radu cosasu - un august pe un bloc de gheata

UN AUGUST PE UN BLOC DE GHEAŢĂ

RADU COSAŞU Redactor: Radu-Ilarion Munteanu [email protected] Radu Cosaşu

UN AUGUST PE UN BLOC DE

GHEAŢĂ

Editura LiterNet 2003

(cu sprijinul Delia Oprea [email protected] Anca Şerban [email protected]) Editor format.pdf Acrobat Reader: Dora Ionescu [email protected] Coperta, prelucrare imagini : © 2003 Dora Ionescu [email protected] Ilustraţii: © 2003 Dinu Lazăr http://www.fotografu.ro (Praga 1968) © 2003 Banques d'images 1999 Text: © 2003 Radu Cosaşu Toate drepturile rezervate. © 2003 Editura LiterNet pentru versiunea.pdf Acrobat Reader Este permisă difuzarea liberă a acestei cărţi în acest format, în condiţiile în care nu i se aduce nici o

modificare şi nu se realizează profit în urma acestei difuzări. Orice modificare sau comercializare a acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet este interzisă.

2/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

ISBN: 973-8475-13-9 Editura LiterNet http://editura.liternet.ro [email protected]

mailto:[email protected]





http://www.fotografu.ro/

http://editura.liternet.ro/

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


3/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

RADU COSAŞU

UN AUGUST PE UN BLOC DE GHEAŢĂ

Lui Jules Verne

Motto: A citi ziarele e o artă (un filosof uitat al secolului XX)

Ziaristul e istoricul clipei (Camus)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


4/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

CUPRINS

ONTOLOGIE ÎN FĂRÂME 5 DUPĂ 33 DE ANI 8 INTRODUCERE 9 AUGUST '68 10 SEPTEMBRIE 16 OCTOMBRIE 20 NOIEMBRIE 26 DECEMBRIE 34 IANUARIE '69 47 FEBRUARIE 53 MARTIE 58 APRILIE 68 IUNIE 86 IULIE 95 27/7... 103 AUGUST 107

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


5/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

ONTOLOGIE ÎN FĂRÂME

Victoria Luţă Nici unul dintre volumele semnate de Radu Cosaşu nu s-ar fi putut preta mai bine ca Un august

pe un bloc de gheaţă la reeditarea (după treizeci şi... de ani de la apariţie) în format electronic! Pe Internetul nostru, cel de dimineaţa, de la prânz şi seara, pe Internetul pe care "tropăim" cu "mouse"-ul, mai ales după ştiri, gazete, noutăţi, vorbe, vorbe, vorbe..., această carte – încropită din ştiri, gazete, noutăţi, vorbe, vorbe, vorbe..., din luna august a lui ’68, până în augustul lui ’69 (secolul trecut...) – ne melancolizează şi încântă, oximoronic, din mai multe motive (cosaşiene):

Un august pe un bloc de gheaţă pălăvrăgeşte – cu emoţie, cu îngrijorare, cu pasiune – despre o actualitate... de mult intrată în istorie (până într-acolo încât, pe semne, cititorilor tineri le prind bine niscaiva note explicative în dreptul unui nume obscurizat de timp). Un împătimit al presei, un narator ca un eschimos "hrănit cu telexuri", devorator de ziare şi informaţii, urmărite, cu sufletul la gură, de pe blocul său de gheaţă, expediţii şi experimente ştiinţifice, masacre, crime şi corride, cel de-al doilea congres mondial al oamenilor cu chelie şi – din plin – programul american de explorare a Lunii : Apollo. Îl însoţeşti, cu privirea, timp de un an, pe Donald Crowhurst, englezul de 36 de ani, care se încumetă să participe la competiţia organizată de ziarul Sunday Times şi porneşte într-un ocol al pământului pentru navigatori solitari (din care nu se va mai întoarce).

Căutând "viaţă acolo unde nu-i decât circulaţie rară de reni şi sănii pe un bloc de gheaţă", învăţându-ne că "a citi ziarele e o artă", acest volum are drept capitole lunile anului şi, uneori, printre acestea, şi câte un interludiu sedentar-domestic, numit Maioneză ori Veioză, sau prospectele de la Extraveral şi Diazepam. Căci nevrozantă e (ca orice pasiune) călătoria zilnică până la Polul Sud al ultimului rând dintr-un ziar şi tare dulce "acţiunea farmacoterapeutică" a sedativelor potolind larma gazetărească!

Din faptul divers înecat în articole ţâşnesc hai-ku-uri de senzaţii :

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


6/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

"Descopăr fotografia unui bătrân rabin măturând piatra funerară a mormântului lui Kafka; o lipesc pe perete, lângă poza lui Rebreanu."

"Pedeapsa statuii în Portugalia – intelectualul arestat stă zi şi noapte în picioare, interogatoriu

perpetuu; în câteva zile – omul vorbeşte." "Articolul 213 din codul penal canadian: încercarea de sinucidere e pedepsită cu maximum 6 luni

închisoare sau 500 dolari amendă." "Caz aproape unic în analele criminalisticii: Oswald Kaluk, la Auschwitz, a spânzurat încă o dată

un deţinut, după ce frânghia s-a rupt. Un alt ştab al lagărului nu se liniştea decât dacă-i dădeai să semneze cu numele lui un stoc de dosare."

"O fetiţă neagră, în vârstă de două luni, pe care s-a grefat inima şi plămânii unui prunc alb,

moare la Houston, douăsprezece ore după operaţie." O veritabilă poem-ontologie în fărâme se încheagă din lectura tenace a ziarelor, în care Radu

Cosaşu caută, mereu, lirismul paradoxal al vieţii, scandaloasa ei lege de a fi fără de lege, păcătuind, de fapt, prin vina de a fi fost deja (de)scrisă:

"Bizara lipsă de talent a vieţii în redactarea şi regizarea spectacolelor ei e cel puţin la fel de mare

ca forţa cu care-şi organizează misterele şi complexităţile fascinante. La câte un colţ de stradă vin spre noi melodrame care sfidează fantezia celui mai lacrimogen

dramaturg. Din când în când sosesc ştiri externe de un schematism al situaţiilor atât de elementar, încât celebrele cărţi schematice capătă – prin comparaţie – adâncimi proustiene. Alteori, marele scriitor care e viaţa - cum spunea pe vremuri un critic bogat în idei – aduce evoluţii de un didacticism neegalat nici de cele mai moralizatoare fabule"

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


7/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

"Nihil novum" pentru cititorii (care-s mulţi, fideli şi nesătui) ai lui Radu Cosaşu. Surpriza (şi

capcana) sofistă a acestui volum – redimensionată prin republicarea lui pe Net – este însă că, din cursa printre ştiri, gazete, noutăţi şi vorbe, vorbe, vorbe..., din maratonul diversităţii cotidiene răzbate glasul unui mic Ecclesiast care nu şi-a părăsit niciodată igluul personal, unde, la lumina blândă a veiozei, s-au dat, demult, toate marile bătălii de afară, de pe mare, de pe apă şi de pe uscat:

"Scriitorii n-au inventat bomba atomică, habar n-au ce se ascunde în sincrofazotroane, habar n-au

cum se va lecui cancerul, habar n-au de bio-geo-astro-matematico-cosmo-ş.a.m. dologie. Sunt nişte profani depăşiţi, nişte ageamii în ale ştiinţei fără de care veacul nu mai e veac. Bun. Fie. Dar descoperirea teoretică a doctorilor americani Weissmann şi Kastenbaum — conform căreia moartea unui om, ca şi boala sa, nu mai pot fi atribuite doar unui rău organic, ci pot surveni dintr-un eveniment psihosocial fără contingenţă cu anatomia — povestea asta a fost descoperită de mult, de mult de tot, de scriitori. Profanii aceştia — Balzac, Goethe, Mann, Dostoievski, Shakespeare, îi iau la întâmplare — au zis tot timpul că omul poate muri din nostalgie, din plictiseală, din nedreptate, din dor, din lupta dintre pasiune şi datorie, din inima rea având cordul perfect, din remuşcare, din ruşine, din fel de fel de abstracţii, care nu se pot observa la disecţiile pe cadavre. Ei o ţineau morţiş că o femeie sănătoasă tun poate pieri din dorul după un bărbat şi că un bărbat sănătos se poate îmbolnăvi absolut ştiinţific râvnind la o femeie. Lumea nu-i credea şi zicea că astea-s romane, adică neadevăruri, vorbe, poveşti de adormit, dacă nu copiii — atunci amanţii. Lumea credea în doctori, nu în cărţile scriitorilor. Acum doctorii văd că moartea poate veni aşa cum au spus-o scriitorii, profanii, ageamii în sincrofazotroane. Şi Camil — de departe, în şoaptă: În ce altceva să cred, dacă nu în romane ?...

Să credem în romane — n-o să ne pară rău, nu pierdem nimic şi tot acolo ajungem."

DUPĂ 33 DE ANI

Am scris "Un august pe un bloc de gheaţă" în urmă cu 33 de ani, după intrarea trupelor sovietice şi ale

Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia. Cartea – în povestea ei de la suprafaţă, a unui navigator solitar care înnebuneşte şi moare pe ocean, în sistemul ei de informaţii, metafore, iluzii şi aluzii, tăceri şi izbucniri - este obsedată de această porcărie continentală (de unde şi protestul la înmiresmarea cu parfum de violete a crescătoriilor de porci).

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


Am dedicat-o, atunci, lui Jules Verne. Azi - la plecarea ei pe mările Internetului, în altă aventură care mă asimilează cu orice navigator solitar – o dedic celor care au împlinit sau vor împlini 33 de ani (vârstă de răscruce), sperând ca ei s-o citească şi s-o priceapă ca pe un Jules Verne proiectat într-un un trecut nu mai puţin misterios şi fascinant ca "20.000 de leghe sub mări".

Aş încălca legile conciziei la care a fost supusă această carte, dacă v-aş spune mai mult decât atât.

8/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


9/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

INTRODUCERE

Se spune prea des şi prea nedrept că ziaristul e omul eforturilor scurte şi superficiale, că tenacităţile

aparţin doar romancierilor-fluvii, că jurnalistul e consemnat pe viaţă în cazarma cotidianului cenuşiu şi a faptului de trei parale, din care doar câte un Flaubert (Doamna Bovary), câte un Tolstoi (Anna Karenina) ştiu a scoate câte un palat. Ziaristul e o efemeridă, ziaristul e duşmanul nr. 1 al literaturii. Ziaristul e un paria, ziaristul e un sclav pe galera zilei. Ziaristul n-are... , nu e... , nu poate fi... , dar câte lucruri urâte nu se spun despre noi, cei care n-avem alt păcat decât că respirăm o dată cu lumea şi ne mărginim la veştile ei. Eu am degetele negre de cerneala ziarelor devorate; mi-e dragă această murdărie; sunt vârât cu mâinile până la coate în colecţiile de reviste ale lumii şi le cunosc până la ştirile de două rânduri, până la mâlul fertil din care se înalţă neîncetat aburul vieţii pe pământ. Îmi place să stau la coadă pentru ziare. Caut Sportul şi Scînteia, şi Contemporanul, şi Lumea, la prima oră; spre prânz nu mai au acelaşi farmec, le cunosc prea mulţi - şi mă simt ca un bărbat în serie cu alţi o sută în jurul aceleiaşi femei. Caut Monde-ul de la gară până la piaţa palatului şi mor dacă l-am pierdut, ca după o întâlnire pierdută, într-un parc pustiu, iarna. Nu ţin la abonamente, sunt prea comode, ele exclud vânătoarea de dimineaţă; îmi place să am ziare multe la mine, le prefer florilor, nu au parfumul lor, tainele lor. Am locurile mele unde le răsfoiesc, orele de noapte, când le "operez", când le tai, când le arunc, când le dau la câini – chirurg lunatic care vede fantome acolo unde nu-s decât fapte diverse, basme acolo unde nu-i nimic, doar explozia unui primus1 sau un turism strivit de un platan, viaţă acolo unde nu-i decât circulaţie rară de reni şi sănii pe un bloc de gheaţă.

1 primus = lampă de gătit care foloseşte drept combustibil benzina sau petrolul lampant [Dicţionar de neologisme, F.

Marcu şi C. Maneca, Ed Academiei, 1978] (n.red.)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


10/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

AUGUST '68

15 : În timp ce în Argentina "trei fiinţe asemănătoare celor umane, cu o statură de doi metri, îmbrăcate în

costume fosforescente" coboară din cer pe o "farfurie zburătoare" şi militari de pe Terra trag în ei - fără folos - cu mitraliere terestre; în timp ce celebrul cardiolog din Ohio, Dewale, apreciază că transplantul de inimă nu reprezintă, într-o perspectivă mai largă, nici o brânză pentru omenire; în timp ce centrele de previziuni spaţiale din Boulder anunţă că în Soare a avut loc o furtună magnetică cum nu s-a mai "văzut" din '66 încoace; în timp ce un escroc italian de mâna întâi vinde cinstiţilor oameni cheli loţiuni pentru creşterea părului, la trei milioane de lire bucata; în timp ce în Anglia un milion jumătate de căsătorii sunt periclitate de sforăitul unuia dintre soţi; în timp ce pe undeva prin Franţa oameni simpli şi în toată firea din departamentul Indre pregătesc o reconstituire a bătăliei de la Austerlitz şi măreţe fresce animate ale secolului lui Talleyrand - în tot acest timp câţiva oameni, tot de pe lumea asta, îşi bat capul să afle cui i-a scris Beethoven, la 6-7 iulie 1812, din Toeplitz, scrisoarea - numită între specialişti - "către nemuritoarea iubită". Nu se ştie nimic precis. De curând, doctorul Schmidt Gőrg a răsturnat teza Massin-Katznelson conform căreia femeia ar fi - în cazul cel mai puţin improbabil - Joséphine de Brunswich. Alţi specialişti consideră că nici Schmidt Gőrg nu e convingător căci - zic ei - de ce eu, Beethoven, nu pot să-i scriu în 1812 o scrisoare nebună de dragoste unei femei pe care toţi zic că am încetat s-o iubesc în 1807? Într-adevăr, de ce? Întrebarea mi se pare fundamentală. În acest timp...

18 : Donald Crowhurst, specialist englez în electrotehnică, în vârstă de treizeci şi şase de ani, căsătorit, patru

copii, pasionat de navigaţie, se hotărăşte să participe la "Globul de Aur", competiţie organizată de ziarul Sunday Times: ocolul pământului pentru navigatorii solitari. Concurenţii sunt liberi să plece când vor, din primăvară până la 31 octombrie 1968; nu mai târziu, pentru că altfel s-ar găsi în mijlocul oceanului în plină

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


11/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

iarnă, când furtunile periclitează navigaţia. Va câştiga cinci mii de lire sterline navigatorul care se va fi întors primul în patrie, după ce va fi făcut ocolul pământului; deoarece concurenţii nu pleacă toţi în aceeaşi perioadă, va câştiga alte cinci mii de lire sterline acela care, chiar dacă nu s-a întors primul, va fi făcut ocolul globului în timpul cel mai scurt.

20 : La 20 august 1850 a murit Balzac. Critica literară de mult nu mai numără anii scurşi de la acel atac. S-o

lăsăm în pace. Precum Balzac, nu vom putea renunţa la personaj decât riscând să renunţăm la noi înşine. Persoana a

treia, dacă nu e amăgire, dacă nu e fum, e o stratagemă pentru a aduce vorba tiptil, în şoaptă, despre mine - cel ce o inventez şi mă inventez odată cu ea. Ideea şcolară după care, în timpul elaborării lor, personajele lui Balzac îşi impuneau singure destinul, încât scriitorul nu mai putea să decidă asupra lor, n-ar trebui să ne deruteze. Ideea aceasta nu spune decât că Balzac avea o putere fabuloasă de a se inventa. Scăpată sau nu de sub controlul creatorului, Eugènie Grandet e Balzac - aşa cum cu limba de moarte Flaubert cel impasibil a lăsat tuturor bacalaureaţilor strigătul său: "Emma, c'est... "

E aici o osmoză fundamentală, un schimb de vieţi interioare pe care din exterior îl ignorăm fie din lene, fie din plăcere naturală de a consuma formule simpliste de genul: "Viaţa şi opera"... Dar există o ţară - unde nu putem ajunge cu aceste comodităţi didactice devenite mecanism bine uns de cale ferată - o ţară de dincolo de negură unde Goriot şi Balzac, Otilia şi Călinescu, Sadoveanu, vânătorii săi şi săpătorii săi de fântâni, Rebreanu, ţăranii săi "proşti" şi dezertorii săi sunt - într-o mare şi limpede lumină solară - una şi aceeaşi fiinţă vie, adevărată, frumoasă cu corp şi idei, palpabilă până la biografie, halucinantă până la vrăjitorie. În această ţară, aflată dincolo de negura blocului meu de gheaţă, unde cărţile sunt oameni, unde bibliotecile sunt altceva decât cimitire pentru gând şi faptă, acolo nu e nici o neruşinare în a-l vedea pe Cehov la fel de important cât unchiul Vania; acolo muritorul Tolstoi e egal în drepturi cu nemuritorul Bezuhov; acolo Rebreanu e un personaj al lui Bologa, iar Balzac - creaţia supremă a lui Rastignac. Aici, însă, pe telexuri, vibrează şi azi situaţii balzaciene, intrigi balzaciene cu caractere balzaciene. Viaţa continuă a-i face concurenţă.

Să fim speriaţi ori de câte ori vom descoperi ceva care nu e în "Comedia umană". Nu vom avea multe ocazii de panică.

22 : Vine spre galaxia noastră - nu spre Terra, - un nor de

hidrogen, cine ştie cum şi de unde scăpat, căci cosmosul este mai complicat decât căile Domnului, lung de 20 de ani-lumină, cu o viteză neobişnuită de 150 km/secundă2. L-au descoperit olandezii, au şi făcut un raport senzaţional, lumea a sărit la telescoape. Panică pe pământ nu are rost să se creeze: directorul Oot de la observatorul din Dwingeloo (aceşti dubli "o" sunt mai liniştitori decât stelele într-o fântână, vara) zice că norul se va ciocni cu Calea Laptelui şi va avea loc un cataclism de mare interes ştiinţific pentru astronomii tereştri. E O.K. Nimeni nu cred să aibă ceva împotrivă ca de pe pământ să se privească la catastrofele de pe Calea Laptelui. La atâtea catastrofe create de noi, oamenii, cu mintea şi braţele noastre - e cazul ca o dată, măcar o dată să ne bucurăm că una nu ne aparţine sau nu ne va aparţine dacă o fi şi o fi când o fi. Să nu ratăm niciodată asemenea clipe de umilinţă şi modestie. Sunt atât de rare...

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


Pagina anterioară

CUPRINS

Dar australienii merg mai departe decât Oot şi susţin că masele astea de hidrogen se vor ciocni de Calea Laptelui pentru că însăşi calea aceea le atrage, le aspiră spre ea, cu o forţă drăcească. Asta - foarte abstract vorbind - mi se pare suspect. Ştiam că această cale e la locul ei, paşnică, simpatică, poetică, ce mare pericol pot reprezenta acolo, departe, câteva picături din sânul Junon

2 la scară galactică această viteză este nesemnificativă (n.red.)
12/120
Pagina următoare ei ajunse în cer pe când îl alăpta pe

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


13/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Hercule? Dormeam liniştit. Atunci de unde naiba i s-a năzărit să atragă nori de hidrogen şi să aspire la ca-tastrofe? Nu ştia că nu-i de joacă cu hidrogenul? Ce a enervat-o, ce a exacerbat-o, ce a făcut-o să-şi piardă minţile ca să cheme spre ea un cataclism la 150 km/secundă? Unde a văzut ea asemenea practici? Mister.

24 : Jaqueline Bergos, 27 de ani, mamă a doi copii, îşi împuşcă soţul, noaptea, trăgând două gloanţe în el. 25 : Trăia în Australia un armăsar numit Dhaulagiri. De la doi ani la şase, alergase în vreo 60 de curse,

câştigase o treime şi adusese bani frumoşi stăpânilor lui; avea tendoane tari - semn că ţesuturile sale erau sănătoase. Baroni de Rotschild, doamne şi domni proprietari bogaţi din Franţa pun franc lângă franc şi-l importă pentru a-l încrucişa îndelung cu iepele din hergheliile dumnealor. În primul an, lui Dhaulagiri i se prezintă cele mai fine exemplare feminine, dar toamna doar câteva din ele dau dovezi că ar avea de gând să participe la înmulţirea rasei cabaline. În patru ani, după ce a cunoscut mai mult de o sută de iepe, Dhaulagiri e tatăl a abia 25 de mânji. Prea puţini. Se vorbeşte urât de Dhaulagiri, veterinarii apreciază că fecunditatea lui tinde spre zero, proprietarii îl dispreţuiesc, toată lumea înţelege că armăsarul e un ratat, un neputincios. Atunci, importatorii lui hotărăsc - cu majoritate simplă de voturi - să-l omoare pentru că parazitismul nu poate fi acceptat într-o herghelie. Pac - Dhaulagiri e împuşcat în septembrie 1967. Câteva luni mai târziu - lovitură de teatru: Dhaudeviri, un fiu din al doilea an de montă, câştigă nici mai mult nici mai puţin Marele Premiu al Parisului. Încep marile remuşcări, marile întrebări: trebuia oare ucis tatăl unui mânz cu perspective de campion? Le Monde zice că nu; e cert - se spune - că azi nimeni n-ar mai vota moartea lui Dhaulagiri! Se suspină, se fac imputări, se regretă, se mestecă furii printre baroni şi proprietari, într-un cuvânt, se demonstrează a mia oară că oamenii nu ştiu şi nu pot învăţa când şi pe cine să omoare.

27 : Cu o mie de ani înaintea erei noastre, regina egipteană Makeri, soţia faraonului Painetchem I din a 20-

a dinastie, mare preoteasă a lui Amon, moare la naşterea fiicei sale - Mutemhit. Nou născutul nu are nici el

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


14/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

multe ore. Mamă şi fiică, regină şi prinţesă, sunt înmormântate împreună. Mumiile lor dorm somnul veşnic, una lângă alta, îmbălsămate şi bătute în pietre preţioase. Doi savanţi americani le fotografiază în anul 1968, cercetează minuţios şi constată - cu mare tulburare, poate cu uimire, poate şi cu un fior de oroare, dacă nu şi cu umor anglo-saxon - că mica prinţesă Mutemhit nu e altceva decât o maimuţă mumificată. Bijuterii scumpe i-au fost implantate în orbite - ca oricăror mumii promovate din regnul uman - şi, prin cele câteva trăsături care leagă indubitabil omul de maimuţă, puiul de pitecantrop a putut trece timp de 3 000 de ani drept Mutemhit, pruncul mort al lui Makeri.

Eu nu mă pricep la arheologie, nici în fotografie, nu ştiu să citesc cuneiformele dar mă pricep la oameni vii, şi deci la maimuţe. Cunosc multă istorie şi, ca atare, ştiu ce înseamnă o mumie. Şi ştiu că unele mumii bine zgâriate duc la descoperirea nu numai a unor maimuţe sub podoabe, ci mult mai departe, la oameni mai întunecaţi decât maimuţele, la vremuri mai ticăloase decât acelea în care sclavii construiau piramidele. După cum zgâriind bine oameni vii descoperi - după primul strat de piele - o mumie bine conservată, având în creierul îngheţat idei putrede, în ciuda bunei conservări. Zgârii bine oameni vii şi dai peste faraoni care visează sclavi. Cazul Mutemhit nu e nici singura, nici cea mai gravă impostură în împărăţia mumiilor.

28 : Până azi ştiam că pentru a-ţi câştiga pâinea cea de toate zilele e nevoie, de nenumărate ori, să-ţi

schimbi caracterul cu care ai copilărit şi ai crescut. Nu e un păcat prea mare şi de multe ori e spre binele tău. Tot omul se dezvoltă, pâinea - ca şi munca - educă. Mai neplăcut e să-ţi schimbi caracterul după felul pâinii pentru care asuzi: să fii brav pentru o pâine neagră şi laş când e vorba de una albă şi pufoasă. Sunt unii care, preferând intermediara, adoptă un caracter intermediar. Şi mai neplăcut e să-ţi schimbi opiniile pentru o pâine - dar, şi asta s-a mai întâmplat. Şi nimeni nu a murit dintr-o opinie azi albă, mâine neagră. Dar ce s-a întâmplat, în turul ciclist al Italiei e cam fără precedent: un semen de-al nostru, belgianul pe două roţi Van Schil, ca să-şi câştige existenţa, a ajuns ca la controlul antidoping să-şi schimbe un produs foarte intim al fiinţei sale - mai intim poate decât multe opinii; omul s-a dat după un paravan şi în loc să aducă ceea ce trebuia să aducă, şi care-i aparţinea numai lui (conform definiţiei lui Sancho Panza: "Stăpâne, urmează să faci

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


15/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

o operaţie în care nimeni nu te poate înlocui... "), a încercat un subterfugiu şi a golit o fiolă cu un lichid străin în eprubeta de control. Întâmplarea asta caraghioasă vesteşte că în lupta pentru pâine, pentru câţiva dolari în plus - lucrurile merg prea departe, până la caraghioslâc, adică până la dramă. Aşa caraghioasă cum e, păţania nu mă face să râd prosteşte, nici să roşesc purităneşte. În faţa lui Van Schil, tac, bag bine la cap şi mă rog mie însumi - ajută-mă, prietene, să-mi câştig pâinea de fiecare zi fără să-mi pierd sufletul, gândurile şi mai ales intimităţile.

29 : Crowhurst e convins de reuşita sa, fiindcă de cinci ani se distrează navigând pe ambarcaţiuni de o

singură persoană. 30 : La Paris, are loc Congresul Internaţional de magie - dacă asta-i mai lipsea omenirii în acest sfârşit de

august. . E X T R A V E R A L

ACŢIUNE FARMACOTERAPEUTICĂ: Extractele de valeriană şi crataegus au acţiune sedativă. Acidul feniletilbarbituric are efect sedativ şi anticonvulsivant. INDICAŢII: Hiperexcitabilitate nervoasă; insomnii; tulburări neurovegetative; hipertensiune arterială; hipertiroidie.

MOD DE ADMINISTRARE: 2-3 comprimate pe zi. În caz de insomnie se iau seara cu ½ oră înainte de culcare 2-3 comprimate odată.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


16/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

SEPTEMBRIE

5 : Apar controverse privitoare la numărul exact al victimelor de la Hiroshima. Oficial se susţine ca au

dispărut atunci 62.524 de oameni: cifra e contestată şi se înaintează o alta care ar ajunge la 200.000 de victime. Oricum, primarul Hiroshimei a depus pe cenotaful3 celebru din oraş o nouă listă cu numele a 212 persoane decedate în 1967 ca urmare a radiaţiilor din urmă cu 23 de ani. E de observat că în ciuda diferenţelor dintre cifrele controversate, victimele au totuşi un număr al lor şi în orice caz un nume. În mai toate măcelurile - mari şi mici, colective, individuale - se ajunge la o evaluare a victimelor. S-a ajuns în lume la cimitire foarte întinse în care pe blocuri enorme de piatră, dăltuitori în piatră scriu şi tot scriu nume de morţi: sunt monumente colective cu inscripţii individuale. Dar aţi citit vreodată cifra cât de cât exactă a călăilor în măceluri? Victimele au număr - călăii, nu. E una dintre răzbunările victimelor?

9 : Într-o vilă de pe malul lacului Michigan se găsesc cadavrele a şase oameni - tatăl, mama şi patru copii

- împuşcaţi, după cât se pare, de vreo lună de zile. Ziarele scriu: "Afacerea aceasta reaminteşte masacrarea familiei din Arkansas, descrisă de Truman Capote în cartea sa Cu sânge rece". Fireşte, ce altceva să reamintească? Într-o cronică a toridei din Mont de Marsan se scrie: "Ultimii doi tauri n-au putut nici ei să răscumpere dureroasa slăbiciune a primilor patru... " Dar cum ar fi putut s-o răscumpere? Citat: "... prin rezistenţă, prin poftă de luptă... " Dirijorul german Joseph Keilberth are o criză cardiacă în timp ce conducea, la Műnchen, actul al doilea din Tristan şi Isolda. Dintr-un necrolog consacrat artistului: "Dirijor neobosit, nu e de mirare că a căzut fulgerat la pupitrul său... " De ce nu e de mirare? Şi: "... dar care dirijor german n-ar dori să moară conducând Tristan?"

3 cenotaf = monument funerar construit în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găseşte în altă parte [Dicţionar de neologisme, F. Marcu şi C. Maneca, Ed Academiei, 1978] (n.red.)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


17/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Crowhurst e convins că va izbândi, fiindcă de doi ani proiectează să facă ocolul pământului. 10 : Descopăr fotografia unui bătrân rabin măturând piatra funerară a mormântului lui Kafka; o lipesc pe

perete, lângă poza lui Rebreanu. 12 : Pedeapsa "statuii" în Portugalia - intelectualul arestat stă zi şi noapte în picioare, interogatoriu

perpetuu; în câteva zile - omul vorbeşte. 13 : Articolul 213 din codul penal canadian: încercarea de sinucidere e pedepsită cu maximum 6 luni

închisoare sau 500 dolari amendă. 15 : Caz aproape unic în analele criminalisticii: Oswald Kaluk, la Auschwitz, a spânzurat încă odată un

deţinut, după ce frânghia s-a rupt. Un alt ştab al lagărului nu se liniştea decât dacă-i dădeai să semneze cu numele lui un stoc de dosare.

16 : O fetiţă neagră, în vârstă de două luni, pe care s-au grefat inima şi plămânii unui prunc alb, moare, la

Houston, douăsprezece ore după operaţie. 18 : Încrederea lui Crowhunst se bizuie şi pe priceperea sa în construirea uneltelor nautice. Vladimir Holan: "Iată vremea când e imposibil să-ţi mai iubeşti propria nenorocire.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


18/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Căci ea aparţine tuturor celor apropiaţi... " 21 : Ziua egală cu noaptea4. În nişte păduri adânci din America de Sud s-au descoperit formidabile galerii săpate de cârtiţe.

Galeriile - zic specialişti calificaţi - atestă o intuiţie fenomenală a săpatului subteran, o intuiţie aproape umană: coridoare-de-înmagazinat-hrana, coridoare-dormitor, coridoare-sufragerii, coridoare, parcă, bucătării, coridoare-adăpost în caz de atac din afară, mai tot ce şi-a închipuit Kafka într-o nuvelă genială consacrată cârtiţelor. "Numai cinema şi TV nu există", spune cu ironie un zoolog latino-american. Dar de ce n-ar exista? Poate că există, dar specialiştii în cârtiţologie nu şi-au dat seama. Ce ar fi rulat la un asemenea cinema? Cârtiţe săpând în întuneric şi iar cârtiţe săpând în întuneric, mult, mult întuneric. Cu cât va fi fost întuneric mai dens pe ecran, cu atât cârtiţa va fi înţeles mai bine filmul. Dar dacă o companie de filme din lumea fluturilor îi va fi trimis un film despre fluturi şi zborul lor - fluturi zburând sau jucându-se în soare, fluturi scăpând de sub lovitura unei labe de leu şi alte secvenţe - ce va fi făcut cârtiţa? Parcă o văd: n-ar fi înţeles nimic, ar fi pufnit indignată şi ar fi trimis filmul pe lumea cealaltă...

26 : N-am auzit de mult poveste mai stranie ca aceasta: un om, un francez, să-i zicem Louis Jouillac, avea

84 de ani. La 84 de ani înseamnă că văzuse cel puţin două războaie mondiale, mulţi morţi, multe lucruri şi auzise câteva basme. La 84 de ani avea o maşină şi mergea cu ea pe şosea. Cu viteză redusă. Într-o zi, rulând cu viteză redusă, călcă - probabil că nu-i mai funcţionau reflexele - un tânăr de 15 ani, căzut de pe bicicletă, îl răneşte grav, vine o ambulanţă; ambulanţa ridică victima şi porneşte spre spital. Un nou accident, al ambulanţei, şi zvon în tot satul că puştiul a murit în acest accident. Bătrânul se duce la garaj şi se spânzură. Văzuse ceva la viaţa lui, trăise bomba atomică, participase la războaie: la 84 de ani, acest Jouillac se spânzură pentru un copil de 15 ani, mort, zice-se, din cauza lui. Filozofii zic că sinuciderile nu vin

4 data exactă a echinoxului de toamnă e 23 septembrie (n.red.)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


19/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

niciodată din cauze imediate. Raţiunea lor e totdeauna alta decât cea care se presupune. Filozofii zic şi altfel. Filozofii zic fel de fel de chestii. Da - şi ce-i cu asta? Bătrânul s-a spânzurat, adolescentul - după operaţie – e în afara oricărui pericol.

27 : Se iau trei perechi de şoareci; una din ele va fi excitată până când cei doi vor începe să se ia la bătaie

(fireşte, cam ce pot înţelege doi şoareci dintr-o bătaie). Din cele două perechi care stau pe tuşă, una va fi obligată să privească spectacolul violent al şoarecilor care se bat. Cealaltă pereche nu se va uita la bătăuşi şi-şi va vedea de treburile ei de rozătoare. După 75 de minute, doamna şi domnul doctor Welch de la Universitatea din Tennessee iau perechea care a privit, le despică cutiuţa craniană şi încep să le analizeze chimic creierul de şoareci. Se constată că din creier a scăzut considerabil o anumită substanţă - şi anume: tocmai aceea care pune "individul" (şoarecii au şi ei indivizi!) în stare de încordare maximă, pregătindu-l să atace şi el, să lovească şi el. Se scormoneşte şi în creierul celor care n-au privit la spectacolul violent şi acolo se observă că din substanţa aceea chimică nu s-a consumat nimic. Deci - sună concluzia: şoarecii care văd violenţa devin şi ei violenţi sau gata de violenţe. Care nu - nu. Aşa o fi şi la oameni? - se întreabă experimentatorii. Violenţele la care asistă zilnic îi fac pe oamenii paşnici - violenţi? Ceea ce se întâmplă la şoareci e valabil şi la oameni? Formidabilă imaginaţie au specialiştii!

28 : Fostul şef al rebelilor, Pierre Mulele, se alătură generalului Mobutu5.

5 Mobutu (Sese Seko), colonel şi şef de stat major congolez, dă o lovitură de stat în 1965 şi se proclamă preşedintele

Republicii Zair, fostă, cândva, Congo Belgian. Sigur că a avut parte de duşmani, ca acest Mulele. Mai există şi un lac Mobutu (fostul lac Albert), în Africa Ecuatorială, cu o suprafaţă de 4500 km2, dar nu cunosc navigatori solitari pe lacul acela (n.aut.)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


20/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

OCTOMBRIE

7 : Fostul şef al rebelilor, Pierre Mulele, a fost condamnat la moarte şi executat. 8 : Un an de la moartea lui "Che" Guevara. 10 : Curierul francez din 14 iulie 1793 : "La ora când trimitem la tipar, ni se anunţă că Marat a fost

asasinat. Ucigaşul, o femeie, a fost arestat. Marat a murit la orele 8 seara". 11 : E mai necesar ca niciodată să ne fortificăm spiritul prin humor. Fără cinism, evitând apatia şi

indiferenţa, atenţi la tot ce e trist şi urât în jurul nostru - nu trebuie să abandonăm cura zilnică de vitaminizare prin reflecţii surâzătoare. Pastile în acest gen avem, fiecare îşi poate recomanda singur o medicaţie corespunzătoare; în ce mă priveşte, îmi propun:

Dimineaţa, când spiritul e mai aspru şi mai excitat, câteva doze mici de gânduri cu privire la vindecarea unei

englezoaice surde prin urale. Doamna nu mai auzea din '43, când căzuse lângă ea o bombă. În '68, în epoca ultrasunetelor, ultrascurtelor şi ultraultra, bătrâna se duce la Porthsmouth să-l primească pe Sir Alec Rose, marele navigator solitar, şi uralele celor câteva sute de mii îi deschid deodată auzul.

Spre prânz,

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


21/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

când începem să obosim - şi pentru a echilibra dozele prea optimiste luate pe stomacul gol - sunt bune câteva picături din exploziile care au avut loc de curând într-o fabrică de jucării din Spania şi într-o lăptărie franceză. Au început să sară în aer jucăriile şi laptele - din ideea asta nu trebuie pipat mai mult de doua ori, pentru a nu deranja bila.

Seara, înainte de culcare, o pastilă - e suficient - "Erle Stanley Gardner", celebru autor de romane poliţiste,

care la 79 de ani se căsătoreşte cu secretara sa, doamna căreia de 40 de ani îi dicta minunatele crime şi enigme poliţiste concepute de dânsul. Căsătoria a avut loc în casa unui vechi director al închisorii din Nevada.

Pun pe noptieră, în caz de insomnie, şi ştirea că mari turme de elefanţi din Uganda, Kenya şi Tanzania, îngrămădite pe un spaţiu prea mic, cam cât un departament francez, cu o vegetaţie din ce în ce mai redusă, sunt predispuse la infarctul de miocard. Din cauza îngrămădelii - elefanţii pe acolo stând ca sardelele în cutii - inimile lor sunt alimentate tot mai slab cu oxigen. Se mai constată din acelaşi motiv de spaţiu şi o proastă dispoziţie printre elefanţi, vecină cu plictiseala.

14 : Crowhurst e priceput nu numai în construcţia uneltelor nautice ci şi a mecanismelor electronice pentru

traversări. El realizează o ambarcaţiune cu trei fuselaje, extraordinar de rapidă în condiţii ideale de navigaţie; dar cine poate garanta că ocolul pământului se realizează în condiţii ideale de navigaţie? Crowhurst investeşte în aventura sa ultima centimă.

17 : Că Joseph Kazmarczyk - acuzat de răpirea, violarea şi uciderea unei fetiţe de 12 ani - a fost achitat de

curtea juraţilor din Reims, nu mă tulbură peste măsură. Dacă nu-l achitau, Joseph K. trebuia ucis. A treia cale nu există. Juraţii n-au fost convinşi de probele acuzării şi - după o deliberare de doar 45 de minute - au spus: NU, convingerea noastră intimă este aceasta: Joseph K. e nevinovat. N-am mai avea de ce trăi dacă, din

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


22/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

când în când, convingerile intime ale unor oameni cinstiţi nu ne-ar face asemenea surprize, decizând ca omul nevinovat să nu fie ucis, nedreptăţile să nu triumfe întotdeauna, inocenţii să nu mai cadă sistematic în laţul călăului. Şi am avea o viaţă tristă dacă asemenea excepţii ne-ar tulbura peste măsură... Dar proba de căpetenie a acuzării era următoarea: soţia lui K. mărturiseşte - spre indignarea multora, convinşi că astfel ea şi-a "înfundat" decisiv omul - că în noaptea aceea socotită a crimei, Joseph venise târziu acasă şi-i ceruse să-i spele puloverul şi cămaşa. Ea refuză şi atunci bărbatul se duse şi-şi spălă singur lucrurile. Aha, strigă bineînţeles triumfal acuzarea, ce vreţi mai mult? Chiar soţia declară că în noaptea crimei acuzatul vrea să şteargă urmele crimei, aşa cum am văzut în toate filmele, aşa cum am citit în toate cărţile, aşa cum ştim din toate procesele. Se face expertiza cămăşii şi puloverului, nu se găseşte nimic. Expertul susţine că urmele de sânge într-adevăr pot dispare dacă sunt spălate cu apă rece sau călduţă. Apa caldă, dimpotrivă, nu curăţă urma, ci fixează proteinele. Se ajunge astfel la proteine şi la întrebarea capitală: dar dacă Joseph K. ştia că apa caldă fixează proteinele şi a spălat cu apă rece?

Numai soţia tace, tocmai soţia acuzată de toţi că şi-a "turnat" urât soţul. Ea nu înţelege: de ce o că-maşă spălată noaptea e o probă acuzatoare? De ce vedem peste tot sânge? De ce fiecare gest normal al unui om să ceară expertiza? De ce faptele cele mai paşnice pot intra în dosarul unui proces în care ţi se joacă viaţa? "Nu e nimic anormal în ce a făcut soţul meu... " - zice ea, şi juraţii o cred, căci nu orice pulover spălat în noaptea unei crime e plin de sânge, nu toate cămăşile ne acuză, mai sunt oameni pentru care apa - caldă sau rece - e apă şi nimic altceva. În sfârşit, nu toate soţiile mărturisind că au refuzat să spele cămăşile soţilor fac "turnătorie", nu tot ce spune o soţie poate folosi acuzării. Mai suntem capabili de gesturi care nu cer expertiză. Pe scurt: ingenuitatea soţiei mi se pare şi mai importantă decât judecata dreaptă a încruntaţilor juraţi.

20 : Pe insula Scorpionului, se celebrează conform ritualului ortodox, căsătoria doamnei Jacqueline

Kennedy cu Aristot Onassis. Times şi Newsweek susţin că familia Kennedy a primit "cu tulburare" vestea. 22 :

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


23/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Roy Bates, 50 de ani, fost maior în armata britanică ocupa împreună cu soţia şi cei doi copii (Penelopa, 18 ani, şi Michael, 16 ani) o insulă pustie în Marea Nordului, la 6 mile distanţă de limita apelor engleze. El declară insula stat independent, se proclamă "Prinţ al Ţării de pe Mane", arborează drapel propriu, emite timbre şi promulgă o constituţie care-i dă dreptul să deţină arme de foc. În primul incident, un tribunal britanic îşi mărturiseşte incompetenţa în judecată.

25 : Milioane de omizi japoneze ocupă calea ferată de la Kumi - întrerupând circulaţia o zi. Explicaţia nu

poate fi decât poetică, metaforică - dar nu mă interesează. Eu vreau explicaţii ştiinţifice într-un secol ştiinţific, care a dezlegat până şi enigma care-l obseda pe Cervantes: de ce castorii îşi mănâncă testiculele în clipa când simt că au fost prinşi de vânătorii lor. Ce s-a întâmplat pe linia ferată de la Kumi - înţeleg: mai întâi trenurile au strivit sute de mii de omizi şi şinele au devenit alunecoase, pe urmă trenurile nu au mai circulat, pericolul deraierii fiind mare; s-au aruncat tone de insecticid pe şine, zadarnic, omizile vii nu se retrăgeau; atunci autorităţile au vărsat petrol şi i-au dat foc; omizile s-au speriat şi au dispărut. De câte ori autorităţile dau foc - înţeleg. Cum se ajunge la incendii între oameni - iar pricep. Dar de ce au invadat, omizile, linia ferată de la Kumi - nu-mi pot explica. Să existe o metafizică a omizilor? Să apară şi acolo fenomenul de iraţionalism în masă, să ne învârtim şi în lumea lor printre mistere? Asta ne mai lipsea.

28 : Poliţia mexicană a pus laba pe marele asasin Azucano Viniegra. 20 de crime şi o evadare în care 5

gardieni "au dat în primire" - nu e de ici de colo. Viniegra era un bandit şi jumătate. Omul nu era prost, dar nici poliţia n-a fost proastă! L-a găsit în gaură de şarpe, adică exercitându-şi funcţiile de sergent în poliţie, exact vorbind, chiar în clipa când redacta o cerere de reangajare în poliţie. Căci asasinul se ascunsese în haine de păzitor al ordinii. Nu-mi place să fac pe deşteptul şi n-am să spun că descoperirea era la mintea cocoşului. Dar când văd - pe gheţarul nostru - câţi proşti se înscriu în rândurile oamenilor inteligenţi, câţi carierişti luptă cu toată energia împotriva carierismului, câţi linguşitori fac front unit pentru a demasca linguşeala, câte mediocrităţi se zbat pentru a răpune definitiv mediocritatea, câţi incapabili nu mai suportă

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


24/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

incompetenţa, câte neadevăruri caută înfrigurate masca adevărului - când văd această panoramă, un bandit devenit poliţist mi se pare floare la ureche.

29 : Sigur că toate condamnările astea americane la sute de ani închisoare pentru fapte mult mai

îngrozitoare decât războiul de o sută de ani sfârşesc prin a fi amuzante, ceea ce nu e de loc în intenţia judecătorilor. Nu există judecători care să dorească a fi amuzanţi. Cât o fi un om de criminal, dacă-i dai 1.000 de ani temniţă grea - cum s-a întâmplat de curând în Texas - nu mai rămâne nimic din crimă iar condamnatul devine mai degrabă simpatic pentru că te face să râzi şi să devii mucalit: cum adică, dom'le, unul - tot un texan - violează o femeie şi pentru asta-i dai 800 de ani puşcărie? Chiar şi femeia violată nu văd de ce ar mai plânge... Asta nu mai e crimă, nu mai e pedeapsă, nu mai e viol, nu mai e simbol, nu mai e roman, nu mai e o informaţie - e o glumă. E întotdeauna grav ca o crimă urmată de o judecată să dea naştere până la urmă unei glume. Şi se înmulţesc în lume crimele care sfârşesc prin glume - sărate sau nesărate, nu asta contează. Se ajunge chiar la crime al căror final e interzicerea glumelor pe vaste teritorii - ceea ce duce, bineînţeles, la înmulţirea atât a criminalilor cât şi a glumeţilor. Care e rezultatul? Judecătorii devin glumeţi, glumeţii devin criminali, iar criminalii... - de criminali nu mai ştie nimeni, nici măcar timpul, căci chiar pentru el, cât o fi el de timp, 800 de ani temniţă grea pentru o efemeridă de om sunt o glumă bună, care, ca orice glumă bună, se uită repede. E adevărat că una singură, o singură glumă bună, ţine afişul de milioane de ani - dar nimeni nu mai ştie cui aparţine, când a fost spusă pentru prima oară, care îi e poanta şi - mai ales - dacă e o glumă sau o crimă.

31 : "Dacă ţi-e frică, renunţ", îi zice Crowhurst soţiei, dimineaţa. Femeia clatină din cap, neputincioasă.

Nava se leagănă, liniştită, în mica radă a portului Teignmouth Cornwall. Nu este încă gata, multe şuruburi urmează să fie strânse şi multe puncte mai trebuie sudate, dar suntem în 31 octombrie, ultimul termen pentru a intra în întrecere. Crowhurst se vede silit să plece.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


25/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Navigatorul solitar iese mândru din port. Dar îndată ce s-a aventurat pe mare, observă că velele yahtului său "Teignmouth Electron" (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui electronică) nu sunt la locul lor. Uşor ruşinat, se întoarce la debarcader şi face ultima revizie. Apoi, în sfârşit, ridică ancora.

Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet. Din cauza

fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăveşte piatra; dimineaţa, când soarele arde oraşul, picăturile microscopice de apă se evaporă şi lasă în pori goluri, carii, caverne minuscule. Colţii de fier, de mult bătut în marmură, ruginesc. Vin peste cariatide nori de praf, vânturi sărate, boli şi ierburi abundente, serviciile de anastiloză6 fac radiografii ale pietrei, tubaje, analize. Pe urmă sunt avioanele cu reacţie care fac să vibreze îndelung şi periculos pilonii, coloanele bătrâne, fragile, anemiate. Se încearcă operaţii de salvare; pentru Partenon se propun cârje, cămăşi de sticlă, corsete de fier, tuburi de oţel, pansamente de lemn. Se visează la grefe, la înlocuirea, în interior, a colţilor de fier ruginiţi cu colţi de oţel inoxidabil. Dar Partenonul e bolnav. De bătrâneţe, de timp, de arteroscleroză. Când poveştile cu oameni - prea multe, prea vesele, prea triste, prea frumoase, prea urâte - mă plictisesc, mă gândesc la marmură, la Acropole...

6 anastiloză = reconstrucţia unui edificiu ruinat, executată mai ales cu elemente găsite în acel loc [Larousse, 1991] (n. red.)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


26/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

NOIEMBRIE

1 : "Sunt bolnav... Cred că o nevroză mă va răpune... " (Crowhurst - în jurnalul de bord). 2 : Iarba din plastic - spune un prospect comercial american - e superioară ierbii vândute cu metrul, în

mochete groase, pentru spaţiile mici; peluza din plastic e un progres indiscutabil şi e folosită deja pe mari suprafeţe, în parkinguri, pe terase, în curţile interioare, care resimt profund nevoia omenească de a vedea crescând pe ele iarbă. Avantajele sunt: iarba plastică nu are umiditate; te poţi culca în iarba plastică fără grijă că ai să răceşti; iarba plastică nu provoacă guturai şi nici reumatism - zice prospectul. Pe urmă, ea rezistă minunat la ploi şi la soare, nu are ce clorofilă să piardă, nu are cum să înverzească, n-are cum să îngălbenească, "n-are moarte!" - după cum urlă triumfal prospectul. Dacă n-are moarte, de ce-i mai zice iarbă? Mă duc să mă rad. Tot privind iarba etern verde, mi-a crescut o barbă urâtă şi aspră ca un glaspapir. N-aş îndrăzni să sărut o femeie.

3 : Televiziunea franceză prezintă o ediţie a telejurnalului de noapte cu o sută de ani în urmă -

"actualitatea la 3 noiembrie 1868": în Statele Unite aveau loc alegeri la care preşedintele în exerciţiu, Johnson, nu mai candida. În schimb, în plin ‘68, Reuter anunţă din Vaduz, capitala Liechtensteinului, că cinci obuze de mortier elveţian au căzut în amiaza mare pe teritoriul ducatului. Ce spun autorităţile liechtensteiniene? Ei spun că se miră. De ce se miră? Se miră fiindcă "nici o declaraţie de război nu a însoţit cele cinci obuze". E rezonabil, e cartezian, e european. Cinci obuze care cad fără declaraţie de război nu pot decât să te mire. Şi fiindcă se miră, fiindcă se constată lesne şi cu ochiul liber că n-au fost nici victime, nici pagube, nu se ordonă nici mobilizarea generală a armatei ducatului, formată din 25 de soldaţi - cea mai

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


27/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

respectabilă armată de care am auzit vreodată. Şi atunci? Atunci, - aşa cum se cuvine pe un continent care a dat logica greacă, catedrala gotică şi suprarealismul - atunci se reţine cu toată seriozitatea ipoteza unei erori logistice. Şi dacă e eroare, nu se trece nici la contraatac, nici la bubuială, nici la... Liechtensteinul a fost bombardat din greşeală, dar nu începe nici un război.

6 : Bizara lipsă de talent a vieţii în redactarea şi regizarea spectacolelor ei e cel puţin la fel de mare ca

forţa cu care-şi organizează misterele şi complexităţile fascinante. La câte un colţ de stradă vin spre noi melodrame care sfidează fantezia celui mai lacrimogen

dramaturg. Din când în când sosesc ştiri externe de un schematism al situaţiilor atât de elementar încât celebrele cărţi schematice capătă - prin comparaţie - adâncimi proustiene. Alteori, "marele scriitor care e viaţa" - cum spunea pe vremuri un critic bogat în idei - aduce evoluţii de un didacticism neegalat nici de cele mai moralizatoare fabule. Ţi se pun punctele pe i şi pe igrec, ca şi cum ai fi cel mai prost cititor din lume, evenimente petrecute la antipozi par aranjate cu ochi şi cu sprâncene, criminalul se dezvăluie cu o stângăcie uluitoare. Charles Wilson, după ce conduce magistral "hold-up"-ul secolului (atacul trenului poştal Glasgow-Londra) "cade" ca un copil în braţele Scotland Yardului. Pe urmă, sunt coincidenţele - viaţa-şi permite coincidenţe în faţa cărora cel mai neevoluat romancier rămâne perplex. Dacă cele 20 de coincidenţe Kennedy-Lincoln ar fi fost imaginate într-o carte, orice critic ar fi aruncat volumul cât colo. Vieţii nici nu-i pasă, stăpână pe un subiect atât de "tare" şi de mare, că orice i-ar face nu-l poate strica.

7 : Crowhurst navighează de-a lungul coastei franceze. Patru şuruburi sunt dislocate în centrele vitale ale

navei: "Acţiunea e disperată - e ca şi cum ai vrea să repari o maşină de tăiat mezeluri, în timp ce ea taie salam... "

8 :

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


28/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

După cinci ani de căutări, poliţia britanică îl arestează pe Bruce Reynolds, capul bandei care a dat "lovitura secolului", atacând trenul poştal Glasgow-Londra, - omul invidiat de toţi autorii de romane poliţiste ai lumii, niciodată capabili să scrie ce a "scris" într-o singură noapte acest fost distins anticar fără să apeleze la ficţiune, la metafore şi pistoale, fără să ucidă, doar cu mâinile înmănuşate şi cu o cheie franceză cu care i-a dat în cap mecanicului de pe locomotivă, ameninţându-l atât cât trebuia. Atunci - ce i-a pierdut pe aceşti domni după ce geniul lor a triumfat? Va să zică au adus comoara în saci la ferma obscură din Leatherslade; va să zică s-au uitat hipnotizaţi la bani; atunci oamenii aceştia care au lucrat ca ceasul s-au prostit: au aruncat mănuşile cu care au lucrat tot timpul şi au pus degetele direct pe obiecte, uitând că au amprentele la Scotland Yard; au uitat să şteargă farfuriile în care mâncau; au dat lapte pisicilor, şi pe blid au rămas amprente; şi-au aprins ţigări cu hârtii de 5 lire; în toţi intrase strechea, toţi voiau să fugă din fermă şi, ca atare, omul care trebuia să şteargă urmele nu şi-a mai îndeplinit misiunea, grăbit şi el să dispară cu "cota" din pradă. Triumfători, se speriaseră. Triumfători, intraseră în panică. Triumfători, s-au dus dracului. Nu i-au speriat nici poliţia, nici victimele, nici morala de apoi. Panica a venit din comoară, din izbânda loviturii de geniu, din ei înşişi. E panica triumfului. Nu cred că-i absurdă şi de neînţeles. Nu cred că-i nătângă. Dimpotrivă - mulţi (scriitori) înnebuniţi de glorie şi multe alte forţe creatoare ar trebui să bage ceva la cap gândind la sumbrul şi logicul final al "capodoperei" de pe linia Glasgow-Londra.

10 : "Teignmouth" pluteşte de-a lungul coastei spaniole. Catargul cel mare de la pupă trebuie reparat:

"Această barcă afurisită, se desface în bucăţele... Pentru a te face să pătrunzi în sufletul meu, care acuma este liniştit, îţi dau cartea mea. Sunt norocos. Am reuşit în sfârşit, să realizez ceva interesant. În sfârşit, sistemul universal m-a înregistrat... Dacă rechinul care se freacă de chila ambarcaţiei mele m-ar înşfăca astăzi, lucrul n-ar avea importanţă, din moment ce mai târziu ar fi găsită cartea mea. Dacă dimpotrivă, aş şti că ambarcaţia şi jurnalul meu ar sfârşi în flăcări, aş fi disperat, fiindcă ar dispare impulsul meu de viaţă".

12 :

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


29/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Experienţa Ciuang-Ţen: odată, visam că eram un fluture care zbura şi mă simţeam fericit; nu mai ştiam că sunt Ciuang-Ţen. Şi nu ştiu dacă am fost Ciuang visând că e un fluture, sau sunt un fluture visând că e Ciuang.

Fiscul englez susţine că d-na Anne Hugessen, fabricantă de centuri de castitate, trebuie să plătească o

taxă de 13,75% aşa cum se cuvine când produci obiecte de lux. Fiscul englez susţine că centurile de castitate sunt obiecte de lux. Doamna Hugessen se opune categoric susţinând că atelierul ei produce material de securitate, ceea ce n-are nimic cu luxul. Fiscul invocă exemplul americanilor care folosesc centurile de castitate pentru ghivecele de flori - ceea ce iar intră la lux. Se merge prea departe. E suficient să priveşti în jur - fără a avea instinct fiscal - ca să înţelegi că d-na Hugessen e impozabilă. Castitatea - ca şi tot ce descinde din vârsta fecioriei şi a neînceputului - e azi un lux. Candoarea e un lux. Naivitatea e un lux. Pudoarea e un lux. Chiar şi securitatea corporală - invocată de fabricantă - e azi un lux. Ignoranţa cu care tratează d-na Hugessen problema e şi ea impozabilă. Căci mai ales ignoranţa e azi un lux deşănţat. Încât o taxă de 13,75% pe asemenea luxuri e un fleac. Sunt alţii care plătesc toate aceste sentimente luxoase - cu viaţa...

13 : "Treisprezece nu a avut pentru mine o semnificaţie sinistră. Dar azi, are. Apa a invadat compartimentul

electric. Generatorul pe care-l numisem Onan e sub apă. Aceasta compromite serios călătoria." (Crowhurst - jurnal de bord.)

14 : Mă uit la acest doctor Shumway de la spitalul din Palo-Alto. E "tatăl" grefelor cardiace, teoreticianul, cel

care a demonstrat primul tehnica lor, definindu-le posibilităţile şi condiţiile. Dar prima grefă operată de Shumway pe o inimă de om a eşuat, iar moartea aceea s-a numit Kasperak. După lungi ezitări, peste 5 luni, chirurgul încearcă o nouă operaţie. Din nou pacientul moare şi eşecul acesta se numeşte Rizor. Mă uit la acest Shumway şi mă gândesc că, pentru a ajunge la concluziile sale - fără de care Barnard, practicianul genial, n-

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


30/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

ar fi izbutit - omul acesta a operat pe mai mult de o mie de câini dintre care 75% au supravieţuit cu inimi noi. Ceea ce se potrivea în cazul câinilor nu corespundea, probabil, oamenilor. Niciodată deosebirea dintre un om şi un câine nu mi s-a părut mai clară şi mai dureroasă. Mă uit la Shumway şi cu acea tenacitate de broască ţestoasă, la care chiar dânsul te îndeamnă, găsesc în tristeţea eşecurilor un punct de sprijin, o întrebare de o vitalitate chinuitoare: dar dacă în perspectiva viitoarelor cuceriri ale chirurgilor, Kasperak şi Rizor vor duce la concluzii mai importante decât cele din victoria numită Blaiberg? Dacă, la urma urmei, morţii se vor dovedi mai importanţi pentru progres decât supravieţuitorii?

15 : Ziua marii crize, vineri, yahtul este de-a lungul Portugaliei, Crowhurst îşi dă seama că nu va ajunge

niciodată în Pacific: "Mă torturează conştiinţa crescândă că nu voi reuşi să înfrunt umilinţa nereuşitei şi dezastrul financiar. Trebuie să mă hotărăsc dacă renunţ. Ce hotărâre înfricoşătoare, să cedez în această fază! Dar i-am promis Clarei să nu risc peste puterile omeneşti. Dacă mă avânt în zona vânturilor din Oceanul Indian, am 50% posibilităţi să supravieţuiesc. Nava e o epavă; instalaţia electrică e stricată; radioul funcţionează rău: îmi lipseşte lumina; nu am cum să semnalizez; tambuchii se încarcă de apă; velele sunt sfâşiate; pompa nu funcţionează".

16 : Aştept cu nerăbdare să văd dacă ce spune presa e adevărat: în trei zile consecutive au ars - n-or fi ars

până în temelii, dar foc a fost - trei stadioane de fotbal din Glasgow şi ziariştii detectivi zic că la mijloc nu poate fi decât mâna unui piroman, adică a unuia care are ca idee fixă focul. Eu nu cred. De ce să fie neapărat un om? Poate ca a fost o muscă-ţeţe sau o balenă, sau o boală care se manifestă cu flăcări. Dacă există un microb care dă iama în cai, găini şi aşa mai departe, de ce n-ar exista unul care-şi face de cap în lumea stadioanelor? Stadioanele au lumea lor aşa cum şi găinile o au pe a lor. Şi unde-i lume, acolo-s şi microbi. Poate că n-a fost nici microb, nici insectă - ci altceva, dar de ce neapărat să fie un om? Cum nu ştim să descurcăm un mister, gata, dăm vina pe om. În loc să tratăm misterele cu mistere, căutăm imediat asasini, incendiatori, complotişti, nebuni, trădători, logicieni, femei, Corday şi ce-o mai fi, numai să aibă două mâini,

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


31/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

două picioare şi un cap pe umeri ca sa-l tăiem cât ai zice peşte. Eu zic că stadioanele din Glasgow au fost incendiate de o broască ţestoasă cu cap de rândunică, picioare de struţ şi coadă de peşte care nu mai suportă sistemul 4-2-4. De pildă.

18 : În Brumar anul II, Tribunalul revoluţionar condamnă la moarte pe cetăţeanul contrarevoluţionar Saint

Prix şi hotărăşte deasemeni uciderea câinelui său care muşcase un soldat al Republicii. Actul de acuzare precizează că animalul fusese dresat să latre în chip diferit la vizitatorii casei; într-un fel pe cei apropiaţi, adică trădătorii, - în alt fel pe străini, adică patrioţii. Câinele era caracterizat drept un duşman al poporului, irecuperabil. La 28 Brumar (18 noiembrie 1793), comisarul secţiei de la Tuileries, împreună cu sergentul Bonneau execută condamnarea câinelui, în timp ce stăpânul era ghilotinat în piaţă.

20 : Marcel Allain l-a inventat, de mult, în tinereţe, pe marele asasin Fantomas - "dar Fantomas al meu, aşa

cum l-am creat eu, era un personaj de spaimă, un criminal care trezea frica. Dumneavoastră l-aţi ridiculizat şi aţi făcut cu el filme comice. Mi-aţi compromis eroul, vreau daune 150.000 de franci"... Aiurea - zic avocaţii societăţii de filme Gaumont - aiurea, Fantomas al dumitale e un personaj din secolul trecut; azi, nici unui copil de patru ani nu i-ar mai fi frică de Fantomas al dumitale; azi e normal ca Fantomas să stârnească râsul şi de aceea filmele cu el sunt comice: nu-ţi dăm nici un ban... La 85 de ani, Allain nu înţelege (sau se preface - zic cei informaţi) că nu ne mai sperie nimic, că suntem pertu cu odiosul, că ne tragem de şireturi cu detestabilul, că suntem familiari cu mârşăvia, că am demitizat toate aceste teribile categorii ca pe nişte ordinari hoţi de cai cu care bei cot la cot. La 85 de ani, Allain vrea ca asasinii să ne mai apară odioşi, groaza să fie groază, crima să-ţi dea fiori, şi să nu mai dormi noaptea fiindcă ai văzut la matineu un film cu criminali. Ce imaginaţie mai are bătrânul! (Un şmecher - zic lucizii.) Eu i-aş da banii ceruţi.

23 :

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


32/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

A murit la Leningrad nepotul lui Fiodor Mihailovici Dostoievski, ultima rudă rămasă în viaţă a bătrânului diavol - Andrei Dostoievski, om la 59 de ani, inginer şi profesor la Universitatea oraşului, fie-i ţărâna uşoară! Un ziarist repede de mână scrie însă că "prin moartea acestuia, neamul marelui scriitor rus se stinge". Oare? Formal, frunzărind arborele genealogic aşa o fi - expresia însă rămâne urâtă, inexactă şi prea pesimistă. Dostoievski nu are neamuri - ca prăvăliaşii din Obor -, nu are nici rude de sânge, ca aristocraţii de pe Loara. Ca rasa dostoievskiană să dispară - ar trebui să se stingă lumea. Ori lumea nu se stinge. Cu posedaţii, cu sfinţii ei idioţi, cu precocii, cu adolescenţii ei, cu casele ei mortuare - gheţarul nostru hrăneşte şi menţine familia de spirit, singura adevărată, a atoatenăscătorului, chiar dacă un Fiodor Mihailovici nu va mai apărea.

25 : Crowhurst pluteşte încet spre sud, lăsând de o parte Africa şi Canarele. La Teghara, lângă Calcutta, un

indian - după ce a pierdut toţi banii şi toate bunurile la cărţi - îşi joacă soţia pe ultima miză; pierde; pentru a onora datoriile soţului, soţia cere divorţul la tribunalul din Jangipur. După căsătoria lui Onassis cu Jacqueline Kennedy, popularitatea cântăreţei Maria Callas e în continuă creştere. Pentru a face faţă crizei de spectatori, clubul de fotbal "Nurnberg" permite ca femeile să asiste gratuit la meciuri, dacă sunt însoţite de cel puţin un plătitor de sex bărbătesc. Cinci bandiţi calabrezi atacă un hotel - şeful bandei e o frumoasă blondă, Maria-Pia Curcio, 22 de ani, mamă a doi copii, separată de soţ. Se constată că la Olimpiada din Mexico, majoritatea atleţilor învingători erau căsătoriţi; mulţi au venit însoţiţi de perechile lor, pe propria cheltuială; medicul francez Andrivet declară: "lumea sportivă respinge din ce în ce mai mult ascetismul, religie tristă al cărei apanaj îl împărţeau cu călugării... "

27 : "Nu pot să înfrunt Capul Horn, punctul extrem al Americii, cu o barcă atât de stricată. Ar fi inuman. I-

am promis Clarei că nu voi merge la sinucidere. Dar pentru nimic în lume nu mă voi umili intrând acum într-un port englez. Voi coborî către sud cu ajutorul lui Dumnezeu". (Crowhurst - jurnal de bord).

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


33/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

29 : Fabulele nu mi-au inspirat niciodată încredere. Cu cât o fabulă are o morală mai limpede, cu atât poţi

fi mai sigur că lectorii o vor ignora în chiar zilele următoare. Oamenii au devenit atât de inteligenţi în secolul 20, ei s-au desprins atât de mult şi de decisiv de animale, încât luminoasele lecţii de viaţă dintre patrupede îi lasă, pe bună dreptate, rece. Iată de ce sunt încântat de straşnica învăţătură de minte pe care îngrozitorii şobolani din Napoli (cei din magaziile gării şi din hangarele portului) le-au tras-o suavelor şi experimentatelor pisici. Înfometaţi, sălbatici, neţinând seama de aspectul lor hidos şi de faima lor în omenire, sfidând afecţiunea bipezilor faţă de feline, uitând până şi de semenul lor din La Fontaine, care alerga fuguţa să roadă plasa în care era prins leul, ignorând proverbele, zicalele şi chiar folclorul - şobolanii au invadat străzile şi au sărit la pisici, ca lupii la oi, gata să le înhaţe, gata să le devoreze - zice Associated Press - într-un spectacol apocaliptic. Era şi vremea: prea fuseseră mâncaţi, prea fusese mare teroarea felină, prea apăsat scria în fatalităţile de fabulă că şobolanii şi şoarecii sunt victimele pisicilor, care născându-se din pisici etc. etc. O dată trebuia făcut şi aşa. Pentru o dată, a fost frumos.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


34/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

DECEMBRIE

3 : Atacată la graniţa cambodgiană, prima divizie aero-mobilă de cavalerie americană (adică o divizie de

cai mobili prin aer?) suferă pierderi grele: 25 de morţi, 53 de răniţi. Ieri, 2 decembrie, Labiş ar fi împlinit 33 de ani, vârsta lui Danton, a lui Isus, a lui Buddha, vârsta după care - spune un prozator la care ţin - omul scapă, încă trei săptămâni şi se fac nouă ani de când Camus s-a lovit cu maşina de un parapet. Număr anii rotunzi şi nerotunzi... în cimitirul eternităţii literare, cavourile sunt ocupate pe aleile principale, literatura mare şi eternă s-a scris, şi gata. Faulkner nu era un extravagant spunând că dacă Shakespeare, Balzac şi Homer ar fi trăit o mie sau două de ani, editorii n-ar fi avut nevoie să publice pe nimeni altcineva. Cu Cervantes, Tolstoi şi Dostoievski, eu zic că putem ajunge la liniştea moralistului din urmă cu 300 de ani, care-şi începea Caracterele sale, şi el, cu vorba aceea grea: tout est dit. Neliniştea mea în această direcţie ar începe din clipa când aş descoperi că în paginile ziarelor lumii se petrec lucruri care nu sunt în Shakespeare. Dar nu am ajuns acolo şi oricâte robegrilletisme ar apărea la orizont, nu avem de ce-l socoti pe Don Quijote epuizat de sens. Nouă ne rămân marşurile de zi şi de noapte pe perimetrele lor, modestia dificilă a înţelegerilor, privirea cu gândul la Cavaler, inspiraţia în a pricepe stelele şi conjuncturile de pe cerul nostru, nădejdea sângerie într-un timp mai lung de rezonanţă, timp în care inima unui om, sau a zece, sau a o mie, sau chiar a unui popor, să fie înfiorată, dacă nu rănită, de cele ce-i spunem. Asta ne rămâne - nu să fim "mari"... De aceea, când mi se spune că Albert Camus "n-a fost, dragă, un mare scriitor" sau citesc că Labiş a fost doar un poet onest, eu mă gândesc, sarjând conştient stângăciile gândului meu: "de ce ar fi fost nevoie ca Labiş şi Camus să ajungă mari scriitori, dacă într-o lungă noapte ei m-au făcut să plâng curat în cântecul impur al lumii?"...

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


35/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

4 : Sosit la Cairo, d-l Gunnar Jarring, mediator al O.N.U.-lui, îl anunţa printr-un mesaj pe d-l U Thant7 că-

şi va continua misiunea de pace şi după 31 decembrie. Dar iată ce a constatat dr. Axel Strom, şeful departamentului de medicină socială din Oslo, studiind 227 de vieţuitori dintre cei 25.000 de supravieţuitori norvegieni ai lagărelor de concentrare întinse în timpul celui de al doilea război mondial: doi din cinci au divorţat sau sunt nefericiţi în căsătorie; două treimi au trebuit să renunţe la munca lor, căutându-şi activităţi mai comode; majoritatea au tulburări digestive, cardiace sau pulmonare; 180 suferă de o "deteriorare intelectuală". Până aici, toate sunt ştiute din atâtea filme şi cărţi numite pe scurt "Adevăratul sfârşit al războiului". Dar, căutând mai adânc, Strom a observat că dereglările nu vin din simpla - ce adjectiv odios! - reacţie nervoasă la suferinţa îndurată, ci din micşorarea pură şi simplă (iar?) a creierului. Bătuţi, terorizaţi, trăind cu spaima în suflet, prost hrăniţi - creierul li s-a făcut tot mai mic şi de aici... Dar un creier micşorat, nu mai revine la dimensiunea normală; o unghie roasă, un fir de păr tăiat, da, îşi mai revin - creierul nu. Suferinţele din lagăr au strâns creierul, l-au subdezvoltat, l-au redus, i-au îndurerat lumina, aşa cum faci mai mică flacăra unei lămpi. N-am auzit ceva mai tainic şi mai precis despre lagărele din timpul războiului. Închid ochii, văd un creier normal, cu cele 14 miliarde de celule nervoase, văd departe conexiunile lor, văd şi mai departe uriaşa conexiune a suferinţelor lumii şi mă întreb: suferinţele în timp de pace au alte efecte?

6 : În comuna britanică Cropwell Bishop există o fermă de porci minunată, numărând vreo 220 de

exemplare. Minunată - dar mirosind urât, cum se întâmplă din când în când cu minunile, şi cu porcii. Porcii put, de pildă. Conducerea fermei s-a decis la săvârşirea unei mici revoluţii: cu o maşină specială, se răspândeşte peste exemplare parfum de violete - calitate excelentă, 12 franci litra. E altceva, desigur; porci trăznind a violete - alte idei, altă atmosferă, poate chiar o altă realitate. Numai că locuitorii satului, nu vor o

7 U Thant (Sithu), politician birman, secretar general al ONU-lui între 1961 şi 1971; nu mai ştiu exact ce misiune de pace

media Gunnar Jarring, au fost atâtea, ştiu însă precis că U Thant a trăit între 1909 şi 1974, ceea ce a fost de ajuns ca să rămână o personalitate controversabilă în istoria Organizaţiei (n.aut.)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


36/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

altă realitate. Ei protestează la parfumul de violete care se înalţă din porcăria satului. Ei susţin că o porcărie trebuie să miroasă a porcărie. O fermă de porci de aia e fermă de porci, ca să pută sănătos, adevărat, urât. Administraţia nu cedează, populaţia nu se supune noului parfum - problema rămâne.

N-am nici o vocaţie - spre bucuria mea - să mă amestec în problemele interne ale unui sat britanic dar, din redusa-mi experienţă, înclin să cred că a fost totdeauna spre binele omenirii ca porcăriile să pută, nealterate, a porcării.

Aşa s-a făcut şi se face cultura importantului simţ olfactiv. 7, 8, 9, 10 (sau 100) : În orele nesfârşite petrecute pe punte, în faţa imensităţii oceanului, începe să i se contureze în minte

un plan. Va naviga până la capătul bazinului atlantic, jos, jos, mereu mai la sud, până va atinge ultima plajă a Americii de Sud şi apoi se va întoarce acasă; dar în mesajele pe care le va transmite prin radio în Anglia ca şi în notele lui din jurnalul de bord, va susţine că a făcut ocolul pământului. Toată lumea va crede că el, Crowhurst, a străbătut Pământul de la răsărit la apus, urmând drumul vânturilor. Cufundat în planul său, începe un al doilea jurnal de bord: cel adevărat, în care va nota ceea ce i se întâmplă într-adevăr şi locurile pe care le întâlneşte. Totuşi, lasă albe ultimele pagini din primul jurnal, pentru că acolo intenţionează să reconstituie calm, la sfârşit, etapele propriei peregrinări imaginare în jurul pământului.

12 : Dintre toate delaţiunile ce există pe pământ, cea mai umilitoare - cred eu - este autodelaţiunea. Dintre

toate autodelaţiunile, cea mai nedemnă socotesc a fi declaraţia de martiraj. La câţi dramaturgi avem, un calcul propriu mă face să număr de trei ori mai mulţi martiri. Dramaturgi care nu mai au de învăţat decât de la ei înşişi, dramaturgi cu 7 piese grase după 7 piese slabe, debutanţi care, în aşteptarea lui Godot, devastează la Ionescu, nedebutanţi care ştiu că cea mai sănătoasă morală şi în teatru este să extragi morala după fiecare scenă - toţi, oricât de progresiv le e impozitul, se proclamă martiri. Martir al ideii. Martir al propriei intransigenţe. Martir al comitetului. Martir al Europei. Martir al criticii. Martir până şi al difuzorilor de bilete în întreprinderi.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


37/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Orice martiraj e o diversiune. Martiriul autorului de teatru tras pe roata regiei (şi reciproca de când tot regizorul se vrea creator cât demiurgul!) nu e decât o diversiune la sfânta şi brutala luptă dintre text şi pretext, care ar trebui numită aşa - o luptă pentru coroană între adversari îndreptăţiţi. Îndreptăţiţi - dar şi loiali?

Nu. Mai bine o viclenie decât un oftat. Mai bine o masă de lucru decât o autocrucificare. Mai bine o tăcere complice cu mine însumi decât o jalbă. 13 : Lista, probabil incompletă, a propunerilor privind forma mesei la tratativele de la Paris în problema

vietnameză. Americanii au propus: masă rectangulară; masă rotundă tăiată în două jumătăţi puse faţă-n faţă, cu un mic interval între ele; două mese separate, amândouă în formă semiovală; două mese semicirculare, separate prin două mese rectangulare la care să stea secretarii şedinţelor.

Sud-vietnamezii au propus o masă rotundă tăiată în două sau oricare altă formulă americană. Nord-vietnamezii şi F.N.L-ul: o masă pătrată; patru mese pătrate dispuse în romb; patru mese pătrate

dispuse în cerc; o singură masă elipsoidală tăiată în trei - o jumătate urmând a fi ocupată cu delegaţiile americană şi sud-vietnameză, un sfert revenind F.N.L-ului şi celălalt sfert - reprezentanţilor din Hanoi.

14 : Prea concesivă, prea blândă, hotărârea autorităţilor italiene de a socoti persona non grata pe d-l

profesor Richard Jarecky, asistent de medicină legală la Heidelberg, supranumit "regele ruletei". În '63, domnul acesta a aruncat banca în aer la San Remo, a decavat câteva cazinouri, folosind un calcul exact de joc, o formulă pe cât de miraculoasă, pe atât de ştiinţifică - dacă nu chiar un ordinator. Domnul acesta a pus norocul într-o ecuaţie rezonabilă. Domnul acesta a dovedit că norocul poate să nu aibă mistere. El era cât p-aci să demonstreze că nu există neşansă, zi proastă, miză neinspirată, om prins în cacialmalele zeilor. Domnul acesta este un mare duşman al omenirii: el încearcă să spulbere cel mai important alibi al înfrângerilor,

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


38/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

pierderilor şi suferinţelor noastre - ghinionul. Sălbatic cum sunt, l-aş pune la zid! Numai că, într-adevăr, dânsul are baftă: în secolul 20, e declarat doar persona non grata. Dacă trăia ştiu eu când, zeii l-ar fi pedepsit ca şi pe cel care încerca să le fure focul, dându-l la vulturi, să-i ciugulească măruntaiele. Dar aşa-i când omul ştie să-şi nimerească până şi secolul...

15 : Când vreun scriitor scrie ceva mai trăznit; când trăzneala nu-i pricepută imediat - căci regula cere ca

orice trăznaie să fie pricepută imediat, altfel e jale; când vreun poet rimează altfel decât toţi poeţii; când vreun dramaturg iese din serie şi aduce finalul înaintea introducerii; când vreun bărbat aduce acasă de 1 martie un cactus în loc de un ghiveci; când o femeie spune unui bărbat "te iubesc" înainte ca el să-i fi spus vorba asta de groază; când o doamnă de 65 de ani mai are chef să valseze; când un academician venerabil citeşte fabule de La Fontaine şi ţine o dizertaţie despre "Măgarii în viaţa omenirii" - atunci unii critici, unii colegi de birou, de bloc, de trib, unele colege, unele rude, unii academicieni, unii cactuşi, unii dramaturgi, în loc să spună simplu şi omeneşte: "nu înţeleg!", "nu sunt de acord... ", "nu-mi place"... aruncă expresia, severă ca o ghilotină: "vrea să fie original cu orice chip!" şi te-ai dus dracului! Eşti mort! Se pare că dacă eşti "original cu orice chip" nu mai e nimic de făcut cu tine. Dar chiar şi în faţa ghilotinei omul mai are dreptul la o replică. Şi atunci ce ne-ar împiedica să întrebăm - fie şi în şoaptă, fie şi în gând:

- Bine, sunt original cu orice chip, dar cu ce chip? Dacă sunt un original cu chip simpatic? Dacă sunt un original cu chip normal? Dacă am un chip uman? Uitaţi-vă o clipă la mine... Ce chip am?

Căci nimeni nu are orice fel de chip. Şi cine ştie dacă cei care nu-s originali dar nici n-au chip, nu se vor îndura. Cei care nu-s originali dar nici n-au chip, au şi ei originalităţile lor.

16 : Pe acest bloc de gheaţă, ca să fii cinic - trebuie să ai vocaţie. Ca să fii brutal - trebuie să ai vocaţie. Ca să fii gangster - trebuie să ai vocaţie.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


39/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Ca să fii indiferent - trebuie să ai vocaţie. Ca să fii diplomat - trebuie să ai vocaţie. Ca să fii generos - trebuie să ai vocaţie. Ca să fii redactor de ştiri - trebuie să ai vocaţie. Ca să fii cititor de ştiri - trebuie să ai vocaţie. Altfel, totul e impostură. Şi chiar pentru a fi impostor trebuie să ai vocaţia imposturii. Altfel...

Dacă lucrurile ar fi atât de clare ca aceste fraze, paginile externe ale ziarelor lumii ar arăta altfel şi - mai mult ca sigur - ar fi altfel citite. Dar uitând de vocaţie, ucigând orice întrebări în legătură cu această problemă - principala victimă e claritatea. Şi noi sângerăm, zilnic, confuz... Probabil că şi pentru a fi clar

trebuie să ai vocaţie. Căci vocaţia însângerării, a pierderii de sânge şi iluzii, o avem. 17 : Creşterea taxei de scont în Statele Unite şi Canada; pe 18 – în Belgia, pe 20 în Olanda. Se înseninează;

în aceste dimineţi reci, Crowhurst străbate drumul tradiţional al Capului Bunei Speranţe, ruta clipperelor, a corăbiilor încărcate cu lână, plutind între Anglia şi Australia. "Teignmouth" descrie un arc larg în Atlanticul meridional.

21 : Scriitorii n-au inventat bomba atomică, habar n-au ce se ascunde în sincrofazotroane, habar n-au cum

se va lecui cancerul, habar n-au de bio-geo-astro-matematico-cosmo-ş.a.m.dologie. Sunt nişte profani depăşiţi, nişte ageamii în ale ştiinţei fără de care veacul nu mai e veac. Bun. Fie. Dar descoperirea teoretică a doctorilor americani Weissmann şi Kastenbaum - conform căreia moartea unui om, ca şi boala sa, nu mai pot fi atribuite doar unui rău organic, ci pot surveni dintr-un eveniment psihosocial fără contingenţă cu anatomia - povestea asta a fost descoperită de mult, de mult de tot, de scriitori. Profanii aceştia - Balzac, Goethe, Mann, Dostoievski, Shakespeare, îi iau la întâmplare - au zis tot timpul că omul poate muri din

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


40/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

nostalgie, din plictiseală, din nedreptate, din dor, din lupta dintre pasiune şi datorie, din inima rea având cordul perfect, din remuşcare, din ruşine, din fel de fel de "abstracţii", care nu se pot observa la disecţiile pe cadavre. Ei o ţineau morţiş că o femeie sănătoasă tun poate pieri din dorul după un bărbat şi că un bărbat sănătos se poate îmbolnăvi absolut ştiinţific râvnind la o femeie. Lumea nu-i credea şi zicea că astea-s romane, adică neadevăruri, vorbe, poveşti de adormit, dacă nu copiii - atunci amanţii. Lumea credea în doctori, nu în cărţile scriitorilor. Acum doctorii văd că moartea poate veni aşa cum au spus-o scriitorii, profanii, ageamii în sincrofazotroane. Şi Camil - de departe, în şoaptă: "În ce altceva să cred, dacă nu în romane?"...

Să credem în romane - n-o să ne pară rău, nu pierdem nimic şi tot acolo ajungem. 22 : S-a născut la 2 decembrie, a murit la 22 decembrie. Ultima oară l-am văzut acolo, la urgenţă, îmbrăcat

în ghips. Surâdea: - Cosule, în republica noastră poetică, vei lucra cu mine la departamentul ideologic. Mandric va lua

finanţele... Mai avea câteva clipe până la "Pasărea cu clonţ de rubin". Alb, mai avea puterea să surâdă. Era primul

dintre noi care murea. Nu-mi aduc însă deloc aminte cu exactitate când şi cum l-am întâlnit pe Labiş pentru prima oară -

deşi am o foarte bună memorie, deşi anii aceia îi am înregistraţi în minte cu o mare precizie, atât ca bandă sonoră cât şi ca plastică.

Există, fireşte, primejdia de a gândi despre acea epocă, despre acel Labiş în termeni mitici, mistici sau de Mitici, în termeni dispreţuitori, cu un "curaj" secant la laşitate. Există primejdia de a ne visa Isuşi, martiri, persecutaţi creştini aruncaţi la lei şi simultan a ne dramatiza în inocenţi - şi din inocenţă să cădem din nou în martiraj, în prunci căutaţi noaptea. Niciodată nu ne vom imagina Iude, Ane sau Caiafe - deşi Pilaţi din Pont în "cazul Labiş" am întâlnit, şi încă fericiţi, cu numele pe frontispiciul revistei. Labiş ispiteşte la nevinovăţie. E cea mai adâncă dintre primejdii.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


41/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Labiş n-a fost un inocent, noi cei din preajma lui n-am fost prunci. Inocenţii trezesc o ură ceva mai blândă, pruncii adună suspiciuni ceva mai nuanţate. "N-a fost cazul" - cum scrie în autobiografiile noastre. La înmormântarea lui am văzut mulţi nepoeţi şi multe acte nepoetice săvârşite printre morminte. Inocenţii şi pruncii au alt regim.

Labiş a fost un subversiv, el avea cea mai evoluată subversivitate intelectuală - subversivitatea lirică. El putea fi oricând condamnat pe drept pentru că semnifica. Cel marcat cu acest semn nu mai are cum scăpa în nevinovăţie.

23, 24 : Se apropie Crăciunul. Crowhurst bombardează Anglia cu mesaje-radio, din care rezultă că navighează

foarte rapid, la mii de mile de punctul în care se găseşte de fapt. CAPITOLUL VI Hollywood: în ciuda potopului abătut peste oraş, în luna martie nici o vedetă nu s-a înecat. Amsterdam: pescarii din insula Marken sunt hotărâţi să-şi apere insula în faţa năvalei de turişti. Paris: inima şi creierul pasionează opinia publică: o intervenţie chirurgicală permite reanimarea

cordului la un şomer sinucigaş; prof. Gosset prezintă un aparat care înregistrează vibraţiile infime ale creierului.

Berlin: se interzice fermoarul la rochiile de damă; e urât şi Germania are nevoie de oţel pentru lucruri mai serioase.

Bagdad: Institutul de orientalistică descoperă în Mesopotamia un joc de şah datând cu 4.000 de ani înaintea naşterii lui Christos.

Paris: ambasadorul Japoniei demonstrează în faţa înaltei societăţi pariziene câteva exerciţii de jiu-jitsu, după care ţine o conferinţă despre materiile prime din ţara sa.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


42/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Manaos (pe Amazon): o expediţie ştiinţifică pleacă în căutarea unui fluture uriaş măsurând, zice-se, 50 de centimetri.

Paris: oceanografii explică temperatura scăzută a lunilor de vară prin faptul că Golfstreamul ar fi ocolit Bretania pentru a se deplasa spre Azore.

Castelgandolfo: Papa declară, tot vara: "Lumii îi merge rău pentru că s-a uitat că genul uman formează o singură rasă". În Italia se face recensământul operelor de artă "duble" şi "inutile". Giornale d'Italia propune abolirea gulerului şi cravatei, denunţate ca "nocivitaţi franceze".

Sterkstroom: se descoperă cel mai important craniu din istorie; o fosilă de antropoidă, care e mai aproape de om decât de cimpanzeu.

Londra: după Műnchen, croitorii anunţă că moda de iarnă va fi în culori deschise, vesele, "pacea ne-a redat bucuria de a trăi".

New York: primarul La Guardia hotărăşte ca paza consulatului german să se facă de poliţişti evrei; în principalele licee pentru adolescentele americane se introduc cursuri de machiaj; în transmisia radiofonică a scenariului "Războiul lumilor" de H. G. Wells, crainicul Orson Welles imită atât de bine vocea preşedintelui Roosevelt, încât creează o panică dementă.

Doorn: fostul împărat Wilhelm al II-lea conferenţiază spiritual despre evoluţia baldachinului. Panama: maregrafele constată că istmul panamez e supus unui fenomen de torsiune, provenit din

deriva celor două continente americane. Paris: la Congresul de chirurgie (noiembrie), Paul Valéry face elogiul mâinii omeneşti, "prin care

omenirea se opune naturii". Ca orice Nanuk8, am ieşit din igloo-ul meu, să fac o copcă în gheaţă şi să trag afară o focă pentru copii

şi ai mei, acum, că vin sărbătorile. Am spart gheaţa, am băgat mâna până la umăr în apă, am descoperit foca, am apucat-o cu harponul şi am tras din răsputeri s-o aduc la suprafaţă. Colecţia lui Nouvelle Revue

8 Nanuk – un eschimos devenit celebru ptrintr-un documentar al lui Robert Flaherty, în 1922. Nu vă pot spune mai mult –

cereţi filmul la Cinematecă ! E divin, nu se cuvine a-l rezuma, a spune, în două cuvinte, subiectul (n.aut.)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


43/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Française, anii '37-40 : am devorat rubrica lui Jean Guérin - "evenimente". Am mâncat cu poftă, pe alese, "evenimentele" din '38. Bucate din urmă cu 30 de ani, perfect conservate. Ca orice Nanuk, după masă, am ospătat câinii, înnebuniţi şi ei de foame. Le-am aruncat însă din alimentele adunate în '68 :

La sfârşitul sezonului tauromahic (621 corride în 1968) se constata: "Pe de o parte, şi aceasta-i latura

negativă, taurii au manifestat într-o proporţie îngrijorătoare o lipsă de forţă, o slăbiciune a labelor care vor trebui remediate de crescătorii spanioli în cel mai scurt timp, altfel riscându-se degradarea corridelor... Pe de altă parte, contrar celor întâmplate în anii trecuţi, politica de întinerire a cadrelor de toreadori ne-a adus în anul 1968 mari satisfacţii. E latura sa pozitivă"... (În L'Equipe, Paco Toledo: "Bilanţul anului tauromahic".)

Houston (Texas): săptămânal, vinerea, timp de trei ore, grupuri de câte 15 oameni - de o parte poliţişti, de cealaltă negri şi albi antirasişti - îşi strigă din adâncul plămânilor tot ceea ce cred şi gândesc unii despre alţii.

Profesorul Lorenz (zoolog) descoperă că lupul îşi iartă învinsul care-şi întinde supus grumazul, spre diferenţă de porumbel, care e mult mai feroce în rarele cazuri când îşi biruie adversarul.

La Covina, lângă Los Angeles, 17 poliţişti din cei 57 sunt aruncaţi în închisoare printr-un ordin al şefului lor, care socoteşte că astfel se realizează un pas esenţial în educaţia profesională: nu poţi menţine ordinea dacă nu eşti în stare să te pui în locul delicvenţilor. Totodată, cei 57 au fost obligaţi să se înscrie la cursurile unei facultăţi.

Trei oameni de ştiinţă sovietici se închid timp de 70 de zile într-o cameră fără legătură cu exteriorul, pentru a studia reacţiile psihice în condiţii de singurătate prelungită; în primele trei săptămâni, ei trăiesc aproape liniştiţi, îndeplinind exerciţii precise, câte 8 ore pe zi: în a 22-a zi, renunţând la exerciţii, certurile izbucnesc violent între ei. (Ziarul "Trud")

Doi evadaţi din închisoarea din Butler (S.U.A.) se întorc la mai puţin de 24 de ore în celula lor: unul fiindcă-şi pierduse ochelarii, celălalt cuprins de remuşcări. La Centrul experimental pentru reabilitarea urangutanilor din statul Sabah (Malaiezia) se observă că, după o cură de domesticire, exemplarele nu mai vor să se reîntoarcă la condiţiile vieţii sălbatice: lăsaţi din nou în arbori, urangutanii revin în casele lor când plouă; ei preferă sarea şi ouăle de găină alimentaţiei "naturale".

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


44/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

La meciul de fotbal dintre obscurele echipe Toul-Commercy (campionatul regional francez), arbitrul Pierre Rodrigues e lovit de mai mulţi suporteri ai echipei locale, nemulţumiţi că partida s-a terminat la egalitate.

Aparat pentru ştergerea ridurilor la bărbaţi (şi chiar la femei): o mică sferă foarte fină, din fire foarte fine, care e trecută peste obraz cu ajutorul unui ac; după ce îndreaptă trăsăturile şi cutele feţei, aparatul rămâne la nivelul tâmplei. Urmele operaţiei sunt imperceptibile, "chiar dacă pacientul e chel" - precizează prospectul.

I-am privit încordat cum sfâşie fiecare rând, lătrând scurt şi mârâind îndelung. Habar n-aveau că sunt

ştiri fără importanţă, secundare: cu aceeaşi furie ar fi devorat şi căderile de guvern, şi hotărârile istorice, şi... Pe acest bloc de gheaţă, foamea de informaţii nu face nici un discernământ. Oameni şi câini, Nanuci şi patrupede, toţi ne hrănim cu telexuri.

Fellini, cineastul, zice că e necesar din când în când - la trei ani o dată - să fii bolnav: "o boală nu prea

gravă, dar mai ales nu prea dureroasă". Să suferi vreo 25 de zile ca să ţi se deschidă un alt univers, să te supui unei igiene mentale, să întrevezi o clipă malul celălalt al Styxului. El zice că o asemenea boală foloseşte enorm inspiraţiei. Îl cred. Rubinstein, pianistul, zice invers: să nu te plângi de dureri, să iubeşti viaţa căci şi viaţa te va iubi. "Viaţa nu-i iubeşte pe cei care se plâng. Viaţa iubeşte doar pe cei care o iubesc." Îl cred şi pe el. Crezându-i pe amândoi, nu cred însă în nici unul şi stau la răscruce. Cui nu i-ar conveni să fie bolnav de boli nu prea grave şi mai cu seamă nedureroase? Şi unde a găsit pianistul femeia aceea de viaţă pe care dac-o iubeşti cu patimă şi ea să te iubească cu patimă? Totuşi, şi Fellini şi Rubinstein sunt din rasa celor care trebuie crezuţi. Crezuţi şi uitaţi. Eu nu cred, la răscruce, unde sunt, decât în bătăile mele de inimă, în

furnicătura neplăcută din braţul meu stâng, în ţigara pe care nu trebuie s-o fumez, în cafeaua pe care nu trebuie s-o beau, în morcovii pe care-i mănânc de ani de zile ca să-mi scadă miopia. Şi nu scade. Eu cred în răscruci.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


45/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

25 : În timp ce nevasta îmi încălzeşte cu propria-i răsuflare cizmele îngheţate peste noapte, eu mă întind

bine pe blană (o pătură multicoloră confecţionată de orbii din Rio de Janeiro) şi hotărăsc că din '69 voi vâna altfel.

26 : Crowhurst merge cu îndrăzneala până la a telegrafia că a bătut recordul de viteză pentru ambarcaţiile

de tipul yahtului său; în 24 de ore a parcurs 243 mile. În Anglia, Sunday Times şi publicul au senzaţia că Crowhurst realizează o performanţă legendară...

Căci unde am ajunge vânând unilateral? Am ajunge ca acei stranii luptători de circ, puşi să rupă la matineu şi seara, lanţuri: toracele mai dezvoltat decât mâinile, mâinile mai dezvoltate decât picioarele. Am ajunge deformaţi de presiunea unilaterală a Importantului, a Istoricului şi a Foarte Seriosului...

27 : Veşnică fie amintirea acelui maestru vânător de hipopotami şi balene la care am ucenicit ani de zile,

cel care mi-a lăsat cu limbă de moarte cuvintele sintetice: "Dă atenţie fiecărui iepure, niciodată nu vei şti de unde va sări!"

31 : Beau dintr-o însemnare păstrată din 31/12/1965. Invitaţiile la a 11-a expoziţie a suprarealismului

aveau drept motto: "Pentru a-ţi îndeplini misiunea, trebuie să faci exact contrariul a tot ce s-a făcut înaintea ta... " (Robespierre).

Pe de altă parte, vine "Metropolitan Life Inssurance" care, într-un studiu consacrat problemelor longevităţii, conchide că cea mai ridicată mortalitate se înregistrează în rândurile ziariştilor. Ziariştii mor cel mai repede şi cel mai mult, dacă se poate spune aşa - deşi asta nu contează cum se spune. Un destin sălbatic ne urmăreşte cu încăpăţânare pe noi, ziariştii. "Dumnezeu nu e artist" - spune filozoful, de aceea eu

cred că el urăşte cu atât mai mult reportajul, ca orice scriitor ratat. După ce că reportajele noastre sunt efemere, după ce cu toţii avem conştiinţa că ce scriem la ziar moare de azi până mâine – soarta vrea ca noi înşine, creatorii de efemeride, să fim mai efemeri decât ciobanii georgieni. Nu e de ajuns că făcând cronică de trei secunde nu creăm nimic durabil – dar ni se şi dă o viaţă mai scurtă cu trei secunde... Atâta ingratitudine îţi poate frânge creionul. Ar fi o soluţie: să trecem la cercetătorii ştiinţifici, oameni care – după acelaşi studiu – deţin "mortalitatea cea mai scăzută"; cu puţină iluzie, ne-am încânta viaţa la perspectiva nemuririi. Dar nu. Un dram de vanitate ne pironeşte pe scaunul redacţional: scriem repede – murim repede: ce scriem repede, moare repede şi noi murim mai repede decât oricine. Când există atâta armonie între ce faci şi cât durezi, - am fi mizerabil de laşi dacă ne-am trăda chemarea, sub presiunea celui mai odios şantaj: nemurirea.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


46/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


47/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

IANUARIE '69 La 1 ianuarie 1969, după 30 de ani, guvernul englez face publică arhiva Műnchen '38. Compozitorul olandez care urma să scrie o simfonie pe texte din Elogiul nebunei al lui Erasm - pentru

a 300-a aniversare de la naşterea filozofului - renunţă la proiect motivând că subiectul nu-i asigură inspiraţia necesară. Cutremur în provincia Toscana (Italia); turnul din Pisa oscilează uşor, apoi îşi reia poziţia înclinată. Din "arhiva Műnchen" a guvernului englez au dispărut unele documente.

Proces la Paris, la un tribunal corecţional : Preşedintele: Sunteţi un violent. De altfel, ceea ce vă aduce în faţa noastră o dovedeşte. V-aţi omorât

pisica într-un mod revoltător. Acuzatul (chip întunecat): Nu am ucis-o... Preşedintele (nemulţumit): Cum n-aţi ucis-o? Aţi început prin a o fugări prin apartament. Aţi prins-o şi

aţi lovit-o de marginea ferestrei. Şi, de la etajul patru aţi aruncat-o în curte... Preşedintele Klaus hotărăşte să se aloce un fond special pentru transformarea casei lui Siegmund

Freud, din Viena, în muzeu. Conrad Hilton, preşedintele marii reţele hoteliere, obţine de la N.A.S.A. dreptul de a construi primul hotel pe Lună. Pentru a preveni accidentele de circulaţie în timpul nopţii, ofiţerul de poliţie Frederik Cook din Bournemouth, de altfel specialist în probleme rutiere, acceptă ca la rochiile lor mini, englezoaicele să poarte jartiere fluorescente. Staţia de control radioactiv din Ottawa înregistrează 2,1 picocurii pe metru cub de aer, ca urmare a experienţei nucleare americane din Nevada, la 6 decembrie. Nivelul normal al radioactivităţii e de 0,1 picocurii. Richard Burton cumpără cu 37.000 dolari celebra perlă în formă de pară, mare cât un ou de porumbel - "Peregrina" - pentru a o dărui lui Liz Taylor, la împlinirea a 37 de an. Fosta regină a Spaniei, Victoria-Eugenia, contestă autenticitatea perlei cumpărate de Burton.

Acuzatul: Pisica a căzut pe fereastră...

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


48/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Preşedintele: Să lăsăm vorbăria: pisica a căzut în parking, zdrobită. Nu aşa cad pisicile. Una din cele mai frumoase demonstraţii fiziologice ale epocii noastre dovedeşte că o pisică - chiar rănită şi de oriunde ar cădea - aterizează întotdeauna pe picioare. Or, animalul dumneavoastră a ajuns pe sol - inert. Înseamnă că aţi aruncat-o pe fereastră leşinată sau deja moartă...

Acuzatul (început de îngrijorare): Dar... Soluţie pentru spălatul veselei - cu calitatea suplimentară de a catifela şi înfrumuseţa mâna femeii. Al

16-lea recensământ ornitologic pe lacul Leman: 87.000 de păsări - fără a socoti pescăruşii; cu 30% mai mult decât în 1967.

Ex-regina Spaniei scoate dintr-un seif al Băncii din Lausanne adevărata perlă "Peregrina". O echipă de savanţi sovietici pleacă să studieze în Asia Centrală viaţa şi obiceiurile scorpionilor. În

ultimii 300-400 milioane de ani, scorpionii nu s-au schimbat, n-au evoluat. Dureros mor pe altarul ştiinţei ţapii-cobai din experienţa Boucabloc, unică în lume, efectuată de

comandantul Cousteau, celebrul căutător de adevăruri strigătoare la cer în tăcerea grozavă a vieţii submarine. Comandantul a luat trei exemplare bărboase în 4 picioare şi le-a cufundat, în baloane speciale, la adâncimi acvatice tot mai mari, punându-le să respire un amestec de oxigen şi heliu ca să vadă limitele biologice ale acestui cocteil (care urmează a fi inhalat şi de scafandri în 2 picioare). Cercetătorii erau tare curioşi să ajungă în punctul la care animalele, tot coborând şi coborând, "vor suferi tulburări ireversibile şi necontrolate". Atunci, se gândeau domniile lor, îi tragem la suprafaţă, "îi dezumflăm", cum se zice, şi îi studiem psihic şi chimic. Ţapii n-au înţeles experienţa şi au crăpat în adâncul oceanului.

La 10 ianuarie, Crowhurst trimite o cablogramă glumeaţă şi sibilinică: "Participat party furtunos cu

Sirenele în patruzeci care mugesc". (Patruzeci este numele vânturilor din Oceanul Indian în jargonul marinăresc.) Telegrama lasă să se creadă că Crowhurst, care a trecut de Capul Bunei Speranţe, navighează acum în jurul Africii. Realitatea este foarte diferită: navigatorul solitar se găseşte la câteva sute de mile în larg de Rio de Janeiro. Crowhunst îşi desfăşoară toata abilitatea în a nu se face văzut de vreo navă braziliană.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


49/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Strănepotul cancelarului Bismark, contele Alexander von Bismark, 33 de ani, e arestat la Copenhaga pentru trafic de narcotice. În 1939, Chamberlain a remarcat că, la semnarea acordului de la Műnchen, Hitler a muiat peniţa într-o călimară goală: "Germanii sunt prost organizaţi pentru semnarea acordurilor".

Perla "Peregrina" a fost descoperită în secolul 16; Filip al Spaniei a dăruit-o Mariei Tudor şi bijuteria a trecut de la o regină la altă regină, până când a fost confiscată Burbonilor de tatăl lui Napoleon al III-lea. La 12 ianuarie 1969 compania aeriană Pan American World Airways avea înscrişi 200 de pasageri pentru un zbor spre Lună. La 26 ianuarie, cea de-a 16-a zi mondială a leproşilor: 15 milioane de leproşi pe glob.

"Feriţi-vă de hoţii de buzunare, păzea!" - aşa a strigat cineva în timpul unei procesiuni pe o stradă din

Bogota şi imediat s-a creat o panică dementă din care au răsărit 5 morţi şi 40 de răniţi. Au murit 5 oameni şi au fost răniţi 40 în debandada iscată de un strigăt, la urma urmei caraghios faţă de cutremurătoarele strigăte care pătrund din când în când până în igloo-urile noastre. Ce dracu' se întâmplă dacă hoţii de buzunare produc efectul armelor convenţionale şi un strigăt defensiv duce la un măcel de proporţiile unui atac cu mortiere?

În nordul Canadei, 4 copii şi 3 adulţi asasinaţi cu coasa. Thor Heyerdahl vrea să străbată Atlanticul pe o plută din fibre de papirus. Dr. Ch. Barnard: "Nu ştiu cât costă o grefă cardiacă. Oricum, costă mai puţin decât un bombardier

atomic". (Enorm succes al lui Aznavour la Varşovia. Un al patrulea concert suplimentar, înainte de a pleca la Praga.) La 84 de ani, doamna Olga Lewis cere tribunalului din Truro (Anglia) să i se acorde urgent divorţul de d-l Lewis cu care era căsătorită de 41 de ani pentru a se remărita cu un "tânăr" de 78 de ani, de care s-a îndrăgostit fulgerător la azil.

Rechizitoriu scurt al substitutului Houdot împotriva lui Chr. Laheurte, cel care şi-a ucis pisica: "Cer o

aplicare relativ severă a legii. Violenţa care se exercită asupra micilor animale e cu atât mai odioasă cu cât, practic, ele nu se pot apăra". Numărul morţilor pe şoselele italiene a scăzut cu 3,7% în 1968.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


50/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Moare Vittorio Pozzo. De inimă. Avea 82 de ani şi până în ultimele sale săptămâni a ţinut cronica meciurilor de fotbal în ziarul Stampa din Torino. A cerut ca înainte de a fi îngropat, corpul să-i fie depus în holul redacţiei. Sigur că băiatul meu nu-i va găsi numele în Larousse. Eu ştiu însă că în 1938, la vârsta de 8 ani, printre primele elemente de poezie din viaţa mea, puteam spune pe de rost echipa Italiei, care începea cu versurile: "Olivieri, Foni, Rava"... şi că înainte de a şti cine a fost Napoleon, cultura mea generală avea ca punct de sprijin acest nume: Vittorio Pozzo, antrenorul campioanei mondiale. Şi, în fond, ce să caute omul acesta în Larousse? El n-a scris capodopere, n-a spus vorbe celebre, n-a omorât, nu s-a încoronat, nu a pierdut imperii, n-a câştigat războaie, n-a inventat minunăţii. El a antrenat vreo 20 de ani "o naţională". El a creat o echipă de fotbal care a câştigat de două ori campionatul lumii. El a scris până la 82 de ani despre fotbal. Cu asta nu se intră în Larousse. Dar cu asta - în general - nu se moare.

Casa de filme "Fox" reconstituie bătălia de la Pearl Harbour: sunt consultaţi 88 de piloţi şi amirali

japonezi, e cumpărat avionul personal al lui Mac Arthur, sunt reconstruite vasul-amiral "Nagato" (43.600 tone) şi port-avionul "Akagi" (26.900 tone). Prinţul Alfons de Burbon Asturias oferă pentru "Peregrina" cumpărată de Burton, dublul preţului de achiziţie, cu intenţia de a dărui perla ex-reginei Victoria-Eugenia.

Totuşi, moartea ţapilor - departe de caprele care i-au iubit, de lume şi soare, în adâncul adâncurilor,

fără să poată emite vreun protest - e prea tragică pentru a nu-i înţelege semnificaţia. Aceasta este: să se termine odată cu ţapii ispăşitori! Dacă fără ispăşire, simboluri şi experienţe unice nu se poate trăi, atunci să mai treacă şi alte animale de serviciu la simbol! Noi, zic ţapii, ne-am făcut datoria, am murit măreţ, mai măreţ nici că se poate, să mai ispăşească şi tigrul, şi pantera, şi leul. Sau hiena. Sau lupul, care, tot în trei litere, ar suna la fel de convingător: lup-ispăşitor. Poate că ţapii au dreptate: ce-ar fi dacă am recruta ispăşitori şi din marile mărimi ale junglei, dintre cei învăţaţi doar să pună laba şi să sfâşie lăsând pe umerii celor fără apărare toate vinile, toate păcatele, toate experienţele unice, toate semnificaţiile? Poate că ţapii au dreptate. Regi ai naturii, obsedaţi de remuşcări şi ispăşiri, de ce nu ne-am permite, noi, oamenii, o asemenea modificare de simbol? Ce ne-ar costa?

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


51/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

25 de ani puşcărie pentru Bruce Reynolds, căpetenia celor care au dat "lovitura secolului" pe linia Glasgow-Londra.

La sfârşitul lui ianuarie, Crowhurst telegrafiază că trece printr-o serie de dificultăţi în Oceanul Indian, că vede coasta Asiei, că este în plin ocol al Pământului. "Teignmouth Electron" este la trei mii cinci sute de mile mai la vest, în faţa plajelor braziliene.

Crowhurst caută o pauză. Telegrafiază: "Generatorul stricat. Îmi va fi greu să transmit." Este alibiul pentru o lungă tăcere, care îl scuteşte să transmită alte detalii false. Miercuri, 29 ianuarie, notează în jurnal: "Am petrecut noaptea trecută tolănit pe punte, privind luna şi reflectând la destinul meu".

Frumoasele mele amigdale! Le-am apărat, într-adevăr, cu dinţii. Habar n-am de ce le-am apărat, ani şi ani. Ani şi ani de mic copil,

doctorii m-au presat să le scot: "focare de infecţie", "porcării", "rădăcină a răului", "cuib de microbi", "duşmani ai întregului organism", "elemente dubioase" - dar câte expresii oribile mi-a fost dat să aud pe seama lor! Am rezistat, deşi pe cât de urât mi se înfăţişa prezentul, pe atât de exaltant mi se descria viitorul: "operaţia e un fleac!" "nici nu vei simţi"... "e mai simplu decât o apendicită"... "vei pluti după aceea în al şaptelea cer"... etc. etc. Ca de obicei, o execuţie sumară părea o minune a ştiinţei şi logicii. N-am cedat.

Poate pentru că amigdalele erau martorele tuturor strigătelor mele articulate. Poate fiindcă multe gânduri nerostite auzeam cum se duc să moară acolo, în acest ţesut limfoid, inflamându-l. În mintea mea profană, ani şi ani, amigdalele s-au umflat din cauza durerilor prea înăbuşite.

Acum vin doctori mari, şefi de oreleuri, ştabi în pediatrie, şi susţin nu numai că: "amigdalele nu trebuie extrase din principiu", din principiul că-s "prea mari", ci că, mari sau mici, dacă nu-s foarte infectate, ele trebuie bine păstrate fiindcă au un rol progresist în corpul nostru. Ele ne protejează, ele produc globule albe, care globule albe devorează microbii. Ele contribuie la formarea anticorpilor care se luptă cu virusul poliomielitei. Şi - mergându-se pe linia reabilitării amigdalelor - se ajunge la ideea că "nimic nu ne împiedică să credem că ele joacă un rol protector împotriva viruşilor cancerigeni!"... 9

9 cancerul nu e produs de viruşi (n.red.)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


52/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Nenorocitele mele amigdale! Ele au ajuns să aibă un destin omenesc... Poveste: "Doi cerbi s-au bătut în Caucaz; coarnele li s-au încurcat atât de cumplit încât nu s-au mai

putut separa. Animalele n-au acordat nici o atenţie oamenilor apăruţi din întâmplare la locul luptei. Ochii le erau injectaţi de sânge, amândoi horcăiau, pentru a-i despărţi a fost necesar ca unuia dintre ei să i se taie coarnele. Eliberaţi, au dispărut repede în pădure." (Ziarul Trud.)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


53/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

FEBRUARIE

Zece zile de închisoare pentru Chr. Laheurte, cel care şi-a omorât pisica, aruncând-o pe

fereastră, de la etajul patru. "Dar la 50 de ani, medicii n-au găsit mijlocul de a preveni lepra şi sunt incapabili să cultive în laborator microbul ei; nu s-a găsit un animal capabil să contracteze lepra." Un cascador francez, Remy Julienne, aleargă pe un acoperiş cu o maşină la 100 km/oră şi sare cu ea pe un alt acoperiş, la 23 de metri distanţă. Pernă electrică avertizoare plasată în pat, sub rinichii copiilor enuretici, în timpul somnului; la cea mai mică intenţie de a urina, se declanşează o sonerie care creează un reflex inhibator. Intervenţie chirurgicală la Nantes, pentru a extrage din urechea unui marinar o compresă uitată de doctor, din ianuarie 1963, cu prilejul unei (alte) operaţii.

Lino Zuin, fotbalist amator la Vincenza, s-a bucurat atât de tare de un gol, că s-a agăţat de bară, bara

s-a rupt şi i-a căzut în cap, omorându-l pe loc. Zuin era un amator al bucuriei, altfel nu se explică moartea sa cretină. Doar un amator putea avea naivitatea să amestece lumea şi, mai ales, obiectele ei în bucuria sa. Un profesionist în ale bucuriei sărea pe teren, agita mâinile şi pumnii prin aer, făcea tumbe, îşi rupea poate şira spinării sau se lăsa sufocat în îmbrăţişările coechipierilor săi - dar cu nici un chip nu se îndepărta de sine însuşi şi nu se exterioriza agăţându-se de obiectele din jur. Obiectele sunt periculoase mai ales când îl văd pe om fericit - asta o ştie orice profesionist al euforiei. Trebuie să terminăm cu amatorismul şi în acest domeniu. E adevărat că a profesa bucuria e cea mai grea meserie, solicitând multă minte, şi e şi mai adevărat că viaţa nu e întotdeauna dispusă să ne încurajeze în a o învăţa liniştit şi cu plăcere.

Urşi albi în taigaua siberiană, la 3.000 kilometri distanţă de Oceanul Îngheţat. Anul trecut, un bombardier cădea în Groenlanda; scriam: "Toate apelurile la calm lansate de specialişti foarte competenţi după căderea bombardierului atomic

în Groenlanda, sunt binevenite.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


54/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

E bine că bombele sunt îngropate adânc în zăpadă. E bine că le protejează o calotă solidă de gheaţă. E adevărat că gheaţa se topeşte pe acolo abia în iunie, dar ce contează? Cunosc oameni care au trăit mult şi bine cu schije cât un deget în corp, au mâncat, au băut şi au murit frumos în patul lor. E bine că radiaţiile sunt uşoare, stabile, nu depăşesc şi nu vor depăşi o zonă de 600/75 metri. Ele nu vor ajunge nici la Florenţa, nici la Mamaia, e O.K. Şi mai îmbucurător e că razele astea alfa nu străbat pielea omului. Cercetătorii aceia supuşi radiaţiilor stabile nu vor avea altceva de făcut decât să-şi şteargă cu grijă cizmele înzăpezite şi să viseze frumos, ca noi toţi, de altfel. Ce nu-mi place e chestia cu focile. Eschimoşii din pustietăţile respective - oameni simpatici pentru care a te iubi cu o femeie înseamnă a râde cu ea - sunt neliniştiţi: clientela lor obişnuită nu le va mai cumpăra conservele şi pieile de focă, temându-se să nu fi fost contaminate. Specialiştii atomici îi invită şi pe ei să doarmă liniştiţi: focile sunt animale sedentare şi e cu totul neserios să crezi că ele se vor deplasa din regiunile contaminate spre alte blocuri de gheaţă. Focile vor sta cuminţi la locul lor. Nu consum conserve de focă (eu consum conserve de telex) şi nu mă îmbrac în pielea lor (eu mă îmbrac în ziare). Totuşi, focile astea sunt animale sigure? Te poţi bizui pe ele? Dacă le vine ideea să nu mai fie sedentare? Dacă le păleşte, ca pe oameni, vreun dor de ducă? Ideea de a da soarta - fie şi a unor eschimoşi - pe mâna unor vieţuitoare care nu ştii ce hram poartă şi ce idei le joacă-n cap e singura care mă enervează în povestea asta cu bombardierul căzut tam-nisam în deşertul arctic."

Joc de câtva timp - cu puţina imaginaţie care-mi este proprie - la teatrul din Rennes (Franţa), figurant în

opereta "Cântăreţul mexican". Nimeni nu mă întreabă dacă-mi place sau nu. Joc, trebuie să trăiesc, n-am nici un rol, sunt figurant. N-ar fi grav - dar de la 18 februarie încoace nu mai ştiu unde mi-e capul. În seara aceea, la sfârşitul celui de-al 17-lea tablou - supliciul pe ruinele templului indian - regizorul de culise trebuia să tragă ca de obicei cele trei gloanţe oarbe într-un cilindru de metal, pac, pac, pac, după care - cortina! În seara aceea - ca să nu mai lungesc vorba - gloanţele n-au fost oarbe, nici chioare, nici mioape, nici presbite, ci adevărate; nimeni n-a ştiut, nici el, nici eu, nici noi, puteam să murim, figuranţi sau vedete, electricieni sau doamne din rândul întâi. A fost chemat armurierul, dar explicaţia lui m-a înnebunit şi mai rău: eroarea lui venea din faptul ca între gloanţele oarbe şi cele cu doi ochi nu e aparent nici o diferenţă, la magazin. Oricine le poate confunda. Şi atunci eu, fiindcă o scenă este lumea, asta e indiscutabil, mă zbat să

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


55/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

părăsesc teatrul din Rennes, să caut o altă operetă, fără iluzii în ce priveşte rolul, dar un teatru în care să am o minimă siguranţă că armurierul şi regizorul de culise - azi, oamenii cei mai importanţi într-un spectacol - sunt cât de cât capabili să deosebească gloanţele oarbe de cele mioape.

Moartea subită vine mai des toamna. Moartea subită vine mai des iarna. Moartea subită vine mai ales în zori. Moartea subită vine pe la 5 dimineaţa. Aceste constatări, strict ştiinţifice - pe care doar spaima şi îngândurarea mea le-au pus într-o formă

dibuind poemul - au fost comunicate la Florenţa în cadrul Congresului asupra morţii subite şi reanimării, de către un important profesor universitar, director al unui important institut academic dedicat animărilor. Tac. Aceste constatări sunt urmarea unor studii îndelungate. Tac. Aceste studii îndelungate au sintetizat statistici minuţioase. Tac. Aceste statistici minuţioase au avut în vedere - mă gândesc - morţii de dimineaţă, morţii de vară, morţii de noapte, morţii de iarnă, morţii celor 4 anotimpuri, morţii celor 24 de ore. Şi aşa s-a ajuns la concluzia că moartea subită - din deficienţă cardiacă - vine mai des toamna şi iarna, la ore mici, pe la 5 dimineaţa. Profesorul susţine că pentru a mări precizia observaţiilor, ar fi de dorit ca studiul condiţionărilor în morţile subite să se extindă şi la "cercetarea condiţiilor cosmice, solare şi terestre care favorizează aceste accidente". Când inima ar începe sa tacă, să întrebăm de soare, de lună, de meteoriţi, de stele, de ape, de lumina amurgului, să întrebăm cât e ceasul. Ne înconjoară, încet-încet, tandru şi perfid, precizia. Să tăcem?

După ce am terminat de citit "Blândă este noaptea" de Scott Fitzgerald, am plâns fără ruşine şi m-am

rugat lui Dumnezeu să scriu odată o carte ca aceea, în care un bărbat puternic piere încet, încet, fără a muri, după ce o femeie i-a spus printre paltoanele unei garderobe luxoase: "Nu mă părăsi, altfel mor". Eram la Frankfurt, singur într-o casă curată, un ceas cu cuc vestea o oră a dimineţii, la parter un câine urla, lăsat singur în casă. Eu mă rugam: "Ajută-mă, Doamne, să scriu doar o carte ca asta... " Şi plângeam. O mărturisesc impudic - a fi impudic în ceea ce simţi şi exprimi era legea scrisului lui Scott: "Trebuie să-ţi vinzi sufletul... " îi spunea odată unui tânăr scriitor care căuta piatra filozofală în literatură.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


56/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

... Poate mai suntem unul, doi, care ardem azi în chip de lumânări la căpătâiul lui, murmurând cuvintele acelei cărţi poştale pe care şi-a trimis-o singur la hotelul "Grădina lui Alah" din Hollywood, hotel de mâna a 15-a, unde-şi trăia cei mai negri ani ai vieţii - el care a descris ca nimeni altul, lovindu-te în suflet, inutila frumuseţe a celor mai frumoase hoteluri ale lumii:

"Draga Scott, cum îţi merge? Am intenţia să vin să te văd. Locuiesc la "Grădina lui Alah". Al tău, Scott Fitzgerald."

În februarie, specialistul în electronică se apropie de coastele Americii de Sud. Aparatul de radio

funcţionează din nou: îşi bombardează cu mesaje ţara, navele cu care reuşeşte să intre în legătură, prietenii, ziarul Sunday Times. Inventează viteze şi poziţii, vederi, vedenii şi scene pe ocean.

În vârful catargului mare al lui "Teingmouth Electron" s-a cuibărit diavolul. Crowhurst scrie un eseu lirico-filozofic cu titlul "Dislocatul". Într-o dimineaţă, povesteşte, vede pe punte o pasăre care, deodată, pe neaşteptate, şi în mod inexplicabil, şi-a schimbat zborul spre est, spre moarte:

"Pasărea aceea sunt eu. Era castanie, cu două pete albicioase pe vârful aripilor. Sunt oare o creatură mai slabă decât o pasăre călătoare înfricoşată să zboare singură şi să descopere ce se întinde dincolo de apele perfide, despre care cei vechi vorbesc ca de ceva tabu?

Pasărea, de aceea, era de neajuns. Era "Dislocatul". Când am încercat să mă apropii de ea, a zburat în altă parte. Cu bătaia aripilor a rupt monotonia albului de la orizont şi a fugit spre scânteierea unei lumini în depărtare.

Pasărea aceea sunt eu... A zburat spre lumina puternică a răsăritului, neştiind ce o aşteaptă. Sunt la fel cu ea... Nu aştept milă de la alţii, numai de la mine însumi."

Vântul suflă peste mica ambarcaţie. Navigatorul solitar, urmându-şi soarta, se îndreaptă spre coastele Uruguay-ului.

În timp ce Academia Franceză discută îndelung dacă să accepte sau nu adjectivul "cornelian", Matsurtaro

Imai - paznic la muzeul de artă modernă din Kyoto, om la 55 de ani, tată de copii, şi-a făcut hara-kiri pentru că cineva a furat din muzeul pe care-l păzea un tablou Toulouse-Lautrec ("Marcelle"), împrumutat

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


57/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

japonezilor de muzeul francez din Albi. Ministrul japonez al culturii a făcut un apel prin radio ca hoţul să predea tabloul: "Chipul Japoniei se va întuneca dacă "Marcelle" nu e găsită". Hoţul s-a făcut că n-aude, Imai - departe de academii, de Corneille - şi-a făcut hara-kiri pentru a salva onoarea sa şi a Japoniei. E un gest care anunţă că oamenii intraţi în era concretului nu mai vor să dea înapoi. Nu se mai moare din abstracţii; abstracţiile, oricât de nobile, nu mai satisfac, nu mai decid destine. Hara-kiri pentru că ai pierdut un tablou modern. Onoarea, datoria, pasiunea ţâşnesc din concret şi se întorc în concret, ca ţărâna din ţărână. Nimeni nu mai consumă mit uns pe abstracţii. Gândul morţii fuzionează cu concretul - ar trebui să tremurăm în faţa acestei fuziuni, ca în cazul celei atomice.

E X T R A V E R A L ACŢIUNE FARMACOTERAPEUTICĂ: Extractele de valeriană şi crataegus au acţiune sedativă. Acidul feniletilbarbituric are efect sedativ şi anticonvulsivant. INDICAŢII: Hiperexcitabilitate nervoasă; insomnii; tulburări neurovegetative; hipertensiune arterială; hipertiroidie.

MOD DE ADMINISTRARE: 2-3 comprimate pe zi. În caz de insomnie se iau seara cu ½ oră înainte de culcare 2-3 comprimate odată.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


58/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

MARTIE

1 : Uniunea grupurilor de producători horticoli din Alpii Maritimi dă în judecată televiziunea franceză

pentru că la 14 februarie, cu ocazia "zilei amorezaţilor", o crainică a sugerat celor interesaţi să nu-şi trimită garoafe, "garoafa purtând nenoroc" - apreciere care ar lovi considerabil în interesele celor 1.500 de cultivatori de garoafe din departament.

2 : Sigur că la 10-11 ani, prin '41 - atunci când omul, neştiind ce-i poate pielea, visează să fie mereu în

pielea altora - aş fi vrut să fiu Paul Colette, ajustorul francez care, pentru a trezi patriotismul concetăţenilor aflaţi sub ocupaţie hitleristă, s-a decis să tragă, şi a tras, cinci gloanţe de 6,35 mm în odiosul colaboraţionist Laval, când acesta părăsea o cazarmă din Versailles. Aş fi vrut să fiu Colette chiar dacă acesta ratase atentatul, dar aş fi fost adus în faţa tribunalului şi aş fi declarat răspicat că "singurul meu regret este acela de a fi ratat executarea unui trădător". Aş fi fost condamnat la moarte, aş fi scăpat printr-o deportare la Mathausen... Acum, când ştiu ce-mi poate pielea, tot n-aş renunţa la metempsihozele visate în copilărie. Acum, Colette se întâlneşte cu magistraţii din Rezistenţă, cu cei care l-au judecat, se pun benzile din '41, se ascultă din nou procesul şi, în ovaţiile tuturor, atentatorul e achitat. Acum, Colette se îmbrăţişează cu Gerbinis - magistratul care, în '41, luându-şi mii de riscuri, rezistând presiunilor, manevrând abil, a refuzat să-l predea poliţiei hitleriste, ştiind că acolo patriotul francez nu avea nici măcar şansa unui proces încheiat cu o condamnare la moarte de la care te mai puteai salva... Acum, în '69, aş fi Gerbinis, salvatorul celor ce nu trădează, cel solidar prin lungi abilităţi cu cei care pedepsesc trădarea, omul care face pe dracu' în patru să apere pielea eroilor decişi să ferească omenirea de somnul mortal în care vor s-o arunce, zilnic, tiranii. M-aş preface din când în când în Gerbinis, eroul care apăra antieroic eroii. Ştiu bine că viaţa în diverse puncte ale

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


59/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

globului nu-mi va lua acest dar minunat, al capacităţii puerile de metempsihoză, şi mă va sili să mai apelez la ea.

3 : Îmi cumpăr ghete, - 338 lei perechea. 4 : Oricât mă pasionează evoluţia politicii mondiale, evoluţia filozofiei, evoluţia teatrului şi a operetei,

evoluţia romanului, evoluţia poeziei, evoluţia salariilor pe glob, evoluţia scurt-metrajului, evoluţia picturii, evoluţia amorului, evoluţia primadonelor, evoluţia junilor-primi, evoluţia bătrânilor secundari, evoluţia pediatriei şi - în directă legătură - evoluţia armamentelor, evoluţia gripei şi evoluţia seismografelor etc., etc., oricât ţin, în calitate de inter-rătăcitor şi vânător al lumii, să stau de vorbă şi să schimb o idee cu marii morţi şi cu marii vii, cu mari înţelepţi şi cu mari proşti, cu celebri judecători şi celebri condamnaţi, cu patrupedele şi cu miriapodele, cu călugării şi cu actriţele uriaşe etc. etc. - primul drum l-aş face azi în Anglia, să-l găsesc şi să mă uit bine la omul acela care şi-a marcat trei goluri în propria poartă, într-un singur meci de fotbal. Atâta ghinion fascinează ca o vrajă. Atâta sfânt nenoroc te duce înapoi, la vremea când zeii loveau fără cruţare oamenii abia ieşiţi din găoace. Atâta nenorocire te face să împietreşti ca sub blestem şi să laşi dracului orice evoluţie.

5 : Fostul cartier general al lui Rommel din Egipt va fi transformat în muzeu, turiştii urmând a contempla

patul de lemn, biroul şi scaunul pe care e gravată porecla de "vulpe a deşertului", bicicleta pentru gimnastica zilnică.

Mă uit îndelung la ghetele mele. Mă gândesc la cele scrise în urmă cu 16 ani. Caut în mine - uitarea. N-o găsesc. Ştiu foarte bine ce scriam acum 16 ani.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


60/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

6 : Crowhurst coboară într-un port argentinian, Rio Salado, pentru a face unele reparaţii bărcii. Această hotărâre ar putea să-l piardă. În primul rând, regulile concursului interzic navigatorilor solitari

să caute ajutor pe uscat. Dacă s-ar afla, Crowhurst ar fi descalificat. Şi pe urmă, toată lumea ştie că el se află lângă Australia. La Rio Salado, Crowhurst se descurcă greu, în franceză, dar găseşte lemnul necesar reparaţiei. Îşi repară singur barca, în taină, cu noroc, şi pleacă spre sud, de-a lungul coastei argentiniene.

7 : Helene Brobecker revine la suprafaţă, după ce a trăit o lună într-o cavitate a masivului Audibergue, la

80 m sub pământ: lecturi din Socrate, Schopenhauer şi Dali, muzică la flaut, jurnal zilnic. "Cea mai serioasă problemă pentru asemenea experienţe rămâne timpul liber... Singură, sub pământ, te cam plictiseşti."

8 : O fostă "regină a frumuseţii" din Amiens, Viviana Ehr, în vârstă de 20 de ani, e arestată şi trimisă la

închisoare după ce atacase un casier invalid, încercând să-i fure 3.000 de franci. 9 : Se constată o resurecţie a tangoului în rândurile tineretului. 10 : Bernard Banides, 33 de ani, îşi împuşcă tatăl, un francez la 74 de ani: "Tatăl meu îmi reproşa des că mă

întorc prea târziu noaptea acasă"... Lângă Vera Cruz, pescarii zăresc în larg un monstru marin: carcasa unei balene de 35 tone. 11 : De câţiva ani buni stau pe tuşă şi mă uit fascinat cum dansează fetele şi băieţii noştri. N-am paralizat,

nu-s bolnav, sunt doar maturizat - fenomen necesar care aduce din când în când cu o boală, uneori chiar cu

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


61/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

o paralizie, în sensul că poţi sta ore întregi să priveşti acelaşi lucru, aceeaşi mişcare, acelaşi twist, acelaşi rock, fără să simţi că te plictiseşti. Adevăru-i că nici twistul, nici rockul nu mă plictisesc şi nu mint când spun că aceste dansuri frenetice m-au maturizat tot atât de mult cât ziarele, cât cărţile, cât toate spectacolele la care am asistat ca participant. A te maturiza înseamnă a stinge tot mai mult comedia din tine şi, fără a deveni posac sau nihilist, a simţi la fiece pas cum te pândeşte ridicolul. Dansurile acestea sunt în afara acestor probleme spinoase. De aceea îmi displac, în general, şi îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante şi puse în priză. Sunt vitale şi pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime, dar ignorând ridicolul. Sunt graţioase, neocolind urâtul. Sunt simpatice, iradiind prietenie, nu dragoste. Sunt comice, având în adânc o dramă. N-au nimic melodramatic, dar sunt triste. Şi sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuşi. Oricând dansurile acestea se pot dansa fără partener. Vitale, le lipseşte senzualitatea sănătoasă. Comice, le lipseşte surâsul. Concentrarea spre tine însuţi cere crispare. Prieteneşti, sunt străine de mângâiere şi tandreţe. Le lipseşte cultura tangoului şi a valsului şi au acea limită dubioasă a celor care au ajuns la adoraţia lui Robbe Grillet şi Pinter fără să fi trecut pe la Cehov, Turgheniev şi Sadoveanu.

13 : Şase tineri africani orbi au realizat ascensiunea marelui pisc Kilimandjaro, pentru a dovedi celor care

văd ce progrese au făcut cei care nu văd. O mină franceză pune în vânzare ultimul ei cal orb - 1.700 franci - bun pentru abator; îl cumpără însă un om bun, un domn Honoré, un om sărac, chior de sărac, atât de sărac încât pentru a obţine cei 1.700 franci îşi vinde rabla de maşină. Calul orb va paşte la soare până în ziua morţii. Ce sa facă cu aceste fapte prea elocvente? Mă uit la ghete. Sunt elegante, fine, cu bot de ştiucă, aşa cum e modern. Nu se pot purta iarna, au talpă subţire-subţire, bună doar la vară. Dar cum să mergi vara cu ghete? Primăvara? Pentru primăvară sunt prea grele. Toamna? Ploile mi le-ar face praf. Nu ştiu de ce le-am luat, ce rost au, ar trebui să inventez un anotimp special şi n-am timp.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


62/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

14 : "Acum 7 ani, la ieşirea din maternitate, după ce am născut, am văzut o frumoasă salată proaspătă. Mi s-a

făcut poftă... O poftă care nu încetează. Soţul meu îmi aduce, în loc de flori, salate proaspete. În 7 ani am mâncat peste 15.000 de bucăţi... " (declaraţiile doamnei Mary Buys, 31 de ani, din Springs - Republica Sud-africană).

15 : În Minnesota (S.U.A.) este expusă o fiinţă stranie închisă într-un bloc de gheaţă (adus din strâmtoarea

Bering): 1,80 m înălţime, pielea ceroasă, acoperită cu păr, tors puternic, gât foarte scurt, mâini mari, picioare omeneşti dar diferite de aspectul actual. Zoologi, antropologi-perplecşi.

16 : I. O. N. (Institutul de Orientare Nupţială) - prin psihologii, grafologii, sociologii şi ordinatorul său poate

să vă permită întâlnirea, între infinite posibilităţi de alegere, tocmai a ACELEIA care "este făcută pentru dvs." Daily Mail: "Prin I.O.N., riscul eşecului în mariaj este redus cu 90%". 17 : Trei ipoteze în Minnesota: a) fiinţa din blocul de gheaţă este un "yeti", un om al zăpezilor; b) fiinţa este

un descendent mai mult sau mai puţin direct al omului din Neanderthal; c) totul e o şmecherie de bâlci - dovadă cele două urme foarte clare prin gheaţă a două gloanţe de pistol cu care "omul" a fost împuşcat. Enigma continuă.

18 : André Malraux inaugurează apartamentul (restaurat) al lui Napoleon la Malmaison - locuinţa pe toată

durata Consulatului. La Roma se fură din biserica Santa Maria - della-Scala piciorul sfintei Teresa d'Avila, expus aici din secolul 17; în aceeaşi zi, tot la Roma, dispare şi craniul sfântului Silvestru (papă de la 311 la 314).

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


63/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

19 : Leaderul opoziţiei, lordul Carrington, declară la Londra, în Camerele lorzilor: "Debarcarea în Anguilla10

este un episod care ar putea fi scris în parte de Graham Greene, în parte de Lewis Carol"... 20 : În anumite puncte ale banchizei se mai găsesc câte două-trei ţări care, neatente la pacea generală a

lumii, se mai urăsc de moarte şi nu vor cu nici un chip să se aşeze la masa tratativelor, aşa cum o fac toţi cei care se respectă. Le despart nimicuri – câte un deşert, câte un canal, câte o pădure, câte un plop sau câte o furnică. Nu le numesc, să le zicem ca într-un film formidabil cu fraţii Marx, văzut recent la Cinematecă: Freedonia şi Silvania (Filmul e din '33, putem spune sus şi tare că suntem atemporali). Din când în când şi anume: când nu schimbă focuri de mortiere şi tun, cele 2-3 ţări schimbă ironii grele, în apărarea poziţiilor diplomatice. Silvania zice: "Cel mai bun ministru de externe al nostru este chiar generalul armatelor din Freedonia. Agresivitatea lui..." Freedonia replică: "Cel mai bun general al nostru este chiar preşedintele Silvaniei. Intransigenţa lui..." Mă întreb dacă din acest schimb de vorbe usturătoare nu s-ar putea ajunge la tratative. În primul rând – oricât de neplăcute sunt ironiile la casa omului, ele sunt oricum mai fertile decât bombardamentele. În al doilea rând, dacă ironiile vor continua pe linia asta, s-ar putea ca în muniţia de argumente sarcastice, diplomaţii şi militarii să se epuizeze şi să facă apel la alte categorii: bucătari, cofetari, bibliotecari, chelneri, frizeri, poate chiar poeţi şi comici din filmele celor două ţări, ca să nu mai spun celibatari sau pediatri. Silvania va susţine: "Cel mai bun soldat al nostru este marele comic al Freedoniei. Humorul său..." Freedonia va replica: "În politica noastră externă ne bizuim pe burlacii din Silvania. Mizantropia lor..." Silvania va bubui: "Nimic nu ne îndeamnă mai abitir să stăm cu ochii în patru, ca mamele Freedoniei. Bunătatea lor..." De pe celălalt mal se va mitralia: "Bunicii din Silvania, tocmai ei, ne mobilizează cel mai bine. Duioşia lor... " Când în extinderea "tirului" ironic se va ajunge aici, la mame şi bunici, cred că se

10 Anguilla – insulă din Micile Antile Britanice. Ocupată de englezi în 1666, a devenit autonomă în 1976. Unde sunt Micile

Antile…? Mai căutaţi şi singuri în Atlasuri, e foarte plăcut (n.aut.)

va crea o asemenea încurcătură în argumentaţie, va avea loc un şoc atât de mare între vorbe şi tunuri, încât sper din toată inima că, în sfârşit, se va stabili o bază trainică şi serioasă de discuţie.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


64/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

21 : Crowhurst întrezăreşte un pământ verde, care se desprinde, de sub un tavan coborât de nori; sunt

insulele Falkland. Acum ar putea să coboare la sud, 500 de mile, să realizeze cel puţin un act de bravură: să ajungă la Capul Horn, punctul meridional extrem al Americii. Renunţă. Schimbă drumul. Destinaţia Anglia: "Este sfârşitul jocului meu".

22 : Paris Match relatează că la căsătoria ultimului Bealtes celibatar, Paul McCartney, o mulţime de liceene

au înconjurat primăria londoneză strigând cu disperare: "Nu fă asta, Paul!" Declaraţiile de dragoste scrise pe zidul casei sale au fost înlocuite cu un singur cuvânt: TRĂDĂTORULE!

23 : La Roma, dispare craniul sfântului Crisogono. Craniul sfântului Silvestru, furat la 18 martie, este restituit.

Americanii au de gând să reconstituie vechea cetate a Olimpiei cu materiale modrne; grecii socotesc proiectul - hilar.

24 : În Mexic, 52 de deţinuţi scapă din închisoarea de Teotitlan del Camino - directorul închisorii dispare

odată cu evadaţii.

25 : În timp ce Poulidor şi Anquetil11 amurgesc şi Van Looy intră în seara carierei, ciclismul descoperă un

soare nou - Merckx. Ca în cazul marilor tineri scriitori - critica îi caută maeştrii şi reperele: orgoliu monstruos nivelul lui Coppi, Van Looy şi Anquetil, voinţa comparabilă cu cea a lui Coppi, vervă demnă de Bobet îndrăzneală tip Kubler, spirit de sinteză anquetilist. Suntem în plină cronică de artă. Ce n-are Merckx - "lipsurile", cum s-ar spune. Iată: într-o seară, după o etapă în Paris-Nisa, Eddy cere la restaurant un ceai cu lămâie. Încă doi băieţi din echipa sa comandă tot ceaiuri cu lămâie. După un sfert de oră se aduce primul ceai. Unul din cei doi coechipieri ia ceaşca - Merckx, întunecat, nu-i spune nimic şi-l lasă să bea înaintea sa.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


"Cu Van Looy sau Bobet, o asemenea atitudine era de neconceput... " - apreciază specialiştii. Merckx nu are încă sclavi conştienţi, Merckx încă nu impune ascultarea şi frica, orgoliul lui încă nu e terorizant, Merckx încă nu a ajuns un dictator, un stăpân, primul la mâncare, primul la idee, primul la poruncă. "Îi lipseşte o anumită maturizare, dar asta va veni cu timpul"... apreciază antrenorul Drissens, cel care-l conducea altă dată pe Van Looy. Îl cred: ca la orice mare tânăr scriitor, maturizarea va veni la Merckx când va şti dintr-o privire să-l facă una cu pământul pe cel ce-ar îndrăzni să bea ceai înaintea sa. Chiar dacă nu va mai câştiga nici o cursă - atunci va fi matur.

Pagina anterioară

CUPRINS

11 ciclişti francezi, celebri în acei ani, primul venind mereu al doilea, î

primul ; au rămas emblematici pentru a defini veşnicul învingător şi veşnicul în

65/120

Pagina următoare n Turul Franţei, celălalt, Anquetil, sosind mai mereu

vins (n.aut.)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


66/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

26 : Seară de seară, trei bărbaţi se aşează pe malul râului australian Warrego, în picioarele goale şi atrag cu

lanterna şi cu un mic aspirator ţânţari, lăsându-se muşcaţi îndelung, în folosul unui institut de cercetări medicale care studiază maladiile virale.

27 : Polonezul solitar Leonid Teliga pleacă din Dakar spre Las Palmas - Casablanca, unde va încheia

călătoria sa în jurul lumii. Scriam în urmă cu un an: "S-a descoperit cadavrul unei femei îngropate pe colina de lângă Marsilia, carbonizată, făcută harcea-

parcea; nici un act, nici un indiciu, nici o pistă; enigmă totală, stupoare, scepticism - cum scrie la carte. Pe urmă, a venit un amănunt, - cum scrie în Conan Doyle în cazul acesta, dantura. Semnalmentele dentare ale victimei - singurele intacte - au fost transmise stomatologilor din regiune şi s-a găsit unul care a zis: femeia aceasta a fost clienta mea; de aici s-a aflat numele, de la nume s-a trecut la soţ, de la soţ la etcetera - ca în Sherlock Holmes. Rapiditatea neaşteptată cu care poliţia a descoperit asasinul e îmbucurătoare pentru toţi cei care-l iubim pe marele englez. Sigur că sunt oameni serioşi care susţin că Sherlock Holmes e depăşit, plicticos, lipsit de profunzime, căci azi crimele nu se mai dezleagă repede, cu fleacuri, pornind de nasture, de la un fir de păr, etc. Metoda lui - bazată pe eternul amănunt - n-ar mai fi modernă. Vorbe. În domeniul crimei nu există "clasic" şi "modern". Nu există nimic "profund" şi nimic "superficial" în desfăşurarea unui asasinat. Nu există nimic "plicticos" sau "antrenant" în descoperirea unui asasin. Crimele sunt aşa cum sunt, detectivii - aceiaşi; la urma urmei, nici nu există crime, ci doar amănunte, veşnicele amănunte: un nasture, un şiret, o amprentă, un dinte, etcetera. Mai ales - etcetera."

28 : La New-York, femei-poliţişti (în civil) îl prind pe hoţul cu pantalon verde care fura în metrou pălăriile

de vizon ale doamnelor. Bărbatul nu poate explica ce făcea cu pălăriile furate.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


67/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

29 : O hienă înfometată pătrunde pe aeroportul din Tabora (Tanzania) şi, negăsind nimic de mâncare, înfige

colţii în rezervoarele unui avion de agrement. Dimineaţa, pilotul descoperă avaria şi - în lipsa unui mecanic - astupă spărturile cu bucăţi de chewinggum. Avionul decolează cu bine şi ajunge cu bine la Dar-el-Salaam pentru reparaţie.

30 : Doamna Doreen Backer, din Londra, socoteşte perfecţiunea gospodărească a soţului său drept cruzime

mentală şi intentează divorţ. După treisprezece ani de mariaj, doamna nu mai suportă viaţa lângă un om care face şi bucătăria, şi gospodăria, şi târguielile, interzicând strict soţiei statutul normal de gospodină. Soţul cere soţiei să revină acasă, promiţându-i că-i va oferi în sfârşit, o viaţă dificilă...

Ciudat, în urmă cu un an, aceeaşi "problemă" venea pe telex; scriam: "O doamnă de 57 de ani din Londra a înaintat proces de divorţ soţului ei, după o lungă convieţuire

paşnică. Motivul: cruzime mentală. Dovada: într-o bună zi, domnului i-a venit ideea teribilă să taie cu foarfeca mustăţile pisicii familiale. Flegmaticii judecători britanici au respins cererea, aşa cum ar fi făcut de altfel orice om care are simţul cuvintelor. (În fond nu trebuie să fii judecător englez ca să ştii ce înseamnă pe această planetă o autentică cruzime mentală). Totuşi, doamna nu a cedat şi a cerut să i se dea explicaţii: de ce nu e cruzime mentală ceea ce dânsa numeşte aşa? Ce paradis se ascunde în infernul din mintea acestei englezoaice!"

Agerpres: "Varşovia - 30 martie 1969. Cu stupoare au constatat gardienii grădinii zoologice din

Wroclaw: că un periculos şarpe provenind din America de Sud a dispărut din cuşca sa. În urma unor cercetări intense, şarpele a fost descoperit în stomacul partenerei sale care căpătase dimensiuni îngrijorătoare. Se pare că bietul soţ a fost devorat în urma unei dispute pentru o farfurie de supă. Multă vreme directorul grădinii zoologice fusese de părere că cei doi formau un cuplu care trăia de 10 ani în cea mai deplină armonie".

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


68/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

APRILIE

Azi, sunt 6 zile de când a explodat Lucien Bianchi, pe pista de la Le Mans, într-o încercare a maşinii

sale, 180-200 km/oră, ceea ce, după unii, nu e o viteză grozavă, normal fiind în eseuri un minim de 250 km/oră. În fond, nimeni nu ştie de ce şi cum a ajuns Bianchi la 180 sau la 200 - într-un stâlp de telegraf. Ar fi existat câteva semne că acea Alfa Romeo a sa nu era în toate minţile în duminica aceea, dar dacă e vorba de semne, accidentul din urmă cu câteva luni, la capătul cursei Londra-Sidney, când acelaşi Bianchi a derapat la câţiva kilometri de sosire, ar fi trebuit să-i spună odată pentru totdeauna să lase dracului meseria asta mai grăbită decât oricare altele spre moarte... "Totdeauna care totdeauna? Semne - care semne? La viteza asta există semne, nu există cer, nu există nici un totdeauna. E un lucru care nu poate fi evitat. Mori mai vreme sau mai târziu. Fireşte, aş prefera să mor cît mai târziu... " Banalităţile astea pe care le-aş semna şi eu nu-s ale mele ci ale lui Jim Clark, cel mai bun pilot al tuturor timpurilor - după cum susţine Beltoise - mai bun chiar decât Fangio. Numai că poimâine, la 7 aprilie se face un an de când după trei tumbe, Lotusul său s-a frânt în trei bucăţi iar Clark în nu mai ştiu câte. Un an de la Clark, 7 zile de la Bianchi - până şi aniversările mortuare au ajuns să se caramboleze ca Lotuşii şi Matrele în curbă.

Într-o frumoasă dimineaţă de duminică - François Mauriac, 84 de ani, alunecă în apartamentul său,

chiar în clipa când se pregătea să plece la vot. Fractură a umărului drept. Lady Spencer Churchill, tot la 84 de ani, suportă o operaţie a femurului, fracturat în urma unui accident la domiciliu. (Se reaminteşte, la sfârşitul lunii, dialogul dintre lady şi sir Churchill, la 26 iulie 1945, la prânz, după căderea primului ministru în alegeri. D-na: "În fond, dintr-un rău poate să iasă un bine". Dl.: "Deocamdată, draga mea, binele este admirabil ascuns".) Emoţie în Sicilia: se descoperă că medicii care practică autopsiile sunt ajutaţi de un măcelar. "Da, spun autorităţile din Ragusa, dar măcelarul ajută numai la decupaj"... , La Roma, într-un parking, un conducător auto muşcă furios mâna unui gardian care solicita plata pentru staţionare. Furiosul muşcă şi fuge. În schimb la Londra, doi studenţi - Roy Feltham şi Jim Simpson - bat recordul mondial al

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


69/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

strângerilor amicale de mână: în 14 ore şi 30 minute, - ei salută 12.499 de persoane (Vechiul record aparţinea preşedintelui Theodore Roosevelt: 8.513 persoane, la o recepţie în Casa Albă, 1907.) "Partenerele ideale pentru o bună strângere de mână - susţin cei doi recordmeni - sunt femeile între 20 şi 40 de ani."

La 9 aprilie, pe neaşteptate, după 11 săptămâni de tăcere, Crowhurst trimite o telegramă dramatică:

"Am încheiat ocolul pământului, mă întorc. Sunt aproape de Diego Ramirez". Comedia continuă. Diego Ramirez este o insulă la sud de Capul Horn, acolo unde Crowhurst nu a ajuns niciodată. În momentul în care telegrafiază prietenilor, el se găseşte la o mie de mile nord de Diego Ramirez.

S-a întâmplat ceva cu Niagara, ce - nu ştiu, dar s-a întâmplat ceva cu Niagara! Mi s-a mai luat o

certitudine. De mic copil ziceam şi eu - chiar dacă nu era riguros exact - că în privinţa Niagarei totul e clar: cea mai mare cascadă din lume, cea mai puternică, aia vuieşte zi şi noapte fără să-i pese de Dumnezeu, nimeni nu poate să-i facă vreun rău, nimeni n-o poate arunca în aer, nega, exclude, excomunica sau asasina, cum se întâmplă cu alte energii din cartea de istorie. Niagara era geografie, natură - adică eternitate. Nu. Anul acesta, americanii şi canadienii vor bara braţul fluviului, câteva luni n-o să mai curgă strop de apă, în locul spectacolului grandios vom avea - textual – "lucrări de restauraţie". Niagara se restaurează ca mănăstirile, ca domurile, ca muzeele, ca palatele dogilor, ca teatrele antichităţii - şi peste un timp o să ajungă să se renoveze ca orice cinema de cartier. Niagara e o vechitură înconjurată cu comisii de experţi. Niagara e apă de ploaie, ca toate cascadele lumii.

Se constată, însă, "o maladie a bronhiilor" la scoicile japoneze, care ar fi o consecinţă a unei dezvoltări

anormale, a unei creşteri prea rapide. Anomalie fără gravitate, ce-i drept, "incomparabilă cu grava afecţiune de care suferă scoicile portugheze".

În sfârşit, cred că în domeniul grefelor s-a obţinut un rezultat ceva-ceva mai acceptabil. Până acum,

socoteala mi se părea proastă: ca un om să trăiască trebuia ca unul să moară. Nu ajungeam prea departe. Problema se schimbă însă - aşa cum s-a întâmplat recent la New-York - dacă de la un singur donator se

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


70/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

transplantează 6 organe pentru 6 persoane diferite (4 canceroşi şi doi orbi). În 24 de ore s-au grefat ficatul, inima, rinichii şi corneele de la un singur om - ajungându-se la relatări în presă uluitoare: "Echipa de la "Memorial House" propune celei de la "New-York Hospital" o inimă"... "Inima e transportată în pas alergător prin tunelul care leagă cele două spitale"... Spectacolul e grotesc, dar eficacitatea e prea mare ca să ne încurcăm în nuanţe, mai ales dacă ne gândim că, teoretic, de la un om mort se pot extrage pentru grefe 17 organe vitale - fără a mai socoti corneele. E adevărat că matematic - zic specialiştii - e imposibil ca în 24 de ore să se găsească într-un oraş un donator cu o grupă sanguină compatibilă cu 171 oameni grav bolnavi. Dar eu zic că la un om mort contra 6 vii, încă mai putem sta de vorbă şi să nu ne mai târguim.

Dar Niagara, domnii mei, e un moft faţa de prăpădul anunţat la Marsilia de colocviul pentru protejarea

naturii. Problemele Niagarei sunt un strop în oceanul nenorocirii în care se scufundă Mama noastră, Natura. De pe suprafaţa gheţarului au dispărut 120 specii - mamifere, şi alte 150 specii - păsări. 700 de

milioane hectare - adică jumătate din pământul cultivabil al gheţarului - sunt supuse amarnicului proces de eroziune. Fluviile? "Cele mai multe sunt aproape nişte lături sub cerul liber." Lacurile? "Multe sunt ca şi moarte." Mările? "Chiar presupunând că sursele de poluare se închid, tot ar trebui secole pentru eliberarea hidrocarburilor marine." Ca să nu fiu pesimist - să spun, o dată cu colocviul şi ca medicul care nu vrea să creeze panică, măicuţa noastră nu arată de loc bine. E cam degerată, cam devitalizată, cam decalcifiată. Fireşte, nu avem de ce ne speria. De mult ne-am rupt şi ne-am înstrăinat de mama care ne-a născut, într-atât încât nu mai avem de ce ne teme în ce priveşte ereditatea. Mama, cu lacurile, munţii şi urşii ei arată prost - noi, fiii, noi toţi, să batem în lemn...

Noi toţi, şi anume: acei care jucăm zilnic - la birou, şi bucătărie, la piaţă şi în cancelarii - Hamlet; noi

toţi, şi anume: acei care zilnic îl ascultăm pe Polonius sfătuindu-ne să rămânem credincioşi nouă înşine; noi toţi, şi anume: acei care avem o Ofelie pe cap, îndemnând-o fără folos să plece la mănăstire; noi toţi, adică acei care ne întrebăm cotidian dacă-i mai bine să fii sau să nu fii; noi toţi, cei care vedem noaptea spectre pentru ca dimineaţa să ni se râdă în nas că suntem nebuni; noi toţi, cei care stăm de vorbă cu craniile descoperite de gropari sperând că de acolo va veni vreun răspuns; noi toţi aceştia care căutăm trupe de

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


71/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

teatru pe care să le învăţăm să joace cum vrem noi; noi toţi aceştia care dăm milioane de sfaturi în dreapta şi în stânga, amintind mereu marea scenă a răzbunării; noi toţi, fără excepţie, ar trebui să punem mână de la mână şi să-l despăgubim pe actorul Carmelo Bene, actorul amendat la Roma cu 144 de franci pentru că, jucând într-o seară Hamlet, a pălmuit în plin spectacol şi de-adevăratelea pe Margherita Purovitch, Ofelie cu care avusese în culise, înainte de a intra în scenă, o ceartă extrem de violentă. Ar trebui să-l despăgubim, pentru ca toată lumea - inclusiv acei care-şi închipuie că nu joacă zilnic în Hamlet - să înţeleagă, că, pălmuind-o aievea pe Ofelia, omul acesta n-a făcut altceva decât să demonstreze că între Hamlet şi viaţă nu e nici o graniţă, că gesturile piesei sunt exact gesturile spectacolului zilnic în care jucăm de la matineu până-n amurg.

Dar la 5 dimineaţa, într-un cabaret din Madrid, celebrul toreador El Cordobes face un scandal groaznic

fiindcă poliţia îi cere buletinul de identitate. Palme, pumni, bătaie: "Dacă poliţia nu ştie cine sunt, înseamnă că e stupidă... "

La congresul frizerilor britanici, un delegat apreciază că peruca poate avea efecte distrugătoare într-o căsnicie: "În câteva minute, o mamă respectabilă de familie se poate transforma într-o sirenă seducătoare".

Crowhurst insistă: "201 zile de la plecare. Sunt în insulele Falkland". În Falkland a fost, dar cu o lună

înainte. Acum, în schimb, întinde pânzele de-a lungul coastei argentiniene. Aparatul de radio îi dă o veste neplăcută. I se comunică că numai el şi încă un concurent din cei aflaţi în întrecere au mai rămas în cursă; dar acesta, Robin Knox-Johanson, s-a întors în ţară şi a luat premiul de cinci mii de lire sterline. Robin Knox-Johanson a plecat însă cu mult înaintea lui Crowhurst, aşa că rămâne neadjudecat cel de-al doilea premiu, premiul acordat celui care face ocolul Pământului mai repede. Rivalul a mers cu o medie de 95 de mile pe zi. Crowhurst a notat în jurnalele lui de bord media de 56. Totuşi, telegrafiază: "Complimente lui Knox-Johan-on, însă nu s-a terminat. Cel mai rapid voi fi eu". Dar se mai întâmplă ceva:

Pe mările lumii, - în timp ce noi, cei de pe uscat, dormim, mâncăm, cosim şi uruim - un bărbat numit

Bernard Moitessier, singur pe un Ketch de oţel numit "Joshua" (12 metri), în loc să se întoarcă la Plymouth,

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


72/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

câştigând o cursă istorică (înconjurul lumii, pe apă, fără escală) având de încasat şi 5.000 de lire sterline şi cupa "Golden Glob" - se răzgândeşte după trecerea Capului Horn şi, o dată ajuns la insulele Falkland, n-o mai ia spre Nord, ci spre Est, către capul Bunei Speranţe, anunţând concis că face încă un tur al lumii, tot singur, fără escală. Comentatorii nu înţeleg prea multe: ei susţin că Moitessier ar fi vrăjit de chemarea Pacificului. Soţia lui, înnebunită de griji, nu poate explica nimic: "Când Bernard a hotărât ceva, el merge până la capăt." Dar care e capătul pământului? Chiar dacă-i speriată de moarte, eu înclin să cred, în ce spune nevasta şi că Moitessier s-a decis să călătorească până la capătul răbdării sale, până la ultimul meridian al puterii de a suferi şi a rezista - şi asta într-un secol în care nimeni nu mai are răbdare nici măcar pentru sine însuşi. El vrea să descopere porturile răbdării, golfurile calme ale suferinţei, insulele şi Indiile negre ale oceanului numit singurătate şi, poate, un nou continent sentimental. Toţi ştim cum se ajunge de la Capul Horn la Plymouth. Dar Pacificul renunţărilor, oceanul luptei cu tine însuţi, îşi aşteaptă Columbul. Şi-l va mai aştepta.

Un soţ rămâne mut, după ce constată că soţia a părăsit domiciliul conjugal. La capătul unui tratament

de un an într-un serviciu neurologic, nu se obţin rezultate satisfăcătoare - tribunalul acordă divorţul, dar problema daunelor pentru prejudiciul fizic rămâne în supensie. În schimb, la Solhofen (Bavaria), un muncitor italian îşi vinde soţia pe 1.000 mărci unui alt italian, dar femeia se întoarce la fostul soţ, nemulţumită de cumpărător. "Fostul" acceptă soarta, însă cumpărătorul cere banii înapoi. Banii? Care bani?...

La Luluaburg (în Kasaiul occidental), tribunalul condamnă pe Alfons Owele la moarte, pentru asasinat

şi antropofagie: Owele a ucis un om într-o pădure ca să-i ia bicicleta. Iar în buletinul de informare de pe lângă Secretariatul internaţional al Lânii, se anunţă că se caută 6 ciobăniţe ca să păzească - în insulele Falkland - cai şi mai ales oi. Candidatelor li se cere: calificare profesională, dragoste de animale, acceptarea singurătăţii, încredere doar în sine însăşi şi "detaşare faţă de toate plăcerile şi deşertăciunile lumii". O meşă din părul lui Napoleon e cumpărată cu 3.000 franci, la licitaţia care are loc pe pachebotul "France", în croaziera imperială spre insula Sf. Elena.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


73/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Aprilie, 1968 : Azi, când atâtea cifre catastrofale sau catastrofice (tone de bombe, rezervişti chemaţi sub drapel, case

distruse de cutremure etc.) se rotunjesc cu inima uşoară pentru a căpăta acel stupid prestigiu al multor zerouri la coadă - e o adevărată plăcere să citeşti cifrele spectatorilor la meciurile englezeşti de fotbal. Nu atât pentru proporţii, cât mai ales pentru exactitatea lor, pentru scrupulul uluitor cu care omul e socotit la unitate. În cupa Angliei, meciul Tottenham - Liverpool a avut 53.653 de spectatori. Arsenal - Birmingham - 51.526 de oameni. Chelsea-Shefield Wednesday - 55. 013 privitori. Nu mii în cap, nu, 55 de mii şi 13 oameni, şi aceştia după zeroul care indică sutele sună mai straniu şi mai vibrant decât dacă s-ar fi anunţat că au participat 5.000.000. Naiv cum sunt, şi bolnav de fotbal, mă gândesc că niciodată n-am citit cifra exactă a morţilor din ultimul război mondial, cifra până la unitate, până la ultima fiinţă. Naiv cum sunt, mă gândesc că această rigoare în exactitate ar fi schimbat ceva pe chipul capricios al păcii.

Cu puţină şansă, dl. Buonaparte şi-ar fi putut sărbători anul acesta tortul cu 200 de lumânărele. Cu

ceva mai mult noroc - norocul acelor bătrâni matusalemici rătăciţi până-n Caucaz, prin stepele Asiei sau nordul Africii, despre care ziarele scriu că nu mai ştiu câţi ani au, 160 sau 161 - l'Empereur ar fi prins şi el 150 de ani, ca un oarecare păstor georgian, şi în 1919 ar fi ieşit cu bine din grozăvia primului război mondial. De ce n-ar fi văzut şi Napoleon - la 148 de ani - cum arată un război mondial? N-a avut noroc.

Şi ce a rămas de pe urma lui? Tacticile militare stabilite de el s-au dus naibii, metodele poliţiei sale secrete dacă mai au căutare în vreo ţară subdezvoltată, împărţirea Franţei, - ca să nu mai spun a lumii - aşa cum a văzut-o el, e contestată, până şi universitatea lui e huiduită... Zilele trecute un istoric a ţinut să demonstreze că nici măcar mormântul de pe insula Sf. Elena nu ar fi al lui, înăuntru fiind de fapt îngropat Francesco Cipriani, un prieten din copilărie al corsicanului, intrat în slujba englezilor să-i spioneze ultimele zile ale împăratului. Până şi celebra mască mortuară, intrată în comerţul mondial, nu ar fi a lui, ci tot a acestui Cipriani... Dar la Viena, un hoţ a fost detectat de poliţie după următoarea indicaţie a victimei: răufăcătorul ţinea degetele mâinii drepte la nasturii vestei, aidoma celebrului gest napoleonian. Imediat poliţia a ştiut că e vorba de cel numit în lumea interlopă "Napoleon" - şi l-a înhăţat. A rămas deci de pe urma lui Buonaparte un gest uman, inofensiv, neuitat după 200 de ani. Cunosc mulţi tineri geniali sau sângeroşi,

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


74/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

colerici şi teribili, care ar vrea acum, în ceruri, să dea toate imperiile lor pentru ca lumea să le ţină minte un singur gest omenesc, fie el necesar doar în detectarea hoţilor contemporani. Dar...

Alte preţuri ale licitaţiei de pe pachebotul "France": - o bucată din lemnul sicriului de acaju în care a fost îngropat împăratul pe insulă - 13.000 franci; - o

pană de gâscă cu care s-a semnat tratatul de la Amiens (sau Viena) - 1. 200 franci; - sabia prinţului de Joinville 10.000 franci; - cuţitul de vânătoare al prinţului Murat - 10.500 franci; - o spadă a unui ofiţer de geniu - 2.400 franci; - o factură a pictorului Isabey către acelaşi împărat - 700 de franci; - un laviu12 "delicios" executat de valetul său - reprezentându-l pe erou din spate - 7.500 franci; - "apogeul" licitaţiei: una din cele patru pălării de castor, comandate anual de Napoleon negustorului Poulart şi dăruită şambelanului său (deoarece pălăria căzuse în mare, deformându-se şi pierzându-şi căptuşeala de mătase) - 140.000 de franci, după o luptă strânsa între "coniacul Courvoisier" şi "şampania Moet-Chandon" ale cărei pivniţe au fost vizitate de împărat la 27 iulie 1807.

Dintre toate proiectele pentru anul '70 - zboruri peste zboruri şi la mijloc alte zboruri, desalinizări,

experienţe cu cobalt şi cobai, atomice şi, Doamne ajută, neatomice, schimbări de climă, cromozomi şi crocodili, enciclice şi enciclopedii, minibombe şi maxipăci, supersunete şi super supersuper - dintre sutele de catarge şi milioanele de valuri, mie îmi place cel mai mult proiectul d-lui William Davis, noul redactor-şef al revistei Punch, cea mai tradiţională şi mai "engleză" revistă de umor britanic. Pentru '70, domnia sa are vaste planuri în vederea stimulării potenţialului de râs şi bună-dispoziţie al planetei. Într-adevăr, iată un potenţial îmbogăţit cu zgârcenie sau cu prea multe echivocuri. La anu', dl. William Davis vrea să organizeze un colocviu internaţional al tuturor revistelor umoristice în frunte cu Le canard enchaîné de la Paris, New-Yorker-ul american, Punch-ul londonez şi Krokodil-ul moscovit. Fiecare revistă, pe limba ei, va fi chemată să lanseze în colocviu bancuri, anecdote şi "spirite de glumă", înveselindu-şi la maximum vecinii. Văd limpede, ca într-o

12 laviu = mod de a da umbre unui desen cu tuş diluat sau cu o culoare de apă / desen executat în acest mod [Dicţionar de

neologisme, F. Marcu şi C. Maneca, Ed Academiei, 1978] (n.red.)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


75/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

utopie fantastică, umorişti ai marilor puteri surâzând destinşi alături de cei ai ţărilor mici şi mijlocii, văd umorişti din ţările puternic dezvoltate murind de râs împreună cu cei din ţările sub şi subsub, văd pe cei bogaţi pricepând până la capăt bancurile celor veniţi din ţările sărace (şi invers), văd... văd... Dar ce nu văd la capătul acestui proiect ştiinţifico-fantastic?

Noi dormeam, în calitatea noastră minunată de bipezi, noi dormeam adânc şi Roc Wilkes se întorcea

din Italia împreună cu Tidalium Pelo. Noi sforăiam şi cele două patrupede ajungeau cu trenul în gara din Bercy. Noi ne întorceam pe partea ailaltă şi cei doi trăpaşi erau debarcaţi din vagon în autobuzul special al hergheliei din Grosbois. Noi intram în dulcele somn al dimineţii şi în autobuz Roc Wilkes îşi dădea duhul, sfârşit de oboseală, după o călătorie de 60 de ore în loc de 12 – dintr-o eroare a căilor ferate! Ştia că moare? Vreun mesaj către omenirea cailor, vreo vorbă înţeleptă pentru a fi trecută în Larousse-ul cailor? Sau doar un blestem din adâncul sufletului de trăpaş la adresa acarilor care le-au rătăcit vagonul timp de 2 zile? Şi cum arată moartea unui cal, lângă alt cal, noaptea, într-un autobuz? Şi ce-a făcut Tidalium Pelo când l-a văzut pe Roc Wilkes mort?

Habar n-am - noi, bipezii, n-avem nimic comun cu patrupedele. Noi ne-am urcat dimineaţa în tramvaie şi troleibuze şi ne-am dus la muncă. Restul e melodramă.

CAPITOLUL XI REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE: De aproape 25 de ani luna mai e pentru mine cea mai frumoasă lună a anului, fiindcă în această lună a

crăpat Hitler, în această lună s-a sinucis Goebels, în această lună Himmler a înghiţit cianură de potasiu. - ADIOS!... Îi spune Stafford lui Young; modulul lunar - cu Stafford şi Cernan - se desparte de Apollo

10 în care rămâne Young. (În timpul convorbirii, modulul se va numi Snoopy). La Guayamas, în Mexic, filmând pentru filmul Catch 22, operatorul John Jordon cade de la înălţimea de 1.300 metri. Pe şantierul unui

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


76/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

apeduct din Franţa, ca să se amuze, câţiva muncitori umflă cu un compresor pe Jean-Louis Decret, 19 ani. Explozie a unui ţesut intestinal.

SNOOPY: Adios... Ne vom vedea peste 6 ore... Îţi văd cilindrii scuipând foc. YOUNG: N-aveţi idee ce spaţiu am aici de când aţi plecat... SNOOPY: N-ai idee ce mic te vedem de aici... CAP COM (HOUSTON): Fratele cel Mare vă supraveghează... SNOOPY: Să nu te plictiseşti, John. Şi cât lipsim, nu accepta nici un rendez-vous... YOUNG: N-aveţi grijă... Acum, dacă nu vă supăraţi - gura! Am nevoie de linişte... BERNARD GOIN (25 de ani, după ce a încercat să se sinucidă, culcându-se pe linia ferată Paris-Calais şi

aşteptând un rapid de 140 km/oră - mecanicul a frânat la timp): Voi încerca din nou... La 8 mai 1794, Casinhol Dubail, preşedintele tribunalului care-l judeca pe Lavoisier, declară: "Republica

nu are nevoie de savanţi!" Sunt 175 de ani, de atunci? Sunt... ALAN MARGOLIS o iubeşte pe PENNY WISE şi s-au căsătorit azi - iată ce scrie, duminică 11 mai, seara,

din patru în patru minute, pe afişul luminos al lui Picadilly Circus din Londra printre flash-uri externe şi anunţuri publicitare.

SNOOPY: Acest radar de aterizaj e într-adevăr extraordinar. E magnific. Drept înainte, puteţi vedea un golf înconjurat de coline. E ca şi cum ai naviga pe o mare cenuşie... Suntem atât de aproape că ne vine să deschidem trenul de aterizaj şi să ne aşezăm... Ne îndreptăm exact spre creasta... (neînregistrat). În comparaţie cu... (neînregistrat) e un teren cu totul plat... Charlie, oricât ţi-ar părea de surprinzător, nu ne deplasăm prea repede. E o viteză foarte plăcută.

HOUSTON: Snoopy, te pierdem. V-am pierdut vocea. Rămânem pe recepţie... SĂ NU FURI! - aceasta e tema predicii duminicale ţinută duminică 4 mai, la Camden (Arkansas), de

reverendul Dodson. După serviciul religios, pastorul constată că i s-a furat maşina. JACKIE STEWART (după ce câştigă, la Barcelona, marele premiu automobilist al Spaniei): "După un mare

premiu, ne sunt necesare două-trei zile pentru a ne regăsi echilibrul normal... Tensiunea noastră arterială, în cursă, depăşeşte tot ce s-a înregistrat vreodată!"... Pe un teren de golf din Nairobi, dl. Ian Wotheflspoon

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


77/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

descoperă într-o gaură o cobră, gata să-l muşte. O lovitură de crosă, şarpele e ucis, dl. Wotherspoon continuă jocul şi parcursul. La Livingstone, lângă cascada Victoria, o maşină se ciocneşte cu un hipopotam. Cei doi pasageri sunt omorâţi, hipopotamul scapă fugind.

Cantinflas avea trei ani. El galopa mult. El era pursânge. Cantinflas era foarte gurmand. El mânca mult.

Sâmbătă, stăpânul său l-a luat la vânătoare. Lângă Santiago de Chile apăru o barieră. Stăpânul puse puşca deoparte şi plecă să ridice bariera. Cantinflas întinse botul spre puşcă. Cantinflas începu să pape puşca, Puşca se descărcă în gâtlejul lui. Glonţul ajunse repede în inima lui Canitinflas. Cantinflas muri pe loc. Azi caii mor mâncând puşcă.

Alan Margolis o iubeşte pe Penny Wise. SNOOPY: Baby, suntem aproape! Censoring e înconjurat de stânci uriaşe... ne apropiem de Bont Hill.

Am la stânga Duke Island... Washbasin lângă braţul drept, foarte uşor de observat... O.K., am la stânga izvorul Diamondback. Izvoraşele astea nu par să aibă mai mult de 60 metri adâncime... Lasă-mă să fotografiez Diamondbanck... Afurisitul ăsta de Hasselblad (aparatul foto) mi s-a defectat. Îţi spun, bătrâne – e grozav!

YOUNG: Mai aveţi 21 de minute până la manevra de întoarcere. Poziţia mea mi se pare bună. Mă apropii de 270 de grade şi sunt cu capul în jos...

"Căutaţi-i omului urechea... " roagă un spital londonez Scotland-Yard-ul. Poliţiştii găsesc într-adevăr o

ureche la barul "Half Moon" - într-un coş de hârtii - şi o aduc victimei bătută măr "într-o discuţie". Medicii cos urechea la loc; la Santiago de Chile, inspectorii de poliţie se chinuie amarnic câteva zile ca să pună mâna pe doi gangsteri: în ziua de 2 mai, cei doi bandiţi - reperaţi într-un hotel - pun pe fugă poliţia şi unul din inspectori e concediat; la 3 mai, un suspect e împuşcat în picior - suspectul se dovedeşte un înalt şi nevinovat funcţionar guvernamental; 6 mai: la aeroport, convinşi de izbândă, inspectorii ridică din avion un pasager - judecător la o Curte de Casaţie din provincie! Un raport cere modificarea

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


78/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

celebrelor căşti ale poliţiştilor englezi: în locul formei rotunde - "plină de inconveniente pe timp de vânt puternic sau când agentul se găseşte într-o maşină, în mare viteză" - se preconizează o cască plată, care-i va nenoroci pe caricaturişti. Oricum, la Cognac (Franţa) se deschide în ziua de 25 mai al doilea Congres mondial al oamenilor cheli, cu vreo 40 de delegaţi, prezidat de dl. H. Braye, un francez, directorul Casei de Economii din La Châtre; la castelul Lignieres, mai mulţi participanţi la Congres vor intra în Ordinul "Buretelui" (care înlocuieşte piaptănul).

Beatleşii nu reuşesc să pună mâna pe acţiunile societăţii "Northern Songs", deţinătoarea drepturilor lor

de autor. La Cairo, un copil se naşte cu inima în afara pieptului. Medicii o pun la loc. Cu ocazia "Zilei copilului" - sărbătorită în Japonia, la 5 mai - un inginer din Okayama îşi face hara-kiri în faţa palatului imperial.

Alan Margolis o iubeşte pe Penny Wise. YOUNG / către Houston /: Nu-i mai receptez, dacă li s-a întâmplat ceva trebuie să mi-o spuneţi! - Hervé, eşti prins, îl anunţă comisarul pe Guy Herve, tânărul gangster care ucisese un poliţist şi îşi

vopsise părul în roşu. - Nu trageţi, mă predau. Îmi voi lăsa pistolul pe pat. CAPITOLUL XII

Un tip evadează din închisoarea oraşului francez Bourges, aşa cum se evadează; taie cu o pilă gratiile celulei şi coboară pe fereastră folosind o funie confecţionată din cearceafuri. Ajuns în curtea închisorii se fofilează până la un zid înalt - după cum e firesc - de 7 metri, îl escaladează: descoperă o

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


79/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

bicicletă, o încalecă şi - aşa cum scrie la carte, - o întinde mâncând pământul. Pe urmă - maşina jandarmeriei se aruncă pe urmele lui şi evadatul, observând-o, îşi lasă bicicleta pe şosea, fugind peste câmpurile care stau la dispoziţia oricăror evadaţi. Numai că deodată obuze cu totul şi cu totul normale încep să explodeze în jurul său, răscolind pământul, ca-n filmele normale despre războaie normale. Tipul îşi dă seama - dârdâind - că se află pe un poligon de tir, în plin exerciţiu balistic. Se dă alarma, se suspendă tirul, puşcăriaşul îngrozit e adus în celulă, la 5 ore după evadare. Cunosc nenumăraţi oameni cinstiţi care evadează după toate legile evadării şi se trezesc, bătând câmpii, exact în perimetrele unde bat, şuieră şi explodează obuze cinstite. Nimeni nu mai găseşte linişte în evadare. Toate edenurile sunt poligoane de tir. La capătul funiei făcute din cearceafuri e spaima de balistică. Şi toţi revenim lângă igloo-urile noastre sub sau fără escortă - căci ce mai contează jandarmii în toată povestea asta?

În această epocă minunată cu maşinile ei zburătoare, în această epocă în care - cum zicea de atâtea

ori generalul De Gaulle - lucrurile sunt aşa cum sunt, în această epocă minunată în care amănuntele nu mai contează în faţa generalităţilor, iar generalităţile nu mai contează în faţa amănuntelor, în această epocă minunată în care şi silabele au intrat în stare de imponderabilitate, în această epocă minunată în care prin marile progrese ale criticii literare "da" nu mai înseamnă "da", dar nici "nu", iar "nu" înseamnă de atâtea ori în viaţa femeilor şi bărbaţilor cel mai categoric "da", în această epocă minunată în care maşinile zburătoare sunt mai minunate decât epoca - în această zi încântătoare a unei epoci încântătoare peste poate, trebuie să aducem un elogiu concis şi tandru, cu toată melancolia cuvenită, domnişoarei Diana din Leicester care şi-a amânat căsătoria cu domnul Tony Weston fiindcă, în faţa pastorului care oficia unirea lor pe viaţă, logodnicul n-a rostit un "da" limpede şi răspicat, ci a mormăit ceva ininteligibil la întrebarea fundamentală. Şi un elogiu şi mai concis, şi mai tandru, şi mai sincer, d-lui Tony Weston; în această comedie a silabelor, dânsul e singurul care se ridică la drama minunată a epocii noastre zburătoare.

La două săptămâni după atacul (în plină Londră) a unor bandiţi admirabil înarmaţi asupra unui camion

încărcat cu jucării în valoare de 10.000 lire sterline - un asemenea furt nu putea avea loc decât în ţări unde

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


80/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

jucăriile sunt mai atrăgătoare decât cinstea - la 14 zile deci după acest eveniment, la Universitatea Filip de Marburg s-a decernat premiul fraţilor Grimm (12.000 franci) pentru autorii celor mai frumoase poveşti de adormit copiii secolului 20. Nu contează cine l-a luat, fiindcă nu e nici o legătură între cele două ştiri - desigur. Hoţii de jucării şi băsmuitorii pot rămâne necunoscuţi. Dar în zilele premiului Grimm, undeva, în America, murea soldatul care în '44, în noaptea debarcării aliate, îşi agăţase paraşuta exact în turla ascuţită a unei catedrale franceze. A stat atârnat trei ore, spânzurat între cer şi viaţă, între Cel de Sus şi cei de jos. A mai trăit 25 de ani şi a murit anonim, de un cancer la gât.

CAPITOLUL XIII HOUSTON: Totul e în ordine, Snoopy face numărătoarea pe dos. SNOOPY: Suntem în marşarier. Priveşte izvorul! E fantastic de aproape! Dr. Jean Bonelin, consilier general al cantonului Montmirail (Franţa): Consiliul general al Marnei, luând în

consideraţie rărirea numărului de melci, doreşte o reglementare mai strictă a culegerii lor, pentru a ocroti producătorii de calibru mediu...

YOUNG: 100 a trecut. 78 a trecut. 50 a trecut. 20 a trecut. Fii gata, Tom. E frumos. E frumos. E frumos. HOUSTON (către Snoopy): Aţi reuşit aprinderea... Consilierul Cattier (din cantonul Verzy, raportor în aceeaşi problemă a melcilor): Aceste mici animale

cu coarne n-au nici o apărare, cele mai mici - şi chiar cele mijlocii - n-au viteza necesară care să le permită a scăpa de urmăritori. Nimeni nu le apără, nici măcar societatea pentru protecţia animalelor. Doar la Tahure, melcii pot dormi liniştiţi pentru că e pe aproape un poligon militar unde au loc trageri reale. Aceasta-i face pe vânătorii de melci să şovăie...

YOUNG: Băieţi, voiajul ăsta în modulul lunar, cu Luna ca fundal, e fantastic.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


81/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

SNOOPY:... (inaudibil) şi avem în clipa asta un' răsărit de Pământ... YOUNG: Suntem împreună... SNOOPY: Aprindere completă!... Nu-ţi poţi închipui zgomotul - ai crede că bate o grindină cu boabe de

3 centimetri... La New-York, două surori gemene, vârsta: 59 de ani, se aruncă împreună de la al şaselea etaj,

deprimate de viaţă. La Ajaccio, doi liceeni se sinucid - Jean, 17 ani, Simone, 16 ani, - fiindcă familiile se opuneau prematurei lor căsătorii.

- Scuzaţi-mă, sunt răcit, de aceea am venit îmbrăcat - spune dl. Percy Wolford, 92 de ani, membrilor

coloniei de nudişti din Midlands, adunaţi la Birmingham să-şi sărbătorească preşedintele. În U.R.S.S. sunt număraţi 21.708 "oameni-peste-100-de-ani". Cuplul cel bătrân are 102 ani de mariaj.

Alan Margolis o iubeşte pe Penny Wise... YOUNG: Snoopy este în braţele mele. SNOOPY: Suntem gata să trecem în modulul de comandă. CROWHURST (filozofând în mijlocul Atlanticului liniştit): "Matematica e singura cale spre Dumnezeu...

Explicaţia necazurilor noastre constă în aceea că fiinţele cosmice se distrează jucându-se cu vieţile noastre. Numai cunoscând adevărata matematică, poţi izbuti să scapi de ele".

Pastorul din Saint-John - Pennsilvania (care în timpul verii e trapezist, scamator şi clovn în circuri ambulante, pe gratis): Oamenii circului au crezut prea multă vreme că biserica îi priveşte de sus, ceea ce e fals. Sunt aici pentru a umple un gol...

În sala de concert din Milwaukee, acordul final al celei de-a patra mişcări din Simfonia Fantastică, face să explodeze geamul unui reflector: "Am făcut asta cu un acord în sol major" - declară omul de la tubă, după concert. La 25 mai, opera din Viena împlineşte o sută de ani - Missa solemnis de Beethoven, cu Leonard Bernstein la pupitru.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


82/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

HENRY CLARK (deputat conservator care se opune modificării sistemului metric în Anglia): Sistemul englez e întruchiparea simplităţii... Ce e complicat în a împărţi o milă în 1706 yarzi, un yard în 3 picioare, un picior în 12 degete, un deget însemnând 2,54 centimetri?

STAFFORD (din Apollo 10): Suntem în modulul de comandă. E al naibii de bine acasă. Tunelul e închis. Suntem gata să expediem LEM-ul în spaţiu! Îmi pare rău, Snoopy a fost un băiat bun...

HOUSTON: 5, 4, 3, 2, l, - foc! Câţiva sfinţi şi sfinte sunt excluşi din calendarul catolic, fiind lipsiţi de importanţă; printre "radiaţi", sfintele Caterina şi Margareta, ale căror voci au fost auzite cândva - după cum spune legenda - de Ioana d'Arc. Ministerul elveţian al agriculturii instituie o primă de 15 franci pentru orice vulpe împuşcată în departamentele Gex şi Nantua; la vremea dragostei, vulpile circulă turbate - "asta nu mai e dragoste, ci turbare", declară un consilier.

APOLLO 10 : Snoopy a plecat ca un nebun! Bum! A făcut bum! Se duce direct în soare. Babe, nu-ţi poţi

imagina cum se duce drept în soare. Drept în soare... drept în soare... U THANT: Ne rămân aproximativ 10 ani pentru a rezolva problemele care ameninţă omenirea!... În faţa sediului O.N.U., printre trandafirii unde şi-a dat foc Bruce Mayrock ca protest la genocidul

nigerian, se găseşte o inscripţie: "Pacea e absenţa fricii". Alan Margolis o iubeşte pe Panny Wise... (Margolis a închiriat pentru seara respectivă afişul luminos din

Picadilly Circus). CAPITOLUL XIV 35 de specialişti în mulinologie din 11 ţări s-au adunat în Danemarca, la cel de-al doilea simpozion al

specialităţii lor. Mulinologii sunt cei care se pricep şi studiază morile de vânt şi de apă ale lumii. Între 10 şi 17 mai, ei au străbătut regatul lui Hamlet, ţara lui a fi sau nu, pentru a discuta fizionomia acestor "martori vii ai unei culturi şi ai unui stil de viaţă, al căror loc în istoria, economia, literatura, pictura, şi muzica europeană

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


83/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

este atât de important" - zic dumnealor, într-un limbaj de rezoluţie serioasă care riscă să ne facă a uita profunda frumuseţe a neseriozităţii lor. Căci ce ne mai pot spune grav şi substanţial morile de vânt, în secolul 20? Cine nu ştie că în 1969 nici măcar a te bate cu ele - darmite a le studia - nu mai e un semn de nebunie? Nebunii secolului 20, ca şi vizionarii lui, ca şi îndrăgostiţii, ca şi romancierii - nu se mai exersează pe mori de vânt. Şi morile de apă - ce mai pot spune serios morile de apă? Nimic. Sunt mute. Li s-a furat limba, le-a paralizat limba, le-a putrezit limba o dată cu lemnul. Trebuie să fii mulinolog, adică profund neserios şi nerealist, ca să le mai auzi gângăvitul de materie urgisită şi paralitică. Eu nu mai sunt. Am fost cândva. Toţi prietenii mei - când vor să-mi arate cît de prieteni mi-au fost şi ce contribuţie au adus la viaţa mea - îmi spun cît sunt de fericiţi că m-au convins o dată să nu mă mai bat cu morile de vânt, să las dracului morile de apă, să renunţ la mulinologie, devenind înţelept, cum cere veacul. Îi cred.

Dar sunt ceasuri de noapte când, mute, morile de vânt, înalte, cu aripi lungi, uscăţive, deşirate, palide, îmi apar în vis mergând la pas, călări pe Rosinante hamletiene, alături de morile de apă, mici, bondoace, bătute-n cap şi bonome, păstrând în ochi o poftă de viaţă pe cît de neghioabă pe atât de inteligentă. Şi atunci, în acest secol al vizualului al cărui rob sunt, constat înfiorat că mă aflu în faţa Cavalerului - Moară de Vânt, şi a scutierului său - Moară de Apă. Sunt ei. Şi, cutremurat, ca omul căruia îi revine o boală veche, constat că devin din nou mulinolog şi aş fi gata să încalec cu ei, plecând la studiul altor mori moarte. Îngrozit, îmi dau seama că-mi pierd înţelepciunea antimulinologică.

Vin zorii, vine dimineaţa, mă trezesc şi-mi zic împăcat că iar am fost neserios şi am scăpat de ispită, precum în cer aşa şi pre pământ.

Acest om care ne-a învăţat să privim altfel lumea acest om care ne-a deşteptat suspiciunea faţă de

cuvinte, mese şi scaune, faţă de fraze şi discursuri, faţă de ziare şi academii, faţă de gramatică, purgatorii şi purgative, acest om care ne-a deschis ochii asupra abisului căscat în asemenea propoziţiuni ca: "dormitorul meu are şi el un pat cu pilotă verde... ", "am o fetiţă, fetiţa mea locuieşte cu mine... ", "n-am mâncat nimic toată ziua", "da, darling... " "există numere mai mari şi altele mai mici"... ;

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


84/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

acest om care ne-a descoperit necunoscuta din ecuaţii ca: "iată trei chibrituri; şi mai pun unul, fac patru"; "şedinţa va avea loc în câteva clipe", "trebuia să fii mai prudent"; "după muncă, trebuie organizată odihna";

acest om care a scris propoziţiunea fără moarte, netrecută în nici un Larousse, la cuvintele roz, dar intrată în fiecare autobiografie: "din oameni de treabă se nasc rinoceri de treabă";

acest om - mă întreb - ce va spune când va citi în ziare această propoziţiune dreaptă: "Eugen Ionescu a fost ales academician"?

Consecvent - şi care academician nu e consecvent cu opera sa? - acest om va admite în faţa acestei veşti că, aşa cum a prevăzut, absurdul e invincibil şi o va trece desigur printre noile replici la infinita variantă a Cântăreţei chele.

31 mai: Un an de când am primit următoarea carte poştală: Monsieur, Nous avons le plaisir de Vous informer que l’ufficio Oispitalita Vous a retenu une chambre dans

l’hotel "The Brig", pour la période allant du 31 mai au 10 juin. A plaisir de Vous voir a, notre Manifestation".

Semnat: 4-a Mostra Internazionale del Nuovo Cinema - P e sar o. Nimeni nu e de vină că n-am vrut să mişc vreun deget pentru a mă deplasa până la hotelul

"The Brig". Urăsc mişcarea printre blocuri de gheaţă, de la un igloo la un alt igloo. Există însă o ţară în care oamenii se duc la fotbal ca ţăranii la iarmaroc. Un meci acolo e un

prilej să-ţi regăseşti prietenii, să bei, să cânţi şi timp de câteva ore să te întorci în copilărie. Acolo, oamenii nu denaturează intelectual fotbalul, nu-l critică permanent şi "n-au nici gustul perfecţiunii" - zice băsmuitorul. Acolo, oamenilor le plac şi calităţile şi defectele celor care lovesc mingea cu piciorul:

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


85/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

o degajare în tuşă la 30 de metri distanţă, o "lumânare" sau "o talpă" sunt apreciate ca un dribling minunat. Totul e joc serios şi amuzant. Un jucător, după un "un-doi" magistral, ia mingea la subţioară, aleargă 20 de metri ca la rugby, şi o depune între buturi. Tot stadionul râde. Ţării îi zice Scoţia. La finala Celtic-Rangers au venit 134.000 de oameni care au văzut, pentru prima oară de la 1904 încoace, cum Celtic îi dă 4 goluri, în cupă, rivalei strămoşeşti Rangers. Dar la 0-4, tabăra lui Rangers continua să cânte în cor marinăresc, beată de durere, bere şi whisky. Apoi a invadat terenul şi "au spart" câteva capete de catolici de la Celtic, respectând scrupulos legea stadionului: "la noi poţi răni, dar nu ucide"... Poliţia a operat 79 de arestări, şi dacă n-ar fi nu s-ar povesti.

Către Crowhurst: Îi spui unui om că e inteligent ca să nu-i spui că n-are talent. Îi spui că are talent ca să nu-i spui că e

prost. Îi spui că e subtil ca să nu-i spui că e lipsit de profunzime. Îi spui că e profund ca să nu-i spui că e incult. Îi spui că e incult ca să nu-i spui că e plin de forţa vitală. Şi îi spui că e vital ca să nu-i spui că e cam tâlhar. Şi îi spui că e cam tâlhar ca să nu recunoşti că e inteligent. Asta e prima linie a codului. O a doua linie e aşa: ştii că are talent, dar îi spui doar că e inteligent; ştii ca e inteligent, dar îi spui doar că e subtil; fiindcă a fi subtil ţi se pare că e prea mult, îi adaugi că e ingenios; nici ingeniozitatea nu ţi se pare de ajuns de compromiţătoare - şi îi spui că e prea cult. Fiind prea cult, se va înţelege că e rupt de viaţă şi lipsit de vitalitate. Dar dacă nu se va înţelege? Revii la faptul că e ingenios. Fiind ingenios, se va înţelege ca nu e profund. Lipsit de profunzime, va fi lesne să se priceapă că nu e subtil. Fără subtilitate, e clar că şi inteligenţa... iar fără inteligenţă, de unde să mai fie şi talent? Aşa se întretaie zilnic codurile în care critica literară comunică cu scriitorii, scriitorii cu fotbaliştii, fotbaliştii cu antrenorii, antrenorii cu ziariştii, ziariştii cu diplomaţii, diplomaţii cu alţi diplomaţi, ambasadorii cu guvernele, guvernele cu marţienii, marţienii cu pământenii... Încet, încet, toţi intrăm în acea reţea uriaşă, pusă în slujba acelei mari puteri numite de moraliştii anacronici, pe timpuri, în copilăria spionajului, ipocrizia.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


86/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

IUNIE

REZ. CAP. PREC: Încet-încet, din toată afacerea Marcovici nu vor mai vieţui decât amănuntele, aşa cum unui mort îi mai

creşte o vreme barba. Victima se va topi definitiv, enigma se va trage în mister şi lumii îi vor rămâne câteva obiecte la care se va uita expertă în perplexitate. La ora actuală, de pildă, se bucură de o mare atenţie salteaua, somiera şi husa din apartamentul principalului inculpat, Marcantoni. Cadavrul era învelit într-o husă din plastic marca Treca. Cu o minuţie înfricoşătoare s-a descoperit că acasă la Marcantoni dormea o saltea a cărei husă purta aceeaşi marcă. Ca să se ajungă la această revelaţie foarte importantă, s-au examinat cu o minuţie nu mai puţin înfricoşătoare 300.000 de bonuri de comandă, facturile şi borderourile de livrare ale magazinelor Treca şi s-au audiat 1.200 de persoane. S-a determinat precis că dintre toţi cumpărătorii de huse şi saltele Treca, doar Marcantoni cunoştea pe Marcovici. Se merge mai departe şi un expert e chemat să studieze următoarea problemă: constatându-se că husa Treca a cadavrului era mai scurtă decât salteaua Treca a inculpatului, cine dacă nu timpul să fi scurtat husa sau să fi lungit salteaua? Căci - după cum se ştie - obiectele au şi ele viaţa lor în timp, scurtându-se, lungindu-se, ferfeniţându-se etc. etc. Opera timpului după o crimă, după o agresiune, după o fărădelege poate fi mult mai tulburătoare şi mai importantă decât crima. Dar nu ne gândim la timp, la ceea ce face timpul cu noi şi cu obiectele noastre decât atunci când avem de măsurat huse şi saltele însângerate. E metoda noastră ne-ştiinţifică de a lega spaţiul de timp, de a fi einsteinieni din roman poliţist în roman poliţist. Ajungem la ceva adevăr şi la amănuntele lui doar când unul îl omoară pe altul.

Vineri, 13, se dau publicităţii rezultatele concursului internaţional de coafură 1969, desfăşurat la Evian

şi dotat cu "Al optulea Challenge al lacului Leman"; au participat 100 de specialişti din Franţa, Luxemburg.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


87/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Elveţia etc. Clasamentele generale: Clasa coafură masculină-juniori: 1. Gerard Kreps (Luxemburg). 2 Bernard Finet (Geneva). 3, ex-aequo...

La Derby, exact după 154 de ani, se reconstituie bătălia de la Waterloo, cu ajutorul a zeci de mii

soldaţi - plumb; englezul Graham Phoenix conduce o şarjă de cavalerie la care Napoleon nu se gândise şi scoate din luptă 110.000 "soldaţi" (faţă de 90.000 omorâţi în realitate), obţinând o strălucită victorie asupra lui Wellington. 3 cai sunt împuşcaţi la Auteuil, după ce şi-au fracturat picioarele în cursele de obstacole. Iluzionistul spaniol Xevi bate recordul mondial de conducere auto cu ochii legaţi: 43 kilometri. 4 morţi şi 18 răniţi într-un autocar cu nuntaşi, la Kabul; o cutie de cartuşe explodează pe acoperiş – cartuşe care urmau să fie trase în cinstea mirelui şi a miresei. 50 de morţi, 400 de răniţi, lângă Segovia (Spania), striviţi de sfărâmăturile unui acoperiş de restaurant, proaspăt construit.

Clasa coafură masculină-seniori: Philippe Cataldo (Annecy) 2. ex-aequo:... Pentru a amâna apariţia în faţa tribunalului, Fernand Savoy – autorul unui furt de 60.000 franci –

înghite un briceag şi bucăţi de cutie-conservă. La precedenta încarcerare, înghiţise în acelaşi scop o furculiţă. În Carolina de Nord, de-a lungul a 160 km de coastă, mii de păsări ale mării cad şi mor pe plajă; specialiştii sunt stupefiaţi şi n-au nici un răspuns. Un expert londonez în demolări îşi dinamitează casa: el – mort, soţia şi 7 copii – în stare gravă.

Savanţii serioşi socotesc că traversarea Atlanticului într-o barcă făcută din papirus n-are nici un

chichirez. Thor Heyerdahl n-are bază ştiinţifică. "Ra" al său e o chestiune foarte îndrăzneaţă, dar n-are fundament ştiinţific şi nici istoric. Egiptenii foloseau barca din papirus pe fluvii, nu pe oceane. E dreptul savanţilor să spună ce cred, e dreptul nostru să ne întrebăm fundamental: ei şi ce dacă Heyerdahl nu va dovedi nimic ştiinţific? Ce dacă "Ra" n-are bază istorică? Heyerdahl e un nebun, el vrea să treacă oceanul plutind pe hârtie, obsedat de o problemă eronată. Ei şi ce? Să-i dăm hârtie, să-i lăsăm oceanul - cunosc

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


88/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

multe papirusuri, erori şi ambarcaţii contemporane, cu o bază mai puţin ştiinţifică decât "Ra"-ui lui Thor şi la care savanţii nu zic nici pâs. Nebunilor paşnici să le lăsăm măcar hârtia şi Apa cea Mare - altfel ne aude posteritatea (sau trecutul) şi ne facem de râs: ce se întâmpla în '69 - se va întreba ea, indignată cum o ştim - dacă se cerea fiecărei nebunii bază ştiinţifică şi fiecărei îndrăzneli, fundament istoric?

Directorul comercial al unei fabrici de gulere, Michael Booty, dovedeşte calitatea excepţională a

produsului (rezistenţă la eforturi până la 4.500 livre) folosind - pe propria persoană - ghilotina de la muzeul Tussaud din Londra. Comandantul fanfarei republicane franceze, François-Julien Brun, se pensionează. Poliţia elveţiană anchetează un individ care se dădea drept papa Clement al 15-lea, hotărât să lanseze o nouă "schismă de la Avignon". 15 ani închisoare pentru Sylvaitn Ganot care, în 1960, şi-a tăiat nevasta în bucăţi, după ce i-a dat două palme şi femeia şi-a spart capul de colţul unei mese: tribunalul n-a reţinut premeditarea, codul nu prevede sancţiuni suplimentare pentru modul cum te debarasezi de un cadavru.

Clasa coafura feminină-junioare: 1. Danielle Rettmann (Luxemburg). 2. Bernard... (Lyon). Luni, 16 iunie, o femeie telefonează îngrozită poliţiei din Műnchen, anunţând că un urs s-a urcat până

la fereastra apartamentului ei, la etajul al cincilea. În buletinul parohial, pastorul Lewis Lloyd afirmă că osemintele lui Oliver Cromwell au fost regăsite într-un cavou al bisericii Sfântul Nicolae din Londra. (Decedat în 1658, lordul protector a fost înhumat la Westminster; pe timpul Restauraţiei, corpul i-a fast exhumat, spânzurat, decapitat şi apoi a dispărut.) Ipoteza cea mai răspândită susţinea că Cromwell ar fi îngropat la Tyburn - la numai 6 km de biserica Sf. Nicolae. O domnişoară din Cayenne (Guiana Franceză) îl caută în toată lumea pe Rene Hauwaert (belgian) pentru a-l anunţa că, de la 1 iunie, dânsa e mama unui fiu al dânsului. Hauwaert e de meserie navigator solitar pe mări şi oceane.

Crowhurst pluteşte spre casă. Prietenii îi telegrafiază: "Îţi pregătim primire triumfală. Vom veni să te

întâmpinăm în dreptul insulelor Scilly cu B.B.C, şi cu soţia ta." Crowhurst are o tresărire, inexplicabilă pentru

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


89/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

alţii: "Soţia mea, nu. Nu vreau". "Bine" oftează telegrafic prietenii. "Vom fi acolo 100.000 persoane să te întâmpinăm, dar soţia ta nu... "

Un ordinator I.B.M. 360-40 analizează 43 de discursuri şi 3 interviuri ale generalului de Gaulle şi

ajunge la concluzia că fostul preşedinte utiliza un vocabular de 4000 cuvinte. Se reaminteşte că Racine nu depăşea în tragediile sale cifra de 3.000, iar cei 7 candidaţi la preşedinţie s-au slujit în primul tur de 1.500-2.000 cuvinte, cota francezului mediu. Alexandre Sanguinetti, fost ministru în cabinetul Couve de Murville, se opune propunerii ca Charles de Gaulle să fie numit mareşal al Franţei: "În istoria Franţei au fost 370 de mareşali. Mai mult de 40 au fost spânzuraţi, exilaţi, extrădaţi, împuşcaţi... Nu există decât un singur general de Gaulle. Titlul de mareşal n-ar adăuga nimic gloriei lui". La Elysée, după ce strânge mâna lui Georges Pompidou, Alain Poher predă lui Pierre Messmer plicul în care se găseşte codul atomic. După festivitatea instalării ca preşedinte, dl. Pompidou mărturiseşte: "Costumul pe care l-am purtat azi nu e cel mai nou... Credincioasa mea servantă s-a temut ca decoraţiile şi colierul Legiunii de Onoare să nu-mi agaţe hainele cele mai bune... " Dl. Leo Hamon, purtătorul de cuvânt al noului guvern francez, întreabă în clipa când intră în cabinetul său: "Şi unde-i sufrageria? Franţa e o ţară unde politica nu se discută decât la masă". Prinţul Norodom Sihanuk al Cambodgiei termină cel de al 8-lea film în regia sa: "Trandafirul din Bonor". Federico Fellini declară în La Stampa, că vrea să înceapă un film despre "marile personaje ale timpului nostru": "Vreau să străbat lumea ca ziarist şi s-o redau fără deformări". Primul personaj: preşedintele Mao Tze-Dun. La Los Angeles, în cadrul colocviului de percepţii extrasenzoriale, savanţii americani şi sovietici aduc probe cu privire la capacitatea omului de a-şi transmite telepatic gândurile până la mii de kilometri (dr. Thelma Moss prezintă comunicaţii telepatice între studenţii americani şi englezi, la 8.000 km distanţă.)

Clasa coafură feminină-senioare: Helene Nivolais (Chartres). 2... Devenim rezonabili chiar în domeniul megalomaniei, unde se ştie că rezonabilitatea n-are nici un sens.

În vremuri îndepărtate, omul megaloman lua la ochi una dintre minunile lumii – să zicem templul Artemizei

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


90/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

din Efes – şi-i dădea foc. Lumea afla astfel de Herostrat. Megalomania se măsura în minunile lumii, care nu erau multe, doar 7. Se lucra cu maximă exigenţă. Un alt megaloman, nesatisfăcut de rolul său de împărat, alegea incendierea capitalei imperiale. Vocaţia piromană spune multe. Nerone îşi otrăvise în prealabil rivalul, îşi asasinase mama printr-un centurion (după ce încercase s-o înece), dăduse ordin să-i fie omorâtă nevasta – dar nu s-a oprit aici. Cu crimele astea nu se intră în eternitate, nu-ţi dovedeai geniul, nu deveneai Cineva. Abia după comiterea acestor asasinate, megalomanul a hotărât să incendieze Roma. De bună seamă, aceste istorii îi erau recunoscute Annei Paola Bonsignori, căci la 59 de ani, câţi avea, italianca era învăţătoare la Livorno. O învăţătoare ştie istorie – dar ea trăia în secolul nostru rezonabil, în care minunile sunt în număr mai mare de 7, pompierii îşi perfecţionează zilnic munca, oraşele au milioane de stingătoare, mii de poliţişti, câteva balamucuri şi alte milioane de televizoare, care sunt grădinile Semiramidei, templul din Efes şi farul din Alexandria la un loc. În asemenea condiţii, ce mai poate face megalomanul exigent? Mai nimic. Anna Paola intră în catedrala din Milano şi înfige cuţitul într-o călugăriţă îngenunchiată în faţa altarului. Prinsă de poliţie, învăţătoarea declară fără ocol: "Am vrut să se vorbească despre mine la televiziune!"

Ceea ce era "numai" intuiţia extraordinară a celui mai nobil scriitor contemporan, cutezător nu până în

pânzele albe ci mai departe, până în infern - devine fapt difuzat la radio: în Statele Unite, institutele judiciare lucrează la definitivarea unui sistem pentru înregistrarea şi fişarea vocilor omeneşti. Cazierele vor avea pe lângă amprentele digitale şi o bandă de magnetofon cu amprentele vocale ale cetăţeanului respectiv. Ce va fi înscris pe bandă, pe frunte-ţi va fi scris. Încât bandiţii vor trebui să se înţeleagă numai din ochi. Spărgătorii vor avea nevoie nu numai de mănuşi ci şi de lacăt la gură, ceea ce e întotdeauna greu de găsit. Caricaturiştii, inspiraţi de infinitul umor al răufăcătorilor vor trebui să deseneze fără explicaţii, căci nimeni nu va mai dialoga, noaptea, în faţa caselor de bani. Se va vorbi în şoapte tot mai tiptile, tot mai concise. Până la urmă se va lăsa tăcerea... Cu cît se perfecţionează sistemul şi metodele judiciare, cu atât se reduce raţia de umor în lume. Detectivilor viaţa le va fi mai uşoară, umoriştilor - tot mai grea.

În Belgia, senatorul Cuvelier susţine în Senat: "Merckx este demnul reprezentant al naţiunii noastre. Rolul

lui e tot atât de reprezentativ ca al nostru... " Un cetăţean valon declară despre acelaşi ciclist, eliminat brutal

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


91/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

şi neconvingător din Turul Italiei, acuzat de dopaj: "Valon, flamand, toată lumea este cu Merckx şi l-aş vedea foarte bine prim-ministru... " Autorul preferat al noului campion mondial de şah - Boris Spasski - e Dostoievski.

Ofensivă şi defensivă, devotament şi turnătorie, prietenie şi trădare, supunere şi contestare, alianţe şi

ură, cumpărare şi vânzare, totul sau nimic, toţi pentru unul şi unul împotriva tuturor, bombă, mitralieră, berbece sau rachetă, explozie, spionaj şi contraspionaj - care termen sau care situaţie din ultimele ştiri ale oricărei gazete nu s-a reflectat în sport? Tot ce oamenii trăiesc pe pagina externă a unui ziar li se mai dă o dată să trăiască în lumea stadionului. E tulburător cum toate încordările mari ale lumii intră tainic şi miniaturizat în compoziţia fiecărei lupte atletice. Lipsea complotul. Iată-l în Italia, în turul Italiei: nu numai victima, Merckx, dar toţi adversarii săi principali, în cap cu Gimondi, nu acceptă că Eddie s-a dopat. Cineva "l-a lucrat", cineva l-a sabotat - după expresia lui Taccone: pe şosea cineva i-a întins un bidon şi înăuntru era ceea ce nu trebuia să fie. Un ziar din Milano publică scrisoarea unui Marco B. care scrie textual: "Eu l-am dopat pe Merckx, Eddie e nevinovat, am fost plătit de un grup din lumea ciclismului"... Scrisoarea e considerată neserioasă, dar presupunerea unui complot rămâne întreagă; Gimondi merge până la a declara că "în absenţa lui Merckx, victoria sa e fără semnificaţie... " Gimondi refuză a fi încoronat prin complot, prin otrăvirea regelui precedent. Mă bucură forţa cu care sportul sintetizează viaţa. Dar mă gândesc că unele comploturi izbutesc, lăsându-ne în braţe un trup care nu mai poate sintetiza nimic.

Alexander Godfrey Mac Donald of Mac Donald, al şaptelea baron Mac Donald, şi Simon Cristopher

Joseph Fraser, al 24-lea baron Fraser, veghează cu străşnicie la activitatea unui submarin plin cu experţi americani veniţi să ia un eşantion din pielea monstrului de la Loch Ness. După două luni de mariaj trist, Luigi Urru din Sicilia vine cu puşca în patul conjugal, pentru a-şi sili soţia să-şi îndeplinească obligaţiile conjugale. Condamnare la 3 ani şi 7 luni închisoare - menţinută chiar şi după ce Agnes şi-a retras plângerea... La muzeul Goya din Castres (Franţa) - o expoziţie cu dovezi irefutabile că alchimistul Cagliostro s-a reîncarnat într-un negustoraş din Paris.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


92/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

O lună de la încheierea celui de al doilea Congres mondial al oamenilor cu chelie - şi nu se vede nici o consecinţă, nu se aude nici un ecou. Părul îmi creşte la fel de des, la fel de aspru. Firele albe apar cu aceeaşi discreţie. Frizerii tund - cum îi ştim. Cheliile din jur strălucesc cu aceeaşi intensitate - parcă nimic nu s-a întâmplat în lume. Nici un document al acelui Congres mondial nu e dat publicităţii. Oamenii cheli n-au avut nimic de transmis omenirii? Singurul amănunt curios - integrarea câtorva delegaţi în ordinul Buretelui nu satisface. De ce atâtea secrete? De ce atâta tăceri în jurul lui? De ce atâta timiditate în a spune celor cu păr ce au discutat cei fără păr? E trist să constaţi că unul din puţinele congrese mondiale netrase de păr n-a avut ambiţia de a comunica şi de a lăsa o urmă în viaţa omenirii, dovedindu-se sectar.

Challenge-ul internaţional al coafurii 1969 revine Comitetului artistic din Luxemburg. S-a dezlegat misterul Moitessier - singuraticul barcagiu care, lăsându-şi baltă toate interesele, a părăsit

cursa transoceanică organizată de Sunday Times, tocmai după trecerea sinistrului Cap Horn, adică în momentul cel mai potrivit, renunţând la glorie şi la premiul întâi, spre uimirea lumii şi a nevestei sale. După 10 luni de pustiu marin, omul a ajuns în portul Tahiti şi a spus-o pe şleau: lui nu i-a trecut prin cap să câştige cursa solitarilor! "Ideea unei curse a solitarilor e grotescă, e o insultă adusă mării... " Este exact ceea ce am prevăzut că gândeşte - şi mă simt mândru ca şi cum nu el ci eu aş fi dat ocol lumii. Nu se poate face din singurătate o competiţie, un clasament, un trofeu: un adevărat solitar nu va încasa niciodată un premiu pentru că e solitar. E o insultă adusă mării şi singurătăţii. După trecerea Capului Horn, "m-am întrebat, în Atlantic, ce-aş avea de făcut în Europa; trăisem patru luni în singurătate şi puritate, privind stelele - aş fi fost nebun să revin în Franţa... " Şi atunci a cârmit-o din Atlantic spre Pacific. Poate că acesta e marele premiu pe care nimeni de pe uscat nu-l poate oferi, nici în bani, nici în sărbători fastuoase, nici în fotografii uriaşe: să fii în Atlantic şi să treci în Pacific, liber, nesilit decât de propria-ţi dorinţă de a privi cât vrei şi cât îţi place stelele şi oceanul. Cu o singură mişcare de cârmă, să alegi suveran între ape mai întinse, mai adânci decât propriu-ţi destin de picătură în oceanul lumii.

30 : Ultima filă a jurnalului lui Crowhurst; la nord de insulele Capului Verde: "10h30': Adevărul este că nu există decât un singur maestru de şah. El este acela care mă poate elibera

de mintea cosmică. Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


Pagina

11h : O singură frumuseţe este perfectă: aceea a adevărului. Nimeni nu poate să facă mai mult decât este capabil să facă...

... Ofensa mea! Eu sunt ceea ce sunt şi văd natura ofensei mele. Renunţ la acest joc, dacă mă asiguraţi că data viitoare se va juca după regulile Dumnezeului meu cel mare, care în cele din urmă i-a revelat fiului său nu numai natura lui exactă, dar şi felul de a ajunge în termen la jocul următor.

Acesta este terminat este terminat este o durere 11h15': Este sfârşitul jocului meu. Adevărul a fost descoperit. 11h17': Este timpul să fac mişcarea. Nu voi mai prelungi jocul. A fost un joc bun, dar acum trebuie să

se sfârşească. ' Voi renunţa la joc, la 11h20'. Nu este un mod pentru"... Pentru cei care-l socotesc pe Balzac apus, depăşit, mort şi fără ecou - carcasă de automobil bună de dus

la presat - iată o meserie pe care numai domnia-sa o putea inventa (ce e drept, după o convorbire cu Feodor Dostoievski, cum ar trebui să se mai întâmple şi azi după o îfizionomist la cazinou. E un om care priveşte atent fizionomiile jucprivire cine e cel din faţă: un trişor, un escroc, un debutant, un pasisau - de ce nu? - un om cinstit. El lucrează după câteva semne fdomnul de Balzac le-a dat o extraordinară vigoare în portretistica s-, culoarea părului, pipa, decoraţiile. nasul, sânii femeilor şi uneoobservaţii se traduc intr-un carnet prin semne cabalistice sau expre

93/120

anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

ntrevedere între doi mari.) Meseria de ătorilor. El trebuie să descopere dintr-o

onat, un sărăntoc, un urmărit, un interzis izionomice, după câteva aparenţe cărora a voluptoasă: părul - tunsoare sau chelie ri chiar domnul doamnei. Toate aceste

sii sucite al căror cod e cunoscut doar de

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


94/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

domnul Lemarchand. Şi aşa cum prin Balzac arta a atentat până la a face concurenţă stării civile - şi fizionomistul de la cazinoul din Deauville e în concurenţă cu Balzac: el a memorizat până azi, în ani lungi de viaţă la cazinou, între 12 şi 15 mii de feţe... Ce roman zace nescris în ochii acestui domn! Ce agenţie de detectivi trăieşte acolo, în cutele din jurul gurii sale dezabuzate! Ce serviciu de cadre lucrează zi şi noapte între pleoapele acestui chip deplin impasibil! Dar până la roman - ca să nu fim livreşti - câtă nevoie am avea fiecare dintre noi de un domn Lemarchand, dimineaţa, când deschidem ziarele lumii şi începem jocul în acel infernal cazinou unde, cum spunea odinioară poetul, "la masa verde, faţă în faţă... "

...pe o filă găsită în dormitorul unei doamne, după o operaţie inutilă (neoplasm de pancreas): "mâncărime slăbit temperatură colită Festal Ripason Calciu lactic Pentru întărire sau Îngrăşare Delta Cortizon. Am voie să urc scări?"

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


95/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

IULIE

REZ. CAP. PREC. ... Dar toate aceste scoruri nemaipomenite în meciurile de tenis, nu vă spun nimic? Scoruri-fluvii,

scoruri-epopei, scoruri neverosimile (22-24, 1-6, 16-14, 6-3, 11-9 - meciul Gonzales-Pasarell)*) de parcă ar fi venit marţienii, scoruri de o expresivitate a conflictului ca-n teatrul clasic, din care înţelegi limpede jocul a două caractere (Laver-Lall: 3-6, 4-6, 6-3, 6-0, 6-0). Am citit în Le Monde cronica pe două lungi coloane a meciului Gonzales-Pasarell, şi nu cunosc multe evenimente "neserioase" care să aibă parte în acest ziar grav de o tratare pe două coloane. Pare o invenţie, acest meci: în setul decisiv (deci după un 22-24, 16-14) Pasarell are 5-4 şi 0-40 contra serviciului, Gonzales egalează. Pasarell are meci-boluri, la 7-6, la 8-7, la 9-8! Pancho Gonzales nu se predă şi câştigă la 11-9. Cronica se termină aşa: "Într-o zi, Pancho va muri pe teren". Eu unul, cred... De când se joacă "open", de când profesioniştii muncesc cot la cot cu amatorii - ne va fi din ce în ce lai greu să murim, liniştiţi, în pat...

În iulie 1794, la 10 thermidor, o oră după moartea lui Robespierre, bunul său prieten, cetăţeanul

Dumas preşedintele tribunalului care pronunţase sentinţa în procesul contra-revoiuţionarului Saint-Prix, în procesul câinelui regalist, duşman irecuperabil (vezi 18 noiembrie 1968) ş.a.m.d., - e condamnat la ghilotină.

MAIONEZA (1) Dl. David Schilte, mare financiar american, supervizorul tuturor închisorilor din statul New-York, se

odihneşte la Cannes, într-un apartament confortabil al hotelului Majestic. Dl. Schilte nu părăseşte hotelul decât pentru vizitarea închisorilor franceze:

- Casa de corecţie din Nisa e de rangul întâi. Dar şi cele din Fresnes şi Clairvaux merită un drum... La Melun, totuşi, bucătarul face de trei ani aceeaşi mâncare...

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


96/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Sviatoslav Richter se odihneşte la Saint-Tropez; opt ore pe zi - studiu, începând de la 9 dimineaţa. Vilegiaturiştii se instalează pe terasă, nimeni nu mişcă pe toată durata exerciţiilor. După care pianistul pleacă pe plaja Pampelonei, refuzând orice interviu:

- Eu mă exprim la pian. Dacă vreţi să ştiţi ce gândesc, veniţi să m-ascultaţi. Echipajele celor 14 vase blocate pe Suez organizează o "cupă mondială" la fotbal. La Stuttgart, în plin congres al bisericii protestante, după ce se plânge de egoismul uman şi al clerului,

un farmacist de 56 de ani, hotărât să ducă contestarea până la capăt, înghite cianură de potasiu. Echipajul submarinului oceanografic "Ben-Franklin", plecat pe cursul Gulf-Streamului, anunţă că a văzut peşti de zece ori mai mari decât media normală. Directorul misiunii nu crede. Generalul de Gaulle şi doamna fac o vizită-surpriză - în sătucul Fremonville (250 de locuitori) domnişoarei Luise Camaille, 70 de ani, fostă guvernantă a familiei. "Lumea era la câmp, cerul - de plumb, o căldură copleşitoare."

Aveam paşaportul în buzunar pentru San Diego. Biletele de avion. Biletele de tren. Biletele de trotinetă.

O îngrozitoare indispoziţie reumatică (combinată cu un guturai) m-a împiedicat să plec, ratând primirea triumfală a primei femei care a traversat Pacificul, într-un Ketch, singură-singurică, singurică-cuc, mă rog, cît poate fi de singură o femeie, fie şi pe ocean. Femeile nu pot fi singure. În cel mai rău caz, au gândurile lor cu care pot popula soarele şi luna; oricum - singurătatea d-nei Sharon Sites Adam e o problemă a d-lui Adam, soţul. Pe mine m-ar fi interesat o unică problemă: care e modelul rochiei cusute de d-na Adam pe ocean în timpul călătoriei de la Yokohama în California? Cu pliuri sau nu? Evazată sau... ? Cu decolteu sau fără... ? Cu fronseuri? Pe biais? Sau simplă-simpluţă? Şi ce culoare? Ştiu că sute de ziarişti se vor fi repezit să afle cum a trecut doamna prin cele 7 furtuni pacifice, anunţate domnului prin radio. Alte sute o vor fi chinuit cu întrebări legate de atacul rechinilor. Eu cred că s-a studiat insuficient, s-au emis prea puţine observaţii în ce priveşte legătura dintre fronseuri şi rechini, decolteuri şi cicloane, pliuri şi singurătate. Aş fi putut aduce o contribuţie esenţială, aveam paşaportul pentru San Diego, dar afurisita asta de indispoziţie reumatică...

"Stupoare în lumea turfului european" - scriam în iulie 1968. "În două săptămâni, marii favoriţi,

campionii campionilor, patrupede imbatabile, au pierdut cursele în care alergau şi o mulţime de oameni au

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


97/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

pierdut bani frumoşi mizând pe domniile lor. Luthier - armăsar extraordinar în ciuda originii paterne dubioase - pierde premiul Jockey-Club la Paris. Laguna - iapă de trei ani, "cu privire de vultur", dată la cota minimă de 6/10, în premiul Dianei - pierde acest premiu care consacră regina iepelor. Fantastica Roquepine, trăpaş fără precedent în Franţa, nu se clasează pe primele trei locuri în Campionatul European. "Roquepine - nicăieri! Cred că visez"... - scrie hipocronicarul lui Le Figaro. Se caută explicaţii, se dau soluţii, driverul lui Roquepine e sfătuit ca "în timpul liber să-l citească pe Descartes şi să înveţe de acolo că a păcătuit împotriva bunului simţ printr-un injurios exces de încredere". Aiurea, o spun ca un om care am făcut cavaleria, am stat grăjdar schimbul II şi iubesc calul fiindcă e animalul care nu calcă în picioare nici un alt animal, calitate care - se ştie - nu aparţine omului. Explicaţia e în cai, nu în Descartes. Fără să citească Descartes - Roquepine, Laguna şi Luthier au înţeles că oamenii nu se mai îndoiesc în privinţa lor şi-i consideră imbatabili. Chestia asta i-a enervat. Caii - e un mare secret dar aşa e, - nu suportă certitudinile, de aceea, riscându-şi palmaresul şi poate cariera, dânşii şi-au luat sublima povară de a trezi în oameni îndoiala asupra ierarhiilor stabilite în lumea turfului. E un gest frumos din partea lor. Totu-i să nu fie zadarnic."

"La 10 iulie, vasul englez "Piccardy" zăreşte un yacht fără cârmaci, plutind liniştit pe Atlantic - 1.200

kilometri în largul Azorelor. Yachtul se numeşte "Teignmouth Electron". "Piccardy" abordează yachtul şi-l conduce în portul Santo Domingo. Nici o urmă de Crowhurst. Avioanele scrutează orizontul zadarnic. Echipamentul pentru plonjoane submarine a fost găsit în cabină. Astfel se spulberă ultima speranţă a doamnei Clara Crowhurst care - refuzând să creadă în moartea soţului ei - presupunea că acesta părăsise vasul pentru o călătorie subacvatică în ocean." (Ziarele.)

MAIONEZA (2) - Vreau să vă spun ceva... îşi începe cuvântarea, în Hyde Park, Mike Jagger, conducătorul lui Rolling

Stones, în faţa a 500.000 persoane adunate pentru un adio în memoria chitaristului Brian Jones (descoperit

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


98/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

la 3 iulie mort – drogat în piscina casei sale). Vreau să vă spun ceva. E pentru Brian. Nu ştiu prea bine cum. Am să încerc. Vă voi citi ceva scris de Shelley: "Pace, pace, el nu e mort, el nu a adormit, s-a trezit doar din visele vieţii sale..." După care lansează 2000 de fluturi cumpăraţi de la o fermă din Dorset. De ce fluturi?

- Pentru că e frumos... răspunde Jagger, îmbrăcat în alb. Apoi cântă orchestrele The Family, The Battered Quaments; 12 arestări, 5 inculpări, 400 leşinuri din cauza căldurii, 12 internări în spital.

"- L-am ucis fiindcă mă chinuia. Nu mai puteam suporta umilinţele la care mă supunea"... declară în

faţa tribunalului Jaqueline Bergos, 27 de ani, mamă a doi copii, acuzată de împuşcarea soţului, Pierre, în noaptea de 24 august 1968. "Am luat puşca de vânătoare cumpărată cu câteva zile înainte. Fiindcă mă ameninţase. Am închis ochii, nu ştiu să mânuiesc arme. Am apăsat de două ori pe trăgaci"... Curtea din Aix-en-Provence o achită. Jaqueline Onassis primeşte în dar - cu ocazia împlinirii a 40 de ani - o pereche de cercei din aur reprezentând cabina spaţială Apollo. John Fairfax - placat din insulele Canare la 20 ianuarie - ajunge în Florida, la 20 iulie, trecând Atlanticul într-o barcă cu vâsle (8 metri lungime), în formă de pantof, împodobită cu aripi de rechin, amintire dintr-o luptă dusă pe ocean. Fairfax e bronzat şi într-o dispoziţie excelentă:

- Vreau să dorm o săptămână. - Guvernul Maiestăţii Sale a primit suficiente garanţii că oceanograful american Dan Taylor nu va face

nici un rău, cu submarinul său, lui "Nessie" (monstrul de la Loch Ness)? - întreabă, în Camera Lorzilor, lordul Kilmany.

- Cercetătorul n-are nici o intenţie agresivă... răspunde lordul Hughes. - S-a aflat dacă "Nessie" e vertebrat sau nu? Căci dacă e vertebrat, o lege din 1876 - interzicând

cruzimea faţă de vertebrate - îl protejează perfect... Dacă nu, dacă e nevertebrat, să se descurce singur... Într-un sătuc francez din Isère, un băiat numit Patrick a fugit de-acasă de frică să nu i se facă o

injecţie: l-au căutat o zi întreagă şi l-au găsit pe jumătate leşinat, într-o groapă la doar 800 m depărtare de casă. Nu voi spune: ferice de el; dar voi spune: ferice de mine şi de toţi cei ce mă înţeleg în nostalgia după

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


99/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

epoca în care fugeam de injecţii, îngroziţi ca de tanc sau cancer, azi. Ferice de mine şi de toţi acei care încă mai avem un ochi pentru a descoperi în ziarele epocii noastre ştirea că un băiat a fugit de-acasă ca să scape de o injecţie. Şi, în sfârşit, ferice de ziarele epocii noastre care pot pierde un cvadrat pentru a anunţa, lângă deplasările de pe sol pe Lună şi de submarine pe pământ, că Patrick Vanditelli a intrat în panică la gândul că va fi înţepat cu un ac lung, lung de tot, mai lung decât ţeava unui tun de 155.

După cum se anunţă, helvetul Gaspard Holzgang şi-a părăsit postul de pază la Cetatea Vaticanului, dispărând fără să lase adresă, urmă sau umilă înştiinţare. Secretariatul a anunţat poliţia italiană să-l găsească nu pentru a-i tăia capul (ce era în capul lui încă nu se ştie) ci ca să-i confişte actul de cetăţean al Sfintei Cetăţi. Pe baza acestui act, helvetul s-ar fi bucurat de mari privilegii în magazinele nesupuse vămilor. Altă sancţiune nu există. Regulamentul corpului de gardă nu prevede nici o pedeapsă pentru dezertare şi din 1505 încoace nici un helvet nu a şters putina. E prima dezertare în 464 de ani. Domnilor şi doamnelor, daţi-mi voie să casc şi să mă duc la culcare. Aceasta nu mai e o ştire, ci un cântec de leagăn insuportabil.

- Gata, m-am săturat de cutia asta stupidă, mă duc să mă culc... spune şi dl. Armstrong, tatăl lui Neil,

închizând televizorul după plecarea fiului de pe Lună. Ce a fost mai rău a trecut... REVISTĂ (STRICT LUNARĂ) A PRESEI: Fritz Lang precizează: - Eu am inventat numărătoarea inversă, acum 40 de ani, în filmul meu Femeia pe lună! Salvador Dali

răspunde: - Eu sunt adevăratul Cristofor Columb al Lunii, eu am fost primul care am pictat peisaje lunare! Sculptorul Cezar doreşte să cumpere Lem-ul şi să-l semneze: sculptură de Cezar. Doamna Macghee

din Memphis (Tennessee) nu acceptă ca fetiţa născută în noaptea de 20 iulie să fie numită "Modulul lunar" - cum vrea domnul Macghee - ci doar Modulul. Indienii Navajo din sudul Statelor Unite cer printr-o telegramă

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


100/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

adresată preşedintelui Nixon să-i oblige pe cosmonauţi "să caute bine, pe Lună, urmele mocasinilor lăsate de doi tineri Navajo, de mult, în drumul spre tatăl lor, Soarele". 14 persoane din Ottawa protestează pe lângă televiziunea canadiană fiindcă s-a scos din program un film de aventuri spaţiale, pentru a se transmite în direct debarcarea pe Lună a lui Apollo 11 - François Mauriac declară că aselenizarea îl interesează prea puţin. Ray Bradbury e de părere că, prin cucerirea spaţiului, omul cucereşte nemurirea. Toreadorul El Cordobes se oferă să susţină o coridă acolo sus. Coaforul Alexandre din Paris strigă:

- Vreau capete fosforescente, părul în culori inedite, ochi machiaţi cu produse inedite, suntem în mare întârziere!

Reclamă cât o pagină de ziar a firmei Bulova-Accutron: "Până acum, Bulova Accutron nu era decât ceasul cel mai precis din lume. Din ziua în care Apollo 11 a depus pe lună un contor Bulova Accutron, o nouă eră a început. Până acum, noi afirmam că ceasurile Bulova Accutron erau cele mai precise din lume... Dar la ce mai foloseşte ceasul cel mal precis din lume, dacă-l găseşti pe lună, pe Venus, pe Marte? Am hotărât să revendicăm altceva. Afirmăm acum că ceasul nostru este cel mai precis din Univers".

Într-un cinematograf elveţian, publicul izbucneşte în râs la o scenă patetică din filmul Jane Eyre, atunci când contele Rochester, pentru a-şi dovedi dragostea faţă de Jane, strigă: "O voi duce pe Lună!"

Corespondentul la Washington al Pravdei scrie că astronauţii americani sunt la fel de simpatici şi de sociabili ca şi cosmonauţii sovietici.

Arrabal lucrează la refacerea noii sale piese: după opinia sa, Armstrong şi Aldrin reprezintă toate posibilităţile omului viitor: ei au jucat în faţa noastră toate rolurile, mai puţin cel al prizonierului. Aceşti doi veritabili eroi de "Kamasutra" întruchipează absurditatea închisorilor noastre şi imensitatea întârzierii noastre.

Atletul Wadoux, campionul de semifond al Franţei, declară: - Ca şi într-un cântec al lui Brel, unde băcani plictisiţi asistă la o corridă închipuindu-şi că sunt Garcia

Lorca sau chiar Nerone - tot aşa a venit ora când pământenii, stând confortabil în faţa televizoarelor, se socotesc Armstrong; aventura cosmică prin persoane interpuse umple deodată un vid din existenţa lor... Cucerirea Lunii este un alibi pentru conştiinţa curată a umanităţii.

Henri de Montherlant continua:

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


101/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

- E totuşi odios să poţi merge pe Lună în timp ce casa mea poate să ardă sau eu să fiu asasinat fiindcă telefonul nu avea curent.

Un joc pentru copii, lansat de italieni, face ravagii: astronauţi-soldaţi transformă Luna într-un câmp de bătălie. "Societatea internaţională a Pământului plat" (aproape 80 de membri) constată că rândurile i se răresc, cadre vechi mor, cadre tinere nu mai apar.

"Nenorocirea omului vine din faptul că inventând avionul, el crede că zboară. "Cu acest citat aparţinându-i pictorului Georges Braque, îşi încheie răspunsul la ancheta privind zborurile planetare, dramaturgul francez René de Obaldia.

New-York Times recunoaşte eroarea săvârşită la 13 ianuarie 1920 când şi-a bătut joc de ideea lui R. H.

Goddard, privitoare la posibilitatea unei rachete de a funcţiona în vid. Erata ziarului, exprimarea regretelor sună frumos, nobil. Mă îndoiesc de eficacitatea gestului. Poate pare formal, dar oamenii nu dau importanţă decât ideilor şi cifrelor rotunde. New-York Times trebuia să publice erata exact în ziua de 13 ianuarie 1970, la 50 de ani rotunzi după afirmaţiile sale nefericite. "50 de ani de când am râs de un om care afirma că o rachetă poate zbura în vid"... - aşa ar fi sunat titlul şi oamenii ar fi băgat bine la cap evenimentul şi semnificaţia lui, emoţionaţi ca ori de cît ori sunt presaţi de aniversările rotunde. "100 ani de când a fost fluierată opera Carmen de Bizet"... - ar trebui titrat în 1975. "Comemorarea a 150 de ani de la huiduirea lui Antonioni", "Două secole de la înjurarea teatrului lui lonesco"... - iată câteva exemple utopice din artă, ca să nu intrăm în politică, unde s-ar găsi cele mai voluptoase comemorări ale unor erori tragice. Lumea însă exprimă scuzele şi regretele, repede, fără solemnitate şi numai în cazuri gogonate. Ar fi necesar ca noile foruri umaniste ale lumii să stabilească comemorări rotunde ale erorilor săvârşite de oameni faţă de mulţi dintre cei sărbătoriţi azi cu surle şi fanfare. Ar fi mai ales necesar să. se aniverseze solemn eratele - în 2069 New-York Times să publice un articol "100 de ani de la scuzele adresate lui R. H. Goddard". Ar fi necesar...

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


102/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

E X T R A V E R A L

ACŢIUNE FARMACOTERAPEUTICĂ: Extractele de valeriană şi crataegus au

acţiune sedativă. Acidul feniletilbarbituric are efect sedativ şi anticonvulsivant.

INDICAŢII: Hiperexcitabilitate nervoasă; insomnii;

tulburări neurovegetative; hipertensiune arterială; hipertiroidie.

MOD DE ADMINISTRARE: 2-3 comprimate pe zi. În caz de insomnie se iau seara cu ½ oră

înainte de culcare 2-3 comprimate odată.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


103/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

27/7...

27/7/68 : Arhiepiscopul de Viena a anunţat că o comisie specială ar fi fost constituită pentru revizuirea

procesului lui Galileo Galilei, din urmă cu 300 de ani. Acelaşi arhiepiscop şi-a exprimat părerea că închiderea "cazului Galilei" ar însemna "cicatrizarea celei mai grave răni în relaţiile dintre religie şi ştiinţă"... E spus patetic. Şi exact.

Dar să lăsăm cuvintele, patetismele şi comisiile care coboară în pivniţele timpului; mai în adânc, în adâncul adâncului, clipeşte şi clipoceşte o întrebare neagră ca un lac în iad: de ce mai trebuia revizuit "cazul Galilei"? Nu s-a lepădat Galilei de opiniile sale în faţa Inchiziţiei? Înspăimântat de torturile la care urma să fie supus dacă ar fi continuat să susţină că Pământul se învârteşte în jurul Soarelui şi în jurul axei sale, omul acela luminat şi speriat nu a cerut întunericului iertare? N-a căzut el în genunchi şi n-a acceptat cu cea mai dureroasă prefăcătorie minciuna la care i se cerea să-şi dea adeziunea? Nu l-a trădat pe Copernic pentru ca asupra sa să nu cadă pedeapsa cu foc a terorii divine? Nu i s-a acordat o iertare odioasă pentru abjurarea adevărului ştiinţific? Ce "reabilitare" să i se mai acorde unui iertat? Ce rană nu s-a cicatrizat? Da, remuşcarea. Remuşcarea, ca şi pământul, e pur si muove..

27/7/69 : "Trişeria lui Donald Crowhurst, navigatorul singuratic plecat să facă ocolul lumii şi dispărut la 10 iulie,

a provocat o mare emoţie în Marea Britanie. Într-adevăr, după cum arată un comunicat publicat de organizatorii cursei, Crowhurst a rămas opt luni

în Atlantic. Mesajele sale radio erau trucate şi el se găsea într-o tensiune nervoasă considerabilă, înainte de dispariţie.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


104/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

O analiză aprofundată a jurnalului de bord găsit pe vasul părăsit, a permis descoperirea cacialmalei. În fapt Teignmouth Electron n-a parcurs decât 14.500 de mile, adică distanţa dintre Anglia şi Australia.

... Navigatorul transmitea mesajele sale radio pe unde scurte. Un purtător de cuvânt al telecomunicaţiilor britanice a arătat că aceasta făcea imposibilă determinarea exactă a locului de emisie.

Nu s-a găsit nici o explicaţie satisfăcătoare în privinţa dispariţiei lui Crowhurst. Nu se ştie dacă el a căzut în mare dintr-un accident, dacă s-a aruncat în mare de bună voie, sau dacă şi-a pierdut minţile"... (Ziarele)

27/7/68 : După ce aleargă de 10 ani să câştige măcar o dată miticul tur al Franţei; după ce a împărţit lumea mare

a ciclismului în "poulidorişti" şi "anquetilişti"; după ce în fiecare an a fost învins fie de Anquetil, fie de ghinion, fie de el însuşi, căci omul acesta - s-a constatat - nu are ambiţii ci, vai, doar demnitate; după ce a strâns în jurul său milioanele de simpatii care se adună totdeauna în jurul unei victime; după ce a pierdut nenumărate curse în care pornea mare favorit aducând imense deziluzii suporterilor; după ce anul trecut şi-a sacrificat toate şansele pentru a-l ajuta pe Pingeon să câştige Turul; după ce anul acesta, din nou superfavorit, ajunge să treacă Pirineii ocupând în clasament o poziţie excelentă - Poulidor, Raymond Poulidor, cel numit cu drag de un popor întreg "Pou-pou", se răstoarnă în etapa a 15-a lovit de o motocicletă, se răneşte grav, sângerează abundent şi, când se ridică, constată că toţi adversarii săi, care nu-l scăpau din ochi, au tulit-o mărind viteza exact în clipa în care el era pe jos... Ca un nebun, cu faţa toată o rană, cu un hematom la picior, porneşte după ei într-una din "cele mai fantastice urmăriri" văzute vreodată pe o şosea franceză. Nu-i ajunge. Pierde până la sosire un minut, a doua zi pierde şi mai multe minute, abandonează. Pentru prima oară.

- Ceea ce nu pot înţelege şi n-am să înţeleg niciodată e asta: să ataci un om grav rănit, să profiţi că un ciclist a căzut, să-l loveşti tocmai când e lovit...

Asta-i tot ce a declarat Poulidor.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


105/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Cu cât sânge, cu câte răni, cu câţi hematomi trebuie să plătim pentru a ajunge la naivitate, cu câte dureri devenim ingenui! Căci, Dumnezeule, când altcând să ne atace adversarii decât în clipa căderii?

27/7/69 : Eşecul lui Thor Heyerdahl nu mă întristează - deşi dânsul zice, ca orice artist, că n-a fost nici un eşec.

El voia să aducă dovada că vechii egipteni treceau Atlanticul în bărci de papirus. Eşecul lui dovedeşte - cel puţin pentru mine - că vechii egipteni nu puteau să treacă Atlanticul în bărci de papirus. E un eşec bun, necesar şi progresist - aşa cum ar fi fost şi victoria sa. Fascinaţi de ideea că totul se poate, dispreţuim nedrept şi conformist demonstraţiile - fie ele şi indirecte - în jurul a ceea ce nu se poate. Dar - în istoria omenirii - ceea ce nu se poate e, implicit, la fel de important ca ceea ce se poate. Cu ce drept ignorăm ceea ce nu se poate? Mai ales că ceea ce nu se poate e, implicit, la fel de îmbucurător ca tot ceea ce se poate. Dar dracul ne pune să nu facem mai niciodată explicit, implicitul. Mie, eşecul lui Heyerdahl îmi dă un mare elan în muncă. Lucrez acum la mai multe demonstraţii: un studiu prin care dovedesc că vechii polinezieni nu puteau juca baschet cu vechii greci; un studiu prin care arăt irefutabil că Regele Soare nu s-a gândit niciodată să cucerească Polul Sud; pun la punct un exerciţiu prin care stabilesc că, mai spre zilele noastre, un tanc nu poate ţinti exact într-o albină, pe când o albină poate ameţi turela unui tanc; de asemenea, am în proiect un robot care nu poate dansa twist cu o fată frumoasă şi nici tango cu o femeie senzuală. Ca şi Heyerdahl, vă voi ţine la curent cu tot ce voi păţi.

27/7/68 : Salut "sesiunea" Scaunului contemporan care are loc între 3 mai şi 31 iulie la Muzeul de arte

decorative din Paris. Salut cele 300 de scaune şi fotolii moderne aduse din Europa, Statele Unite, Japonia, care printr-un joc de lumini şi culori vor evidenţia progresele realizate în acest domeniu esenţial al vieţii pe pământ. Într-o epocă în care o imensă nerăbdare face ca patru roţi să devină mai dragi şi mai scumpe decât patru picioare de lemn; într-o epocă în care mai toată lumea e pusă pe zburat, pe alergat, pe răsturnat, pe

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


106/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

capu-n jos şi picioarele-n sus, pe suspendat, pe imponderabil, pe antigravitaţional, pe bătut câmpii, pe fugit din realitate, pe evadat din sine însuşi etc. etc., şi prea puţini mai cunosc şi mai cred în plăcerea de a-ţi sprijini spatele de o spetează de scaun, în voluptatea de a te aşeza într-un fotoliu cu o carte în mână sau a sta nemişcat pe o pernă adâncă (fie ea din plastic şi umplută cu aer) simţind - cum zic eschimoşii - că te înghite Somnul; într-o epocă în care, pe de altă parte, câţiva - dar suficienţi - oameni au dat patrupedului de lemn valoarea simbolică a unui bou Apis, această "sesiune" în care scaunele sunt privite normal, armonios, la proporţiile lor, fără "nebunie" şi fără spaime, această adunare de lucru şi lucruri are în ochii mei caracterul unei invitaţii serioase la o viaţă cu picioarele pe pământ, cu capul bine cumpănit pe umeri.

Înţeleg azi mai bine decât ieri de ce fiecare evită a-şi aduce aminte ce a salutat mâine şi ce a scris

alaltăieri. Dar plăcerea de a ne oglindi în propriile citate, ca în luciul gheţii, e o datorie de la care nu ne putem deroba... Nu mai am grija zilei de mâine. Mi-a rămas însă grija faţă de ieri.

Oricum, 21 de turişti olandezi s-au prăpădit căzând cu autobuzul în râul belgian Meuse. În clipele

catastrofei nu s-a auzit nici un strigăt. Rien - precizează radioul francez. Au murit ca-n timpul somnului, noaptea, de inimă. Nici un ţipăt de groază, nici o exclamaţie. Moartea le-a luat piuitul. Rien. Au supravieţuit 4 oameni. Mă gândesc mai mult la ei. Cum se poate supravieţui după moartea a 21 de oameni pieriţi lângă tine, plimbându-vă, admirând, cică, frumuseţile naturii? Cum se poate supravieţui la moartea a 21 de oameni care nu ţi-au lăsat nici măcar amintirea unei silabe de viaţă? "Se poate supravieţui la orice, idiotule... " - îmi spun calm şi răbdător. Se poate supravieţui din orice, din rien, prin rien. O ştiu de mult, o uit zilnic şi idiotul din mine rămâne uimit. Eu însumi supravieţuiesc - când şi când - din uimire.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


107/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

AUGUST

SINTEZA ZILEI DE 7/8/69. Apariţia şi evoluţia vieţii pe pământ "implică întâlnirea, din întâmplare, a atâtor elemente favorabile şi

excepţionale încât existenţa lor pe altă planetă poate apărea cu totul improbabilă. În realitate însă, această imposibilitate ţine de faptul ca noi gândim "logic” pornind de la propriile noastre date temporospaţiale, singurele pe care spiritul nostru le poate concepe cu o oarecare uşurinţă. Dar, în problema vieţii aiurea, trebuie să ne desprindem de orice antropocentrism şi să gândim în "timpi geologici” (miliarde de ani) şi în "spaţii cosmice” (miliarde de sisteme solare). Aceste noi condiţii fac zadarnic orice calcul al probabilităţilor. O evoluţie desfăşurată la întâmplare timp de miliarde de ani şi pe miliarde de corpuri cereşti trebuie să ofere un număr de alternative aproape infinit, încât orice eventualitate realizată o dată (condiţiile vieţii terestre) ar trebui cu oarecare siguranţă să fie regăsită încă o dată sau de câteva ori... " (Jacques Ruffie, directorul centrului de hemotipologie din Toulouse - în Le Monde din 7 August 1969).

La 7 august 1969, San Salvadorul a făcut o primire triumflă celor 10.000 de soldaţi care s-au întors din luptele cu hondurienii. Defilarea a avut loc pe stadionul Flor Blanca, unde s-a disputat la 15 iunie meciul de fotbal din care a izbucnit conflictul armat. Preşedintele Hernandez a declarat că pierderile salvadoriene se cifrează la 6 ofiţeri, 84 soldaţi ucişi şi 223 de răniţi.

În aceeaşi zi, pompierii din Sarpsborg (Norvegia) dezleagă misterul unor incendii forestiere: păsări şi păsărele s-au aşezat pe linii de înaltă tensiune electrică şi au luat foc: căzând, cu penele în flăcări, ele au incendiat iarba şi copacii.

Tot la 7 august a murit într-un atac de cord compozitorul Joseph Kosma, cel care a compus Les feuilles mortes. În aceeaşi zi, la Pasadena se transmitea că Mariner 7 a detectat în atmosfera planetei Marte amoniac şi metan, gaze favorabile apariţiei vieţii...

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


108/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Gândind în timpi geologici şi în spaţii cosmice, străduindu-mă să mă desprind de antropocentrism, sintetizez:

- există eventualitatea ca şi pe alte planete să se joace fotbal; - dar şi pe alte planete s-ar putea ca dintr-un meci de fotbal să izbucnească un răzbel? - există eventualitatea ca şi pe alte planete să crească păsări, păsărele şi păduri; - dar şi pe alte planete păsărelele ar putea incendia pădurile? pe scurt: şi pe alte planete s-ar putea inventa cântece în care la mer efface sur le sable les pas des amants

désunis?

B E R G O N A L Drajeuri INDICAŢII: Distonii neurovegetative; hipertiroidism; migrene, urticarie, astm

bronşic. Tulburări cardiace funcţionale; fenomene de hiperclorhidrie, spasme gastrice, aerofage, insomnii nervoase, stări emotive; rău de mare sau avion.

MAIONEZA (3) În timp ce:

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


109/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

- Ziarele: "Vulpea îşi face o intrare foarte remarcată atât la croitori cât şi la creatorii de modele; sunt folosite toate tonurile, de la ruginiul natural până la cele argintate care, pentru a fi frumoase, par a fi întotdeauna uşor triste",

- lângă Torino, o armată de câteva milioane de omizi înaintează pe un front larg, necesitând intervenţia infanteriei italiene, cu aruncătoare de flăcări şi napalm.

- d-na Shirley Thorme, după o reflecţie de trei luni, cere familiei Butler din Peterborough (Anglia) să-i dea înapoi pe Jaqueline, fiica sa în vârstă de doi ani, schimbată în glumă, dar pe baza unui act semnat, pentru un patefon, iar familia Butler refuză, hotărâtă să adopte fetiţa,

- dl. Georges Pomidou, aflat în vacanţă, declară ziariştilor că: "...mai mult de două-trei cărţi foarte bune nu pot apare într-un an, proporţia nu e de loc surprinzătoare, la urma urmei Flaubert publica o carte la zece ani",

- Hondurasul şi San Salvadorul fac schimb de prizonieri - 58 hondurieni contra 27 salvadorieni. În timp ce: - moare Blaiberg, celebrul chirurg finlandez Matti Sulamaa contestă categoric grefele cardiace, iar

Qsservatore Romano se pronunţă în favoarea lor, - un turist francez piere acoperit de lava unei erupţii de slabă intensitate a vulcanului Stromboli, - doi turişti britanici acuză doi ucenici dintr-o măcelărie pariziană de a fi brutalizat două lebede negre

din parcul Monceau, - specialiştii sovietici pun la punct un aparat, mic cît un pachet de ţigări, alimentat cu pilă electrică,

plasat în leagănele şi pătuţurile pruncilor, care anunţă mamele printr-un semnal sonor că scutecele sunt ude înainte ca nou-născutul să emită primele ţipete, iar

- Marcel Allain, creatorul lui Fantomas, moare la 84 de ani. . În timp ce: - în anunţurile matrimoniale vest-germane, se solicită foarte mult simţul umorului: bărbaţii promit

călătorii, - femeile iubesc sportul.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


110/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

- în sudul Franţei, consulul portughez face mari eforturi pentru a aclimatiza corrida portugheză, spectacol fără picador, fără estocadă, evitând uciderea taurului. (Momentul culminant e "pega". După un festival de binefacere, toreadorul Nuno Sailvacao Barreto - 8 fracturi de picior şi coaste - explică:

- E foarte simplu. Animalul trebuie provocat prin strigăte şi gesturi, aşteptând să atace. Atunci îl apuci bine de gât, îi strângi cu braţele grumazul, îl prinzi între genunchi şi izbuteşti să-l imobilizezi. Asta-i toată "pega".)

- Bill Pearce, vinovat de hoţie, nu se prezintă la tribunalul din Wolverhampton, Bill Pearce se ascunde doi ani într-un dulap al mamei sale. El ieşea de acolo, noaptea. Dar s-a săturat şi e arestat. În timp ce: - La 21 august se împlinesc 25 de ani de când se transmitea la Auschwitz, pe adresa lui Guntraum

Pflaum, specialistul în lupta contra paraziţilor, următoarea scrisoare din partea Reichsfűhrerului S.S. Himmler: "... vă facem cunoscut că Reichsfűhrerul are intenţia ca după război să creeze o cameră a muştelor. Aici, toţi S.S.-führerii şi membrii poliţiei, care fie că subapreciază flagelul muştelor şi insectelor, fie că le consideră cu ironie şi dezinvoltură, vor face un sejur îndelungat pentru a se familiariza cu problema pe plan teoretic şi vor fi mângâiaţi de sutele şi miile de insecte adunate în cameră... "

- iar la 25 august se descoperă într-o sticlă găsită pe plaja vestică a peninsulei Cotentin (Franţa) următorul mesaj:

"Insula Stuchon, în marea Egee, ajutor! Donald Crowhurst... ", dar nimeni nu dă crezare "help"-ului, căci ce să caute Crowhurst în marea Egee?,

- în tot acest timp, îmi dau seama că s-a întâmplat ceva. Sunt în pădure, printre munţi înalţi, singur, urlu câte un cuvânt şi-mi răspunde ecoul. Mă aşez pe o

buturugă, sunt departe de telexuri şi telefoane, de ziare şi Mozambic. Habar n-am ce s-a întâmplat în India, în campionatul cehoslovac de fotbal şi pe Atlantic. Pun mâinile la urechi şi aud un alt vuiet al lumii.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


111/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Eram departe, în altă ţară, la mare, şi încercam o nebunie de dor ininteligibilă. Scriam toată ziua ilustrate - eu, care detest genul! - descopeream cantităţi importante de nostalgie, de melancolie, urlam mai prelung decât ecoul în munţi; găseam expresii tandre şi inoxidabile, scriam tuturor fără ruşine şi fără dezinvoltură: mi-e dor de voi, vreau acasă, nu mă interesează nimic. Dezvoltam o căldură sentimentală care dilata vorbe neînsemnate, amintiri de o secundă; nimicuri căpătau proporţiile unor epistole dramatice; eram ridicol şi exaltat - o mărturiseam în fiecare carte poştală, dar nu ca o scuză, ci ca o evidenţă mortală. Unor bărbaţi de două parale pe Bălcescu le încredinţam visuri ermetice; unui tip care ştiam bine ce "turna" în Bucureşti despre mine îi scrisesem o ilustrată care începea cu cuvintele fitzgeraldiene: "old friend", ceea ce nu merită să-i spui decât tatălui tău, după ce a murit; femeilor nu le spuneam "iubito"... sau "scumpo"... - un instinct de conservare încă mai lucra în mine - doar "dragă", dar mă desconspiram imprudent, între două virgule ale unei singure fraze. Voiam să mă încredinţez, chiar să mă vând. Se părea că sunt în preajma unui faliment. Crahul trebuia să mă găsească fără cuvinte, fără vocabular, vindeam toate acţiunile sub formă de visuri, jurăminte, afirmaţii categorice, duioşii, promisiuni patetice, scoteam din mine chiar calambururi. Numai dorul se putea măsura cu frica de singurătate şi moarte. M-am întors de acolo cu o colită, şi-n gară primul drum a fost la chioşc, să cumpăr Sportul.

Acum, mă îndrept tot spre chioşc că caut Monde-ul şi aud, în faţa magazinului cu articole sportive, o femeie frumoasă spunându-i unui bărbat frumos, amândoi în jurul a 50 şi...

- Am să trec după-amiază pe la tine... N-am mai râs de vreo 12 ani!... VEIOZA (1) De vreo câteva zile am încetat orice activitate informaţională susţinută, intensă - ca un explorator care

după un marş lung prin junglă sau prin zăpadă se hotărăşte deodată să se întindă în hamac, să zacă, să doarmă. Ziare pe care le cercetam până la ultima informaţie nătângă rămân nedefrişate, neschingiuite - şi nu am remuşcări. Continui să nu ştiu ce se întâmplă în Madagascar. Habar n-am ce e nou la New Jersey. Nu ştiu ce vânturi bat pe Oceanul Indian. Poate că un primus a sărit într-un copac pe la strâmtoarea Behring, poate că un banc uriaş de scrumbii vine cumva din Liechtenstein spre Luxemburg, aşa cum vin orice idei - pe jos şi

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


112/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

multe, chiar şi sub formă de banc. Nu deschid ochii. Spiritul somnolează o dată cu pleoapa. Cineva îmi dă brânci să-mi comunice că un italian a fost arestat mulţumită unei femei goale. Sau chiar de o femeie goală. Nu mă clintesc. Nici măcar caii nu mă pasionează - caii despre care scriu ori de câte ori nu am despre ce scrie.

Dar nu mă simt obosit. Aş minţi argumentând patetic că m-a răzbit oboseala, la care are drept constituţional orice explorator. Eu nu obişnuiesc a dezinforma, aşa cum mă feresc şi de a informa.

Mă psihanalizez zăcând în hamac şi constat că nori lungi trec pe şesuri. Mulţumită lor, înţeleg că starea în care mă aflu e o stare de reculegere, specifică comemorărilor. O comemorare te poate ajunge din urmă mai repede decât o bucurie, o reculegere te poate răzbi ca orice oboseală.

În urmă cu un an, cam pe vremea asta, se anunţa că un nor de hidrogen, lung de 20 de ani-lumină, se îndreaptă spre Calea Laptelui, atras de ea, cu o viteză de 150 km/secundă, urmând să aibă loc un cataclism de un extraordinar interes ştiinţific. În urmă cu un an, aşteptam cu humorul cuvenit năzdrăvănia asta cosmică. Aveam mult umor. Conchideam că n-o să se întâmple nimic care să ne scoată din cizmele de Nanuci, vânători şi devoratori de telexuri.

Şi chiar nu s-a întâmplat nimic. Ne lustruim zilnic cizmele şi ne oglindim în luciul lor.

H E M A T O D I N

Hematoporfirina este un pigment derivat din hemoglobină. Ea produce substanţe fotodinamice care sunt întâlnite în produsele de metabolism şi care circulă de asemenea în sânge. Hematoporfirina are acţiune asupra centrilor vegetativi prin intermediulpielii. Bolnavii deprimaţi şi trataţi resimt cu rapiditate o ameliorare a stării lor generale, marcată prin creştereaîn greutate şi prin bună dispoziţie. Experienţa clinică demonstrează că hematoporfirina are acţiune caracteristică asupra sindroamelor melancolice, fără a antrena tulburări de altă natură. În acelaşi timp are un rol tonic şi stimulant.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


113/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

INDICAŢII: Stări melancolice şi psihoze depresive de natură andogenă. Nevroză astenică, oboseală.

Astronomii nu mai vestesc nimic, ziarele tac. Cerbii sunt slăbiţi – constată un congres de biologi la Moscova. În pădurile Ucrainei cerbii sunt slăbiţi. Oamenii sunt obosiţi, ce e oboseala? – se întreabă un congres psiho la Paris (psihologi,

psihosomaticieni, psihiatri şi, fireşte, cardiologi). De ce slăbesc cerbii? Din ce vine oboseala (la oameni)? Cerbii sunt obosiţi? Slăbiciunea lor vine din

migrene? Există mai multe tipuri de oboseală (la oameni)? La cerbi există mai multe tipuri de slăbiciune? De ce sunt cerbii mai puţin viguroşi? Dar oboseala e legată de insomnie? Cerbii au insomnie? Insomnia are rădăcini în inconştient (la oameni). Cerbii au inconştient? Unii dintre cei fără somn sunt înfricoşaţi că somnul înseamnă moarte. Există unii cerbi fără somn? Poate că cerbii nu dorm şi de aceea slăbesc. Sunt oameni care suferă de boala numită de dr. Held "comportamentul cititorilor lui Le Monde". Ca să nu adoarmă, bolnavul se sileşte să citească toată noaptea Le Monde, de la articolul de fond până la ultima pagină, până la ştirea minusculă cu unul care s-a înecat într-un râu de munte. Nu, cerbii nu citesc Le Monde. Dar ce citesc? Din de ce slăbesc? De ce nu mai au putere?

Ipoteza cea mai serioasă, reţinută de biologi, e următoarea: cerbii slăbesc din cauză că în pădurile Ucrainei numărul lupilor scade. Nu mai are cine să-i atace, să-i sfâşie, să-i devoreze. Dacă nu-s lupi - de unde putere la cerbi? E logic. Pentru cerbi, cerbul nu e lupul cerbului.

S-a întâmplat, totuşi, ceva; ce? Suntem la sfârşitul lunii, şi foci venite din Marea Caspică au apărut în

piaţa din Baku, capitala Azerbaidjanului, muşcând câţiva cetăţeni. Focile nu vor - afirmă agenţia TASS - să se retragă din oraş. Cazul e fără precedent (în ce priveşte focile). Savanţii academiei azerbaidjene sunt consternaţi: focile din Caspica nu numai ca n-au ajuns vreodată să invadeze piaţa din Baku, dar erau

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


114/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

îndeobşte cunoscute pentru caracterul lor paşnic. Cum de au ajuns să şi muşte? Se presupune că a avut loc o importantă schimbare patologică în "organismul focilor debarcate".

Eu nu-s focă debarcată. Eu am mândria că n-am debarcat niciodată, nicăieri. Am urmărit bărci cu navigatori solitari, din impostură, şi de ce nu? Toate astea nu împiedică

importante schimbări în organismul meu de focă nedebarcată. Nu mai pot râde de exploziile cosmice, de sintezele, veiozele, maionezele, parantezele, partenogenezele mele de ştiri.

Arta nu e egală cu caracterul, talentul nu se măsoară în fidelitatea faţă de prieten, laşitatea nu duce la

non-talent, mica şi marea ticăloşie a vieţii fiecăruia nu e obligatoriu să intervină în ecuaţia pură a operei de artă - totuşi, pe undeva, cumva, apare în adâncul creaţiei umbra enormă a unei suspiciuni care încearcă să răstoarne toate aceste formule "liniştitoare": nu e ciudat că de când aceşti doi bărbaţi de talent s-au despărţit în aprecierea "normalului" şi a "anormalului", de când banii i-au interesat mai mult decât caracterele, de când succesul a devenit mai obsedant decât adevărul prieteniei lor, de când propria persoană şi "persoanele" au căpătat mai multă importanţă decât etc., etc., - nu e ciudat, oare, că de atunci operele lor "normale" sau "anormale" n-au mai zguduit lumea, inspiraţia lor n-a mai ajuns la Jules et Jim şi nici la Pierrot-nebunul13 iar lumea a ajuns să-i privească şi să-i consume "normal", ca pe doi artişti normali, care azi o nimeresc, mâine plictisesc, poimâine nu mai au nici un haz, iar la sfârşitul vieţii nu mai au nimic "de spus"? Nu vine o vreme când ceea ce sacrifici omeneşte - vremelnice iubiri, trecătoare devotament, provizorii elanuri, fără importanţă în planul artei eterne - se plăteşte tocmai în planul artei? Nu vine o vreme când o laşitate - rapidă cît cauterizarea unui neg - se transformă într-o tumoare a operei? Dacă mica ticăloşie de azi, dacă porcăria de mâine, dacă simpla laşitate de la sfârşitul săptămânii - săvârşite, desigur, cu conştiinţa împăcată că n-au nici o legătură cu arta, aşa cum viaţa nu contează în faţa "Ooooperei" - se acumulează lent, imperceptibil, fără analize şi, deodată, în câţiva ani buni de creaţie, cancerizează opera, îi rup echilibrul

13 Întreg pasajul e o referire la cineaştii francezi François Truffaut şi Jean Luc Godard, protagonişti ai curentului la nouvelle vague, care a dominat anii ’60. Plecaţi la drum împreună, au urmat după o vreme drumuri diferite, sacrificând o prietenie (n.red.)

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


115/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

celular şi - ca şi-n oncologie - nimeni nu-ţi va putea spune când şi de la ce ţi s-a tras? Dacă trăim într-un secol când - revoluţionară noutate! - viaţa artistului e la fel de importantă ca opera, sau mai mult: o influenţează decisiv? Dacă stringenţa cu care viaţa îmi cere să-mi apăr demnitatea şi fidelităţile este chiar mai importantă decât o nuvelă sau un film? Dacă o ticăloşie - mare sau mică - în planul vieţii, poate ticăloşi o operă? Dacă - în sfârşit - e mai bine să nu te ticăloşeşti decât să creezi?

... Şi acum, melcii ăştia ce mama dracului mai vor? Am scris că omizile au ocupat o linie ferată în

Japonia, că în Italia armata le-a atacat cu napalm, am aflat că foci din Caspica au muşcat cetăţeni într-o piaţă din Baku, am zis de şobolanii care au sărit la pisici în Napoli - foci, omizi, şobolani, treacă-meargă, dar şi melci, domnule? La Miami, mii de gasteropode, de două ori mai mari decât pumnul, furioase, sălbatice chiar, devastează case, înghit tot ce li se pare comestibil şi distrug ce găsesc în cale. Ziariştii afirmă textual că "melcii din Florida sunt conştienţi de forţa lor" şi "autorităţile federale sunt preocupate de atacul lor"... De atacul melcilor? Da, domnule, de atacul melcilor!

Îmi vine să înnebunesc. Şi înnebunit să le urlu cum ştiu eu: "Porcilor!" Ba nu: "Asasinilor! Jos balele de pe Florida!"...

În fiecare an, la vremea asta, când vara moare, voi comemora ziua aceea necunoscută - căzută ca un

soldat necunoscut - în care mi-am pierdut humorul; şi anume: voi privi în jos, analizându-mi cu un extraordinar interes ştiinţific, luciul cizmelor

D I A Z E P A M - comprimate -

ACŢIUNE FARMACOTERAPEUTICĂ: DIAZEPAM este o substanţă din clasa benzodiazepinelor, înrudită chimic cu clordiazepoxidul (Napoton) cu acţiune tanchilizantă, sedativă, hipnogenă, relaxantă musculară şi stabilizatoare neurovegetativă.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


116/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

INDICAŢII: Psihopatologie: La adulţi: stări anxioase, manifestări psihosomatice şi somatopsihice, tulburări caracteriale, agitaţie agresivă, insomnii psihogene. La copii: pavor nocturnos, irascibilitate, instabilitate psihică, vărsături "nervoase", anorexie, anxietate de spitalizare. Neurologie – Reumatologie. Contracturi şi stări spastice musculare.

Psihiatrie: nevroze anxioase, fobice, obsesive, depresiuni nevrotice; psihoze cu fenomene de anxietate. Cura de dezintoxicare alcoolică, prevenirea accidentelor înţărcării.

VEIOZA (2) Femeia avea nevoie ca ceasul să-i sune la 5 dimineaţa, când se trezea pentru muncă. Dar ceasul suna neîntrerupt la 11 şi 5, la 11 şi7, la 12 şi 10, la 4 dimineaţa, la 3, la 1 şi 13 - ceasul se stricase. Femeia se ridică în capul oaselor şi aprinse lumina. Era 11 noaptea şi 12 minute. Femeia luă o şurubelniţă şi, stând în pat, desfăcu ceasul, şurub cu şurub.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


117/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Era miezul nopţii, noaptea de 31 august. La toate posturile de radio, crainicii anunţau duios "sinteza zilei". Femeia montă fiecare şurub la locul lui. Era 2 noaptea. Femeia se culcă şi se acoperi cu o cuvertură înflorată cu privighetori roşii. O cuvertură ieftină de vară. Ea spuse soţului ei: Când mă trezesc, la cinci, afară e întuneric. A trecut vara. Era 1 septembrie (30 de ani de la). Ei se iubiră câteva minute şi adormiră adânc, ca bătrânii ceasornicari care repară ore întregi ceasuri. Ceasul nu sună la 5 dimineaţa şi ea nu-l auzi. Femeia se trezi târziu. Femeia întârzie la serviciu. Venea toamna. De ce citesc atât de repede ştirile din Irlanda de Nord? Atât de repede, atât de rece, atât de gol. Doar

s-a tras acolo, tancuri au apărut pe străzi, poliţişti au luat foc, case au fost distruse, lupte cu pietre au avut loc - aşa cum scrie în cărţile de istorie. Şi tot din cărţile de istorie ştiam de războaiele religioase. Acum, iată-l, în secolul 20, un război religios. Citesc repede, cu un ochi în diagonală. "Păcătosule - îmi spun - au murit oameni acolo, şi oamenii, măcar cei morţi, sunt fraţi". Umanistul din mine doar clipeşte. Irlanda de Nord mi se pare departe.

Eu am Irlanda mea.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


118/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

Şi ce-i leagă pe Sartre, Malraux şi Mauriac? Îi despart glorii, premii, adoratori, zile, nopţi, cancanuri, tot

ce e viaţă literară - ca să nu intrăm în politică, religie şi estetică. După război, Sartre a fost omenos cu Mauriac. Fraza aceea de fier roşu: "Dumnezeu nu e artist, şi nici dl. Mauriac"... va rămâne. Azi, la 84 de ani, Mauriac - care n-ar accepta cartea lui Sartre Fiinţa şi neantul "nici sub ameninţarea revolverului" - poate să scrie cu o cruzime divină: "Aş vrea să ştiu cum îmbătrâneşte Sartre"... Şi, deşi acelaşi Mauriac deplânge că Malraux n-a luat anul acesta premiul Nobel - fiind "cel mai mare scriitor francez în viaţă"... - noi ştim că între Thérèse Desqueyroux şi Condiţia umană e o distanţă în ani-lumină, ca între două planete. Iar dacă între Malraux şi Sartre există o punte, aici conflictul uman şi artistic e şi mai dramatic pentru că nici odată unul nu va păşi spre celălalt, rămânând fiecare de o parte şi de alta a prăpăstiei, în contemplare. Dar vine o clipă - unică, probabil - de graţie, de scântei, de soare, când nimic din ceea ce-i opune nu mai contează, când tot ce-i literatură dispare o dată cu vanităţile, religiile şi antipatiile. Toţi trei vor semna o cerere adresată preşedintelui Boliviei pentru a-l graţia pe Regis Debray "scriitor şi gânditor de mare valoare, de o înaltă cinste intelectuală"... "unul dintre cei mai talentaţi oameni ai generaţiei sale... condamnat să-şi petreacă anii cei mai frumoşi ai vieţii în închisoare, frustrându-şi contemporanii de tot ceea ce le-ar putea da munca sa liberă"... Toţi trei au de apărat un om, şi-l apără, găsind deodată în această acţiune - singura definiţie, umila şi suprema definiţie a ceea ce-i uneşte: "Noi înşine, intelectuali"... , scriu cei trei. Noi înşine, intelectuali, ştim - cu spaimă şi durere - că nu cărţile, nu premiile, nu imnurile de glorie din cronici constituie raţiunea noastră de a fi. Ci apărarea omului, voinţa de a pune (în discuţie) şi de a se opune (sentinţei). Noi înşine, intelectuali, ştim - cu mândrie, cu bucurie înfricoşată - că a fi intelectual înseamnă ca în ultima clipă, cu spatele la zid şi moartea în suflet, să strigi semenilor tăi: "e timpul să vă reamintesc că aparţinem umanităţii, că omul s-a despărţit de animal, şi dacă înlănţuim omul revenim la animalitate!" Numai după un asemenea strigăt ai dreptul să mori ca un intelectual.

FERPAR (1) Noi, colecţionarii de ziare, cei care plecăm în fiecare zi

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


119/120

Pagina anterioară

Pagina următoare

CUPRINS

până la Polul Sud al unei pagini externe, până la ultimele ştiri, până la ultimul rând al ultimelor ştiri, până la ştirile tipărite cu litere minuscule pentru că însuşi secretarul de redacţie - la 12 noaptea - a

socotit că vestea e cu totul neînsemnată, noi, cei care ne înhămăm la sănii trase de reni şi ne scufundăm în submarine pentru a găsi

un primus care explodează la Neapole, un aragaz care sare în aer la Manila, un tren care deraiază în Africa, un incendiu care înroşeşte pustiurile arctice, un avion care se rupe în două deasupra Mării Marmara, un bărbat care se sinucide din amor la Toledo, o femeie care zboară la cer aruncându-se în Sena; noi, colecţionarii de ziare, suntem azi în doliu. Noi purtăm zilnic doliul altora. Noi suntem mereu în doliu, fiindcă în fiecare zi ziarele anunţă morţi -

în toate ziarele lumii, pe paginile externe, sunt mai mulţi morţi decât nou-născuţi, şi nouă nu ne scapă acest amănunt.

Obişnuiţi astfel cu moartea – noi, colecţionarii de ziare, trăim ca incineratorii de la crematorii, ca

oamenii de serviciu ai institutelor medico-legale. Învârtindu-ne, ca şi aceştia, printre atâtea cadavre – noi, colecţionarii de ziare, avem iluzia că moartea nu ne poate atinge. Dar azi, rătăcită printre două sinucideri, trei demisii şi patru atentate, aflăm că:

Stockholm 17 (Agerpres) Un cetăţean suedez în vârstă de 60 de ani apartamentul său din Malmő. El îşi

umpluse, până la tavan, întregul apartament, cu ziare vechi, nelăsând decât "o potecă" foarte strâmtă, de la intrare până la pat. Organele de anchetă au declarat că, într-una din nopţi, un teanc de ziare s-a prăbuşit

peste bătrân, în timp ce acesta dormea, strivindu-l.fost găsit mort prin sufocare în timp ce acesta dormea, strivindu-l.

În faţa corpului său neînsufleţit, aplecaţi pios înaintea acestui proaspăt mormânt, resimţind adânc această pierdere – ireparabilă, ca orice pierdere – noi, colecţionariorice confort material sau intelectual, ne luăm angajamtotodată şi mai multe ziare în apartamentele noastre, tjunglă sălbatică, fără nici o potecă de acces pentru cei mur

i de ziare ai întregii lumi, castă nobilă, dispreţuind entul să ne strângem rândurile şi să strângem ransformându-le dintr-un bloc de gheaţă într-o itori.

Radu Cosaşu


GHEAŢĂ


120/120

Pagina anterioară

CUPRINS

radu cosasu - un august pe un bloc de gheata

Documents