raport anual de activitate al jud medgidia...
TRANSCRIPT
CUPRINS:
INTRODUCERE – PREZENTAREA GENERALĂ A INSTANŢEI ŞI SCURTE
CONSIDERAŢII PRIVIND SITUAŢIA INSTANTEI ÎN ANUL 2015
CAPITOLUL I – STAREA INSTANŢEI ÎN ANUL 2015
I.1 - Activitatea instanţei
1.1. Volumul de activitate la nivelul instanţei pe completuri specializate
1.2. Încărcătura pe judecător
1.3. Managementul resurselor umane
1.4. Analiza activității instanței din perspectiva indicatorilor de eficiență
1.5. Probleme generale de management al instanței
I.2 – Infrastructura şi capacitatea instituţională a instanţei
I. 3 – Calitatea actului de justiţie
1.3.1. Ponderea hotărârilor atacate din totalul hotărârilor pronunţate. Indicele de
desfiinţare
1.3.2. Durata de soluționare a cauzelor, inclusiv pe materii
1.3.3. Mecanisme de unificare a practicii judiciare.
1.3.4. Soluții pronunțate în anul 2015 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motivele care au determinat adoptarea
acestora și impactul acestora asupra sistemului judiciar
1.3.5. Pregătirea profesională a judecătorilor şi a personalului auxiliar
CAPITOLUL II – PRINCIPALELE MODIFICĂRI LEGISLATIVE CU IMPACT
ASUPRA ACTIVITĂŢII SISTEMULUI JUDICIAR IN ANUL 2015
CAPITOLUL III – INDEPENDENȚA ȘI RĂSPUNDEREA JUDECĂTORILOR
III. 1 –Răspunderea disciplinară a judecătorilor și a personalului auxiliar
III.2 - Răspunderea penală a judecătorilor și a personalului auxiliar
1
CAPITOLUL IV - ROLUL INSTANŢEI ÎN DEZVOLTAREA SPAŢIULUI
EUROPEAN SI COOPERARE INTERNAȚIONALĂ
CAPITOLUL V – RAPORTURILE INSTANȚEI CU CELELALTE INSTITUȚII ȘI
ORGANISME, PRECUM ȘI CU SOCIETATEA CIVILĂ
CAPITOLUL VI - CONCLUZII
2
INTRODUCERE
PREZENTAREA GENERALĂ A INSTANŢEI ŞI SCURTE CONSIDERAŢII PRIVIND
SITUAŢIA INSTANTEI ÎN ANUL 2015
Judecătoria Medgidia este o instituţie publică integrată sistemului judiciar din
România, fără personalitate juridică, care îşi are sediul în municipiul Medgidia, judeţul
Constanţa şi este arondată jurisdicţional Tribunalului Constanţa şi respectiv Curţii de Apel
Constanţa.
Judecătoria Medgidia are un volum mediu de activitate faţă de instanţele de
acelaşi grad. După acest criteriu, al volumului de activitate, este a doua judecătorie din judeţ,
după Judecătoria Constanţa.
Judecătoria Medgidia este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află,
conform H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de
pe lângă judecătorii, cu modificările ulterioare pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor
şi parchetelor de pe lângă judecătorii: un municipiu, 2 oraşe, 19 comune.
În raza de competenţă teritorială a a acestei instanţe îşi desfăşoară activitatea şi
două locuri de deţinere, respectiv Penitenciarul Poarta Albă şi Penitenciarul – Spital Poarta
Albă.
La Judecătoria Medgidia nu este organizată secţii, fiind însă, constituite
completuri specializate în materie penală, civilă, minori și familie, fond funciar.
Comparând datele statistice întocmite la nivelul instanţei în anii precedenţi cu cele
întocmite pentru anul 2015, se remarcă o ușoară scădere a cauzelor înregistrate în cursul anului
2015, respectiv 10.350 potrivit evidenţelor scriptice și 10.059 potrivit STATIS, față de 12.928
cauze înregistrate în cursul anului 2014.
Asupra activităţii instanţei se reflectă pozitiv existenţa unui climat de muncă
adecvat, având la bază relaţii interumane bazate pe încredere şi respect reciproc, buna
comunicare dintre judecători şi personalul auxiliar de specialitate, eforturile conjugate şi
atenţia deosebită acordată pregătirii şedinţelor de judecată şi respectării drepturilor procesuale
ale părţilor, precum şi receptivitatea la nou a personalului al instanţei.
3
CAPITOLUL 1
Starea instanţei în anul 2015
Secţiunea 1.1 - Activitatea instanţei
1.1. Volumul de activitate la nivelul instanţei pe completuri specializate
potrivit aplicaţiei STATIS (Anexa nr.1)
Materia Stoc anterior
Intrate in
cursul
anului Total
Soluţionat
e Susp.
Stoc la
sfârşit
de an
Penal
1501 3582 5083 3775 0 1308
Civil
2753 5719 8472 6.129 73 2343
Litigii
profesionale
131 87 218 100 10 118
Minori și
familie
486 668 1154 522 27 632
Litigii muncă
1 3 4 2 0 2
Total Civil
3371 6477 9848 6753 110 3095
Total General
4872 10.059 14.931 10528 110 4403
4
La Judecătoria Medgidia, în anul 2015 au fost înregistrate un număr total de
10.059, potrivit STATIS şi 10350 potrivit evidenţelor scriptice de cauze intrate, faţă de un
număr total de 12.928 de cauze în anul 2014 şi faţă de un număr total de 10.843 cauze în anul
2013, ceea ce reprezintă o scădere cu 2.869 de cauze faţă de anul 2014.
Potrivit evidenţelor statistice culese manual şi raportate la ECRIS volumul de
activitate este următorul:
CAUZE Stoc la începutul perioadei
Intrate Total dosare
Soluţionate Nesoluţionate Suspendate
A 1 2 2 3 4CIVILE= 2060 6659 8719 6995 1724 148
PENALE= 468 3691 4159 3338 821 1
TOTAL= 2528 10.350 12.878 10.333 2545 149
Diferenţa provine de la stocul de dosare întrucât la începutul anului 2015 s-a
plecat cu un stoc mai mare decât cel real întrucât nu au fost închise toate dosarele.
Volumul de activitate pe judecător evidenţiat în anexa 2
5
1.2. Încărcătura pe judecător (Anexa nr. 3 )
Numărul
de şedinţe
în care au
participat
Număr
dosare
rulate
Număr dosare
soluţionate
TOTAL 519 14.931 10.528
MEDIA PE
JUDECĂTOR 51,90 1357 995
MEDIA PE SCHEMĂ 34,60 995 702
În anul 2015, încărcătura pe judecător, ca medie a instanţei, se prezintă astfel:
Număr de şedinţe de judecată - 51,90 în anul 2015 față de 43,08 în anul 2014 şi faţă
de 46,45 în anul 2013;
Număr dosare rulate - 1411,24 în anul 2015 faţă de -1498,66 în anul 2014, şi faţă de
1504,45 în anul 2013;
Număr dosare soluţionate - 995 în anul 2015, faţă de 1016,41 în anul 2014 şi faţă de
975,27 în anul 2013.
În funcţie de numărul judecătorilor aflaţi pe schema de personal a Judecătoriei
Medgidia, încărcătura pe judecător este de 995 cauze.
Se constată o creştere, faţă de anii precedenţi a numărului de şedinţe de judecată
pe judecător, ca medie a instanţei, determinată de gradul redus de ocupare al schemei de
judecători la Judecătoria Medgidia şi o creştere a numărului de dosare soluţionate pe
judecător.
Operativitatea la nivelul instanţei (Anexa nr.4)
Indicele general de operativitate al instanţei
În anul 2015, indicele general de operativitate faţă de intrate a fost de
105% fată de 94,34 % în anul 2014 şi faţă de 98,93 % în anul 2013.
Se constată o creștere a operativităţii faţă de anii 2014 și 2013.
6
Indicele general de operativitate faţă de total a fost în anul 2015 de 62% , faţă
de 85,65% în anul 2014 și de 82,83 în anul 2013.
1. Operativitatea pe materii fa ț ă de total
Materia Faţă de total
Civil 74%
Penal 75%
Litigii cu
profesioniștii
50%
Minori și familie 51%
Litigii de muncă 60%
Total 62%
În materie civilă, operativitatea faţă de total, a fost, în anul 2015 de 74% fată de
84,85% în anul 2014 şi faţă de 82,99% în anul 2013 .
În materie penală, operativitatea faţă de total, a fost de 75% în anul 2015 , fată
de 94,34% în anul 2014 şi faţă de 92,66 % în anul 2013.
Se observă o tendinţă de scădere a operativităţii de soluţionare a cauzelor.
2.. Operativitatea pe judecător
Operativitatea pe judecător, faţă de intrate este de 105%.
Volumul cauzelor şi operativitatea instanţei se regăsesc în anexa nr. 5
1.3. Managementul resurselor umane
Un factor care influenţează concret calitatea actului de justiţie este legat de
resursele umane şi modul de utilizare a lor.
7
Constant, sunt sesizate deficienţe legate de repartiţia volumului de cauze între
instanţe şi de alocare a resurselor umane, în primul rând, la nivelul judecătoriilor, ca structuri
de bază ale sistemului judiciar.
JUDECĂTORI:
Analiza resurselor umane şi a volumului de activitate pe judecător, pentru anul
2015, relevă faptul că numărul de personal a fost insuficient datorită fluctuaţiei de judecători
astfel:
La data de 01.01.2015, Judecătoria Medgidia avea o schemă de 13 posturi, fiind
ocupate 12 posturi, dintre care 10 posturi erau ocupate cu judecători definitivi şi două posturi
cu judecători stagiari.
Potrivit Deciziei nr.206 din 17.12.2014 a Preşedintelui Curţii de Apel
Constanţa, începând cu 01.01.2015, doamna judecător Stănescu Alina Isabela a fost
desemnată în calitate de judecător de supraveghere a privării de libertate pentru Penitenciarul
Poarta Albă, Penitenciarul Spital Poarta Albă şi Arestul IPJ Constanţa.
Datorită lipsei de judecători, doamna judecător Stănescu Alina a fost de acord
să participe la şedinţele de judecată ale completelor pe care le administra, Civil 1 şi Penal 1,
până la epuizarea stocului, cele două complete fiind blocate de la repartizarea aleatorie
începând cu data de 05.01.2015.
La data de 26 ianuarie 2015, domnii judecători stagiari Telescu Daniela
Mihaela şi Ovac Ioan Octavian, în urma examenului de definitivat, au optat pentru
Judecătoria Bârlad, jud.Vaslui.
Prin HCSM nr. 412/2015 s-a aprobat suplimentarea statului de funcţii cu 1 post
judecător ca urmare a redistribuirii, începând cu data de 01.06.2015.
Începând cu data de 01.06.2015 domnul judecător Mastacan Erich Emilian a
fost numit judecător la Tribunalul Vaslui.
Începând cu data de 15.06.2015 doamna judecător Ivan Daniela a fost numită
judecător la Tribunalul Ilfov.
Astfel, în perioada mai - iunie 2015 când în materie civilă au rămas doar 2
judecători şi în materie penală 4 judecători.
8
Începând cu data de 01.07.2015, de la Judecătoria Constanţa, a fost delegat
domnul judecător Davidencu Răzvan Vladimir, pentru 6 luni, conform Deciziei nr.109/23
iunie 2015 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Constanţa.
Prin Hotărârea Plenului CSM nr.694/2015 au fost numiţi în funcţia de judecători
stagiari la Judecătoria Medgidia domnii Ene Roxana Mihaela, Stănciulescu Bogdan-
Cristian,Vlăsceanu Andreea-Cristina şi Penteleev Victor, începându-şi activitatea cu
01.07.2015.
Începând cu data de 10.12.2015, au fost fost numiţi în funcţia de judecător la
Judecătoria Medgidia, domnii Ticea Octavian-Cătălin,Poenar Ciochină Otilia şi Chivu Anca
Teodora, ocupându-se schema posturilor vacante de judecător.
Astfel, la Judecătoria Medgidia la data de 31 decembrie 2015 schema de 15
posturi de judecători din care ocupate 14.
PERSONALUL AUXILIAR Ș I CONEX :
În ceea ce priveşte situaţia personalului auxiliar, aceasta este de 23 grefieri, din
care:
- 1 grefier şef;
- 1 grefier repartizarea aleatorie a cauzelor
- 13 grefieri de şedinţă;
- 3 grefieri Compartimentul executări penale,
- 1 grefier Compartimentul Executări civile ;
- 1 grefier Compartimentul Arhivă-introducerea părţilor în dosare
- 1 grefier delegat Penitenciarul Poarta Albă;
- 2 grefieri-arhivari;
Schema de grefieri şi grefieri arhivari în anul 2015 a fost ocupată în
totalitate.
Un număr de 19 grefieri şi grefieri-arhivari dintre cei 23 încadraţi la Judecătoria
Medgidia sunt încadraţi pe posturi de grefieri cu studii superioare juridice, iar 4 sunt încadraţi
grefieri cu studii medii. Un grefier este absolvent al Şcolii Naţionale de Grefieri.
La data de 08.01.2015 a fost angajată în postul temporar vacant de grefier
studii superioare (în locul doamnei grefier Bobe Cristina-concediu pentru creşterea copilului)
9
domnişoara grefier Zamfir Claudia Mariana, căreia i-a expirat perioada de angajare la
Judecătoria Medgidia la data de 03.12.2015, odată cu revenirea la serviciu a doamnei
grefier Bobe Cristina Elena.
Începând cu 01.12.2015, grefier SNG Bosoancă Titiţa a fost transferată la
Judecătoria Buftea, şi a fost repartizat un alt grefier cu SNG, Ioniţă Liliana Elena, care şi-a
început activitatea la Judecătoria Medgidia începând cu data de 21 decembrie 2015.
În ceea ce priveşte situaţia personalului conex, la începutul anului 2015 erau
ocupate astfel, un post de şofer, un post – agent procedural şi două posturi – aprozi, unul
rămânând vacant din data de 02 decembrie 2014.
Pentru Judecătoria Medgidia sunt prevăzute şi 2 posturi de personal contractual
( un post muncitor şi un post îngrijitor), ocupate pe tot parcursul anului 2015.
Conducerea instanţei este asigurată de preşedinte, un vicepreşedinte şi
Colegiul de Conducere, format din preşedintele judecătoriei şi doi reprezentanţi ai
judecătorilor, aleşi în conformitate cu prevederile art.49 din Legea nr.304/2004, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art.21 din Regulamentul de ordine interioară al
instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Consiliului Superior al
Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.
Judecătoria nu este organizată pe secţii, judecătorii având complete specializate
de civil şi penal.
În condiţiile art.50 şi 51 din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciară,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, funcţionează Adunarea Generală a
judecătorilor.
Personalul auxiliar de specialitate îşi desfăşoară activitatea la arhivă -
registratură, compartimentele executări civile, contravenţionale şi penale, Biroul de informare
şi relaţii publice şi în şedinţele de judecată.
Este indiscutabilă strânsa dependenţă între calitatea actului de justiţie şi volumul
de activitate care grevează atât judecătorii, cât şi grefierii.
Analiza necesităţilor existente în acest domeniu
Apreciem că se impune suplimentarea numărului de posturi de grefieri cu
cel puţin 3, având în vedere, în primul rând, suplimentarea posturilor de judecători, dar și
volumul de activitate şi complexitatea activităţii desfăşurate de aceştia.
10
De asemenea, se impune suplimentarea schemei de personal cu cel puţin unui
registrator, în prezent în schema de personal nefiind prevăzut niciun post şi doi grefieri
arhivari, având în vedere procedura de triere a dosarelor şi necesitatea demarării activităţii de
arhivare electronică a dosarelor, atunci când instanţa va fi dotată cu echipamente de scanare a
documentelor.
Este necesară prevederea în schema de personal a cel puţin unui post de grefier-
informatician sau delegarea unuia dintre informaticienii Tribunalului Constanţa, a unui post de
centralist şi a unuia de grefier-statistician.
În contextul informatizării instanţei, este imperios necesară prezenţa permanentă
a unui informatician la sediul instanţei pentru a putea interveni prompt pentru remedierea
defecţiunilor intervenite în programul informatic folosit la nivelul instanţei, dar şi pentru
îndrumarea personalului auxiliar în utilizarea aplicaţiei ECRIS, pentru evitarea unor incidente
majore.
Este necesară efectuarea unor demersuri pentru suplimentarea posturilor cu care
este încadrată Judecătoria Medgidia în vederea angajării unui grefier informatician, a unui
grefier statistician şi a unui operator pentru centrala telefonică, precum şi continuarea
eforturilor pentru pregătirea şi specializarea personalului existent în scopul creşterii calităţii
actului de justiţie.
Structura completurilor de judecată
La Judecătoria Medgidia nu sunt înfiinţate secţii.
La nivelul Judecătoriei Medgidia, în anul 2015, au funcţionat completuri în
materie civilă şi în materie penală astfel:
ÎN MATERIE PENALĂ:
- P1– judecător Alina Isabela Stănescu cu efort 1/2
- P2– judecător Fănel Stănilă cu efort 1/2
- P3– judecător Marius Virgil Ungureanu -
- P4– judecător Aida Iolanda Slate
- P5 – judecător Elena Olteanu
Potrivit Deciziei nr.206 din 17.12.2014 a Preşedintelui Curţii de Apel
Constanţa, începând cu 01.01.2015, doamna judecător Stănescu Alina Isabela a fost
11
desemnată în calitate de judecător de supraveghere a privării de libertate pentru Penitenciarul
Poarta Albă, Penitenciarul Spital Poarta Albă şi Arestul IPJ Constanţa, astfel că s-a hotărât
blocarea completului P1.
Prin Hotărârea nr. 7/04.06.2015 a Colegiului de conducere al Judecătoriei
Medgidia, s-a dispus desfiinţarea completului P4 începând cu data de 31.08.2015.
ÎN MATERIE CIVILĂ:
- C1 – judecător Alina Isabela Stănescu cu efort 1/2
- C2 – judecător Măstăcan Erich
- C3 – judecător Daniela Ivan
- C5 – judecător Angelica Vali Vamvu
- C7 – judecător Constantin Dehenea
- C8 stg. - judecător Telescu Daniela Mihaela
- C9 stg. - judecător Ovac Ioan Octavian
- completul CC1 - judecător Dehenea Constantin şi Vamvu Angelica
- completul CC2 - judecător Ivan Daniela şi Măstăcan Erich
La data de 26 ianuarie 2015, domnii judecători Telescu Daniela Mihaela şi
Ovac Ioan Octavian, în urma examenului de definitivat, au optat pentru Judecătoria Bârlad,
jud.Vaslui. Astfel, completurile de stagiari s-au desfiinţat.
Începând cu data de 01.06.2015 domnul judecător Mastacan Erich Emilian a
fost numit judecător la Tribunalul Vaslui.
Începând cu data de 15.06.2015 doamna judecător Ivan Daniela a fost numită
judecător la Tribunalul Ilfov.
Prin Hotărârea nr.9 din 03.07.2015 a Colegiului de Conducere al Judecătoriei
Medgidia, datorită situaţiei excepţionale din perioada mai - iunie 2015 când în materie civilă au
rămas doar 2 judecători şi în materie penală 4 judecători, doamna judecător a fost de acord să
participe în şedinţele de judecată civile, astfel că, începând cu data de 31.08.2015, a fost
deblocat Completul civil C1 condus de doamna judecător Stănescu Alina Isabela.
Totodată, prin Hotărârea nr. 7/04.06.2015 a Colegiului de conducere al
Judecătoriei Medgidia, s-a dispus desfiinţarea completului P4 începând cu data de 31.08.2015,
şi preluarea de către doamna judecător Slate Aida Iolanda a completului C2.
12
Începând cu data de 01.07.2015, de la Judecătoria Constanţa, a fost delegat
domnul judecător Davidencu Răzvan Vladimir, pentru 6 luni, conform Deciziei nr.109/23
iunie 2015 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Constanţa.
Astfel, s-a dispus preluarea de către domnul judecător Davidencu Răzvan
Vladimir a completului C3.
Totodată s-a schimbat componenţa completurilor colegiale astfel:
- CC1 - Dl. jud. Dehenea Constantin
- Dl. jud. Davidencu Răzvan Vladimir
- CC2 - D-na jud. Slate Aida Iolanda
- D-na jud. Vamvu Angelica Vali
Prin Hotărârea Plenului CSM nr.694/2015 au fost numiţi în funcţia de judecători
stagiari la Judecătoria Medgidia domnii Ene Roxana Mihaela, Stănciulescu Bogdan-
Cristian,Vlăsceanu Andreea-Cristina şi Penteleev Victor, începându-şi activitatea cu
01.07.2015.
Astfel s-au înfiinţat completurile de stagiari astfel:
- C1 STG- judecător Penteleev Victor cu funcționare în ziua de Luni T2,
- C2 STG- judecător Vlăsceanu Andreea Cristina cu funcționare în ziua de
Miercuri T2
- C3 STG- judecător Ene Roxana Mihaela cu funcționare în ziua de Joi T2
- C4 STG- judecător Stănciulescu Bogdan Cristian cu funcționare în ziua de
Vineri T2
Începând cu data de 10.12.2015, au fost fost numiţi în funcţia de judecător la
Judecătoria Medgidia, domnii Ticea Octavian-Cătălin,Poenar Ciochină Otilia şi Chivu Anca
Teodora.
Repartizarea personalului auxiliar pe compartimentele instanţei
În anul 2015 grefierii au fost repartizaţi pe compartimente după cum urmează:
GREFA:
1. Spătaru Magdalena -grefier-şef;
2.Chiriac Theodora Elisabeta -grefier ;
3. Toza Niculina -grefier;
13
4. Nan Mariana Carmen -grefier;
5. Simion Elena -grefier;
6. Iordan Aura -grefier;
7. Visterineanu Iuliana - grefier;
8. Panait Nela -grefier;
9. Ene Liliana -grefier;
10. Bobe Cristina Elena - grefier;
11. Anghel Lucica Nicoleta - grefier;
12. Bălan Mihaela Victoriţa - grefier;
13. Omer Teodora - grefier;
14. Ioniţă Liliana Elena - grefier;
15. Beşea Florina - grefier.
ARHIVĂ ŞI REGISTRATURĂ:
1. Cojocaru Vasilchia - grefier - din lipsa unui grefier registrator;
2. Mustafa Denis -grefier - arhivar;
3. Cojocaru Nicoleta -grefier - arhivar
COMPARTIMENTUL DE EXECUTĂRI PENALE:
1.Bănică Niculina -grefier;
2. Miron Margareta -grefier;
3. Pavel Daniel - grefier
COMPARTIMENTUL EXECUTĂRI CIVILE:
Niţu Minodora - grefier
Un grefier este delegat la Penitenciarul Poarta Albă şi Spital Penitenciar
Poarta Albă.
Volumul de activitate al grefierilor pentru anul 2015 este menţionată în Anexa
nr. 5.
Asigurarea conducerii la nivelul instanţei
14
Conducerea instanţei a fost asigurată în cursul anului 2015 de dl. judecător
Stănilă Fănel şi de doamna judecător Aida-Iolanda Slate-vicepreşedinte.
Colegiul de conducere al instanţei a fost compus şi în anul 2015 din 3 membri,
respectiv: dl. judecător Stănilă Fănel-preşedinte, membru de drept, doamna judecător Aida-
Iolanda Slate-membru ales şi d-na judecător Ivan Daniela-membru ales, până la data de
15.06.2015 când doamna judecător Ivan Daniela a promovat la Tribunalul Ilfov și a fost ales în
colegiul de conducere domnul judecător Dehenea Constantin.
1.4. Analiza activită ț ii instan ț ei din perspectiva indicatorilor de eficien ț ă
Din perspectiva indicatorilor de eficiență, Judecătoria Medgidia este o instaanță
EFICIENTĂ raportat la următorii indicatori:
INDICATORI EFICIENȚĂ PE INSTANȚĂ
Indicatori eficiență Grad eficiență
Rata de soluționare
Eficient
Vechime dosare în stoc
Satisfăcător
Pondere dosare închise
Foarte eficient
Durata medie de soluționare
Foarte eficient
Hotărâri redactate peste termen
Ineficient
15
INDICATORI EFICIENȚĂ PE MATERII
Indicatori eficiență MATERII Grad eficiență
Rata de soluționare
Civil
Penal
Litigii cu profesioniștii
Minori și familie
Litigii de muncă
Foarte eficient
Foarte eficient
Foarte eficient
Ineficient
Ineficient
Durata medie de soluționare
Civil
Penal
Litigii cu profesioniștii
Minori și familie
Litigii de muncă
Foarte eficient
Eficient
Satisfăcător
Foarte eficient
Foarte eficient
Hotărâri redactate peste termen
Civil
Penal
Litigii cu profesioniștii
Minori și familie
Litigii de muncă
Ineficient
Ineficient
Ineficient
Ineficient
Ineficient
Se constată că indicatorul privind hotărârile redactate peste termen este cel mai
scăzut, dar, acesta este justificat de lipsa acută de judecători și fluctuația acestora în anul 2015.
16
1.5. Probleme generale de management al instan ț ei
În condiţiile descrise mai sus referitoare la fluctuaţia personalului şi creşterea
volumului de activitate, Judecătoria Medgidia s-a confruntat cu reale probleme în ceea ce
priveşte imposibilitatea respectării programului de normare a muncii şi a respectării termenelor
de redactare, probleme care au avut un impact negativ asupra activităţii de judecată şi care au
condus la tensionarea personalului instanţei.
Cu toate acestea, la finele anului 2015 schema de judecători, suplimentată la 15,
a fost ocupată integral.
Astfel, apreciez că se impune redimensionarea schemei de personalul auxiliar,
în sensul suplimentării numărului de posturi de grefieri, grefier arhivar și registrator.
Aceasta se impune ca efect al modificărilor legislative şi regulamentare
intervenite care presupun sarcini şi atribuţii noi, atât pentru judecători, cât şi pentru personalul
auxiliar.
Consider că se impune suplimentarea numărului de posturi de grefieri-arhivar,
având în vedere volumul de activitate şi complexitatea activităţii desfăşurate de către aceştia.
De asemenea, se impune suplimentarea schemei de personal cu cel puţin unui
grefier-registrator, în prezent în schema de personal nefiind prevăzut niciun post.
Este necesară prevederea în schema de personal a cel puţin unui post de grefier-
informatician sau delegarea unuia dintre informaticienii Tribunalului Constanţa, a unui post de
centralist şi a unuia de grefier-statistician.
În contextul informatizării instanţei, este imperios necesară prezenţa permanentă
a unui informatician la sediul instanţei pentru a putea interveni prompt pentru remedierea
defecţiunile intervenite în programul informatic folosit la nivelul instanţei, dar şi pentru
îndrumarea personalului auxiliar în utilizarea aplicaţiei ECRIS, pentru evitarea unor incidente
majore.
Este necesară, în permanenţă, alocarea judicioasă a resurselor umane -
judecători şi grefieri -, în funcţie de necesităţile instanţei, volumul de activitate, specializarea
resurselor umane, gradul de complexitate a cauzelor şi alte criterii de performanţă.
17
ACTIVITATEA INSTANŢEI:
Se poate observa că la nivelul Judecătoriei Medgidia, din cauze obiective,
termenul legal de redactare a hotărârilor pronunţate nu este respectat.
Dintre cauzele ce determină această situaţie, cea mai importantă este cea a
volumului de activitate aflat în continuă creştere.
Efectele produse de aceste întârzieri se regăsesc în percepţia sistemică negativă.
Justiţiabilul care a beneficiat de serviciile justiţiei pentru o durată de timp ce
variază în limite destul de largi, se vede nevoit a aştepta încă 2-4 luni până la comunicarea
hotărârii redactate.
Faţă de respectarea principiului independenţei judecătorului, un control direct şi
efectiv asupra redactării în termen a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de un judecător nu poate
fi efectuat decât din punct de vedere administrativ, statistic. Astfel, apreciez că, lunar este
necesară întocmirea situaţiei dosarelor neredactate în termen şi aduse la cunoştinţa
judecătorilor.
Asigurarea continuităţii completelor de judecată trebuie să constituie o
prioritate, aceasta garantând transparenţa actului de justiţie şi responsabilizarea judecătorului şi
grefierului.
Pentru buna desfăşurare a activităţii de judecată trebuie asigurată, de asemenea,
o stabilitate în colaborarea dintre magistrat şi grefier, o bună cunoaştere între judecător şi
grefier, iar raportul dintre aceştia să fie bazat pe respect şi onestitate.
Responsabilizarea personalului auxiliar în rezolvarea promptă şi corectă a
solicitărilor justiţiabililor este una dintre măsurile principale pe care trebuie să le ia conducerea
instanţei pentru desfăşurarea în bune condiţii a raporturilor cu publicul. Îmbunătăţirea imaginii
sistemului judiciar se poate realiza zilnic printr-o atitudine politicoasă şi răbdătoare şi prin
soluţionarea rapidă a problemelor administrative ale justiţiabililor. Acordarea de atribuţii de
comunicare cu publicul persoanelor cu aptitudini reale de această natură ceea ce contribuie la
crearea unei percepţii corecte a publicului cu privire la îndeplinirea sarcinilor de serviciu de
către toţi cei implicaţi în actul de justiţie la nivelul instanţei.
Totodată este necesară crearea unei atmosfere echilibrate de lucru, folosirea
adecvată a resurselor umane şi materiale, evaluarea necesităţilor; la stabilirea sarcinilor de
serviciu se va avea în vedere potenţialul fiecărui angajat, respectiv competenţa profesională şi
18
determinarea acestuia de a deveni un profesionist, urmărindu-se distribuirea echilibrată a
sarcinilor; asigurarea transparenţei actului de conducere, priorităţile, proiectele şi deciziile
urmând a fi aduse la cunoştinţa întregului personal al instanţei.
Soluţiile pe termen lung şi la această problemă se regăsesc tot în necesitatea
redimensionării schemelor de personal cu influenţă directă asupra încărcăturii pe judecător.
Secţiunea I.2. – Infrastructura şi capacitatea instituţională a instanţei
Instanţa dispune de 2 săli de şedinţă, spaţii suficiente pentru personal, o cameră
de consiliu, spaţii de arhivare, un birou pentru avocaţii care asigură asistenţă judiciară din
oficiu, un birou pentru Serviciului de Probaţiune Constanţa.
La acest moment, deși spaţiile rezervate arhivei civile curente şi arhivei vechi,
sunt superioare ca suprafaţă şi locaţie celor avute anterior renovării și extinderii sediului în
anul 2012, sunt în continuare insuficiente pentru arhivarea în bune condiţii a dosarelor, al
căror număr, în materie civilă şi, în materie penală, este în continuă creştere.
De asemenea, pentru funcţionarea în condiţii normale a activităţii instanţei, este
necesară înlocuirea calculatoarelor vechi, neperformante, uzate moral, cu altele noi.
Nu există imprimante în fiecare birou de judecători, împrejurare de natură a
afecta activitatea acestora.
De asemenea mai este necesară dotarea cu imprimante a fiecărui birou de
judecători, şi dotarea instanţei cu încă un multifuncţional sau, măcar înlocuirea celui existent cu
unul nou, având în vedere gradul de uzură ridicat şi funcţionarea acestuia cu intermitenţe.
De menţionat este faptul că, în urma adoptării noului cod de procedură penală şi
respectiv noul cod de procedură civilă, ar fi necesară amenajarea a cel puţin 2 camere de
consiliu, în prezent la nivelul Judecătoriei Medgidia existând o singură cameră de consiliu care
nu este dotată cu calculator şi imprimantă şi nici sistem de înregistrare a şedinţelor de judecată.
Instanţa este prevăzută cu un sistem de monitorizare şi supraveghere video a
perimetrului exterior şi la punctele vulnerabile din interiorul instanţei necesar pentru prevenirea
producerii unor evenimente nedorite şi luării măsurilor legale atunci când situaţia ar impune,
precum şi cu sisteme antiefracţie şi antiincendiu.
Dintre dotările instanţei, mai amintim instalaţia de climatizare pentru toate
încăperile instanţei, centrala proprie, centrala telefonică.
19
S-a pus la dispoziţia magistraţilor un program legislativ, fiind astfel posibilă
informarea în timp util a judecătorilor cu privire la modificările legislative intervenite, măsură
de natură să se reflecte în calitatea actului de justiţie.
Instanţa dispune de mijloacele tehnice necesare ascultării unor categorii speciale
de martori, în condiţiile art.129 Cod procedură penală.
De asemenea, amintim că, în prezent, raportat la suplimentarea schemei de
judecători, echipamentele IT nu mai sunt suficiente ca număr, calculatoarele utilizate de
personalul instanţei sunt vechi, uzate moral, iar imprimantele sunt insuficiente ca număr şi, de
asemenea, uzate fizic şi moral, în permanenţă fiind defectă una dintre ele.
Judecătoria Medgidia, cu ocazia renovării şi extinderii din anul 2012, a
beneficiat de dotări numai pentru extindere ( mansardă), o parte din mobilierul foarte
vechi, în urma mutării de două ori, de la sediu definitiv la sediul temporar şi înapoi, a fost
casat, iar cel rămas, existent în prezent, este foarte vechi, uzat moral şi fizic şi insuficient.
La data de 01.02.2015 la Judecătoria Medgidia funcţionau efectiv 8 judecători
definitivi.
Până la sfârşitul anului 2015 posturile de judecători au fost ocupate integral.
Având în vedere şi majorarea schemei de judecători, în anul 2015, de la 13 la
15 judecători, în prezent ocupate toate cele 15 posturi, pentru a asigura mobilierul pentru
domnii judecători nou veniţi am luat o parte din mesele şi scaunele din Camera de consiliu,
din biroul de Vicepreşedinte, folosind inclusiv mobilier uzat.
Astfel, raportat la numărul de judecători, necesarul estimat ar fi de 6 birouri, 6
scaune şi 3 cuiere.
Secţiunea I.3. – Calitatea actului de justiţie
1.3.1. Ponderea hotărârilor atacate din totalul hotărârilor pronunţate.
Indicele de desfiinţare
În anul 2015 au fost pronunţate 3.775 hotărâri în materie penală şi 6753
hotărâri în materie civilă .
20
În materie penală au fost atacate un total de 681 de hotărâri , din care cu apel
129 hotărâri, cu contestaţie un număr de 412 şi 140 încheieri având ca obiect măsuri
preventive.
Se constată că în această materie au rămas definitive prin neapelare/nerecurare
3094 hotărâri.
În materie penală, ponderea atacabilităţii este de 25,70 %.
În materie civilă au fost în total atacate 550 de hotărâri, dintre acestea 520 de
hotărâri au fost atacate cu apel şi 30 hotărâri cu recurs.
Se constată că în materie civilă au rămas definitive prin neapelare/nerecurare
6203 hotărâri.
În această materie ponderea atacabilităţii este 8,05%.
Materi
a
Nr.hotărâri pronunţate Nr.hotărâri
atacate
Ponderea atacabilităţii
Civil 6753 550 8,14 %
Penal 3775 681 18,03 %
Se constată că ponderea atacabilităţii este redusă, aceasta, fiind, după aprecierea
noastră, un barometru al calităţii actului de justiţie.
În general, judecătorii au manifestat preocupare pentru soluţionarea legală, într-un
termen rezonabil a cauzelor, ceea ce dovedeşte disponibilitatea magistraţilor pentru o temeinică
pregătire profesională.
Cu toate acestea, au existat hotărâri judecătoreşti nelegale sau netemeinice, care au
dus la casarea, schimbarea sau desfiinţarea acestora – în căile de atac exercitate.
Printre cauzele care au condus la casarea, desfiinţarea sau schimbarea hotărârilor
judecătoreşti, se numără:
altă individualizare a pedepselor;
soluţionarea greşită a unor excepţii de fond sau de procedură;
nerespectarea dispoziţiilor de procedură privind citarea părţilor;
aplicarea sau interpretarea greşită a unor dispoziţii legale;
aprecierea eronată a probelor sau necesitatea administrării unor noi probatorii,
pentru stabilirea unei situaţii de fapt reale;
21
În materie penală, ponderea hotărârilor atacate o deţin cele pronunţate în materia
liberării condiţionate şi a cererilor ulterioare formulate, în marea majoritate, de deţinuţii din
Penitenciarul Porta Albă.
Materi
a
Hotărâri desfiinţate/modificate
în căile de atac
Hotărâri
definitive
Indicele de casare
Civil 68 6753 1%
Penal 105 3775 2,78%
Se constată că indicele de casare în materie civilă este de 1 %, în materie
penală indicele de casare este 2,78 %, iar indicele general de casare la nivelul instanţei este de
1,64%.
1.3.2. Elemente statistice privind durata de soluţionare a cauzelor
Durata rezonabilă a proceselor civile şi penale constituie una din garanţiile
principale ale exerciţiului efectiv al dreptului fundamental al omului privind liberul acces la
justiţie. Tocmai de aceea, durata rezonabilă a unui proces, apreciată şi în funcţie de
complexitatea cauzei, constituie un indicator important al calităţii actului de justiţie.
Soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil este determinată în mod direct de
volumul de activitate, numărul de personal, gestionarea dosarelor de către judecător,
organizarea eficientă a activităţii instanţei, asigurarea resurselor materiale şi abordarea tuturor
factorilor implicaţi în realizarea operativităţii.
Conduita părţilor determină în numeroase cazuri tergiversarea soluţionării
pricinilor într-un termen rezonabil, lipsa de pregătire juridică a justiţiabililor, reflectată în
învestirea instanţelor cu cereri confuze, informe, necesitând acordarea unor termene în vederea
precizării exacte a cadrului procesual sau suspendarea judecăţii.
22
Formularea de cereri cu petit subsidiar, multiplele precizări ale acţiunilor,
cererile în probaţiune ambigue, exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale (dreptul la apărare,
dreptul la recuzare ori la strămutarea cauzei) sunt numai câteva exemple ale modului în care
conduita apărătorilor părţilor influenţează celeritatea desfăşurării procesului.
În aceeaşi categorie de cauze pot fi incluse şi situaţiile determinate de refuzul
martorilor de a se prezenta pentru a fi audiaţi, întârzierea autorităţilor ori instituţiilor de a
depune la dosar actele solicitate de instanţe, îndeplinirea de către experţi a obligaţiilor dispuse
de instanţă cu întârziere ori incomplet, neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor
profesionale de către agenţii procedurali şi de cazurile în care inculpatul sau partea vătămată
domiciliază ori se află temporar în străinătate.
Pentru remedierea motivelor de amânare este necesar a se recurge la amenzile
judiciare, ca instrumente aflate la îndemâna organului judiciar, or acestea nu reprezintă prin ele
însele mijlocul cel mai eficient şi garanţia directă a soluţionării cauzelor într-un termen
rezonabil.
Desigur, alături de sancţiunile pecuniare, organele judiciare au la îndemână
sancţiunile procedurale propriu-zise. Se constată că nu întotdeauna astfel de sancţiuni sunt
aplicate în practică, si aceasta fie din necunoaşterea legii, a gestionării defectuoase a dosarelor,
fie din teama reformării sau casării unei hotărâri judecătoreşti. Rigiditatea normei de procedură
impune rigurozitate maximă în aplicarea dispoziţiilor ce guvernează desfăşurarea procesului,
însă conştientizarea consecinţelor majore pe care le poate avea pronunţarea unei soluţii
îndeamnă la prudenţă.
La Judecătoria Medgidia, durata de soluţionare este apreciată ca fiind
rezonabilă în raport de infrastructura aflată la dispoziţia instanţei în anul 2015, de numărul,
vechimea şi experienţa judecătorilor şi personalului auxiliar, de încărcătura pe judecător, de
necesitatea colaborării cu alte instituţii sau alţi participanţi la proces (Compania Naţională de
Poştă şi Telecomunicaţii, organele de poliţie, baroul de avocaţi, experţi judiciari etc), de
reglementarea defectuoasă a unor instituţii, de modificările legislative intervenite.
Supraîncărcarea instanţelor de judecată şi durata mare a procedurilor judiciare
reprezintă deficienţele constatate ale sistemului judiciar.
În acest context, se impune identificarea şi în continuare a cauzelor care conduc
la un număr mare de dosare pe rolul instanţei şi la depăşirea duratei rezonabile de soluţionare şi
ulterior să le remedieze prin găsirea soluţiilor optime.
23
De asemenea, este necesară aplicarea riguroasă a normelor de procedură privind
sancţionarea faptelor care împiedică desfăşurarea în bune condiţii a proceselor, inclusiv
întârzierea nejustificată a soluţionării cauzelor.
Şi în acest an a fost promovat, de către conducerea instanţei, principiul
celerităţii judecării cauzelor, astfel încât prin aceasta să nu se aducă atingere calităţii actului de
justiţie şi drepturilor legitime ale părţilor.
1.3.3. Mecanisme de unificare a practicii judiciare la nivelul instanţei
Una din principalele cauze care afectează negativ calitatea actului de justiţie, cu
repercusiuni negative asupra credibilităţii actului de justiţie este practica neunitară, rezolvarea
contradictorie a diferitelor probleme de drept.
O măsură de realizare a obiectivului unificării practicii judiciare constă în
asigurarea accesului magistraţilor la legislaţie şi jurisprudenţă, cât şi aprofundarea
jurisprudenţei comunitare.
Prin intermediul Consiliului Superior al Magistraturii, Agentul Guvernamental
pentru CEDO din cadrul Ministrului Afacerilor Externe a informat instanţele judecătoreşti cu
privire la comunicarea de către Curte, în anul 2013, Guvernului României, numeroase cereri
aflate pe rolul său, care pun probleme sub aspectul art. 6 din Convenţie, în sensul nerespectării
principiului securităţii raporturilor juridice, prin prisma practicii neunitare identificate.
Unificarea practicii judiciare reprezintă un aspect al predictibilităţii actului de
justiţie şi, până la urmă, conduce la îmbunătăţirea imaginii justiţiei prin oferirea posibilităţii de
evaluare a şanselor de câştigare a unui proces şi prin eliminarea suspiciunilor în situaţii de
hotărâri contrare în situaţii identice sau similare.
Judecătoria Medgidia a avut asigurat accesul, în cursul anului 2015, la legislaţie
şi jurisprudenţă, atât prin programul legislativ SINTACT 3.0, dar şi prin comunicarea, de către
curţile de apel, a deciziilor relevante pronunţate de aceste instanţe.
Pe de altă parte, pregătirea specializată a magistraţilor are incidenţă directă
asupra calităţii actului de justiţie, în raport de diversificarea domeniilor de drept şi necesitatea
unei bune cunoaşteri a acestora.
24
Alături de măsurile prezentate, unificarea practicii judiciare se realizează, la
nivelul instanţelor, prin supunerea, în cadrul adunărilor generale ale judecătorilor a chestiunilor
de drept dezlegate diferit, în cadrul aceleiaşi instanţe.
În vederea unificării practicii judiciare, magistraţii din cadrul Judecătoriei
Medgidia au participat la şedinţele organizate în scopul uniformizării practicii judiciare la
Curtea de Apel Constanţa.
În conformitate cu dispoziţiile Regulamentului de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, vicepreşedintele instanţei, coordonează activitatea de unificare a practicii
judiciare la nivelul instanţei, prin participarea la întâlnirile lunare ale judecătorilor, în care sunt
supuse dezbaterilor problemele de drept evidenţiate în studiul întocmit de judecătorul delegat
cu analiza soluţiilor de practică neunitară, fiind întocmite atunci când este cazul minutele
prevăzute de Regulament.
Totuşi, unificarea practicii judiciare nu reprezintă un deziderat absolut, în
discuţie intervenind şi alte elemente, precum principiul legalităţii sau independenţa
judecătorului.
Considerăm, astfel, că problema trebuie tratată într-un mod echilibrat. Astfel, în
situaţii limită, care permit două sau mai multe interpretări argumentate, este preferabilă
adoptarea practicii majoritare, dacă aceasta s-a format. Pe de altă parte, în situaţii în care
judecătorul este convins de justeţea soluţiei sale şi în care interpretarea cealaltă i se pare
manifest greşită, considerăm că acesta trebuie să îşi urmeze conştiinţa.
Mecanismele de unificare la nivel de instanţă sunt întâlnirile organizate în
temeiul ROI, dar nu numai acestea. Utile sunt şi discuţiile informale între colegi sau studierea
practicii instanţelor de control judiciar.
Alte măsuri pentru unificarea practicii judiciare la nivelul instanţei au constat în
organizarea de şedinţe de învăţământ profesional, formularea de puncte de vedere cu privire la
probleme de drept cărora li s-a dat o aplicare neunitară în practică, întocmirea referatelor de
practică de casare şi discutarea problemelor de drept incidente în hotărârile desfiinţate.
În încercarea de unificare a practicii judiciare, judecătorii delegaţi cu evidenţa
practicii instanţelor de control judiciar s-au remarcat prin întocmirea unor referate lunare de
evidenţă a desfiinţării hotărârilor judecătoreşti, atât în materie civilă, cât şi în materie penală.
25
Judecătorii delegaţi cu evidenţa practicii instanţelor de control judiciar au expus
în şedinţele de învăţământ profesional, punând în discuţia judecătorilor prezenţi, problemele de
drept controversate ce au făcut obiectul desfiinţării hotărârilor judecătoreşti.
Apreciem că se impune dezvoltarea cadrului legislativ în vederea unificării
practicii judiciare şi instituirea unui sistem mai simplu de promovare a practicii judiciare pe
domenii, altul decât prin publicarea unor culegeri de practică judiciară şi crearea de
instrumente în acest sens.
1.3.4. Soluții pronunțate în anul 2015 de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motivele care au determinat adoptarea
acestora și impactul acestora asupra sistemului judiciar
1.3.4.1. Soluții pronunțate în anul 2015 de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, motivele care au determinat adoptarea acestora și impactul acestora asupra
sistemului judiciar
ÎN MATERIE PENALĂ:
În materie penală, un număr destul de mare de cauze au vizat condițiilr de
detenție, astfel :
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cauza Oprea
ș i al ț ii . Curtea a constatat că a fost încălcat art. 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile
inadecvate de detenție și a obligat statul român să plătească reclamanților (20) daune morale
cuprinse între 3.000 și 20.000 euro.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cauza
Drăgună ș i al ț ii : Curtea a constatat că a fost încălcat art. 3 din Convenție în ceea ce privește
condițiile inadecvate de detenție și a obligat statul român să plătescă reclamanților daune
morale după cum urmează: R.M. Drăgună – 3.450 euro, N. Neacșu – 19.650 euro, V. Nica-
5.000 euro, C. Ghimiși – 5.250 euro, S. Cîrstea- 4.800 euro, M. Iancău – 4.950 euro.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cauza Costel
Gagiu: Reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție inadecvate și de faptul că i-au fost
refuzate vizitele conjugale pe durata arestului preventiv. Curtea a constatat că au fost încălcate
26
art. 3 și art. 14 coroborat cu art. 8 din Convenție și a obligat statul român ca în termen de 3
luni de la data rămânerii definitive a hotărârii să plătească reclamantului 9800 euro-daune
morale și 1400 euro-cheltuieli de judecată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cauza
Constantin Nistor HOTĂRÂREA din 16 iunie 2015. Astfel, reclamantul susţine că celula pe
care a ocupat-o în centrul de reţinere şi arestare preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean
de Poliţie Bacău era suprapopulată şi că, în general, condiţiile de detenţie nu erau în
conformitate cu standardele Curţii şi ale CPT în materie În ceea ce priveşte problema
suprapopulării carcerale, Curtea observă că a examinat recent condiţiile din centrul de reţinere
şi arestare preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bacău în cauza unui
reclamant care a fost ţinut în detenţie în locul respectiv la câteva luni după reclamantul din
prezenta speţă (Mihăilescu împotriva României, nr. 46546/12, pct. 56-61, 1 iulie 2014). În
această cauză, Curtea a constatat ca spaţiul locuibil de care a beneficiat persoana în cauză
variase între 1 m2 şi 4 m2 şi că, deşi uneori această suprafaţă era mai mare de 4 m2, celulele nu
erau mobilate în mod corespunzător, aveau pereţii umezi sau erau inundate şi reclamantul nu se
putea hrăni în mod adecvat (idem, § 57). Curtea a concluzionat aşadar că a fost încălcat art. 3
din Convenţie (idem, § 61).
Curtea consideră că aceleaşi concluzii trebuie să se aplice în speţă, având în
vedere că susţinerile reclamantului cu privire la suprapopularea din penitenciar şi precaritatea
condiţiilor de igienă corespund constatărilor CPT după vizita sa în mai multe centre reţinere şi
arestare preventivă din România (supra, pct. 21).
Ţinând seama de cele de mai sus, Curtea concluzionează că în speţă a fost
încălcat art. 3 din Convenţie
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cauza
Ghiroga împotriva României, HOTĂRÂREA din 16 iunie 2015.
Se reține că reclamantul insistă asupra suprapopulării carcerale din unităţile în
care a fost deţinut şi repetă că, în Centrul de reţinere şi arestare preventivă din Câmpina, a fost
obligat să împartă patul cu alţi deţinuţi, oferind în acest sens şi numele a doi dintre aceştia.
Acesta reiterează în plus afirmaţiile privind precaritatea condiţiilor de igienă, prezenţa
paraziţilor şi calitatea scăzută a mâncării.
27
. Curtea reaminteşte că art. 3 din Convenţie impune statului să se asigure că
orice persoană este privată de libertate în condiţii compatibile cu respectarea demnităţii umane,
iar modalităţile de executare nu supun persoana în cauză unei suferinţe sau unei încercări de o
intensitate care să depăşească nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei, precum şi că,
ţinând seama de cerinţele practice din închisoare, sănătatea şi confortul persoanei deţinute sunt
asigurate în mod corespunzător [Kud³a împotriva Poloniei (MC), nr. 30210/96, pct. 92-94,
CEDO 2000-XI]. La evaluarea condiţiilor de detenţie, trebuie să se ţină seama de efectele
cumulate ale acestora (Dougoz împotriva Greciei, nr. 40907/98, pct. 46, CEDO 2001-II).
Prin urmare, statul este obligat, în pofida problemelor logistice şi financiare, să
îşi organizeze sistemul penitenciar astfel încât să asigure deţinuţilor respectarea demnităţii
umane a acestora (Benediktov împotriva Rusiei, nr. 106/02, pct. 37, 10 mai 2007, Soukhovoď
împotriva Rusiei, nr. 63955/00, pct. 31, 27 martie 2008).
În ceea ce priveşte spaţiul personal de care a beneficiat, Curtea observă că
reclamantul a susţinut că s-a confruntat cu situaţii de suprapopulare în toate cele trei unităţi
penitenciare unde a fost deţinut. În această privinţă, reaminteşte că a constatat că, în
penitenciarele române, condiţiile de detenţie, în special suprapopularea şi condiţiile precare de
igienă, reprezintă o problemă de natură structurală (Iacov Stanciu împotriva României, nr.
35972/05, pct. 195, 24 iulie 2012). Afirmaţiile reclamantului întemeiate pe suprapopularea în
celule sunt, prin urmare, plauzibile, iar Curtea reţine că Guvernul nu le contestă în mod expres.
Astfel, acesta din urmă admite că, cel puţin pentru anumite perioade în care reclamantul a fost
deţinut în Centrul de reţinere şi arestare preventivă din Câmpina, au existat situaţii de
suprapopulare (supra, pct. 9); informaţiile prezentate cu privire la centrul de detenţie al Poliţiei
Târgovişte şi Penitenciarul Mărgineni nu indică o situaţie de fapt diferită (supra, pct. 12 şi 15).
În special, Curtea subliniază că, în ceea ce priveşte Penitenciarul Mărgineni, a mai observat
situaţii de suprapopulare pentru perioade care coincid cu detenţia reclamantului în cauza de
faţă (Necula împotriva României, nr. 33003/11, pct. 57 şi 59, 18 februarie 2014, Mihai
Laurenţiu Marin împotriva României, nr. 79857/12, pct. 31, 10 iunie 2014).
În afară de aceasta, Curtea reţine că afirmaţiile reclamantului cu privire la
precaritatea condiţiilor de igienă sunt, de asemenea, plauzibile şi reflectă realităţile constatate
în alte cauze privind condiţiile din centrele de detenţie ale poliţiei române (Voicu împotriva
României, nr. 22015/10, pct. 53, 10 iunie 2014, Zamfirachi împotriva României, nr. 70719/10,
pct. 66, 17 iunie 2014, Valerian Dragomir împotriva României, nr. 51012/11, pct. 47, 16
28
septembrie 2014, în cazul centrelor de detenţie din Bucureşti; Florin Andrei împotriva
României, nr. 33228/05, pct. 45, 15 aprilie 2014, în cazul centrelor de detenţie din Constanţa;
Mihăilescu împotriva României, nr. 46546/12, pct. 57, 1 iulie 2014, în cazul centrelor de
detenţie din Bacău). Concluziile la care a ajuns şi CPT în urma vizitei din 2010 în mai multe
centre de detenţie sunt în acelaşi sens (supra, pct. 21).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai condamnat România în
cauzele:
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cauza
Caraian : Reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului său la prezumția de nevinovăție și a
dreptului la un proces echitabil garantate de art. 6 § 1 și § 2 din Convenție. Curtea a luat act de
declaratia Guvernului prin care confirma că a fost încălcat art. 6 § 1 în ceea ce privește durata
excesivă a procesului. De asemenea, a constatat că a fost încălcat art. 6 §2 și a obligat statul
român să plătească reclamantului în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii
3.600 euro- daune morale. Curtea a reținut că deși pentru faptele de care era acuzat
reclamantul intervenise prescripția răspunderii penale, acesta a solicitat continuarea procesului
pentru a-și dovedi nevinovăția. Curtea a apreciat că ordonanța procurorului de încetare a
procesului penal a fost formulată în termeni ce nu lăsau nicio îndoială cu privire la faptul că
reclamantul ar fi comis faptele respective, instanța de la Strasbourg considerând că declarațiile
exprese ale procurorului si ale instanțelor interne prin care reclamantul era găsit vinovat
constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cauza
Opri ș : Reclamantul s-a plâns de faptul că a fost provocat de organele judiciare, că nu a
beneficiat de asistența unui avocat în timpul primei sale declarații și a fost în imposibilitatea
de a interoga agentul sub acoperire și colaboratorul său. Curtea a declarat capetele de cerere
referitoare la provocarea de către organele judiciare și imposibilitatea interogării agentului sub
acoperire și a colaboratorului admisibile și a constatat că a fost încălcat art. 6 § 1 din
Convenție. A obligat statul român să plătească reclamantului în termen de 3 luni de la data
rămânerii definitive a hotărârii 2400 euro-daune morale și 425 euro-cheltuieli de judecată.
29
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cauza
Colac împotriva României. Încălcarea dreptului la un proces penal echitabil. Eforturi
insuficiente din partea autorităților naționale privind localizarea martorilor pentru a fi
interogați în cursul cercetării judecătorești
În speță, reclamantul a susţinut, în special, că dreptul său la un proces echitabil
garantat prin art. 6 din Convenţie a fost încălcat deoarece nu a putut confrunta toţi martorii ale
căror declaraţii au servit ca temei pentru condamnarea sa.
În cauză, un număr semnificativ al victimelor şi al martorilor la evenimentele
contestate, respectiv C.R., G.C.R., C.R.R., F.P.D., I.A.P., I.I.C., T.E.P., M.M.K., Y.F., N.K.,
K.S.E., S.S. şi G.C., au refuzat să depună mărturie în instanţă şi astfel nu au putut fi audiaţi de
către instanţa de judecată. Nici apărarea nu a putut să îi examineze sau să le observe
comportamentul în cadrul interogatoriului pentru a-şi forma propriul punct de vedere asupra
probităţii şi credibilităţii lor. În ciuda argumentelor hotărârii Curţii de Apel Iaşi din 21
februarie 2006, cu excepţia mărturiei lui I.I.C., nu există nicio probă în dosar că declaraţiile
date în etapa urmăririi penale a procedurii de către martorii menţionaţi mai sus în
prezenţa unui procuror au fost citite efectiv în proces înainte de a fi admise ca probe de
către instanţele interne. Reiese din probele aflate la dosar şi din susţinerile părţilor că,
atunci când martorii au fost audiaţi în etapa urmăririi penale a procedurii, reclamantul
şi reprezentantul său legal nu erau prezenţi. Astfel, apărarea nu a avut ocazia de a
confrunta martorii respectivi în nicio etapă a procesului, notează judecătorii de la
Strasbourg.
Temeiul invocat de autorităţile interne pentru a admite ca probe declaraţiile
martorilor respectivi, fără ca aceştia să fie interogaţi în cursul cercetării judecătoreşti, a fost
acela că instanţa de judecată nu a putut asigura înfăţişarea acestora. S-a invocat art. 327 din
fostul Cod de procedură penală român care prevedea o astfel de posibilitate.
Instanţa de prim grad de jurisdicţie pare să fi citat în mod repetat, fără succes,
martorii şi, ulterior, a recurs la ajutorul unor agenţi ai statului pentru a obliga unii dintre
martori să se înfăţişeze.
30
În plus, a solicitat în mod repetat autorităţilor interne competente să furnizeze
informaţii cu privire la posibilele locaţii ale unora dintre martori (Judecătoria Iaşi a solicitat în
repetate rânduri Serviciului de Evidenţă a Populaţiei Neamţ, Serviciului Român de Paşapoarte
şi Biroului Vamal de Frontieră Iaşi să furnizeze informaţii despre localizarea martorilor care nu
compăruseră în faţa instanţei, respectiv T.E.P., M.M.K., C.R., F.P.D., I.A.P., G.C.R. şi I.I.C.).
Autorităţile interne par să fi depus eforturi pentru a identifica locaţia actuală a
unora dintre martori şi să stabilească motivele care au stat la baza absenţei acestora. În special,
autorităţile au stabilit că I.A.P. şi F.P.D. au părăsit ţara pentru Austria, respectiv Italia. În plus,
au stabilit că M.K.K., cetăţean străin, nu era de asemenea prezent pe teritoriul ţării şi că unii
dintre martorii absenţi îşi schimbaseră numele sau părăsiseră adresele la care figurau de mai
mulţi ani şi locuiau probabil în străinătate, se mai precizează în hotărâre.
Cu toate acestea, aparent autorităţile nu au mai depus eforturi suplimentare
pentru a localiza martorii. Acestea au acceptat răspunsul pe care l-au primit de la mamele lui
I.A.P. şi F.P.D. – potrivit cărora fiicele lor locuiau în Austria, respectiv în Italia, la adrese
necunoscute – fără a realiza verificări suplimentare şi nu reiese din probele aflate la dosar că
au făcut încercări să stabilească locaţia exactă a acestora recurgând la mecanismele de
asistenţă juridică internaţională, dacă martorele locuiau cu adevărat în străinătate,
punctează instanța europeană.
În ceea ce îl priveşte pe M.M.K., autorităţile interne nu au întreprins niciun
demers pentru a solicita autorităţilor din ţara de origine a acestuia – de asemenea, recurgând la
mecanismele de asistenţă juridică internaţională – să stabilească localizarea lui. Nici informaţia
despre potenţiala plecare a lui T.E.P. în Statele Unite ale Americii nu a fost verificată. În plus,
afirmaţiile făcute de avocatul reclamantului potrivit cărora I.I.C. fusese citat la o adresă greşită
nu par să fi fost analizate de autorităţile interne, deşi reiese din probele aflate la dosar că I.I.C.
locuise fără a fi fost înregistrat la o adresă dintr-o localitate din judeţul Neamţ. În plus, rezultă
că nu au fost emise citaţii pentru Y.F., N.K., K.S.E., S.S. sau G.C. şi nu există probe la dosar că
autorităţile au depus eforturi rezonabile pentru a localiza martorii respectivi ori pentru a asigura
înfăţişarea lor înaintea instanţelor interne.
31
Prin urmare, Curtea nu este convinsă că eforturile depuse de autorităţi pot fi
considerate a fi fost suficiente în circumstanţele cauzei. Astfel, nu se poate afirma că existau
motive întemeiate care să justifice omisiunea aducerii martorilor absenţi spre a fi examinaţi sau
că autorităţile interne şi-au îndeplinit obligaţia lor de a efectua verificări suplimentare spre a se
stabili dacă absenţa martorilor era justificată.
Este adevărat că la 8 ianuarie 2004 reclamantul nu i-a adresat întrebări lui I.I.C.
înaintea instanţei de judecată deoarece reprezentantul său legal ales era absent, iar, la 3 iunie
2004, mărturia lui I.I.C. dată în etapa urmăririi penale a procedurii a fost citită în faţa instanţei.
Cu toate acestea, nu este suficient pentru Curte să concluzioneze că reclamantul a renunţat la
dreptul său de a examina respectivul martor. În această privinţă, Curtea reiterează că orice
renunţare la exercitarea unui drept garantat prin Convenţie – în măsura în care o astfel de
renunţare este permisă de dreptul intern – trebuie stabilită într-o manieră lipsită de echivoc.
Curtea observă că reclamantul s-a plâns în mod repetat în faţa instanţei de prim grad de
jurisdicţie şi ulterior în faţa instanţei de apel că era privat de posibilitatea de a asculta martorii
în cauză, în general, şi pe I.I.C. în special. Faptul că autorităţile interne au făcut încercări, chiar
dacă fără succes, pentru a asigura înfăţişarea lor sau au respins cererile reclamantului în acest
scop, pretinzând în mod repetat că era imposibil ca martorii respectivi să fie audiaţi sugerează
în mod similar că nu s-a considerat că reclamantul renunţase la dreptul său de a-i examina,
subliniază Curtea.
În lumina celor precedente, Curtea a considerat că a existat o încălcare a art. 6 §
3 lit. c) coroborat cu art. 6 § 1 din Convenţie.
ÎN MATERIE CIVILĂ:
În Cauza Gu ț ă ș i al ț ii împotriva României : Curtea a constatat că a fost
încălcat art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește neexecutarea sau executarea
cu întârziere a hotărârilor pronunțate de instanțele naționale și a obligat statul român să
asigure punerea în executare a hotărârilor respective și, totodată, să plătească reclamanților I.
Guță – 4.700 euro- daune morale și 10.000 euro- cheltuieli de judecată, B.C.Marinescu –
3.600 euro-daune morale și 110 euro- cheltuieli de judecată, D.S. Drescșă – 2.700-daune
32
morale și 320- cheltuieli de judecată, M. Bădulescu- 600 euro-daune morale, I. Popov – 600
euro daune morale.
1.3.4.2.Soluții pronunțate în anul 2015 de Curtea de Justiție a Uniunii
Europene, motivele care au determinat adoptarea acestora și impactul acestora asupra
sistemului judiciar
1. HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a noua) din 26 februarie 2015 în cauza
C-143/13, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267
TFUE de Tribunalul Specializat Cluj (România), prin decizia din 26 noiembrie 2012, primită
de Curte la 20 martie 2013, în procedura Bogdan Matei, Ioana Ofelia Matei împotriva SC
Volksbank România SA,
Curtea (Camera a noua) declară:
Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie
1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat
în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, termenii „obiectul
[principal al] contractului” și „caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o
parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte,”
nu acoperă, în principiu, tipuri de clauze care figurează în contracte de credit încheiate
între un vânzător sau furnizor și consumatori, precum cele în discuție în litigiul
principal, care, pe de o parte, permit, în anumite condiții, creditorului să modifice în mod
unilateral rata dobânzii și, pe de altă parte, prevăd un „comision de risc” perceput de
acesta. Revine însă instanței de trimitere sarcina să verifice această calificare a clauzelor
contractuale menționate având în vedere natura, economia generală și stipulațiile
contractelor vizate, precum și contextul juridic și factual în care se înscriu acestea.
2. Hotărârea CJUE în cauza C-110/14, Costea
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a pronunţat joi, 3 septembrie
2015, hotărârea în cauza C-110/14, Costea, cerere de decizie preliminară formulată, în temeiul
articolului 267 TFUE, de Judecătoria Oradea, pentru interpretarea articolului 2 litera (b) din
Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.33
Situaţia de fapt şi întrebarea adresată CJUE
Domnul Costea, de profesie avocat, a încheiat un contract de credit cu SC
Volksbank România SA, rambursarea împrumutului fiind garantată cu o ipotecă. Garanţia
ipotecară a fost constituită asupra unui imobil care aparţine cabinetului său individual de
avocat. Contractul a fost semnat de domnul Costea, pe de o parte, în calitate de împrumutat şi,
pe de altă parte, în calitate de reprezentant al cabinetului său de avocat, ca garant ipotecar.
La 24 mai 2013, domnul Costea a formulat la Judecătoria Oradea o cerere prin
care solicita constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale referitoare la
comisionul de risc, anularea acestei clauze şi rambursarea comisionului perceput de
Volksbank.
Judecătoria Oradea a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CJUE
o întrebare preliminară pentru a se lămuri dacă, în lipsa oricăror menţiuni în contract privind
scopul creditului, profesia de avocat a unei persoane, precum şi garantarea împrumutului de
către cabinetul de avocatură în care este titulară respectiva persoană au vreo incidenţă asupra
calificării acesteia drept consumator, astfel cum prevede articolul 2 litera (b) din Directiva
93/13/CEE.
Hotărârea CJUE
Potrivit Curţii, normele uniforme privind clauzele abuzive ar trebui să se aplice
tuturor contractelor încheiate între „consumatori” şi „vânzători sau furnizori”, noţiuni definite
de Directiva 93/13. Conform definiţiei din directivă, „consumator înseamnă orice persoană
fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de directiva menţionată, acţionează în scopuri
care se află în afara activităţii sale profesionale.” Sistemul de protecţie prevăzut de directivă se
bazează pe faptul că „un consumator se găseşte într-o situaţie de inferioritate faţă de un
vânzător sau furnizor în ceea ce priveşte atât puterea de negociere, cât şi nivelul de informare,
situaţie care îl conduce să adere la condiţiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor,
fără a putea exercita o influenţă asupra conţinutului acestora”. În consecinţă, o clauză abuzivă
nu creează obligaţii pentru consumator.
34
CJUE a mai arătat că noţiunea de „consumator” are un caracter obiectiv şi este
independentă de cunoştinţele concrete pe care persoana în cauză le poate avea sau de
informaţiile de care această persoană dispune în mod real. Totodată, situația de inferioritate a
consumatorului față de vânzător sau furnizor pe care urmărește să o remedieze sistemul de
protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13 privește atât nivelul de informare al
consumatorului, cât și puterea sa de negociere în prezența unor condiții redactate în prealabil
de vânzător sau furnizor și asupra conținutului cărora acest consumator nu poate exercita o
influență. Astfel, nu poate fi exclusă posibilitatea de a califica un avocat drept „consumator”
atunci când acesta acţionează în afara activităţii sale profesionale.
În ceea ce priveşte ipoteca ce garantează contractul de credit încheiat, CJUE a
arătat că aceasta este accesorie contractului principal de credit, fiind fără relevanţă pentru
determinarea calităţii de consumator ori de vânzător sau furnizor a persoanei care a încheiat
contractul principal.
În concluzie, Curtea a statuat că „articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a
Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii
trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică ce exercită profesia de avocat şi încheie un
contract de credit cu o bancă, fără ca scopul creditului să fie precizat în acest contract, poate fi
considerată „consumator”, în sensul acestei dispoziţii, atunci când contractul menţionat nu este
legat de activitatea profesională a acestui avocat. Împrejurarea că creanţa născută din acelaşi
contract este garantată printr-o garanţie ipotecară contractată de această persoană în calitate de
reprezentant al cabinetului său de avocat şi având ca obiect bunuri destinate exercitării
activităţii profesionale a persoanei respective, precum un imobil care aparţine acestui cabinet,
nu este relevantă în această privinţă.”
3. HOTĂRÂREA CURȚII în cauza C-348/14, având ca obiect o cerere de
decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Judecătoria Câmpulung
(România), prin decizia din 27 iunie 2014, primită de Curte la 21 iulie 2014, în procedura
Maria Bucura împotriva SC Bancpost SA, cu participarea Vasile Ciobanu,
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară:
35
1) Articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 87/102/CEE a
Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor
administrative ale statelor membre privind creditul de consum, astfel cum a fost
modificată prin Directiva 98/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16
februarie 1998, și articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie
1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie
interpretate în sensul că intră sub incidența noțiunii „consumator” în sensul acestor
dispoziții persoana fizică ce se află în situația de codebitor în cadrul unui contract
încheiat cu un profesionist, atât timp cât acționează în scopuri care pot fi considerate ca
fiind în afara meseriei sau a profesiunii sale.
2) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în
sensul că revine instanței naționale obligația de a aprecia din oficiu caracterul abuziv, în
sensul acestei dispoziții, al clauzelor unui contract încheiat între un consumator și un
profesionist, din moment ce această instanță dispune de elementele de fapt și de drept
necesare în acest scop.
3) Articolele 3-5 din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că, în
cadrul aprecierii sale cu privire la caracterul abuziv, în sensul articolului 3 alineatele (1)
și (3) din această directivă, al clauzelor unui contract de credit de consum, instanța
națională trebuie să țină seama de toate circumstanțele care însoțesc încheierea acestui
contract. În această privință, revine instanței menționate obligația să verifice că, în
cauza în discuție, au fost comunicate consumatorului toate elementele care pot avea un
efect asupra întinderii obligației sale și care îi permit acestuia să evalueze, printre altele,
costul total al împrumutului său. Joacă un rol decisiv în această apreciere, pe de o parte,
aspectul dacă clauzele sunt redactate în mod clar și inteligibil astfel încât să îi permită
unui consumator mediu, și anume un consumator normal informat și suficient de atent
și de avizat, să evalueze un astfel de cost și, pe de altă parte, împrejurarea legată de lipsa
menționării în contractul de credit de consum a informațiilor considerate, având în
vedere natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul, drept
esențiale și în special a celor prevăzute la articolul 4 din Directiva 87/102, astfel cum a
fost modificată.
36
4. Ordonanţa CJUE în cauza C-74/15,Tarcău
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a pronunţat joi, 19 noiembrie
2015, Ordonanţa în cauza C-74/15, Tarcău, cerere de decizie preliminară formulată, în temeiul
articolului 267 TFUE, de Curtea de Apel Oradea, pentru interpretarea articolului 1 alineatul (1)
şi a articolului 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind
clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (Directiva 93/13).
În concluzie, CJUE a statuat că articolul 1 alineatul (1) şi articolul 2 litera
(b) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că această directivă se poate aplica
unui contract de garanţie imobiliară sau de fideiusiune încheiat între o persoană fizică şi
o instituţie de credit în vederea garantării obligaţiilor pe care o societate comercială le-a
contractat faţă de instituţia respectivă în temeiul unui contract de credit, în cazul în care
această persoană fizică a acţionat în scopuri care nu intră în cadrul activităţii sale
profesionale şi nu are un raport de natură funcţională cu societatea menţionată.
5. HOTĂRÂREA CURȚII în cauza C-69/14, având ca obiect o cerere de
decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România)
prin decizia din 16 ianuarie 2014, primită de Curte la 10 februarie 2014, în procedura Dragoş
Constantin Târşia împotriva Statului român, Serviciului public comunitar regim permise
de conducere şi înmatriculare a autovehiculelor,
Curtea (Marea Cameră) declară:
Dreptul Uniunii, în special principiile echivalenţei şi efectivităţii, trebuie
interpretat în sensul că nu se opune, în împrejurări precum cele din litigiul principal, ca o
instanţă naţională să nu aibă posibilitatea de a revizui o hotărâre judecătorească
definitivă pronunţată în cadrul unei acţiuni de natură civilă, în cazul în care această
hotărâre se dovedeşte a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reţinută de
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ulterior datei la care hotărârea menţionată a
rămas definitivă, chiar dacă o astfel de posibilitate există în ceea ce priveşte hotărârile
judecătoreşti definitive incompatibile cu dreptul Uniunii pronunţate în cadrul unor
acţiuni de natură administrativă.
37
6. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat în data de 14 aprilie
2015, Hotărârea în cauza C-76/14, Manea, având ca obiect o cerere de decizie preliminară
formulată de Curtea de Apel Braşov în cadrul unui litigiu între domnul Manea, pe de o parte, și
Instituția Prefectului – Județul Brașov – Serviciul public comunitar regim de permise de
conducere și înmatriculare a vehiculelor, pe de altă parte. În concluzie, CJUE a declarat că:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul:
că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule
care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest
stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia
primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă,
că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă
autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior
declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii. ”
3.5. Situaţia pregătirii profesionale a judecătorilor şi personalului auxiliar
Pregătirea profesională a judecătorilor reprezintă unul dintre factorii care
influenţează esenţial calitatea actului de justiţie.
Începând de la 01.01.2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, au
devenit aplicabile dispoziţiile art. 148 din Constituţie, conform cărora prevederile tratatelor
constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter
obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea
prevederilor actului de aderare.
Aşadar, obligaţia judecătorului de perfecţionare continuă a pregătirii
profesionale a dobândit un conţinut mai complex, situaţie în care se impune dezvoltarea
activităţilor de instruire desfăşurate de Institutul Naţional al Magistraturii şi asigurarea
participării la acestea a unui număr cât mai mare de judecători.
În ceea ce priveşte perfecţionarea continuă descentralizată, la nivelul instanţei s-
a întocmit la sfârşitul anului 2014 planul de învăţământ profesional pentru anul 2015.
38
Toate aceste analize au fost completate lunar cu referate de analiză a practicii
instanţelor de control judiciar (în materie civilă şi penală) cu evidenţierea problemelor de drept
soluţionate în mod diferit în cadrul instanţei.
O preocupare importantă a conducerii instanţei a constituit-o organizarea
activităţii de formare profesională continue a judecătorilor întrucât o bună şi consecventă
pregătire profesională determină un act de justiţie de calitate. Îndeplinirea acestei activităţi este
facilitată de interesul magistraţilor pentru performanţa profesională atât prin studiul individual,
cât şi prin întâlniri profesionale organizate sau ad-hoc.
Tematica dezbaterii profesionale este stabilită împreună cu toţi judecătorii
instanţei.
Formele de pregătire profesională ale magistraţilor organizate la nivelul
instanţei au fost:
- organizarea de dezbateri profesionale;
- analiza şi dezbaterea practicii de casare;
- dezbaterea actelor normative noi cu impact deosebit datorită noutăţilor
legislative şi a modului de aplicare a situaţiilor tranzitorii.
De asemenea, judecătorii şi-au exprimat opţiunea de a participa la seminarii
organizate de Institutul Naţional al Magistraturii conform programului de formare profesională
continuă a judecătorilor pentru anul 2015, cu respectarea principiului specializării judecătorilor
şi a opţiunilor derulate.
În cursul anului 2015, judecătorii instanţei au participat la seminariile
organizate de Curtea de Apel Constanţa, dar şi de Institutul Naţional al Magistraturii, acestea din
urmă având ca obiect, în principal, Noul Cod de procedură Civilă, Noul Cod penal şi Noul Cod
de procedură penală.
Situaţia participării judecătorilor la seminarii este arătată pe larg în Anexa nr. 6.
Formarea judecătorilor stagiari este coordonată de judecătorii desemnaţi de
preşedintele instanţei, dar judecătorii stagiari a fost incluşi şi în planul de învăţământ
profesional organizat cu toţi magistraţii la nivelul judecătoriei.
Întâlniri profesionale au fost organizate lunar şi la nivelul grefierilor.
De asemenea aceştia au participat la seminariile organizate de Şcoala Naţională
de Grefieri, tematica fiind apreciată ca fiind eficientă.
Situaţia participării grefierilor la seminarii este arătată pe larg în Anexa nr. 7.
39
Capitolul II – PRINCIPALELE MODIFICĂRI LEGISLATIVE, CU
IMPACT ASUPRA ACTIVITĂŢII INSTANŢEI ÎN CURSUL ANULUI 2014
40
SECŢIUNEA 1- Impactul modificărilor în materie penală
În materie penală, în anul 2015, au intervenit următoarele modificări
legislative :
1 - RIL nr. 25/07.12.2015 prin care se stabileşte că, încheierea prin care
judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează plângerea împotriva controlului judiciar luat de
procuror este definitivă.
2 - HP nr. 29/19.11.2015 potrivit căreia în aplicarea art. 585 lit. a cod pr. pen.
când se contopeşte o pedeapsă aplicată pe vechiul cod pen. cu o pedeapsă aplicată pe noul cod
penal, pentru o faptă comisă sub imperiul vechiului cod penal se va determina legea mai
favorabilă conform art. 5 cod pen.
3. HP nr. 30/19.11.2015 potrivit căreia înşelăciunea comisă sub vechiul cod
penal care a produs un prejudiciu sub 2.000.000 lei nu este dezincriminată de noul cod penal
prin modificarea noţiunii de „consecinţe deosebit de grave”.
4. Decizia nr. 740/03.11.2015 a Curţii Constituţionale potrivit căreia art. 222
alin. 10 cod pr. pen. a fost declarat neconstituţional.
5. RIL nr. 26/2015 potrivit căruia Legea nr. 302/2004 vizând recunoaşterea
hotărârilor penale străine în vederea executării: sancţiunilor/interdicţiilor aplicate prin hotărâri
judecătoreşti străine ale statelor care au transpus Decizia nr. 2008/999/JAI şi care au
corespondent în legislaţia noastră pedepse complementare/accesorii nu pot fi executate de
autorităţile judiciare române, dacă statul de condamnare nu a transpus Decizia nr.
2008/999/JAI, autorităţile române pot executa sancţiunile/interdicţiile numai dacă statul
emitent solicită expres aceasta.
6. RIL nr. 17/05.10.2015 prevede că, în cazul condamnării pentru evaziune
fiscală conform Legii nr. 241/2005, în cadrul acţiunii civile va obliga inculpatul la plata
obligaţiunii fiscale principale şi accesoriile stabilite conform cod pr. fiscală.
7. HP nr. 25/08.10.2015 potrivit căreia subiect activ al infracţiunii prev. de art.
16 din Legea nr. 194/2011 poate fi orice persoană fizică sau juridică.
8. Decizia Curţii Constituţionale nr. 591/01.1.2015 potrivit căreia art. 440 alin.2
cod pr. pen. sintagma „dacă cererea este vădit nefondată” este neconstituţională.
9. Decizia Curţii Constituţionale nr. 591/01.1.2015 potrivit căreia sintagma
„raporturi comerciale” din art. 301 alin. 1 cod pen. este neconstituţională, de asemenea
41
sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” din art. 308 alin. 1 cod pen. raportat la art.
301 cod pen.
10. RIL nr. 15/21.09.2015 potrivit căreia practicarea avocaturii în carul unei
entităţi ce nu face parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr.
51/1995 este infracţiunea prev. de 348 cod pen.
11.decizia Curţii Constituţionale nr. 552/16.07.2015 potrivit căreia art. 3 al 9cpp
teza a Ii-a este neconstituţională - exercitarea funcţiei d verificare a legalităţii netrimiterii în
judecată şi a funcţiei de judecător de către acelaşi judecător
12. Decizia Curţii Constituţionale nr. 542/14.06.2015- potrivit căreia art. 431
al.1 cpp „fără citarea părţilor” este neconstituţională
13. Decizia Curţii Constituţionale nr. 423/09.06.2015 potrivit căreia art. 488
ind. 4 alin. 5 cpp „fără participarea procurorului şi a părţilor” este neconstituţională
14 Decizia Curţii Constituţionale nr. 506/30.06.2015 potrivit căreia art. 459 al.2
cpp „fără citarea părţilor” este neconstituţională
15. Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/07.05.2015 potrivit căreia art. 6 din
Legea nr. 241/2005 este neconstituţional
16. HP nr. 22/09.06.2015 conform căreia art. 466 alin. 1 cod pr. pen. se aplică şi
atunci când judecata în lipsă a avut loc în fond/calea ordinară de atac ca urmare a rejudecării
după admiterea contestaţiei în anulare/revizuire
17. HP nr. 15/22.05.2015 potrivit căreia perioada considerată ca executată în
străinătate pe baza muncii prestate şi a bunei conduite nu se scade din pedeapsa ce se execută
în România după transferarea condamnatului
18. HP nr. 9/17.04.2015 – potrivit căreia încheierea acordului de mediere este
cauză sui generis de înlăturare a răspunderii penale distinctă de împăcare şi poate interveni
până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.
19. Decizia Curţii Constituţionale nr. 361/07.05.2015 – potrivit căreia art. 222
CPP este neconstituţional (prin nereglementarea termenului pentru care putea fi luat arestul la
domiciliu)
20. HP 13/06.05.2015 – interpretează art. 15 al 2 din Lg. 187/2012 pentru
situaţia în care fapta comisă în termenul de încercare nu întruneşte condiţiile art. 41 al.1 CP şi
îi este aplicabilă legea nouă (CP nou) ca lege penală mai favorabilă.
42
21. HP 12/06.05.2015 – interpretează art. 6, al. 1 CP rap. la art. 183 CP şi art
309 CP astfel că la stabilirea maximului special al infracţiunii care a produs consecinţe
deosebit de grave pe VCC se are în vedere maximul special prevăzut de NCP pentru
infracţiunile la care s-au produs consecinţe deosebit de grave chiar dacă prejudiciul produs este
sub pragul valoric din NCP (2000000 lei).
22. HP 10/22.04.2015 – interpretează art. 367, al. 1 şi al. 6 CP în sensul că, dacă
NCP dezincriminează infracţiunea ce reprezintă scopul grupului infracţional organizat, atunci
faptei îi lipseşte condiţia tipicităţii.
23. HP 11/22.04.2015 – potrivit căreia în cazul infracţiunii de contrabandă se
confiscă bunurile şi se obligă inculpatul la plata datoriei vamale numai dacă mărfurile nu au
fost prezentate la primul birou vamal comunitar.
24. HP 3/16.02.2015 – în aplicarea art. 6 CP, dacă noua infracţiune comisă nu
întruneşte condiţiile recidivei postcondamnatorii pe NCP, pedeapsa pluralităţii de infracţiuni se
stabileşte conform art. 44 şi 39 CP (pluralitate intermediară).
25. Decizia Curţii Constituţionale 222/02.04.2015 – potrivit căreia art. 69, al. 1,
lit. B şi art. 110, al. 1, lit. B din Lg. 255/2013 neconstituţionale (dreptul la vizită intimă).
26. Decizia Curţii Constituţionale 235/07.04.2015 – potrivit căreia art. 488 CPP
şi art. 484, al. 2 CPP sunt neconstituţionale pentru că exclud prezenţa persoanei vătămate,
părţii civile şi părţii responsabile civilmente de la audierea în faţa instanţei.
27.Decizia Curţii Constituţionale 166/17.03.2015 – potrivit căreia art. 5491, al. 2
CPP, art. 5491. al. 3 – „fără participarea” şi al. 5 –„ fără participarea” sunt neconstituţionale.
28. HP 06/20.03.2015 – interpretarea art. 4 CP raportat la infracţiunea fără drept
şi furt de arbori din fondul forestier.
29. HP 5/04.03.2015 – potrivit căreia hotărârea pronunţată în examinarea
admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare declarată împotriva unei hotărâri fără cale
de atac nu poate fi supusă apelului.
30. HP 4/04.03.2015 – potrivit căreia vătămarea corporală din culpă (art. 184,
al. 2 VCP) care nu depăşeşte 90 de zile de îngrijiri medicale şi nu este comisă în condiţiile art.
196, al. 1 CP este dezincriminată începând cu 01.02.2014.
31. RIL 7/16.03.2015 – potrivit căreia la momentul soluţionării în prima
instanţă a acţiunii penale prin aplicarea unei măsuri educative, arestarea preventivă a
43
inculpatului minor încetează de drept, iar instanţa dispune punerea de îndată în libertate a
inculpatului minor.
32. respectiv 35 Decizia Curţii Constituţionale nr. 76/26.02.2015 potrivit căreia
excluderea procurorului de la dezbaterea contradictorie a probelor este neconstituţională
33. RIL nr. 4/19.01.2015 potrivit căruia în cursul urmăririi penale, competenţa
de a impune noi obligaţii/înlocui/înceta obligaţiile existente (art. 215 al. 8 cod pr. pen. -
controlul judiciar) revine procurorului care efectuează/supraveghează urmărirea penală.
34. HP nr. 1/19.01.2015 potrivit căreia art. 308 cod pen. este varianta atenuantă
a infracţiunii din art. 295 cod pen. rap. la art. 308 alin. 2 cod pen.
35. Decizia Curţii Constituţionale nr. 11/15.01.2015 confiscarea extinsă nu se
aplică bunurilor dobândite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012
36. RIL nr. 5/08.12.2014 potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară a
cărui încheiere (prin care a dispus începerea judecăţii) a fost atacată cu contestaţie se va
pronunţa pe măsuri preventive până la soluţionarea contestaţiei
37. Decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014, publicată în MO nr.
69/27.01.2015 sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din art. 336 alin. 1 cod
pen. este neconstituţional.
La nivelul Judecătoriei Medgidia, aplicarea propriu-zisă a noilor norme nu a
ridicat dificultăţi insurmontabile, deşi discuţii despre interpretarea textelor noilor Coduri au
existat şi vor mai exista, lucru firesc având în vedere că şi în contextul reglementării anterioare,
chiar după o aplicare practică îndelungată şi după numeroase analize doctrinare, mai existau
divergenţe de interpretare.
SECŢIUNEA A 2-A- Impactul modificărilor în materie civilă
În cursul anului 2015 în materie civilă a fost continuată aplicarea noului Cod
civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 publicat în Monitorul Oficial nr. 511/24.07.2011, şi
republicat în Monitorul Oficial nr. 505/15.07.2011, precum si a noului Cod de procedură civilă
intrat in vigoare la data de 15.02.2013, astfel cum a fost modificat începând cu data de
19.10.2014 prin Legea nr. 138/2014, act normativ care a avut impact in ce priveşte competenta
instanţei de executare si înlocuirea cererilor de încuviinţare a executării silite cu cererile de
44
investire cu formula executorie. Observam ca problemele de interpretare a noilor dispoziţii de
procedură, apărute in anii 2013 si 2014 s-au diminuat, magistratei instanţei fiind preocupaţi
permanent de unificarea practicii.
I. În anul 2015 dispoziţiile Codului de procedură civilă nu au suferit modificari,
doar o renumerotare a articolelor ca urmare a republicarii acestuia la data de 10.04.2015
Referitor la aplicarea în timp a legii procesual civile, potrivit art. 24 Cod de
procedură civilă „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor
silite începute după intrarea acesteia în vigoare”, precum si raportat la art. 25 Cod de
procedură civilă „procesele în curs de judecată şi executările silite începute sub legea veche
rămân supuse legii sub care au început.”, in anul 2015 in materia executării silite a fost
înregistrat cel mai mare impact al aplicării în timp a legii procesuale, mai ales avand in vedere
modificarile aduse prin Legea nr. 138/2014 in privinta competentei instantei de executare, în
sensul că sintagma „procese şi executări silite”, astfel cum a fost dezvoltată ulterior în doctrină,
a fost interpretată în sensul aplicării legii în vigoare la momentul înregistrării cererii de
încuviinţare a executării silite. Ca atare, toate incidentele (prin incidente înţelegându-se cereri
privind încuviinţarea executării silite, suspendare executare silită, contestaţii la executare,
opoziţii la executare, aplicarepenalitati conform art. 906 cod procedura civila, autorizare intrare
încăperi, precum şi orice alte cereri vizând executarea silită) care au vizat executări silite
începute dupa data de 19.10.2014 au fost înregistrate şi judecate potrivit criteriului de
competenta determinat de domiciliul debitorului.
Sub acest aspect, Decizia Curtii Constitutionale nr. 348/2014 prin care a fost
declarata neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 650 din codul de procedura civila a determinat
schimbarea criteriilor de stabilire a instantei de executare, aplicandu-se criteriile generale uzate
si in aplicarea vechiului cod de procedura civila, respectiv domiciliul debitorului, locul situarii
imobilului ce face obiectul executarii silite, locul desfasurarii executarii silite, transpusa prin
Legea nr. 138/2014, ceea ce a determinat cresterea volumului de activitate al judecatoriei în
anul 2015, crescand si numarul cereri avand ca obiect investire cu formula executorie, cereri
care au inlocuit incuviintarile de executare silita.
Asa cum s-a aratat, principalele modificari ale codului de procedura civila care
au intrat in vigoarela data de 19.10.2014 prin Legea nr. 138/2014 au avut impact asupra
activitatii sectiei civile a judecatoriei in anul 2015, prin legiferarea criteriilor de stabilire a
instantei de executare – art. 651 din codul de procedura civila, asa cum au fost statuate prin
45
Decizia CC nr. 348/2014, stabilirea competentei executorului judecatoresc de efectuare a
procedurii de incuviintare a executarii silite- art. 665 alin. 2, si reglementarea contolulului
instantei de executare impotriva incheierii prin care executorul judecatoresc s-a pronuntat
asupra cererii de incuviintare a executarii silite-art. 665 alin. 6.
Insa, cererile de incuviintare a executarii silite au fost inlocuite de cererile avand
ca obiect investire cu formula executorie, procedura introdusa prin aceeasi modificare – art.
640 ind. 1 din codul de procedura civila, in anul 2015.
Pe de alta parte, la data de 26.12.2015 a intrat in vigoare Hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015 prin care a fost aprobat
un nou Regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, de imediata aplicare,
efectele acestuia asupra organizarii activitatii instantei urmand a se materializa in anul 2016.
Cu caracter de noutate, observam ca sintagma „dată recomandată”, prevăzută de
sistemul ECRIS si interpretată anterior de Consiliul Superior al Magistratului prin HCSM nr.
714/27.06.2013, nu este reluata in noul Regulament de ordine interioara al instantelor
judecatoresti, in acest sens fiind dispozitiile art. 108 - (2) din Regulament potrivit carora
„Dosarele repartizate aleatoriu sunt transmise, de îndată, completului corespunzător, pentru
îndeplinirea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată. În funcţie de
numărul şi de complexitatea cauzelor, colegiul de conducere poate stabili un alt termen pentru
verificarea cererilor de chemare în judecată.”
Raportat la aplicarea noului Codul civil, nu s-au observat probleme deosebite
de interpretare şi punere în aplicare a noului Cod civil, faţă de împrejurarea că un număr
important de speţe deduse judecăţii au reclamat aplicarea vechiului Cod civil ca normă de drept
material în materia obligaţiilor, a drepturilor reale şi a succesiunilor, în acest sens dispoziţiile
art. 5 din Legea nr. 71/2001.
În ceea ce priveşte măsurile pentru pregătirea judecăţii, remarcam ca
parcurgerea procedurii prealabile a scurtat durata procesului după acordarea primului termen
de judecata.
Ca si in anul 2014, sub aspectul determinării situaţiilor care reclamă desemnarea
curatorului in conformitate cu art. 167 alin. 3 cod procedura civila, la nivelul instanţei,
noţiunea de domiciliu (respectiv sediu) a fost interpretată prin prisma dispoziţiilor art. 91 din
noul Cod civil, care instituie o prezumţie în sensul că dovada domiciliului se face cu
menţiunile cuprinse în cartea de identitate, iar în lipsa acestor menţiuni, instituirea sau 46
schimbarea domiciliului nu va putea fi opusă altor persoane, instituindu-se, practic, o
inopozabilitate fată de terţi a oricărei situaţii de fapt care contravine menţiunilor din cartea de
identitate, cu efect şi pe plan procesual. Astfel, în situaţia în care reclamantul indică domiciliul
pârâtului ca fiind cel prevăzut în registrele de evidenţă a populaţiei şi nu se face dovada că a
cunoscut domiciliul de fapt prin alte mijloace (art. 91 alin. (3) din Codul civil), procesul se va
judeca valabil cu citarea pârâtului la adresa indicată de reclamant.
De asemenea, s-a mentinut acelasi inconvenient decurgand din noul conţinut al
dovezii de înmânare a actului de procedură care a generat imposibilitatea judecătorului de a
verifica în concret dacă măsurile dispuse de acesta prin rezoluţie au fost comunicate efectiv
destinatarului actului având în vedere că în cuprinsul dovezii de înmânare a citaţiei nu mai pot
fi inserate, din punct de vedere tehnic, atunci când grefierul generează citaţia, obligaţiile care
au fost stabilite de instanţă în sarcina destinatarului actului.
Referitor la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare din cauza
insuficientei pregătiri a personalului oficiilor poştale a determinat refacerea, în multe situaţii, a
procedurii de citare a părţilor sau recomunicare a hotărârilor de mai multe ori, ceea ce a
determinat costuri suplimentare şi prelungirea, în perioada de aplicare imediat ulterioară
intrării în vigoare, a termenelor stabilite prin dispoziţiile art. 200 si următoarele.
Astfel probleme deosebite a ridicat aplicarea dispoziţiilor art. 163 alin. 8
raportat la alin. 3-5 Cod procedură civilă, deoarece chiar şi în condiţiile în care relaţiile
comunicate instanţei au indicat sediul sau domiciliul părţii, factorul poştal nu a înţeles să pună
în cutia poştală plicul şi nici să afişeze pe uşa imobilului înştiinţarea prevăzută de art. 163 cod
procedură civilă.
Şi realizarea procedurii de citare prin publicitate atrage prelungirea duratei de
timp necesare soluţionării cauzei, în condiţiile în care se procedează la desemnarea curatorului
numai prin încheiere pronunţată cu citarea părţilor potrivit art. 58 Cod procedură civilă.
Dintre deciziile pronuntate in anul 2015 de Inalta Curte de Casatie si Justitie in
Complet RIL si Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care au avut un impact
major asupra unificarii practicii judiciare pe problemele de drept dezlegate si orientarii
solutiilor pronuntate in cauzele civile in anul 2015, se impune a fi mentionate urmatoarele:
I. Prin Decizia nr. 6 din 16 februarie 2015, publicată in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 199 din 25/03/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul
legii formulat de Avocatul Poporului, stabilind că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.
47
17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
raportate la dispoziţiile art. 4 pct. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura
electronică, republicată, procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor,
prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de
utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din acest act normativ, transmise
persoanelor sancţionate contravenţional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa
semnăturii olografe a agentului constatator.
II. Prin Decizia nr. 12/8.06.2015 publicata in Monitorul Oficial, Partea I
nr. 678 din 07/09/2015 Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii
stabilind ca:”In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1073 si art. 1077 din Codul civil de la
1864, art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii
si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare, art.
1.279 alin. (3) teza I si art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, in situatia in care promitentul-
vanzator a promis vanzarea intregului imobil, desi nu are calitatea de proprietar exclusiv al
acestuia, promisiunea de vanzare nu poate fi executata in natura sub forma pronuntarii unei
hotarari judecatoresti care sa tina loc de contract de vanzare pentru intregul bun, in lipsa
acordului celorlalti coproprietari.”
III. De asemenea, în ședința din 25 mai 2015, ÎCCJ (Complet RIL), prin
Decizia nr. 9/2015, s-a pronunțat cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128
alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din O.U.G. nr. 195/2002 (rep. M. Of. nr. 670 din 3
august 2006; cu modif. ult.) privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36
alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr.
215/2001 (rep. M. Of. nr. 123 din 20 februarie 2007; cu modif. și compl. ult.) art. 21 lit. b) și
art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006 (M. Of. nr. 453 din 25 mai 2006),
statuand ca procedura de aplicare a masurii tehnico administrative constand in ridicarea
vehiculelor stationate/oprite neregulamentar pe partea carosabila, prevazuta de art. 64 si art.
97 alin. 1 lit. d si alin. 6 din OUG nr. 195/2002, nu poate fi reglementata prin hotarari locale.
48
IV. Prin Decizia nr. 10/2015 privind examinarea sesizării formulate de
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 11
decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.752/101/2013, în vederea pronunţării unei hotărâri
prealabile cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 23 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, in vigoare de la 25.06.2015 a fost
admisa sesizarea, Inalta Curte de Casatie si Justitie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni
de drept stabilind că:”Dispoziţiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea
judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act
administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative
individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de
anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor
judecătoreşti.”
În ce priveste Deciziile Constitutionale reţinem, in primul rând din perspectiva
creşterii iminente a volumului de activitate in anul 2016, Decizia pronunțată în ședința din 17
decembrie,prin care Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de
neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 666 din Codul de procedură civilă
sunt neconstituționale. Curtea a stabilit că acestea contravin prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (4), prin prisma exercitării de către executorii judecătorești a unei activități specifice instanțelor judecătorești, precum și ale art. 21 alin. (3) și art. 124, prin prisma
faptului că declanșarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, iar, în
acest fel, pe de o parte, exigențele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul imparțialității și independenței autorității, nu sunt respectate, iar, pe de altă parte, înfăptuirea justiției este
„delegată” executorului judecătoresc. De asemenea, Curtea a reținut încălcarea art. 147 alin.
(4) din Constituție, întrucât legiuitorul nu a respectat Decizia Curții Constituționale nr. 458 din
31 martie 2009, ignorând exigențele constituționale stabilite prin aceasta.”
In consecința, ca efect al Deciziei Curții, in anul 2016 rolul instanței se va mari
cu un număr de cereri de încuviințare executare silita cel puțin egal cu numărul cererilor de
investire cu formula executorie.
Un efect determinant in practica judiciara a instanţei l-au avut şi contestaţiile la
executare având ca obiect plata tarifului de despăgubire conform art. 8 din OG nr. 15/2002 l-a
avut Decizia nr. 384/2015 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a
49
sintagmei "şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi" cuprinsă în
art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind
aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din
România, care, reluand rationamentul din Decizia nr. 112 din 6 martie 2014, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 25 aprilie 2014, a statuat ca „referitor la
pretinsa discriminare, Curtea a reţinut că cele două categorii de persoane, respectiv
contravenienţii, care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa
Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se
anulează conform textului de lege criticat -, şi cei care nu au formulat astfel de contestaţii sau
ale căror contestaţii au fost respinse ca tardive, se află în situaţii juridice diferite, aspect ce
justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor. Pe cale de consecinţă, Curtea nu a
reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 16din Constituţie.”
1.3.5. Pregătirea profesională a judecătorilor şi a personalului auxiliar
Pregătirea profesională a judecătorilor
O preocupare importantă a conducerii instanţei a constituit-o organizarea
activităţii de formare profesională continue a judecătorilor întrucât o bună şi consecventă
pregătire profesională determină un act de justiţie de calitate. Îndeplinirea acestei activităţi este
facilitată de interesul magistraţilor pentru performanţa profesională atât prin studiul individual,
cât şi prin întâlniri profesionale organizate sau ad-hoc.
În cursul anului 2015, în scopul pregătirii profesionale, s-au întocmit referate pe
diverse teme din materia civila si penala care au fost discutate in cadrul şedinţelor de pregătire
profesionala.
Tematica dezbaterii profesionale este stabilită împreună cu toţi judecătorii
instanţei.
Formele de pregătire profesională ale magistraţilor organizate la nivelul
instanţei au fost:
- organizarea de dezbateri profesionale;
- analiza şi dezbaterea practicii de casare;
50
- dezbaterea actelor normative noi cu impact deosebit datorită noutăţilor
legislative şi a modului de aplicare a situaţiilor tranzitorii.
Formarea continuă a judecătorilor trebuie să constituie o prioritate, deoarece
reprezintă potrivit art. 35 al 1 din Legea 303/2004 prrivind statutul judecătorilor și procurorilor,
garanția independenței și imparțialității în exercitarea funcției.
Se impune de aceea ca formarea continuă descentralizată să vizeze cunoașterea și
aprofundarea legislației interne, a documentelor europene și internaționale la care Romania
este parte, a jurisprudenței instanțelor judecătorești și a Curții Constituționale, a jurisprudenței
CEDO și a Curții de Justiție a Comunităâilor Europene, a dreptului comparat, a normelor
metodologice precum și abordarea multidisciplinară a instituțiilor cu caracter de noutate.
Pregătirea specializată a magistraților are incidență directă asupra calității actului
dejustiție, în raport de diversificarea domeniilor de drept și necesitatea unei bune cunoașteri a
acestora.
Dezvoltarea continuă a programelor de formare profesională descentralizată a
judecătorilor reprezintă un indice de calitate esențial al modului e funcționare al instanței.
Situaţia participării judecătorilor la seminarii este arătată pe larg în anexa nr. 7.
Pregătirea profesională a personalului auxiliar
O pregătire profesională continuă a grefierilor reprezintă și ea o componentă de bază a
independenței sistemului judiciar, dat fiind rolul grefierilor în actul de justiție și anume acela
de a degreva judecătorul de activitățile nespecifice funcției sale. O formare profesională de
calitate presupune o formare centrată pe nevoile sistemului, o formare care reușește să-și
atingă obiectivele, adaptată contextului social
și care folosește în mod optim toate resursele care îi stau la dispoziție.
Potrivit legii, personalul auxiliar de specialitate are obligația de a participa cel puțin o
dată la 5 ani la o formă de pregătire profesională continuă organizată de Școala Națională de
Grefieri.
Invățământul profesional al personalului auxiliar de specialitate s-a organizat lunar și s-
au elaborat teme de către personalul auxiliar al instanței, care au fost susținute.
Situaţia participării grefierilor la seminarii este arătată pe larg în anexa nr. 8.
51
CAPITOLUL III – INDEPENDENȚA ȘI RĂSPUNDEREA
JUDECĂTORILOR
III. 1 –Răspunderea disciplinară a judecătorilor și a personalului auxiliar
Activitatea judecătorilor instanţei s-a desfăşurat potrivit dispoziţiilor legale,
nefiind identificate interferenţe sau acţiuni de natură a aduce atingere independenţei
judecătorilor.
În cursul anului 2015 nu au fost aplicate sancţiuni disciplinare sau penale niciunui
angajat din cadrul Judecătoriei Medgidia.
52
Toate sesizările efectuate de justiţiabili cu privire la activitatea desfăşurata de
judecătorii din cadrul Judecătoriei Medgidia au fost respinse ca neîntemeiate, şi calificate ca
atare de inspecţia judiciara din cadrul CSM, care a concluzionat ca nu se prefigurează nici o
situaţie de încălcare a dispoziţiilor legale sau a deontologiei profesionale.
III.2 - Răspunderea penală a judecătorilor și a personalului auxiliar
În cadrul Judecătoriei Medgidia, la nivelul anului 2015 nu a fost angajată răspunderea
penală a personalului auxiliar.
CAPITOLUL IV
ROLUL INSTANŢEI ÎN CONSOLIDAREA SPAŢIULUI DE LIBERTATE,
SECURITATE ŞI JUSTIŢIE AL UNIUNII EUROPENE
În contextul aderării României la Uniunea europeană începând cu data de 1
ianuarie 2007, judecătorul român a trebuit să-și asume rolul de judecător european și să se
alinieze legislației europene printr-o permanentă pregătire profesională în materie comunitară,
prin adoptarea și aplicarea principiilor spațiului comunitar, prin analizarea posibilității
53
trimiterii unor cereri preliminare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul art. 267
din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
În acest scop, judecătorii acestei instanțe au participat în permanență la seminarii de
pregătire în domeniul dreptului comunitar și au manifestat deschidere și interes în studierea
hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Pe rolul Judecătoriei Medgidia au fost înregistrate cereri de emitere de somații europene de plată, care au fost soluționate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al
Parlamentului european și al Consiliului. De asemenea au fost soluţionate în cadrul instanţei
noastre şi cereri de notificare acte între statele membre ale Uniunii Europene în baza
Regulamentului (CE) nr. 1393/2006 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a
actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială.
Semnarea Tratatului de la Lisabona a urmărit consolidarea si realizarea unui spaţiu
european comun în care persoanele să circule liber şi să beneficieze de o protecţie judiciară
eficace. Realizarea unui astfel de spaţiu are implicaţii asupra domeniilor în care aşteptările
cetăţenilor europeni sunt ridicate, cum ar fi imigraţia, combaterea criminalităţii organizate sau
terorismul.
Tratatul de la Lisabona împarte temele referitoare la spaţiul de libertate,
securitate şi justiţie în patru domenii, dintre care numai primele două au relevanţă din punctul
de vedere al Judecătoriei Buftea, cooperarea judiciară în materie civilă şi cooperarea judiciară
în materie penală; celelalte două domenii, politicile referitoare la controlul la frontiere, la azil
şi la imigraţie şi cooperarea poliţienească, nefiind specifice instanţei noastre.
Pe parcursul anului 2015 la Judecătoria Medgidia, au fost formulate 5 cereri de
eliberare certificate europene conform art. 39 din Regulamentul CE 2201/2003 și au fost
eliberate tot atâtea.
Au fost formulate 16 cereri de notificare acte cu străinătatea dintre care: 11
soluționate favorabil, 3 neefectuate întrucât persoanele respective nu au fost găsite și 2 cereri
au fost redirecționate, personele respective având domiciliul în raza altor instanţe.
54
De asemenea, în cauzele aflate pe rol, cu precădere în cele din materia litigiilor
cu minori şi de familie au fost solicitate autorităţilor străine, administrarea de probe, de regulă
cu privire la situaţia minorilor.
CAPITOLUL V
RAPORTURILE DINTRE INSTANŢĂ ŞI CELELALTE INSTITUŢII ŞI
ORGANISME, PRECUM ŞI CU SOCIETATEA CIVILĂ
La nivelul conducerii administrative s-a manifestat o preocupare permanentă
pentru dialog cu toţi factorii implicaţi în actul de justiţie în scopul asigurării finalităţii acestuia.
55
Nu au existat probleme la nivel instituţional, dar aceste relaţii ar putea fi
îmbunătăţite.
1. Raporturile cu Consiliul Superior al Magistraturii
Relaţia instituţională a instanţei cu Consiliul Superior al Magistraturii poate fi
apreciată ca fiind bună.
Solicitările formulate de Consiliul Superior al Magistraturii au fost comunicate
la instanţă în timp util asigurându-se astfel posibilitatea analizării şi întocmirii răspunsurilor de
către instanţă.
2. Raporturile cu Parchetul
La nivelul instanţei s-a asigurat o bună comunicare atât cu Parchetul de pe lângă
Judecătoria Medgidia, cât şi cu celelalte parchete din raza Curţii de Apel Constanţa.
Solicitărilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, de
remitere a unor date rezultând din evidenţele instanţei ori de înaintare a dosarelor spre studiu li
s-a răspuns cu promptitudine şi profesionalism, au fost comunicate de către instanţă
planificările şedinţelor de judecată, atât în materie civilă, cât şi în materie penală, iar relaţiile
interumane dintre personalul instanţei şi cel al parchetului se bazează pe respectul reciproc.
Raporturile cu Serviciul de Probaţiune Constanța
Pe parcursul anului 2015, ca şi în anul precedent, relaţiile Judecătoriei Medgidia
cu Serviciul de Probaţiune Constanța s-au desfăşurat corespunzător.
Se constată promptitudine din partea acestui serviciu în elaborarea referatelor de
evaluare psiho- socială, la solicitarea instanţei, deşi Serviciul s-a confruntat cu grave deficienţe
sub aspectul personalului care îşi desfăşura efeciv activitatea în cadrul acestuia.
De asemenea, se constată faptul că acest serviciu a sesizat judecătorul delegat
din cadrul prezentei instanţe, pe parcursul anului 2015, în numeroase cauze cu solicitări de
revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
De asemenea, se constată implicarea serviciului în materia măsurilor educative
aplicate minorilor.
56
Se constată, totodată, preocuparea acestui serviciu în menţinerea unor bune
relaţii de colaborare cu Judecătoria Medgidia.
3. Raporturile cu Barourile de avocaţi, cu colegiile consilierilor juridici,
precum şi cu experţii judiciari
În relaţia cu Baroul de Avocaţi Constanţa nu s-au constatat probleme deosebite,
nu s-au înregistrat incidente legate de asigurarea asistenţei juridice din oficiu.
În raporturile instanţei cu experţii judiciari s-au evidenţiat probleme numai în
ceea ce priveşte efectuarea unora dintre expertizele dispuse cu întârziere, dispunându-se
aplicarea unor amenzi judiciare.
Raporturile cu colegiile consilierilor juridici au avut loc, de asemenea, în cadrul
legal existent.
4 Raporturile cu mass – media
Legat de raporturile cu mass-media, în cursul anului 2015 nu s-au constatat
disfuncţii, atât conducerea instanţei cât şi judecătorul delegat pentru coordonarea activităţii
Biroului de informare şi relaţii publice au luat măsuri pentru ca accesul mass-mediei la
problemele de interes general să se desfăşoare cu respectarea dispoziţiilor legale şi
regulamentare.
5. Raporturile cu justiţiabilii
În cursul anului 2015 nu au fost înregistrate probleme deosebite în raporturile
instanţei cu justiţiabilii.
Sistemul judiciar trebuie să-şi îndeplinească rolul de serviciu public nu numai
prin înfăptuirea actului de justiţie, dar şi prin stabilirea unui nou tip de relaţie între justiţie şi
justiţiabil.
În acest context a fost informat publicul asupra comportamentului la care este
îndreptăţit să se aştepte din partea magistraţilor şi a personalului auxiliar de specialitate cu
privire la atribuţiile preşedintelui instanţei, magistraţilor şi celuilalt personal din cadrul
57
compartimentelor auxiliare, cu privire la programul de lucru cu publicul şi la termenele de
rezolvare a unor cereri.
S-au luat măsuri pentru respectarea programului zilnic de lucru cu publicul al
compartimentelor instanţei.
6. Raporturile cu asociaţiile profesionale, societatea civilă şi instituţiile şi
organismele internaţionale.
În ultima perioadă se constată o creştere a exigenţei profesionale a unora dintre
organizaţiile neguvernamentale implicate în combaterea fenomenului corupţiei, în apărarea
legitimă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale le cetăţenilor, inclusiv ale justiţiabililor, în
limitele conferite de lege.
Atitudinea critică a organizaţiilor neguvernamentale faţă de activitatea
instanţelor judecătoreşti trebuie privită prin prisma menirii şi a competenţelor conferite de lege
şi de societatea civilă.
Apreciem că la nivelul Judecătoriei Medgidia se realizează o activitate
transparentă de informare a opiniei publice, a societăţii civile cu privire la toate aspectele de
interes public, informare realizată atât prin intermediul mass-mediei cât şi prin intermediul
Biroului de informare şi relaţii publice, prin afişarea la avizierul instanţei a măsurilor dispuse,
prin specificul activităţii instanţei, ale cărei dezbateri sunt publice cu excepţiile prevăzute de
lege ori prin accesul la compartimentele de arhivă, registratură, executări penale şi executări
silite.
CAPITOLUL VI
CONCLUZII
În societatea românească aflată în tranziţie, caracterizată de neclarităţi
legislative, necorelări instituţionale, carenţe de educaţie şi limbaj, justiţia a acumulat un deficit
de credibilitate şi o imagine negativă.
Prezenta lucrare evidenţiază atât realizările, cât şi neîmplinirile colectivului de
judecători al instanţei în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie.
58
Realizarea unui sistem judiciar credibil şi capabil să concure la implementarea
acquis-ului comunitar şi să se adapteze cerinţelor Uniunii Europene presupune continuarea
eforturilor judecătorilor instanţei în vederea unificării practicii judiciare cu aceea a instanţelor
superioare, pentru asigurarea transparenţei actului de justiţie, scurtarea duratei de soluţionare a
cauzelor, asigurarea accesului liber la justiţie, respectarea cu stricteţe a dispoziţiilor
procedurale şi a drepturilor procesuale ale părţilor, pentru specializarea activităţii judecătorilor
şi pentru pregătirea profesională continuă.
Prin eforturile susţinute ale întregului colectiv al instanţei Judecătoria Medgidia
se bucură de un corp de judecători caracterizat prin profesionalism şi onestitate, premise
indispensabile ale independenţei justiţiei.
Sinteza efectuată mai sus arată că, în anul 2015, Judecătoria Medgidia a avut o
activitate intensă, judecătorii, personalul auxiliar, străduindu-se să-şi adapteze stilul de lucru la
noile cerinţe promovate de Strategia de reforma, raportat la fluctuația și lipsa de judecători cu
care s-a confruntat.
S-a demonstrat în acest an că numai o schemă de judecători completă și
stabilă poate asigura rezultate de calitate. Reducerea numărului de dosare vechi rămâne
principala noastră prioritate, alături de reducerea timpului de redactare a hotărârilor.
Conducerea instanţei va urmări în continuare găsirea instrumentelor ce vizează
identificarea cauzelor, a factorilor, cu consecinţa luării măsurilor necesare, pentru o mai bună
optimizare a activităţii judiciare şi o monitorizare permanentă a deficienţelor ce vor apărea,
pentru realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient .
Metodologia, va viza, în principiu evidenţierea situaţiilor concrete care vor crea
disfuncţionalităţi şi vulnerabilităţi în înfăptuirea unui act de justiţie de calitate.
În vederea realizării acestor măsuri, conducerea instanţei îşi va intensifica
eforturile privind realizarea strategiei de reformă în sistemul judiciar, pentru a coordona şi
verifica felul în care fiecare angajat îşi va îndeplini atribuţiile ce se vor stabili prin ordine de
serviciu şi fişa postului, în raport de prevederile legale în vigoare.
Conducerea instanţei va urmări o colaborare cât mai eficientă a instanţei cu
ceilalţi factori implicaţi activ în înfăptuirea actului de justiţie, responsabilizând instituţiile care
oferă servicii instanţelor ( Direcţia de Poştă), care au obligaţia să respecte dispoziţiile instanţei
(Penitenciar, Inspectoratul de Poliţie, Inspectoratul de Jandarmi, etc.), antrenarea corpului
59
avocaţilor, experţilor şi executorilor judecătoreşti în înfăptuirea dezideratelor soluţionării
cauzelor într-un termen rezonabil.
Nu în ultimul rând, avem nevoie și de mărirea schemei de personal: de un
grefier- arhivar sau registrator, şofer, avem nevoie de un autoturism. Dosarele sunt trimise în
situaţii de urgenţă prin diferite persoane, citaţiile în materie civilă nu se pot îndeplini prin agent
procedural decât în mică măsură întrucât acestuia nu îi este decontat nici abonamentul de
transport în comun.
Principalul obiectiv al Judecătoriei Medgidia pentru anul 2016 este acela de a fi
create premisele necesare reducerii timpului de soluționare a cauzelor, hotărâri temeinic
motivate și în termen rezonabil, toate acestea fiind condiții sine-qua-non pentru dezvoltarea
unei justiții moderne clamate la nivelul celorlalte două puteri ale statului dar și a opiniei
publice în general. De asemenea este necesară suplimentarea schemei de personal auxiliar prin
mărirea numărului de grefieri, arhivari, registrator, pentru ca instanța să funcționeze în
parametrii normali, și cu respectarea principiului de normare a muncii personalului auxiliar.
Totodată, conducerea Judecătoriei Medgidia are în vedere efectuarea de
demersuri pentru înfiinţarea de secţii la nivelul instanţei, raportat la volumul mare de
activitate şi schema de judecători, ceea ce ar implica o organizare mult mai eficientă şi stabilă a
activităţii instanţei.
PREŞEDINTE INSTANŢĂ,
Judecător Aida Iolanda Slate
60