raport privind procesul de evaluare a...

RAPORT

PRIVIND PROCESUL DE EVALUARE

A COPIILOR DIN ŞCOALA-INTERNAT AUXILIARĂ DIN TELENEŞTI

NOIEMBRIE 2012

Proiectul „Susţinerea copiilor din şcolile auxiliare pentru a fi îngrijiţi în familie, şcoală şi comunitate”, susţinut financiar de EveryChild, Marea Britanie şi implementat de AO „Parteneriate pentru fiecare copil” (P4EC)

2

CUPRINS

ÎNTRODUCERE

I. Date generale despre copii

II. Căile şi motivul instituţionalizării copiilor

III. Datele evaluării copiilor

IV. Relaţia copilului cu familia

V. Personalul instituţiei

VI. Bugetul instituţiei

VII. Evaluarea posibilităţii de reintegrare a copiilor

VIII. Planul de dezinstituţionalizare a copiilor din şcoala auxiliară internat Teleneşti.

IX. Constatări şi recomandări


3

INTRODUCERE

Scopul prezentului raport este de a prezenta rezultatele evaluării copiilor din Şcoala-internat auxiliară din Teleneşti sub aspectul evaluării copiilor instituţionalizaţi din perspectiva dezinstituţionalizării lor şi a identificării posibilităţii de reintegrare a copiilor în familiile biologice/extinse sau plasamentul lor în forme alternative de îngrijire.

Şcoala-internat auxiliară din Teleneşti este o instituţie de nivel naţional, se află în subordinea Ministerului Educaţiei şi oferă servicii educaţional-recuperatorii în regim rezidenţial pentru copii cu retard mintal. Instituţia a fost înfiinţată prin Dispoziţia Guvernului Republicii Moldova nr.171 din 1 octombrie 1992.

Instituţia funcţionează în baza Regulamentului - Cadru cu privire la organizarea şi funcţionarea instituţiei de tip rezidenţial, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 256 din 30 aprilie 2010, scopul acesteia fiind educarea, instruirea, recuperarea şi integrarea socială a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, care, din cauza afecţiunilor senzoriale, neuro-motorii, mintale, socioafective şi de comportament, au nevoie de suport special şi servicii specializate, în cazul în care s-au consumat toate formele de protecţie pentru menţinerea acestora în familie.

Evaluarea instituţiei a fost realizată în perioada iulie – septembrie 2012, de către o echipă de evaluare, constituită din 10 persoane: 1 supervizor al echipei de evaluare, 2 specialişti în protecţia drepturilor copilului şi protecţia familiilor în situaţie de risc, 5 asistenţi sociali evaluatori şi 2 psiho-pedagogi. Echipa de evaluare a examinat situaţia socială şi psiho-pedagogică a 104 copii. În evaluarea situaţiei familiilor biologice/extinse a copiilor instituţionalizaţi (inclusiv a copiilor originari din alte raioane decît Teleneşti) au fost implicaţi specialişti şi asistenţii sociali comunitari din cadrul DASPF din 6 raioane ale republicii.

Echipa de evaluare a fost instruită prealabil în utilizarea metodelor şi tehnicilor de comunicare şi de evaluare complexă în baza unui set de formulare pentru evaluarea dezvoltării psiho-emoţionale, cognitive şi sociale a copilului, a situaţiei familiei biologice/extinse şi capacităţii de a creşte şi educa copilul.

În procesul de evaluare au fost aplicate metodele de observare, intervievare, convorbiri, analiza dosarului din instituţie a copilului (istoricul copilului şi familiei) şi sinteza informaţiei colectate. De asemenea, a fost efectuată cartografierea serviciilor psiho-pedagogice şi sociale din comunităţile, unde pot fi reintegraţi sau plasaţi copiii pentru a asigura reţeaua de suport a copilului şi familiei.


4

I. Date generale despre copii

Numărul copiilor. La momentul evaluării iniţiale a dosarelor (mai 2012) în instituţie erau plasaţi 104 copii (din 96 familii). Originari din raionul Teleneşti erau 85 copii (din 75 familii) şi din alte raioane 19 copii (din 17 familii). Ulterior 18 copii au absolvit instituţia, iar asistenţii sociali din echipa de evaluare au continuat evaluarea situaţiei a 86 de copii, respectiv 71 copii originari din raionul Teleneşti – şi 15 copii originari din alte raioane.

Fig. 1. Număr de copii în instituţie după origine şi gen

copii din Teleneşti copii din alte raioane

378

48

11

băieţi

fete

Originea geografică. Din totalul de 104 copii plasaţi - 85 copii sunt originari din raionul Teleneşti şi 19 copii sunt originari din alte 5 raioane. Numărul mai mare de copii este a celor veniţi din raioanele învecinate geografic de raionul Teleneşti.

Fig. 2. Originea geografică a copiilor după gen

37

48

64

11

04

11

01

020406080

100

Telenesti Orhei Cricova Criuleni Dubasari Donduseni

baieti

fete

Vîrsta copiilor cuprinde limitele între 9 şi 17 ani. Prevalează copiii cu vîrsta între 12 şi 14 ani, cca. 55% (47 copii).

Fig. 3. Distribuţia copiilor plasaţi după vîrstă şi gen

33

3

76

4

7

12

4

9

8

8

5

3

12

100

5

10

15

20

9 ani 10 ani 11 ani 12 ani 13 ani 14 ani 15 ani 16 ani 17 ani

baieti

fete

Durata aflării copilului în instituţie. Cca. 65% (56 copii) au petrecut în instituţie mai mult de 4 ani ceea ce influenţează negativ relaţia copilului cu familia şi comunitatea de origine. Acest fapt se explică prin aceea că tradiţional copiii cu cerinţe educaţionale speciale erau


5

îndreptaţi să înveţe în şcoli auxiliare. Astfel copiii odată intraţi în instituţie, rămâneau aici pînă la absolvire. Pe parcursul acestei perioade, nici personalul instituţiei, nici specialiştii din domeniul învăţământului şi protecţiei copilului, nici părinţii nu au analizat posibilitatea reîntoarcerii copiilor în familie şi şcolile din comunitate.

Fig. 6. Durata plasamentului

1 0 33

2

87

7

9

9

5

8

6

7

5

7

0

5

10

15

20

0 ani 1 ani 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani

baieti

fete

Statutul social. Datele evaluării demontează că din 86 de copii cca.95% (81 copii) au venit în instituţie dintr-un mediu familial. Cca.45% (39 copii) au venit din familii complete, o bună parte din care se consideră familii social-vulnerabile. Cca.48% (42 copii) sunt din familii cu un singur părinte, cauzele fiind divorţul, decesul unuia din părinţi sau statutul legal de mamă solitară, 2 copii rămaşi fără îngrijirea părinţilor în rezultatul decăderii din drepturi părinteşti şi 3 copii sunt orfani. S-a constatat că o parte din părinţii solitari, de fapt, sunt în relaţii de concubinaj de durată. În aceste familii situaţia socio-economică este bună şi se presupune că situaţia socială şi materială le permite reintegrarea copiilor. Totodată, menţionăm că statutul social sau starea materială a familiei nu reprezintă un indicator pentru separarea copilului de familie.

Fig. 4. Distribuţia copiilor plasaţi după statutul social

39

24

117 3 2

0

10

20

30

40 familie completa

familie monoparentala (mama)

familie monoparentala (tata)

mama solitara

orfan

parinti decazuti din drepturi

II. Căile şi motivul instituţionalizării copiilor

În prima fază a evaluării asistenţii sociali au studiat actele copiilor prezente în dosarele copiilor, aceştia completînd un formular ce ţine de istoricul copilului, motivul plasamentului şi situaţia familiei la momentul plasamentului copilului.

În toate dosarele copiilor instituţionalizaţi este prezentă fişa de repartizare din partea Ministerului Educaţiei, diagnosticul stabilit de către Comisia raională Medico-psiho-pedagogică, examinarea de către Comisia interşcolară şi recomandarea Comisiei pentru copilul aflat în dificultate în cazul plasamentelor recente a copiilor originari din raionul Teleneşti.

Cazurile copiilor instituţionalizaţi nu au fost re-evaluate pentru a se identifica posibilitatea de reintegrare sau plasament în forme alternative. Explicaţiile posibile sunt datorate


6

viziunii că copii cu cerinţe educaţionale speciale pot fi educaţi şi instruiţi doar în cadrul unei instituţii specializate, tendinţei personalului instituţiei de a păstra contingentul instituţiei, cu urmările financiare respective sau, posibil, neglijenţei faţă de responsabilităţile funcţionale.

În ultimii doi ani numărul de înmatriculări a copiilor în instituţie nu s-a redus. Acest fapt poate fi explicat prin faptul că membrii Comisiei pentru Protecţia Copilului în Dificultate din raion care are menirea de a preveni separarea copilului de familie şi plasarea acestuia în instituţii rezidenţiale, nu conştientizează că copiii cu cerinţe educaţionale speciale pot să rămînă în familie şi să înveţe în şcoli comunitare. În cazul acestor copiii deciziile făcute nu sunt bazate pe analiza tuturor resurselor existente la nivel de servicii şi prestaţii pentru a preveni separarea copilului de familie. E de menţionat, că în raionul Teleneşti se acordă atenţie dezvoltării serviciilor sociale care parţial acoperă necesităţile copilului în risc de separare de familie. Cu toate că la moment există 11 Case de Copii de tip Familie (CCTF) cu 57 de copii, 4 familii de Asistenţi Parentali Profesionişti (APP) cu 7 copii, serviciul de sprijin familial cu circa 500 beneficiari anual (Surse extrabugetare) nu există practica de plasare a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale în aceste forme de îngrijire.

Membrii echipei de evaluare constată, ca în procesul de instituţionalizare a copilului sunt implicaţi numeroşi factori: părinţii, rudele, administraţia publică locală, şcoala.

În rezultatul examinării dosarelor copiilor, pentru cca.63% din copii au fost plasaţi în şcoala auxiliară din motiv de sărăcie. Totodată, datele din vizitele la domiciliu familiilor efectuate de echipa de evaluare demonstrează că doar 37% din familii au condiţii de trai nesatisfăcătoare, celelalte 63% au condiţii de trai satisfăcătoare, bune şi foarte bune.

Datele demonstrează că în nici unul din cazurile analizate copilul nu a participat la luarea deciziei cu privire la plasarea în şcoala auxiliară. In cele mai frecvente cazuri copilul a fost plasat în instituţie la insistenţa administraţiei instituţiei de învăţămînt din localitate.

Accesul liber şi uşor la serviciile rezidenţiale la fel a facilitat intrările numeroase în sistemul rezidenţial.

Fiind direcţionaţi către Comisia Medico-psiho-pedagodică, care la rîndul său stabileşte diagnoza şi recomandă instruirea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale în cadrul instituţiilor auxiliare, de-a lungul anilor s-a înrădăcinat tradiţia conform căreia copiii cu cerinţe educaţionale speciale trebuie să înveţe în şcoli speciale, cu atît mai mult dacă problemele la nivel de însuşire a materialului didactic sunt combinate şi cu situaţia socio-economică dificilă a familiei. Diagnosticul stabilit serveşte drept bază pentru emiterea Fişei de repartizare din partea Ministerului Educaţiei.

De asemenea, un număr de 10 copii au venit in internat doar pentru că fraţii mai mari sau părinţii la rîndul lor au fost instituţionalizaţi.

Specialiştii de la DASPF, DÎTS, APL ş.a. susţin că fiecare din copiii plasaţi într-un internat au avut la moment cerinţe educaţionale şi sociale speciale şi nu existau servicii sociale şi psiho-pedagogice care să răspundă necesităţilor sau problemelor cu care se confruntau.


7

„O mare parte din copii au fost instituţionalizaţi nu din motivul că aveau diagnoza de retard mintal, ci din motivul condiţiilor nefavorabile de trai în care locuiau, a situaţiei materiale dificile, lipsei spaţiului locativ propriu. Exemplu ar fi fraţii Braşoveanu, care au rămas în grija bunicii care nu s-a isprăvit cu creşterea şi educaţia copiilor. Mama copiilor a fost nevoită să plece la munci peste hotare. La moment a procurat casă şi acceptă reîntoarcerea copilului din şcoala auxiliară în familie, deoarece copilul mai mic îşi face studiile în gimnaziul din localitate şi ea îşi doreşte ca copiii ei să fie împreună, în familie.”

Citat Psiho-pedagog evaluator

Aproximativ 63% din copii au fost recomandaţi la școala auxiliară Telenești de către învățătorii claselor primare pentru nereușită școlară. Aceşti copii au fost instituţionalizaţi din motivul delăsării pedagogice. Copiii şi părinţii vorbesc despre faptul că au ajuns la şcoala auxiliară din cauza nereuşitei şcolare, abandonului şcolar, comportamentului neadecvat şi lipsurilor materiale. Din această cauză părinţii au mari rezerve faţă de şcoală. De exemplu, cum ar fi cazul copiilor din familia Isac, doi copii, fraţi gemeni, care sînt ataşaţi de părinţi şi fraţii lor mai mari şi, care îşi doresc să revină în familie, dar mama refuză categoric să-i ia acasă. „… În clasa I, copilul meu a fost lipsit de atenţie din partea învăţătoarei, a fost marginalizat de colegi. La şcoala auxiliară însă, copilul învaţă pe note bune, are şi diplome de menţiune, i se atrage mai multă atenţie…..”

Citat Părinte

Din discuţiile cu părinţii asistenţii sociali evaluatori au concluzionat şi faptul că aceştia nu sunt informaţi despre consecinţele separării copilului de familie şi ce urmări poate avea aceasta asupra capacităţii lui de a se descurca mai tîrziu în viaţă, de a se integra în societate, ne mai vorbind de perspectivele copilului după absolvire. Mai bine zis absenţa acestor perspective.

III. Datele evaluării copiilor Diagnoza copiilor. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS, 1994) retardul mintal este clasificat în următoarele sub-grupe: întîrziere mintală uşoară, întîrziere mintală moderată, întîrziere mintală severă şi întîrziere mintală profundă. În continuare, în prezentul raport va fi utilizată această clasificare.

Analizînd dosarele personale ale copiilor, se constată că, preponderent, motivul plasamentului copiilor în şcoala auxiliară a servit diagnoza de retard mintal stabilit de către Comisia Raională Medico-Psiho-Pedagogică. Conform datelor Comisiei date la momentul plasării copiilor:

32% cu retard mintal uşor;

57% cu retard mintal mediu şi moderat;

11% cu retard mintal sever.

Fiind în instituţie copiii au fost examinaţi repetat de către Comisia Medico-Psiho-Pedagogică Intraşcolară. Este uimitor faptul că conform datelor evaluării repetate numărul


8

copiilor cu retard mintal sever „creşte”, iar numărul copiilor cu retard mintal uşor „descreşte”. Conform datelor Comisiei intraşcolare:




Dacă luăm în consideraţie această tendinţă cînd retardul mintal la copiii nu se recuperează, ci dimpotrivă se agravează, se impune concluzia că programul auxiliar de învîţămînt este ineficient, cu toate că misiunea şcolii auxiliare este de caracter recuperatoriu-corecţional.

Datele evaluării dezvoltării intelectuale a copiilor obţinute în cadrul evaluării realizate de către echipa proiectului arată următorul tablou:

53% cu delăsare pedagogică şi /sau reţinere în dezvoltarea psihică;




Fig. 5. Diagnosticul comparativ al copiilor din instituţie (număr de copii)

26

47

9 0

15

47

20

0

1711 10

43

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

Comisia Raionala MPP Comisia intersolara MPP Psihopedagog evaluatorRM Usor/Nepronuntat RM Mediu / Moderat RM Sever Delasare pedasgogica/RDP

Dacă comparăm datele diagnosticului copiilor la momentul plasamentului stabilit de Comisia Raională Medico-psiho-pedagogică şi cele stabilite de Comisia Medico-psiho-pedagogică intraşcolară pe parcursul plasamentului copilului în instituţie cu concluziile psiho-pedagogilor din echipa de evaluare se observă o diferenţă considerabilă în diagnozele copiilor.

Delăsarea pedagogică şi reţinerea în dezvoltarea psihică, în general, nu au fost identificate de primele două comisii. La fel se constată o diferenţă considerabilă a numărului copiilor cu diagnoza de retard mintal mediu, de la 47 la 11 copii, ceea ce reprezintă de 4 ori mai puţini copii cu aşa tip de retard. În cazul retardului mintal sever, de asemenea, se constată o diferenţă de la 20 la 10 copii, ceea ce reprezintă de 2 ori mai puţini copii cu aşa diagnostic.

Prin urmare, se conturează tendinţa Comisiilor raională şi internă de a exagera diagnosticul spre stabilirea unui nivel mai grav de dezvoltare intelectual cu accent pe incapacitatea copilului şi nu pe abilităţile şi potenţialul acestuia. Toate acestea, posibil, au fost realizate pentru justificarea plasamentului copiilor în şcoala auxiliară şi menţinerea lor în instituţie. De aici, şi tendinţa de a nu reevalua situaţia familiei şi posibilitatea de reintegrare a copilului în familie.


9

Persoanele care opun rezistenţă la procesul de dezinstituţionalizare ar putea interpreta datele cantitative de mai sus ca succes al procesului de recuperare a copiilor în cadrul şcolii auxiliare. Faptul că copiii învaţă după un curriculum simplificat axat mai mult pe formarea abilităţilor practice, la fel şi durată lungă de şedere a copiilor în instituţie nu pot asigura o recuperare atît de bruscă în dezvoltarea psihică a copiilor. Mai mult, datele evaluării psihologice au arătat carenţe în dezvoltarea psihică, a limbajului şi sferei afective la copii, la fel şi că aflarea în instituţie de nu a recuperat reţinerile în dezvoltare. Prin urmare, putem presupune că diferenţele în diagnosticurile copiilor pot fi explicate mai mult prin tendinţa de a instituţionaliza şi păstra contingentul de copii.

Sănătatea copiilor. Pe lîngă retardul mintal, delăsare pedagogică şi reţinere în dezvoltare psihică, o parte din copii au boli neurologice şi generale. Unii copii, cca.45% din copii au boli asociate, cum ar fi tulburările de limbaj de diferită intensitate (la cca.16% din copii), bolile somatice (la cca.16% din copii) şi tulburările psiho-neurologice (la cca.13% din copii). Unele boli cronice necesită investigaţii adiţionale, tratament şi chiar intervenţii chirurgicale. Din acest motiv, specificul sănătăţii copiilor trebuie să fie luat în consideraţie la elaborarea Planurilor individualizate de asistenţă pentru copii ce urmează să fie elaborate indiferent de faptul dacă copilul urmează sau nu să fie dezinstituţionalizat.

Fig. 6. Boli neurologice şi generale asociate

55%

13%16%

16%

boli psiho-neurologice boli generale deficiente de vorbire/nedezvoltarea vorbirii nu au

Totodată, datele evaluării au arătat că în instituţia dată sunt plasaţi copii cu diagnoze contraindicate în Regulamentul-cadru cu privire la organizarea şi funcţionarea instituţiei de tip rezidenţial ordinul ME n.256 din 30 aprilie, 2010, anexa 7:

2 copii cu sindrom psihopatiform; 2 copii cu sindrom epileptiform cu crize frecvente; 5 copii cu sindrom neurotiform.

Mai mult, în cazul unui copil de vîrstă adolescentă ani este constatată encopreza, care necesită intervenţie chirurgicală urgentă. În instituţie acest copil este tratat drept un copil lenos, care este nevoit singur să-şi formeze comportamente compensatorii pentru a depăşi situaţiile de intimidare.

Aceste informaţii indică la faptul că instituţia nu respectă criteriile de eligibilitate în procesul de instituţionalizare a copiilor, neavînd, totodată, capacităţi de a le oferi servicii specializate.

Testarea psihologica a copiilor din instituţia auxiliară. Testarea psihologică a copiilor a for efectuată la locul de trai al copilului în perioada vacanţei de vară (iulie - august 2012) şi în cadrul instituţiei (septembrie 2012). Rezultatele observării au arătat că acasă copiii erau


10

mai descătuşaţi, liberi şi degajaţi în comunicare, ceea ce a contribuit la formularea concluziilor mai veridice. Procesul de evaluare a decurs într-o atmosferă prietenoasă, doar un singur copil, a acceptat foarte greu să comunice.

Informaţia obţinută în rezultatul evaluării psihologice a contribuit la integritatea imaginii despre fiecare copil şi la formularea recomandărilor pentru ulterioara lui reintegrare, incluziune şcolară, nivelul de adaptare la viaţa în societate şi în familie, în particular.

În testarea psihologică a copiilor s-au identificat aspecte ce ţin de: personalitatea copilului, respectul faţă de sine, imaginea proprie, capacitatea de autodeservire, înţelegerea, formularea şi chiar expunerea dorinţelor şi preferinţelor, ce îi reuşeşte bine şi ce îi reuşeşte mai puţin copilului.

Copiii din instituţie rămîn în urmă în plan psihic şi fizic în comparaţie cu semenii lor care sunt educaţi în familie, ei sunt neîncrezători, predispuşi către agresivitate şi/sau sunt foarte pasivi. Majoritatea din ei comunică greu cu alţi oameni. Toate aceste simptome sunt caracteristice modului de viaţă în condiţiile internatului şi sunt rezultatul copilăriei private de dragoste şi grijă din partea părinţilor. Acestea duc la tulburări de comportament, la apariţia surmenării rapide. În unele cazuri copiii se adaptează foarte greu la ceva nou. Nivelul dezvoltării neuro-psihice este mai jos de norma de vîrstă. Se evidenţiază un tempou scăzut de învăţare, ceea ce este legat de consolidarea lenta a cunoştinţelor, de capacitatea subdezvoltată de a autoinstruire.

Cauzele dereglărilor în dezvoltarea psihică a copiilor sunt ereditatea, factorii biologici şi sociali nefavorabili. Cele mai dese dereglări (la 43 de copii) sunt în forma delăsării socio-pedagogice şi reţinerii în dezvoltarea psihică a copiilor.

La copiii cu reţinere în dezvoltarea psihică au fost stabilite următoarele particularităţi psihologice:

În plan senzorial-perceptiv. Copiii prezintă dificultăţi de analiză, surprind mai puţine detalii, nu sesizează elementele periferice dintr-o imagine. Vocabularul acestora este sărac şi duce la analiză perceptivă scăzută, iar durata analizei şi sintezei este mai bună dacă li se acordă mai mult timp.

Gîndirea şi limbajul. Analiza şi sinteza se realizează cu dificultate, în deosebi apar erori la compararea a două obiecte, capacitatea de generalizare se realizează numai cu ajutorul întrebărilor. Ei descriu anumite elemente care sunt legate de propria experienţă. La copii se observă lipsa curiozităţii, un vocabular redus (utilizează greşit noţiuni abstracte, folosesc un număr redus de cuvinte).

Memoria. La copii s-a constatat capacitate redusă de a memora, atît voluntar cît şi involuntar.

Activitatea voluntară. Copiii prezintă deficienţe în toate momentele desfăşurării unei activităţi voluntare, se abat uşor dacă întîmpină greutăţi.

În plan emoţional-afectiv. Caracteristic pentru copii este imaturitatea afectivă condiţionată de lipsa căldurii sufleteşti, a dragostei părinteşti şi a ataşamentului de părinţi. La copii se manifestă capacitatea redusă de a stabili contacte sociale, ostilitate faţă de adulţi, anxietate faţă de aprobarea adulţilor. Majoritatea copiilor manifestă neastîmpăr, instabilitate, indiferenţă faţă de aprobarea adulţilor, anxietate în legătură cu acceptarea de către alţi copii, ostilitate faţă de alţi copii, variate simptome nevrotice (tremur, roşeaţă).


11

Profilul psiho-comportamental a copiilor cu delăsare socio-pedagogică se manifestă prin următoarele caracteristici:

Operaţiile de analiză şi sinteză. Copiii analizează informaţiile simple, uneori au nevoie de ajutor pentru a generaliza. Aceşti copii manifestă pasivitate intelectuală. Dezvoltarea limbajului este la nivel redus şi mediu. Datorită faptului că copiii petrec mult timp în cadrul instituţiei ei au un volum redus de cunoştinţe şi reprezentări asupra lumii înconjurătoare. Comunicarea într-un cerc redus de persoane duce la subdezvoltarea tuturor părţilor de vorbire.

Activităţile preponderent practice datorită curriculumului axat pe educaţia tehnologică influenţează memoria de lungă durată care are un nivel mediu şi este predominant operativă. Copiii au un spirit de observaţie activ, ceea ce presupune dezvoltarea competenţelor practice. Activitatea de bază a fetelor este croşetarea, modelarea, iar a băieţilor este lemnăritul.

Datorită faptului că instituţia este deschisă pentru comunitate (nu există garduri care ar delimita spaţiul instituţiei) copiii au orientare bună în spaţiu, ei formează uşor contacte sociale, relaţionează cu alte persoane (membri ai comunităţii), se implică în activităţi extraşcolare împreună cu copiii din liceul apropiat.

La copii s-a instalat o dependenţă mărită a comportamentului de situaţie, ei deseori caută aprobarea adultului pentru a face ceva. Acest fapt desemnează prezenţa efectului „de turmă” (împreună la masă, la meditaţii, la culcare, la joacă).

Copiii au un nivel scăzut de reglare volitivă. Autocritica este scăzută, copiilor le este greu să se autoaprecieze, le este ruşine, consideră că nu au ce spune despre sine însuşi.

Cel mai mult a suferit sfera afectivă, emoţiile copiilor sunt primitive şi sărace.

Instinctul autoapărării, conservării. La întrebarea „ce faci cînd te superi pe cineva”, răspunsul preponderent este „nimic”. Aceasta presupune că instinctul autoapărării la copii este slab dezvoltat, prin faptul că sunt puţine lucruri care să-i sperie sau îi supără (nu mă tem de nimic, nu mă supăr pe nimeni şi nimic).

În marea lor majoritate copiii au temeri faţă de şcoala din comunitate, motivul este că cel mai mult va avea de suferit imaginea de sine a copilului - „aici am note mari, iar acolo iarăşi am să primesc note mici, au să rîdă de mine”.

Copiilor le este foarte dificil să-şi exprime părerea proprie, să argumenteze faptele, acţiunile.

Nivelul cognitiv al copiilor cu delăsare pedagogică şi a celor cu reţinere în dezvoltarea psihică este subdezvoltat. În cazul în care aceşti copii nu sunt încadraţi în servicii specializate există riscul aprofundării sau „dobîndirii” în timp a retardului mintal. Prin urmare copiii cu nivel cognitiv subdezvoltat necesită educaţie incluzivă cu Curriculumului adaptat. Copiii cu retard mintal sunt dezvoltați conform particularităților de vîrstă, specifice diagnozei. Pentru această categorie de copii este recomandată educaţia incluzivă în baza Curriculumului modificat.

La nivel general, copiii instituţionalizaţi, în afara de problemele legate de faptul că sunt lipsiţi de ocrotirea părintească, au de cele mai multe ori, probleme de ordin psihic, ceea ce reprezintă anumite dificultăţi în reabilitarea lor socială şi necesită intervenţie prin intermediul serviciilor specializate.


12

Psiho-pedagogii evaluatori au analizat şi aspectul reuşitei şcolare a copiilor. Cca. 42% din copii (36 copii) au media de 8 şi 9. Vîrstă medie a acestui grup de copii este de 12-13 ani, iar clasa în care sunt încadraţi diferă cu un an de semenii de aceeaşi vîrstă din şcoli comunitare, deoarece la plasamentul în instituţie copiii repetau clasa.

Fig. 7. Reuşita şcolară a copiilor

0

5

10

15

20

25

media 5 media 6 media 7 media 8 media 9

IV. Relaţia copilului cu familia

Un aspect, foarte important, cercetat de psiho-pedagogii evaluatori a fost relaţiile sociale ale copilului cu familia biologică sau extinsă şi cu comunitatea. Acest aspect este important atît în contextul reintegrării copilului în familie, cît şi din aspectul integrării acestuia în învăţămîntul general şi integrării sociale.

Din datele evaluării reiese că cca.12% (7 copii) frecventează instituţia doar pentru programul de zi, 50% (36 copii) vin un program săptămînal şi 20% (15 copii) merg odată în lună în familiile biologice şi extinse.

Fig. 8. Frecvenţa vizitelor în familie

05

10152025303540

zilnic saptaminal 2 ori pe luna lunar numai vacante ramin in institutie

Reintegrarea şi creşterea copiilor în familii este necesară. Copiii care cresc şi se educă separat de familie, devin dependenţi de sistem, de instituţie, nu pot forma ataşamente durabile cu persoanele importante în viaţa lor. Copiii sunt lipsiţi de iniţiativă şi nu sunt în stare să ia de sine stătător o decizie, nu au formate deprinderi elementare de viaţă, sînt „uitaţi” de familie, comunitate şi întreaga societate.

E necesar de menţionat că 15 copii originari din alte raioane, nu au posibilitate să-şi contacteze des familia sau prietenii. Localităţile de unde provin copiii se află la distanţe mari de instituţia din Teleneşti şi de centrele raionale. În cele mai dese cazuri părinţii nu se deplasează la Teleneşti pentru că nu au bani, nu au transport să ajungă la Teleneşti şi să se întoarcă acasă în sat în aceiaşi zi. Administraţia instituţiei susţine că părinţii copiilor veniţi din alte raioane ar putea rămîne să înnopteze la internat. Pentru aceasta li se oferă o cameră, însă, cu părere de rău, părinţii nu sunt informaţi despre această posibilitate. Din aceste cauze copiii, de regulă, pleacă acasă doar în vacanţă sau, în cazuri mai rare, la sfîrşit de săptămînă.


13

„...Copiii îşi iubesc părinţii şi apropiaţii, însă o bună parte din ei trăiesc cu sentimentul inferiorităţii. În familie ei sunt bineveniţi, numai că o bună parte au nevoie de susţinere morală şi materială....”

Citat Psiho-pedagogi evaluatori

În discuţiile cu psiho-pedagogii evaluatori cca. 80% (63 copii) au exprimat atitudinea pozitivă faţă de familia biologică sau extinsă, ataşamentul emoţional faţă de membrii familiei, dorinţa de a pleca acasă. Aceşti copii sunt foarte ataşaţi de părinţi.

„...Copiii sunt ataşaţi de membrii familiei, chiar şi cei care vin din familia extinsă. Majoritatea părinţilor doresc ca copiii lor să fie alături de ei, numai că unii din ei sunt dezinformaţi sau au teama nereuşitei, sau teama neacceptării copiilor în instituţia de învăţămînt din localitate......”

„...Majoritatea copiilor evaluaţi sunt în relaţii bune cu membrii familiei, chiar dacă la unii condiţiile de trai nu sunt favorabile pentru buna lor creştere şi dezvoltare ....”.

Citat Psiho-pedagogi evaluatori

„.....Am fost impresionaţi de faptul că unele familii cu condiţii de trai modeste chiar de la prima vizită de evaluare şi-au exprimat dorinţa să ia copilul din şcoala auxiliară. Cu toate că părinţii înţeleg că nu le va fi atît de uşor, vor avea nevoie să procure îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite şcolare, ei îşi doresc ca toţi copiii să crească în familie....”

Citat asistent social evaluator

V. Personalul instituţiei

În anul de studii 2011-2012 statele de personal ale Şcolii internat auxiliare din or.Teleneşti au inclus 4 categorii de personal: personal de conducere, personal de profil, cadre didactice (profesori şi educatori) şi personal auxiliar şi de deservire. Datele privind unităţile de state aprobate şi numărul efectiv de persoane sunt reflectate în tabelul de mai jos.

Statele de personal ale Şcolii internat auxiliare din or.Teleneşti

Nr. d/o

Statele de personal Nr. de unităţi Nr. de persoane

1. Personal de conducere 4,0 4 2. Personal de profil 3,0 3 (1 – prin cumul) 3. Personal didactic (profesori, educatori şi 1

logoped) 29,0 23

4. Personal auxiliar şi de deservire 44,0 30 TOTAL 80,0 60

Figura următoare reflectă coraportul angajaţilor pe categorii de personal.


14

Fig. 9. Structura personalului

4 3

10

13

30

0

5

10

15

20

25

30

35

personal deconducere

personal de profil profesori educatori personal auxiliar şide deservire

Analiza datelor demonstrează că, în anul de studii 2011-2012 numărul unităţilor de state aprobate îl constituie 80 de unităţi. La momentul evaluării, erau angajate 60 de persoane, o parte dintre care au lucrat pe o normă şi jumătate, iar altele – pe jumătate de normă; 4 persoane din rîndul personalului didactic au activat atît în funcţie de profesor, cît şi în funcţie de educator, iar o persoană a fost angajată prin cumul. Totodată, este de remarcat că, 5 persoane din rîndul personalului auxiliar au cumulat 2 funcţii, iar 4 unităţi erau vacante. Personalul de profil este constituit din conducător de cerc, conducător de fanfară, educator superior şi un asistent social. De asemenea, se poate de constatat că, 50% din numărul personalului angajat îl reprezintă personalul auxiliar.

Analiza numărului de elevi şi a numărului de personal dovedeşte că, unui pedagog îi revin 10,0 copii, unui educator – 9,3 copii şi unui reprezentant al personalului auxiliar – 3,9 copii. Datele din tabelul de mai jos reflectă numărul personalului instituţiei conform criteriului de vîrstă. Analizînd datele respective se poate de constatat că, dintre cele 27 cadre didactice, care efectuează procesul instructiv-educativ, 11 persoane (sau cca. 40%) au vîrsta de pînă la 51 de ani. Dintre celelalte 16 persoane, 10 persoane sunt de vîrstă pensionară şi 6 persoane - aproape de vîrsta pensionară. Repartizarea personalului instituţiei conform criteriului de vîrstă este reflectată în tabelul următor.

Vîrsta pînă la 30 de ani

30 – 40 ani

41 – 50 ani

51 – 56 ani

57 – 62 ani

peste 62 de ani

Total

Personalul pedagogic

0 2 9 5 8 3 27

Personalul auxiliar

0 5 7 5 14 2 33

Total 0 7 16 10 22 5 60 Analiza datelor cu privire la vîrsta personalului auxiliar dovedeşte că, cca.36% din personal are vîrsta de pînă la 51 de ani (12 persoane), 9 persoane sunt de vîrstă pensionară şi 12 persoane - de vîrstă pre-pensionară. Cu privire la vechimea în muncă a personalului didactic din Şcoala internat auxiliară din or.Teleneşti, datele indică următoarele:

Vechimea în muncă Educatori Pedagogi


15

nr. % nr. % Pînă la 2 ani - - - - De la 2 la 5 ani - - - - De la 5 la 10 ani 1 7,7% 1 7,1% De la 10 la 15 ani 1 7,7% - - De la 15 la 20 ani 1 7,7% 2 14,3% Peste 20 de ani 10 76,9% 11 78,6%

Total 13 100% 14 100% Analiza datelor dovedeşte că, peste ¾ din numărul profesorilor şi educatorilor au o vechime în muncă de peste 20 de ani.

Cu privire la studiile, calificările şi formarea profesională continuă a personalului angajat este că, 11 pedagogi au studii superioare, iar 2 – medii de specialitate. Din cei 14 educatori, 8 au studii superioare şi 6 – studii medii de specialitate. De asemenea, este de remarcat că, majoritatea pedagogilor şi educatorilor deţin gradul didactic II (11 pedagogi şi 13 educatori. 2 pedagogi (unul dintre care prin cumul) şi un educator nu deţin grad didactic. Cît priveşte formarea profesională continuă este de menţionat că, majoritatea pedagogilor şi educatorilor, în perioada 2007 – 2012, au beneficiat de cursuri de instruire în domeniul disciplinelor şcolare pe care le predau, organizate de către Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei de pe lîngă Ministerul Educaţiei. Doar 4 persoane nu au beneficiat de formare profesională continuă.

VI. Bugetul instituţiei

Bugetul instituţiei în anul 2011 a constituit 4002,4 mii lei şi a fost, practic, la acelaşi nivel ca şi în anul 2010. De asemenea, atît numărul mediu de elevi, cît şi numărul mediu de personal rămîne cam la acelaşi nivel pe pacrursul ultimilot 3 ani.

În urma analizei datelor colectate pentru perioada 2009 – 2011 privind cheltuielile curente, numărul mediu al elevilor şi numărul mediu al personalui din cadrul Şcolii internat auxiliare se poate de constatat că, începînd cu anul 2010, practic toţi indicatorii s-au menţinut la acelaşi nivel, cu o descreştere nesemnificativă în anul 2011 şi o majorare mică planificată pentru anul 2012.

În tabelul de mai jos este analizată dinamica indicatorilor Şcolii internat auxiliare din or.Teleneşti pentru perioada 2009-2012 (plan aprobat).

Nr. d/o

Anul

Denumirea indicatorului

2009 2010 2011 2012 (plan aprobat)

1. Cheltuieli curente, mii lei

în % faţă de anul precedent

3408,8 4085,3

119,8%

4002,4

98,0%

4221,3

105,5% 2. Numărul mediu al elevilor


131

128

97,7%

130

101,6%

130

100,0% 3. Numărul mediu al personalului


84

80

95,2%

80

100,0%

80

100,0%


16

4. Costul întreţinerii unui elev pe an, lei


26 021 31 916

122,7%

30 788

96,5%

32 472

105,5% Sursa: Dările de seamă ale Şcolii de tip – internat, calcule proprii

Cît priveşte costul mediu anual de întreţinere a unui elev în instituţie, este de menţionat că, în anul 2011 acest indicator a constituit 30788 lei. În cazul divizării acestui cost în dependenţă de serviciile oferite, 10579 lei (sau circa 34%) au fost utilizate pentru serviciile de educaţie şi 20209 lei (sau circa 66%) – pentru serviciile de îngrijire.

Analiza cheltuielilor curente pe articole demonstrează că, pentru perioada 2009-2011 atît structura cheltuielilor, cît şi ponderea acestora este similară. Cota parte a cheltuielilor ce ţin de retribuirea muncii (inclusiv plăţile sociale: contribuţiile de asigurări sociale şi asigurarea medicală) variază de la 64% pînă la 69%, iar cota parte a cheltuielilor ce ţin de plata mărfurilor şi serviciilor – de la 31% pînă la 36 %. Totodată, în bugetul instituţiei planificat pentru anul 2012 se observă o creştere a ponderii cheltuielilor ce ţin de retribuirea muncii şi plăţile sociale pentru angajaţi (pînă la 74%) şi de descreştere a ponderii cheltuielilor ce ţine de plata mărfurilor şi serviciilor

Fig.10. Structura cheltuielilor curente

1764.9

393.7

1178.4

59.6

2112.0

466.8

1416.9

71.0

2209.0

470.1

1237.0

73.3

2504.2

553.8

1073.0

84.3

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2009 2010 2011 2012(aprobat)

Prime de asigurare medicală

Mărfuri şi servicii

Contribuţii de asigurări socialede statRetribuirea muncii

Sursa: Dările de seamă ale Şcolii internat auxiliare

Analiza detaliată a cheltuielilor pentru plata mărfurilor şi serviciilor (1237,0 mii lei) demonstrează că, practic resursele financiare sunt utilizate pentru întreţinerea imobilului (plata pentru energia electrică, combustibil, apă şi canalizare) – 567,5 mii lei (sau 45,9%) şi alimentaţie – 506,5 mii lei (sau 40,9%), iar celelalte 13,2% din mijloacele rămase au fost utilizate pentru toate celelalte articole.


17

Fig.11. Structura cheltuielilor pentru plata mărfurilor şi serviciilor

inventar moale şi echipament, 5.7%

reparaţii curente , 8.8%

servicii de transport, 2.0%

apă, canalizare, salubritate, 18.7%

servicii de telecomunicaţie şi

poştă, 1.0% alimentaţie, 26.5%

rechizite de birou, 7.2%

medicamente şi consumabile, 1.0%

gaze, 17.0%

energia electrică, 9.8%

altele, 2.3%

Sursa: Dările de seamă ale Şcolii internat auxiliare, calcule proprii

Pentru a face o comparaţie între cheltuieli, au fost analizate bugetele a trei instituţii de cultură generală din raionul Teleneşti. Indicatori importanţi detaliate privind bugetele acestor instituţii şcolare şi analiza comparativă a costurilor procesului de instruire sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Indicatorii Gimnaziul din s.Budăi

Gimnaziul din s.Hirişeni

Liceul teoretic „D.Cantemir”

din s.Mîndreşti

Şcoala internat auxiliară din or.Teleneşti

Costul unui elev pe an, lei

6971 7234 6278 10579

Numărul elevilor 212 192 457 130

Raportul elevi/personal

6,6 5,3 7,1 1,6

Sursa: Direcţia Generală Finanţe, Şcoala internat auxiliară, calcule proprii

Este evident că, atît la instituţiile de învăţămînt de cultură generală, cît şi la cele rezidenţiale costul pentru instruirea unui elev depinde în mare măsură de numărul de elevi din instituţie. Cu cît numărul de elevi este mai mare, cu atît costul întreţinerii unui elev este mai mic.

Comparînd acest indicator la toate cele 4 instituţii de învăţămînt se poate de constatat că costul întreţinerii unui elev pentru instruire la Şcoala internat auxiliară (10579 lei) comparativ cu costul de la celelalte 3 instituţii este de 1,5-1,7 ori mai mare.

Pe parcursul anului 2011 în Şcoala internat auxiliară au fost prestate următoarele tipuri de servicii cu următoarele costuri:


18

Servicii medicale

Numărul personalului medical – 2,5 unităţi: medic pediatru – 1, medic fizioterapeut – 0,5, asistent medical – 1,0. Retribuirea muncii pentru 2 persoane – 51,3 mii lei. Asigurarea socială (23,0%) şi cea medicală (3,5%) - 13,6 mii lei. Cheltuieli pentru medicamente - 11,6 mii lei. Cheltuieli totale – 76,5 mii lei. Suma anuală a cheltuielilor ce-i revine unui elev – 588 lei.

Servicii de asigurare socială

Numărul personalului – 2,0 unităţi: logoped – 1, 0, asistent social – 1. Retribuirea muncii pentru 2 persoane – 50,1 mii lei. Asigurarea socială (23,0%) şi cea medicală (3,5%) – 13,3 mii lei. Cheltuieli totale – 63,4 mii lei. Suma anuală a cheltuielilor ce-i revine unui elev – 488 lei.

Activităţi extracurriculare

Pe parcursul anului de învăţămînt 2011-2012, în cadrul Şcolii internat auxiliare au activat următoarele cercuri: „Arta foto-video”, „Iniţiere în calculator”, „Teatrul de păpuşi”, cercul de dans „Cireşarii”, cercul etnofolcloric „Lăstăraşii”, fanfara şcolară şi cercul sportiv.

În petrecerea acestor activităţi au fost antrenaţi 7 profesori. Au fost petrecute aproximativ 726 de ore, pentru care s-au cheltuit circa 188,5 mii lei.

În urma analizei costurilor serviciilor prestate în Şcoala internat auxiliară din or.Teleneşti şi anume datelor ce ţin de statele de personal, retribuirea muncii personalului, conform funcţiilor deţinute, şi a unor tipuri de cheltuieli, se poate de constatat că, pe parcursul anului 2011 în Şcoala internat auxiliară cheltuielile au fost direcţionate în special pentru angajaţi.

VII. Evaluarea posibilităţii de reintegrare a copiilor

Asistenţii sociali din echipa de evaluare au efectuat vizite în familiile copiilor instituţionalizaţi în scopul evaluării situaţiei sociale şi a condiţiilor de trai a acestora, în special s-a pus accent pe identificarea problemelor cu care se confruntă familia, necesităţilor familiei, identificarea motivului instituţionalizării copilului şi dacă acesta mai poate servi ca obstacol pentru întoarcerea copilului în familie, precum şi identificarea posibilităţii de reintegrare a copilului în familia biologică sau extinsă, integrarea în şcoală şi comunitate. În total au fost vizitate 65 de familii (18 localităţi) ale copiilor originari din raionul Teleneşti. În fiecare familie au fost efectuate cîte 2-3 vizite. Au fost organizate şi desfăşurate multiple întîlniri, discuţii cu părinţii şi rudele copiilor. Cu acelaşi scop a fost contactată autoritatea tutelară din 5 raioane de origine a 15 copii.

În rezultatul evaluării la domiciliu a familiilor biologice/extinse originare din raionul Teleneşti, s-a constatat că cca.46% (32 familii) au o situaţie materială foarte bună şi bună, cca.32% (22 familii) au condiţii satisfăcătoare.

Dacă comparăm aceste date cu informaţia referitoare la situaţia materială şi condiţiile de trai a acestor familii prezente în dosarele copiilor - 59% de familii (42 familii) erau sărace la


19

momentul plasamentului copilului în instituţie. Aceste date confirmă ipoteza că în marea majoritate a plasamentelor copiilor era condiţionat şi de situaţia materială a familiilor.

Fig. 12. Situaţia materiala a familiilor conform dosarelor şi după evaluare

0 1

28

42

1121 22

17

01020304050

foarte buna buna satisfacatoare nesatisfacatoare/saracie

dosar dupa evaluare

Analizînd rezultatele evaluării sociale şi psiho-pedagogice a copiilor şi familiilor lor, a fost estimată posibilitatea de dezinstituţionalizare a copiilor. Recomandările evaluatorilor sunt axate pe propuneri de reintegrare familială sau în unele cazuri plasamentul copiilor sub tutelă în familia extinsă, iar in alte cazuri – plasamentul în servicii alternative aşa cum ar fi serviciile de asistenţă parentală profesionistă şi case de copii de tip familie.

VIII. Planul de dezinstituţionalizare a copiilor din şcoala auxiliară internat Teleneşti.

Planul de dezinstituţionalizare a copiilor se bazează pe nivelul de dezvoltare a copiilor şi pe capacitatea familiei de a satisface necesităţile copilului în dezvoltare şi educare, precum şi atitudinea şi ataşamentul părinţilor faţă de copii.

Din numărul total de 86 copii la momentul evaluării, pentru 71 copiii originari din raionul Teleneşti au fost propuşi pentru dezinstituţionalizare în perioada vacanţei de iarnă pînă la 9 ianuarie 2013:

15 copii la care nu s-a constatat reţinere în dezvoltarea mintală, iar familiile lor au condiţii sociale şi de trai satisfăcătoare pentru creşterea şi dezvoltarea copilului, de asemenea, în comunitate, există servicii sociale şi psiho-educaţionale se recomandă:

10 copii reintegraţi în familia biologică; 2 copii integraţi în familia extinsă; 1 copil deja este în tutelă; 2 copii deja sunt în CCTF.

(Notă: În procesul de evaluare 2 copii au refuzat categoric să se întoarcă la Şcoala auxiliară, după vacanţa de toamnă. Aceste cazuri au fost discutate în cadrul şedinţelor echipei de evaluare, unde s-a luat decizia ca ei să fie reintegraţi în familiile biologice/extinse şi încadraţi pentru instruire în şcolile de masă. Copiii din tutelă şi CCTF frecventează doar programul de zi al şcolii auxiliare).

36 de copii propuşi pentru dezinstituţionalizare au reţineri în dezvoltare psihică. Pentru o incluziune şcolară cu succes aceşti copii au nevoie de servicii specializate prestate în comunităţi de către cadrele didactice de sprijin, psihologii şcolari, logopezi, ş.a. Familiile acestor 36 de copii au nevoie de sprijin familial pentru a îmbunătăţi condiţiile de trai pentru copil. Deci, pentru reintegrarea acestui grup de copii este necesar să se ofere sprijin bănesc şi asistenţa practică din partea autorităţilor locale. Cu suportul familiilor şi o


20

pregătire calitativă a instituţiilor de învăţămînt, 36 de copii vor putea continua studiile în instituţiile şcolare de la locul de trai începînd cu ianuarie 2013. Din acest grup de copii se recomandă:

24 copii reintegraţi în familia biologică; 6 copii integraţi în familia extinsă; 5 copii plasaţi în servicii alternative.

20 copii cu retard mintal, copiii părinţii cărora au nevoie de sprijin familial dar şi de consolidarea capacităţilor parentale, copiii rămaşi fără îngrijire părintească şi copiii care absolvesc clasa a VIII-a şi nu au dorit să meargă să înveţe în şcoala din comunitate, în situaţia lor pînă la 31 mai 2013 se recomandă:

9 copii reintegraţi în familia biologică; 4 copii integraţi în familia extinsă; 7 copii plasaţi în servicii alternative.

Pentru 14 copiii originari din alte raioane în baza analizei situaţiei acestora, se propune dezinstituţionalizarea după cum urmează:

În ianuarie 2013 - 6 copii: 4 copii reintegraţi în familia biologică; 2 copii plasaţi în familia extinsă.

În mai 2013 - 8 copii:

2 copii reintegraţi în familia biologică; 6 copii plasaţi în servicii alternative.

Începînd cu septembrie 2012 echipa de implementare a proiectului a organizat şedinţe de evaluare şi planificare a procesului de dezinstituţionalizare a copiilor. În cadrul acestor şedinţe dosarele copiilor au fost transmise asistenţilor sociali comunitari din localităţile de origine ale copiilor pentru iniţierea procesului de pregătire a familiilor pentru reintegrarea copiilor şi sprijin familial. Tot în cadrul acestor şedinţe, cu participarea nemijlocită a copiilor şi a familiilor, se întocmesc planurile individualizate de asistenţă pentru fiecare caz aparte. O altă latură importantă a procesului de dezinstituţionalizare a copiilor este pregătirea către incluziunea şcolară a gimnaziilor şi a liceelor din comunităţile de origine a copiilor. În acest context, proiectul continua pregătirea profesională a 27 persoane cheie şi a 27 de cadre didactice de sprijin. Aceştia vor lua în consideraţie recomandările psihopedagogilor evaluatori şi vor elabora planuri educaţionale individuale (în continuare PEI) pentru fiecare copil. Conform PEI-lui fiecare copil reintegrat va fi asistat şi va beneficia de curriculum adaptat sau modificat în dependenţă de capacităţile individuale proprii.

Impedimente pentru reintegrarea unor copii.

Unii copii au menţionat că nu vor să plece din şcoala auxiliară deoarece nu vor să piardă legătura cu „sponsorul” care îi susţine cu produse alimentare, îmbrăcăminte şi bani. O bună parte din copii şi părinţi au temeri legate de şcoala din comunitate – faţă de învăţătorii din sat, care i-au recomandat pentru şcoala auxiliară. Mulţi părinţi şi copii nu sunt informaţi corect despre diferenţa dintre curriculum-uri şi sistemul de notare care vor fi aplicate în situaţia copilului lor.


21

Temerile părinţilor faţă de revenirea copiilor acasă, la fel, ţin mai mult de adaptarea în şcoală. Aceasta îi face pe părinţi să nu accepte reintegrarea „În instituţie e mai bine pentru copil”, spun ei. După părerea lor copiii vor fi ignoraţi de profesori care nu se vor ocupa individual cu ei şi marginalizaţi de colegii de clasă. Unii copii au menţionat că le este frică de profesorul din clasa căruia au plecat.

„... Unii copii au emoții de frică de profesoara din sat și mînie față de profesorii ce au fost implicați în completarea dosarelor pentru a fi duși în școala auxiliară Telenești....”

Citat psiho-pedagog evaluator

O provocare pentru procesul de reintegrare ţine de schimbarea atitudinii unor părinţi care consideră că este în obligaţia statului să asigure educaţia şi creşterea copiilor. Sînt părinţi care chiar nu-şi doresc copii acasă, deoarece revenirea lor le-ar putea crea şi nişte griji în „plus” cum ar fi: alimentaţia copiilor, pregătirea dejunului, pregătirea prînzului la întoarcerea copiilor de la ore, pregătirea temelor împreună cu ei. Atît timp cît copiii se află în instituţii rezidenţiale, părinţii uită de responsabilităţile lor, de necesităţile copiilor. Ei s-au „împăcat ” cu gîndul că copilul este îngrijit, hrănit şi se află sub supraveghere tot timpul.


22

X. Constatări şi recomandări

Constatări:

1. În ultimii doi ani numărul de înmatriculări a copiilor în instituţie nu s-a redus în pofida faptului că în raion funcţionează Comisia pentru Protecţia Copilului aflat în Dificultate şi sunt dezvoltate servicii alternative de îngrijire de tip familie (Casă de copii de tip familie, Asistenţa Parentală profesionistă).

2. 82% de copii din şcoala auxiliară sunt originari din raionul Teleneşti, fapt care ar putea uşura organizarea procesului de dezinstituţionalizare a copiilor şi incluziunea lor şcolară.

3. Predomină plasamentele de durată, 65% din copii au petrecut în instituţie peste 4 ani. Odată întrat în internat, copilul rămîne pînă la absolvirea clasei VIII. Acest fapt complică procesul de reintegrare a copiilor în familie datorită pierderii competenţelor parentale.

4. 95% de copii (81 copii) au venit în instituţie dintr-un mediu familial, problema majoră fiind excluderea lui din învăţămîntul general

5. 11% de copii (9 copii) sunt plasaţi în instituţie cu diagnoze contraindicate în Regulamentul-cadru cu privire la organizarea şi funcţionarea instituţiei de tip rezidențial ordinul ME n.256 din 30 aprilie, 2010, anexa 7, faptul ce demonstrează că nu sunt respectate criteriile de eligibilitate în procesul de instituţionalizare a copiilor, neavînd, totodată, capacităţi de a le oferi servicii specializate.

6. Datele demonstrează că în nici unul din cazurile analizate copilul nu a participat la luarea deciziei cu privire la plasarea în şcoala auxiliară. In cele mai frecvente cazuri copilul a fost plasat în instituţie la insistenţa administraţiei instituţiei de învăţămînt din localitate.

7. Cauzele care au dus la instituționalizarea copiilor pot fi clasificate după următoarele categorii:

Nereuşita şcolară care a condus la delăsare pedagogică, fiind condiţionată de carenţe ale sistemul educațional, atitudinea cadrelor didactice din şcolile comunitare, acestea fiind asociate cu situaţia familială dificilă (condiții nesatisfăcătoare de trai în familie, decesul părinţilor, consum de alcool, lipsuri materiale) prezentă în 63% de cazuri;

Retard mintal la copii, cauzat de necunoaşterea sau neaplicarea metodelor și strategiilor de lucru diferențiat pentru copii cu cerinţe educative speciale;

Lipsa (pentru unele raioane) sau insuficienţa serviciilor sociale alternative care ar fi utilizate în situaţia copiilor cu cerinţe educaţionale speciale care ar putea contribui la prevenirea separării copilului de familie, precum şi utilizarea ineficientă a serviciului de sprijin familial;

Lipsa serviciilor psiho-educaţionale orientate spre incluziunea şcolară şi abordarea individualizată a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.

8. S-a constatat o diferenţă în diagnozele copiilor stabilite de psiho-pedagogii evaluatori comparativ cu diagnozele copiilor la momentul plasării în instituţie şi pe parcursul aflării copiilor în instituţie:

53% comparativ cu 0% de copii cu delăsare pedagogică şi /sau reţinere în dezvoltarea psihică;


23

21% comparativ cu 32% de copii cu retard mintal uşor;

14% comparativ cu 54% de copii cu retard mintal moderat/mediu;

12% comparativ cu 23% de copii cu retard mintal sever.

Prin urmare, se constată tendinţa de a agrava diagnoza copilului pentru a argumenta plasarea lui în instituţie. Tendinţa dată poate fi explicată prin intenţia instituţiei de a menţine contingentul de copii şi nivelul de finanţare al instituţiei, precum şi de dorinţa părinţilor de a transfera statului responsabilitatea pentru îngrijirea şi dezvoltarea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.

9. Copiii din instituţie sunt privaţi de dragostea şi grija din partea părinţilor. Aceasta duce la întîrzieri în dezvoltarea psihică, fizică şi afectivă a copiilor, care, în combinaţie condiţiile mediului rezidenţial, are tendinţa de a agrava dezvoltarea copilului.

10. 50% din copii merg săptămînal în familia biologică/extinsă. Acest aspect este important în contextul reintegrării copiilor în familie, incluziunii şcolare şi integrării sociale.

11. 80% (63 copii) au exprimat atitudinea pozitivă faţă de familia biologică/extinsă, ataşamentul emoţional faţă de membrii familiei, dorinţa de a pleca acasă, fapt care ar uşura procesul de readaptare a copilului la mediul familial şi comunitatea de origine.

12. Personalul instituţiei, ca unităţi de personal şi ca calificare profesională, corespunde standardelor învăţămîntului special, cu excepţia lipsei psihologului, prezenţa căruia este vitală pentru procesul de recuperare al copiilor cu reţinere în dezvoltare psihică.

13. Costul anual de întreţinere a unui elev în Şcoala auxiliară este de 1,5-1,7 ori mai mare decît costul mediu anual al unui elev dintr-o şcoală comunitară.

14. Analiza detaliată a cheltuielilor pentru plata mărfurilor şi serviciilor (1237,0 mii lei) demonstrează că, resursele financiare sunt utilizate în mare parte pentru întreţinerea imobilului (plata pentru energia electrică, combustibil, apă şi canalizare) – 567,5 mii lei (sau 45,9%) şi alimentaţie – 506,5 mii lei (sau 40,9%), iar celelalte 13,2% din mijloacele rămase au fost utilizate pentru toate celelalte cheltuieli, inclusiv serviciile de instruire, educaţie şi îngrijire. Acest fapt condiţionează inevitabil calitatea serviciilor prestate direct copiilor în cadrul instituţiei date.

15. Procesul de dezinstituţionalizare a copiilor poate fi desfăşurat în două etape: ianuarie 2013 – 51 de copii şi în mai 2013 – 34 de copii.

16. Temerile părinţilor faţă de revenirea copiilor acasă ţin mai mult de probleme de adaptare şi acceptare a copiilor în şcoală. Majoritatea din ei menţionează indiferenţa şi atitudinea negativă a cadrelor didactice faţă de copiii lor, marginalizarea din partea colegilor de clasă.

17. Analizând toate datele acumulate din evaluare, putem conclude că cu toate că scopul instituţiei rezidenţiale speciale este educarea, instruirea, recuperarea şi integrarea socială a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, instituţia nu asigură dezvoltarea comprehensivă a copiilor şi nu lucrează în vederea reintegrării lor în familie şi comunitate (conform Regulamentului-cadru cu privire la organizarea şi funcţionarea instituţiei de tip rezidențial ordinul ME n.256 din 30 aprilie, 2010 plasarea copiilor în instituţie trebuie să aibă un caracter temporar şi să nu depăşească 12 luni calendaristice – p.31, s.2).


24

Recomandări:

Reintegrare şi plasament în forme alternative de îngrijire

1. Pentru a susţine procesul de dezinstituţionalizare este necesară o pregătire prealabilă a familiilor biologice/extinse, susţinere morală şi materială, iar în unele cazuri şi de consolidare a abilităţilor parentale. Astfel, echipa de evaluare recomandă:

Sprijin financiar unic - 12 copii (originari din raionul Teleneşti);

Sprijin familial lunar – 45 copii (originari din raionul Teleneşti) şi 8 copii (originari din alte raioane);

Consolidarea abilităţilor parentale prin implicarea părinţilor şi a îngrijitorilor copiilor în grupuri de suport reciproc pentru cca.15 familii.

2. Pentru dezinstituţionalizarea copiilor cu părinţi decăzuţi din drepturi părinteşti, orfani şi lipsiţi de îngrijire părintească se recomandă:

plasament în forme alternative de îngrijire (serviciile APP şi CCTF) - 12 copii (originari din raionul Teleneşti) şi 6 copii (originari din alte raioane).

Incluziune şcolară

Pentru asigurarea procesului de incluziune şcolară a copiilor se recomandă:

Crearea de la 1 ianuarie 2013 a Serviciului de asistenţă psiho-pedagogică în cadrul DÎTS, iar după posibilitate Centre de resurse în unele gimnazii sau licee din raion în care o să fie integraţi copiii dezinstituţionalizaţi.

Sensibilizarea cadrelor didactice din sistemul de învăţămînt general secundar vis-a-vis de importanţa educaţiei incluzive pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale.

Instruirea cadrelor didactice de sprijin şi a persoanelor-cheie din toate instituţiile de învăţămînt din raion în Bazele teoretice şi metodice ale educaţiei incluzive.

Pentru uşurarea procesului de adaptare a copiilor în şcoală, contribuire la crearea unui climat educațional favorabil, pregătirea tuturor cadrelor didactice, colegilor şi părinţilor pentru a evita stigmatizarea, marginalizarea, apariţia situaţiilor de conflict.

Susţinerea copiilor reintegraţi în procesul de incluziune şcolară din partea cadrelor didactice de sprijin şi persoanelor-cheie.

Elaborarea Planurilor educaţionale individuale (PEI) pentru fiecare copil reîntors în gimnaziu sau liceu.

Recuperarea prin învăţare în baza Curriculum-ului adaptat pentru 43 copiii cu delăsare pedagogică şi reţinere în dezvoltarea psihică.

Recuperarea prin învăţare în baza Curriculum-ului modificat pentru 43 copii cu retard mintal uşor, mediu şi sever.

Recuperarea copiilor cu tulburări generale de limbaj prin servicii logopedice pentru 14 copii.


25

Recuperarea psihologică a tuturor copiilor reintegraţi pentru a înlătura situaţiile de conflict, pentru a diminua şi evita sentimentele de inferioritate, însuşirile negative ale personalităţii; a consolida trăsăturile pozitive cu motivaţii pentru activitate; a dezvolta procesele cognitive şi sfera afectivă.

Implicarea copiilor în activități extrașcolare pentru a le crea oportunitatea să se afirme şi să-şi formeze abilităţi sociale, practice ori profesionale (cercuri pe interese, activităţi extraşcolare).;

Incluziune socială

Susţinerea familiilor şi a îngrijitorilor (Tutori, APP şi CCTF) prin:

Implicarea în activităţi de socializare a copiilor pentru a dezvolta sentimentele de cooperare, întrajutorare, formarea spiritului de stăpînire de sine şi de autocontrol, de antrenare în activităţi care să-i aducă copilului satisfacţie şi să-l ajute să înţeleagă succesul.

Crearea reţelei de suport reciproc pentru susţinerea copiilor reintegraţi şi familiilor acestora

Sensibilizarea opiniei publice faţă de incluziunea şcolară şi socială a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.

raport privind procesul de evaluare a...

Documents