boabelor pe

ciorchine, rezistenţa boabelor la desprinderea de pe pedicel şi la presare.

Pentru păstrarea de lungă durată sunt folosite soiuri cu o capacitate bună de

păstrare, de menţinere a însuşirilor lor calitative o perioadă lungă de timp. În funţie de

durata de păstrare, soiurile cultivate în ţara noastră se grupează astfel:

a) 1-2 luni, soiurile: Chasselas dore, Chasselas de Băneasa, Silvania, Muscat de Hamburg;

b) 3-4 luni, soiurile: Alphonse Lavalle, Coarnă albă, Coarnă neagră, Coarnă neagră

selecţionată, Xenia, Tamina;

c) 4-5 luni, soiurile: Afuz-Ali, Italia, Muscat d’Adda,Razachie;

d) 5-6 luni, soiurile: Bicane, Greaca, Regina Nera, Ohanez.

Deşi intră în grupa fructelor perisabile, strugurii de masă au o durată de păstrare

destul de lungă (între 90 şi 190 de zile). Recoltarea lor se face când s-au întrunit calităţile

maxime ale soiului respectiv (culoare, mărime, conţinut în zaharuri) deoarece, spre

deosebire de alte fructe, strugurii nu-şi mai îmbunătăţesc calităţile gustative după ce au fost

desprinşi de pe plantă.

Fiind un produs foarte bogat în substanţe nutritive, strugurii constituie un substrat

excelent pentru dezvoltarea ciupercilor patogene şi saprofite, care îi degradează, îndeosebi,

pe cei răniţi sau îngrijiţi necorespunzător. Cele mai multe infecţii provin din timpul

vegetaţiei, fără să evolueze în depozit; altele însă, se amplifică şi după recoltare, producând

pierderi mari. În sfârşit, alte ciuperci se dezvoltă pe struguri numai după recoltare, devenind

foarte păgubitoare în timpul păstrării.

După recoltare, ciuperca Botrytis cinerea continuă să se dezvolte, chiar şi dacă

strugurii sunt imediat răciţi şi păstraţi la temperaturi de 0º - 0,5º C. Soiurile de struguri de

masă au o sensibilitate diferită fată de atacul de putregai cenuşiu, foarte rezistenţi fiind

Coarnă neagră, Italia, Afuz-Ali. Pentru a reduce din pierderi după recoltare şi a încetini

evoluţia ciupercii, se vor efectua sortări severe la recolare, condiţionare şi ambalare,

eliminând toţi ciorchinii cu început de infecţie sau chiar boabele desprinse. Fumigările cu

SO2 distrug sporii de la suprafaţa boabelor, dar nu şi miceliul din interior, care fructifică din

nou pe durata păstrării.

Putregaiul negru (black rot) produs de ciuperca Guignardia bidwelii cu forma

conidiană Phoma uvicola, este păgubitor pentru strugurii destinaţi păstrării; infecţia se

produce în perioada de creştere a boabelor şi până la maturitate. Pe aceste boabe apar pete

brune-roşietice, şi apoi brune-închis, care se extind cuprinzând întregul bob. Evoluţia bolii se

produce foarte rapid în condiţii de umiditate ridicată, de aceea apare în podgoriile din zonele

umede şi în anii foarte ploioşi. Pe suprafaţa petelor se dezvoltă picnidiile cu macro şi mai rar

microconidii, iar boabele infectate se zbârcesc, se mumifiază şi apoi putrezesc. Boala

progresează după recoltare şi în perioada de păstrare dacă umiditatea relativă a aerului este

ridicată. Pe strugurii infectaţi de Guignardia se instalează uneori ca agent secundar ciuperca

Melanconium fuligineum, mult răpândită în unele tări, producând amăreala strugurilor.

După recoltare, strugurii de masă pot fi degradaţi de diferite mucegaiuri, între care

cele mai răspândite sunt: Rhizopus stolonifer, Penicillium spp., Aspergillus spp.,

Cladosporium herbarum, Pestalotia spp., şi altele. Aceste mucegaiuri se constată, îndeosebi,

în timpul transportului şi comercializării. În perioada de păstrare la temperatura de 0ºC,

evoluţia lor este inhibată.

Rhizopus produce o pâslă densă, cenuşie-negricioasă, laxă; Penicillium produce un

mucegai verde sau verde-albăstrui, iar Cladosporium un mucegai cu aspect catifelat şi

degajă un miros de mucegai. Aspergillus niger provoacă, de asemenea, un mucegai negru.

Când strugurii sunt scoşi din depozit pentru comercializare, aceste mucegaiuri se dezvoltă

rapid şi trec de la un bob la altul, apoi de la un ciorchine la altul, producând pagube grave.

Prin gazare cu SO2 se reduce infecţia cu Penicillium şi Cladosporium, iar păstrarea

strugurilor la 0ºC se opreşte, de asemenea şi dezvolarea altor mucegaiuri.

În afară de bolile microbiene, strugurii pot fi depreciaţi după recoltare şi datorită

fiziopatiilor provocate de diverşi factori abiotici. Strugurii surprinşi de ger fie neculeşi, fie

după recolare, se zbârcesc din cauza piererii paride a turgescenţei boabelor, care se

brunifică, căpătând un aspect de opăreală. Pedicelele boabelor sunt adesea vătămate.

Punctul de îngheţ al strugurilor variază cu soiul şi cu maturitatea boabelor, fiind în medie de

-3º C.

La strugurii recolaţi târziu sau în condiţii de temperatură ridicată, boabele se

brunifică, pierd apa şi devin moi sau uscate. În perioadele foarte calde şi însorite în timpul

maturării, strugurii sunt, de asemenea, uşor brunificaţi, îndeosebi pe partea expusă

soarelui. Utilizarea sulfului sub formă de pulbere pentru combaterea făinării provoacă pe

ciorchinii expuşi mult la soare pete brune, superficiale, care afectează aspectul şi valoarea

comercială a strugurilor.

Strugurii din depozite trataţi prin gazare cu SO2 pot fi depreciaţi prin albirea sau

decolorarea pieliţei, mai pronunţată în jurul pedunculului, sau prin apariţia de pete pe

oricare parte a boabelor. Aceşti struguri işi modifică puţin gustul. Strugurii imaturi şi cei

aduşi foarte încălziţi din vie, absorb SO2 mai mult decât cei turgescenţi, maturi şi prerăciţi

imediat după recoltare.

Pierderea amoniacului din instalaţiile de răcire poate să afecteze în depozite calitatea

strugurilor prin schimbarea culorii din roşie în albastră sau din verde, în albăstruie-deschis.

Sucul pierde din aciditate şi, ca urmare, antocianii îşi modifică culoarea.

Tehnologia de valorificare a strugurilor de masă

Fluxul tehnologic general

Strugurii de masă ocupă locul 3, după mere şi pere, din punct de vedere al producţiei

în România, însă în numeroşi ani o mare parte din soiurile mixte (grupa Chasselas) sunt

vinificate parţial.

Consumul în stare proaspătă a strugurilor de masă începe în România cu soiurile

timpurii (15% din sortiment) în lunile iulie-august (ep. I-II), urmate de soiurile cu

maturitate mijlocie (50% din sortiment) în august-septembrie (ep. III-IV) şi cele tardive

(35% din sortiment) în septembrie-octombrie (ep. V-VII). Păstrarea strugurilor se realizează

în ţara noastră la un volum foarte modest din care circa 50-65% sunt consumaţi în timpul

sărbătorilor de iarnă. Prin industrializare, se obţin compoturi, dulceţuri şi sucuri apreciate

prin fineţe şi aromă.

În funcţie de însuşirile specifice şi caracteristicile comerciale, soiurile de struguri

pentru masă se împart în 3 grupe:

- grupa S – soiuri superioare

- grupa M – soiuri mijlocii

- grupa O – soiuri obişnuite.

Din grupa S fac parte soiurile: Afuz-Ali, Cardinal, Coarnă neagră selecţionată, Muscat

de Hamburg, Triumf etc. Din grupa M fac parte soiuri ca: Chasselas dore, Coarnă neagră,

Coarnă albă, Muscat Perlă de Csaba, Perletta etc. Soiurile obişnuite (din grupa O) nu fac

obiectul păstrării în depozite. Valorificarea strugurilor se face în 3 clase de calitate: calitatea

extra, calitatea I şi calitatea a II-a, dar pentru păstrare se vor introduce în depozit numai

strugurii din primele doua calităţi.

Recoltarea strugurilor destinaţi păstrării se face când aceştia au ajuns la maturitatea

de consum, deoarece după desprinderea lor de pe coardă, maturarea nu mai avansează şi

nici calitatea organoleptică nu se îmbunătăţeşte. Conţinutul minim acceptabil în substanţa

uscată solubilă în vederea recoltării trebuie să fie de 13-14% la soiul Coarnă neagră, 14-

16% la Afuz-Ali, Muscat d’Adda, Italia şi peste 16% la Chasselas dore şi Muscat de

Hamburg.

Recoltarea se face manual, cu atenţie, folosind foarfecele menţinând pedunculul şi

stratul de ceară (pruină) intacte, urmată sau nu de cizelare, în funcţie de destinaţia

producţiei.

Presortarea se face pe calităţi, astfel: la calitatea extra se aleg ciorchinii de minin

200 grame (150 grame la soiurile cu bobul mic), fără defecte, caracteristici soiului, cu boabe

întregi, bine dezvoltaţi, tari, bine prinşi în ciorchine şi acoperiţi cu puină; la calitatea I se

admit ciorchini cu 50 grame mai uşori, iar la calitatea a II-a sunt admişi numai strugurii ce

corespund condiţiilor de calitate minime, cu media 10% ciorchini necorespunzători, dar fără

a fi putreziţi, alteraţi sau improprii consumului. Concomitent cu presortarea se face şi

cizelarea, dacă situaţia impune acest lucru. Cizelarea constă în îndepărtarea de pe ciorchine

a boabelor crăpate, necoapte, atacate de insecte, mucegăite etc. Dacă există un mob

mucegăit, odată cu îndepărtarea lui se vor elimina şi cele din jurul său, aparent sănătoase,

dar la care este posibilă o infecţie ascunsă. Operaţia de cizelare se efectuează prin luarea

ciorchinilor de peduncul, ridicarea lor la nivelul privirii şi rotirea lor înceată îndepărtând prin

tăiere cu foarfeca toate boabele cu defecte, ciorchinii fiind aşezaţi apoi în lădiţele de

depozitare.

Ambalarea strugurilor de masă se face în lăzi cu o capacitate de 5-12 kg,

confecţionate din lemn; tipurile C, S, III şi IV sau din material plastic (model 1 şi model 2).

Pentru export sau pentru păstrare se utilizează lăzi noi, tipul IV, cu o capacitate de 5-6 kg.

Pentru păstrare sau la cererea beneficiarului extern, ciorchinii se aşează cu pedunculul în

sus. Rahisul, după recoltare, pierde uşor apa prin evaporare şi transpiraţie, sau în avantajul

boabelor, ofilindu-se. Culoarea lui se modifică, devenind gălbuie apoi brună. Zilnic pierde

apă în proporţie de 0,5-0,8%, ceea ce în condiţii normale ale mediului ambiant determină

depăşirea pragului de ofilire în 3-6 zile. Prevenirea deshidratării strugurilor de masă (rahisul

mai accentuat, fiind erbaceu), se realizează prin ambalarea acestora în peliculă de

polietilenă în formă de sac, cu laturi care se pot plia, acoperind conţinutul, iar pentru a

asigura o protecţie de până la o săptămână, se practică prerăcirea cu aer rece, la 8°C şi un

tratament preventiv cu SO2 gazos, timp de 20 de minute, în concentraţie de 0,5-1%,

efectuat în încăperi special amenajate.

Transportul strugurilor pe distanţe mai mici se face cu remorci tractate, iar pe

distanţe mai mari, cu autovehicule izoterme. Mijloacele auto neprotejate se vor acoperi cu

prelate, pentru a feri strugurii de praf, vânt, precipitaţii, radiaţia solară directă etc.

Exportul se efectuează cu mijloace auto tip autocamion sau vagoane RCT pe calea

ferată. O atenţie sporită se va acorda fixării lăzilor, pentru a elimina şocurile şi trepidaţiile

pe durata transportului.

Păstrarea strugurilor de masă, o perioadă mai îndelungată, cu menţinerea calităţii la

un nivel optim, este îngreunată de caracteristicile acestui produs şi anume:

- prezenţa rahisului supus deshidratării şi brunificării

- fragilitatea epidermei boabelor

- predispoziţia boabelor la separarea de pedicel

- sensibilitatea faţă de putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) care este sporită de conţinutul

de glucide şi de umiditatea relativ ridicată din spaţiul de depozitare.

Strugurii de masă se păstrează în depozite frigorifice cu atmosferă normală

(specializate şi de tip universal) şi de depozite cu ventilaţie naturală.

Păstrarea în depozite frigorifice cu atmosferă controlată, de tip specializat.

Capacitatea acestor depozite este cuprinsă între 1500 şi 2000 tone, ele fiind dotate, pe

lângă instalaţia deprodus frig artificial, şi cu o staţie de distribuirea SO2, comună pentru

toate celulele depozitului.

Capacitatea optimă a unei celule pentru păstrarea strugurilor de masă este de 100-

200 tone. În fiecare celulă, sub plafon, pe peretele de la intrare, sunt instalate 1-2 baterii de

răcire, care, în dreptul ventilatoarelor sunt prevăzute cu conducte de transport a dioxidului

de sulf. Pe acelaşi perete cu bateriile de răcire sunt fixate canale de evacuare a SO2 din

celulă, confecţionate din tablă, de formă pătrată în secţiune.

Ambalarea pentru păstrare se face cu struguri omogeni, într-un singur strat, cu

pedunculul în sus, suficient de strâns (5 kg capacitate), dar fără tasare şi fără a depăşi

marginile superioare ale lădiţei (14 cm). Lădiţele se paletează în:

a) palete cu montanţi metalici cu dimensiunile de 1,2 x 0,8 x 1,4 m, unde încap 64 de

lădiţe tip IV (8 x 8).

b) Palete din lemn cu montanţi şi cadru superior din metal cu dimensiunile de 1,2 x 1 x 1,7

m, unde încap 100 lădiţe tip IV (10 x 10).

Pentru export există pretenţii de ambalare speciale, cum ar fi căptuşirea lădiţelor cu

hârtie subţire (foiţă pelur), streifuri, etichetarea şi marcarea. Fiecare ţară are ambalaje

tipice, predominând lădiţele platou cu capacitatea de 7 kg, de diferite dimensiuni: Franţa

50x30, 8x12 cm (baby), 57x34,8x11 cm (Moissac); Italia 50x30,7x13 cm, confecţionate din

lemn şi căptuşite cu hârtie (dublată cu PVC) care poate acoperi strugurii. La nivelul Uniunii

Europene se dezvoltă răspândirea dimensiunilor 60x40 şi 40x30 cm care pot fi utilizate pe

paletele europene 120x120 cm.

Pe cât posibil, strugurii vor fi introduşi la păstrare în ziua recoltării, în spaţiul unde s-

a realizat temperatura iniţială de 8-10º C. Strugurii se depozitează în loturi cât mai

uniforme ca stadiu de maturare şi durată de păstrare preconizată şi nu se asociază în

aceleaşi spaţii cu alte fructe sau legume. Depozitarea paletelor cu montanţi, încărcate cu

lăzi, se face pe 4 niveluri, compact în stive bloc, până la 5-6 m înălţime (palete de uz

general), respectiv 7,14 m (palete de depozitare). Între pereţii celulelor şi marginile stivelor

se lasă un spaţiu de circulaţie de aproximativ 20 cm, iar central un culoar cu lăţimea de

aproximativ 0,8-1,0 m. Între stivele de palete se lasă un spaţiu de 5-10 cm, toate aceste

locuri libere, permiţând în timpul efectuării tratamentelor, o mai bună difuzare a SO2 la

fiecare ambalaj, precum şi la posibilitatea efectuării controalelor pe durata păstrării.

Condiţii de păstrare: temperatura optimă este cuprinsă între limitele 0ºC...+1ºC, cu

menţiunea că sub 0º C se produce îngheţul rahisului şi ulterior al boabelor, în timp ce la

valori de peste 1ºC se intensifică procesele de metabolism. Umiditatea relativă optimă în

celula depozitului este de 90-95 %, dar favorizează atacul de Botrytis cinerea, de aceea în

mod obişnuit, păstrarea se realizează la 85-90%. O umiditate relativă mai scăzută provoacă

ofilirea rahisului, uscarea pedicelelor şu zbârcirea boabelor. Viteza de circulaţia a aerului are

valoarea optimă de 0,2 m/s şi trebuie să asigure distribuirea în toate ambalajele din celulă,

a temperaturii şi umidităţii relative a aerului.

Durata de păstrare este considerată optimă până în momentul în care la struguri se

observă primele semne de zbârcirea boabelor, modificarea culorii şi desprinderea lor de pe

rahis. Păstrarea strugurilor de masă, eficient, economic este evidenţiată de la soi la soi, fiind

între 1-2 luni (Chasselas dore, Muscat de Hamburg) şi 5-6 luni (Bicane, Regina Nera)

Îngrijiri pe durata păstrării strugurilor.

Pe durata păstrării strugurilor de masă este necesară luarea unor măsuri în vederea

menţinerii calităţii o durată cât mai lungă de timp, principalele probleme fiind generate de

apariţia bolilor criptogamice produse de Botrytis cinerea (putregaiul cenuşiu) şi Penicilium

spp. (putregaiul moale) etc. Astfel tratamentele periodice cu SO2 sunt obligatorii în prezent,

pentru prevenirea manifestării atacului de Botrytis cinerea, Încă din primele zile ale

depozitării. Aceste tratamente întârzie, dar nu pot elimina apariţia şi dezvoltarea

putregaiului cenuşiu, care infectează strugurii în cursul vegetaţiei, în vie mai ales în anii

ploioşi.

Instalaţia de alimentare cu SO2 (folosit în stare lichefiată) este situată în afara

depozitului şi prevăzută cu câte un robinet pentru fiecare celulă astfel încât tratamentul se

poate aplica diferenţiat, după necesităţi. Imediat după umplerea şi închiderea celulei se

efectuează primul tratament cu SO2 în concentraţie de 1%, numit şi tratament de

dezinfecţie, folosindu-se 28 g SO2 lichefiat pentru fiecare m³ de spaţiu liber din celulă.

Ulterior, fazial, la 7-10 zile, se efecuează tratamente pentru a preveni apariţia şi evoluţia

bolilor criptogamice, folosind SO2 în concentraţie de 0,25%, adică 7 g/m³ de spaţiu liber.

Durata tratamentelor este de 20-30 de minute , sulfitările prelungite producând decolorarea

boabelor. Păstrarea SO2 se face în butelii de oţel, iar dozarea lui se face gravimetric (prin

cântărirea buteliei) şi volumetric (folosind sulfitometrul). Sulfitometrul se goleşte prin

intermediul unei conducte care trece printr-un container încălzitor (la 60-80ºC) şi continuă

cu o pompă de vaporizare prin care se distribuie SO2 în celulă. Eliminarea SO2 se realizează

cu ajutorul unor ventilatoare, sau acolo unde sunt prevăzute, epuratoare verticale cu duşuri

de apă în care s-a dizolvat sodă (Na2CO3). Aerisirea se efectuează cu aer, recirculat de 40-

50 de ori în 24 de ore.

La interval de 3-4 zile şi mai ales spre sfârşitul perioadei de păstrare se controlează

starea fitosanitară a strugurilor, iar dacă încep să apară deprecieri calitative, se trece la

valorificarea imediată.

Parametrii de păstrare (temperatura şi umiditatea relativă a aerului) se urmăresc şi

se înregistrează de 3 ori/ zi, în fiecare celulă. La sistarea păstrării, se va evita formarea

condensului, prin adaptarea treptată la temperatura mediului ambiant. Pentru livrare se

poate face o cizelare sau o eliminare a boabelor crăpate şi a celor atacate de boli, iar

valorificarea trebuie realizată în maxim 2-3 zile.

În ultima vreme se foloseşte tot mai mult la valorificarea acestora, generatoare cu

SO2 pentru fiecare ambalaj. Generatoarele sunt reprezentate de pachete sau folii alveolare

care conţin metabisulfit de sodiu (Na2S2O2). În contact cu umiditatea din ambalaj şi în

prezenţa CO2 generatoarele degajă SO2 în proporţii de circa 30-35% din greutatea iniţială.

Strugurii sunt păstraţi în lădiţe căptuşite cu o folie de polietilenă în formă de sac, cu laturile

acoperitoare. Generatorul de SO2 se aşează deasupra ciorchinilor, iar laturile sacului se

îndoaie, învelind strugurii şi placheta generatoare cu Na2S2O2. Generatoarele cu difuziune

rapidă asigură o conservare de 2-3 luni. Generatoarele combinate sunt cele mai bune,

îmbinând ambele tipuri de emisie a SO2 şi care menţin calitatea strugurilor peste 2 luni (60-

75 zile) la 0ºC, cu pierderi de 4-6%.

Păstrarea în depozite frigorifice cu atmosferă normală de tip universal.

Sunt preferate depozitele la care ventilaţia aerului rece în celule se face pe la partea

superioară, acesta circulând de sus în jos. La nivelul pardoselii şi de-a lungul celor doi pereţi

lungi se instalează câte un canal de ventilaţie confecţionat din tablă, cu secţiunea pătrată şi

cu latura de circa 80 cm, prin care se elimină SO2. fiecare dintre aceste canale comunică la

unul dintre capete cu exteriorul, prin intermediul unor deschideri în peretele celulei. Aceste

deschideri sunt folosite numai în momentul evacuării SO2 după tratament, iar restul timpului

sunt bine închise cu obloane etanşe. Canalele din tablă prezinţă lateral, pe pereţii orientaţi

către interiorul celulei, ,ai multe deschideri care permit pătrunderea şi evacuarea SO2.

Tratamentele de sulfitare, în lipsa instalaţiei speciale, se pot efectua cu sulf solid,

care se arde în cutii metalice sau în tăvi de tablă, amplasate în mai multe puncte dispersate

în celulă, cu respectarea măsurilor protecţie contra incendiilor (strat de nisip de 5-6 cm).

Norma de consum este de 14 g/m³ spaţiu liber pentru primul tratament cu 1% SO2 şi 3,5

g/m³ pentru următoarele, cu 0,25% SO2, iar pentru omogenizarea atmosferică se

recomandă funcţionarea ventilatoarelor.

Păstrarea strugurilor de masă în spaţii cu ventilaţie naturală

În anii favorabili climatic, când se obţin recolte sănătoase şi de calitate, strugurii de

masă se pot păstra şi în spaţii cu ventilaţie naturală pentru scurt timp (maxim 1-2 luni).

Igienizarea încăperilor se efectuează prin văruirea pereţilor şi arderea sulfului (20-25

g/m³) urmând să fie ţinute închise 2-3 zile şi apoi se aerisesc bine. Strugurii se păstrează în

lădiţe de tip IV, stivuite până la înălţimea de 1,5 m (10-12 rânduri), în blocuri, lăsând între

ele şi la pereţi, spaţii libere de 50 cm pentru aerisisre şi control. Când aerul este mai rece

noaptea, se aeriseşte repetat, pentru reducerea temperaturii din interior, iar în zilele

călduroase de toamnă, se închide accesul aerului (obloane, uşi, ferestre, coşuri de

ventilaţie). În zilele cu temperatură scăzută se poate aerisi şi ziua (nu sub 0ºC). Sulfitarea

se face prin arderea sulfului, în dozele menţionate, însă mai frecvent, odată la 3-5 zile,

urmat de eliminarea SO2 după 30 de minute. Controlul stării de păstrare se face zilnic, iar

pierderile sunt de peste 5-6% lunar.

Pierderi cumulate posibile la sfârşitul păstrării strugurilor de masă

Scăzăminte admise % greutate % stricare % declasări % total %

frigorif. vent. mec. frigorif. vent.

mec. frigorif. vent. mec. frigorif. vent

mec. după 3 luni (oct-dec.) 7,5 10,0 1,3 3,5 1,3 4,0 10,1 17,5 după 4 luni (oct-ian) 9,3 12,0 2,3 5,3 2,3 5,8 13,9 23,1 după 5 luni (oct-febr) 10,8 14,0 3,5 7,3 3,8 7,8 18,1 29,1 după 6 luni (oct-mart) 12,5 16,0* 4,9 9,3* 5,8 10,3* 23,2 36,5*

Pentru verificarea fiabilităţii tehnologiei de valorificare a strugurilor de masă si

corectarea criteriilor neconforme cu standardele EUREPGAP la nivelul secundar al lantului de

trasabilitate (procesator) s-au elaborat modele privind înregistrările privind circulaţia

strugurilor de masă din momentul recoltării, până la livrarea mărfii. Acestea cuprind:

- fişă privind formarea loturilor de produs;

- eticheta de identificare a produsului recoltat;

- fişă privind trasabilitatea loturilor la produsele recoltate şi comercializate din câmp;

- fişă privind trasabilitatea loturilor de produse păstrate în camere frigorifice;

- fişă privind trasabilitatea loturilor în depozitul de livrare;

- fişă privind trasabilitatea loturilor la livrare.

De asemenea, au fost identificate riscurile asociate cu activitatile din unităţile viticole

si depozitele aferente privind sănătatea si siguranţa lucrătorilor şi s-a elaborat o fişă privind

monitorizarea implementării măsurilor de siguranţă.

În final s-a evaluat impactul cumulativ asupra mediului înconjurător şi sănătatea

personalului implicat în producţia viticolă, prin elaborarea unei fişe specifice.

În continuare se vor prezenta aceste modele de înregistrări.

MODEL DE FIŞĂ PRIVIND FORMAREA LOTURILOR DE PRODUS

Numărul lotului Data recoltării

Denumirea produsului şi

soiul

Numărul parcelei

Numărul echipei Responsabil Semnătură

001 25.08.2011 Struguri de masă, soiul Gelu 1(1022) VN 1 Munteanu Vasile

MODEL DE ETICHETA DE IDENTIFICAREA A PRODUSULUI RECOLTAT

Denumirea unităţii producătoare

Denumirea produsului şi soiul

Numărul parcelei Numărul echipei Data recoltării Numărul lotului

SCDVV Iaşi Struguri de masă, soiul Gelu 1(1022) VN 1 25.08.2011 001

MODEL DE FIŞĂ PRIVIND TRASABILITATEA LOTURILOR LA PRODUSELE RECOLTATE ŞI COMERCIALIZATE DIN CÂMP

Data recoltării

produsului

Denumirea produsului şi soiului

Numărul parcelei

Numărul echipei

Cantitatea de

produse recoltate

(kg)

Cantitatea de

produse livrate

Denumirea firmei unde

s-a făcut livrarea

Responsabil Semnătura

25.08.2011 Struguri de masă, soiul

Gelu

1(1022) VN 1 2220 2000 S.C. Agris

SRL Munteanu

Vasile

MODEL DE FIŞĂ PRIVIND TRASABILITATEA LOTURILOR DE PRODUSE PĂSTRATE ÎN CAMERE FRIGORIFICE

Data recepţionării

Denumirea produsului şi

soiului Numărul lotului

Cantitatea de produse

recepţionată (kg)

Numărul camerei

frigorifice Responsabil Semnătura

25.08.2011 Struguri de masă, soiul

Gelu

001 1800 2 Gheorghe Stan

MODEL DE FIŞĂ PRIVIND TRASABILITATEA LOTURILOR ÎN DEPOZITUL DE LIVRARE

Data recepţionării

Nr. lotului

Numărul camerei

frigorifice

Cantitatea recepţionată

(kg)

Cantitatea ambalată

(kg)

Denumirea clientului

Cantitatea livrată (kg)

Numărul lotului de

adăugat pe eticheta

ambalajului Responsabil Semnătura

Da Nu 25.08.2011 001 2 1800 1500 S.C. Alfa

S.R.L. 1500 Da - Gheorghe

Stan

300 S.C. Beta S.R.L.

300 Da - Gheorghe Stan

MODEL DE FIŞĂ PRIVIND TRASABILITATEA LOTURILOR LA LIVRARE

Data livrării Nr. lotului Cantitatea livrată (kg)

Denumirea clientului

Nr. de factură Responsabil Semnătura

25.08.2011 2 1500 S.C. Alfa S.R.L. 12180 Gheorghe Stan

RISCURILE ASOCIATE CU ACTIVITATILE DIN UNITĂŢILE VITICOLE SI DEPOZITELE AFERENTE PRIVIND SĂNĂTATEA SI SIGURANŢA LUCRĂTORILOR

Profesia Riscul Pericole relevante Măsuri de prevenire Muncitor horticol

• utilizează obiecte ascuţite, care pot provoca tăieturi, zgârieturi, împunsături sau răni. • în cazul utilizării pe scară largă a produselor de uz fitosanitar, pot suferi de otrăviri acute sau cronice, iritarea ochilor, nasului sau gâtului, arsuri pe piele etc. • intra deseori in contact cu plante, flori, buruieni etc. alergice, care pot provoca dermatoze, astm sau alte probleme de sănătate. • activitatea desfăşurată este adesea o munca fizica grea, presupunând mişcarea greutăţilor si lucrul în poziţii incomode.

Pericol de accidentare • Riscul de a cădea de la înălţime (ex. de pe scara mobila) sau riscul de alunecare si cădere pe loc drept (pe noroi, sol umed, sau iarba), căderea pe loc neregulat, sau din cauza diferitelor accesorii. • Răsturnarea sau căderea de pe tractor, din alte maşini agricole sau remorci. • Încurcarea hainelor, părului sau bărbii în părţile mobile ale utilajelor agricole, • Accidente cu instrumentele de grădinărit (cuţite, secatore, foarfece, greble, fierăstrău, sapă etc) în cazul alunecării instrumentelor, neatenţiei, defectării, călcării sau căderii pe instrumente, etc, care provoacă tăieturi, împunsături, zgârieturi, răni, amputarea degetelor etc. • Particule aruncate (nisip, pietre, aşchii de lemn etc) în timpul lucrului cu coasele de iarba, fierăstraiele, sapa etc. care provoacă traume la ochi, contuzii etc. • Lovituri ale coardelor care cad in timpul curăţirii sau tăierilor. • Înţepături cu ghimpii plantelor. • Muşcături de şerpi, albine, viespi, rozătoare, insecte sau câini, care provoacă răni, dureri, intoxicare locală sau totala etc. • Electrocutarea sau soc electric in urma contactului cu cablurile dezgolite sau liniile de tensiune înalta prin care circula curent, sau in timpul lucrului cu instrumente electrice defecte. • Stropirea accidentală cu substanţe acide sau alte produse corozive pe piele, haine sau in ochi, care provoacă arsuri chimice, erupţii cutanate, vătămarea serioasă a ochilor etc. • Intoxicare acută in caz de înghiţire sau inhalare accidentala a pesticidelor sau altor produse toxice.

• Verificaţi scările mobile înainte de a vă urca pe ele. Nu urcaţi pe scările instabile sau pe scările cu trepte alunecoase. • Purtaţi încălţăminte specială cu talpa nelunecoasă. • Utilizaţi mănuşi cu plasă metalică sau alt material rezistent la tăieturi în timpul lucrului cu cuţite sau alte instrumente ascuţite. • Utilizaţi echipament de protecţie a ochilor; consultaţi-va cu specialiştii privind protecţia muncii sau furnizorii de echipamente de protecţie. • Purtaţi masca de protecţie a căilor respiratorii în timpul lucrului cu pesticide si alte produse toxice. Nu mâncaţi si nu fumaţi în timpul acestor activităţi.

Pericol fizic • Influenta zgomotului puternic de la tehnica agricolă. • Vătămarea membrelor superioare provocata de vibraţia

• Purtaţi antifoane corespunzătoare tipului si nivelului de zgomot.

pe care o produc instrumentele sau utilajele. • Expunerea excesivă sub razele solare, care provoacă arsuri, insolaţii sau şocuri termice, melanoame ale pielii etc. • Expunere la condiţiile nefavorabile ale vremii (frig, ploaie, ninsoare, vânt), care provoacă degerare, răceala (cu eventuale complicaţii dacă lucru continuă mai mult timp in aceleaşi condiţii) etc.

• Purtaţi îmbrăcăminte adecvată mediului de lucru

Pericol chimic • Dermatită si alte maladii ale pielii in rezultatul contactului îndelungat cu chimicalele agricole sau solvenţi, sau din cauza efectelor inhalării sistematice a chimicalelor. • Intoxicaţii cronice in rezultatul aspirării îndelungate, înghiţirii sau penetrării sub piele a chimicalelor agricole care conţin metale grele (e.g. cadmiu, mercur, plumb, arsen), compuşi organofosforici, amine etc.

• Purtaţi masca de protecţie a căilor respiratorii in timpul lucrului cu pesticide si alte produse toxice. Nu mâncaţi si nu fumaţi in timpul acestor activităţi. • Menţineţi igiena personala la un nivel înalt. La sfârşitul lucrului faceţi duş şi schimbaţi îmbrăcămintea

Pericol biologic • Contactul cu plantele, florile, buruienele etc. alergice care provoacă dermatoză, astm etc. • Inspirarea prafului alergic, polenului, uleiurilor, vaporilor, etc. de origine vegetală, care provoacă febră (fânului), astm etc. • Contactul rănilor deschise cu băligarul, paraziţi, excremente de la pasări si animale, insecte etc ..., care pot provoca infecţii locale sau generale, inclusiv tetanos, antrax etc. • Maladii care se transmit de la animale, meningita cerebrospinala, febra aftoasă etc. • Leptospiroza in rezultatul pătrunderii leptospirilor prin pielea vătămata. • Infecţii micotice, cauzate de către ciupercile prezente în sol sau pe frunzele plantelor ex. aspergiloză alergică, gistoplasmoză (infecţie a plămânilor) etc. • Infecţii parazitare, provocate de înţepăturile căpuşelor, larvelor (scabie), penetrarea larvelor prin pielea afectată (ex. limbrici, ascaride). In unele cazuri infecţia poate avansa si se solda cu efecte neurotoxice si paralizie.

• Purtaţi mască de protecţie a căilor respiratorii în timpul lucrului cu pesticide si alte produse toxice. Nu mâncaţi si nu fumaţi în timpul acestor activităţi. • Menţineţi igiena personala la un nivel înalt. La sfârşitul lucrului faceţi duş şi schimbaţi îmbrăcămintea. • Nu lăsaţi rănile deschise. Utilizaţi bandaje corespunzătoare impermeabile sau alte mijloace de protecţie. Adresaţi-vă medicului sau asistentului medical.

Factorii ergonomici, psihosociali ş i organizaţ ionali

• Studiaţi si utilizaţi tehnici inofensive de ridicare si

• Traume scheleto-musculare, cauzate de poziţiile de muncă incomode (lucrul aplecat etc). • Sprasolicitarea fizică în timpul mişcării unor obiecte grele şi/sau voluminoase, ex. containere cu fertilizanţi, cărucioare încărcate etc. • Diverse manifestări ale traumelor provocate prin întinderi repetate, îndeosebi la membrele superioare, din cauza săpatului, retezării coardelor şi altor lucrări repetate. • Probleme sociale posibile, legate de poziţia subordonatoare, statutul social si remunerare necorespunzătoare etc.

transportare a greutăţilor grele sau incomode. La ridicarea greutăţilor utilizaţi diverse mijloace mecanice disponibile.

Muncitor necalificat

agricol

• Lucrătorii agricoli operează diferite unităţi de tehnică agricola in condiţii schimbătoare. Ei sunt supuşi presiunilor de timp si programului de munca prelungit, mai ales in timpul recoltării. Diferite distrageri a atenţiei sunt asociate activităţilor in câmp care pot spori riscurile de accidentare. • Siguranţa tehnicii agricole este adesea inadecvată din cauza modelelor specifice, potenţial periculoase si utilizarea tehnicii vechi si nesigure. • Agricultorii sunt expuşi diferitor pesticide inclusiv preparate iritante organice sau neorganice.

Pericol de accidentare: • Riscul traumelor la cap, în zona cutiei toracice si bazinului în timpul răsturnării tractoarelor ce nu dispun de un sistem de protecţie contra răsturnărilor. • Riscul amputării, zdrobirii sau tăierii extremelor sau corpului în cazul strângerii în părţile mobile ale maşinilor. • Riscul traumelor prin zdrobirea extremelor sau corpului în cazul efectuării diferitor sarcini, ex. cuplarea sau decuplarea uneltelor sau dispozitivelor de lucru, întoarcerea dispozitivelor cuplate, montarea si demontarea discurilor si grapelor. • Riscul alunecării sau căderii in timpul urcării sau coborârii din cabina tractorului, sau la urcarea pe altă unitate de tehnică agricolă. • Riscul otrăvirii acute în timpul expunerii excesive la produsele de uz fitosanitar. • Riscul pătrunderii sub piele sau rănirea ochilor cu ulei hidraulic aflat sub presiune înaltă. • Arsuri de la suprafeţele sau materialele înfierbântate (toba de eşapament, blocul motorului, combustibil, ulei, pesticde etc). • Accidente rutiere in timpul conducerii mijloacelor de transport lente pe drumurile de exploatare. • La curăţarea gropilor de băligar, lucrătorii si animalele pot fi expuse gazelor toxice foarte concentrate: hidrogen sulfurat (H2S), dioxid de carbon (CO2), amoniac (NH3), metan (CH4). • Concentraţia scăzuta de oxigen (O2) si concentraţia înalta de dioxid de azot (NO2) sau dioxid de carbon (CO2)

• Utilizaţi tractoare echipate cu sisteme de protecţie contra răsturnărilor si centuri de siguranţa; • Asiguraţi-va ca părţile mobile sunt protejate adecvat. Întotdeauna opriţi maşina înainte de a curăţa sau deservi; • Utilizaţi dispozitive de cuplare rapida; • Întotdeauna puneţi suporţi sub părţile ridicate ale maşinilor atunci când lucraţi sub ele; • Nu săriţi. Utilizaţi mijloacele de acces disponibile. Mergeţi cu paşi fermi. Purtaţi încălţăminte cu talpa nealunecoasă. • Citiţi si respectaţi instrucţiunile de siguranţa de pe etichetele produselor. Utilizaţi echipament de protecţie individuală corespunzător. • Utilizaţi, spre exemplu, carton pentru a verifica daca nu sunt scurgeri, nu va apropiaţi de locurile suspectate cu scurgeri fără echipamente de protecţie. • Dezvoltaţi-va îndemânările necesare pentru efectuarea

creează risc de asfixiere si intoxicare când oamenii lucrează în crame. • Riscul asfixierii în buncăre daca lucrătorii sunt prinşi sub strugurii care cad. • Riscul privind diverse traume în timpul reparaţiei tehnicii din depozite.

activităţilor. • Nu ieşiţi pe traseele publice cu maşinile care nu corespund normelor tehnice de siguranţa. • Nu lucraţi de unul singur.

Pericol fizic • Expunerea la zgomot excesiv produs de tractoare, tehnica agricola, combine, etc. • Expunerea la vibraţii in timpul conducerii tractoarelor sau combinelor de recoltare. • Pericole asociate cu caniculele, cum ar fi arsurile de soare, cancer la piele, convulsii, prostraţii si şocuri

termice.

• Citiţi si respectaţi instrucţiunile de siguranţa de pe etichetele produselor. Utilizaţi echipament de protecţie

individuala corespunzător

Pericol chimic • Iritarea sau băşicarea pielii sau ochilor provocată de pesticide. • Riscul otrăvirii cronice provocată cu pesticide • Riscul traumelor severe a tractului respiratoriu, ochilor si pielii la manipularea amoniacului (NH3) • Iritarea ochilor si tractului respiratoriu cu aditivi pentru dezinfecţie (acid formic) • Dermatita si iritarea tractului respiratoriu la manipularea fertilizanţilor.

• Citiţi si respectaţi instrucţiunile de siguranţa de pe etichetele produselor. Utilizaţi echipament de protecţie individuala corespunzător • Dezvoltaţi-va îndemânările necesare pentru efectuarea activităţilor.

Pericol biologic • Sindromul toxicităţii prafului organic, bronşita acuta si cronica, astmă, iritarea ochilor, dermatită prin influenţa prafurilor organice respirate (praf de la fân).

• Citiţi si respectaţi instrucţiunile de siguranţa de pe etichetele produselor. Utilizaţi echipament de protecţie individuala corespunzător. • Dezvoltaţi-vă îndemânările necesare pentru efectuarea activităţilor. • Pentru a preveni praful/sporii de mucegai, uscaţi materialele umede înainte de păstrare.

Factorii ergonomici, psihosociali si organizaţ ionali • Dureri de spate, la gât/umăr si alte probleme scheleto-musculare provocate de către poziţiile de lucru incomode, mişcări repetitive si forţări bruşte la efectuarea diferitor

• Citiţi si respectaţi instrucţiunile de siguranţa de pe etichetele produselor. Utilizaţi echipament de protecţie individuală corespunzător

sarcini de serviciu. • Influenta prafului in timpul lucrului în câmp • Stres psihologic provocat din cauza lucrului de unul singur, evenimente neaşteptate (defectarea tehnicii), ritm rapid si program lung de munca in timpul plantarii si recoltării si condiţiilor nefavorabile de muncă.

• Dezvoltaţi-va îndemânările necesare pentru efectuarea activităţilor. • Nu lucraţi de unul singur. • Pentru a preveni praful/sporii de mucegai, uscaţi materialele umede înainte de păstrare. • In timpul pauzelor efectuaţi exerciţii fizice. • Utilizaţi tehnica cu cabine închise, ventilare si aer condiţionat.

FISĂ MODEL PRIVIND MONITORIZAREA IMPLEMENTĂRII MĂSURILOR DE SIGURANŢĂ

Nr. crt. Criteriul de conformitate Conform Comentarii

Da Nu 1 Toţi lucrătorii respecta politicile de siguranţa:

• Angajaţii respecta interdicţiile privind fumatul, consumul de alcool sau droguri • Angajaţii poarta echipamentul de protecţie individuala conform cerinţelor • Angajaţii dau dovada de un comportament sigur

2 Toţi angajaţii sunt instruiţi: • Certificate pentru şoferi (stivuitoare, tractoare, camioane) • Instruirile de siguranţa sunt actualizate • Instrucţiuni de siguranţa sunt disponibile in toate locurile relevante

3 Toţi angajaţii sunt asiguraţi cu echipament de protecţie individuala care este bine întreţinut si utilizat corespunzător? • Chipiuri / Căşti • Ochelari • Măşti de protecţie • Salopete, inclusiv călduroase pentru iarnă (depozit frigorific) • Papuci de protecţie

4 Exista semne de avertizare a riscurilor acolo unde sunt necesare?

5 Toate panourile electrice sunt închise, cablurile si întrerupătoarele sunt in stare buna?

6 Iluminarea este suficienta si in conformitate cu cerinţele locale? 7 Toate echipamentele sunt dotate cu mijloace de protecţie

necesare?

8 Toate caile de acces sunt menţinute in stare buna, libere de obiecte care ar putea sa prezinte un pericol de siguranţa?

9 Exista suficiente truse medicale, apa pentru spălat si sticle pentru clătirea ochilor acolo unde sunt necesare? • In câmp (păstrate la un seful de echipă) • In ariile pentru păstrarea si mixarea chimicalelor • In atelierul mecanic

10 Trusele medicale sunt completate conform cerinţelor? 11 Exista echipament disponibil pentru combaterea incendiilor cu

acces liber si menţinut in stare de funcţionare?

12 Exista materiale disponibile pentru a controla scurgerile de chimicale si uşor accesibile in ariile relevante ex. ariile de depozitare si mixare a pesticidelor şi fertilizanţilor, depozitele de lubrifianţi?

13 Materialele si produsele sunt transportate si stocate în aşa fel încât să se prevină răsturnarea acestora?

Data, Verificat, Numele şi prenumele, Semnătura

FISĂ MODEL DE EVALUARE A IMPACTUL CUMULATIV ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ŞI SĂNĂTATEA PERSONALULUI IMPLICAT ÎN PRODUCŢIA VITICOLĂ

Locul de activitate Operaţ iunea, activitatea Impact/risc potenţ ial Plantaţia de viţă de vie Operaţiuni agrotehnice (aratul, discuitul,

transportarea etc.) • Intensificarea proceselor de eroziune a solului, compactarea şi degradarea • Contaminarea/poluarea solului cu produse petroliere • Contaminarea/poluarea apelor de suprafaţă cu produse petroliere

Protecţia plantelor • Contaminarea/poluarea solului cu remanenţi ai produselor de uz fitosanitar • Contaminarea/poluarea apelor de suprafaţă şi celor freatice cu remanenţi ai produselor de uz fitosanitar • Impactul asupra animalelor sălbatice, păsări şi insecte polenizatori • Contaminarea/poluarea produselor agricole cu remanenţi ai produselor de uz fitosanitar • Impactul asupra sănătăţii personalului

Irigarea • Umiditatea excesivă (înmlăştinire) • Salinizarea solului • Contaminarea/poluarea solului prin irigarea cu ape contaminate/poluate • Contaminarea/poluarea apelor de suprafaţă şi celor freatice cu poluanţi din sursa de irigare • Intensificarea proceselor de eroziune şi compactare a solurilor

Fertilizarea solului • Contaminarea/poluarea apelor cu fertilizanţi • Contaminarea/poluarea solului cu fertilizanţi • Impactul asupra biotei solului

Introducerea materialului săditor nou • Contaminarea/poluarea solului cu viruşi şi dăunători noi Apele de suprafaţă Captarea apei din sursele de suprafaţă • Impactul asupra ecosistemului acvatic local

Deversări în apele de suprafaţă • Impactul asupra ecosistemului acvatic local • Contaminarea/poluarea apelor de suprafaţă şi celor freatice cu remanenţi ai produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţi • Intensificarea proceselor de stagnare a apei.

Sectorul mecanic Deservirea şi păstrarea utilajului agricol • Deşeuri şi metal uzat pe teritoriul staţiei şi teritoriul adiacent • Contaminarea/poluarea solului cu produse petroliere • Contaminarea/poluarea apelor cu produse petroliere

• Impactul asupra sănătăţii personalului, sporirea riscului de traumatism la deservirea şi utilizarea mecanismelor agricole

Deservirea şi păstrarea utilajului pentru tratamentele fitosanitare

• Contaminarea/poluarea apelor de suprafaţă şi celor freatice cu produse de uz fitosanitar • Contaminarea/poluarea solului cu produse de uz fitosanitar • Impactul asupra sănătăţii personalului, sporirea riscului de intoxicare

Produse petroliere • Contaminarea/poluarea solului cu produse petroliere • Contaminarea/poluarea apelor cu produse petroliere • Inflamarea şi explozie

Depozit fitosanitar Păstrarea, livrarea şi transportarea produselor de uz fitosanitar

• Contaminarea/poluarea apelor de suprafaţă şi celor freatice cu produse de uz fitosanitar • Contaminarea/poluarea solului cu produse de uz fitosanitar • Impactul asupra sănătăţii personalului • Inflamarea şi explozie

Facilităţi sanitare (grupuri sanitare, duş etc.)

Igiena şi protecţia sanitară • Contaminarea/poluarea apelor de suprafaţă şi celor freatice cu deşeuri menajere şi de gospodărie • Contaminarea/poluarea solului cu deşeuri menajere şi de gospodărie • Sporirea riscului sanitar şi epidemiologic

ACTIVITATEA IV.2 - Realizarea ghidului tehnic de aplicare a sistemului de calitate

EUREPGAP in producerea si valorificarea strugurilor de masa in Romania

A fost elaborat ghidul tehnic aplicare a sistemului de calitate EUREPGAP in

producerea si valorificarea strugurilor de masă în România, cu titlul "Modernizarea

tehnologiei de obţinere şi valorificare a strugurilor de masă prin implementarea sistemului

european de calitate EUREPGAP", apărut în Editura Ion Ionescu de la Brad din Iaşi, care

cuprinde 277 de pagini ilustrate color, cu ISBN 978-973-147-090-0, autori Rotaru Liliana,

Vasile Ancuţa, Nechita Bogdan, Niculaua Marius, Colibaba Cintia.

CUPRINS CAPITOLUL I LEGISLAŢ IE ÎN DOMENIUL VITIVINICOL ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 I .1. LEGISLAŢ IE EUROPEANĂ ÎN DOMENIUL VITIVINICOL ... . . . . . . . . . . . . .7

I .2. LEGISLAŢ IE NAȚ IONALĂ ÎN DOMENIUL VITIVINICOL ... . . . . . . . . . . . . . .9 CAPITOLUL II MODERNIZAREA TEHNOLOGIEI DE PRODUCERE SI VALORIFICARE A STRUGURILOR DE MASA, PRIN ANALIZA PUNCTELOR CRITICE DE CONTROL SI CAILE DE IMPLEMENTARE A STANDARDELOR DE CALITATE EUREPGAP ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13 I I .1. CERINŢE PRIVIND ELABORAREA UNUI PLAN HACCP ... . . . . . . . . . . . .13 II .2. ETAPELE APLICĂRII UNUI PLAN HACCP ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16 CAPITOLUL III ATESTAREA ASIGURĂRII TRASABILITĂŢ I I SI SIGURANŢEI ALIMENTARE ÎN ETAPA DE PRODUCERE A STRUGURILOR DE MASA ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .33 I I I .1. IDENTIFICAREA PUNCTELOR CRITICE DE CONTROL ÎN TEHNOLOGIA DE PRODUCERE Ş I VALORIFICARE A STRUGURILOR DE MASĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33 II I .2. ELABORAREA MODELULUI EXPERIMENTAL Ș I APLICAREA TEHNOLOGIEI DE PRODUCERE Ş I VALORIFICARE A STRUGURILOR DE MASĂ CONFORM CERINŢELOR SISTEMULUI DE CALITATE EUREPGAP ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40 II I .2.1. Necesitatea cultivării strugurilor de masă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40 II I .2.2. Conveierul soiurilor pentru struguri de masă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41 II I .2.3. Zonarea culturii soiurilor pentru struguri de masă . . . . . . . . . . . . . . . . . .43 II I .2.4. Clasificarea soiurilor pentru struguri de masă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44 II I .2.5. Caracteristicile biologice ş i tehnologice .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47 II I .2.6. Particularităţ i le de cultură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48 CAPITOLUL IV PRINCIPALELE SOIURI PENTRU STRUGURI DE MASĂ CULTIVATE ÎN ROMÂNIA ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .101 IV.1. Soiurile de masă cu maturare extratimpurie ş i t impurie .. . . . . . . . . . .101 IV.2. Creaţ i i le noi de soiuri pentru struguri de masă cu maturare timpurie .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .107 IV.3. Soiurile pentru struguri de masă cu maturare mijlocie .. . . . . . . . . . . . .115 IV.4. Creaţ i i noi de soiuri pentru struguri de masă cu maturare mijlocie .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .126 IV.5. Soiurile pentru struguri de masă cu maturare târzie .. . . . . . . . . . . . . . . . .137 IV.6. Creaţ i i le noi de soiuri pentru struguri de masă cu maturare târzie .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .147 CAPITOLUL V APLICAREA TEHNOLOGIEI MODERNIZATE CONFORM SISTEMULUI EUREPGAP IN PRODUCEREA STRUGURILOR DE MASA IN SCOPUL ASIGURARII TRASABILITATII LA NIVEL DE PROCESATOR ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .153

V.1. CERINŢELE DE CALITATE PENTRU VALORIFICAREA STRUGURILOR DE MASĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .165 V.2. PARTICULARITĂŢ ILE TEHNOLOGICE ÎN VALORIFICAREA STRUGURILOR DE MASĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .169 V.3. Tehnologie cadru pentru valorificarea în stare proaspătă a strugurilor de masă conform sistemului EUREPGAP ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .171 V.4. Tehnologie cadru pentru păstrarea strugurilor de masă conform sistemului EUREPGAP ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .172 V.5. REALIZAREA TEHNOLOGIEI MODERNIZATE DE OBŢ INERE Ş I VALORIFICARE A STRUGURILOR DE MASA ÎN ROMÂNIA PRIN RESPECTAREA SISTEMULUI DE CALITATE EUREPGAP ... . . . . . . . . . . . . . . . .174 V.6. Verificarea fiabilitatii tehnologiei de producere a strugurilor de masa si corectarea criterii lor neconforme cu standardele EUREPGAP la nivelul primar de trasabilitate .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .262 BIBLIOGRAFIE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .271

ACTIVITATEA IV.3 - Vizite de lucru/schimburi de buna practica

În data de 14 aprilie a fost organizat workshopul cu tema "Aplicarea sistemului de

management al calităţii EUREPGAP/GLOBALGAP în obţinerea strugurilor de masă", la care au

participat specialisti din domeniul viticol interesaţi de cultura soiurilor de masă, studenţi şi

cadre didactice de la USAMV Iaşi şi vizite de lucru la lotul experimental.

ACTIVITATEA IV.4 - Elaborarea unor materiale de informare în vederea diseminării pe

scară largă a rezultatelor

A fost elaborat CD-ul demonstrativ privind cultura soiurilor pentru struguri de masă

în sistemul EUREPGAP.

ACTIVITATEA IV.5 - Participare la manifestari tehnico-stiintifice din domenii specifice

proiectului

Au fost realizate un număr de şase articole şi comunicări ştiinţifice şi anume:

• Rotaru Liliana, Mustea Mihai, Nechita Bogdan, 2011 - La valeur

agrobiologique et technologique du nouvelles creations pour raisins de table dans

le vignoble de Iasi. Lucrări Ştiinţifice U.S.A.M.V. Iaşi, seria Horticultură, vol. 54, nr. 1, pp.

481-486, ISSN-L 1454-7376.

• Rotaru Liliana, Mustea Mihai, 2011 - The agrobiological and technological

value for Paula table grapevine variety in vineyard area of Iasi. USABT - Journal of

Horticulture, Forestry and Biotechnology, Edit. Agroprint Timisoara, vol. 15, nr. 1, pp. 40-

43, ISSN 2066-1797.

• Rotaru Liliana, Colibaba Cintia, Vasile Ancuţa, Petrea Gabriela, 2011 - The

influence of some phytotechnical measures on the table grape variety Gelu grown

in Iaşi vineyard. Lucrări Ştiinţifice U.S.A.M.V. Iaşi, seria Agronomie, vol. 54, nr. 1, pp.

170-173, ISSN 1454-7414.

• Zaldea Gabi, Damian Doina, Vasile Ancuţa, Savin Costică, Paşa Rodica, 2011 -

Upgrading the technology of cultivating Gelu and Paula table grapes in accordance

with the requirements of EUREPGAP quality system. Lucrări Ştiinţifice U.S.A.M.V. Iaşi,

seria Horticultură, vol. 54, nr. 1, pp. 487-492, ISSN-L 1454-7376.

• Rotaru Liliana, Nechita Bogdan, Colibaba Cintia, 2011 - The influence of

some green works and operations on the quality of grape production in some

varieties of table grapes in the Iasi vineyard conditions. The 40th Meeting of ESNA

"Advances methods for a sustainable agriculture" 7-10 September, University of Craiova,

Faculty of Agriculture - în curs de publicare.

• Rotaru Liliana, Colibaba Cintia, 2011 - Les particularités des variétés de

vigne en Roumanie. Colloque international UNESCO "La vigne, le vin et les monastères en

Europe: une longue histoire". U.S.A.M.V. Iaşi, 27-29 Octobre - în curs de publicare.

Concluzii

• În ceea ce priveşte România, ţara noastră a moştenit consecinţele dramatice

ale abordării „pasiv-represive” a calităţii care, timp de 20 de ani, a planat asupra produselor

agricole şi alimentare destinate consumului intern. În economia planificată, caracteristicile

politicii calităţii erau următoarele: standarde obligatorii, legislaţie orientată exclusiv către

controlul de stat al calităţii, existenţa şi acţiunea unui organism represiv specializat, fostul

IGSCCP.

• Actual, cerinţele de siguranţă şi de calitate ale consumatorilor reprezintă o

responsabilitate importantă pentru Uniunea Europeană. România ca ţară membră a este

obligată să îşi alinieze tehnologiile de obţinere a produselor alimentare la cerinţele impuse

de acest organism. Aplicarea sistemului de calitate EUREPGAP/GlLOBALGAP în obţinerea şi

valorificarea strugurilor de masă în România constituie aşadar o garanţie pentru produse

sigure şi sănătoase.

• Politica privind calitatea produselor agricole şi alimentare trebuie să fie

orientată către cel puţin două direcţii: creşterea competitivităţii agenţilor economici prin

creşterea nivelului calitativ al produselor acestora, iar pe de altă parte eficientizarea cadrului

legislativ şi instituţional aferent protecţiei drepturilor şi intereselor consumatorilor.

• Pentru o bună reusită a aplicării sistemului de calitate

EUREPGAP/GLOBALGAP, se recomandă ca monitorizarea punctelor critice de control să fie

realizată prin metode rapide care pot furniza informaţii în timp util, toate rezultatele

monitorizării fiind obligatoriu înregistrate şi păstrate în mod corespunzător de către

producător, astfel încât orice disensiune apărută în relaţiile cu clienţii să poată fi

argumentată.

• Mediul competitiv deja existent în domeniul producţiei agricole a demonstrat

necesitatea redefinirii calităţii, ca atribut al mărfurilor, în noul spaţiu economic. Realizarea

unor sisteme de inspecţie şi certificare în domeniul produselor agroalimentare şi

implementarea acestora vor conduce la eliminarea elementelor de risc care apar în sistemul

de comercializare actual. În acest context aplicarea sistemului de calitate

EURPGAP/GLOBALGAP constituie o garanţie certă pentru produse alimentare de calitate.

BIBLIOGRAFIE

Atudosiei Nicole Livia, Mencinicopschi Gh., Nicolae Floarea, Mencinicopschi Claudia, 2008 - Food informational matrix. Lucrări Ştiinţifice USAMV Iaşi, seria Horticultură, vol. 1 (51), pp. 581-584.

Avarvarei I., Simona Catrinel Avarvarei, Gabriela Ignat, Cristina Cernaianu, 2007, AGRIPOLIS - Politica Agricolă a Uniunii Europene - oportunităţi şi bariere în dezvoltarea zonelor defavorizate din spaţiul rural românesc, Editura Pim, Iaşi.

Băisan I., 2005 - Cercetări privind proprietăţile fizico-mecanice ale strugurilor unor soiuri de viţă de vie. Lucrări Ştiinţifice USAMV Iaşi, seria Horticultură, vol. 1 (48), pp. 551-554.

Bargain, Veronique, 2006 - Controle non destructif de la qualite interne. Technologies de pointe pour marches haut de gamme. Rev. Reussir Fruits & legumes nr. 254.

Beceanu, D. şi colab., 2003 - Fructe, legume şi flori. Metode de prelungire a păstrării in stare proaspătă. Conserve de legume şi fructe. Edit. M.A.S.T., Bucureşti.

Beceanu Dumitru, 2008 - Materii prime horticole pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Edit. Pim, Iaşi.

Beceanu D., 2009 - Calitatea naturală, un concept controversat în valorificarea legumelor, fructelor şi strugurilor. Lucrări Ştiinţifice USAMV Iaşi, seria Horticultură, vol. 1 (52), pp. 839-842.

Bernaz Gh., Dejeu L., 2006 - Fertilizarea viilor şi întreţinerea solului în concepţie ecologică. Editura Ceres, Bucureşti.

Brezuleanu Stejărel, 2008 - Sisteme de productie în agricultură. Editura "ALFA", Iaşi.

Burzo, I. şi colab., 1984 - Îndrumător tehnic pentru dirijarea factorilor de păstrare în depozitele de legume şi fructe. Bucureşti, Ed. Tehnică.

Davidescu D., Davidescu Velicica, 1992 – Agrochimie horticolă. Editura Academiei, Bucureşti.

Dejeu L., Georgescu Magdalena, 1992 - Înfiinţarea plantaţiilor de vii şi întreţinerea lor în primii ani de la plantare. Edit. Ceres, Bucureşti.

Dejeu L., Georgescu Magdalena, 1993 - Refacerea capacităţii de rodire a viilor. Edit. Ceres, Bucureşti.

Diaconescu, I., 1998 – Merceologia alimentară. Edit. Eficient, Bucureşti.

Dobrei A., Rotaru Liliana, Mustea M., 2005 - Cultura viţei de vie. Editura “Solness”, Timişoara.

Dobrei A., Rotaru Liliana, Morelli S., 2008- Ampelografie. Editura “Solness”, Timişoara.

herghi, A., 1995 - Tehnologia valorificării produselor horticole. Univ. Indep. “Titu Maiorescu”, Bucureşti.

Goodburn K., 2001 – EU food law. A practical guide. Edit. Chilled Food Association, UK,

Herniaux G., Noye D., 1995 - Ameliorarea calităţii produselor, Editura Tehnică, Bucureşti.

Juran J. M., 2000 - Planificarea calităţii, Editura „Teora”, Bucureşti.

Kays S.J., 1990 - Postharvest physiology of perishable plant products. AVI Books, New York.

Paraschivescu Andrei Octavian, 2005 - Ghidul Calităţii, Metode, Analize şi Studii de Caz, Editura „Tehnopress”, Iaşi.

Popa Elena, 1982 - Păstrarea strugurilor de masă, Editura Ceres, Bucureşti.

Potié C., 2001 - Diagnosticul calităţii, Editura Tehnica, Bucureşti.

Rochard Joel, 2005 - Traite de viticulture et d'oenologie durable. Edit. Oenoplurimedia, Chaintre-France.

Rotaru Liliana, Voiculescu I., 2004 - Tehnici culturale de creştere a calităţii în viticultură. Editura “Prahova” Ploieşti.

Rotaru Liliana, 2009 - Soiuri de viţă de vie pentru struguri de vin. Editura "Ion Ionescu de la Brad", Iaşi.

Ungureanu George, 2008 - Management. Editura Terra Nostra, Iasi.

Vidaud, J., Charmont, Sophie, Wagner, R. , 1993 - Le raisin de table. Ed. C.T.I.F.L., Paris.

Codex Alimentarius Food Hygiene Basic Texts. Food and Agricultural Organization of the United Nations, World Health Organization, Rome, 2001

STANDARDUL EN ISO 9000:2000, „Sisteme de management al calităţii. principii fundamentale şi vocabular”;

STANDARDUL SR EN ISO 19011:2000, „Ghid pentru auditarea sistemelor de management al calităţii şi/sau de mediu”;

STANDARDUL SR EN ISO 9001:2000, „Sisteme de management al calităţii. Cerinţe”;

STANDARDUL SR EN ISO 9004:2000, „Sisteme de management al calităţii. Linii directoare pentru îmbunătăţirea performanţei”;

STANDARDUL SR ISO 9000-3:1995 „Standarde pentru managementul calităţii şi asigurarea calităţii” ;

www.eurepgap.org

Raport privind deplasările efectuate

În cadrul proiectului s-au realizat deplasări numai în România, pentru participare la

manifestări ştiinţifice de specialitate, unde au fost prezentate lucrări cu tematica din proiect

şi, de asemenea, pentru vizite de documentare la unităţi de profil din ţară.

Prin urmare declarăm pe proprie răspundere, că deplasările au fost efectuate în

interesul proiectului, iar persoanele care au efectuat deplasarea figurează în lista de

personal a contractului.

Director de proiect,

prof. dr. Rotaru Liliana