Referat Resurse Agroturistice si Legislatie

Comuna Racovita , Judetul Sibiu

Iunie 2012

1. IDENTIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN LOCALITATEA RACOVITA

1.1 PREZENTAREA LOCALITĂȚII

2

Racoviţa este o comună

din judeţul Sibiu, regiunea Centru, România. Centrul

comunei se află la 45.679070 - latitudine nordică şi 24.347506 - longitudine estică. În componenţa comunei se află

următoarele sate: Racoviţa - reşedinţa comunei, Sebeşu de Sus.

Comuna Racoviţa, este aşezată la poalele Vârfului Suru (2281m), pe zona de contact dintre dealurile submontane ale Munţilor Făgăraş şi terasa joasă, aluvionară, de pe malul stâng al Oltului, la o altitudine de 385 metri.

Localitatea se mărgineşte spre nord şi nord-est cu hotarul oraşului Avrig, hotar care se întinde de la confluenţa Văii Mârşa cu Oltul şi până în Vârful Sorliţei, hotar trasat după anul 1200 şi marcat ca atare cu semne de hotar numite ‘morminţi’.

De aici, din punctul numit „La tri metri” , începe hotarul cu satul Sebeşu de Sus, care coboară spre sud-vest peste „fruntea Moaşii” , „Plăieţ” , „Şanţu Săghişului” , continuat cu „Pârâul Hotărăl” până la vărsarea acestuia în râul Olt.

Spre vest, graniţa cu oraşul Tălmaciu o formează piscul „Cioru” (541m), continuată fiind de trupul de hotar numit „Brătianu” iar spre satul Bradu, delimitarea o face râul Olt.

Suprafaţa aşezării este de cca. 34.5 km² şi coordonatele geografice sunt: 45° 40′ şi 45” latitudine nordică, corespunzătoare oraşului Focşani, şi 24° 20′ si 38” longitudine estică, corespunzătoare oraşului Rîmnicu Vîlcea.

Distanţa către localităţile apropiate:

până la Mârşa – 3km până la Avrig – 6km până la Sebeşu de Sus – 3km până la Tălmaciu – 7km până la Sibiu prin Tălmaciu – 27km până la Sibiu prin Avrig – 32km până la Oraşul Victoria – 41km până la Făgăraş – 60km

Prin apropierea localităţii trece calea ferată Sibiu – Făgăraş – Braşov

3

Istoric

Din cauza puţinelor descoperiri arheologice făcute în zona localităţii Racoviţa cercetătorii au recurs la studierea toponimiei şi folclorului local pentru a putea stabili vechimea aşezării. Astfel, se menţionează în literatura de specialitate că denumirea locală „La Cetăţuică” , dat

ipoteticei întărituri de pe vârful de deal aflat la cumpăna apelor „Valea Lupului” şi

„Valea Mârşa” , ar fi făcut parte dintre „cetăţile dacice puţin cunoscute astăzi” .

Caracter dacic sau chiar roman i se atribuie şi „Cetăţii” aflată la altitudinea de 846m în pădurea „Braniştea” , pe culmea care formează hotarul dintre Racoviţa şi Avrig, însă istorici mai noi datează „Cetatea” în a doua jumătate a secolului al XIII-lea.

Deşi prima atestare documentară a localităţii este relativ târzie -1443-, urme ale locuirii omului pe aceste locuri datează încă din protopaleolitic. O descoperire în acest sens este cea făcută de elevul Lupea Dorin, în 1972. Este vorba de un toporaş de mână (cioplitor) unifacial, confecţionat din silex, folosit atât pentru lovit şi tăiat cât şi pentru cioplit şi răzuit, aparţinând aşa-zisei „culturi de prund” . Având o vechime de cca 600.000 î.d.H., descoperirea a permis specialiştilor să includă sudul Transilvaniei în aria pe care s-a petrecut procesul de antropogeneză de pe teritoriul României. Toporaşul se află în prezent la Muzeul judeţean de istorie din Sibiu. Altă descoperire arheologică este cea din anul 1974 când în pietrişurile extrase din Olt s-a găsit un ciocan confecţionat din piatră şlefuită datat la sfârşitul epocii neolitice, a cărui vârstă a fost apreciată de către arheologul sibian prof. Iuliu Paul, la 3600 ani. Vestigii din epoca bronzului au fost descoperite de-a lungul timpului şi adunate de către familia de preoţi Florianu după 1855, dar s-au pierdut o dată cu dispariţia familiei din sat.

Dr. Petre Beşliu Munteanu a descoperit în 2009 pe teritoriul comunei Racoviţa situl unei cetăţi a cărei datări încă nu este cunoscută. P.B.Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionaţi de istorie pentru a începe campania de cercetări arheologice.

4

Prima atestare documentară a satului – 22 mai 1443 – se regăseşte în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum şi urmaşilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken – Racoviţa de astăzi – ceea ce îndreptăţeşte să considerăm că până la această dată localitatea constituia proprietatea coroanei maghiare. Anul 1443 a coincis cu perioada apariţiilor primelor incursiuni turceşti în Transilvania, cu urmări din cele mai grele pentru locuitorii aşezărilor din apropierea pasului Turnu Roşu.

Pentru a putea face faţă noii situaţii, regele Ladislau al V-lea la data de 3 februarie 1453, dăruieşte saşilor din cele „Şapte scaune” – uniune teritorial administrativă săsească cu sediul în Sibiu – domeniul feudal al Tălmaciului, de acum încolo racovicenii fiind obligaţi să presteze diferite sarcini cu caracter feudal. Din acest moment, Racoviţa va apărea în perioada 1453 – 1700, din ce în ce mai des în scrierile vremii cu peste 50 de documente cu caracter feudal, vizând donaţii şi arendări, vânzări, cumpărări şi răscumpărări, zălogiri şi reambulări de hotare în care sunt implicaţi domni de pământ şi personalităţi înalte ale ţării cum ar fi Cristofor, Sigismund şi Ştefan Bathory, George Basta şi alţii.

Ca urmare directă a trecerii Transilvaniei sub stăpânirea austriacă după anul 1688, în istoria Racoviţei se înscriu două evenimente care-i marchează sfârşitul secolului al XVII-lea:

* Unirea cu Biserica Romei.

* Întocmirea primei conscripţii cunoscute a localităţii, respectiv cea din 1698, care va inaugura pe cele din secolele următoare, cele mai cunoscute sunt întocmite pentru anii: 1721-1722, 1733,1750,1765-1766,1851,1910 şi 1930.

5

Se impune precizarea că până în anul 1766, Racoviţa a aparţinut de două unităţi administrativ-politice complet diferite, „graniţa” dintre ele formând-o valea care trece prin mijlocul ei. Două treimi ale aşezării, cu hotarul aferent, stătea sub jurisdicţia Scaunului Sibiului, motiv pentru care se numea „partea scăunală” . Partea dinspre Avrig, respectiv cealaltă treime, se afla sub stăpânirea a numeroşi domni de pământ şi se numea „partea iobăgită” , ea stătea sub ascultarea autorităţilor comitantese.

Populatia

Conform estimărilor, la 1 ianuarie 2009 populaţia stabilă a comunei Racoviţa constituia 2942 persoane, 20.22% dintre acestea fiind sub 18 ani. Densitatea populaţiei în limitele comunei este de 45.5 locuitori/km2.

La recensământul din anul 2002, populaţia comunei alcătuia 2877 locuitori, 49.60% bărbaţi şi 50.40% femei. Persoanele sub 15 ani alcătuiau 18.28% pe când persoanele peste 59 de ani alcătuiau 19.92% din populaţia totală. În 2002 densitatea populaţiei la nivelul comunei era de 44.5 locuitori/km2.

Clima

Prin poziționarea sa geografică la poalele Munților Făgăraș în zona limitrofă a Depresiunii Făgărașului, în apropiere de

Depresiunea Sibiului și la punctul de intrare în Valea Oltului prin Pasul Turnu Roșu, Racovița se bucura de o climă

continental-moderată, fiind influențată atât de fragmentarea reliefului și zonalitatea verticală a acestuia, cât și expunerea sa.

Iernile sunt în general blânde, cu cantitați reduse de zapadă, care se menține la sol 60-80 de zile. Iarna, sunt frecvente schimbări de temperatură când aerul rece coboară în lunca Oltului formând așa-zisul „burhai” sau „buștină”. Ierni blânde au fost înregistrate în anii 1865, 1866, 1886, 1948, 1954, 1960 și 1971. Temperatura medie a lunii ianuarie este -4 °C, maxima istorică de +15,6 °C, fiind înregistrată la Boița în 1939 și minima absolută de -30,6 °C pe 28 ianuarie 1943.

Primăverile sunt scurte și trecerea la vară se face uneori pe nesimțite. Nu sunt rare nici zăpezile târzii (ale mieilor) și ale înghețurilor, care produc uneori pagube prin grădinile de pomi ale localnicilor.Verile sunt lungi oscilând între veri ploioase. Toamnele de cele mai multe ori sunt călduroase, timpul frumos prelungindu-se până în noiembrie, după care încep ploile mărunte și reci. S-au înregistrat însă și ninsori timpurii cum a fost cea din ziua de 16 septembrie 1867, cănd ciurzile n-au putut fi scoase la pășunat.

Temperatura madie anulă este de +8 °C.

6

1.1 Resursele agroturistice naturale ale localității

Relieful

Hotarul satului este cuprins între altitudinea de 373m corespunzătoare luncii Oltului și 1049m corespunzatoare „Vârfului Sorliței”.

Coborând în trepte pe direcția nord-est, nord-vest, deosebim mai întai o zonă de munți scunzi, puternic fragmentați, legată organic de versanții nordici ai Munților Făgăraș. În cadrul ei se evidențiază: „Dealul

Bârnelor”(972m), „Cetatea”(846m), „Vârful Scaonelor”(799m) precum și „Chiscul Pleșii”(779m), înălțimi acoperite cu păduri întinse de fag. La poalele acestora se întind dealurile joase, de podiș, aparținând extremității vestice a Depresiunii Făgărașului. Unele dintre acestea ca „Cetațuica”, „Răpa Bii”(606m), „Tărcauăle” și „Arinii”(503m), sunt acoperite cu tufișuri sau formează terenuri de pășunat. Altele ca, „Dealul Morii”(442m), „Dealul ăl Mare”, „Dealul Braniștii”, „Fața”, „Dealul Săghișului” și „Coprinele”, constituie veritabile terenuri agricole brăzdate de o întinsă rețea hidrografică.

Trecerea de la dealurile de podiș spre lunca aluvionară a Oltului, se face pe o curbă de nivel care urmărește aproape fidel drumul județean Tălmaciu-Racovița-Avrig. De aici, spre vest și nord-vest se întinde lunca Oltului până la poalele „Ciorului”, punct terminus al prelungirii sud-vestice a Podișului Hârtibaciului.

Resursele subsolului

Ca întreaga zonă, subsolul este lipsit de zăcaminte minerale, în schimb se găsesc din abundentă materiale de construcții:

Piatra de râu pe cursul superior al „Văii Lupului” și mai puțin pe al „Racovicioarei”.

Balastul și nisipul de pe toate prundurile Oltului.

Piatra de var pe „Braniște”, pe „Părăul Iezărilor” și pe „Părăul Vărniții”.

Argila în locurile numite:„La Ferestar”, „La Iovici” și „La Caramizi”. Argila era folosită la prepararea unui înlocuitor al

mortarului de var, numit local „papalașcă”.

7

Argila bogată în oxizi de fier din locul numit „La Pământul Roșu”.

Huma de pe „Dealul Humelor”.

Betonita, pământuri decolorante, silicați de aluminiu, talc pe „Dealul Humelor” și „Pe Vâlcele”, zăcăminte încă neexploatate.

Arheologie

Iniţiatorii (Sabin Adrian Luca, Paolo Biagi, Michela Spataro, Cosmin Suciu) unui proiect de excavaţii arheologice (contract de cercetare între ULB Sibiu şi Universitatea Foscari din Veneţia) început în 2005 au considerat că zona, numărul de descoperiri mezolitice este, la nivelul Transilvaniei, foarte mic în comparaţie cu descoperirile din zonele limitrofe României. Zona masivului Făgăraş deţine un relief care era extrem de favorabil locuirilor mezolitice, la prima vedere. Ultimele studii de sinteză care au încercat să adune toate materialele descoperite în zonă au arătat sărăcia descoperirilor la est de râul Olt şi mai ales înspre masivul Făgăraş.

În zona Masivului Făgăraş (chiar şi dacă includem zona depresiunii Făgăraş, se porneşte de la premiza că, sub acţiunea apelor, piesele paleolitice şi mezolitice pot fi angrenate şi transportate pe distanţe mai mari) sunt doar câteva puncte cu astfel de descoperiri: Turnu Roşu, punct neprecizat. M. J. Ackner, menţiona în 1852, fără a face alte precizări, descoperirea într-un strat diluvial a unui fildeş de „Mammuthus primigenius”; Racoviţa � Grădina lui Cărţoaia.

În anul 1972 localnicul Lupea Cornel a găsit în taluzul drumului care secţiona panta unui promontoriu, la baza căreia cele două pâraie Valea Lupului şi Valea Bisericii se unesc pentru a se vărsa în Olt, un cioplitor unifacial terminal, pe galet oval din silex maroniu-cenuşiu, având o patină foarte pronunţată şi un lustru accentuat (8,8 x 9 x 3,6 cm). Se afirmă că această piesă aparţine unei industrii arhaice a paleoliticului vechi.

Personalităţi

Călinescu Florine (n. 6 aprilie 1878, Racoviţa - d. 1966, Paris) - cântăreaţă de operă la Paris.

Cornel Lupea (n. 1927, Racoviţa - d. 2000, Victoria) - scriitor şi cercetător român. Dionisie Drăgoiu (n. 1802, Racoviţa - d. 1879, Racoviţa) - căpitan clasa a II-a în

cadrul Regimentului I de Graniţă de la Orlat, conduce sedinţa comitetului de înfiinţare al "Fondului şcolastic" din 22-24 aprilie 1863 de la Sibiu.

Dionisie Florianu nobil "de Olt-Racoviţa" (n. 1856, Racoviţa - d. 1921, Viena) - general-maior în armata austro-ungară, membru al "Astrei", membru al Comitetului de administrare al "Fondului şcolastic".

Ioan Măcelariu (n.1810(?), Racoviţa - d. 1901(?), Apoldu de Jos) - primul notar calificat al satului, membru ordinar al "Astrei", membru în comitetul de înfiinţare al "Fondului şcolastic" al regimentului orlăţean.

8

Ioan Moldovan (n. 1812, Chirileu - d. 1850, Racoviţa) - paroh greco-catolic al satului şi revoluţionar fervent în 1848.

Gheorghe Maxim nobil "de Höchstemberg" (n. 1832, Racoviţa, - d. 1901, Sibiu) - maior în cadrul Regimentului I de Graniţă de la Orlat, membru ordinar şi supleant al "Astrei", vicepreşedinte al Comitetului de administrare al "Fondului şcolastic".

Moise Panga (n.1804, Racoviţa - d. 1866, Orlat) - învăţător şi pedagog, publicist, membru de onoare al "Astrei", membru în comitetul de înfiinţare al "Fondului şcolastic".

Petru Florianu (n. 1828, Biertan- d. 1895, Racoviţa) - paroh greco-catolic al satului şi membru ordinar al "Astrei" încă de la înfiinţare.

Valeriu Florianu (n. 1864, Racoviţa - d. 1946, Racoviţa) - paroh greco-catolic, notar, învăţător şi catehet, preşedinte şi inspector al şcolilor greco-catolice, membru al "Astrei" şi preşedinte al Comitetului de administrare al "Fondului şcolastic" în perioada 1922-1939.

Hidrografia

Bazinul hidrografic (verde deschis) pentru Râul Racovița

Întreaga rețea hidrografică(cca.1km/kmp) este tributară Oltului și afluenților săi:

„Racovița” numit și „Valea” cu afluentul „Valea Lupului”.

„Mârșa” ce colectează pâraiele din pădurea „Braniștea” și „Arini”.

„Hotărălul” ce izvorește din hotarul Sebeșului de Sus.

„Părăul Drumușorului”, numit spre izvor, „Părău Vâlcelelor”.

Oltul intră în hotar începând cu punctul de confluență cu râul Mârșa și îl părăsește la punctul de confluență cu Pârâul Hotărăl. Pe toată această porțiune, datorită pantei mici(0.88m/km), râul are un parcus leneș, cu meandre, printre maluri joase, umbrite de sălcii. Debitul mediu este de 67mc/sec și se menționează ani în care el a putut fi trecut prin vad atât cu piciorul cât și cu carul.

În 1975 s-a înregistrat la punctul hidrologic de la Sebeș-Olt un debit maxim de 1650 mc/sec. Când se revarsă, viiturile sale acoperă lunca riverană astfel încât din rambleul căii ferate și până la marginea satului Bradu, totul este un întins de ape tulburi și mâloase.

În prezent, prin construirea hidrocentralelor de la Avrig, Scoreiu, Arpașu de Jos, Olteț, Voila și altele, cursul râului Olt s-a regularizat și inundațiile, viiturile au rămas de domeniul trecutului.

Apele stătătoare sunt slab reprezentate fiind numite bălți și sunt situate în lunca inundabilă a Oltului:

9

„Balta”, „Balta a Rotundă”, „Balta lu Melțăr” și „Balta a Mare” de pe „Răzurele” ce colectează apele pluviale din zonă.

Pânza freatică este bine reprezentată prin numeroase fântânițe, dintre care cele mai cunoscute sunt: „Fântânița Grancii”, „Fântânița Neamțului”, „Fântânița Boarului”, „Fântânița lu Breteșan”, „Fântânița Călugărului” și „Fântânița lu Pătru Micului”. În sat fântânile se găsesc în fiecare gospodărie, cea mai adâncă fiind în curtea lui Ioan Mihăila situată „În Deal”.

Rezervații naturale

Arii Naturale Protejate in Judetul Sibiu

Parcul Natural Cindrel

Tipul: Parc Natural

Suprafata: 9873,9 ha

Localizare: Etajul alpin si subalpin al Vf. Steflesti si Vf. Contu Mare

Proprietarul terenului: Comunele Gura Raului, Rasinari, Jina, Tilisca

Institutia care administreaza: Consiliile Locale amintite, R.A. Romsilva

Parcul Natural Dumbrava Sibiului

Tipul: Parc Natural

Suprafata:993 ha

Localizare: la SV de municipiul Sibiu

Proprietarul terenului: R.A. Romsilva Sibiu

Institutia care administreaza: R.A. Romsilva Sibiu

Parcul Natural Golul Alpin Fagaras

Tipul: Parc Natural

Suprafata: 6,989 ha

Localizare:Golul alpin al Muntilor Fagarasului intre Vf. Suru si Vf. Podragu

10

Proprietarul terenului: Comunele Arpas, Porunbacu, Racovita, orasul Avrig

Institutia care administreaza: R.A. Romsilva Sibiu, Consiliile locale ale localitatilor amintite

Rezervatia Balea

Tipul: Rezervatie mixta

Localizare: in Muntii Fagarasului, cuprinzand caldarea glaciara Balea

Suprafata: 120,45 ha, (180 ha dupa Hotararea nr. 12/28.09.1994 a Consiliului Judetean Sibiu)

Proprietarul terenului: Comuna Cartisoara, jud Sibiu

Institutia care administreaza:Consiliul Local al comunei Cartisoara

Rezervatia Iezerele Cindrelului

Tipul: Rezervatie mixta (in Nomenclatorul National al Rezervatiilor – rezervatie botanica)

Localizare: Pe versantul nordic al platoului Frumoasei, aproape de Vf. Cindrel; cuprinde 2 vai glaciare Iezerul Mare si Iezerul Mic, situate la 1999m si respectiv 1946m

Suprafata: 417,4 ha (609,6 ha dupa Hotararea nr. 12/28.09.1994 a Consiliului Judetean Sibiu)

Proprietarul terenului: Comuna Gura Raului, jud Sibiu

Institutia care administreaza:Consiliul Local al comunei Gura Raului

Rezervatia de stepa Dealul Zakel

Tipul: Rezervatie complexa

Localizare: La cca 15 km de Sibiu si cca 2km sud de Slimnic

Suprafata:11 ha

11

Proprietarul terenului: Comuna Slimnic, jud. Sibiu

Institutia care administreaza:Consiliul Local al comunei Slimnic

Rezervatia Calcarele eocene de la Turnu Rosu

Tipul: Monument al naturii cu valoare paleontologica

Suprafata: 60 ha

Localizare: Marginea de S-SE a comunei Turnu Rosu

Proprietarul terenului: Comuna Turnu Rosu, jud. Sibiu

Institutia care administreaza:Consiliul Local al comunei Turnu Rosu

Rezervatia Lacul fara fund de la Ocna Sibiului

Tipul: Monument al naturii cu valoare geologica

Suprafata:0,2 ha

Localizare: Partea nordica a Ocnei Sibiului

Proprietarul terenului: Orasul Ocna Sibiului

Institutia care administreaza:Consiliul Local al Orasului Ocna Sibiului

Rezervatia Arpasel

Tipul: Rezervatie faunistica

Suprafata:736 ha

Localizare: Muntii Fagarasului

Proprietarul terenului: R.A. Romsilva Sibiu

Institutia care administreaza: R.A. Romsilva Sibiu, prin O.S. Arpas

12

Rezervatia Suvara Sasilor-Talmaciu

Tipul: Rezervatie botanica

Suprafata: 20 ha

Localizare: Pe terasa raului Sadu intre Talmaciu si Sadu

Proprietarul terenului: particular

Institutia care administreaza: Consiliul Local al Orasului Talmaciu

Calcarele Cretacice de la Cisnadioara

Tipul: Monument al naturii cu valoare paleontologica

Suprafata: 0,9 ha

Localizare: Pe Valea Argintului la cca 800m SV de satul Cisnadioara

Proprietarul terenului: Comuna Cisnadioara, jud. Sibiu

Institutia care administreaza:Consiliul Local Cisnadie

Masa Jidovului

Tipul: Monument al naturii cu valoare geologica

Suprafata: 0,5 ha

Localizare: La cca. 10km sud de Susag, pe malul drept al raului Sebes, aval de lacul de acumulare Taul Bistrei

Proprietarul terenului: Comuna Jina

Institutia care administreaza: R.A. Romsilva Sibiu

13

Vulcanii noroiosi de la Hasag

Tipul: Monument al naturii cu valoare geologica

Suprafata: 1ha

Localizare: Intre Hasag si Mandra

Proprietarul terenului: Comuna Loamnes

Institutia care administreaza:Consiliul Local al comunei Loamnes

Canionul Mihaileni

Tipul: Monument al naturii cu valoare geologica

Suprafata:15 ha

Localizare: Localitatea Mihaileni

Institutia care administreaza:Consiliul Local Mihaileni

Vegetația

Pădurile satului sunt formate în majoritate din fag montan , care în „Braniște” coboară până la altitudinea de 600m. Lui i se asociază: carpenul, plopul, mesteacănul, salcia broștească, paltinul și sporadic, ulmul, frasinul și jugastrul.

În „Cioru”, alături de speciile menționate mai sus, cresc stejarul și teiul.

Dintre arbuștii întâlniți pe liziera pădurilor, prin luminișuri sau prin pășunat, se remarcă: alunul, „sălghișul” (crușanul), cornul, „măcieșul”, mărăcinul, socul și ienupărul(numit impropriu, jneapăn). Dintre liane, sunt răspândite iedera și curpenul de pădure, cunoscute de localnici sub numele comun de „himei”.

14

O mențiune deosebită o merită planta numită „țâtron” (lămâiul), care crește numai în cateva locuri din „Braniște”, plantă rară la nivelul întregii țări, motiv pentru care a fost declarată monument al naturii. În alte părți i se spune „curpen”, numele științific fiind „Ruscus hypoglossu.

Viorea

Tot prin păduri, pe sub coroana bogată a copacilor se întâlnesc diferite specii de graminee între care predomină scrada, brădișorul, orhidee de diferite culori și nuanțe, frumos mirositoare, măcrișul iepuresc, cărora li se asociază numeroși bureți. Dintre aceștia, comestibili, enumerăm: urechiușa, creasta cocoșului, „milătarca” (hribul), buretele de fag, ghebea și „buretele usturos” (buretele alb); dintre cei „nebuni” (otrăvitori): buretele pestriț, buretele puturos, buretele flocos și ciuperca alba.

Nelipsite din flora pădurii sunt: „nușceaua” (brândușa), vioreaua, ghiocelul, brebeneii, tulichina, căldărușa, zburătoarea, fragul, afinul, „coacăzul” (pomușorul), murul și zmeurul, iar din categoria plantelor otrăvitoare: spânzul, steregoaia, mătrăguna, ghințura, omeagul și lipanul.

Zmeur Sunătoare

Pe malul pâraielor limpezi și umbroase din păduri, cresc în voie plante iubitoare de umezeală precum: „podbealul” (podbal), săpunarița, calcea, brusturul, rogozul, pipirigul, „izma-broaștii”, gingașa „nu-mă-uita”, asociate sau nu cu feriga.

În fânețele din preajma pădurii, predomină „ierburile” (gramineele), cum sunt: timoftica, meișorul, păiușul „tremuricea” (Briza media) și „păru porcului”. Dintre plantele cu flori se cuvin a fi amintite: trifoiul sălbatic, „lipitoarea” (Viscaria vulgaria), „sunzuenele”, scăunelele numite și „scaonu popii” (Dianthus carthusianorum), sulfina, chimul, ochiul boului, pojarnița, sunătoarea, arnica, păpădia, clopoțeii și bujorii.

Prin ogoare și miriști cresc: iarba roșie, trei frați pătați, traista ciobanului, urda vacii, rocoina, rapița sălbatica, neghina, cicoarea, cocoșeii, știrul, loboda, „purecii” (turița), pălămida, volbura, mohorul, costreiul, pirul, ceapa ciorii, laptele câinelui, susaiul, „iarba scumpă” (colilia) și cânechioara.

15

Câmp cu maci

Specifice pentru lunca Oltului sunt: macul, iarba lui tati (Pulmonaria augustifolia), codâia, lintița, inărița, crinul de baltă (stânjenelul galben), rogozul, trestia și papura.

Pe marginea drumului, la adăpostul gardurilor și prin locurile virane, cresc: scaiul, troscățelul, ciumăfaia, laurul, bozul, păpălăul, măselarița, cucuta, limba oii și „lugerul” (Rumex acetosa), ale cărui frunze sunt căutate de copii, pentru gustul lor acrișor.

"Prin grădinuțe", racovicencele cultivă cu pricepere flori ca: trandafiri, panseluțe, coprine(narcise), garoafe, crini, ruji(gherghine), regina nopții, busuioc, tămâița, calapăr, flori de paie, sulumini(gălbenele), la loc de frunte fiind „mălinul”(liliacul) și florile albe(iasomia). Prin case cultivă plante ornamentale ca: țâtronul(lămâiul), leandru, urzica moartă, begonia, crăciuneasa, cercelușii și diferite specii de cactuși numiți de localnici „limba soacrii".

Fauna

În păduri este comun ursul, nărăvit uneori nu numai la vitele locuitorilor ci și la stupii și poamele de prin ogrăzi. Îl urmeaza cerbul carpatin, căpriorul, lupul, râsul și mistrețul, acesta din urmă dijmuind și el toamna lanurile de porumb și culturile de cartofi. Destul de frecvent se întâlnește jderul și veverița cât și, uneori, pisica sălbatică.

În zona colinară, ba chiar și în lunca Oltului, își fac veacul, „iezănea”(bursucul), iepurele, vulpea,nevăstuica, „helciu”(hermelina) și dihorul. Prin cotloanele săpate în țărmuirea Oltului, tot mai rar se vede vidra.

Din fauna mărunta amintim: ariciul, „sobolul” (cârtița), liliacul, șoarecele de câmp, „cloțanul”(șobolanul) și „cățălu pământului”(hârciogul).

Păsări:

în păduri: „găinușa” (ierunca), „ghionoaia”(ciocănitoarea), porumbelul sălbatic, turturica și sitarul(prin „Braniște”).

- păsări răpitoare diurne: acvilele, găile, șoimii și șorecarii pe care localnicii le denumesc cu termenul comun de „ulii” sau „hărăi”.

16

- păsări răpitoare nocturne: buha, huhurezul și „ciuvica” (cucuveaua).- corvidele: corbul, cioara, „țarca” (coțofana), „cioica” (stăncuța(Corbus

monedula)) și „zgaița” (gaița)- păsări cântătoare: cucu, „floierașu” (graurul), mierla, privighetoarea,

„țicleanu” (sticletele), ciocârlia, presura etc.- păsări din preajma apelor: barza, gâsca și rața sălbatică, „lăluțu”(stârcul),

buhaiul de baltă, lăcaru, pescăruși.

Amfibii, reptile, pești și insecte:

amfibii : broasca râioasă și cea comună, „brotacănul”(broatecul), salamandra și mai rar broasca țestoasă.

- reptile: diferite specii de șopârle dintre care se evidențiază gușterul, precum și câteva specii de șerpi veninoși, ca: șarpele orb, șarpele de casă, șarpele de apă și cel de pădure.

- pești: în bălți crapul și țiparul; în Olt: somnul, știuca, mreana, cleanul și scobarul.- insecte: viespea, „bâțanu”(tăunele), strechea, „musca verde” și „bumbaru”(Bombus L.), în

fânețe: greieri, „cosaci” (Locusta viridissima L.), „mămăruțe” (buburuze).- arahnide: „pănjini” (păianjeni), căpușe.

1.3 Resursele agroturistice antropice ale localității:

Monumente istorice

Biserica „Sfânta Treime” , sfințită în anul 1887 de mitropolitul greco-catolic Ioan Vancea, trecută în anul 1948 în folosința Bisericii Ortodoxe Române de către autoritățile comuniste.

Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial a fost ridicat și dezvelit în 1938. Obeliscul are o înălțime de 5,5 m și un postament de 2,2 m, fiind realizat din piatră de râu, placată cu marmură. Obeliscul este împrejmuit cu un gard din plasă de sârmă cu cadru metalic. Pe fațada Monumentului sunt înscrise numele a 46 eroi români căzuți între 1916-1918 și numele a 18 eroi români căzuți între 1941-1944. Pe placa de marmură se află, de asemeni, un înscris memorial în care se spune: „Veșnică să fie pomenirea eroilor din Racovița morți în Primul Război Mondial 1914-1918 și a soldaților români căzuți pentru

17

întregirea neamului românesc, pe hotarele comunei noastre în anul 1916. Căminul cultural „Astra” Racovița” .

Comuna Racoviţa se mândreşte cu o serie de fii ai satului, chiar dacă mulţi dintre ei sunt personalităţi ale neamului mai puţin cunoscute, între care reprezentanţi ecleziastici sau militari (în localitate a funcţionat timp de aproape un secol o şcoală grănicerească) precum preoţii Florianu, Opriş, Moldovan, respectiv generalul Dionisie Florianu, căpitanul Dionisie Drăgoiu sau Gheorge Maxim. Merită, de asemenea, a mai fi amintiţi Ioan Măcelariu (primul notar calificat al satului si membru al “Astrei”), Florina Călinescu (cântăreaţă de operă la Paris) şi Cornel Lupea (scriitor şi cercetător), cu toţii aparţinând secolelor al XIX-lea şi al XX-lea. Comuna Racoviţa dispune de două şcoli generale şi de două grădiniţe (între care una recent construită).

Etnografia din Racovița se încadrează în tipologia specifică Țării Oltului, din regiunea Avrigului, având puține elemente de interferență cu Mărginimea Sibiului aflată în imediata apropiere. Așezarea prezintă o dispunere „de-a lungul văii”, cu o structură „îngrămădită” a ulițelor și gospodăriilor, prezentând de asemenea și o dispunere amestecată a caselor „de-a lungul drumului”. Construcțiile gospodărești au evoluat de-a lungul timpului în funcție de evoluția meșteșugurilor de la case din lemn la cele din piatră și terminând cu cele din cărămidă de tip urban, ridicate începând cu jumătatea secolului al XX-lea. În cadrul gospodăriei

se disting elemente tradiționale ca poarta, portița, șura, fântâna, grădinuța și „tălchița”. Interiorul locuințelor se individualizează printr-o bogăție cromatică a modelelor florale prezente pe obiectele de podoabă reprezentative cum ar fi „chindeauă” (chindeie), căpătâie, ștergare, merindare și covoare. Meșteșugurile identificate în sat ca fiind elementele definitorii ale vieții localnicilor au fost printre altele fierăritul, zidăritul învățat de la sași, tâmplăritul sau „măsăritul” care o data cu înființarea Școlii inferioare de arte și meserii din sat a dat adevărați meșteri populari în domeniu cum au fost Iosif Ignat și Ioan Udrescu, autorii porții monumentale de la intrarea în Muzeul Tehnicii Populare din Dumbrava Sibiului.

În sat la nivel istoric pot fi consemnate trei mori de apă „cu făcăi”: „Moara lu' Mihăilă”, „Moara lu' Raț” și „Moara lu' Comănean”. De asemenea în sat au mai existat teascuri de o tehnologie mai primitivă pentru obținerea uleiului de sâmburi și pentru tescuirea fructelor și obținerea cunoscutului „liur” și „oțăt de mere”. Din cauza lipsei unor debite suficiente de apă, în Racovița tradițională nu au existat joagăre și nici pive sau dârste. Aceste instalații întâlnindu-se prin satele din jur și căutate ca atare.

18

Portul popular Așa cum a fost el întâlnit până la începutul secolului al XIX-lea, portul popular racovicean s-a caracterizat prin simplitatea sa, majoritatea pieselor sale componente fiind produse ale gospodăriei propri. La costumul femeiesc, piesele „de rezistență” au fost: vălitoarea albă, cârpele negre sau înflorate, „șurțele” (șorțurile) negre sau „vinete” , în două sau trei foi, catrințele roșii, „românești” sau „oacheșe” , iile cu fodori, pieptarul cu flori roșii și „ciucurei” în aceeași tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul bătrânelor. Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași, cioarecii albi, strânși pe picior, laibărul și recălul din

postav negru, la care, iarna, se adaugă buboul. În jurul anului 1900, în sat începe să pătrundă costumul femeiesc „săliștenesc” , care devine predominant în deceniile următoare, cu nota sa de eleganță și sobrietate, preluat și dezvoltat într-o variantă locală. Acesta se caracteriza prin cârpa neagră, cu ciucuri, prin ia de „giolgiu” plină de „pui” cusuți cu arnici negru, prin fusta „prisată” acoperită de „șurțe” negre, „tipărite” , prin „fustița” cu „cipcă” , completate cu pantofi „cu ciucurei” și ciorapi negri de mătase, majoritatea acestor piese fiind cumpărate din târg.

Arta populară

Așezarea satului, la confluența a două zone etnografice distincte, Țara Oltului și Mărginimea Sibiului, și-a pus pecetea și asupra artei populare, deosebit de bogată atât în formă cât și în

conținut. Cu excepția arhitecturii populare, astăzi nu sunt cunoscute componentele manifestărilor artistice ale localnicilor, anterioare înființării graniței militare.

Expulzarea localnicilor în 1765 și popularea satului pe parcursul a mai multor decenii cu elemente aduse de pe întreg teritoriul Transilvaniei (vezi Istoria Racoviței), a atras după, cum era și firesc o restructurare capitală și în domeniul artei populare. Fiecare nou venit a adus cu sine elementele culturii materiale și spirituale ale ținutului de baștină, elemente ce s-au contopit ulterior într-un tipar comun, o sinteză a tot ce a fost mai valoros, o artă populară îmbogățită și cizelată pe parcursul anilor de creatori locali rămași anonimi.

Nume de creatori populari racoviceni au rămas doar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cum sunt: Elena Murărescu, Emilia Urs, Maria Limbășan, Maria Ignat, Maria Stoica, Maria Balea, Paraschiva Cândea, Paraschiva Lupea, Maria Fogoroș, Ana Fogoroș,

19

Ana Stoichiță, Rafira Fogoroș, Emilia Fogoroș și multe altele. Se remarcă pe lângă cele enumerate, Eva Sârbu, ale cărei realizări au ajuns în faza republicană a festivalului național „Cântarea României”

Evenimente Festivalul Tradiţiilor Locale-Târg de tradiţii şi obiceiuri de CrăciunÎn perioada 11-12 decembrie 2012 va avea loc la Căminul Cultural al Comunei Racoviţa prima ediţie a Târgului de Tradiţii şi Obiceiuri de Crăciun

CAPITOLUL 2. IDENTIFICAREA PENSIUNILOR DIN LOCALITATE ȘI GRADUL LOR DE CLASIFICARE

Pensiune Cabana Valea Cetatii****Cabana este situata in apropieraea localitatii Racovita din judetul Sibiu in Muntii Fagarasului la o distanta de 36 de km de municipiul Sibiu , intr-o poiana din mijlocul padurii.Cabana a fost gandita ca si cabana de vanatoare, dar totodata in zona se pot practica sprorturi extreme ca off-road, enduro, downhill, tiroliana si drumetii pe creasta muntelui.

20

Pensiunea Balada ***

din Avrig la 8.4 km de RacovitaCazare Pensiune Racovita - prețuri mici și oferte speciale Pensiunea Balada cu un confort foarte ridicat, asigura conditii deosebite pentru un sejur sau un week-end. Susurul raului de munte va garanteaza un somn linistit si odihna placuta. Dispune de cazare in 7 camere duble dotate cu Tv, minibiblioteca si baie proprie.

Casa Teona***

din Porumbacu de Sus la 15 km de Racovita VA ASTEPTAM INTR-O OAZA DE LINISTE SI RELAXARE! Ne găsiţi pe Valea Porumbacului, la poalele Munţilor Făgă.raş, departe de agitaţia vieţii cotidiene, dar aproape de inima pădurii şi a muntelui.

Casa Krisztina**** din Porumbacu de Sus la 15 km de Racovita

Cazare Pensiune Racovita - prețuri mici și oferte special

21

Analiza SWOT

PUNCTE TARI: Existenţa condiţiilor şi tradiţiei pentru dezvoltarea activităţilor agricole şi zootehnice; Existenţa unei game forte mari de crescători de ovine, bovine, cabaline, de păsări; Existenţa forţei de muncă calificată în agricultură; Suprafaţa agricola după modul de folosinţă; Prezenţa fondurilor europene ce pot fi absorbite în vederea impulsionării afacerilor în

agricultură; Rezerve importante de lemn (mari suprafeţe împădurite); Calitatea aerului şi a apei în zonele de munte; Existenţa unei reţele de Canal TV in comuna; Existenta unei reţele de telefonie fixa; Utilizarea redusa a pesticidelor şi îngrasămintelor; Existenţa de benzinării; Potenţial existent pentru obţinerea de produse ecologice; Tradiţii locale in creşterea animalelor; Existenţa resurselor pentru susţinerea serviciului centrului de consultanţă in comună; Cadru natural deosebit ; Populaţia comunei Racovita in număr de 2886 Ospitalitatea recunoscuta a locuitorilor; Există cunoştinţe de operare PC la nivelul personalului Primăriei Există colaborarea cu alte autorităţi publice locale pentru implementarea unor

programe Există experienţă în accesarea programelor de finanţare şi implementare acestora

PUNCTE SLABE

Fragmentarea suprafeţelor agricole ce conduce la practicarea unei agriculturi tradiţionale slab competitive economic; Slaba informare (privind oportunităţile de afaceri, surse de finanţare) a

potenţialilor antreprenori locali şi externi; Asociativitate insuficienta în rândul producătorilor agricoli;

22

Desfiinţarea marilor unităţi productive şi de cercetare de tip agricol, de unde rezultă productivitatea relativ scăzută a muncii în agricultură;

Existenţa unor suprafeţe cu destinaţie agricolă necultivate; Investiţii insuficiente în agricultură; Inexistenţa instalaţiilor moderne de irigare; Lipsa unui sistem centralizat de desfacere al produselor agricole; Nu există piaţă de desfacere en-gros pentru produsele agricole locale Lipsa culturilor alternative, cu profitabilitate ridicată faţă de culturile

tradiţionale practicate în prezent; Lipsa unor lucrări de imbunătăţiri funciare (desecări , nivelări ) Inexistenta sistemului de canalizare; Inexistenta reţelei de apa potabila; Inexistenta reţelei de alimentare cu gaz metan; Dificultăţi în implementarea normelor UE; Interes scăzut faţă de separarea, colectarea şi reutilizarea deşeurilor; Insuficienta amenajare pe râuri împotriva inundaţiilor; Grad scăzut de educare a cetăţenilor în probleme de mediu; Accesul redus la internet in procent de 3%; Accesul redus la telefonia mobila; Dotarea necorespunzatoare cu echipamente; Inexistenţa întreprinderilor în domeniile industriei uşoare şi alimentare; Lipsa resurselor financiare la nivel local insuficiente pentru sprijinirea şi/sau

promovarea unor investiţii; Lipsa unui şistem de sprijin pentru implementarea noţiunilor de marketing; Slaba implementare a sistemului de asigurare a calităţii producţiei şi

produselor; Regiunea se bazează pe turismul social (persoane în etate), subvenţionat de la

bugetul de stat ; Inexistenţa investiţiilor de capital orientate spre turismul pentru populaţia cu

venituri mici; Populaţia şcolarizată in învăţământul primar şi învăţământul gimnazial in

scădere datorită scăderii demografice a populaţiei; Lipsa unei Săli de sport şi a unui teren de sport pentru desfăşurarea orelor de

educaţie fizică la scoală Lipsa cadrelor didactice calificate care sa acopere toate catedrele din scoală mbătrânirea populaţiei (spor natural negativ şi migrarea tinerilor spre centre

urbane); Adaptarea mai lenta a populaţiei rurale mature şi vârstnice la schimbările şi

provocările lumii actuale, in general, şi la fenomenul mobilităţii şi reconversiei profesionale, in special;

Migrarea persoanelor tinere spre mediul urban şi străinătate, mai cu seama a celor cu pregătire profesionala înaltă;

Frecventarea medicului de familie este sporadică; Personal insuficient; Fonduri insuficiente destinate asistenţei medicale; Lipsa unui sediu conform necesităţilor ocupaţionale şi de creştere a calităţii

serviciilor Incapacitatea bugetară de satisfacere a necesităţilor de achiziţii şi investiţii Dotare în procent de aprox. 75% cu aparatură şi tehnică de calcul a serviciilor

Primăriei

23

OPORTUNITĂŢI

Înfiinţarea asociaţiilor agricole; Infiinţarea de ferme zootehnice pentru creşterea bovinelor, ovinelor şi caprinelor; Crearea de noi locuri de munca; Creşterea veniturilor populaţiei din agricultura; Existenta Planului Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurala; Modernizarea drumurilor comunale prin asfaltare; Realizare alei pietonale; Realizarea reţelei de canalizare; Realizarea reţelei de alimentare cu apă; Realizarea reţelei de alimentare cu gaz metan; Realizarea staţiei de epurare şi tratare a apelor reziduale; Modernizare sistem rutier; Dotare cu utilaje şi echipamente pentru serviciul de gospodărire comunală şi

salubritate (maşină de colectare, pubele); Îmbunătăţirea calităţii mediului; UE alocă fonduri substanţiale pentru protecţia mediului; Existenţa resurselor locale, puţin sau necorespunzător valorificate in prezent,

reprezentate prin suprafeţe importante de teren arabil, păşuni; Programe guvernamentale pentru sprijinirea iniţiativelor locale, in special in domeniul

dezvoltării agriculturii, zootehniei şi a infrastructurii aferente; Reconversia unor capacitaţi economice aflate in conservare in capacitaţi cu profil nou

de fabricaţie; Prezenţa in zonă, activitatea şi deschiderea la încheierea de parteneriate a unor

organizaţii neguvernamentale care au capacitatea sa atragă fonduri extrabugetare. Construirea unui complex turistic şi de agrement in comună; Încurajarea unor noi forme de turism (de agrement, rural, ecologic); Extinderea reţelei de ferme şi gospodarii autorizate pentru practicarea agro-turismului; Perspective pentru turismul montan (recreativ) ; Posibilitatea exploatării parcurilor naturale şi ariilor protejate ca resursă turistică, în

acelaşi timp protejând mediul regional (turism ecologic); Înfiinţarea, amenajarea şi renovarea centrului civic (ex. amenajare peisagistică ,

parcuri, parcări, pieţe, faţadele clădirilor etc.); Reabilitarea şcolilor existente in comună; Construirea şi dotarea cu mobilier a şcolilor ; Amenajarea şi dotarea unui centru de joacă şi recreere pentru copii comunei. Stabilirea unor obiective comune şi a unui parteneriat puternic între instituţiile de

instruire şi angajatori;

AMENINŢĂRI Slaba informare a agricultorilor cu privire la normele europene; Cunoştinţe insuficiente legate de elaborarea şi administrarea proiectelor finanţate

din Fondurile Structurale FEADR. Mentalitatea de indiferentă fată de protecţia mediului. Extinderea zonelor erodate şi a celor predispuse la dezastre naturale (alunecări de

teren, inundaţii)

24

Rata ridicată a dobânzii la credite; Nivelul scăzut al taxelor şi impozitelor locale; Reducerea ponderii populaţiei active şi îmbătrânirea acesteia; Scăderea continuă a producţiei prin scăderea productivităţii muncii; Nepromovarea suficientă a zonei pentru atragerea turiştilor; Migrarea turistica către alte regiuni. Scăderea gradului de instrucţie şcolară a populaţiei tinere; Scăderea natalitaţii datorită nesiguranţei zilei de mâine; Creşterea negativă a sporului migratoriu; Creşterea şomajului in rândul tinerilor absolvenţi; Creşterea ponderii muncii la negru, cu efecte negative asupra pieţei muncii,

economiei locale şi asistenţei sociale în perspectivă; Estomparea tradiţiilor locale, odată cu trecerea timpului. Insuficienţa surselor financiare locale de cofinaţare a programelor specifice

diferitelor domenii de interes local Politica salarială slabă în administraţia publică locală Instabilitatea politică şi a cabinetelor de guvernare şi instabilitatea personalului

angajat

Economie

Cele mai vechi date găsite până acum privind întinderea suprafețelor de teren ale satului aparțin secolului al XIX-lea, astfel în anul 1845 aceasta era de 4152.27 jugăre, pentru ca în 1881 ea să crească la 6417[59] jugăre așa cum se consemnează în recensământul general din 1910 și-n anii următori în diferite publicații cu caracter statistic. În linii mari suprafața terenurilor a rămas aceeași cu toate litigiile cu comunitățile vecine Bradu și Avrig și a reambulărilor ce au avut loc de-a lungul timpului. Ce s-a pierdut prin vânzarea către avrigeni a muntelui „Racoviceanu” în 1914, s-a câștigat prin reforma agrară din 1921, iar ce s-a expropiat în 1937 pe seama Uzinelor „Mîrșa” , s-a compensat prin efectele Reformei agrare din 1945-1946.Categoria de folosință 1845 1927Arabil 997.63 1056Fânețe 334.82 772Grădini 67.18 lipsă datePășuni 250.75 718Păduri 2501.89 1524Unitate de măsură Un jugăr=5775mp

Pierderi de terenuri s-au consemnat începând din anii 1960 când au apărut construcții și unități social-economice cum au fost:Balastiera Sebeș-Olt.Gara C.F.R.Blocurile de locuințe ale salariaților Uzinei „Mîrșa” ce au înghițit o parte a pășunii din „Coprine” .Întreprinderea de selecționare, creștere și îngrășare a porcilor (I.S.C.I.P.) pe terenul din „Butinei” .

25

Terenuri mari au fost amenajate hidrografic pentru construirea hidrocentralei de pe Olt.

Încă de la primele conscripții ale satului se știe că locuitorii practicau o agricultură sedentară, bienală, cu suprafața arabilă împărțită în două „câmpuri” , numite și „hotare” sau „călcături” , sistem datând de pe vremea romanilor. Alte denumiri sub care se întâlnesc hotarele satului în conscripțiile secolului al XVIII-lea sunt acelea de „Territorio inferiori” și „Territorio superiori” .Cu prudența de rigoare se poate considera că „hotarul de jos” se întindea între actualul drum județean Tălmaciu-Racovița-Avrig și râul Olt, iar „hotarul de sus” între drumul amintit și până la poalele pădurilor.

Spre sfârșitul secolului al XVIII, s-a trecut la practicarea unei agriculturi sedentare trienale, după modelul săsesc, numit „Dreifelderwirtschaft” . Potrivit acestuia suprafața arabilă a satului era împărțită în trei „trupuri” (părți), pe fiecare dintre ele semănându-se prin rotație toamna, grâu sau secară și primăvara - ovăz, porumb sau cartofi, în al treilea an terenul fiind lăsat ogor „să se odihnească” conform tabelului.

O singură suprafață de teren nu avea nevoie de un astfel de sistem trienal:lunca Oltului precum și „Mestecănișul” care trebuia să fie „gunoit” (îngrășat).

Aspecte ale agriculturii racovițene, comune cu cele ale altor localități transilvănene sunt: Racovița n-a cunoscut marea proprietate și ca urmare, până în anul 1765 iobagii aveau sesii personale, atribuite prin tragere la sorți, pe care le lucrau împreună cu familiile lor, plătind dijmele impuse de stăpânitori.În timpul graniței militare, sesiile erau nominalizate și decretate indivizibile, rămânând în posesia acelorași familii și după desființarea ei. Până în anul 1851 puține familii aveau două „moșii” ce depășeau împreună 20 de hectare.După 1851 a început procesul de divizare a proprietății agricole, proces ce a durat până în anul 1950 când regimul comunist a colectivizat în întregime agricultura satului. Această divizare poate fi exemplificată prin Nicolae Drăgoiu care numai în „Mestecăniș” avea 18 „locuri” (parcele).

Caracteristici ale agriculturii racovițene: Creșterea populației și întinderea limitată a suprafețelor arabile a silit locuitorii să lucreze pământul „în parte” , fie în hotarul Racoviței, fie în cel al satelor vecine, în special al Bradului, practică menționată înca din secolul al XVII-lea. În acest context se poate face afirmația că Racovița a fost un sat de „mijlocași” , situație reflectată și în recensământul din 1910, când se consemnează doar 110 locuitori ce posedau peste 10 jugăre de pământ, în timp ce alți 162 se înscriau sub această cotă.

Un procent infim dintre locuitori nu posedau pământ, respectiv țiganii și „străinii” , aceștia din urmă pripășiți prin sat în diferite împrejurări. Și la aceste categorii era însă evidentă tendința de a cumpăra pământ în sat cât și prin satele vecine.

26

Unelte agricole Statistică 1943Mașini de treierat 3 bucMașini de semănat păioase 4 bucMașini de semănat porumb 306 bucMașini de bătut porumb 1 bucTrioare 2 bucMori cu ciocane 1 bucGrape simple 389 bucCare cu boi 204 buc

Până la „colectivizarea” din 1950, fiecare gospodărie avea o „porneală” , respectiv unul sau două atelaje cu vite de tracțiune precum și toate uneltele necesare lucrării pământului, unele în proprietate personală și altele aparținând unor asociați care le puneau la dispoziția tuturor celor interesați. Datorită solului sărac, inundațiilor Oltului, anilor secetoși, anilor cu ierni târzii, precipitațiilor asociate frecvent cu grindina, producția era nesatisfăcătoare la majoritatea culturilor agricole, uneori nu se recolta nici măcar echivalentul sămânței folosite. În situațiile de acest gen, deficitul de cereale se acoperea prin aducerea lor cu „vagonu” din Bărăgan sau Dobrogea, fie de către organe de stat, fie de negustori de meserie cum au fost: Irimie Foarcoș, frații Dionisie și Emilian Stoica.

Conscripțiile de tip economic aveau tendința de a minimaliza numărul populației, în sensul că iobagii se sustrăgeau sistematic de a fi conscriși atât ei, cât și avutul lor, pentru a scăpa în acest fel de impunerile apăsătoare care urmau după întocmirea unor astfel de documente.Pentru acest motiv, cel puțin până în 1765 când noile autorități au impus efectuarea unor conscripții cât mai exacte, se poate considera că cifrele referitoare la populația Racoviței nu sunt chiar corecte. O altă sursă de informații privind populația localității, o constituie registrele matricole apărute spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în cadrul fiecărei parohii, care au fost folosite până la sfârșitul secolului al XIX-lea când, potrivit Legii XXXIII, pe lângă fiecare dregătorie comunală au fost înființate oficii de stare civilă. Parohia Racovița a ținut și ea astfel de matricole, cea mai veche mențiune despre ele datând din anul 1784, în 1803 acestea fiind „purtate” în limba latină de către preotul Chiril Țopa. Dintre aceste documente, în ziua de astăzi au mai rămas doar: Graiul racovițean.

Studiu de caz

Suprafata: 2158,71 haIntravilan: 271,37 haExtravilan: 1887,34 haPopulatie: 2886Gospodarii: 944Nr. locuinte: 944Nr. gradinite: 2Nr. scoli: 2

Date demografice

Racoviţa este o comună din judeţul Sibiu, regiunea Centru, România. Centrul comunei se află la 45.679070 - latitudine nordică şi 24.347506 - longitudine estică. În componenţa comunei se află următoarele sate: Racoviţa - reşedinţa comunei, Sebeşu de Sus.

27

Date demografice

Conform estimărilor, la 1 ianuarie 2009 populaţia stabilă a comunei Racoviţa constituia 2942 persoane, 20.22% dintre acestea fiind sub 18 ani. Densitatea populaţiei în limitele comunei este de 45.5 locuitori/km2.

La recensământul din anul 2002, populaţia comunei alcătuia 2877 locuitori, 49.60% bărbaţi şi 50.40% femei. Persoanele sub 15 ani alcătuiau 18.28% pe când persoanele peste 59 de ani alcătuiau 19.92% din populaţia totală. În 2002 densitatea populaţiei la nivelul comunei era de 44.5 locuitori/km2.

Mai jos se prezintă structura populaţiei pe sexe şi vârstă, după limba maternă, precum şi după etnie şi confesiune în comună conform recensământului din 2002.

Populaţia pe sexe şi vârstă în comuna Vrâncioaia la recensământul din 2002

Grupe de varsta Ambele sexe Barbate Femei

Număr persoane

% faţă de total

Număr persoane

% faţă de total

Număr persoane

% faţă de total

Sub 15 ani 526 18.28% 268 9.32% 258 8.97%15 - 59 ani 1778 61.80% 913 31.73% 865 30.07%60 ani și peste 573 19.92% 246 8.55% 327 11.37%Total 2877 100.00% 1427 49.60% 1450 50.40%

Structura etnică a populaţiei în comuna Vrâncioaia la recensământul din 2002

Etnia Număr persoane % faţă de totalRomâni 2874 99.90 %Maghiară 3 0.10 %

Structura confesională a populaţiei în comuna Racoviţa la recensământul din 2002

Confesiunea/Religia Număr persoane % faţă de totalOrtodoxă 2728 94.82 %Romano-catolică 7 0.24 %Reformată 2 0.07 %Penticostală 8 0.28 %Greco-catolică 1 0.03 %

28

Baptistă 114 3.96 %Evanghelică 1 0.03 %Altă religie 2 0.07 %Fără religie 14 0.49 %

Bibliografie :

http://ro.wikipedia.org/wiki/Racoviţa,_Sibiu

http://www.ghidulprimariilor.ro/business.php/PRIMARIA-RACOVITA/186109/

http://www.racovita-sb.ro/

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Comuna_Racoviţa_(Sibiu)

http://www.placelook.com/article/comuna-racovita-judetul-sibiu-descriere

http://ro.wikipedia.org/wiki/Populaţia_comunei_Racoviţa

http://scrieliber.ro/2012/01/22/racovita-sibiu/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Geografia_comunei_Racoviţa#Clima

29