RO RO

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 15.6.2016

COM(2016) 392 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

Al 13lea RAPORT

PREZENTARE GENERALĂ A MĂSURILOR DE PROTECȚIE COMERCIALĂ

LUATE DE ȚĂRILE TERȚE ÎMPOTRIVA UNIUNII EUROPENE PENTRU ANUL

2015

{SWD(2016) 197 final}

2

1. INTRODUCERE

Apărarea comercială (denumită, de asemenea, „măsuri de apărare comercială”) este asigurată

prin cele trei instrumente de apărare comercială (denumite în continuare „IAC”): măsuri

antidumping („AD”), antisubvenții („AS”) și de salvgardare („SVG”). În timp ce măsurile AD

și AS vizează contracararea efectelor negative ale practicilor comerciale neloiale care rezultă

din importurile care fac obiectul unui dumping sau sunt subvenționate și care amenință sau

cauzează un prejudiciu important industriei naționale, măsurile SVG își propun să protejeze

temporar industriile naționale împotriva efectelor negative ale creșterii semnificative și

neprevăzute a importurilor care le amenință sau care le cauzează un prejudiciu important. De

asemenea, ar trebui reamintit faptul că măsurile SVG se aplică importurilor indiferent de

origine, având, astfel, efecte erga omnes, în timp ce măsurile AD și AS sunt mai orientate,

fiind așadar specifice unei țări (sau chiar unei societăți).

Aplicarea instrumentelor de apărare comercială este reglementată în cadrul acordurilor și

jurisprudenței relevante ale Organizației Mondiale a Comerțului („OMC”). Aceste norme

trebuie să fie respectate cu strictețe pentru a se asigura buna funcționare a sistemului

multilateral al OMC. Aplicarea eronată a IAC duce la măsuri ilegale și nejustificate care au un

impact negativ asupra comerțului liber și echitabil. Acest lucru este valabil în special pentru

instrumentul de salvgardare, care este cel mai restrictiv instrument din punct de vedere

comercial, deoarece măsurile se aplică tuturor țărilor de origine, indiferent dacă acestea își

cresc exporturile și/sau cauzează un prejudiciu. Acesta este motivul pentru care jurisprudența

relevantă a OMC a stabilit standarde mai ridicate în ceea ce privește impunerea unor măsuri

de salvgardare.

În ultimii ani și ca urmare a crizelor economice și financiare de la nivel mondial, s-a

înregistrat o creștere a utilizării măsurilor de apărare comercială împotriva Uniunii Europene

(denumită în continuare „UE”) și a statelor membre, la nivel individual. În vremuri de

încetinire a activității economice, atunci când consumul intern din anumite sectoare scade,

industriile caută alte puncte de desfacere în efortul de a-și menține producția și forța de muncă

și de a-și controla costurile, concentrându-se, în mod natural, pe piețele de export. Prin

urmare, este crucial ca aceste posibilități de export să nu fie afectate de măsuri de apărare

comercială necorespunzătoare, care restricționează nejustificat accesul pe piață.

Membrii OMC au dreptul să utilizeze instrumente de apărare comercială. Cu toate acestea,

este important ca instrumentele de apărare comercială să fie utilizate în mod adecvat și să nu

aibă drept rezultat măsuri protecționiste. Însăși UE este un utilizator regulat al acestor

instrumente (în special AD și AS), iar sistemul său se bazează pe o abordare echilibrată și

moderată, cu standarde stabilite în legislația UE1 care depășesc chiar angajamentele din cadrul

OMC. De exemplu, există un test obligatoriu referitor la interesul public și aplicarea regulii

taxei celei mai mici prin care se instituie măsuri la niveluri mai scăzute decât marja de

dumping atunci când astfel de măsuri sunt suficiente pentru a elimina prejudiciul suferit de

1 Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva

importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO

L 343, 22.12.2009, p. 51–73); Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția

împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității

Europene (JO L 188, 18.7.2009, p. 93–126); Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 11

martie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor (JO L 83, 27.3.2015, p. 16-33); Regulamentul (UE)

2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind regimul comun aplicabil

importurilor din anumite țări terțe (JO L 123, 19.5.2015, p. 33-49).

3

către sectorul în cauză2. UE se așteaptă ca și partenerii săi comerciali să respecte cu strictețe

standardele impuse pentru utilizarea acestor instrumente, convenite în cadrul OMC, atunci

când le utilizează împotriva UE sau a unui anumit stat membru. În acest context, Comisia

Europeană (denumită în continuare „Comisia”) continuă eforturile sale pentru promovarea

celor mai bune practici în ceea ce privește utilizarea instrumentelor de apărare comercială în

rândul partenerilor săi comerciali, iar activitatea de monitorizare a aplicării de către țările terțe

a IAC este în continuare intensă și țintită.

Din motivele enumerate mai sus, Comisia intervine, ori de câte ori este necesar, pentru a

aborda problemele sistemice identificate în utilizarea și aplicarea de către țările terțe a

măsurilor de apărare comercială și pentru a asigura compatibilitatea cu normele OMC.

Comisia formulează observații în scris și, de asemenea, participă regulat la audieri publice în

cadrul unor proceduri IAC din țară terțe, în special în cele în care se consideră că drepturile și

interesele exportatorilor UE sunt afectate în mod nejustificat. De asemenea, Comisia intervine

în instanțele instituționale relevante create de acordurile noastre bilaterale.

În plus, Comisia furnizează formare cuprinzătoare în materie de IAC pentru funcționarii

autorităților de anchetă din țări terțe, în efortul de a răspândi propriile standarde ridicate în

cadrul anchetelor în materie de IAC și de a spori astfel calitatea anchetelor desfășurate de

țările terțe. Astfel de cursuri de formare sunt de obicei organizate o dată pe an, sub forma unui

seminar de o săptămână, pentru maximum 25 de participanți din diferite țări terțe. La cursurile

de formare organizate în 2015, au participat funcționari din India, Japonia, Iordania, Tunisia și

Vietnam. În cursul anului 2015, Comisia a fost, de asemenea, în contact cu mai multe țări

terțe (utilizatori regulați ai IAC), pentru a stabili un schimb de bune practici în ceea ce

privește utilizarea instrumentelor de apărare comercială în plus față de dialogurile deja

stabilite.

Prezentul raport descrie tendințele generale ale activităților de apărare comercială întreprinse

de țări terțe, care afectează negativ sau ar putea afecta exporturile UE (măsurile AD sau AS

luate de către țări terțe pot viza fie UE în ansamblu, fie unul sau mai multe state membre). De

asemenea, raportul oferă o imagine globală a ceea ce înseamnă, în mod concret, monitorizarea

țărilor terțe, cu analize detaliate pentru fiecare țară și cifrele detaliate în anexă.

2. TENDINȚE GENERALE

2.1. Măsuri în vigoare la sfârșitul anului 2015

În 2015, măsurile de apărare comercială în vigoare care au afectat exporturile UE au fost în

număr de 1513, ceea ce reprezintă o creștere în comparație cu cele 140

4 de măsuri în vigoare

în 2014. Astfel cum se arată în graficul de mai jos, începând din 2010, există o tendință

evidentă de creștere a numărului de măsuri în vigoare, iar activitatea referitoare la

instrumentele de apărare comercială a rămas destul de importantă.

2 A se nota propunerea Comisiei de modificare a legislației în vederea limitării domeniului de aplicare a regulii

taxei celei mai mici în anumite condiții [COM(2013) 192 final din 10.4.2013], dar aceasta este în așteptarea unei

decizii din partea Parlamentului European și a Consiliului. 3 Detaliile privind măsurile instituite de țări terțe împotriva UE sunt disponibile pe pagina DG Comerț:

http://trade.ec.europa.eu/actions-against-eu-exporters/cases/index.cfm

4 Un caz deschis împotriva UE este considerat un singur caz, indiferent de numărul de state membre UE

implicate.

4

Numărul total al măsurilor în vigoare în 2015

Surse: Statisticile OMC și ale UE

Alături de China, India continuă să aibă cel mai mare număr de măsuri împotriva

exporturilor UE, cu 19 măsuri în vigoare (în India 4 SVG și 15 AD, iar în China 17 AD și 2

AS). În timp ce, pentru India, aceasta reprezintă o scădere cu 7 măsuri (AD) comparativ cu

2014, pentru China situația este relativ stabilă, deoarece aceasta reprezintă o creștere cu o

măsură față de 2014. Urmează Statele Unite cu 18 măsuri în vigoare, în principal AD, dintre

care două sunt noi măsuri de IAC aplicate exporturilor UE (1AS și 1 AD). Brazilia aplică 16

măsuri (AD), ceea ce reprezintă o creștere remarcabilă, cu încă 7 măsuri în comparație cu anul

trecut. În cele din urmă, în Turcia există un număr destul de stabil (12), dar important, de

măsuri în vigoare. Cu toate acestea, în anul curent, pentru prima dată după mai timp, Turcia

are mai multe măsuri AD (7) decât măsuri SVG (5) în vigoare.

Măsuri în vigoare la sfârșitul anului 2015, pe țări

Surse: Statisticile OMC și ale UE5

5 Restul de 11 măsuri sunt împărțite între 10 țări: Chile, Costa Rica, Republica Dominicană, Ecuador, Japonia,

Coreea, Malaysia, Noua Zeelandă, Vietnam și Zambia.

110

120

130

140

150

160

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

20

5

În ceea ce privește tipul de instrumente utilizate, dintre cele 151 de măsuri în vigoare, 108

sunt măsuri AD, 5 sunt măsuri AS și 38 sunt măsuri SVG (se reamintește faptul că măsurile

SVG sunt instituite împotriva tuturor țărilor de origine și nu toate afectează neapărat în mod

direct UE, care ar putea avea un interes economic limitat în unele cazuri).

În 2015, cu 8 măsuri, Indonezia a devenit cel mai frecvent utilizator al SVG, urmată de Turcia

(5) și India (4). Este interesant de observat că anumite țări apar pentru prima dată ca utilizatori

ai măsurilor SVG: Chile, Costa Rica, Ecuador, Malaysia și Zambia. Cu toate acestea, nu

există exporturi UE către aceste țări sau sunt limitate pentru produsele în cauză.

2.2. Măsuri impuse în 2015

Există un total de 37 de noi măsuri impuse în 2015 (21 AD, 15 SVG și 1 AS), ceea ce

reprezintă o creștere ușoară față de 2014 (34). Cu cele 8 măsuri noi (toate AD), Brazilia este

principalul contribuitor. Aceasta reprezintă o creștere remarcabilă în comparație cu anul

trecut, când Brazilia nu a impus nicio măsură IAC împotriva exporturilor UE, dar nu este

surprinzătoare, având în vedere numărul mare de noi anchete (7) deschise în 2014.

2.3. Anchete deschise în 2015

În ceea ce privește noile anchete, în 2015 au fost deschise 18 anchete SVG, 18 anchete AD și

o anchetă AS. Numărul lor este ușor mai scăzut decât în 2014 (37 față de 41).

Numărul de noi anchete privind SVG din 2014 a arătat o tendință de creștere, însă numărul

celor din 2015 a revenit la nivelul din 2013. În termeni absoluți, acest număr rămâne totuși

unul important.

În ceea ce privește sectoarele, industria siderurgică a făcut obiectul celor mai multe anchete

de apărare comercială deschise. Într-adevăr, 19 dintre cele 37 de noi anchete deschise în 2015

vizau produse siderurgice (mai mult de jumătate din numărul total de noi anchete și mai mult

decât cele 12 noi anchete privind industria siderurgică în 2014). Industria chimică este

următoarea, cu 7 noi anchete deschise în 2015 (o scădere în comparație cu 11 în 2014).

Industria hârtiei, care a fost în mod special vizată în 2014 (5 noi anchete), făcea obiectul a 3

noi anchete deschise în 2015.

Noi anchete deschise în 2015, pe sectoare

6

Surse: OMC și statisticile UE

Astfel cum s-a menționat deja, marea majoritate a noilor cazuri din 2015 se referă la sectorul

siderurgic, care se confruntă cu o criză mondială, în principal din cauza supracapacității

excesive. În 2015, Statele Unite au impus măsuri antisubvenții provizorii, iar câteva țări în

curs de dezvoltare au deschis anchete SVG (India a deschis 2 anchete, iar Chile, Malaysia,

Vietnam și Zambia, câte o anchetă). Având în vedere caracterul erga omnes al măsurilor

SVG, acestea ar putea avea efecte de deturnare a schimburilor comerciale; cu toate acestea, la

momentul redactării prezentului raport, acest risc nu pare să se fi materializat.

Amploarea supracapacității la nivel mondial, combinată cu scăderea cererii de oțel și cu

prețurile scăzute la oțel, face ca acest sector să fie printre cele mai expuse la atragerea unor

măsuri de apărare comercială instituite de terțe părți. Dacă problema supracapacității la nivel

mondial nu este remediată corespunzător, aceasta prezintă un risc de proliferare a apărării

comerciale. Aceasta poate viza și alte sectoare, cum ar fi sectorul aluminiului sau al

produselor ceramice.

3. PROBLEME RECURENTE ȘI PRINCIPALELE REALIZĂRI

3.1. Probleme recurente

În plus față de o serie de probleme recurente în ultimii ani, cum ar fi utilizarea frecventă a

SVG de către economiile emergente sau lipsa transparenței în ceea ce privește procedurile

IAC, în cursul anului 2015 Comisia a observat un număr din ce în ce mai mare de proceduri

antieludare. Întrucât în prezent nu există norme uniforme în acordurile OMC în ceea ce

privește eludarea, acesta este un domeniu care necesită o atenție specială. Au existat, de

asemenea, intervenții ale Comisiei în proceduri care implicau exporturi UE de produse

agricole prelucrate.

Salvgardarea a rămas o chestiune dificilă și în 2015. Instrumentul de salvgardare reprezintă

instrumentul cel mai restrictiv și, prin urmare, ar trebui să fie folosit numai în circumstanțe cu

adevărat excepționale. Deși nu toate anchetele SVG afectează direct exporturile UE, Comisia

intervine în mod sistematic în aproape toate anchetele, în scopul de a indica deficiențe grave,

adeseori chiar în etapa de deschidere a procedurii.

În plus față de deficiențele recurente observate în ceea ce privește anchetele SVG din mai

multe țări terțe (nicio creștere clară a importurilor, lipsa transparenței sau evaluări ale

Siderurgie ; 19

Prod. chimice; 7

Hârtie ; 3

Agricultură; 4

Altele; 4

7

prejudiciului insuficiente și neconvingătoare), numărul de cazuri și apariția a noi utilizatori, în

special în țările în curs de dezvoltare, rămân motive de îngrijorare.

În ciuda intervențiilor sistematice ale Comisiei, pregătite în coordonare cu industria și cu

părțile interesate, în cele mai multe cazuri, măsurile sunt totuși impuse.

Pe de altă parte, astfel de intervenții au determinat, cel puțin în anumite cazuri, măsuri mai

puțin restrictive (și anume, scăderea taxei, cotă mai mare, durată mai mică sau liberalizare mai

rapidă a măsurilor)6. Au fost și unele cazuri în care măsurile au fost evitate, însă simpla

deschidere a unei anchete are totuși un impact negativ asupra fluxurilor comerciale din cauza

incertitudinii cu privire la rezultat.

În 2015, Chile, în mod surprinzător, a fost pe primul loc în ceea ce privește numărul de noi

anchete SVG (4 în total; în 2014, India a deschis 7 anchete SVG). În mod remarcabil, și

Zambia a început să se implice activ în domeniul apărării comerciale și, pentru prima dată, a

deschis o anchetă în sectorul siderurgic care a dus la impunerea unei măsuri SVG în 2015.

Sectorul siderurgic a făcut, de asemenea, obiectul unor salvgardări care, având în vedere

caracterul erga omnes al instrumentului, este întotdeauna probabil să conducă la deturnarea

fluxurilor comerciale cu riscul de a genera un efect de domino.

Drepturile de apărare ale părților în cadrul procedurilor IAC reprezintă un element-cheie în

fiecare anchetă în materie de apărare comercială, întrucât părțile interesate ar trebui să fie în

măsură să consulte dosarul neconfidențial în timp util. Prin urmare, este important ca acesta să

conțină o versiune neconfidențială pertinentă a fiecărui document înregistrat și/sau un rezumat

pertinent al informațiilor confidențiale.

Din păcate, în multe anchete și jurisdicții, în special atunci când sunt implicați puțini

reclamanți sau unul singur, în dosarul neconfidențial nu sunt furnizate multe informații. În

astfel de cazuri, Comisia intervine pe lângă autoritățile însărcinate cu ancheta pentru a solicita

cel puțin informații sub formă de indici sau de intervale, astfel încât părțile să poată avea o

perspectivă generală rezonabilă asupra situației.

În 2015, numărul de cazuri de eludare7 a măsurilor AD a crescut. Obiectivul unei anchete

privind eludarea este de a stabili dacă un exportator care face obiectul unei măsuri AD sau AS

sau un importator care are obligația de a plăti aceste taxe încearcă să le evite, adesea prin

transbordare printr-o altă țară terță. În cazul în care o autoritate de anchetă constată practici de

eludare, taxele AD sau AS pot fi extinse la produsul expediat din țara terță respectivă sau

exportat de la un anumit exportator despre care s-a constatat că este implicat în eludare (reguli

similare se aplică părților respectivului produs sau unei versiuni ușor modificate a acestuia).

Deși eludarea este, în principiu, inacceptabilă și ilegală, anchetele privind eludarea pot deveni

problematice atunci când afectează producători/exportatori veritabili care nu încearcă să

eludeze măsurile, ci pur și simplu își desfășoară activitatea normală.

Cazurile de antisubvenții impun o activitate destul de intensă ca urmare a discuțiilor legate

de natura sprijinului acordat de UE, în special în ceea ce privește produsele agricole

prelucrate. În ceea ce privește ajutoarele acordate de UE, Comisia devine în mod direct o

parte interesată și trebuie să coopereze prin completarea unui chestionar specific. De exemplu,

atât în cazul canadian privind zahărul rafinat, cât și în cazul egiptean privind brânza Edam,

6 Pentru mai multe detalii, a se vedea secțiunea 3.2 „Principalele realizări” de mai jos.

7 Anchetele privind eludarea nu apar în motorul de căutare online menționat la nota de subsol 3.

8

Comisia a participat activ la procedură pentru a demonstra că aceste programe ale UE nu sunt

specifice, conform normelor OMC, și, prin urmare, nu ar trebui să facă obiectul

instrumentelor de apărare comercială. Participarea sa a fost de succes în acest din urmă caz,

așa cum este evidențiat în continuare în prezentul raport.

3.2. Principalele realizări

3.2.1. Brazilia – suspendarea măsurilor

Principala realizare din America Latină a fost suspendarea măsurilor AD împotriva UE

privind cauciucul stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie - ESBR (cauciuc

sintetic). Brazilia a deschis această anchetă AD în mai 2014. Interesul economic pentru

producătorii din UE este estimat la aproximativ 80 de milioane EUR.

Chiar dacă, la 22 noiembrie 2015, măsurile au fost instituite pe o perioadă de cinci ani, ele au

fost suspendate timp de un an din motive de interes public - în acest caz, stabilitatea

prețurilor. Suspendarea poate fi prelungită pentru încă un an, după care măsurile expiră.

Acestea pot fi, de asemenea, reintroduse în orice moment. Măsurile suspendate variază între

0 % și 36,4 %.

Comisia a intervenit în cadrul unei dezbateri tehnice și politice intensive cu autoritățile

braziliene în legătură cu caracterul adecvat al măsurilor. O astfel de dezbatere a fost decisivă

în ceea ce privește suspendarea taxei.

3.2.2. Statele Unite – reducerea impactului negativ al măsurilor privind hârtia

nestratificată

În februarie 2015, autoritățile americane au inițiat o anchetă AD privind importurile de hârtie

nestratificată originare, printre altele, din Portugalia (interes economic al producătorilor din

UE de aproximativ 105 milioane EUR). În hotărârea sa preliminară, Departamentul de

Comerț al Statelor Unite (USDOC) a stabilit că un exportator din UE nu a cooperat în cursul

anchetei. În consecință, USDOC a impus societății respective o marjă preliminară de dumping

de 29,53 %, pe baza aplicării datelor nefavorabile disponibile.

Comisia, în colaborare cu exportatorul din UE vizat, a intervenit pe lângă USDOC pentru a

susține că societatea cooperase de fapt în mod adecvat. USDOC a stabilit în hotărârea sa

finală reducerea marjei de dumping la 7,8 %.

3.2.3. Turcia – nicio măsură de salvgardare impusă în ceea ce privește hârtia pentru

tipărire și hârtia de scris

Turcia a efectuat o anchetă de SVG în ceea ce privește hârtia pentru tipărire și hârtia de

scris, care implică un interes economic semnificativ pentru UE: aproximativ 175 de milioane

EUR. Elementele de probă disponibile în mod public sugerează că acest caz era destul de slab.

Comisia și industria au intervenit împreună în mai multe rânduri, iar ancheta a fost încheiată

fără instituirea de măsuri în august 2015.

3.2.4. Maroc – reducerea efectelor negative ale măsurilor SVG

Comisia, în coordonare cu industria, a intervenit în cadrul anchetei SVG privind plăcile din

oțel laminate la rece și plăcile din oțel placate sau acoperite, cu un interes economic pentru

9

exportatorii din UE de aproximativ 130 de milioane EUR. Obiectivul principal a fost acela de

a evita ca o parte semnificativă a importurilor UE în zona liberă din Tanger să fie excluse din

anchetă și din domeniul de aplicare al măsurilor, precum și de a sublinia faptul că nu a existat

nicio coincidență în timp între creșterea importurilor și prejudiciul industriei naționale.

Intervențiile Comisiei au avut succes, efectul negativ al măsurilor fiind redus.

3.2.5. Egipt – niciun prejudiciu grav în anchetele SVG privind bateriile de automobile și

zahărul alb

În decembrie 2014, Egiptul a deschiso anchetă SVG privind bateriile de automobile, care

implica un interes economic de aproximativ 40 de milioane EUR pentru exportatorii din UE.

Comisia a intervenit în scris și prin participarea la audieri publice și la consultări în temeiul

acordului Euromed pentru a sublinia că analiza prejudiciului și analiza legăturii de cauzalitate

au fost neconcludente. În decembrie 2015, ancheta a fost încheiată fără instituirea de măsuri.

În aprilie 2015, Egiptul a deschis o altă anchetă SVG privind zahărul alb, care implica un

interes economic de aproximativ 35 de milioane EUR pentru exportatorii din UE. În același

timp, au fost instituite măsuri provizorii. Cazul respectiv prezenta deficiențe majore; în

special industria națională înregistra o evoluție pozitivă și nu exista nicio creștere recentă,

bruscă și importantă a importurilor și niciun prejudiciu grav. După intervențiile ferme din

partea Comisiei în colaborare cu industria, autoritățile egiptene au concluzionat în raportul lor

din octombrie 2015 că, într-adevăr, industria nu a suferit un prejudiciu grav, ceea ce a dus la

decizia oficială din februarie 2016 de încheiere a anchetei fără instituirea de măsuri.

3.2.6. Republica Filipine – reducerea taxelor impuse asupra hârtiei de ziar

În 2013, Filipine a deschis o anchetă SVG împotriva importurilor de hârtie de ziar, care

putea să afecteze importurile din Regatul Unit, Finlanda, Germania și Țările de Jos, cu un

interes economic al producătorilor din UE de aproximativ 8 milioane EUR. Comisia s-a

implicat încă de la început și a colaborat îndeaproape cu industria și cu părțile interesate

pentru a aborda lacunele juridice care apăreau în petiție și în constatările prezentate de către

autoritățile însărcinate cu ancheta. Între 2013 și 2015, Comisia a avut mai multe intervenții,

atât în scris, cât și oral. Ultimele intervenții au avut loc în martie 2015, chiar înainte de

adoptarea deciziei finale. Ca urmare a eforturilor coordonate, nivelul taxelor de salvgardare a

fost, în cele din urmă, redus cu 60 %, de la aproximativ 46 EUR la 18 EUR per tonă de hârtie

de ziar.

3.2.7. Iordania – încheierea unei anchete SVG fără a fi luate măsuri

Ancheta SVG privind importurile de hârtie A4 a implicat un interes economic pentru

exportatorii UE de aproximativ 4 milioane EUR și a fost deschisă din motive slab justificate

în august 2014. În special, dificultățile cu care se confrunta industria locală păreau să fi fost

cauzate în principal de ineficiență și de probleme de calitate. Industria din UE a fost foarte

îngrijorată de acest caz, deoarece se observase în acest sector un „efect de contagiune”, și

anume anchete asemănătoare fuseseră lansate de Maroc, Turcia și Statele Unite. După

intervențiile ferme ale Comisiei (intervenții în scris, participarea la audieri publice și

consultări în temeiul acordului de asociere), ancheta a fost încheiată fără instituirea de măsuri

în noiembrie 2015.

10

3.2.8. Alte cazuri de menționat8

În 2013, autoritățile australiene au deschis o anchetă AD privind produsele transformate pe

bază de tomate din Italia. Interesul economic pentru UE a fost de 48 de milioane EUR.

Comisia a sprijinit industria italiană cu diferite ocazii, printr-o serie de intervenții în scris, iar

45 % dintre exporturi au fost excluse din domeniul de aplicare al măsurii, în timp ce taxele

pentru ceilalți exportatori cooperanți au fost relativ scăzute (4 % în medie).

Cu toate acestea, în 2015, la numai câteva luni de la încheierea acestei anchete, autoritățile

australiene au deschis o nouă anchetă din motive care par extrem de slab justificate. Scopul

este de a reanaliza importurile de la două societăți anterior excluse din domeniul de aplicare al

măsurii, ceea ce înseamnă un interes economic pentru UE de aproximativ 28 de milioane

EUR. În 2015, Comisia a continuat să intervină ferm în sprijinul exportatorilor italieni. Din

păcate, la începutul anului 2016, autoritățile australiene au impus măsuri bazate pe o

metodologie discutabilă, care prezintă probleme sistemice grave. La 13 aprilie 2016, Grupul

de reexaminare antidumping din Australia a inițiat o reexaminare administrativă a măsurilor

la cererea societăților și autorităților italiene. La momentul redactării prezentului raport,

Comisia, în colaborare cu industria și cu părțile interesate, este profund implicată în eforturile

tehnice și politice pentru a aborda chestiunile aflate în joc.

În 2014, Egiptul a deschis o anchetă AS privind importurile de brânză Edam (interes

economic al UE - 20 de milioane EUR) originare din Țările de Jos. Comisia a subliniat faptul

că programele de subvenții supuse anchetei sunt nespecifice și, astfel, nu dau naștere unor

sancțiuni în temeiul normelor OMC. Autoritățile egiptene au reținut aceste argumente și, în

martie 2015, au încheiat ancheta fără a institui măsuri.

Africa de Sud a propus taxe definitive pentru importurile de părți de pui congelate din

Germania, Țările de Jos și Regatul Unit. Cazul a prezentat un interes economic de 30 de

milioane EUR. Atât Comisia, cât și alte părți interesate au contestat marjele de dumping și

calcularea lor pentru Regatul Unit. ITAC, autoritatea anchetatoare din Africa de Sud, a redus

aceste rate, atât pentru producători individuali din Regatul Unit (de la 18,68 % la 13,07 %),

cât și pentru „toate celelalte societăți” din Regatul Unit (de la 34,7 % la 22,3 %) în decizia

finală din 27 februarie 2015.

4. ACTIVITĂȚI ÎN CADRUL ORGANIZAȚIEI MONDIALE A COMERȚULUI

Comisia este, de asemenea, activă în cadrul OMC pentru a apăra interesele UE în cazuri

specifice sau pentru a aborda chestiuni de interes sistemic. Acțiunea sa ia forma (i) contestării

la OMC a IAC pe care UE le consideră neconforme cu legislația OMC, (ii) intervenției în

litigiile OMC legate de IAC, în calitate de parte terță, și (iii) participării active în grupurile

relevante privind normele de la Geneva.

(i) Atunci când măsurile sunt considerate neconforme cu legislația OMC, Comisia poate cere

constituirea unui grup OMC. Acesta a fost, de exemplu, cazul pentru măsurile AD impuse de

China asupra importurilor de anumite țevi de oțel (DS460) și pentru măsurile AD impuse de

Rusia asupra importurilor de vehicule utilitare ușoare (DS479).

8 Prezenta secțiune se referă la cazurile deja menționate în raportul anual din 2014

http://ec.europa.eu/trade/policy/accessing-markets/trade-defence/actions-against-exports-from-the-eu/ și

oficializate în cursul anului 2015:

11

În primul caz, organismul de soluționare a litigiilor din cadrul OMC („OSL”) a adoptat

raportul organismului de apel în octombrie 2015, cu un rezultat favorabil pentru UE, și a

recomandat Chinei să își adapteze măsurile pentru a asigura conformitatea acestora cu

normele OMC. Până la 22 august 2016, China trebuie să pună în aplicare recomandările și

decizia OSL. În cel de al doilea caz, grupul și-a început activitatea doar în 2015, iar decizia sa

este așteptată în cursul anului 2016.

(ii) În plus, Comisia intervine, de asemenea, în calitate de terț în cadrul procedurilor OMC

solicitate între țări terțe, cu obiectivul principal de a aborda și a monitoriza chestiunile de

interes sistemic care pot afecta, de asemenea, utilizarea de către UE a instrumentelor de

apărare comercială. Astfel de intervenții au, de asemenea, un interes ofensiv, întrucât Comisia

se pronunță pentru standarde mai ridicate în anchetele de apărare comercială în străinătate. În

2015, Comisia a intervenit din nou ca parte terță în mai multe cazuri.

(iii) În cele din urmă, Comisia participă, de asemenea, în mod activ în cadrul comitetelor

relevante ale OMC de la Geneva. În cadrul comitetelor AD/AS, acțiunile întreprinse de alți

membri ai OMC sunt examinate în contextul exercițiilor de raportare lunară și semestrială la

OMC. O atenție deosebită este acordată comitetului de salvgardare, dată fiind utilizarea tot

mai intensă a acestui instrument, care, după cum s-a explicat mai sus, reprezintă un motiv de

îngrijorare. Comisia citează cazuri individuale, în care UE are un interes economic sau

sistemic. În plus, Comisia participă, de asemenea, activ la un grup de discuții tehnice privind

aspecte de SVG, care se reunește în cadrul acestui grup al OMC, și a prezidat discuțiile

grupului care au avut loc în 2015. Principalul obiectiv este acela de a face schimb de opinii cu

privire la practicile respective ale membrilor OMC.

12

5. CONCLUZII

Informațiile cuprinse în prezentul raport arată că, în cursul anului 2015, activitatea de apărare

comercială împotriva UE sau a statelor sale membre a rămas intensă și a necesitat un efort

considerabil din partea serviciilor Comisiei.

Anul a fost marcat, de asemenea, de creșterea complexității cazurilor în discuție din cauza mai

multor factori, cum ar fi dezbaterea în curs privind capacitățile excedentare de oțel la nivel

mondial sau contextul politic din unele țări terțe în care măsurile de apărare comercială pot

dobândi o conotație protecționistă. În plus, producătorii din statele membre ale UE care se

confruntă cu provocări pe piața internă a UE sau pe piețele lor interne au făcut eforturi

semnificative de a exporta pentru a-și îndeplini obiectivele de creștere și de ocupare a forței

de muncă și, astfel, se confruntă mai des cu măsuri de apărare comercială instituite de țări

terțe.

În fine, în 2015, Comisia s-a angajat, cu rezultate pozitive, într-o serie de discuții ambițioase

cu anumite țări terțe cu privire la natura subvențiilor din partea UE, cu scopul de a clarifica

faptul că acestea nu ar trebui considerate ca fiind specifice conform normelor OMC.

Comisia vizează în permanență un dialog care să contribuie în mod util la dezvoltarea

sistemelor de IAC din țări terțe, promovând și încurajând respectarea normelor OMC. Drept

urmare, în cursul anului 2015 au avut loc contacte bilaterale cu Turcia și Brazilia (două dintre

țările cele mai active în materie de apărare comercială împotriva producătorilor din UE), cu

scopul de a face schimb de bune practici și de a promova o mai bună înțelegere și cooperare

reciproce, ceea ce ar permite, în ultimă instanță, evitarea aplicării de măsuri neloiale pentru

industria UE. Există deja un astfel de dialog cu China.

Importanța intervențiilor Comisiei a crescut de la an la an, având în vedere experiența

dobândită prin intervenții succesive și contacte formale și informale existente cu țările terțe.

Cu toate acestea, multe dintre problemele întâlnite în ultimii ani persistă, iar unele chiar într-o

manieră agravată, în special proliferarea utilizării măsurilor de salvgardare și modul discutabil

în care acest instrument este utilizat de un număr de țări terțe.

Măsurile de apărare comercială impuse de țările terțe, precum și anchetele în curs de

desfășurare, au un impact economic important asupra exporturilor UE. Prin urmare, Comisia

își va continua eforturile de a promova în rândul partenerilor comerciali ai UE standardele

ridicate pe care UE le aplică, deoarece ele contribuie la o strategie de acces pe piață al

produselor comercializate în mod echitabil. De asemenea, Comisia își va intensifica

intervențiile și furnizarea de sprijin tehnic și de consultanță pentru exportatorii din UE, în

special atunci când aceștia se confruntă cu potențiala utilizare abuzivă a instrumentelor de

apărare comercială de către țări terțe. Aceste eforturi sunt în deplină concordanță cu alte

eforturi ale Comisiei în materie de acces la piață.

Pentru îndeplinirea acestor sarcini, interacțiunea cu industria din Uniune, cu întreprinderile

din UE și cu statele membre joacă un rol esențial, precum și dialogurile bilaterale și schimbul

de (cele mai) bune practici cu țările terțe. În acest sens, activitățile Comisiei în ceea ce

privește utilizarea de către țările terțe a instrumentelor de apărare comercială depășesc cu mult

simpla monitorizare, ele reprezentând de fapt o parte importantă a activității sale.