Anul IX, Numărul 105, NOIEMBRIE 2015

R O M A N I A N - A M E R I C A N I N D E P E N D E N T N E W S P A P E R

ISSN 2381-5698 (PRINT) LIBRARY OF CONGRESS " ISSN CENTER ISSN 2381-5701 (ONLINE)

mioritausa@yahoo.com e w s (916) 868-5395w w w . m i o r i t a u s a . n e w s

Renumitul jurnalist şi om de tele-viziune Radu Moraru sau "Naşul" s-a aflat de curând într-un turneu prin Statele Unite şi Canada, unde s-a întâlnit cu mii de romani. Scopul acestei vizite a fost acela de a face cu-noscute proiectele sale de investiţii în care doreste să-i implice şi pe cei din diaspora. Totodată acesta a anunţat deschiderea unor platform media Naşul TV în mai multe oraşe nord americane, cu comunităţi mari de români. Aflat în trecere şi pe la Chicago, am avut plăcerea de a sta de vorbă cu el pentru a afla mai multe detalii despre aceste proiecte.Acesta ne-a declarat că, încă din 2010, a constatat că politicul nu poate oferi soluţii concrete românilor, de aceea s-a decis să vină înainte românilor cu câteva proiecte de ţară foarte îndrăznețe.

Radu Moraru consideră că în ultimii 25 de ani România a avut politicieni “terorişti” pentru că nu-mai asemenea oameni puteau să taie industria la fier vechi, să distrugă ag-ricultura, şi chiar să alunge în exil milioane de români. Acesta afirmă că actuala clasă politică este mult mai obraznică, mai cu tupeu, mai curuptă şi nesimţită, alergând după şpăgi mult mai mari. Ca exemplu stă cazul de corupţie EADS în care spa-ga data politicienilor din România este mai mare decat cea dată în alte câteva ţări europene adunate la un loc. Chiar dacă debarcarea sa acum câţiva ani de la B1Tv a fost una dura, acesta spune că a reuşit în doar câţiva ani crearea unei televiziuni indepen-dente şi private, Naşul TV, care în prezent se află în topul primelor cinci platforme media din România.

Naşul afirmă că în prezent există un interes global, şi din partea ameri-canilor si a Israelului, ca România să fie o ţară stabilă, deoarece există sute de mii de cetăţeni evrei care şi-au cumpărat proprietăţi, şi care văd în ţara noastră un loc de refugiu în eventualitatea unui conflict mai de amploare în Orientul Mijlociu. Mai mult, ar exista o susţinere tacită chiar venită si din partea lumii arabe care are foarte multe investiţii în Româ-nia, serviciile secrete ale acestor ţări conlucrând în a preîntâmpina orice posibil atac terrorist. Pentru că în următorii 15-20 de ani una din cri-zele mondiale principale va fi aceea legată de sursa de apa potabilă şi alimente, România va fi o ţară cu un potenţial enorm , pentru că are bo-gate resurse de apa şi hrană. Faptul că pamânturile noastre au rămas cam nelucrate în ultimii 25 de ani a facut ca acestea să se regenereze şi să devină

soluri bio, adică cu un potenţial fantastic în producerea de alimente organice.

Făcând referire la ultimile alegeri prezidențiale în care Monica Ma-covei a fost furată la voturi, Radu Moraru, spune că a constatat că prin vot nu poate învinge sistemul mafiot din politică. Pentru că politicienii evident că nu vor vrea să scape din mâna o țară așa bogată, pentru că ei de câte ori au nevoie de bani furat din bugetul statului dându-si con-tracte de sute de milioane de euro către firmele lor, s-a gandit să vină el cu câteva proiecte de ţară.

“M-am gândit să vin cu niște proi-ecte de țară care să-i pună cumva la colț. Niște proiecte care să nu poată fi împiedicate de către această clasă politică, si în jurul cărora să se adune milioane de români. Platforma asta pe care o coordonez, Naşul TV, vreau să devină vectorul societății civile, pentru că, eu personal, am curajul să

mă uit în ochii fiecăruia şi să spun că nu sunt decât, un cetățean obișnuit, un civil care-și iubește țara. Această mobilizare care se întâmplă din cinci in cinci ani, la vot, doresc să o trans-form într-o mobilizare pragmatică. Am observat că în aproape patru ani de când am pornit platforma media Naşul TV am reușit să unim câteva milioane de români din diferite ca-tegorii sociale, şi mi-am dat seama că dacă sunt lucruri reale, credibile, adevărate, oamenii se mobilizează,. şi atunci mi-am zis să creăm aceste proiecte de țară, în jurul cărora românii să se poată mobiliza.”

Primul proiect, care a fost deja de-marat, este legat de livezi. Acesta a fost numit <<România frumosă ca o livadă>>.

“Avem 500 de milioane de euro nerambursabili, aprobați de Uniunea Europeană, cu cofinanțare de minim 50% și care poate sa ajungă până la90 % in funcție de punctajul pro-

iectului. Pentru cei tineri, care vor să muncească, noua luni pe an, o livada le oferă de muncă în natură, la ţară, unde pot să îşi cumpere şi o casă ieftină cu câteva zeci de mii de euro. Pe intensive, aceste livezi pot produce câteva mii de euro pe hectar, mai ales că la masa tratativelor am dorit să aducem şi potențialii cumpărători ale acestor fructe.

Evident că eu nu mă pricep la toate. dar am o oarecare apreciere asupra unor fenomene, şi când am demarat proiectul care a început acum două luni printr-o emisiune TV, oamenii au început să facă proiecte printr-o echipa de experți. Avem cred cea mai bună echipă de experți, nu doar din România ci și la talie europeană, de la cei care au experiență în agricultură până la cei care fac proiectele, un domeniu în care lucrează de peste 10 ani. Avem totodată experți din rândul celor care produc utilaje, echipamente

antigrindină, utilaje de irigații și altele. Am făcut o echipă integrată astfel încât să avem cei mai buni oa-meni. Avantajul este că vii doar cu jumătate din bani, cu 30 % sau chiar cu 10 % să începi o astfel de afacere.”Totodată echipa coordonata de Naşul se angajează să găsească com-paniile care să semneze contracte de cumpărare a fructelor de la aceşti viitori producători. Din discuțiile avute cu cu potențialii cumpărători, precum supermarketurile, fabricile de sucuri şi dulcețuri, cei din indu-stria farmaceutică sau a alcoolului, reiese că în următorii ani va exista o cerere de fructe foarte mare, ceea ce ar necesita cultivarea a peste 300 mii de hectare de livezi cu mere, în timp ce în prezent există doar aproximativ 18 mii de hectare, cultivate cu mere. În plus, 1 hectar de livadă crează alte trei locuri de muncă pentru econo-mia românească.

Un alt domeniul în care doreşte să demareze investiţii este cel din domeniul medical unde spune ca are experienta de management de peste 10 ani. Pentru că pe viitor se estimează ca foarte mulţi români se vor repatria, acesta recomanda să o faca in zona central a ţării, Sibiu sau Braşov, care sunt mult mai deyvol-tate decât restul României, şi unde are în plan construirea unui centru medical, la standard internaţionale, care să deservească în mod special pe cei care se întorc acasă. În acest sens urma să aibe la New York câteva întâlniri cu câtiva posibili investitori în acest domeniu.

Totodată doreşte creearea unui serviciu de consierge care sa faci-liteze, pe baza unui abonament anual, celor care revin în România, accesul la diferite servicii de care aceştia vor avea nevoie, fara ca să mai fie nevoie ca să îşi mai piardă timpul şi nervii pentru a le folosi.

Un al treilea domeniu în care doreşte să împlice şi pe românii din diaspora este construirea unei auto-strazi a “unirii” care să lege Transil-vania de Ţara Românescă, şi care să fie realizată prin subscripţie publică. Mai précis romanii interesaţi să poată cumpăra acţiuni.

“Ceea ce poate să ne ajute, pen-tru prima dată in istorie, este ca în jurul unui proiect privat, al nostru, să ne unim foarte mulţi români.Să coborâm de pe facebook, sa lasăm chestia asta cu “like-ul” care nu ne ajută foarte mult, şi să cumpărăm o acţiune la autostradă.

Naşul în turneul sau nord-american vorbind despre proiectele sale de ţară

Marian Petruta - radu Moraru

CONTINUARE IN PAG. 3 >>>

2RECLAME NOIEMBRIE 2015 MIORIŢA USA

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2015 STIRI3

Visul meu este să strângem vreo 50 de milioane de euro, ca in mod simbolic sa fim actionari acolo, si tot în mod simbolic să aibe fiec-are, actionar, numele trecut acolo, săpoată fi mândri peste ani, să

le arate copiilor si nepotilor, ce nebunie ne-a apucat pe noi, îm potriva clasei politice, şi ce-am reuşit.

Politicienii ştiu doar de frică. Ei ştiu că daca în spatele acestui proiect sunt milioane de oameni, (adica voturi), ei vor şti că pe aceşti oameni nu trebuie să-i supere. Când a fost acel protest cu Roşia Montana, şi erau 30 de mii de oa-meni pe străzile Bucureştiului, clasa

politică a dat ordin să nu se dea le tele-viziune, pentru că s-au speriat. Au zis că dacă văd românii o să iasă şi mai mulţi.Singurii care am transmis am fost noi, NaşulTV, pentru că ei credeau că nu avem cu ce să transmitem. Am închiriat o dronă şi primul miting din România transmis cu o dronă a fost cel transmis de Naşul TV. Ei, când transmiteam de sus fluviul ăla uman, a fost cea mai mare teamă din ultimii 25 de ani a clasei politice, pentru că ei credeau că

oamenii aia veneau la guvern sau la parlament. Noi trebuie să le spu-nem că suntem pasnici, dar nu ne enervaţi. Iar dacă medelul ăsta cu au-tostrada functionează, şi nu are de ce nu funcţiona, apoi putem să cerem ca din bugetul ţării să distrubuie banii pentru sănatatea şi bunăstarea cetăţenilor .” declară Radu Moraru.

Aceste proiecte au fost lansate in spatial public pentru a putea fi dez-batute , iar romanii sa vina cu idei.

Cei interesaţi în a afla mai multe detalii despre aceste proiecte sunt rugaţi să urmărească postul de tele-viziune Naşul TV sau să acceseze pa-gina lor de internet www.nasul.tv .

Interviul audio integral cu Radu Moraru îl puteţi găsi pe situl nostru sau pe youtube la adresele

h t tp s : / /www.youtube . com/watch?v=3uPPotgZckc

h t tp s : / /www.youtube . com/watch?v=S1bHI7XzBcQ

Naşul în turneul sau nord-american vorbind despre proiectelesale de ţară

Cei care vizitează în aceste zile orașul lui Brâncuși, devenit, de 11 ani, orașul deputatului absent Vic-tor Viorel Ponta, pleacă cu senzația că al doilea război mondial nu s-a încheiat, că din cer plouă cu bombe, că bărbații de nădejde ai patriei sunt plecați pe front și că acasă au rămas doar lașii, ticăloșii și proștii. Când vezi sculpturile lui Brâncuși într-un asemenea hal de părăsire te gândești, instantaneu, că sigur este război și de aceea nu se îngrijește ni-meni de aceste capodopere ale artei moderne. În realitate, la Târgu Jiu nu este nimic neobișnuit. Lucrurile decurg așa de peste zece ani.

Înainte de a prezenta cauzele vă propun să vedeți efectele.

Astăzi, Coloana Infinită – pilonul central al spiritualității românești – este mai ruginită ca niciodată. În 2013, Ponta a mințit că în 2014 va fi remetalizată. Nici vorbă să se fi ținut de cuvânt.

Prin urmare, modulele Coloanei Infinite sunt pline de rugină…

La baza Coloanei apar mereu scrijelituri noi, întrucât Primăria Târgu Jiu, ca proprietar al Ansam-blului Brâncuși, nu este capabilă nici măcar să asigure paza sculptu-rilor.

Turiștii străini sunt șocați când găsesc astfel de scrijelituri pe o operă de o asemenea valoare.

Recent, pe una din sculpturile de pe Aleea Scaunelor a apărut o ”inscripție” proaspătă.

Autoritățile locale cresc veverițe în Masa Tăcerii?

Sculpturile din piatră sunt in-vadate de licheni, deoarece de ani de zile nu s-a mai făcut nici măcar o banală biocidare. În urma spălării barbare cu jet de apă sub presiune, din 2013, din sculpturile din piatră au zburat nu doar bucăți întregi, ci și absolut toate chiturile protec-toare aplicate la ultima restaurare, în 2003. Așa se face căacum aceste sculpturi sunt pline de mini-scor-buri care te fac să crezi că autoritățile locale pun la cale o crescătorie de veverițe, chiar în inima operelor lui Brâncuși.

Băncile lăsate de Brâncuși de-a stânga și de-a dreapta Porții Sărutului sunt invadate de licheni.

Masa Tăcerii este într-o stare de nedescris, după spălarea din 2013…

Scaunele care împrejmuiesc Masa Tăcerii, la fel …

Sculpturile care formează Aleea Scaunelor întregesc senzația de oraș bombardat, cu capodopere de artă abandonate.

După fiecare ploaie sculpturile se umplu de nămolul adus, pe mil-ioane de euro, direct din Statele Unite ale Americii. Nimeni nu se îngrijește să le curețe. Nămolul se

usucă cu timpul, și este spălat pe cale naturală, la ploaia următoare. Consecințele asupra operelor sunt, însă, ireversibile.

La această stare de fapt, pe lângă autoritățile locale își dau tot con-cursul și Inspectoratul Județean de Poliție Gorj, și Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, care țin la sertar, de ani de zile, dosarul penal privind spălarea cu jet de apă sub presiune a acestor opere. De

ce? Pentru că operațiunea a fost coordonată de Iulia Vână, una din iu-birile din tinerețe ale lui Ponta, care a și impus-o viceprimar al Târgu Jiului, pe probleme de cultură…

Între timp, Iulia Vână a demisionat, sperând că Ponta o va promova într-un post guvernamental. În locul ei, primarul Florin Cârciumaru l-a im-pus ca viceprimar pe Adrian Tudor, șeful lipitorilor de afișe ai PSD Gorj. El coordonează acum ”problema

Brâncuși”!

Centrul Brâncuși, instituție parazitară

De mai mulți ani, la Centrul Brâncuși, structură din subordinea Primăriei creată pentru monitorizarea, conservarea și punerea în valoare a An-samblului Brâncuși, nu lucrează nici măcar un singur specialist în moni-torizarea, conservarea și punerea în valoare a operelor de artă. Cu totul și

cu totul inexplicabil este faptul că în ciuda apelurilor repetate venite dinspre o parte din firava societate civilă locală, autoritățile refuză cu obstinație să creeze instrumente reale pentru administrarea Ansam-blului Brâncuși. Iar efectele se văd. Mai mult, noul director al Centrului Brâncuși, fostul ziarist Doru Strâm-bulescu...

Pictorial HORROR. În ce hal au ajuns sculpturile lui Brâncuși de la Târgu Jiu. Cum au contribuit Ponta și Vișoianu

INTERVIU REALIZAT DE MARIAN PETRUTA

NARCIS DAJUWWW.GORJNEWS.RO

>>> CONTINUARE DIN PRIMA PAGINA

MaSa taCerii Si SCauneLe deteriorate

CONTINUARE IN PAG. 15 >>>

EVENIMENTE NOIEMBRIE 2015 MIORIŢA USA 4

Sosită din Canada, unde s-a stabilit cu familia ei, român-ca Milena Munteanu a adus la Librăria Humanitas din Sibiu cartea memorialistică Departe de Țara cu Dor (Note de călătorie), apărută la Editura Napoca Nova în anul 2014. Lansarea au susținut-o profesorii universitari Ioana Crețu și Tiberiu Costăchescu, fiecare dezvăluind anumite fațete ale textu-lui memorialistic vizat, într-un stil pe cât de sensibil, pe atât de elevat. Alăturându-mă lor „ca oaspete de onoare” la invitația moderatorului Adrian Popescu, am împărtășit si-bienilor prezenți impresia deosebită făcută de noua carte memorialistică citită, menționând evenimentul diasporei canadiene care m-a pus în contact cu doamna Milena, an-ume Săptămâna Internațională a Culturii Române de la Hamilton. Publicul sibian a primit cu interes vestea că la Câmpul Românesc din vecinătatea Cascadei Niagara s-a desfășurat la început de iulie 2015 a 45-a ediție a unei reuniuni panromânești, prilejuind un fructu-os dialog al conaționalilor noștri cu țara. Tot despre un dialog cu țara, dar pe cu totul alte coordonate este vorba și în cartea dăruită atunci și acolo, ea devenind un fericit prilej de reînnodare la Sibiu a discuției noastre despre accepțiile conceptu-lui de diasporă și rostul românilor în Lumea Nouă. Chiar titlul ales pentru cartea Departe de Țara cu Dor, susținut de imaginile grafice ale copertei 1, anunță ambivalența reperelor spirituale, care rămân con-stantele oricăror mișcări în spațiu a autoarei, credincioasă nu numai țării de adopție, ci și României, cu pământul unde ea simte că-și are, de când se știe și pentru totdeauna, rădăcinile.

Fie că participă la călătoriile pro-fesionale ale soțului, care se prezintă la sesiuni științifice ale unor con-grese în Spania, Portugalia, Italia, Japonia etc. sau face excursii de des-tindere în Hawai și în Mackinac, Milena Munteanu își păstrează în notarea impresiilor propria măsură. Adesea, perspectiva comentariilor ei este secondată de cea a soțului sau a băiatului cu care ea călătorește, dând paginilor memorialistice o sporită notă de autenticitate. Cu-rios pentru genul de proză ales, este faptul că autoarea nu este tentată să așeze în cartea sa imagini ilustra-tive, după cum nu uzează nici de vreo documentare livrescă stufoasă, care ar fi riscat să încarce paginile cu noțiuni științifice, tehnice sau artis-tice inutile. Nimic din toate acestea. Milena Munteanu se încrede în forța cuvântului, căruia îi lasă toată răspunderea transmiterii mesajului său. Doar așa poate fi etalată sincera fluturare de suflet la ceea ce este în accepția ei frumos și respingerea cu delicatețe a ceea ce îi produce dis-confort turistic, așa cum printr-un noroc al statutului ei de canadiancă are o șansă nouă de a străbate lumea. Autoarea își estimează cu exactitate competențele și targeturile demer-sului ei scriitoricesc, neacceptând să treacă de bariera unei modestii fun-ciare: „Fără să pătrundă sensurile știute doar de expertul în domeniul istoriei multimilenare a locului, fără expertiza criticului de artă, fără farmecul unui condei desăvârșit. Am scris doar cu sinceritatea uimi-rii și ochiul proaspăt la descoperirea frumuseților. Se adaugă, astfel, la multele realități și expertize și per-spectiva ta, neerudită și inexactă, dar unică, deci originală. Și nu

e satisfacție mai mare decât să o exprimi. Să o oferi, pentru bucu-ria descoperirii altora…“( p. 50 )Propunându-și să surprindă „re-flectarea noastră în oglinzi de lumi străine“, autoarea intitulează primul capitol Peisaje europene. Între im-presiile din Spania, unde poposește la Madrid, Escorial, Toledo, Sevilla și Cordoba, ea deosebește picto-rii care îi plac la Muzeul Prado (Velázquez și Goya, El Greco) de alții, față de care are rezerve, măcar pe moment, căci Juan Miró o nedumerește. Uneori, prea puține sunt impresiile turistei canadiene în fața violențelor moderniste, când este, spre exemplu, vorba de Guer-nica lui Picasso, chiar dacă nu în Spania, unde tocmai poposește, au-toarea a văzut-o pentru prima dată, ci înainte, la New York. Formulările devin uneori surprinzătoare ca ex-presivitate: „La fel cum citești vârsta unui copac în secțiunea trunchi-ului, tot așa citești și istoria spaniolă uitându-te la o catedrală.“(p. 23) Impresia este vie, directă, dar fără oboseala încadrărilor teoret-ice în curente artistice și fără alte divagații, care ar abate-o de la fixarea esențialului. Mișcându-se într-o fastuoasă lume a barocului spaniol, Milena Munteanu este încântată de catedrala bogat ornată, privită cu un ochi atent la detalii semnificative, dar și selectivă în a deosebi frumosul și valorosul de încărcătura grea, inexpresivă. De-loc înfeudat modelelor clasice ale genului memorialistic,( ce canon erau la liceenii mei de altădată de-scrierile lui Sadoveanu sau Hogaș, ca pentru cei de astăzi nonapetitul față de paginile peisagistice prea abundente să devină lege) comen-tariul ei apare ca o simplă consem-nare a celor întâmplate și văzute, cu ușoare detalieri, ceea ce păstrează nealterată savoarea textului pentru cititorul zilelor noastre. Între notele de călător ale autoarei descoperim și unele lucruri practice, precum prețurile exagerate, ca cel al apei la Granada, situație care o determină să bea vin la masă, din moment ce acela era mai ieftin, în loc de apă: ”Pe scurt, masa delicioasă, apa scumpă, lecția învățată”.(p. 26) Tocmai în zona Granadei găsește similitudini de peisaj cu Săliștea, pentru că reperul permanent este la Milena Munteanu „țara cu dor”. De multe ori, țintele popasurilor următoare se stabilesc în funcție de îndrumările localnicilor. Despre Córdoba află că era în secolul X cel mai populat oraș din întreaga lume, nu mai puțin centrul cultural al Eu-ropei, drept care îl vizitează cu mult interes. Împărtășește cititorilor ce a aflat despre Mezquita, moscheia-catedrală care a intrat în patrimo-niul cultural al umanității cu sutele de coloane alb-roșii, cu mihrab-ul intact păstrat până astăzi din secolul VIII, când a fost ridicat acel altar al musulmanilor orientat spre Mecca. Este un minunat exemplu de su-prapuneri ale civilizației și culturi-lor, ca niște straturi tectonice, dar desfășurate superb artistic, aici mai relevant decât în oricare altă parte a Europei. Îmi amintesc propria uimire încercată la prima vizitare a Mezquitei, de unde o jumătate de zi nici nu m-am putut mișca, încântată de o astemenea minune. Călătoarea comentează tangent și legenda părăsirii Granadei de către mauri, cu „bocetul” ocupantului care pleacă, după ce arabii fuseseră pentru spanioli niște civilizatori, ei aducând în Europa o cultură superioară.

Descoperirile se țin lanț, căci Se-

villa de pe Guadalquivir, de pe malul căruia te întâmpină Torre del Oro, punct de observație al fluviului în Evul Mediu, oferă turiștilor cea mai spațioasă catedrală gotică a lumii. Minare-tul fostei moschei a devenit turnul cu clopotniță La Giralda, cu o giruetă care explică numele purtat. În interior, Mor-mântul lui Cristofor Columb! O no-apte pe plaja portugheză de la Algarve îi amintește versuri eminesciene. La Lisa-bona, statuia Cristo Rei asemănătoare cu cea de pe Muntele Corcovada din Rio de Janeiro, priveliștea de pe Podul 25 aprilie, care marca în 1974 întoar-cerea la democrație, este splendidă cu râul Tejo și portul capitalei portugheze. Turnul Belém și fortăreața de apărare la intrarea în port, Mânăstirea Los Jerónimo, amintesc pe primii călugări care au locuit aceste meleaguri. Podul Vasco da Gama îi atrage și el atenția, dar se oprește din consemnare ca să noteze faptul că șoferii portughezi par a fi cei mai slabi din toată Europa. Reevaluarea celei mai frumoase zile de excursie este un exercițiu curent, care ține de mobilitatea spiritului, de-liberarea făcându-se cu toți cei trei membri ai familiei. Mânăstirea Mafra ridicată în 1717, ca ofrandă regală, pentru fetița dată de Domnul lui Juan al V-lea, îi rămâne în gând româncei canadiene mai ales datorită corului bărbătesc care a desfătat musafirii cu cântece mânăstirești și apoi… de pahar. Peripețiile își au și ele savoarea lor într-o călătorie și autoarea dispune de umorul de a le împărtăși cititorilor ei. Atunci când aflată la 30 km afară din Lisabona, în graba de a se avânta spre Barcelona, de care o despărțeau 1500 km, constată că a uitat în seiful hotelului ceea ce era mai important, pașapoartele și alte documente de preț, nu se putea să nu se întoarcă, dar o face fără nervi, ci viz-itând în situația dată și alte locuri, care îi sporesc bucuria. Iată o lecție pentru cei mai mulți dintre noi.

Asocierile te surprind la tot pasul. Pei-sajul din jurul Zaragozei era „un deșert spectaculos, așa cum numai la Marele Canion mai văzusem”, mărturisește ea, iar cel montan al Mânăstirii Montser-rat, de la care coboară, mereu uimită de priveliște o face să se simtă „ca într-o poală de mamă bună”. În Bar

celona vede și revede creațiile lui Antonio Gaudi, mulțumită să le arate și băiatului ei, dar nu lipsește să savureze dansul catalan și cel de flamenco, ce îi asigură satisfacția de a fi identificat ceea ce era mai important la spanioli: ”Le văzusem sufletul.”(p.44) La fel de fructuos pentru educarea copilului ei a fost popasul de la Roma, ca la Londra să se simtă stingheră fără băieții ei, cu care ajunsese anterior acolo. În Elveția, unde soțul ei se bucură de o nouă recunoaștere științifică internațională, ea admiră Lauterb-runnen, cea mai frumoasă vale din Europa, datorită celor 72 cascade, în care apa se prăvale din înălțimile munților. Este un loc magnific, care inspirase pe Goethe și pe Schubert. La Zürich ascultă un concert în Bi-serica Sf. Petru, care are cel mai mare ceas din Europa.

Nici experiența călătoriilor în Lumea Nouă din al doilea capitol nu este mai puțin instructivă și reve-latoare pentru cititor, mai ales că Milena străbate America de la Mont Tremblant și Vancouver Island la Marile Lacuri și Miami sau Hawaii, pretutindeni memorialista dovedin-du-se a fi o turistă avizată, prin cultura pe care o stăpânește și prin spiritul viu, asociativ. Înțelegând că o călătorie oferă spiritual și sufletește una dintre cele mai mari împliniri în ordinea omenescului, autoarea are și anumite exigențe pe baza cărora face selecția locurilor pe care decide să le străbată: ”Mă tem că nu gust turismul generat de comerț. Ideea mea de turism se axează mai mult pe înțelegerea locului, a tradițiilor lui. În consecință, aleg obiectivele turistice în așa fel încât să evit aglomerațiile, mall-urile și spațiile comerciale. Pre-fer destinațiile unde poți simți ritmu-rile și culorile locale, sufletul oameni-lor și natura locului.“ (p. 108) Spirit jucăuș, ea glisează comparând pentru calitatea lor superioară un hotel din Honolulu cu acel Grand Hotel de pe insula Mackinac, imortalizat în filmul Undeva, cândva. Altundeva reclamele spectacolelor de operă de la Las Vegas sunt asemănate cu cele din Times Square de la New York.

În Florida la Key Weat pleacă pe urmele lui Hemingway, ajungând la casa-muzeu, alta decât cea din Vila cubaneză Finca Vigia, unde romancierul scrisese capodopere precum Pentru cine bat clopotele sau Bătrânul și marea. Nu lipsesc nici notații care certifică nivelul turismului în locurile vizitate, căci disconfortul bruiajului unei nopți în care angajații spălaseră carpetele braseriei a fost recompensat a doua zi cu o masă gratuită pentru toți trei călătorii cazați în condiții improprii. În Las Vegas, în schimb, ei se bucură de cazarea în Metro Goldwyn Mayor cu 5000 camere, hotel construit în 1993 cu 1 miliard de dolari. Altunde-va, ea e fericită că a poposit pe celebra plajă Waikiki, care este „adevărată Mecca a turiștilor“(p.108 ).

Capitolul intitulat Amintiri din țara cu dor nu este, cum s-ar părea, un punct final al demonstrației ide-atice a cărții, căci spre ideea-axă a lui conduc numeroase trimiteri an-terioare. El este un adevărat laitmo-tiv întins la nivelul pânzei freatice a stării de spirit pe care călătoarea o etalează, întorcându-și adesea gân-dul spre începuturile ei de viață în Mărginimea Sibiului, de la ai cărei locuitori a luat modele de bun simț, de responsabilitate socială, de echili-bru și înțelepciune.

I-am asigurat pe participanții la evenimentul sibian al lansării că atunci când vor termina lec-tura plină de delicii a acestei cărți, vor avea mulțumirea de a fi cunos-cut experiența unică a unui suflet frumos, vesel și luminos, a unei conștiințe lucide, realizând că tocmai așa se cuvine să se treacă pe hârtie ceea ce merită consemnat de fiecare dintre cei ce călătoresc pe alte me-leaguri, cu sinceritate plenară. Un model ca acesta, mai rar!

Întâlnirea cu cititorii de la Librăria Humanitas din Sibiu s-a prelungit cu relatările unor participanți la eveni-ment și cu sesiunea de autografe pe exemplarele oferite în dar de au-toare, invitată să revină în „capitala culturală, oraș al culturilor” și cu alte cărți ale călătoriilor sale.

ANCA SÎRGHIE

Când Canada și România își dau întâlnire la Sibiu

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2015 EVENIMENTE5

Festivalul de Tradiţii Româneşti din Lilburn, Georgia

Daca e toamnă, atunci e sigur festival! Suntem printre norocoşii ce pot spune că în fiecare an, toamna începe pentru noi prin muzică, dans şi multă, multă voie-bună!

Tradiţionalul Festival de Tradiţii Românesti organizat de Biserica Sfinţii Împaraţi Constantin şi Elena, din Lilburn, Georgia aflat la cea de-a XV-a ediţie a avut loc pe data de 10-12 octombrie, 2015, şi a constituit ca în fiecare an un fericit prilej de întălnire între românii din zona metro Atlanta. Părintele George Acsente, preotul paroh al bisericii a ţinut să mulţumească tuturor celor prezenti pentru participarea numeroasă nu doar in zilele de sărbatoare ci şi in timpul anului la slujbele duminicale, invitand totodată pe cei prezenti sa treaca pragul bisericii în fiecare duminică, şi nu doar de Festival. Un sfat bun de care sper să ţinem cu toţii cont! Avem nevoie de pacea şi linistea ce vin atunci cand trecem pragul unei biserici si aducem rugaciunea noastra de mulţumire pentru lucrurile bune şi fru-moase ce se întamplă în viaţa noastră!

De-a lungul a celor doua zile, cei prezenţi au avut bucuria de a fi spectatorii unui frumos şi variat program artistic, menit să renască spiritul naţional, să redescopere val-orile autentice, astfel incât tinerele generaţii să ia contact îndeaproape cu arta populară şi să cunoască totodată mostenirea pe care au misiunea să o ducă mai departe.

Programul artistic de o înaltă ţinută a fost sustinut de interpreti locali dar si de invitati speciali, oaspeti de onoare ai micii noastre comunitati, şi as dori să-i menţionez pe cei

care au contribuit la reuşita acestui frumos program artistic: cunoscuta si apreciata solista bucovineanca Adriana Bucevschi si talentatul solist maramuresan Paul Ananie, dansatorii nostri locali, aparţinand grupului "Bucovina”, coregrafi Garofaş & Irina Milici, tinerii dansa-tori ai formaţiei “Ghiocelul” sub îndrumarea entuziasta a d-lui Marian State, formaţia de dansatori bulgari “Rosa”, şi nu în ultimul rând solistul nostru local de muzica usoară Danut Buturca-Florescu.

O frumoasă surpriză a constituit minunatul

Muzeu al Satului, Adina Chendeş, Radu Spi-rea şi Ramona Sarca au tranformat micuţa sală socială a bisericii într-un colţişor din România. O ladă de zestre, un fuior de lână, un podeţ şi o fantană, multe costume populare şi o infinită dragoste pentru tot ce e românesc şi pen-tru România ne-au făcut să ne simţim în acest muzeu “ca acasă”. Sincere felicitari tuturor care au gândit şi realizat această oază de românism pe pamânt american! Savuroasele mâncaruri tradiţionale românesti, prăjiturile alese şi voia bună au fost prezente din plin şi pe gustul tu-

turor celor prezenţi. Gospodinele comunitaţii noastre în frunte cu d-na preoteasa Diana Ac-sente şi inimoasa noastra Rodica Grigoraş, ala-turi de alte multe mâini harnice şi pricepute au dat dovadă de un talent culinar remarcabil: micii, sarmalele şi prăjiturile servite au fost delicioase!

O toamnă frumoasă şi bogată, românească în cuget, faptă şi şimţire, o toamnă care ne-a adu-nat laolaltă, cu bucurie, pe toţi cei a căror inimi, deşi departe de casă, încă mai bat româneşte, o toamnă care parafrazându-l pe marele nostru poet Arghezi, “niciodată nu fu mai frumoasă”.

MARA CIRCIUAtlanta, Georgia

“Toamnă dulce, toamnă cu frunzele toate flori.” – George Topărceanu

Prahova Classic Nights debutează la Castelul Cantacuzino!Când spui Castelul Cantacuzino, automat

te gândești la mii de ani de istorie a familiei, la simboluri heraldice și panorame impre-sionante asupra munților Bucegi.

Mai nou, Castelul Cantacuzino mai înseamnă și Prahova Classic Nights! Adică un sezon întreg de concerte de muzică clasică, ce adună în acest loc stele ale Teat-rului Bolshoi din Rusia, pe acceași scenă cu invitați speciali, soliști internaționali de re-nume, dar și muzicieni de prim rang ai sce-nei clasice românești.

Prima seară a celui de-al doilea sezon a debutat în forță, audiența fiind pur și simplu vrăjită de vocea pătrunzătoare a tenorului Roman Shulackoff! Într-o atmosferă de-a dreptul electrizantă, Roman a debutat pe scena Castelului din Bușteni cu opera “Dra-gostea Poetului” – “Dichterliebe”, semnată Robert Schumann pe versurile lui Heinrich Heine. Pentru mai bine de un sfert de oră am putut asista la o transformare uimitoare: Roman s-a transpus atât de bine în rolul po-etului încât a transmis întreaga emoție pe care acesta o încerca, în urma suferinței din dragoste.

Însă Roman Shulackoff a schimbat regis-trul la următoarele piese, interpretând într-o manieră unică și distinsă și opere pline de bucurie, precum “Dicitencello Vuie” semnată Rodolfo Falvo sau “Non ti scor-dar” – Ernesto de Curtis. Acompaniat de superba pianistă Olesya Tutova, cei doi au făcut o echipă grozavă, măiestria Olesyei în a transforma simplele clape în adevărate note magice pline de culoare, fiind exact acompa-niamentul de care interpretarea lui Roman avea nevoie.

Apoi a fost rândul Annei Lubanska, invitată special din Polonia, pentru acest eveniment. Mezzosoprana pur si sim-plu a tăiat respirația publicului cu vocea sa caldă, sonoră, puternică. A interpretat di-verse arii precum cele din Giuseppe Verdi: Azucena din opera “Il Trovatore” – “Stride la vampa…”, Camille Saint – Saens: Aria Dalilei din opera “Samson și Dalila” – “Mon

Coeur…”, aria Principesei de Bouillon din opera “Adriana Lecouvreur” – “Acerba vo-lutta”.Și cum seara nu putea fi completă fără interpretarea artiștilor români, audiența a fost captivată mai apoi de arcușul mânuit de inegal-abilul talent al violoncelistului Marin Cazacu. Domnia sa este o prezență cu adevărat magică, care a completat de minune atmosfera selectă de seara trecută, din Castelul Cantacuzino.

Și, pentru că toți violonceliștii români, după cum, chiar domnia sa spunea, îi sunt datori marelui compozitor prahovean Constantin Dimitrescu, aseară am putut asculta “Dansul Țărănesc” al acestuia, interpretat ca nimeni al-tul, de domnul Cazacu. A fost un moment plin de emoție, în care sala cea mare a Castelului a putut fi martoră la scrierea unei file importante din istoria muzicii clasice, aici, unde, astfel de evenimente aveau loc încă de la începutul se

colului al XX-lea. Andrei Licareț, tânărul șiexperimentatul pianist român l-a acompaniat cu succes pe dl. Cazacu, în interpretarea și a al-tor opere din repertoriul internațional, precum “Nocturne” – Piotr Tchaikovsky.

“Cântecul păsărilor” operă semnată de cata-lanul Pablo Casals este o altă piesă plină de emoție, interpretată în stilul inconfundabil al distinsului Marin Cazacu. Este incredibil să descoperi cum, numai prin intermediul notelor muzicale și fără niciun cuvânt, acest muzician reușește să transmită atâta emoție publicu-lui! Tot în variantă solo acesta și-a încheiat reprezentația cu un “Flamenco” plin de savoare, operă semnată de Rohelio Julioy Tahel.

Ar mai fi de spus că, după mai bine de două ore de muzică clasică ridicată la rang de perfecțiune, atmosfera din Castelul Cantacuz-ino a fost reînviată cu succes de concertul Pra-

hova Classic Nights, concept devenit deja un brand pentru Castel.

Nu regreți nicio clipă dacă vei asista măcar o singură dată la un asemenea concert. Fiecare minut, fiecare notă interpretată de aastfel de muzicieni sunt momente cu adevărată valoare istorică, pentru muzica clasică de calitate, din România. Și, dacă mai adăugăm că toate acestea se întâmplă într-un castel de poveste, la poalele munților Bucegi, în fiecare lună, până în mai, anul viitor, că tot aici au loc expoziții semnate de artiști internaționali precum Salvador Dali sau Pablo Picasso, putem spune cu siguranță că, acest castel al Cantacuzinilor de odinioară devine, pe zi ce trece, o destinație de neocolit, pentru oricine iubește muzica clasică, arta și manifestările de cali-tate, ridicate la rang de excelență.

A fost o seară magică. Dar a fost însă, prima dintr-o serie de multe altele, semnate cu succes, Prahova Classic Nights!

CLARISA IORDACHE

Foto Credit: MadaLina Corina diaConu

CULTURA NOIEMBRIE 2015 MIORIŢA USA 6

Prima istorie a Războiului Rece scrisă de un român!DORU SICOE

Deranjăm şi suntem deranjaţi pentru că…

"…am înţeles cât de mizerabilă este situaţia noastră în lume: prin simpla noastră existenţă deranjăm pe alţii. N-avem încotro. Se cuvine să înţelegem că orice am face şi oricât ne-am strădui tot supărăm.” – a afir-mat Nicolae Steinhardt.

Dacă punem problema în felul acesta, singura atitudine logică ar fi resemnarea. Comod, însă fără rost şi fără rod. Poate mai bine ar fi să identificăm cauze ale problemei şi, în măsura în care ţine de noi, măcar să încercăm să le eliminăm, măcar să încercăm să găsim soluţii.

De ce deranjăm şi suntem deranjaţi? Deranjăm şi suntem deranjaţi pentru că

nu înţelegem cât suntem de diferiţi, pen-tru că nu ne acceptăm unii altora unici-tatea, pentru că nu preţuim (şi nu ştim să valorificăm) diversitatea, pentru că nu pu-nem pe ceilalţi mai presus decât noi înşine, pentru că nu citim un text cu atenţie pentru a avea siguranţa că am înţeles bine ce vrea să

spună, pentru că nu ascultăm cu atenţie ce spune celălalt, pentru că nu suntem preocupaţi să înţelegem ce spun, ce simt şi ce gândesc cei de lângă noi.

Ce facem cu diferenţele?Privind la cât suntem de diferiţi şi, fiecare,

unic în felul lui, rămânem muţi de uimire în faţa creativităţii Celui care ne-a întocmit.

Ce facem însă, cu diferenţele dintre noi ? Le privim ca pe nişte plusuri şi minusuri, folosindu-le ca prilej de satisfacere a dorinţei de a ne şti mai presus decât ceilalţi ? Le dăm voie să ne despartă, să creeze prăpăstii între noi ?

Am putea să le luăm pe toate, să le punemlaolaltă şi, folosind ca fir de urzeală dragostea, să le împletim armonios într-o ţesătură care nu se rupe, care rezistă……care rămâne de mărturie peste timp şi vremi.O mărturie care este posibilă pentru că El s-a rugat ca “toţi să fie una”.

Ce alegem ? Să fim ziditori ai credinţei celorcare nu Îl cunosc sau să fim demolatori ai unităţii pe care El a dorit-o cel mai mult pentru ai Săi ?Să nu uităm că doar cei care zidesc împreună cu El vor şi împărăţi împreună cu El…!

MARGARETA LUPAŞCU

Din păcate, la noi, termenul occidental de „război rece”, fiind interzis la utilizare în istoriografia comunistă, s-a impus cu greu după 1989. Editurile româneşti, la rândul lor, nu au promovat această expresie până de curând, considerând probabil că nu e o una comercială, care să atragă publicul citi-tor. Iată de ce, prima istorie a Războiului Rece, apărută cu un deceniu în urmă, a fost ascunsă sub un alt nume, rămânând necunoscută. Asta şi pentru că tirajul ei, fi-ind sponsorizat de o bancă, a fost distribuit gratuit, nicio bucată nevăzând librăria! Iată însă că, spre finele anului trecut, „revăzută şi adăugită substanţial”, cum zice autorul ei, această istorie a apărut numai pentru librării! Este deci o ediţie a doua, dar cu un nume uşor schimbat: Istoria Diplomaţiei: Secolul XX, apărută la Editura Cetatea de Scaun, din Târgovişte. Prima se numea Diplomaţia secolului XX şi apăruse în 2006, sub egida Fundaţiei Europene Titulescu, organism legat de numele fostului premier Adrian Năstase...

Autorul este academicianul Constantin Vlad, fost diplomat în perioada de glorie a ascensiunii lui Ceauşescu (apropo de acade-micianul Mircea Maliţa, din Oradea!), un om care cunoaşte deci din interior şi de la înalt nivel sistemul internaţional. În plus, perioada pe care o descrie, a trăit-o în cea mai mare parte, cunoscând-o în detaliu. Autorul nu s-a mulţumit însă cu o istorie a Războiului Rece propriu-zis, el mergând în urmă până la Primul Război Mondial şi venind cu un capitol post Război Rece, la final. Din cele 784 de pagini ale frumosului volum legat, cartonat şi supracopertat, circa 500 revin Războiului Rece, cu toate crizele sale. Iată de ce se cuvine ca această lucrare să figureze în istoriografia românească ca fiind prima istorie a Războiului Rece, publicată de un autor român. E adevărat că autorul pune accentul pe diplomaţie, neglijând într-o anumită măsură aspectele militare, sociale şi culturale, dar asta nu-i poate răpi întâietatea de primă istorie românească a Războiului Rece. Pentru unii, scrisă aşa cum e, pare o operă mult mai uşor de citit şi asimilat, fiind utilă atât studentului cât şi profesorului, atât diletantui cât şi academicianului.

O recomandare din partea reputatului istor-ic şi academician Dinu C. Giurescu deschide volumul lui Constantin Vlad. Astfel, aflăm că avem de-a face cu „o lucrare de referinţă”, fiind „prima noastră sinteză şi analiză de asemenea proporţii”. Fiind „o lucrare de magnitudine”, academicianul Giurescu subliniază şi că „prac-tica dvs. (a lui Constantin Vlad – n.n.) în diplomaţie şi, deopotrivă, în cercetare, a asigu-rat acuitatea şi calitatea interpretării”. Prin urmare, Giurescu încheie cu „felicitări pentru acest opus magnum care soseşte la timp şi nu va fi egalat în viitorul previzibil”!

Istoria Diplomaţiei: Secolul XX este împărţită în şapte părţi, trei dintre ele (IV, V şi VI), cele mai consistente revenind Războiului Rece propriu-zis (paginile 203 - 682). Partea a VII-a, „Diplomaţia post-Război Rece” conţine încă suficiente pagini care pot fi in-cluse la „Războiul Rece”, de aceea spuneam de un număr de circa 500 de pagini alocate acestui subiect. În fapt, ne putem întreba dacă întreaga lucrare nu ar putea fi numită Istoria Războiului Rece, având în vedere că reputaţi

istorici occidentali (André Fontaine, Paul John-son, dicţionarul Larousse) susţin că Războiul Rece apare o dată cu cucerirea puterii de către bolşevicii ruşi, în Primul Război Mondial! Partea din 1945 până în 1990 este doar un epi-sod mai îndârjit pe arena mondială... Constan-tin Vlad dedică deci celor două războaie mon-diale şi perioadei interbelice, câte un capitol, adică primele trei. Astfel, lucrarea e structurată pe şapte părţi, cu 22 de capitole, având şi un util Indice de nume şi o cuprinzătoare Bibliografie.

Constantin Vlad elaborează propria definţie, una elegantă, a Războiului Rece: „În secolul 20, în mod concret în a doua jumătate a aces-tuia, omenirea cunoştea un fenomen absolut inedit: scindarea Lumii în două tabere. Nu era vorba, pur şi simplu, de două grupări de state, nici chiar de două alianţe militaro-politice – tipuri de structuri de care istoria modernă nu dusese lipsă. Nu, era mai mult şi mai grav: cele două tabere întruchipau două ideologii opuse, care se excludeau reciproc, excludere pe care o imprimau întregii construcţii politice, eco-nomice, culturale, militare pe care o patronau.

Lumea a fost scindată în două sisteme eco-nomico-sociale şi politice opuse: capitalismul şi socialismul, care-şi declamau deschis superiori-tatea şi obiectivul de a surclasa, de a întrece şi, în final, de a-şi înfrânge adversarul. Pericolul prin-cipal al acestei sciziuni-confruntări, care a rămas în istorie prin sintagma Războiul Rece, prove-nea din împrejurarea că fiecare tabără îşi crease alianţe politice şi aparate militare a căror intrare în acţiune prin război purta în sine nu numai pericolul anihilării reciproce a protagoniştilor, ci şi pe cel al distrugerii civilizaţiei umane, aşa cum o cunoaştem astăzi“.

Academicianul Constantin Vlad, deşi nu apare ca o figură cunoscută publicului larg, este de fapt o mai veche personalitate. Din 1967 el a devenit doctor în Filosofie, a fost membru al Delegaţiei României la prima Conferinţă pentru securitate şi cooperare în Europa (1972-1975), dar şi ambasador al României în Finlanda (1973-1978). Lucrarea sa de referinţă este tocmai cea prezentată mai sus, ea fiind un opus magnum, cum bine observa Dinu C. Giurescu în acea re-comandare prestigioasă.

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2015 COMUNITATE7

ANUNTURI/JOBURI EUROMARKET @ DELICATESSEN -SINGURUL MAGAZIN CU PRODUSE ROMANESTI " CA LA MAMA ACASA " ,SITUAT LA ADRESA 6428 FAIR OAKS BLVD. SACRAMENTO ,CA 95608 ,ESTE DE VANZARE CU INTREAGA DOTARE TEHNICA . PENTRU DETALI SUNATI LA : 916-607 3704 SAU 916-607-3747. PRET NEGOCIA-BIL.

Vand casa de batrani (RCFE) in Sacramento, CA. 2629 sqf , 6 camere , 3,5 bai , 0,26 acres . Tel (916) 717-0438, Romeo.EMPLOYMENT DEVELOPMENT DEPARTEMENT (EDD): 2901   50th St. (at Broadway )  Sacramento . M-F 8am-5pm. Unemployment, job services . Tel: (916) 227 -0300SOCIAL  SERVICES : 28 th & R  St , Sacramento. M-F 7:30am-5pm. Call for asst. (916)874-2072SOCIAL  SECURITY  OFFICE :8581 Folsom Blvd (east of College Greens Lite-rail stop), Sacramento. M-F:9am-4:30pm. Tel: (916) 381-9410Caut femeie pt. casa de batrani. Localitatea : YORBA LINDA ,CA. Tel ; (714) 792-0126Angajez live-in caregiver pentru casa de batrani . Localitatea : ANAHEIM,CA . Tel ; (714)224-2625Caut NANNY cu experienta pentru un copil de 4 luni. Localitatea: SHERMAN OAKS, CA. E-mail : alinak2@hotmail.comCaut camera de inchiriat in ORANGE COUNTY , CA . Tel: (714)818 -9677Inchiriem 1Br. apartment in WINNETKA, CA. Rent ; $1200/luna. Tel: (818) 414-0907SERVICII POSTALE (colete) - Oferim servicii postale catre Romania (colete). Fam.Iacob Nicoara. Tel (510) 453-0171Angajez caregiver sau cuplu caregivers, engleza si acte de munca necesare. zona SEATTLE ,WA. Tel.(206) 786-9124AGENT IMOBILIAR -DUMITRU CUCICEA - Real Partner cu GREP, LIC.# 01854948 , adresa : 5600 H Street, Ste 100 , Sacramento, CA95819, Tel. (916) 252 - 2545REBECCANA-DAY SPA: Vrei sa fii mereu frumoasa ? Nimic mai simplu ,apeleaza la Rebecca. 1199A laurel Street , san Carlos , CA 94070 www.rebeccanaspa.com, tel.(650)226 3437RENT HOME-3 Bedroom , 2 bath ,2 car garage, 2524 Cadjew avenue ,Sacramento ,CA, Rent ; $1200 / month . Deposite : $1200, Info la tel ; (510) 427 8370

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- LA MULTI ANI ! MUGUREL MILE din Loomis, CA, cu ocazia sarbatoriri zilei de nastere. Din partea sotiei, Carmen, si ficelor Andrea si Monica. Acelasi urari si de la prietenii din Bay Area San Francisco si mai ales de la gasca de prieteni i din Nordul Californiei.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- La MULTI ANI ! pentru Dumitru Cucicea , din Sacramento, CA, de la toti amici, cu ocazia sarbatoririi zilei de nume, Sf. Dumitru.

O faptă bunăAnul trecut cu câteva zile înainte de Crăciun mă aflam în Cluj,

orașul meu natal. Am sărit din autobuz la stația Regionala CFR să merg să întâlnesc un fost coleg din facultatea de teologie la sediul Sem-inarului Ortodox, vizavi de catedrală. După vizita cu el, cobor scările seminarului și ies în curte îndreptându-mă spre stradă. Când ajung în stradă, fac dreapta spre stația de autobuz. La câțiva metri buni în fața mea văd un băiat amărât cam de școală generală care vindea linguri de lemn. Era îmbrăcat în haine modeste ca de pe la munte și stătea neclintit cu fruntea în jos răbdând stoic frigul de decembrie. Mă uit la el din depărtare și mi se face milă de el. Probabil aceste linguri de lemn sunt singura sursă de venit pentru familia lui și nu știu câți frați mai mici are acasă. “Eu vreau să îi dau niște bani,” îmi zic în gând. Mă îndrept spre el și îi întind o bancnotă de 100 de lei și fac câțiva pași să plec. Băiatul devine instant foarte bucuros și zâmbăreț:

- Mulțumesc tare mult, domniță! Dumnezeu să vă dea sărbători fericite și să vă ajute, mulțumesc din suflet. Crăciun fericit! Haideți să vă ofer o lingură sau altceva! Mă întorc și îl întreb:

- Cât costă lingurile?- 5 lei bucata, săru-mâna.- Și fluierele? - 8 lei bucata.- Bine. Câte fluiere ai? Am întrebat eu, gândindu-mă ce adecvat

cadou ar putea fi un fluier pentru prietenii mei americani.- Am 7 de toate.- Dă-mi-le pe toate și 2-3 linguri. În total vreo 85 de lei cu totul. Băiatul era foarte încântat că a

reușit să-și vândă o mare parte din marfa pe ziua de azi. E mândru de abilitățile lui de vânzător și încearcă să mi le ofere în cel mai frumos mod posibil. Când le pun în geantă, mai scot o bancnotă de 100 de lei și i-o dau băiatului.

Dintr-o dată i s-a luminat fața. Era în extaz. Am văzut atâta bucurie și lumină pe fața lui încât mi-au dat lacrimile. Cu ochii înlăcrimați îmi zice:

- Mulțumesc din suflet, domniță! Dumnezeu să vă binecuvinteze, să aveți Crăciun fericit și An Nou plin de bucurii, mulțumesc tare frumos. Doamne ajută! Mulțumesc, mulțumesc!

Îi zâmbesc, îmi iau rămas bun și mă îndrept spre stația de autobuz. Imediat după aceea, alți trecători care au văzut bucuria băiatului au început să-i dea bani: o tanti 5 lei, un nene 10 lei. Acești oameni au văzut exemplul de a dărui și efectele lui și s-au decis să facă la fel. Hmm… deci tot ce îi lipsește omului să dăruiască e vizualizarea mod-elului… Într-ajutorarea aproapelui nu începe niciodată de la agențiile și instituțiile publice ci de la fiecare om în parte. Când ne ajutăm aproapele prin fapte bune, dezvoltăm compasiune și devenim mai umani, cultivăm virtuțile atât de necesare ca simțuri pentru viața veșnică.

Nu pot descrie în cuvinte bucuria pe care am văzut-o pe fața ace-lui băiat în ziua aceea de decembrie. Dar sentimentul care m-a cu-prins văzându-l așa de fericit îl simt și azi și de fiecare dată când îmi aduc aminte de întâlnirea cu băiatul ce vinde linguri de lemn lângă catedrală. Nu vă uitați la ce dăruiți sau cât dăruiți, uitați-vă la bucuria care i-o faceți sufletului vostru când dăruiți! În prag de sărbătoare, să nu uitați să dăruiți, dragi români de peste hotare!

MONA RACHITA

Traducator autorizat execut traduceri din/in romana/engleza la pretuiri convenabile.Trimiteti copia scanata dupa documentele de tradus la adresa de e-mail : mona_euro21@yahoo.com si le primiti in posta traduse si legalizate in cel mai scurt timp posibil.Plata se face prin checksau PayPal.pentru informatii , sunati la ; (925) 297-9344

Biserica Ortodoxă Saint Demetrios din Concord, California

(1955 Kirker Pass Rd, Concord CA) vă invită la masa de Thanksgiving

pe data de 8 Noiembrie 2015, după Sfânta Liturghie (aprox. 12:00 PM).

Haideți să sărbătorim împreună bucuria recoltei alături de mâncarea tradițională de Thanksgiving: curcan la cuptor, garnitură

(stuffing), cartofi dulci, vegetale, sos cranberry, salată, plăcintă de dovleac și vin.

Preț: $18/persoană, $8/student si copiii pană la 5 ani gratuit. 100% din încasări se donează

agențiilor de caritate locale si naționale.Vă așteptăm cu drag!

RECLAME NOIEMBRIE 2015 MIORIŢA USA 8

SERVICII PROFESIONALE DE TRANSPORT CARGO CATRE ROMANIA, REP. MOLDOVA

SI MULTE ALTE DESTINATII IN EUROPA

Tel: 239-599-4033 Fax: 239-791-5533E-mail: tsamoila@landstar-agent.com

TARIFE DE LA $3.95 / Pound

MARITIM

TARIFE DE LA $1,500 / Container

AERIAN

TRANSPORT RAPID PACHETE, DOOR-TO-DOOR (3-5 ZILE) CU AVIONUL

VASE RO-RO

TARIFE DE LA $975 / Automobil

CONSOLIDARE

TRANSPORT PALETI, CUTII VOLUMINOASE, GRELE, IN REGIM DE CONSOLIDARE

TARIFE DE LA $375 / tona sau mc

TRANSPORT MASINI, MOTOCICLETE, ATVs, JETSKIs, BARCI, PE VASE RO-RO

TRANSPORT BUNURI PERSONALE, MASINI, MOBILA, PACHETE IN CONTAINERE

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2015 EVENIMENTE9

OPINII NOIEMBRIE 2015 MIORIŢA USA 10

CALIFORNIA TRAVEL VA OFERA CELE MAI REDUSE PRETURI IN FIECARE SEZON

Agentia noastra va sta la dispozitie cu tarife si din alte orase.

Din: La: BUCURESTI CLUJ TIMISOARA BUDAPESTALos Angeles $ 495 $ 545 $ 575 $ 480San Francisco $ 495 $ 545 $ 545 $ 480 +Sacramento $ 525 $ 575 $ 575 $ 490 Taxe Phoenix $ 535 $ 585 $ 585 $ 495Portland $ 545 $ 590 $ 590 $ 495 Bucuresti-Los Angeles E 775 Budapesta-Los Angeles E 675 Plus taxe

VACANTE DE NEUITAT – CROAZIERE – MASINI - HOTEL USA/EUROPE 21785 Calle Prima, Moreno Valley, CA 92557

TEL: (951) 682-4492

Voi reprezentaţi poporul?

GEORGE PETROVAISighetu Marmaţiei

Nedemni şi necalificaţi cârmuitori,

Iată că, după ce v-aţi mulţumit stăpânii din lăuntrul şi din afara României prin anti-româneasca lege 217/2015, acuma vă folosiţi căpăţânile găunoase pentru înjghebarea şi promovarea Legii împotriva defăimării socia-le, o preastupidă şi antidemocratică făcătură, prin care – dacă nu-i cu putinţă să vă redobândiţi dramul de onoare definitiv pier-dut la intrarea în politică – măcar veţi izbuti, cu spectrul uriaşelor amenzi prevăzute (până la 60.000 de lei!), să strângeţi de gât presa independentă şi curajoasă, adică să lichidaţi ultima redută a libertăţii câştigată cu preţul atâtor jertfe la Decembriada din 1989.

Căci numai astfel, prin desăvârşirea geno-cidului economico-financiar (întreaga econ-omie naţională pusă pe butuci, plus datoria externă de aproape o sută de miliarde euro) şi cultural-identitară (politica indiferenţei, ba chiar a dispreţului faţă de românescul auten-tic), v-aţi creat dreptul à rebours la nemuri-re, nu atât în istorie ca hidoase exemple de antiguvernanţi, cât mai ales în teratologie în calitate de senzaţionale anomalii sau erori ale naturii.

Puteţi fi mândri de voi, deoarece în toată istoria modernă a omenirii nu se întâlneşte un caz aidoma României postdecembriste, ca – în doar un sfert de veac – o ţară bogată, fără un cent datorie la data preluării de către voi şi cu creanţe de ordinul miliardelor să ajungă la sapă de lemn (codaşă între suratele ei eu-ropene), datoare vândută şi fără cea mai mică şansă de redresare într-un viitor rezonabil; ca o ţară cu formidabile avantaje absolute, în primul rând milioanele de hectare de pământ

bun de uns pe pâine, să nu reuşească să-şi hrănească populaţia în scădere alarmantă, ci să umble cu limba scoasă după împrumuturi cu dobânzi strivitoare, din care apoi să poată cumpăra circa 70% din alimentele chimizate şi din băuturile contrafăcute de pe mesele românilor de la oraşe şi sate; ca ţara cu cel mai diversificat şi, desigur, împovărător sistem de taxe şi impozite din această parte a lumii, să fie cunoscută mai ceva ca un cal breaz prin starea dezastruoasă a drumurilor şi antologicele păţanii cu amărâtele ei de autostrăduţe, re-spectiv prin situaţia tot mai îngrijorătoare din sănătate, educaţie-învăţământ şi cultură; ca statul român postdecembrist să ajungă atât de nevrednic şi corupt, încât era ticăloşilor de

care amintea Marin Preda în romanul Cel mai iubit dintre pământeni, să li se pară românilor plecaţi peste mări şi ţări, dar mai ales milio-anelor de resemnaţi rămaşi în ţară, floare la ureche în comparaţie cu ce se întâmplă astăzi (prim ministru anchetat, foşti miniştri la răcoare, penali cam tot al treilea între atâţia parlamentari inutili, sorinopresci la primării şi consilii judeţene cu saci de bani furaţi).

Pe când o lege simplă şi clară, altfel spus justă, neinterpretabilă şi mult aşteptată, priv-ind confiscarea tuturor averilor dobândite pe căi nelegiuite? Asta da, ar contribui esenţial la domolirea apetitului de chiverniseală al răufăcătorilor şi ar permite rezolvarea dintr-un foc a celor două probleme majore, adevărate pie-

tre de moară legate de gâtul României: datoria externă şi investiţiile... Am următoarele două nedumeriri în legătură cu Legea împotriva defăimării sociale, lege iniţiată de penalul Liviu Dragnea şi care, din câte am înţeles, deja a fost aprobată (a trecut) de Senat:

1.A spune adevărul (atâta cât ajunge la ure-chile omului de rând) despre ticăloşii cu ştaif se cheamă defăimare?

2.În sintagma „defăimare socială” intră şi milioanele de alegători sistematic trădaţi,minţiţi şi crunt ofensaţi în drepturile şi sentimen-tele lor general umane, ori numai monstruosul corp (al naibii cât de bine seamănă între ei la fire şi în hâitele lor figuri!) al aleşilor trădători şi fără obraz?

(Epistolă către şparlamentari)

Fo

to

Cr

ed

it: w

ww

.Me

dia

.ro

Po

rt

aL

.ro

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2015 RELIGIE11

Oraşul din SUA cu peste 500 de bisericiComunitatea românească, în

permanentă creştere

HICKORY este situat într-o zonă pitorească “Mountain View” din statul Carolina de Nord, aşezat pe o suprafaţă de 72,7 km " de dealuri atrăgătoare, cu păduri de foioase şi pin, cu întinse păşuni brăzdate de terenuri agricole – aşezământ împodo-bit cu oaza de apă “Lake Hickory”, creat în 1927 de oamenii destoinici ai comunităţii prospere prin ridicarea unui baraj peste râul Catawba şi însumează 169 de km de linie de coastă, fiind o excelentă sursă de apă potabilă şi de turism.

Hickory-N.C. face parte din Catawba County şi are o populaţie estimată la 40.010 de locuitori.

Istoria oraşului consemnează că în anul 1850, sub un uriaş copac hickory, Henry Robinson a construit o tavernă din buşteni. Astfel, The city of “Hickory Tavern” a luat fiinţă în 1863, dar ulterior , în 1873, şi-a schimbat numele în “Hickory“.

În 1859, primul tren a operat în oraşul Hickory, iar în 1868, dr. Jeremiah In-gold, pastor de origine germană al bisericii “The German Reformed Grace Charge”, a înfiinţat prima şcoală, Free Academy.

În 1888, Hickory a fost printre primele oraşe care a beneficiat de instalaţie electrică de iluminat, iar din 1904 de un sistem de canalizare complet.

În 1891, “Lenoir-Rhyne University” a fost fondată de către patru pastori luterani, cu 12 studenţi în debutul vieţii universitare.

În 1911 s-a construit “Hickory White”, cunoscut anterior ca “Hickory Manufactur-ing Company” – unul dintre cei mai vechi producători de mobilă din Statele Unite –, iar în timpul celui de-al doilea război mon-dial aici s-a fabricat cutii de muniţie pentru armata SUA, în loc de mobilier.În primii ani ai sec.XXI, s-a estimat că 60% din mobil-ierul naţiunii americane se produce într-o zonă cu raza de 200 de mile de Hickory, iar 40% din cablu de fibră optică, din lume, se produce în zona Hickory.

Prestigiosul premiu “All-America City”– care este dat anual doar pentru zece oraşe din Statele Unite ale Americii şi reprezintă capacitatea unei comunităţi de a lucra împreună şi a rezolva problemele critice lo -

cale –, a fost atribuit oraşului Hickory-NCde trei ori, în 1967, în 1987 şi în 2007. Iar citi-torii “Digest” au numit Metro Zona Hickory cel mai bun al zecelea loc din Statele Unite de a trăi şi a intemeia o familie. Hickory-NC, este principalul oraş din “MSA Hickory- Lenoir- Morganton”, iar “Forbes Magazine” a numit Zona Metropolitana “Hickory, Lenoir, Morganton” ca cea mai buna a treia Zonă Metropolitană din Statele Unite ale Americii.

Deloc întâmplător, oraşul HICKORY este situat în “Centura Bibliei” (“The Bible Belt”) şi beneficiază de peste 500 de biserici de diferite culte şi denominaţiuni creştine – lăcaşe de cult ridicate ca un răspuns normal şi firesc la se-tea spirituală a omului de-a căuta cu stăruinţă răspunsuri pentru umplerea golului din inimă, cu o stare duhovnicească care să-i aducă pacea în suflet şi astfel să se pregătească cât mai bine nu doar pentru viaţa aceasta, trecătoare, cât mai ales pentru (moarte) viaţa veşnică.

În urmă cu peste 30 de ani, comunitatea românească a început să se răspândească aici atraşi fiind de frumuseţea locurilor şi de sta-bilitatea locurile de muncă, foarte bune, apre-ciind oraşul Hickory ca un loc potrivit de a-şi întemeia o familie. Majoritatea lor au sosit aici

de tineri, înainte de 89'. Şi astăzi, tot tinerii sunt ponderea comunităţii române, iar mulţi dintre ei, oameni harnici şi destoinici, au ajuns să aibă joburi importante şi stabile, dintre care nu puţini sunt întreprinzători şi deţin firme private.

BISERICA BAPTISTĂ ROMÂNĂ DIN HICKORY, N.C.

O necesitate vitală Comunitatea românească cresând mereu,

nucleul de fraţi baptişti s-au lăsat cercetaţi şi îndrumaţi de Duhul lui Dumnezeu. Ast-fel, într-o zi de iunie 1988 de Father's Day, Dumnezeu i-a îndrumat şi ajutat să oficieze la Hickory primul lor serviciu de închinare în limba română, adunare care s-a ţinut în biserica americană “Mountain View Baptist Church” (pastor Marion Powell).

Dar abia în 1998 fraţii români au cumpărat 5 acri de pământ în zona oraşului numită "Mountain View" şi curând s-au apucat de construirea unei Case de rugăciune. Dintre fraţii care au simţit povara acestei măreţe lucrări dedicate deopotrivă Domnului şi românilor îi amintim acum pe Nelu Costea, John Mich şiNuţu Andraş, frati cu o inima plină de dra-

goste pentru slujirea Domnului şi celor aflaţi în nevoi.

La data de 6 Iunie 1999, Biserica baptistă română din Hickory, N.C. ( http://romanian-baptist.com ) se strânge la închinare în noua construcţie confortabila din Mountain View - o bună oportunitate de a se închina şi a dedica

Casa de Rugăciune în mâna mântuitoare a Domnului Isus Cristos (pastor Livius Percy). Din 7 Ianuarie 2007 pastorul Nelu URS con-duce închinarea comunităţii creştine baptiste din Hickory. Şi suntem foarte mulţumitori Dom-nului pentru lucrarea sa plină de devotament şi de credinţă în slujirea Mânuitorului Isus şi a bi-sericii Sale, de păstorire a comunităţii creştine cu lepădare de sine.

Aici – multi români, moldoveni, ucranieni, rusi, americani ... au găsit alinare si mângâiere, ajutor si mântuire. Copiii românilor crescuţi în America au primit binecuvântarea şi botezul în limba noastră dulce românească, acceptând pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor al vieţii lor.

Oameni de pretutindeni, care nu au ştiut ce înseamă nevoia de pocăinţă sau nici nu au auzit măcar de Dumnezeu, aici au ajuns să ia decizia de a-L urma pe Domnul Isus în apa botezului – Glorie Domnului Dumnezeu!

GEORGE DANCIU Hikory, Carolina de Nord

Indiferența ne determină să trecem pe stradă pe lângă oamenii săraci, fără să le dăm nici un ajutor. Așa s-a întamplat și cu bătrânul din imagine. Până într-o zi. Era extrem de murdar, din cap până-n picio-are. Părul, pielea și hainele erau de aceeași culoare.

Îl cheamă Chuman Don Luciano. Co-piii îl strigau "Chuman Nebunul". Este un bătrân de 83 de ani, din Ferrenafe, Peru, care suferă de schizofrenie, relatează Acontecer Cristiano.

Umbla pe străzi fără o destinație anume, indiferent de starea vremii, motiv pentru care a ajuns într-o stare deplorabilă.

Într-una din zile, frații dintr-o biserică protestantă împreună cu autoritățile orașului au decis să-i sară în ajutor.

Membrii bisericii evanghelice, împreună cu serviciul de asistență socială al orașului

l-au spălat, tuns, ras, l-au îmbrăcat cu haine curate și l-au hrănit.

Schimbarea a fost uimitoare și este vizibilă în fotografia de mai jos: cum arăta înainte și după ce a fost ajutat acest om care a trăit pe stradă.

„Este un act umanitar care ar trebui urmat pentru a-i ajuta pe frații care au nevoie de ajutorul nostru și care din păcate ne lasă mai mereu indiferenți”, este de părere liderul bi-sericii evanghelice.

„Această inițiativă este de apreciat și am dori ca publicul larg să ne urmeze și să susțină acest demers”, a spus primarul Jacinto Wall Tavara.

Chuman Don Luciano și-a schimbat înfățișarea în doar câteva ore datorită gestului umanitar și de profundă solidaritate al fraților din biserică care au lansat apelul.

Autoritățile orașului au promis să-i ofere hrană și o locuință decentă. La rândul său, consilierul regional Violet Wall a dorit să spri-jine și ea pe fostul cerșetor și i-a facilitat inter-narea la Spitalul Regional Lambayeque pentru a primi îngrijiri medicale.

Clara Gantt se afla la volanul mașinii sale la primele ore ale unei dimineți de duminică. Ea se îndrepta către biserica Three Rivers Baptist Church din Irmo, Carolina de Sud pentru a fi prezentă la serviciul de închinare, așa cum făcea săptămână de săptămână.

Deodata a observat o viitură puternică pe șosea, creată în urma ploilor abundente din zonă. Inițial Gantt nu și-a dat seama că poate fi periculos, dar când mașina sa a fost târâtă de viitură, și-a dat seama că are mari probleme, relatează wistv.com.

A incercat să sune la linia de Urgență 911, dar nu i-a răspuns nimeni. „Doamne ai venit să mă iei? Vrei să mă duci acasă chiar acum?”, s-a rugat femeia, care a declarat că instantaneu s-a simțit liniștită, ca și cum Dumnezeu i-a răspuns că va fi bine.

In cele din urmă, femeia și-a sunat familia și a povestit ce i se intâmplă. Nepotul ei Travis Caching i-a spus că o sa vină el la fața locului să o ajute. Când acesta a ajuns, a incercat să o salveze, dar viitura prea puternică nu le-a per-mis să ajungă la loc sigur, iar mașina lor a fost târâtă de puhoiul de apă. Când mașina s-a oprit au văzut că se aflau

lângă o cruce roșie. Pentru că exista pericolul ca

mașina să fie luată de viitură, cei doi au ieșit și s-au agățat de cruce.

„Mașina s-a oprit lângă o cruce mare roșie. Am ieșit din mașină și ne-am agățat efectiv de cruce”, a declarat femeia.

Gantt și Catchings au stat agățați pe cruce timp de aproape cinci ore până când echipa de salvatori a ajuns la ei.

Gantt a suferit o luxație la gleznă și a avut o ușoară hipotermie, dar în momentul de față este bine și îi mulțumeste lui Dumnezeu.

„Ii mulțumesc lui Dumnezeu pentru mila și puterea Lui. El a pus picioarele mele pe un teren solid. Pe El îl laud atunci când stau în furtunile vieții. Le mulțumesc celor care s-au rugat pen-tru mine și pentru Travis. Iisus este Mântuitorul meu”, a încheiat Gantt.

Până nu demult, copiii îl strigau „Chuman nebunul”: Implicarea semenilor i-a redat demnitatea umană

DANA DOBREAfirmativ.com

Au stat agățați de o cruce timp de 5 ore și au fost salvați: Povestea fascinantă a unei femei credincioase

DANA DOBREAfirmativ.com

ISTORIE NOIEMBRIE 2015 MIORIŢA USA 12

ION COJA

O VORBĂ PROASTĂ, PREA DES REPETATĂ:„ROMÂNII AU TRĂDAT UȘOR...” OARE?

Într-un text publicat recent (pe 6 octombrie) pe blogul nostru – www.ioncoja.ro, intitulat Vă spun și o noutate..., aflăm că într-o discuție purtată la Moscova de un oficial român, Silviu Brucan, cu redactorul șef al ziarului „Izvestia”, un fel de oficial rus, expertul rus în politică internațională i-a declarat omologului său român următoarele:

„Sunteţi nestatornici, domnule profesor. Din câte cunosc, de-a lungul istoriei, în marile conflagraţii europene şi mondiale, conducătorii români nu au fost loiali până la capăt cu cei ce s-au aliat. Au trădat uşor şi tot atât de uşor şi-au părăsit aliatul, trecând cu bagaje cu tot în tabăra adversă. Subliniez, este vorba de conducătorii români, nu de poporul român, pe care îl respect (…). Oscilaţia dumneavoastră în relaţiile cu aliaţii şi cu vecinii ne-a determi-nat să fim „prudenţi” cu politicienii români. Şi nu numai noi”.

Silviu Brucan nu a avut replică la această acuzație deosebit de gravă. N-aș pune tăcerea lui Brucan pe seama faptului că nefiind „român” nu s-a simțit jignit sau vizat! Cu ani în urmă, un ministru de externe român, neîntrebat de nimeni, s-a trezit într-un cadru relativ oficial să-i acuze pe românii săi cam în aceiași termeni. Acel ministru era nimeni altul decât penibilul Adrian Severin... Ca ministru și om politic, mai impostor decât „profesorul” Brucan..

De data asta treaba este mult mai serioasă. Expertul rus nu pare să vorbească cu patimă și nici nu pare a fi necunoscător. Ce cunoaște el de fapt nu sunt faptele, ci opinia, larg răspândită în multe medii internaționale, cum că „româ-nii trădează ușor”! Am întâlnit această vorbă și la alți vecini de-ai noștri, prea mulți ca să-i mai citez ca atare.

Oare așa stau lucrurile? Oare românii, „în marile conflagrații europene și mondiale, nu au fost loiali până la capăt cu cei ce s-au aliat. Au trădat ușor și tot așa de ușor și-au părăsit aliatul, trecând cu bagaje cu tot în tabăra adversă”? Hai să verificăm!

---Evident, această vorbă are sau pare că

are o acoperire suficientă în evenimentele petrecute la 23 august 1944. Lăsăm pentru încheierea acestor rânduri examinarea celor întâmplate atunci și ne întrebăm care vor fi fiind celelalte „conflagrații europene și mondiale” la care se putea gândi specialistul sovieto-rus.

Dacă vom considera, pe drept cu-vînt, că războiul ruso-turc de la 1877 a fost o conflagrație europeană, atunci povestea cu trădarea se confirmă, dar cu roluri schim-bate: România este trădată de aliatul ei, ni-meni altul decât imperiul rus! Nu intru în detaliile cunoscute, dar este probabil un caz rarisim felul în care am pierdut noi atunci sudul Basarabiei, deși eram co-beligeranți învingători!... Dar se pare că decât să fii învingător alături de Rusia, mai bine lipsă!

Următoarea conflagrație europeană ar putea fi considerate cele două războaie bal-canice, care au antrenat toate țările din regi-une. Are cineva ceva de reproșat românilor pentru cele petrecute atunci?!...

După știința mea, numai românii ar avea ce să-și reproșeze: nu au profitat de conjunc-tura favorabilă pentru a-i ajuta pe frații lor din sudul Dunării în două privințe: (1) să-i apere pe viitor de politica de deznaționalizare a românilor practicată patimaș de statele din sudul Dunării și (2) să-i ajute pe frații aromâni să capete un statut politic, la care aveau dreptul prin vechime, autohtonie și contribuție economică. Un stat aromânesc în sudul Dunării, în jurul Pindului, era po-sibil și era și îndrituit! Dacă nu s-a înfăptuit acel stat sau măcar ținut autonom, acesta este un motiv pentru ca oficialii statelor sud-dunărene să pună surdină oricărui reproș la adresa României. Nota bene: dreptul la un statut propriu aromânii nu și l-au pierdut definitiv!...

Așadar a fost trădare: guvernanții de la

București i-au trădat pe românii din sudul Dunării! O trădare care nu-l confirmă însă pe rus! Ar urma Primul Război Mondial. Din care România a ieșit nesperat de bine, peste toate așteptările. Deși la intrarea noastră în război am fost în situația dureroasă de a alege între Transilvania și Basarabia, amânând ziua Unirii cu unul dintre cele două ținuturi românești, la sfârșitul războiului ne-am văzut cu Țara întregită și spre Est, și spre Nord-Vest, într-o formulă neimaginată de niciun politician înainte de 1916. A fost un miracol, un mira-col dumnezeiesc! A fost un noroc „porcesc”, zic unii neprieteni, ca, prin izbucnirea „Marii Revoluții din Octombrie”, lucrurile să evol-ueze în direcții total neprevăzute. Dar poate va fi fost și o răsplată dumnezeiască pentru sol-datul român, sigurul de pe frontul de Est care a luptat cu inima și sufletul dăruite unui ideal autentic, cel național.Mulți au văzut atunci așa lucrurile: Dumnezeu nu ne-a lăsat! Dumnezeu ne-a răsplătit pentru jerfele de atunci și de odinioară, fără egal în această parte a lumii!... Și așa a fost!

Au trădat românii pe cineva în acele mo-mente? Faptul că românii s-au dezis de înțelegerea dintre Carol I și Puterile Cen-trale, înțelegere secretă, care nu avea și nici nu putea să aibă acordul românilor, nu se cheamă trădare. Regele Carol I a ținut-o pe a lui, adică a fost loial cuvîntului dat, dar legile Țării nu-i permiteau să decidă singur. Și au decis în Con-siliul de coroană persoane care nu-și puseseră nicio semnătură pe înțelegerea de la 1883.

Mai degrabă atunci putem spune că a fost un gest de trădare din partea regelui Carol I, dar nu față de niște aliați, ci față de supușii săi... Eu unul însă nu aș folosi cuvîntul trădare!

Despre aliații pe care i-am avut în Primul Război Mondial se poate spune, pe drept cuvînt, că ei ne-au trădat! Rusia ne-a lăsat nu numai fără sprijinul militar promis, dar ne-a lăsat și fără Tezaur... Ceilalți aliați n-au fost nici ei corecți, nu și-au respectat angaja-mentele și promisiunile nici pe front, în tim-pul confruntării militare, nici ulterior, când diplomația a decis geografia politică nouă a Europei. Măcar că prin campania militară a României împotriva bolșevismului maghiar România binemerita recunoștința întregii Eu-rope!... Prin înțelegerile cu Franța și Anglia, hotarul de Vest trebuia să fie pe Tisa, Banatul întreg era un Banat românesc și se cuvenea să fie cuprins ca atare în România de după 1918! Mare, e drept, dar nu atât de mare cât s-ar fi cuvenit. Și asta din pricina aliaților noștri, care ne-au cam trădat la Versailles! Ei, nu noi!

Oricum, indiferent cum privim lucrurile și indiferent cât ar fi ele de discutabile, nici-cum nu se poate vorbi de trădare din partea României. Acest cuvînt dacă ținem să-l folo-sim nu poate avea România decât ca obiect al acțiunii de trădare. Subiectul verbului a trăda fiind mai degrabă Rusia tovarășului de la „Iz-vestia”!

Dacă mă nimeream de față i-aș fi amintit rusnacului un detaliu pe care istoricii soviet-ici și ruși, dar și alții, l-ar vrea uitat, dispărut din conștiința publică: noi, românii, avem o legătură specială cu soarta țarului Nicolae, soartă pe care, înțelegem din același text, o de-plânge insistent redactorul șef, regretând asa-sinarea familiei țariste imperiale.

A fost un asasinat rușinos, dezgustător. E bine de știut că țarul se bucura de protecția unei gărzi imperiale, care nu l-a părăsit în primele zile ale „revoluției”. Ci abia în următoarele... Garda era alcătuită din militari selecționați din tot imperiul. Erau printre ei și mulți români basarabeni!... Ei, bine, eu i-aș fi amintit lui Ivan că românii au fost singurii din garda imperială care i-au rămas loiali țarului până în ultima clipă. Ceilalți militari, de alte etnii din Rusia multi-etnică, s-au lăsat prinși în iureșul deșucheat al revoluției plătite cu bani nemțești, cu banii inamicului, și au trădat, au părăsit palatul în care era ținut arestat țarul. Românii nu s-au clintit din preajma celui pe care au jurat să-l apere. Din păcate nu li s-a permis să-l însoțească pe țar atunci când aces-ta, cu toată familia, a fost scos din palat și urcat în tren, spre a fi scos din Petrograd...

Soarta a făcut ca de asasinarea țarului să se ocupe, cu elan revoluționar, o bandă de dezer-tori din armata austriaca, o echipă de voluntari unguri, printre care s-a aflat și Imre Nagy, cel căruia vecinii noștri i-au ridicat statuie la Buda-pesta, după 1990... Merita, firește!

Deci nici la această conflagrație nu avem mo-tive să-i stigmatizăm pe români cu pecetea de trădător!

Urmează al Doilea Măcel Mondial... A în-ceput în septembrie 1939 când Germania și Rusia au dat buzna în Polonia. Noi nu eram aliați nici cu Germania, nici cu Rusia, așa că nu am trădat pe nimeni dacă am intervenit în ajutorul Poloniei. Căci așa trebuie considerată decizia României de a-i permite Poloniei să tranziteze prin România nu numai tezaurul Poloniei, dar și cea mai bună parte a elitei mili-tare. S-a produs astfel propriu zis o intervenție a României în desfășurarea războiului, un act de co-beligeranță cu înfrânta Polonie. Avem noi românii un talent aparte de a ne băga în sprijinul celui căzut la pământ!... De a paria pe gloabe!...

Ceilalți, marile puteri, nu au făcut nimic pentru Polonia. Aveau tratate de alianță cu Po-lonia, tratate care nu au mai avut nicio valoare la încheierea războiului. Deși aflată în tabăra învingătoare, Anglia nu a mai fost deranjată de ocuparea Poloniei de către URSS. Și-a lăsat al-iatul la cheremul eternului dușman – Rusia! A trădat Anglia?... Nu știu cum s-ar putea numi altfel!

E cazul să insistăm pe acest aspect prea ușor trecut cu vederea: intervenția României în desfășurarea primelor zile din cel de al Doi-lea Război Mondial. Nu cumva, lipsindu-i pe germani de tezaurul Poloniei forța Germaniei a fost diminuată? Nu cumva, prin permisiunea acordată polonezilor, inclusiv armatei poloneze, de a tranzita România, prin faptul că n-am în-chis granița cu Polonia, ci am deschis-o larg, România a contribuit la sporirea forței militare a Aliaților? Căci, se știe, polonezii au fost ex-trem de activi ca militari în rândurile armatelor aliate!

Iar dacă am intervenit încă din primele zile ale războiului împotriva intereselor germane, asta nu înseamnă co-beligeranță cu Polonia, cu Anglia și celelalte forțe militare anti-naziste?!...

Dacă-mi aduc bine aminte, nu aveam nicio alianță, nicio înțelegere militară cu Polonia! Așa cum aveau alte state! Și atunci de ce am inter-venit în sprijinul Poloniei?!... Simplu: pentru că dintotdeauna România și românii au avut o înțelegere cu Dumnezeu! O înțelegere pen-tru ceea ce se cheamă sentimentul onoarei, al cavalerismului, al demnității! Dacă România și-ar fi închis granița cu Polonia lăsându-i pe polonezi pradă sălbăticiei nazisto-bolșevice, toți românii s-ar fi simțit rușinați de lașitatea gu-vernului. Ar fi simțit că guvernul ne trădează pe noi, pe români, că nu pune niciun preț pe valorile dragi tuturor românilor, că se dezice de tradiția românească cea mai profundă!

Nimeni în acele zile nu a protestat împotriva guvernului care luase această decizie în deplin acord cu omenia românească, vestită și activă la ceas de cumpănă pentru Celălalt!... I-am primit pe refugiații din Polonia cu toată omenia și compasiune! În acest spirit tatăl meu, Zaharia Coja, i-a oferit casă și slujbă bună lui Cazimir, ofițer polonez...

E jenant să constatăm că istoricii noștri nu s-au priceput să comenteze în termeni potriviți ce s-a întâmplat în septembrie 1939! Mai ales că termenii în care se puteau comenta acele eve-nimente sunt termeni de elogiu și laudă aduse spiritului românesc, capacității românești de a pune anumite valori morale mai presus de in-teresele propriu zise!

Căci, o asemena intervenție în desfășurarea războiului, în favoarea Poloniei, ne punea au-tomat în adversitate cu cotropitorii Poloniei!... E oare o întâmplare că la scurtă vreme am avut de suferit și noi din partea acelorași cotropitori, Germania și Rusia?! Amputările teritoriale din vara lui 1940 să nu aibă nicio legătură cu faptul că în septembrie 1939 le-am încurcat socotelile celor doi monștri ai istoriei mondiale?

Notă: Într-o discuție pe acest subiect, fiind total de acord cu cele de mai sus, domnul T,

fost ministru de externe, a mai adăugat un eve-niment tragic pe care l-a provocat răzbunarea lui Hitler pentru intervenția României în desfășurarea invaziei, stricând planurile naziste care mizau pe Tezaurul polonez și pe militarii polonezi ce urmau să fie făcuți prizonieri, adică mână de lucru super-calificată și ieftină: primul ministru al României, cel care a încuviințat de-schiderea granițelor, a pierit tot în septembrie 1939 într-un asasinat ai cărui autori nu au știut niciodată că fuseseră manipulați din ordinul lui Hitler... Domnul T avea de unde să cunoască cu-lisele asasinatelor politice din România. Firește, deocamdată este o ipoteză, pentru mine. Repet: domnul T nu vedea povestea de mai sus ca pe o ipoteză, ci era ferm convins că îmi oferă o informație certă!...

Dacă nu mă înșel aveam și noi niște aliați în 1940. A schițat vreunul dintre ei un gest de soli-daritate morală măcar, cu suferința noastră atât de nemeritată? Nu cumva am fost puțin, puțin de tot, foarte trădați?!...

În niciun caz nu am trădat noi, românii, vreun aliat în vara anului 1940. Ne-au trădat aliații însă, și nici până azi nu le-am bătut obrazul!

Din nou, cel mult va fi fost o „trădare” a românilor de către propriii guvernanții, dar aces-ta este alt subiect! Iar discuțiile pe acest subiect vor avea de înfruntat alte stereotipii mentale!... Îi asigur însă pe cititori că nu poate fi vorba de trădarea Bucureștiului față de românii din Ba-sarabia sau Transilvania în vara lui 1940. Exem-plul Finlandei, care este mereu invocat, trebuie citit până la capăt: sacrificiul finlandez a fost in-util. Au făcut jocul germanilor, dar cu ce preț? La sfârșitul conflictului, Finlanda a pierdut mai mult decât le ceruse Stalin să cedeze prin ultima-tumul său. Și pierdut a rămas!...

Rămânem așadar la subiectul nostru: care sunt aliații pe care românii i-au trădat, cum susțin o mulțime de Severini și Brucani etc. Pun la „etc” și pe ambasadorul care l-a însoțit pe secătura de Brucam la întâlnirea cu Ivan cel obraznic! A tăcut și acel ambasador! Nu de diplomat ce e, ci de ig-norant și fără șira spinării ce este! Că numai așa ajungi diplomat!...

Recunoștința Poloniei pentru intervenția la sacrificiu a României a fost de-a lungul anilor nulă! Inexistentă! N-am cunoștință de vreun gest semnificativ al Poloniei, al unor lideri ai opiniei publice poloneze, al intelighenției poloneze sau măcar al Crucii Roșii din Polonia, prin care să ajungă până la noi un gând de mulțumire, o ura-re de bine în amintirea acelui septembrie 1939 când România, guvern și popor deopotrivă, au dat întregii Europe o lecție de curaj, de demni-tate, de solidaritate umană, de OMENIE! Cu-vînt pe care ne chinuim de sute de ani să-l facem traductibil și-n alte limbi și nu reușim! Rămâne biata noastră omenie fără pereche în celelalte limbi ale pământului, nevoiașele!

În urmă cu un an au fost aniversați și comemorați 75 de ani de la declanșarea celui de al Doilea Război Mondial. Răzbel pustiitor pe care l-a declanșat comportamentul tembel al gu-vernului polonez, al autorităților, care s-au jucat cu focul, fără să-și dea seama de consecințe! Mi-nchipui că în inconștiența lor devenită celebră, polonezii sunt azi mândri pentru cât au fost de imbecili în 1939, făcând jocul perfid al Angliei și al sionismului. Încă o dată, a câta oară?, n-au avut nici urmă de simț și instinct istoric. Asta în 1939!...

În 2014, cum spuneam, au invitat lume de pe lume ca să memoreze împreună cât au fost de grozavi în 1939, septembrie, cum au spulberat ei, urmașii lui Sobiețchi, cu vestita cavalerie leșească diviziile de tancuri germane! Pasă-mi-te, polone-zii erau informați de spionajul englez că tancurile germane sunt de mucava, de carton, butaforie cu care să înșele fotografiile făcute din avion câmpu-rilor de tancuri Panzer...

La festivitățile commemortive din 2014 orga-nizatorii au invitat toate statele cu o contribuție semnificativă la desfășurarea lui WW2. Printre statele invitate, organizatorii leși – mare grijă să nu scriu lași!, au considerat că nu are ce căuta România!...

CONTINUARE IN NUMARUL URMATOR >>>

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2015 PUBLICITATE13

APARTMENT MAINTENANCE TECHNICIANCompensation: $12-$15 per hour | Employment type: full-time

We are a leading property management company based out of Sacramento looking to fill open Maintenance Technician positions. The Maintenance Technician is responsible for maintaining the property in a safe, attractive, and comfortable condition for the residents.

Tasks that Maintenance Technicians perform (this is not an all-inclusive list):• Satisfies service requests per work orders, Makes repairs to apartments and buildings, Assists with making a unit rent-ready, Paints, Services appliances, plumbing, electrical fixtures, Repairs or replaces old and faulty parts, Checks and changes locks, Repair drywall, Picks up trash on property to maintain

safety and cleanliness.

The knowledge, skills, and abilities of a maintenance technician are similarly varied and include:• Ability to communicate effectively, Establish and maintain good relations with residents, vendors, and co-workers, Basic knowledge of electricity, plumbing, mechanical, drywall repair, carpentry, and pool maintenance, Is familiar with electric, water, and gas turnoffs, and clean-outs, Own transportation and valid driver's license, Own tools (basic tools), High School graduate or equivalent, Good mechanical aptitude and enjoys working with your hands, Willingness to

work outside in a variety of temperatures throughout the year.

We're looking for goal oriented, self-motivated, and responsible individuals to fill these open positions and grow with our company. If you are interested, please attach your Resume to your email, along with a short description in the body of the email explaining why you would be a good fit for this position.

Thank you!

We look forward to hearing from you.

Brian James | Dick James & Associates, Inc. | 2260 Park Towne Circle, Suite 204, Sacramento, CA 95825 | TEL. 916-332-7430 ext.126

$895$1,125

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

COMBINARI Orizontal: 1) Are un suflet de om (pl.) 2) La inaltime in Italia. – Culese! 3) Ajustat la freza – E un fel de aoleu 4) Sunt in lucru! – Tip de refren din Transilvania! – Pus la cutie! 5) Schimbatoare de caldura 6) Suport de flori – Iasi pe scurt 7) Unitate de legatura – Iesit din minti 8) Masa mare bine dispusa – Spuse de bine 9) Este sef la senat – Tinut de parinti 10) Are o valoare aproximativa.

Vertical: 1) Atinsa la majorat 2) A pune mana – Trecut de triaj 3) Trage la pol – Depese! – Unitate de scena 4) Inrolati cu acte in regula 5) Nichel pe scurt! – Deosebit de desi – Tip rational 6) Insusiri de materie 7) Depaseste cu mult suta – Granita de stil vechi 8) Cadre cu ochiuri – Duri 9) Presari peste masura – Intors la margine 10) Acesta de la tara – Reprezentanta frumosului.

Rezolvarea careului precedent “ ACALMIE”ORIZONTAL: 1) CARMUITORI 2) ASCULTATOR 2) RIST – ITITI 4) TG – IUNI – IG 5) OUT – SECATA 6) GRANAR – RIT 7 ) RATE – ANI – I 8) ATASARE – VU 9) FORAT – OLAN 10) IRATIONALE

VERTICAL: 1) CARTOGRAFI 2) ASIGURATOR 3) RCS – TATARA 4) MUTI – NESAT 5) UL - USA – ATI 6) ITINERAR – O 7) TATIC – NEON 8) OTI – ARI – LA 9) ROTITI - VAL 10) IRIGATIUNE

Mircea Neagoe San Jose, CA | E-Mail: rodiandmircea@hotmail.com

RECLAME NOIEMBRIE 2015 MIORIŢA USA 14

PERSI

MMON

TERRACE

AFFORDABLE Town Homes, 1 & 2

bedrooms12100 Persimmon Terrace

Auburn, CA 95603*** Vorbim romaneste ***Tel. 530.823.9217Fax. 530.823.3854

GREAT SPECIALS

SKYLIN TRAVEL BILETE DE AVIONTel: (424) 354 6875

VA OFERIM CELE MAI REDUSE PRETURI DE AVION ORI DE UNDE SI ORIUNDE IN LUME

Croaziere Hawaii Mexico Inchirieri De Masini Si HoteluriLos Angeles / Cluj $ 550 Seattle/Ukraine $ 425Portland/Moldova $ 495 Phoenix/St. Petersburg $ 415 Note: Plus taxe difera in functie de sezon

Plecari din: Seattle. Portland. Sacramento. San Francisco. Chicago. Phoenix Dallas. La: Bucharest. Budapest. Timisoara. Sibiu. Cluj. Kiev. London. Europe. Germany.Email: skylintravel21@yahoo.com Address: 11728 Wilshire Blvd, Los Angeles, CA 90025

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2015 ULTIMA ORA15

MIORITA USAPublisher:

MIORITA CULTURAL

ASSOCIATION

Founded 2006Founders: Viorel Nicula, Alin Alistar, Mircea Ratiu

Prof. Dr. Ing. Mircea Ratiu(Director Onorific)

Viorel Nicula(Director General)Simona Botezan

(Director executiv )

Prof. Dr. Marius Petraru(Redactor Sef)

Octavian Curpas(Redactor Sef Adj.)

Fr. Chris TerhesDana Deac

Bebe BoantaMadalina C. Diaconu

Nicolae GavreaAnca SirghieMara Circiu

Marian PetrutaAlex Chihaia

Vavila Popovici(Senior Editors)

Ovidiu Junc(Graphic/Layout Designer)

Mona Rachita(Editor Corector)

Timotei BallaMarius Baciu(Web Master)

Adi Kaszoni(Photo)

Colaboratori onorifici:Prof. Dr. Theodore Bucur - Franta

Lucretia Berzintu - IsraelNarcis Daju - RomaniaRadu Oprea - ArizonaMarius Jar - California

Anca Adumitroaie - CaliforniaAlina Jar - California

Mircea Neagoie - CaliforniaPr. Octavian Mahler - California

Prof. Dr. Adrian Botez - RomaniaGeorgeta Bostean -CaliforniaGeorge Petrovai - Romania

Corina Bura - RomaniaMagdalena Albu - Romania

Mihai Stirbu - RomaniaDana Dobre - Romania

Colaboratori presa: Agerpress

Los Angeles Press ClubSacramento Press Club

Clubul Presei TransatlanticeNARPA, AIPS

E-mail stories & photos: mioritausa@yahoo.comwww.mioritausa.news

ADDRESS: P.O.BOX 193 WEST SACRAMENTO, CA 95691

PHONE: 916 868 5395

"MIORITA USA" este o publicatie lunara ce apare la incepu-tul fiecarei luni calendaristice. Va invitam sa va abonati. Costul unui abonament este de $15 pe 6 luni si $30 pe un an intreg. In pret sunt incluse si taxele postale. Efectuati check pe MIORITA USA si expediati la adresa ziarului. Ziarul "MIORITA USA" nu cenzureaza articolele asa ca ideile a-nuntate apartin autorilor, la fel si responsabilitatea juridica.

DONATIE $1.00 DONATION

Marius Baciu

Prof. Dr. Ing. Mircea Ratiu

Pictorial HORROR. În ce hal au ajuns sculpturile lui Brâncuși de la Târgu Jiu. Cum au contribuit Ponta și Vișoianu

... refuză să-și publice proiectul manage-rial. De pe site-ul Centrului Brâncuși nu putem afla nici măcar calendarul de activități al instituției.

Concert semi – funerar, la Stradivarius, printre ruine. Deci, primarul are grijă de Brâncuși!

Există, deasupra acestui dezastru, și o tichie de mărgăritar. La Târgu Jiu, penibilul atinge cote infinite. Zilele viitoare va fi or-ganizat de către Primărie, pe bani grei, un concert semi-funerar, printre aceste ruine, în așa fel încât marea masă a electoratului să înțeleagă că primarul din ultimii 15 ani, Flo-rin Cârciumaru, se îngrijește intens de An-samblul Brâncuși, dimpreună cu finul său, viceprimarul Adrian Tudor.

Cum au contribuit Ponta și Vișoianu la acest dezastru

O contribuție directă la desăvârșirea aces-tui dezastru o au premeirul Victor Ponta și fostul său consilier Cornel Vișoianu.

În februarie 2014, o comisie internațională de experți angajați de guvern au evaluat, la Târgu Jiu, amploarea traumelor produse operelor din piatră ca urmare a spălării cu jet de apă sub presiune. Tot atunci, șeful comis-iei internaționale, Radu Boroianu, la acea vreme ministru secretar de stat la Ministerul Culturii, a adoptat, cu acordul premierului, o decizie drastică: a interzis autorităților lo-cale să se mai apropie de operele lui Brâncuși, pentru a nu le traumatiza în continuare. În plus, a anunțat că mai multe institute de cer-cetare din România vorcrea un grup mixt de specialiști care va genera un manual clar, cu modalitățile concrete de întreținere și con-servare a operelor din piatră.

Din păcate, imediat după ruperea USL-ului, Radu Boroianu a plecat din fruntea Ministeru lui Culturii, la doar câteva zile după anunțul făcut la Târgu Jiu, iar dosarul generat de comisia de experți internaționali a ajuns, prin decizie a premierului, la con-silierul său, Cornel Vișoianu, care n-a făcut absolut nimic în continuare. Mai mult, s-a blocat, total, absolut necesara constituire a grupului de experți care trebuia să elaboreze manualul de întreținere și conservare a operelor din piatră.

Pentru UNESCO, Ansamblul Brâncuși este o operă oarecare

În contextul grijei deosebite cu care este

administrat de autorități, UNESCO a res-pins candidatura Ansamblului Brâncuși la un loc pe lista celor mai importante opere de

artă ale umanității. În raportul oficial emis de ICOMOS, structură a UNESCO, se arată că Ansamblul Brâncuși nu formează un tot unitar, suferă la capitolul autenticitate și nu este o operă de geniu, în integralitatea sa. În-trucât raportul de evaluare este de notorietate internațională, valoarea propriu-zisă a Ansam-blului Brâncuși s-a diminuat foarte mult, în rândurile experților de artă dar și al con- su-matorilor de turism cultural. Statul român a cheltuit zeci de miliarde de lei vechi pentru susținerea acestei candidaturi. De elaborarea dosarului de admitere pe lista UNESCO

s-au ocupat, însă, niște amatori. Dovezile sunt detaliate aici.

La modul batjocoritor în care este tratat Brâncuși la Târgu Jiu o contribuție substanțială își aduc și oamenii de cultură locali, care sunt total dezinteresați de soarta Ansamblului Sculptural ”Calea Eroilor”. Mai mult, la Târgu Jiu ființează o universitate de stat ce poartă nu-mele părintelui sculpturii moderne, dar este to-tal absentă din ”problema Brâncuși”.

Se va autosesiza Parchetul General?În mod normal, Parchetul General ar trebui

să se autosesizeze și să cerceteze cine sunt crei-erele și instrumentele prin intermediul cărora este distrus continuu, deliberat, Ansamblul Brâncuși.

>>> CONTINUARE DIN PAG.3

CoLoana inFinituLui ruGinita