Raport de cercetare Charting Media and Learning in Europe – 2011

Capitolul 3.5: ROMÂNIA

Autor: Nicoleta Fotiade (ActiveWatch) Traducere în limba română: Meda Bălan

2/9

3.5 România - ActiveWatch 3.5.1 Introducere 3.5.1.1 Prezentare generală România a început să facă timid primii pași în media și educație. Majoritatea inițiativelor de educație media din școli și din afara acestora începând cu anii 1990 au fost promovate și implementate în principal de către asociații non-guvernamentale adesea în parteneriat cu Ministerul Educației. Așa cum va reieși și din acest raport, România nu are o strategie de politici publice pe termen lung pentru a promova educația media în cadrul educației primare și pe tot parcursul vieții. Educația cu ajutorul media a apărut în școli la inițiativa profesorilor motivați. În ultimii șase ani, pornind de la Recomandările Parlamentului și Consiliului European din 2006 privind competențele cheie pentru educația pe tot parcursul vieții1, competențele cu privire la tehnologia informației și comunicării (TIC) au fost integrate în mod formal în învățământul preuniversitar gimnazial și liceal. Raportul românesc a fost întocmit de ActiveWatch2, o organizație locală pentru drepturile omului care luptă pentru comunicare liberă în interes public. ActiveWatch este angajată într-o gamă largă de activități, cu accent pe monitorizarea drepturilor omului, advocacy, intervenții directe, educație și cercetare media și colaborează în mod continuu cu ONG-uri locale și internaționale. ActiveWatch a publicat primul manual din România dedicat educației media, în două ediții, a organizat cursuri de formare în domeniul educației media pentru personalul didactic, a desfășurat studii și ateliere de lucru cu elevi și profesori din școlile din învățământul preuniversitar și a publicat materiale pentru profesorii interesați să promoveze educația despre media și educația cu ajutorul media printre elevi. 3.5.1.2 Colectarea datelor Datele colectate pentru raportul din România se bazează pe literatura pentru învațamântul preuniversitar publicată de Ministerul Educației și autoritățile publice regionale responsabile de aspectele educaționale, precum și de către alți factori implicați din domeniul educației/predării media și al competențelor media. Prima ediție a raportului despre România nu pretinde să ofere o imagine exhaustivă a educației bazate pe media și a politicilor de educație media din România, ci o primă evaluare a principalelor tendințe și a situației actuale. Datele au fost colectate cu efortul și resursele modeste ale echipei ActiveWatch, pe baza propriilor rețele și contacte. Informațiile au fost verificate prin telefon sau în întâlniri cu membrii diferitelor instituții publice din domeniul educației, inclusiv un expert de la Institutul de Științe ale Educației și lectori de la Facultatea de Pedagogie și Facultatea de Sociologie din București, de la Facultatea de Științe Politice, Administrație și Comunicare din Cluj-Napoca. Unele informații erau deja disponibile echipei ActiveWatch datorită interacțiunii lor continue din ultimii ani cu profesori și elevi. Membrii echipei ActiveWatch, Laura Orlescu și Roxana Bursuc au contribuit cu documentația online. Mulțumiri și Ancăi Velicu (Universitatea București), Andreei

1 Recomandarea Parlamentului și Consiliului Eurpean privind competențele cheie pentru educația permanentă (2006/962/CE) 2 Website-ul ActiveWatch, Programul de Educație Media (în română).

3/9

Mogoș (Universitatea Babeș - Bolyai din Cluj-Napoca) și Angelei Teșileanu (Institutul de Științe ale Educației) pentru contribuția lor valoroasă. 3.5.1.3 Definiții utilizate pentru competențe media Analiza planurilor cadrului de învățământ pentru învățământul preuniversitar gimnazial și liceal arată că definiția competențelor digitale în cazul României a fost limitată de departe doar la competențe legate de TIC. Spre exemplu, competențele digitale testate în timpul examenului de bacalaureat sunt: utilizarea tehnică a unui calculator și organizarea fișierelor, utilizarea softurilor de editare a tabelelor și textelor, înțelegerea limbajului HTML, utilizarea programelor de navigare și crearea de prezentări și baze de date. Competențele digitale care sunt testate nu includ aspecte legate de reprezentare, limbaj media și producție sau audiență (metodele folosite de media pentru a ajunge la publicul dorit), cele patru dimensiuni pe care David Buckingham le-a evidențiat în legătură cu definiția competențelor digitale în 20073

Aceasta este singura definiție legată de media și educație în învățământul formal pe care am putut să o identificăm în documentele oficiale. Pe de altă parte, definițiile utilizate în situațiile de învățământ informal variază de la cele incluse în abordarea protecționistă (educarea tinerilor împotriva efectelor negative ale mass media) la cele mai apropiate de modelul participativ al educației media4 (rolul educației media este de a facilita „implicarea în media atât printr-o practică creativă, cât și printr-o practică critică”). Inițial, ActiveWatch a demarat programul său de educație media pentru a răspunde la o problemă - tendențiozitatea știrilor. Majoritatea materialelor educaționale și a cursurilor se concentrau pe acest aspect - analiza critică a știrilor. Treptat, am dezvoltat activități și instrumente care încă includ analiza critică a conținutului media, dar și aspecte educaționale care ar trebui să ajute grupurile țintă să înțeleagă mai bine rolul media în viața lor cotidiană, precum și aspecte legate de producția media și reprezentare. 3.5.2 Politici (și practica) în vigoare 3.5.2.1 Introducere Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) gestionează sistemul de învățământ la nivel național în România. În executarea responsabilităților sale specifice, MECTS cooperează la nivel central cu alte ministere și structuri instituționale subordonate guvernului. Constituția României și Legea Educației Naționale (Legea nr. 1/2011)5 au stabilit cadrul legal general pentru organizarea, administrarea și asigurarea învățământului în România. Prin decizii guvernamentale și ordine ale Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului s-au stabilit proceduri și regulamente specifice.

3 Buckingham, D. (2007) Competențe Media Digitale: Regândirea Educației Media în Era Internetului. Studiul Învățământului Comaparativ și Internațional, 2,1,43-55. 4 Leaning, Marcus, (2009), Probleme în Informatică și Educație Media: Critică, Istoric și Politică, Informarea Presei de Specialitate, SUA, pg. 12. 5 Legea Educației Naționale nr. 1/2011.

4/9

Învățământul preuniversitar, incluzând școlile de la toate nivelurile și activitățile extrașcolare, este suboronat Ministrerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin intermediul Inspectoratelor Școlare Județene care acționează ca organisme descentralizate la nivel regional. Conform Legii Educației Naționale, toți cetățenii români au drepturi egale de a accesa toate nivelurile și formele de învățământ, indiferent de condiția lor socială sau financiară, sex, rasă, naționalitate, orientare politică sau religioasă. Învățământul este obligatoriu între vârsta de 6 și 16 ani. Limba oficială de predare este româna, dar predarea se face și în limba maternă a minorităților naționale (bulgară, polonă, maghiară, germană, sârbă, ucraineană, cehă, croată, turcă, romani, rusă și slovacă)6 Sistemul național de învățământ românesc este organizat astfel:

1. Învățământ preșcolar (copii între 3 și 6 ani) care este opțional. Acest tip de educație este asigurat de instituții speciale - gradinițe, majoritatea lor fiind publice.

2. Învățământul obligatoriu este de 10 ani și este împărțit în trei faze: 2.1. Învățământul primar (4 ani, copii între 6 și 10 ani, clasele I-IV) 2.2. Învățământ gimnazial (4 ani, copii între 10 și 14 ani, clasele V-VIII) 2.3. Învățământul liceal sau vocațional - ciclul inferior (2 ani, elevi între 14 și 16 ani, clasele IX-X). Cea din urmă formă de învățământ asigură cursuri generale, specializate sau vocaționale.

Urmează ca forme opționale, învățământul liceal sau vocațional - ciclul superior (2 ani, elevi între 16 și 18 ani, clasele XI-XII), învățământul postliceal și studiile superioare7. Conform Raportului Eurydice, 92,08% din totalul de elevi au urmat școlile publice finanțate de stat în anul școlar 2010/2011. Competențele digitale și informatice au fost menționate ca și competențe cheie în învățământul obligatoriu din România (clasele I-VIII) chiar din Raportul din 2003 despre Reforma învățământului obligatoriu din România8. Și, într-adevăr, articolul 68 (1d) din Legea Educației Naționale din 2011 integrează competențele digitale ca și competențe cheie pentru învățământul primar și secundar. Alineatul (3) al aceluiași articol subliniază faptul că TIC (Tehnologia Informației și Comunicării) este o materie opțională pentru învățământul primar și obligatorie pentru învățământul secundar inferior. Educația cu ajutorul media este în principal legată de programul SEI - Sistemul Educațional Informatizat, pe care Ministerul Educației împreună cu o companie privată l-au dezvoltat din 2001 pentru a echipa școlile cu calculatoare, pentru a-i instrui pe profesori în competențele TIC, pentru a furniza asistență informatică pentru examenele naționale la nivel de liceu și pentru a crea o platformă educațională online pentru profesori, elevi și părinți9. 3.5.2.2 Învățământul obligatoriu 3.5.2.2.1 Învățământul preșcolar și primar Educația cu ajutorul media este sporadică în grădinițe, școli primare și secundare. Este disponibilă mai mult la nivel de liceu, de multe ori datorită proiectelor externe pe care profesorii le aduc în clasele lor. ActiveWatch nu a putut identifica statistici oficiale în acest sens. Școlile au fost dotate cu calculatoare

6 Eurydice- Rețeaua de informare asupra sistemelor de educație din Europa (2011). 7 Conform aceluiași raport Eurydice 8 Reforma învățământului obligatoriu din România, Ministerul Educației și Cercetării, București, 2003. 9 Site-ul web oficial al Sistemului Educațional Informatizat, www.portal.edu.ro

5/9

și mobilier10 și, în anumite cazuri, cu table interactive. Cu toate acestea, pe baza celor observate de ActiveWatch din interacțiunea cu educatori și profesori în anii trecuți, se pot observa trei tipuri de probleme în utilizarea infrastructurii IT și media disponibilă în școli: (1) în general, profesorilor le lipsesc cunoștințele și abilitățile de a folosi media și de a integra media în predare, (2) clasele cu computere sunt încuiate și folosite pentru orele de informatică, și (3) lipsa conexiunii de Internet din varii motive instituționale. Competențele digitale (TIC) sunt opționale pentru școlile primare. Planul cadru pentru învățământul primar publicat pe pagina de internet a Ministerului Educației11 nu include nicio menționare a competențelor media sau a educației media. În realitate, există inițiative sporadice din partea educatorilor motivați de a integra educația media sau educația pe bază de media în sălile de clasă. 3.5.2.2.2 Învățământul secundar Așa cum s-a menționat în partea introductivă a acestui capitol, educația TIC este prevalentă în școlile secundare. Educația despre media este prezentă în programă ca materie opțională în licee și inclusă în disciplina Studii sociale (anul terminal al învățământului secundar, clasa a XII-a). Legea Educației Naționale din 2011 menționează examenul D pentru a evalua competențele digitale în timpul Bacalaureatului. „Rezultatul evaluării este exprimat prin nivelul de competențe în legătură cu standardele europene recunoscute în domeniu”12. Conform documentului de prezentare a examenului de Bacalaureat13, principalele competențe evaluate sunt: utilizarea unui calculator și organizarea fișierelor, utilizarea programelor de editare de text și tabele, limbajul HTML și utilizarea programelor de navigare pe Internet, crearea de prezentări și baze de date. Disciplina „Tehnologia Informației și Comunicării” face parte din trunchiul comun al tuturor profilurilor (teoretic, profesional și tehnic) și specializărilor din învățământul secundar inferior (clasele a noua și a zecea) și anumitor specializări din învățământul secundar superior (clasele XI-XII, care nu sunt obligatorii). Începând cu anul școlar 2010/2011, a fost introdusă o nouă materie opțională „Administrarea calculatoarelor și a rețelelor” pentru clasele a noua și a zecea, pentru a extinde programa principală pentru TIC, conform documentului care descrie această materie. Începând cu 2004, disciplina opțională „Competențe în mass media” a fost introdusă în programa națională, la alegerea școlilor, și este predată la nivel de liceu. ActiveWatch, care a avut inițiativa, a format 120 de profesori care să predea această materie în școlile din întreaga țară și a publicat manualul și ghidul profesorului. Cursul este predat în peste 100 de școli din învățământul preuniversitar14, dar nu avem o statistică oficială despre disponibilitatea acestei materii. „Studii sociale” este singura programă centrală care integrează capitole de educație media. Aceasta este predată în învățământul secundar superior, la profilul uman, specializarea științe sociale ( clasa a XII-a). 10 Conform planului de implementare al Programului SEI 11 Planul cadru de învățământ pentru învățământul primar. 12 Art. 77(4) al Legii Educației Naționale nr. 1/2011 13 Programa Bacalaureat 2010 (învățământul secundar superior, România) 14 Dintre cele 1461 de școli de învățământ secundar inferior și superior din țară.

6/9

3.5.2.3 Formarea profesorilor Documentul ministerial din 2003 despre reforma învățământului obligatoriu din România15 declară, în linii mari, nevoia de a adapta formarea profesorilor în scopul sprijinirii dezvoltării competențelor elevilor, competențe utile într-o societate și economie bazate pe cunoaștere. Competențele media și digitale ar trebuie să fie considerate competențe cheie, dar, până acum, doar competențele TIC au fost incluse în formarea profesorilor pentru a susține orele TIC care fac parte din programa centrală din învățământul secundar inferior și superior. În cadrul programului SIE, Ministerul Educației a format profesori din întreaga țară pentru a fi capabili să folosească competențele TIC la ore. Atunci când vine vorba de pregătirea profesională continuă a profesorilor, Legea Educației Naționale din 2011 nu face nicio referire specială la formarea TIC sau competențe media. Ordinului Ministrului nr. 556116, care aprobă metodologia pentru pregătirea profesională continuă a profesorilor, se referă la competențe digitale printre alte competențe suplimentare pe care profesorul trebuie să le dezvolte pe parcursul pregătirii profesionale continue. Cu toate acestea, termenul nu este clar definit, iar metodologia se referă doar la aptitudinile TIC. Conform aceluiași document, competențele suplimentare se referă la o comunicare flexibilă și persuasivă, la o accesare corectă a surselor de informare și la înțelegerea relației cu comunitatea elevi/profesori/părinți/școală. Cu privire la media și comunicare, competențele suplimentare pentru profesori țintesc să sprijine dobândirea de concepte și teorii de comunicare, precum și utilizarea calculatorului în procesul de predare-învățare. Casa Corpului Didactic (CCD)17 este un centru de resurse și asistență în învățământ pentru profesori si este organizată într-o rețea națională de centre în fiecare județ din România18. CCD-urile oferă o varietate de cursuri pentru pregătirea continuă a profesorilor. Aici sunt disponibile cursuri TIC și „Multimedia în educație” pentru formarea profesorilor. În planul de educație pentru formarea inițială a profesorilor la nivel de universitate19, niciun conținut legat de media și educație sau de competențe media nu este menționat în descrierea cursurilor. 3.5.2.4 Învățământul universitar Conform raportului Eurydice menționat mai sus, „în România, universitățile și alte instituții de învățământ superior sunt autonome și au dreptul de a stabili și implementa propriile politici de dezvoltare, în cadrul prevederilor generale ale legislației în vigoare. Învățământul superior public este finanțat de la bugetul de stat pe baza contractelor de finanțare semnate între Ministerul Educației, Cercetării și Sportului și instituțiile de învățământ superior. Studiile superioare sunt finalizate prin intermediul instituțiilor de învățământ precum: universități, academii și școli de studii academice postuniversitare”20.

15 Reforma învățământului obligatoriu în România, Ministerul Educației și Cercetării, București, 2003 16 Ordinul de Ministru nr. 5561/2011 pentru aprobarea metodologiei privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, Art. 92, alineatele (2b), (6), (7). 17 Ordinul de Ministru nr. 5554/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Casei Corpului Didactic 18 Contacte pentru CCD-urile din România 19 Facultatea de Pedagogie din București, descriere Cursuri Anul I, II,III. 20 Eurydice- Rețeaua de informare asupra sistemelor de educație din Europa (2011).

7/9

Există un interes academic sporadic în educația media la nivel universitar. Facultatea de Psihologie și Științele Educației din București a dezvoltat un program de master în „Strategii inovative de învățare” care conține un curs de educație media. De asemenea, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babes-Bolyai din Cluj-Napoca a dezvoltat câteva proiecte de competențe media. Totuși, nu am putut identifica o strategie de educație media clară pentru vreuna dintre principalele centre universitare din România. 3.5.2.5 Învățământul vocațional Începând cu anul școlar 2003/2004, în cadrul învățământului opțional, elevii pot alege să își continue educația fie în ciclul inferior de liceu (învățământul secundar superior) sau în Școala de Arte și Meserii, care asigură învățământul vocațional, corespunzător diferitelor domenii ocupaționale și care duce la angajare. În acest caz, absolvenții trebuie să urmeze un an de completare pentru a dobândi o calificare profesională superioară înainte de a intra în învățământul secundar superior. Analiza cadrului de învățământ pentru profilurile pedagogic, artistic și teologic al învățământului vocațional arată că competențele TIC sunt integrate în programa obligatorie pentru toate clasele (de la clasa a IX-a până la clasa a XII-a). Competențele tehnice de a crea imagini pe calculator au fost integrate în programă (profilul artistic - arhitectură, design, arte). Educația vizuală și tehnicile de comunicare sunt menționate în cadrul de învățământ al profilului pedagogic (clasa a IX-a și/sau a X-a), dar nu ca învățământ obligatoriu. 3.5.2.6 Formarea adulților Art. 340 al Legii Educației Naționale înființează ANC- Autoritatea Națională pentru Calificări21, care coordonează procesul de autorizare a furnizorilor de formare profesionala continuă pentru adulți la nivel național. Competențele informatice sunt menționate în lista de competențe cheie comună diferitelor domenii profesionale. În conformitate cu documentul online disponibil pe pagina de internet a ANC „competențele informatice implică utilizarea critică și sigură a tehnologiilor societății informaționale în timpul orelor de program, în timpul liber și pentru a comunica”22. Competențele media și digitale nu sunt prezente în documentele despre politicile formării adulților. 3.5.2.7 Educația formală și educația nonformală Câteva organizații non-profit realizează activități legate de media și educație. ActiveWatch este una dintre asociațiile dedicate educației media23. Formarea și asistarea profesorilor pentru educație media, cercetare, ateliere pentru elevi și materiale ajutătoare pentru predarea educației media sunt principalele acțiuni desfășurate de ActiveWatch pentru a promova competențele media în România. Centrul pentru Jurnalism Independent din București, una din principalele organizații media din România, promovează educația media prin cursuri de jurnalism pentru elevii de liceu, formarea având o componentă civică puternică24.

21 Site-ul web al ANC, http://www.anc.gov.ro/ 22 Competențe informatice, ANC 23 Vezi punctele 1.1 și 1.2 pentru mai multe detalii despre programul de educație media al ActiveWatch. 24 http://www.cji.ro/?p=1227

8/9

Unul dintre exemple este Educatiff25, un program anual de educație cinematografică inițiat în 2009 în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania. Pe durata acestui festival, elevii de liceu pot participa la ateliere de lucru pe tema educației cinematografice. 3.5.3 Tendințe și evoluții cu privire la politicile publice în fiecare dintre sectoarele educației și formării profesionale vizate Începând cu februarie 2012, România și-a luat angajamentul în strategia Agendei Digitale pentru Europa 2020, inițiată de Comisia Europeană. ADpR (Agenda Digitală pentru România)26 este un contract de parteneriat încheiat între patru instituții publice, societăți comerciale și organizații ale societății civile pentru a susține incluziunea digitală în România. Instituțiile care sunt responsabile cu punerea în practică a Agendei Digitale pentru România sunt (1) Ministerul Comunicațiilor și Societății Informatice - care joacă rolul principal, (2) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, (3) Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și (4) Consiliul Național al Audiovizualului (C.N.A.), care este subliniat în document ca fiind „responsabil cu competențele media conform Legii audiovizualului”27. În cadrul Pilonului 6 al Acțiunilor Planificate - Îmbunătățirea competențelor digitale28, așa cum sunt ele avute în vedere de către Comisia Europeană la nivel european. Acest parteneriat a stabilit o serie de acțiuni naționale pentru a rezolva cele 11 probleme care împiedică dezvoltarea competențelor digitale în România29. Acțiunile planificate în cadrul Pilonului 6 - Îmbunătățirea competențelor digitale: - Acțiunea 57: Propunerea dezvoltării competențelor și alfabetizării digitale ca prioritate pentru Fondul Social European - Acțiunea 58: Elaborarea de instrumente pentru recunoașterea și identificarea competențelor utilizatorilor și practicienilor TIC - Acțiunea 59: Promovarea competențelor și educației digitale ca prioritate a inițiativei emblematice „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” - Acțiunea 60: Promovarea uni grad mai mare de participare a femeilor tinere și a celor care revin în activitate în sectorul TIC - Acțiunea 61: Dezvoltarea unui instrument online de educare a consumatorului cu privire la noile tehnologii media Acțiunea 62: Propunerea unor indicatori la nivel de UE privind competențele digitale și educația media Acțiunea 63: Evaluarea sistematică a dispozițiilor privind accesabilitatea prin revizuirea legislației Acțiunea 64: Garantarea că site-urile web publice sunt complet accesibile până în 2015 25 http://tiff.ro/educatiff 26 www.digitalagenda.ro a fost lansat de parteneriat în martie 2012. 27 Articolul 10 (3i) al Legii Audiovizualului face referire la obligația Consiliului Național al Audiovizualului să asigure creșterea conștientizării de către public a modului de utilizare a serviciilor media audiovizuale în mod eficient și sigur prin dezvoltarea și promovarea educației media pentru toate categoriile sociale. Articolul a fost integrat în lege prin Ordonanța de Urgență a Guvernului din 3 decembrie 2008 pentru actualizarea legii anterioare în conformitate cu Directiva Serviciilor Media Audiovizuale (AVMDS). 28 Termenul de „e-skills”, așa cum este folosit în Agenda Digitală pentru Europa a fost tradus în limba română „competențe digitale”. După părerea ActiveWatch, acest termen ar trebui să se refere la conceptul mai vast de alfabetizare digitală, competențele digitale fiind o parte integrantă. 29 Agenda Digitală pentru România, Pilonul 6 al Cadrului General de Acțiune - Îmbunătățirea competențelor digitale.

9/9

Acțiunea 65: Memorandum de înțelegere privind accesul digital pentru persoanele cu dizabilități Acțiunea 66: Statele membre să promoveze pe termen lung competențele digitale și educația media Acțiunea 67: Statele membre să implementeze dispozițiile cu privire la dizabilitate din Cadrul de Reglementare a Telecomunicațiilor și Directiva privind Serviciile Media Audiovizuale (AVMS) Acțiunea 68: Integrarea de către statele membre a învățării digitale (eLerning) în politicile naționale Cu toate că documentul se referă la termeni precum competențe media, competențe digitale și educație media, pașii reali care urmează să fie făcuți se referă în principal la competențele TIC, așa cum ne dezvăluie descrierea acțiunilor naționale. Spre exemplu, în cadrul Acțiunii 62, principalele eforturi naționale se vor concentra pe desfășurarea unui studiu la nivel național pentru colectarea de informații actualizate despre disponibilitatea și utilizarea TIC în școli în scopul învățării și asigurarea condițiilor tehnice pentru accesul la competențe digitale în școli. 3.5.4 Concluzii Nu există nicio strategie de politici publice pentru educația media, așa cum este definită în acest raport, ce urmează a fi integrată în învățământul formal. După cum reiese clar din studiul nostru, până acum, doar competențele TIC sunt luate în considerare în documentele privind politicile în învățământ. Educația media este obiectul unei materii disponibile la nivel de liceu, drept curs opțional, și inclusă în programa de Studiilor Sociale (clasa a XII-a). Programele de formare a profesorilor se concentrează în principal pe tehnologia informației și comunicării. În afară de programul ActiveWatch pentru formarea profesorilor, nu am identificat alte programe similare pentru dezvoltarea competențelor media ale cadrelor didactice. Educația media informală este disponibilă sporadic în principal pentru tinerii de liceu și mai puțin pentru vârstele mai mici și aproape deloc pentru formarea adulților.