2

PAGINA

1. Incalcarea drepturilor omului in contextul crizei economice condiale

GADOIU ALINA 3

2. www.UnDreptNou.eu IONESCU SABINA 4

3. Multiculturalism si multilingvism in scolile europene

LOZBA-STIRBULEAC DANIELA si CONEA GABRIELA

6

4. Doar un vis urat??? MÖKESCH OANA-DIANA 9

5. Educatia parintilor MURARIU CRISTINA 15

6. Etnicitate, diversitate si inter-culturalitate in spatiul dobrogean

NAIDIN MIHAELA 16

7. Discriminare vs. Diversitate NEDELCU ANA 19

8. Termenul si conditia –ca modalitati ale actului juridic civil- in contractul individual de munca

SANDU DANIELA 22

9. Provocarile managementului clasei STAN ELNA 23

10 Dezvoltarea rurala in Romania SUCIU ADRIANA 24

11. Metode moderne de intruire in invatamantul romanesc

TURNEA SIMONA 26

3

GADOIU ALINA Redactor

Revista „Zile si Nopti”, Oradea

In contextul crizei economice cu care se confrunta atat Romania, cat si lumea intreaga, angajatorii devin preocupati, mai mult decat niciodata, de soarta afacerii lor, si ca atare uita de oricare din drepturile pe care le au angajatii lor, incluzand aici si drepturile lor salariale. La randul lor, angajatii fac tot ce le sta in putinta pentru a-si pastra locul de munca chiar si cu pretul sanataţii sau, mai grav, al vietii lor. Apar din ce in ce mai mult cazuri de decese provocate tocmai de stresul excesiv, de orele suplimentare, de grija zilei de maine sau a pierderii locului de munca. In plus, cei care sunt in cautarea unui post, ar face tot ce le sta in putinta pentru a-si castiga existenta, chiar daca asta ar insemna o multime de compromisuri. Se spune ca, in general, criza scoate tot ce este mai bun din oameni. Angajatorii profita pe seama acestei situatii, in sensul in care angajeaza mana de munca de foarte buna calitate, pe bani putini si mai mult, ii folosesc in diverse scopuri mult peste cele prevazute in fisa postului. Si toate acestea, pentru reducerea costurilor si eficienta maxima. Dar cum oamenii cauta orice oportunitate de a-si castiga existenta, „vanzandu-se” mult sub valoarea lor, vor accepta orice alternativa ce le este oferita. Desigur, aici intervin compromisurile si adesea, frustrarile.

Volumul de munca a crescut, salariile au ramas aceleasi

Oamenii, din dorinta disperata de a-si plati toate darile aferente sau a-si intretine familia, sunt nevoiti sa munceasca mult peste puterea lor, si

ca atare cazurile nefericite nu mai inceteaza sa apara. Se trec cu vederea peste o multime de aspecte, peste o sumedenie de drepturi pe care teoretic le detinem, doar pentru ca trebuie sa ne conformam cerintelor angajatorilor nostri, fara sa mai gandim prea mult la consecintele nefaste ale deciziilor noastre. Fie te multumesti cu ceea ce ti se da si implicit cu orele suplimentare neplatite, fie vei fi nevoit sa iti cauti un alt loc de munca (poate si mai prost platit sau in conditii mult mai grele), fie, mai rau, treci in somaj. Alte posibilitati nu prea exista in contextul actual. In consecinta, volumul de munca a crescut, dar salariile au ramas aceleasi, ba mai mult, in unele cazuri chiar s-au diminuat. Si date fiind toate aceste situatii, aici teoretic intra drepturile omului care din pacate se fac tot mai putin simtite. Ele exista in teorie, dar in practica lipsesc cu desavarsire. Dreptul la o viata sanatoasa, la un program care nu depaseste 8 ore de munca sau in cazul in care numarul de ore lucrate intr-o zi depaseste aceasta valoare, acestea sa fie platite corespunzator, dreptul la libera exprimare, dreptul la odihna si multe altele. Problema este ca acestea sunt uitate, pe drum.

O mare problema: somajul Partea proasta este ca, orice am face, situatia nu este deloc roz. Aici intervin si alte probleme precum ar fi rata somajului, care a crescut simtitor in ultimii ani, astfel ca numarul persoanelor in cautarea

. unui loc de munca a crescut implicit. Oamenii apeleaza la tot felul de metode disperate pentru a-si asigura un trai decent. Cu putin noroc, inca exista diverse surse prin care ar putea ajunge la un post care sa le asigure aceste dezideratii. In acest sens, exista Bursa Locurilor de Munca organizata, an de an, la nivel national, cu sprijinul Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca. Sigur ca a fost un prilej foarte bun pentru a-i aduna, intr-un singur loc, pe aceia care cauta un job sau vor sa isi gaseasca unul mai bun. In asemenea conditii aflam si ce spun specialistii in resurse umane atunci cand vine vorba despre recrutari. Acestia sustin ca se cauta cu precadere persoane, dar in special tineri, cu o experienta in piata muncii de cel putin un an de zile, in timp ce tocmai cei care nu isi gasesc de lucru sunt cei care au mai putina trecere in fata angajatorilor. Printre domeniile care au cea mai mare cautare se numara: IT, finante, banci sau domenii conexe acestora. Tot acestea par a fi si cele mai solicitante in contextul actual. Din nou, drepturile ne sunt incalcate. Ce este si mai trist este faptul ca numarul mare al absolventilor care ies de pe bancile scolii, de la an la an, a crescut vertiginos, si din nefericire, un absolvent de facultate nu inseamna neaparat un proaspat angajat. Si atunci, adesea, survine intrebarea: cat de mult mai conteaza studiile aprofundate, respectiv experienta de munca dobandita in timp, in contextul situatiei date? Si ce este cel mai grav este faptul ca

4

pentru multi tineri, dreptul la educatie este restrans din foarte multe motive, principale ar fi cele financiare. Si ne miram atunci ca avem studenti, care ies pe banda, si care nu au nici cele mai elementare notiuni din domeniul absolvit. Totusi, exista si exemple fericite de absolventi de facultate a caror experienta dobandita pe piata muncii, in timpul anilor de studentie sau in cadrul organizatiilor non-guvernamentale, constituie un avantaj in procesul de angajare. In absenta acestor ipoteze, angajarea lor devine scazuta sau chiar imposibila, cu atat mai mult in situatia data.

Rezultatul nemultumirilor: proteste in plina strada

Toate ca toate, dar totul are o

limita. Oricat de multe compromisuri am fi dispusi sa facem, la un moment dat nu mai putem indura. Efectul acestor nemultumiri poate conduce la proteste in masa. Si asta cu atat mai mult cu cat noile masuri impuse de guvern, ar putea avea ca efect si mai multe proteste de strada. Un caz concret este cel al Zilei de 1 Mai, considerata o sarbatoare dedicata celor ce muncesc devine, si care brusc, in acest an, s-a transformat intr-un mars de protest impotriva actualului guvern si masurilor drastice care sunt luate de catre stat pentru a reduce costurile, prin disponibilizarea angajatilor de la stat, respectiv diminuarea salariile bugetarilor, a pensionarilor, si a subventiilor. Insa, nu aceasta este neaparat rezolvarea buna a

lucrurilor. Dar orbiti fiind de tot ceea ce ei considera a fi economie, guvernantii iau decizii pripite fara a se gandi deloc la consecintele nefaste ale acestora. Asa se face ca totul se indreapta spre mari proteste.

Concluzii

Criza a afectat cumplit intreaga lume, si implicit tara noastra. Totul a condus spre multe alte probleme, spre drepturi incalcate, spre manifestari de strada. Ceea ce mai putem face pentru moment este sa asteptam si sa ne rugam ca o minune ne mai poate salva si readuce pe fagasul cel bun. Insa pana atunci, trebuie sa privim lucrurile increzatori si sa facem in asa fel incat sa trecem peste toate cu multa intelepciune.

IONESCU SABINA Student masterand, Centrul European Universitar

Université de Nancy 2, Nancy, Franta

In ceea ce priveste problematica drepturilor omului, interpretarea juridica si-a manifestat aportul de-a lungul timpului. In spatiul european drepturile omului, de la aparitie si pana in prezent, au fost o viabila sursa de negocieri si de discutii la nivel national si regional. Actualitatea, insa, ne arata ca un drept al omului poate decurge chiar si dintr-o realitate moderna – iar cazul despre care vorbim poarta denumirea generica de dreptul de acces la internet. Nimeni nu stie inca daca acesta este un drept natural, politic sau social. Nimeni nu stie inca daca ar trebui privit doar ca un drept fundamental sau ca un drept – libertate. Toate incertitudinile merg in directia une posibile proceduri pentru a-l insera

intr-o Carta de drepturile omului. Asadar ne multumim momentan sa facem o analiza a cadrului legislativ in care ar putea fi integrat si a proiectelor care Il sustin.

Dreptul de acces la internet si Conventia Europeana a

Drepturilor Omului Dincolo de a fi o noutate tehnologica, internetul se prezinta sub forma unui mijloc simplu, unic si universal de interactivitate. Paradoxul internetului este de a sti cum trebuie el sa fie perceput: ca un spatiu unde se realizeaza un schimb, ca cel mai democratic tip de fora care exista actualmente sau ca o adevarata provocare pentru practicile juridice traditionale?

Doua drepturi recunoscute de CEDO sustin astazi dezbaterea in jurul internetului: libertatea de expresie si dreptul la instructie – ceea ce e subinteles de noi ca fiind dreptul la educatie. Cele doua au in comun dreptul la informatie, particularitate care le transforma in cele doua axe principale ale societatii tehnologice actuale. Conform articolului 10, alin.1 din CEDO libertatea de expresie cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi si de a comunica informatii sau idei. Principiul general al libertatii de expresie a fost foarte bine ilustrat in jurisprudenta CEDO, Fressoz si Roire c/ Franta din 21 ianuarie 1999: orice miscare ce sustine sau contribuie la viteza si la raspandirea

5

informatiei trebuie sa fie incurajata in numele valorilor democratice. Si atunci cine respecta mai mult acest principiu daca nu noua tehnologie? Problema se pune cand ne lovim de dreptul de a cauta o informatie sau mai bine zis cand dreptul la informatie devine activ. Aceasta este si una dintre particularitatile care diferentiaza internetul de oricare alt mijloc de difuzare, Insa acest drept nu a fost recunoscut de CEDO spre deosebire de Pactul international relativ la drepturile civile si politice din 1966.

Dreptul la instructie (dreptul la educatie) este garantat de Conventie prin articolul 2 din Protocolul aditional numarul 1. Este prezentat Intr-o forma negativa si beneficiaza de protectie absoluta. Acest drept include libertatea de expresie si, implicit, dreptul de a cauta o informatie. Cu toate acestea, este absurd sa invocam de fiecare data dreptul la educatie pentru a demonstra ca este dreptul nostru sa ne informam! Mai mult decat atat, discutia devine si mai patetica in momentul in care ne vedem pusi in situatia de a afirma ca internetul serveste astazi foarte bine domeniul Invatamantului si, tocmai de aceea, el trebuie sa capete valoare fundamentala recunoscuta de lege.

Trecand peste aceste neregularitati ale Conventiei europene a drepturilor omului, retinem de unde porneste discutia vis a vis de internet si incercam sa analizam posibilitatea de a consacra dreptul de acces intr-un act mai complet, in vigoare din decembrie 2009, Carta drepturilor fundamentale a UE.

Dreptul de acces la internet si

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii europene

Asa cum am aratat, CEDO

defineste cadrul general unde un nou drept ar putea fi inserat, insa procedura prin care acest mecanism ar putea reusi, la nivelul Consiliului Europei, este mult prea complicata. Cu toate acestea, Carta UE si intregul sistem juridic comunitar se dovedesc a fi mai permisivi cand vine vorba de noile tehnologii si de reglementarea acestora.

Carta UE nu schimba cadrul. Articolul 11 vorbeste despre libertatea de expresie si de informare, iar articolul 14 despre dreptul la educatie. Spre deosebire, insa, de Conventie, articolul 11 alin. 2 din Carta stipuleaza libertatea mijloacelor media si pluralismul lor. Acesta este inca un argument ca libertatea internetului si libertatea accesului sunt recunoscute implicit.

Ceea ce aduce nou sistemul juridic al UE spre deosebire de cel al Consiliului Europei este posibilitatea binecunoscuta de a transforma un drept inca nerecunoscut intr-un principiu general de drept. Asadar, articolul 6 TUE alin. 3 din tratatul de la Lisabona spune ca drepturile fundamentale, asa cum sunt ele garantate de Conventia europeana a drepturilor omului si asa cum rezulta ele din traditiile constitutionale comune ale statelor membre, fac parte din dreptul Uniunii In calitate de principii generale. Din acest articol rezulta ca bresa de integrare a dreptului de acces la internet In dreptul UE este dubla: prin Conventie sau prin constitutiile nationale ale statelor membre. Cum am vazut deja, Conventia creaza doar un cadru, dar nu contine nici un articol cu privire la accesul la internet. Nici constitutiile statelor membre pana la momentul actual nu cunosc o astfel de prevedere, insa in cazul lor o precizare merita facuta.

E posibil ca intr-un an trei sau mai multe state membre ale UE sa fi recunoscut deja In constitutiile lor dreptul de acces la internet. Finlanda a trecut deja o astfel de lege care urmeaza a intra in vigoare In iulie 2010. Estonia In prezent isi revizuieste constitutia pentru a putea insera dreptul de acces la internet, iar in Franta Consiliul de stat a anuntat intr-o jurisprudenta constanta ca acest drept rezulta din libertatea de comunicare si expresie – valori recunoscute de catre Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului din 1979. Germania, Grecia, Danemarca si Spania sunt in discutii interne pentru a vedea cum un astfel de drept poate fi introdus in constitutie fara sa afecteze nici o alta dispozitie constitutionala cum ar fi proprietatea intelectuala sau dreptul la viata privata. Astfel putem concluziona ca pana in decembrie 2010 dreptul de acces la internet va deveni un drept fundamental comun in statele membre ale UE si, implicit, un principiu general In dreptul comunitar.

Acest drept va avea ca efect protejarea utilizatorului impotriva unor masuri drastice asa cum erau prevazute, spre exemplu, de legea HADOPI din Franta sau de catre un proiect asemanator In Marea Britanie.

Cu siguranta proiectele ce vizeaza accesul la internet se vor inmulti de-a lungul urmatorilor ani, perioada in care Curtea de la Luxemburg va avea ocazia sa se pronunte intr-o maniera clara in favoarea dreptului de acces. Pentru moment ne ramane doar sa urmarim etapele dezvoltarii acestei proceduri si sa observam tehnica prin care un astfel de drept va fi inserat Intr-o Conventie sau Carta la nivel regional.

6

DANIEL LOZBA-STIRBULEAC Profesor, Scoala Horlesti-Rediu, Iasi

GABRIELA CONEA Profesor, Colegiul National, Iasi

Reprezentantii organizatiilor internationale discuta tot mai des despre „multiculturalitate”, cu referire la

originea diversa si zestrea culturala specifica fiecarui popor ai carui membri isi desfasoara activitatea in cadrul acestora si care trebuie sa se integreze intr-un colectiv eterogen si foarte dinamic.

Vorbind despre „multiculturalitate”, implicit trebuie sa ne gandim si la „multilingvism”, in special in cadrul Uniunii Europene unde, de la 1 ianuarie 2007, sunt stabilite ca fiind oficiale 23 de limbi diferite.

Avand drepturi egale toti cetatenii statelor membre UE, in institutiile ei se intalnesc, prin urmare, reprezentanti ai tuturor acestor tari, vorbitori de limbi diferite si posesori ai unor bogatii culturale specifice poporului din care fac parte.

Pentru copiii angajatilor din aceste organisme si nu numai trebuie asigurata educatia generala in limba materna, iar in acest scop s-au creat institutii de invatamant cu un statut specific, denumite „scoli europene”.

Dar ce statut au scolile respective din Uniunea Europeana si cand a aparut primul organism cu aceasta titulatura? Cautand informatii pe Internet, am aflat de infiintarea inca din anul 1957 a primei „Schola Europaea”.

Scolile europene au luat fiinta in primul rand pentru a asigura accesul la educatie in limba materna copiilor personalului angajat in institutiile comunitare. Alti copii pot fi inscrisi la cerere in aceste institutii cu conditia achitarii unei taxe anuale de scolarizare. Cadrele didactice care predau sunt selectionate de guvernele asociate, semnatare a Conventiei privind Definirea Statutului Scolilor Europene.

O data cu primirea statutului de membru al Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007, tara noastra a demarat procedurile de aderare la aceasta conventie, semnata la Luxemburg la 21 iunie 1994 si intrata in vigoare de la 1 octombrie 2002. Conventia actuala inlocuieste si completeaza acordurile mai vechi: Statutul din 12 aprilie 1957 si Protocolul interguvernamental din 13 aprilie 1962.

Conform Articolului 32 din Conventie, cererea de aderare la aceasta din partea unui nou stat membru al UE se adreseaza in scris guvernului luxemburghez (depozitarul acestui document), care informeaza fiecare dintre celelalte parti contractante cu privire la aceasta. Aderarea va intra in vigoare la data de 1 septembrie urmatoare datei de depunere a instrumentelor de aderare la guvernul luxemburghez.

In vederea ratificarii Conventiei de statul roman, a fost aprobata Legea nr. 356/2007 de aderare a Romaniei la Conventia privind definirea statutului scolilor europene, publicata in Monitorul oficial nr. 841 din 08.12.2007.

Ca urmare a aderarii la aceasta conventie, copiii functionarilor romani angajati in institutiile europene, precum si copiii functionarilor Reprezentantei Romaniei pe langa Uniunea Europeana, pot frecventa gratuit scolile europene.

In prezent mai mult de 20.000 de copiii frecventeaza cele 14 scoli europene carora li se aplica prevederile Conventiei, situate pe teritoriul a 7 state membre ale UE: Spania (Alicante), Belgia (Bruxelles I, Bruxelles II, Bruxelles III, Bruxelles IV, Mol), Germania (Frankfurt, Karlsruhe, München), Olanda (Bergen), Italia (Varese), Marea Britanie (Culham) si Luxemburg (Luxemburg I, Luxemburg II).

Din anul 1953 dateaza misiunea scolii, asa cum a formulat-o Jean Monnet, si cum este inscrisa pe pergamentul inclus in piatra de temelie a fiecarei Scoli Europene: „Educati alaturi unii si altii, netulburati la varsta lor frageda de prejudecati care sa-i separe, familiarizati cu tot ce-i frumos si bun din diferite culturi, ei vor deveni constienti, pe masura ce cresc, de solidaritatea lor. Neincetat privind cu dragoste si mandrie spre tara lor, ei vor deveni spirite europene, instruite si pregatite a finaliza si a consolida opera tatilor lor, pentru da viata unei Europe unite si prospere.”

Scolile cuprind trei cicluri de invatamant: prescolar, primar (de cinci ani) si secundar (de sapte ani), absolventii acestora avand posibilitatea sa obtina diploma de bacalaureat, recunoscuta in toate statele membre UE.

7

Daca se intruneste numarul minim necesar, se pot constitui sectii lingvistice specifice fiecarui stat semnatar al Conventiei.

Fiecare stat membru semnatar al Conventiei are cate un reprezentant in fiecare dintre structurile administrative al scolii europene: Consiliul superior (organul suprem de conducere), Consiliul inspectorilor, Comisia financiar-administrativa.

Consiliul superior poate decide deschiderea de noi scoli si stabileste amplasarea acestora de comun acord cu statul membru gazda.

Necesitatile tehnice ale invatamantului sunt, in masura posibilitatilor, acoperite de catre scoli, in cooperare cu sistemul educational al tarii gazda. Instruirea este asigurata de profesori detasati sau numiti de catre statele membre, in conformitate cu deciziile luate de catre Consiliul superior.

Consiliul superior este format din: reprezentantul la nivel ministerial din fiecare stat membru al Comunitatilor Europene, imputernicit sa angajeze guvernul respectivului stat membru, un membru al Comisiei Comunitatilor Europene, un reprezentant desemnat de catre Comitetul personalului scolii (din cadrul personalului didactic) si un reprezentant al parintilor elevilor, desemnat de catre Asociatia parintilor.

Un reprezentant al elevilor poate fi invitat sa ia parte la sedintele Consiliului superior, ca observator pentru problemele ce ii privesc pe elevi. Functia de presedinte a Consiliului superior este detinuta, pe rand, in fiecare an, de cate un reprezentant al fiecarui stat membru.

Consiliul superior stabileste Regulamentul general al scolilor. De asemenea, vegheaza la punerea in aplicare a Conventiei; el are putere de decizie in chestiuni privind educatia, bugetul si administratia, precum si in negocierea acordurilor cu: organizatii de drept public asociate, cu guvernul tarii in care este amplasata scoala, cu alte organizatii sau institutii de drept public sau privat, care au interes in functionarea unei scoli europene in cele mai bune conditii.

La propunerea secretarului general, Consiliul stabileste in fiecare an necesarul de personal administrativ si auxiliar.

In domeniul educational, Consiliul superior stabileste disciplinele de studiu. In conformitate cu avizul Consiliului inspectorilor:

a) adopta planurile de invatamant si orarul pentru fiecare an de studiu si pentru fiecare sectie pe care a infiintat-o si face recomandari privind metodele de predare ce trebuie folosite;

b) dispune supravegherea procesului de predare, de catre Consiliul inspectorilor si stabileste regulamentul de functionare a acestuia;

c) hotaraste varsta de inscriere la diferite niveluri scolare. Stabileste regulamentul de promovare a elevilor in anul urmator de studiu sau in ciclul secundar, precum si regulamentul pentru validarea anilor de studii la scoala europeana, pentru a permite elevilor sa se intoarca oricand la scolile lor nationale.

d) reglementeaza sistemul de examene, ca mijloc de certificare a performantei scolare; stabileste regulamentul de examen, numeste comisiile de examen si acorda diplomele. Ia masuri de elaborare la un nivel corespunzator a subiectelor de examen.

Exista doua Consilii ale inspectorilor pentru scolile europene: unul pentru ciclul prescolar si primar, iar celalalt pentru ciclul secundar.

Consiliul de administratie este format din opt membri, dupa cum urmeaza: 1. secretarul general, care este si presedinte; 2. directorul scolii; 3. reprezentantul Comisiei Comunitatilor Europene; 4. doi membri ai personalului didactic: un reprezentant pentru ciclul secundar si un reprezentant

comun pentru ciclurile primar si prescolar; 5. doi membri reprezentand Asociatia parintilor; 6. un reprezentant al personalului administrativ si auxiliar.

Educatia oferita in scolile europene. Potrivit Conventiei, limbile in care se face instruirea de baza sunt: daneza, engleza, franceza, germana, greaca, italiana, olandeza, portugheza, spaniola. Cu votul unanim al Consiliului superior se pot adauga si altele.

Curriculum-ul este acelasi in cele 14 scoli europene, stabilit fiind de catre Consiliul inspectorilor si Consiliul superior. Planurile de invatamant promoveaza dimensiunea europeana. Urmatoarele discipline sunt obligatorii pentru elevii de gimnaziu (echivalentul claselor VI-XII din tara noastra): limba materna, prima limba straina (una dintre engleza, franceza sau germana), matematica, stiinte (fizica, chimie sau biologie), istorie si geografie (studiate intr-o limba straina), filozofie, etica sau religie si educatie fizica.

8

Asadar, pentru a intari unitatea scolilor europene, la unele materii se pot cupla clasele de acelasi nivel, pentru a da posibilitatea elevilor repartizati pe sectii lingvistice diferite sa invete impreuna, inlesnindu-se astfel cunoasterea reciproca.

Anii de studiu, incheiati cu succes in cadrul scolii, precum si diplomele si certificatele respective, sunt recunoscute oficial pe teritoriul statelor membre, pe baza unui tabel de echivalare, in conditiile stabilite de Consiliul de superior si sub rezerva acordului autoritatilor nationale competente.

Bacalaureatul european, deosebit de Bacalaureatul international sau de cel national al statului gazda, face obiectul „Acordului European privind bacalaureatul” din 11 aprilie 1984 si se acorda la terminarea ciclului secundar. Consiliul superior este in masura sa modifice respectivul acord, daca se impune acest lucru.

In continuare sunt prezentate cateva impresii dupa vizita

efectuata de d-na prof. Gabriela Conea (Colegiul National Iasi) la Scoala Europeana Bruxelles I in luna septembrie 2008. Cu acest prilej au fost facute si fotografiile incluse in acest articol.

Européen École Brussels I (EEBI), situata in sudul orasului Bruxelles, a fost infiintata in anul 1958. La inceput avea 25 de elevi si 16 profesori (majoritatea salariatilor de tip part-time), ajungand in prezent la peste 2600 de elevi si aproximativ 250 de profesori (dintre care 2 profesori de limba romana).

Programul scolii este 0810 -1550, cu o ora libera in pauza de pranz. Dupa programul de studiu si in timpul pauzei de masa, copiii, grupati pe criterii lingvistice si de varsta,

participa in multiple activitati educativ-recreative. Acestea reprezinta atat forme de petrecere activa a timpului liber, dar contribuie si la dezvoltarea de competente si abilitati in domeniile sportului (badminton, fitness, gimnastica, judo, inot, tenis, volei) sau artelor (muzica, orchestra, cor, teatru, dans, sculptura).

Anual sunt prezentate diverse oportunitati de angajare pentru personalul didactic. Asociatia parintilor (APEEE) are un rol esential in organizarea unui numar de servicii cotidiene: servirea

mesei la cantina scolii, transportul scolar, activitati extrascolare etc. Criterii de admitere a copiilor in Scoala Europeana:

macar unul dintre parinti sa lucreze in organizatii ale Uniunii Europene (categoria I au prioritate maxima si nu platesc taxe de scolarizare); copiii ai caror parinti lucreaza in misiuni speciale (categoria a II-a); copii ce nu apartin categoriilor I si II.

Copiii sunt distribuiti in clase corespunzator nivelului de studiu si limbii materne a acestora.

Din discutiile cu elevii a reiesit gradul mare de satisfactie a acestora si interesul ridicat pentru procesul instructiv-educativ ca urmare a respectului reciproc in relatiile profesor-elev (pot exista si clase cu cate 2-3 elevi, in functie de limba de studiu) si a conditiilor materiale excelente existente in aceasta institutie. Ei apreciaza faptul ca:

au teme putine, punandu-se accent pe ceea ce se face in clasa; nu se pierde timpul – ora incepe imediat ce se suna; fac multa miscare: anual practica mai multe sporturi, avand alocate cate doua saptamani pentru fiecare

sport;

9

cadrele didactice sunt deschise si ii invata sa invete mai usor si mai bine. Detalii suplimentare se pot obtine de pe website-ul oficial al Scolii Europene Bruxelles I:

http://www.eeb1.org/ Bibliografie: 1. http://www.edu.ro – site-ul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Inovarii (sectiunea Afaceri europene > Conventia privind statutul scolilor europene) 2. http://www.eursc.eu – site-ul oficial al Scolilor Europene (Schola Europaea) 3. http://en.wikipedia.org/wiki/European_School – enciclopedia on-line a Scolilor Europene 4. http://www.eeb1.org – website-ul oficial al Scolii Europene Bruxelles I

MŐKESCH OANA-DIANA Eleva, Cls. a XII-a

Lic. Pedagogic “C.D. Loga” Caransebes, Caras –Severin

Fara Puya Ovidiu este elev in clasa a X-a, are 18 ani, dar nu prea ii place scoala, asa ca era pentru a treia oara in clasa a X-a. Nu e neaparat vorba ca nu ii place, dar este mult prea ocupat sa faca combinatii pentru a supravietui el si mama lui, de fapt acesta era singurul motiv pentru care inca venea la scoala, pentru a o face fericita pe ea. Mama lui sufera de leucemie si nu poate munci; in plus are nevoie de tratamente costisitoare si nici nu are studiile necesare pentru a muncii ceva pe baza intelectuala. De fapt, tocmai pentru ca l-a avut pe Puya a fost nevoita sa renunte la scoala, l-a nascut cu 4 luni inainte de revolutie, avea 15 ani si a fost exmatriculata. Dupa revolutie nu a mai reusit sa-si continue studiile ci a muncit in diverse domenii,dar mereu a fost o fata sensibila si bolnavicioasa si a trait tot cu sprijinul parintilor. Dezastrul a inceput cand Puya avea 10 ani: mama lui a fost diagnosticata cu leucemie, iar cei patru incep sa se descurce din ce in ce mai greu. Dar cum un necaz nu vine niciodata singur, cand baiatul avea 12 ani, bunicul sau face infract si moare, batrana innebuneste de durere si a fost nevoie sa fie internata intr-un ospiciu, unde moare trei ani mai tarziu. Fara bani prin cartier, viata e imposibila, Puya e nevoit sa inceapa sa se descurce singur. Crescuse printre golani, ca doar locuia in Ptm – stia cum sa socializeze cu ei, statea toata ziua printre smecheri si ajunsese unul dintre ei. A trecut prin toate: palme, vorbe si durere, dar curand si-a castigat respectul si la 17 ani devine un fel de conducator al cartierului. Anturajul lui era format din baieti ca el, fiecare avand drama lui. Puya se ocupa cu combinatii, facea banii. Pentru el nu conta ca e ilegal, contau doar banii ce-i asigurau tratamentul mamei sale si char isi permitea sa aiba tot ce-si dorea ca: iPod, telefon de ultima generatie si cand a implinit 18 ani si-a facut cadou o masina draguta ... desi nu avea carnet, nu conta... Mama lui isi dorea foarte mult ca el sa faca Facultatea de Medicina sau Dreptul, dar era constienta ca daca el nu se lasa de ocupatiile dubioase pe care le avea acum, vor muri de foame amandoi, asa ca s-ar fi multumit daca ar termina liceul. Dar el inca de cand a ramas repetent prima data dorea sa renunte la scoala. Din aceasta cauza intre cei doi existau mereu dispute. Dar aventura vietii lui incepe intr-o zi de scoala obisnuita. Intr-o zi a vazut-o pe prietena lui sarutand un alt baiat: - Salut Puya,ce faci frate, te-ai despartit de Cristina? - Ce-ai, Alex? Te-ai lovit la cap? Cum sa ma despart de Chris? - Daca iti spun ceva, promiti sa nu faci vreo tampenie? - Daca imi spui, promit sa nu te bat! - Bine, bine, iti spun. Cand am venit spre tine am trecut pe langa ea. Era pe coridor cu ratatul ala de Soso din a XI-a filo. Se sarutau! raspunse Alex dorind sa-si inghita cuvintele pentru ca stia ca va iesi scandal. - Ce?? O omor!!! Ba nu! Il omor pe el! Ba nu, ii omor pe amandoi!!! Urla el, apoi fugi spre locul indicat de Alex.

10

Cristina cand l-a vazut pe Puya venind, a inceput sa planga si s-a smuls brusc din bratele lui Soso. - Scumpule, spuneai ca azi nu vii la scoala. Iarta-ma, nu am vrut, el m-a obligat. Se temea si de el si de faptul ca daca se vor desparti, va pierde protectia pe care acesta i-o oferea. - Tradatoareo!!, la aceasta exclamatie, palma lui s-a imprimat pe fata ei inlacrimata, apoi ii spuse: -Sa nu mai apari in fata mea ca te omor! Si tu? Nu ai gasit persoana potrivita. Crezi ca toti mapetii se pot da la prietena mea?? Nu se poate spune ca a urmat un schimb de pumni si picioare, pentru ca Soso nici macar nu a apucat sa riposteze. Din cateva lovituri acesta era la pamant, dar asta nu l-a oprit pe Puya, el continuand sa-l bata pe Soso. Cand s-a plictisit l-a lasat intr-o balta de sange. In acea zi, Soso nu a mai fost in stare sa mearga si a fost dus acasa pe brate de cativa colegi de-ai sai; ii parea rau ca s-a lasat cuprins de farmecele Cristinei. Cristinei ii parea rau ca l-a pierdut pe Puya, acesta era furios si nu regreta decat ca nu a avut rozeta la el. In scurt timp, suplinitoarea dirigintei (care avusese de curand un accident rutier) clasei lui Puya, o studenta de 22 de ani, a venit in clasa si i-a spus ca trebuie sa mearga in biroul directorului si a incercat sa-i tina morala. Puya, inca era intr-o stare de irascibilitate si-i ignora sau injura pe toti ce incercau sa-l abordeze, iar daca nu era lasat in pace devenea violent. La auzul celor spuse de tanara ce in urma cu un an-doi fusese prietena lui (si in prezent se mai intalnesc cateodata ) i-a raspuns: -Nu vreau! Vin cand vreau, daca vreau si nu incerca sa-mi faci tu mie morala ca nu te tine, asa ca ciocu mic si inchide usa pe dinafara. Dupa doua ore, cand s-a calmat, s-a dus singur in biroul directorului. - Tu esti Fara Puya Ovidiu? - Da! De parca nu m-ati cunoaste deja… - Bine, ia loc; pot sa stiu ce e cu comportamentul acesta, bati si baieti si fete? Vorbesti urat, sa nu mai vorbim de note si absente, ar fi o minune sa promovezi clasa, mereu ai fost un elev problema; nu vreau sa ma implic in viata ta personala si ocupatiile tale dubioase, pe mine ma intereseaza ce faci la scoala. - Pentru toate exista cate o explicatie. - Sunt secrete sau pot sa le stiu si eu, spuse directorul incercand sa nu se enerveze - Intrebati si raspund la tot, acum sunt bine dispus, raspunse el putin ironic. - Chiar tineai atat de mult la fata aceea? - La Cristina nu am tinut, dar aici e vorba de onoare, nu o puteam lasa sa ma umileasca, mi-as fi pierdut reputatia. -Si cu suplinitoarea de ce ai vorbit urat? Stiai ca ai facut-o sa planga? -Cu ea e altceva, am tipat la ea pentru ca eram nervos, nu am vrut sa o fac sa planga, dar cum sa-mi impun respectul unui cartier intreg daca femeia mea imi tine morala in public? -Femeia ta??? -Parca nu va interesa viata mea personala … raspunse el, iar directorul schimba subiectul. -Dar de ce faci scandal mereu? -Scoala e a mea, cartierul e al meu, nu pot sa le conduc daca nu am respectul celorlalti; cand eram mic mi-am castigat respectul, acum il impun, pentru ca pot si pentru ca trebuie. -Cum adica trebuie? De ce nu te tii de scoala ca sa ajungi ceva in viata? -Trebuie, pentru ca am multi dusmani, multi imi vaneaza teritoriile. Daca nu tin garda sus, altul imi va lua locul si eu si mama nu vom mai avea din ce trai sau daca nu sunt pe faza primul care are ocazia ma lasa jos mort. Si de scoala nu ma pot tine pentru ca imi ocupa prea mult timp si timpul costa bani, oricum nu ma duce capul suficient. -Nu pot sa te inteleg. -Nici nu aveti cum, viata in cartier e grea: baietii strang pumnii si iau ce au la indemana, ochii le sunt plini de ura, totul incepe aiurea de obicei de la cativa lei; mandria e pe primul plan, reputatia la fel. De asta e atmosfera de scandal in cartier. Ca sa te feresti nu vorbi mult, nu te uita urat, vezi-ti de treaba ta, nu de a altora. Daca vrei sa te impui, ori tragi de fiare,ori ai un pittbull tare sau scoti briceagul si dai pana sangele sare. Daca esti atacat nu te amagi ca te va salva politia; vecinii formeaza degeaba 955, garda nu vine aici, nici chiar salvarea, cine se baga? Asta e intrebarea… Viata e dura, calci stramb si iti scoate dintii din gura sau iti face pe fata vreo crapatura. Cand mergi in alt cartier esti privit urat, ai noduri in gat, stai linistit, nu vorbi mult. Pentru lume e distractie cand iti iei omorul, s-au saturat de filmele de la televizor, le e dor de bataie in direct, de atmosfera de scandal si picioare in piept. Legea junglei e singura care functioneaza. Pentru bani nu e o intamplare o gaura in tampla. Asa e cand cresti in cartier: vagaboante, pesti, bani, masini si golani, mereu o sa se ridice unu mai in fata, zi de zi alt smecher o sa faca loc la altul plecand de jos, e mai usor sa faci saltul: pe ciordeala, pe mangleala, asta-i modul rau sau

11

bun. Multi au sa judece gresit si multi au sa respecte; cei nascuti, crescuti aici cunosc prea multe aspecte, ocolesc s-o spuna pe fata: suna a jeli, pentru cei din cartier e o poveste fara sfarsit. Ma doare inima cand ma uit la baietii mei si vad ca pe zi ce trece devin tot mai rai. Poate intr-o zi o mama plange ca baiatul ei s-a dus; tot atunci una ce naste, rade ca are unu in plus. Ïn cartier e la fel ca la inchisoare: daca nu poti sa iesi afara, trebuie sa fi tare, viata e nedreapta daca ramai jos. Eu sunt de acolo de unde tu nici nu gandesti, de unde soarele rasare doar daca-l platesti. - Tot nu inteleg….. - Nici nu ma asteptam, dar sa va fac un rezumat: in cartier singurele arme sunt respectul si sangele, iar singurul scop sunt banii. - Si ce vei face cand mai imbatranesti? Atunci cum vei trai? Tot din combinatiile tale? Puya se ridica si vrea sa iasa pe usa, dar mai intai zice razand: - Asta daca apuc sa imbatranesc. - Asteapta… - Da? - Stii, trebuie sa te avertizez, daca mai faci ceva sunt nevoit sa te exmatriculez. La expresia fetei directorului, foarte serioasa si la auzul acestor vorbe pe baiat il pufneste rasul si spune: - Uita-te cat imi pasa!! apoi pleca. Acasa mama lui incepu sa-l certe. Directorul o sunase si i-a povestit cam ce s-a intamplat si ca poate fi exmatriculat. - De ce, Puya? De ce a trebuit sa faci iar scandal? De fiecare data cand iesi pe usa asta imi e frica ca te vor aduce plin de sange ca inainte sau chiar mort. De ce nu poti sa fi ca ceilalti? - Nu pot sa fiu ca ceielalti pentru ca ceilalti nu trebuie sa se intretina singuri si nici nu au o mama bolnava de leucemie. Si nu-mi mai purta tu mie de grija, pentru ca ma descurc singur. - Acum imi reprosezi faptul ca sunt bolnava? Bolnava sau nu, tot sunt mama ta si vreau sa ma asculti, eu te-am invatat sa te porti frumos, dar vad ca nu s-a prins de tine. - Cum poti sa spui ca m-ai invatat ceva cand tot ce stiu, stiu pentru ca m-a invatat strada. Si nu iti reprosez ca esti bolnava, fac tot posibilul sa am grija de tine. Daca te-as asculta, nu ai mai trai mult, pentru ca nu as mai avea de unde sa-ti platesc tratamentul. - Dar nu mai pot, nu mai suport sa aud de certuri, scandaluri, batai si sange. Tare as vrea sa fi trait tu pe vremea mea sa vezi prin cate am trecut ca sa te am si sa fi vazut si tu ce e aia disciplina… -Daca m-ai facut, acum suporta-ma!!! Apoi pleca suparat in camera lui, nu-l deranja nimic din ce ar fi putut sa-i spuna mama lui Un singur amanunt il facea sa sufere; atunci cand mama lui ii dadea de inteles ca regreta ca l-a avut si ca daca nu era el, viata ei ar fi fost alta ... il durea acest lucru tocmai pentru ca stia ca e adevarat. Nu a mai iesit toata ziua din camera, ar fi vrut sa mearga la suplinitoarea dirigintei, Sabrina, fosta lui prietena, singura fata la care tinuse cu adevarat; dorea sa-i ceara scuze ca a tipat la ea si sa se impace cu ea, daca tot era liber acum. Dar nu s-a dus, pentru ca nu dorea sa dea ochii cu mama lui, asa ca s-a multumit sa o sune, dar nu i-a raspuns. Suparat, si-a pregatit ghiozdanul si s-a pus sa doarma (sa nu ne imaginam ca in ghiozdan erau carti, exceptand cartea de istorie pe care ii placea sa o rasfoiasca pentru a citi despre gloria domnitorilor, imparatiilor si regilor de demult; in rest avea un caiet universal, vreo 10 reviste, cateva joint-uri si bile ca sa le vanda, iPodul, rozeta si altele, plus cateva haine de schimb pentru ca avea de gand sa lipseasca cateva zile de acasa). Dimineata se trezeste plictisit si cauta telecomanda sub perna, pentru a vedea la TV cat e ora si sa se hotarasca daca merge acum la scoala sau mai doarme putin. Spre surprinderea lui nu o gaseste; se gandeste ca poate e prea adormit, asa ca se ridica din pat si cand se uita in jurul lui are un soc, TV-ul, calculatorul, D.V.D.–ul si altele nu mai erau, nici mobila lui nu mai era, ci in camera se afla mobila ce era inainte ca el sa se descurce cu banii, ramasa de la bunici. Uitand de cearta din seara precedenta, din cauza socului se duce sa o caute pe mama lui. Dar nu doar camera era modificata, ci intreaga casa. - Mama, unde estii? Ce s-a intamplat aici? - Aici sunt, dragul meu, ce s-a intamplat? Ii raspunse bunica lui iesind din bucatarie, urmata de bunicul sau. Erau foarte tineri, aratau ca in poze, asa ca si-a dat seama cine sunt. Pentru prima data in viata a lesinat. Cand a inceput sa-si revina era in pat, semiconstient a recunoscut-o pe bunica lui, uitand cele intamplate si ca ea murise, o imbratiseaza si ii spune ca a visat ca s-a intors in timp. - Dragul meu, nu-ti mai fa griji, acum esti inapoi in 1985.

12

- 1985??? Locul meu e in 2008!!! - Vad ca inca delirezi…. Seara adormise imbracat si cu telefonul in buzunar, asa ca inca era imbracat asa si inca avea telefonul, de fapt doar atat mai avea din lucrurile sale cu exceptia ghiozdanului si a celor aflate in el. Gandindu-se ca astfel o va lamuri, zise: -Atunci spune-mi, ai mai vazut asa haine? Si intr-adevar era imbracat in genul lui Eminem; Dar asa par sau asa ceva? Zise aratandu-i coditele sale ca a lui Sean Paul si telefonul mobil. - Recunosc ca sunt cam ciudate hainele astea, cred ca-ti sunt mari… si jucaria asta e interesanta si nici coditele nu le-am observat pana acum, dar asta nu dovedeste nimic. Abia acum intelese Puya ca nu a aparut din senin acolo, ci in locul mamei sale si ca bunicii lui ii veneau parintii, iar ei credeau ca el a trait pana acum cu ei in lumea asta ciudata. - Si asta nu e o jucarie, e un telefon mobil. - Da, sigur e asta un telefon… zise bunica razand, cred ca azi mai bine nu te duci la scoala. - Ai dreptate, ma duc sa ma plimb. - La ce ora te intorci? - Ce?? De cand trebuie sa dau raportul cu ce fac?? Raspunse Puya uimit. - Ai noroc ca te-ai simtit rau azi, ca altfel ai fi pedepsit pentru obraznicia asta ii zise nervos bunicul. Puya si-a luat iPod-ul, sapca si a plecat. Nu-i venea sa creada, ce se intamplase, nu intelegea cum era posibil, aceeasi casa, acelasi cartier, dar totul atat de diferit… S-a hotarat sa uite grijile momentan si a inceput sa asculte ultimul album al celor de la Parazitii. Telefonul inca functiona, doar ca nu avea semnal, si chiar daca ar fi avut, nu avea pe cine sa sune aici. Si-a adus aminte ce i-a spus mama lui in ajun si s-a gandit ca poate vorbele ei au functionat ca un blestem asupra lui. Dupa cateva ore de hoinarit prin oras i s-a facut sete, asa ca a intrat intr-un magazin; acolo a vazut rafturile goale – s-a gandit ca e ceva in neregula cu acel magazin asa ca intra in altul, dar degeaba. Nedumerit, opreste un baiat si-l intreaba de ce nu e nimic de cumparat in magazine. - Nu inteleg ce vrei sa spui, asa e normal, asa e tot timpul. - Normal?? Tot timpul? Repeta Puya fara sa-si dea seama si incepand sa ameteasca. - Bine, nu conteaza. Eu sunt Puya, tu? - Marius, imi pare bine. Nu esti tu cumva elevul nou transferat din provincie? Suntem in aceeasi clasa. Puya isi aminti ca mama si bunici sai s-au mutat in capitala in 1985, deci despre el trebuie sa fi vorbit baiatul respectiv. - Da, eu sunt, dar cum ti-ai dat seama? - Dupa nume, toti profesorii spun ca e un nume prea capitalist si ne-au interzis sa-ti spunem asa. Au spus sa te strigam Ovidiu. - Mie imi place Puya! Ma rog, nu conteaza prea mult, mai bine spune-mi ce faceti voi pe aici ca sa va distrati? - Mergem la film, la discoteca sau dam petreceri la cate unul din noi acasa. - Suna bine, ce faci azi? Vrei sa vii pe la mine sa fumam niste joint-uri? - Ce sunt alea? - Nu conteaza, vei afla… si mai vino si cu cativa prieteni daca vrei. Au facut schimb de adrese si au plecat in directii diferite. Ajuns acasa, i-a spus bunicii ca asteapta niste prieteni apoi s-a pus sa doarma. Dupa o ora s-a trezit; nu mai putea dormi, dar nici nu avea ce sa faca, asa ca s-a dus in sufragerie si a aprins televizorul, dar nu se transmitea nimic. Pe rafturile bibliotecii erau majoritatea cartilor – romane de dragoste, nu erau genul lui… jocuri video nu avea de unde sa ia…asa ca s-a dus la bunica lui si a intrebat-o: - Ce sa fac in casa asta? ca nu gasesc nimic interesant de facut… - Nu vezi ca am treaba? Du-te si asculta muzica pana vin prietenii tai. Apropo, ma bucur ca ti-ai facut prieteni atat de repede. Ideia bunicii era buna. In camera a gasit un casetofon; a incercat toate casetele din casa, apoi dezamagit a renuntat – muzica era groaznica, dorea sa revina in prezent… Avea muzica pe iPod destula, dar el dorea ceva tare, iar in lipsa de altceva s-a multumit cu telefonul fara hands-free. Cat de cat satisfacut, incepe sa rasfoiasca o revista, curand cineva suna la usa. Era Marius cu inca 2 baieti: Dany si Alex. Au facut cunostiinta apoi au intrat. Noii veniti erau foarte incantati de muzica ce se auzea in camera lui Puya, tocmai acum canta Limbaj de cartier dar curand incepu Hoteluri si tot asa. Noii sai prieteni nu se mai saturau sa asculte muzica aceasta uimitoare si nemaiauzita. Si revistele au fost o mare atractie, nu le venea sa creada ca sunt atat de lucioase si de colorate si

13

mai ales ca nu contineau nici un cuvant despre partid sau despre Ceausescu, si poza de pe prima pagina lipsea ... era incredibil. - De unde ai casetofonul asta atat de mic? Intreba Dany curios - L-am primit, raspunse Puya nestiind ce sa inventeze. Vreti? intreba el, aratandu-le joint-urile. - Dar nu e ilegal? Intreba, Marius. - Conteaza?? Incearca, sunt sigur ca iti va placea. Musafirii au incercat si au fost foarte incantati. Curand au trebuit sa plece. Puya a adormit din nou imbracat... Dimineata, bunica veni sa-l trezeasca, dar el inca avea creierii varza. - Trezeste-te ca intarzii la scoala. - Dar e sambata, mormai el adormit. - Tocmai de asta trebuie sa mergi, pentru ca e sambata, nu duminica. - Azi nu merg. - Trebuie sa mergi. - Bine, merg, zise el, dar de fapt nu avea nici o intentie sa si ajunga la scoala,vroia doar sa plece de acasa pentru a scapa de cicalelile bunicii. - Imbraca-te, ca intarzii daca mai lenevesti mult. - Dar sunt imbracat. - Nu te mai prosti si ia uniforma pe tine. - Uniforma???? La insistentele bunicii a probat hainele indicate, dar le-a dat jos imendiat sustinand ca arata de parca ar fi gay, asa ca tot cum a vrut el a plecat imbracat. La scoala, ceielalti tineri il idolatrizau, fetele il adorau, era liderul lor incontestabil… Isi facuse zeci de prieteni peste noapte. Cu profesorii situatia era alta, nu prea il simpatizau si il numeau capitalist si spuneau ca ii corupe pe ceielalti elevi. El habar nu avea ce inseamna asta, dar nici nu-i pasa. Curand, dirigintele clasei i-a spus ca trebuie sa poarte uniforma si ca trebuie sa renunte la codite. - Nu vreau! - Poftim? Ma sfidezi in fata? - Daca nu-ti convine, intoarce-te cu spatele. La auzul acestei insulte, dirigintele incerca sa-l loveasca, dar Puya ii para lovitura, mai mult din reflex. - Sa nu cumva sa incerci din nou!! - Ma ameninti tu pe mine, rebut al societatii. - Rebut al societatii sau nu, daca mai schitezi ceva, iti rup capul. - Esti exmatriculat! Personal am sa am grija de asta.. - Bine, pa. Asa a terminat-o cu scoala. Petrecerile organizate de el erau cele mai tari din oras, discotecile erau pustii, toti preferau muzica lui. Au inregistrat casete dupa melodiile de pe telefonul lui, toate cunostintele lui aveau cate o copie. De aici si dezastrul. Tatal lui Dany lucra pentru securitate; stia de intalnirile lor, dar a zis ca sunt doar distractii de tineri. Curand insa a ascultat cateva melodii de pe caseta fiului sau si atunci si-a schimbat parerea, caci printre melodii erau :”Daca as fi presedinte”, “Atmosfera de scandal”, “Vreau sa va doara”, “Pune-i la pamant”, “Romaneste” si altele. L-a pedepsit pe Dany si i-a interzis sa mai vorbeasca cu Puya, pentru ca acesta instiga la revolta si va fi inchis pentru asta. Dany, ca un adevarat prieten l-a avertizat pe Puya ca va fi cautat. Dupa nici doua zile, securitatea a venit sa-l caute la usa a raspuns bunica lui. - Pe cine cautati? - Pe Fara Puya Ovidiu, e acasa? - Nu. Dar ghinionul a facut ca ofiterii de securitate sa perchezitioneze casa. Puya era in camera la el. -Fara Puya Ovidiu, esti arestat. Si dvs. doamna la fel pentru ca ati incercat sa-l ascundeti. - Dar ea nu stia ca eu sunt acasa, ea nu vede bine si i-am spus ca plec, dar mi-am uitat ghiozdanul si m-am intors dupa el; ea nu stia ca inca sunt acasa. Aceasta minciuna ii salva viata bunicii. - Daca tot nu ai putut sa pleci fara ghiozdan, ia-l cu tine sa vedem ce ai in el. Odata ajunsi la sectie a urmat un interogatoriu din care Puya nu intelegea nimic. - Pentru ce organizatie capitalista lucrezi? - Organizatie?? Capitalista?? - Esti bun la teatru, dar nu suficient de bun. Spune membrii si planurile organizatiei, cat te intreb frumos. - Nu stiu despre ce vorbesti…

14

- Nu mai fa pe nevinovatul, am gasit printre lucrurile tale reviste capitaliste, droguri, arme albe si muzica ce instiga la revolta, v-ati gandit ca asa atrageti tinerii mai usor. Deci ai ceva de marturisit sau nu? - Nu. - Duceti-l in celula. Timp de o saptamana nu l-au mai intrebat nimic. Dupa o saptamana, au inceput torturile, fizice si psihologice. Cel mai des avea parte de batai si infometare. Era destul de rezistent la lovituri, dar curand organismul incepu sa slabeasca mai ales ca nu era alimentat corespunzator. Doua luni a fost tratat astfel; a fost iadul pe pamant, credea ca viata pe care o avea inainte e periculoasa, dar atunci mureai repede si fara sa suferi. Pe cand acum … in celula era un strat de cativa cm de sange uscat, nu exista o portiune a corpului sau care sa nu fie vanata si sangele ii curgea rauri dupa fiecare “interogatoriu”. La ultima bataie de care a avut parte inainte de a fi condamnat: - De ce nu vorbesti? Nimeni nu a rezistat atat, nu se astepta nimeni la asa o rezistenta din parte unui rebut al societatii. - Rebut al societatii?? Oare din cauza cui am ajuns eu asa? A voastra, comunisti nenorocitii! Daca nu o exmatriculati pe mama ca m-a nascut, avea si ea studii si nu mai trebuia sa o tin eu! Si daca nu-l impuscati pe tata in cap la revolutie, era si mai bine – eram si noi o familie normala; nici nu l-am cunoscut din cauza voastra. - Uite, ca sa-ti amintesti de mine! spuse interogatorul, apoi ii facu o taietura de 3 cm, cu o lama, pe obrazul stang langa gura. Obrazul lui ce alta data era fin, alb si frumos era acum vanat, murdar de sange inchegat si in plus, acum era marcat pe veci. A doua zi a fost anuntat ca din lipsa de probe suficiente s-au ridicat acuzatiile pentru revolta, dar ca a fost condamnat 15 ani pentru posesie de droguri. - Eu in locul tau as marturisi tot pentru ca se aude ca tu nu mai iesi viu din inchisoare, nici nu vei fi tinut cu detinutii, ci vei avea parte de un tratament mult mai dur. Considera-te norocos daca ajungi la canal. Dar aceste vorbe nu sunt doar un sfat nevinovat, ci din nou au incercat sa se joace cu mintea lui, dar el s-a facut ca nu aude si a inceput sa se roage astfel: -Tata care esti in ceruri da-mi putere aici sa le arat cat sunt de mici. Vor sa para baieti buni sa ma invete, vere, dar in mana lor vor sa stranga bani si putere; vor sa stranga din mana mea de vagabond de strada si pe nici unul dintre fratii mei inchisi nu vreau sa-i vada. Doamne, fa tribunalele peste ei sa cada, fiecare an care il arunca sa-l ia inapoi, sa ii planga si pe ei familia cum ne-a plans pe noi. Vreau sa le vad fetele pe strada si baietii cum se chinuie pentru marfa; vreau sa ii vad cum se bucura de o scrisoare, dar sa o primeasca doar cand cineva le moare. Meriti mila doar cand arati mila, nu cand arunci 15 ani pentru o bila. Vreau sa mori, mori, mori si tot ce ai mai scump sa zaca la gunoi. Am multa ura adunata in luni de zile; iertarea nu mai e o optiune pentru mine, e treaba lui Iisus, daca vrea; eu scuip anchetator, judecator, procuroarea si cand ma intorc in strazi eu simt ca ma sustin; noi nu aruncam petale, aruncam doar cu venin (aici se referea la revolutia ce stia ca va urma). Nu-i era frica de moarte, chiar isi dorea sa moara decat sa mai sufere, dar noaptea, singur in celula i se facea frica de tot si se gandea la viata lui normala si isi imagina ca vorbeste cu mama sa. - Ia sa vedem daca m-am schimbat sau daca am uitat cine m-a lasat, problema e ca mama nu e aici si am ramas singur intre patru pereti. Doare tare stii, nici nu iti poti imagina. Daca as putea, te-as inlocui cu altcineva. Lumea vrea sa-mi faca rau. Mama, ce sa fac? O sa merg mai departe, pentru tine nu tac. Stai asa, pentru ca nu am obosit. Stai asa, sa fiu asa cum ti-ai dorit. Trebuie sa fiu atent sa nu fac vreun pas gresit; nu as vrea sa ma vezi dezamagit. Am sa vin mama dupa tine daca e nevoie, pana sus in cer. De ce, Dumnezeul meu, ii iei de langa mine pe ei cand am mai mare nevoie de ei ca de obicei? Stii si tu momentul ala cand simt ca innebunesc, stau si plang si simt cum nervii ma lasa. Moartea inseamna durere, dar totodata e firesc; de ce nu ma lasi sa mor? Daca vin la tine, o sa-i gasesc pe cei mortii? Bunicii si tata? Si voi toti ce va tineti de capul meu, cine stie, poate maine picati in locul meu. Cand mama imi vorbea, nu intelegeam, nu vroiam sa o ascult. Acum decat o simt, nu o mai aud. As vrea sa fii langa mine, sa ma aperi de lumea care vrea sa-mi faca rau, sa-mi zici cine vrea sa ma traga in jos; sa stiu daca tu crezi ca nu e prea tarziu. Dupa cateva saptamani au obligat cativa din colegii lui sa depuna marturie impotriva lui si l-au condamnat la moarte. Seara dinaintea executiei a inceput sa se roage la Dumnezeu sa-i ierte multele sale pacate, pentru ca i-a fost refuzata cererea de a fi spovedit de un preot. Cu greu adormi spre dimineata, dar surpriza, ii suna telefonul si se trezi din somn, la el in pat, in prezent. Era inca devreme; mama lui inca dormea. S-a dus si i-a cumparat un buchet de 55 de trandafiri si i-a scris cea mai sincera felicitare cu scuze. Apoi s-a dus la Sabrina cu un buchet urias de crini si i-a cerut sa-l ierte si a rugat-o sa

15

fie iubita lui din nou, iar aceasta a acceptat. In sfarsit ajuns acasa, a aruncat o privire in oglinda, chipul ii era la fel de frumos ca inainte, doar cicatricea aceea de la lama interogatorului se afla pe obrazul lui fin. - A fost doar un vis? Asa pare, dar amintirile dor si cicatricea asta e reala… Nu va afla niciodata daca a fost un vis sau nu, dar cert este ca aceasta experienta l-a schimbat. In viitor nu se va lasa de viata de strada decat dupa ce termina Dreptul si incepe sa profeseze.

MURARIU CRISTINA Consilier scolar

Liceul pedagogic CD Loga, Caransebes

Educatia adultilor desemneaza un domeniu global – cel al tuturor activitatilor educative desfasurate in beneficiul populatiei adulte, acoperind o arie vasta de practici si metode. Aceasta urmareste:

Compensarea unei educatii initiale insuficiente;

Completarea cunostintelor generale; Formarea continua.

Se identifica puncte de reper in educatia

parintilor: educarea viitorilor parinti ; educarea parintilor cu copii mici; relatia scoala-familie; rolul mass-mediei in educatia parintilor; programe de formare a formatorilor pentru

educatia parintilor Aplicatie: Sfaturi pentru parinti

Imagineaza-ti propriul copil pe drumul vietii sale!

Apreciaza si incurajeaza puterile copilului tau! Invata sa asculti! Asculta fara sa judeci! Respecta sentimentele copilului tau! Gaseste ceva bun de apreciat zilnic! Impartaseste-ti sentimentele copilului tau! Ajuta-ti constant copilul sa aleaga ce este bine! Creeaza atmosfera placuta acasa! Copilului ii

plac privirile senine si simte sinceritatea cuvintelor!

Amuza-te impreuna cu copilul tau! Umorul sa constituie o parte a vietii voastre! Investeste ceva din tine in copilul tau! Implica pe copilul tau in luarea deciziilor! Nu pune copilul in situatii penibile sau

jignitoare! Exprima-ti clar deciziile si fii consecvent! Ofera-i dragoste neconditionat!

parintii sa fie modele pentru copii si nu judecatori;

comunicarea respectuoasa functioneaza doar daca respectul e reciproc;

identificarea prin exemple a unor cazuri problema si cautarea unor modalitati de indreptare a acestora. Astazi, parintii au mai putin timp ca niciodata

pentru a se dedica educatiei. Din acest motiv, este esential ca ei sa invete ce este cel mai important pentru copiii lor. Copiii au nevoie de compasiune si ajutor, dar si de incercarile lor unice ca sa creasca. Pentru fiecare copil, un proces sanatos de crestere include si timpul incercarilor prin care trebuie sa treaca. Invatand sa accepte si sa inteleaga limitele impuse de parinti si de lume, copiii invata deprinderi esentiale de viata ca: iertarea, capacitatea de a amana primirea rasplatei, acceptarea, cooperarea, creativitatea, compasiunea, curajul, perseverenta, autocorectia, pretuirea de sine, independenta si abilitatea de a se orienta singuri.

Aplicatie: pentru identificarea corecta a

emotiilor copiilor, incercati sa utilizati urmatoarele strategii, pentru a ajuta copiii sa-si exprime in mod adecvat emotiile.

1. recompensati copilul – consolati copilul cand e trist, empatizati cu copilul cand e furios, ajutati-l cand ii este frica;

2. evitati exprimarea dezaprobarii cand copilul este trist, transmiterea mesajului ca ar trebui sa se simta rusinat cand exprima furie sau a ironizarii atunci cand copilul exprima frica, deoarece in acest mod il pedepsiti;

3. nu minimalizati emotiile copiilor; de exemplu: daca copilul exprima tristete nu ii spuneti sa incerce sa se inveseleasca, daca el exprima furie nu ii spuneti ca lucrurile nu sunt asa grave precum par, iar daca exprima frica nu ii spuneti sa nu ii fie frica;

4. nu ignorati sau neglijati emotiile exprimate de

16

Ne propunem actiuni care sa conduca la: rezolvarea amiabila a conflictelor ce se produc

intre parinti si copil; tinand cont de sentimentele copilului sa-i

corijam cu tact comportamentul; comunicarea dintre parinte si copil sa fie

benefica, sa conduca la o intelegere a fiecaruia

copil; 5. nu reactionati exagerat la emotiile exprimate

de copil. Adultii trebuie sa manifeste aceleasi reactii fata

de copil, indiferent de genul lor si sa nu aiba asteptari mai mari de la fete in ceea ce priveste controlul emotional si utilizarea unor strategii de reglare mai sofisticate decat baietii.

MIHAELA NAIDIN Lect. univ. drd.

Universitatea. „Andrei Saguna”, Constanta

Romania, dupa 1989, inscriindu-se pe traiectoria unei democratii consolidate, a reusit sa fie un factor de stabilitate intr-o regiune in care problemele interetnice au declansat mai multe conflicte. Cu toate ca diversitatea etnoculturala exercita o provocare globala fata de democratia reprezentativa, modelul romanesc al relatiilor interetnice capata o semnificatie aparte. In Romania, s-a realizat o pace interetnica care poate servi ca model pentru intreaga regiune in care ne aflam.

In prezent in lume, printre principalele cauze ale tensiunilor, chiar conflictelor, se numara diferentele etnice. Intelegerea corecta a relatiilor ce se stabilesc intre membrii diferitelor etnii reprezinta primul pas in incercarea de a dizolva tensiunile si conflictele interetnice.

In contextul crearii spatiului european comun, rezolvarea conflictelor interetnice este un deziderat ce constituie un punct de plecare pentru o integrare reala si o convietuire armonioasa.

Cunoasterea reciproca a grupurilor etnice in procesul interactiunii lor favorizeaza comunicarea. In procesul cunoasterii interetnice se implica tiparele culturale, sistemul de

experientele si practicile fiecarui grup etnic. Perceptia si cunoasterea interetnica imbraca forme institutionalizate pentru ca cele mai puternice influente in realizarea lor vin din directia factorilor culturali si de interactiune concreta (politica, economica etc.) a etno-organizarilor. Grupurile etnice se percep, in primul rand, ca „centru de actiune“ politica, economica, religioasa, culturala, ca entitati generatoare de atitudini, care pot recurge la actiuni pozitive sau negative, aprobatoare sau denigratoare, la acte care incurajeaza sau blocheaza comunicarea. In acelasi timp, grupurile etnice realizeaza inter-cunoasterea, percepandu-se ca entitati cu scopuri, aspiratii, sentimente si intentii specifice.

Identitatea marilor colectivitati umane a popoarelor a devenit obiect de cercetare al unor stiinte precum etnografia, sociologia, psihologia etc. E de mentionat ca interesul si preocuparile sistematice pentru portretul moral al popoarelor a avut un drum anevoios in epoca noastra. Poporul roman si, in mod special, etniile apartinatoare acestui popor, a fost unul din popoarele supuse unei dictaturi proletare, fapt care a curmat pe o perioada destul

de indelungata studiul in acest domeniu. Astazi asistam la o noua relansare a studiilor asupra etniilor. Aceasta situatie se datoreaza nu doar progresului si raspandirii democratiei, incurajarii identitatilor lingvistice, ci si unor perspective teoretice mai profunde asupra etnicului privit ca diversitate opusa uniformizarii pe care ar putea sa o aduca lumea globalismuluieconomic si tehnico-stiintific.

In campul de cunoastere si aprofundare a identitatii grupurilor etnice se releva rolul important al limbii ca fenomen social si cultural. Trebuie tinuta permanent in atentie acea facultate care ne face sa intelegem zona de virtualitati ale cuvantului, ale limbii in ansamblul ei, zona ce asigura specificul si diferentele dintre grupurile etnice. Diferentele lingvistice se alatura altor diferentieri: de la cutume culinare si vestimentare pana la institutiile care sustin si apara grupurile etnice, de la modalitati de socializare a relatiilor dintre oameni pana la modalitatile de functionare a localitatilor si industriilor, de la modalitatile in care isi manifesta sensibilitatea estetica pana la caracteristici ale creatiei culte.

17

simboluri, limbile specifice,

Grupurile etnice, ca organizari sociale specifice, cu cat capata caracteristici mai accentuate, cu atat influenteaza mai puternic elementele lor componente (organizatii si institutii) si, prin intermediul lor, oamenii. Diferentele dintre grupurile etnice devin sesizabile daca ne raportam la organizarea si functionarea familiilor, la comunitatile urbane si rurale, la modalitatile de a produce bunuri materiale sau la modalitatile de a petrece timpul liber. Diferentele dintre grupurile etnice nu se opresc insa aici. Ele sunt evidente si daca se investigheaza modalitatile in care membrii grupului le analizeaza si interpreteaza.Atitudinile si reactiile comportamentale fata de situatia propriului grup etnic unt specifice fiecarei etno-organizari; ele fac parte dintre caracteristicile acestora si ofera indicii despre starea grupurilor etnice la un moment dat.

Prin modalitatile de administrare care le sunt proprii grupurilor etnice, prin normele de organizare interna, prin statusurile si rolurile atribuite oamenilor, prin modalitatile in care sanctioneaza comportamentele ce le sunt nefavorabile si incurajeaza comportamentele ce le pot fi favorabile, prin reprezentarile si imaginile despre ele, pe care le genereaza indeosebi la oamenii implicati in functionarea lor, organizarile etnice ii determina pe oameni sa se manifeste ca membri ai acestora, sa intretina constiinta de sine a grupurilor etnice si sa le conserve.

In Romania, grupurile etnice, in zonele in care ele exista, conlocuiesc un spatiu geografic mai degraba decat incearca sa-l divida. Adica oamenii s-au adunat in anumite spatii (asezari, zone) pentru a-si usura supravietuirea mai

degraba decat pentru a se exclude ulterior. In dihotomia „spatiu conlocuit“ - „spatiu divizat“ populatia din Romania a optat pentru conlocuire sau locuire colectiva a teritoriului si nu pentru varianta etnocentrica, de locuire etnica separata. Actualmente in Romania traiesc, invata si muncesc impreuna apartenenti ai mai multor etnii precum: romani, maghiari, sasi, secui, bulgari, armeni, rusi, lipoveni, turci, tatari, rromi, aromani etc., fiecare cu particularitatile culturale proprii, particularitati cunoscute prea putin sau chiar necunoscute de catre ceilalti.De asemenea, putem vorbi de apartenenta religioasa diferita, de apartenenta sociala diferita sau, de ce nu, de apartenenta geografica diferita. Fiecare asemenea grup isi constituie de regula propria cultura care mai apoi este transmisa din generatie in generatie si apoi aparata ori de cate ori este nevoie. Este adevarat ca de foarte multe ori apar conflicte alimentate de diferentele culturale si de necunoasterea celuilalt, neexistand nici macar intentia de a intelege alteritatea.

In fata unei asemenea realitati nu trebuie sa se ramana doar la perspectiva multiculturalista sau, mai grav, sa se adopte punctul de vedere asimilationist, potrivit caruia cultura minoritatii sa fie absorbita de cultura majoritatii. Perspectiva de abordare cea mai potrivita este cea inter-culturalista care pleaca de la premisa ca toate culturile sunt egale intre ele cu focalizare pe interactiunile intre persoane, grupuri sau subgrupuri. Perspectiva inter-culturalista valorifica si valorizeaza diferentele culturale si conditiile sociale si faciliteaza cunoasterea reciproca si schimbul intre diferitele comunitati.

Recunoscuta ca zona cu cel

model de interculturalitate pentru celelalte zone geografice ale tarii, aici existand un model de relationare ce ar putea fi preluat pentru replicare in celelalte regiuni unde exista o convietuire interetnica. Asezata intre Dunare si Marea Neagra, Dobrogea a oferit omului, dintotdeauna, bogate si variate resurse de trai, atragand astfel diferite comunitati umane in aceste locuri. In volumul „Unirea Dobrogei – 130 de ani”, coordonatorii prof. Cristiana Craciun si prof. dr. Gheorghe Zbughea noteaza: „In teritoriul danubiano-pontic, populatia romaneasca, urmasa directa a daco-romanilor, a cunoscut o existenta neintrerupta si o civilizatie proprie, marcata de o evidenta originalitate. Vicisitudinile aduse de istorie au fost insa mai puternice in Dobrogea, teritoriu care a constituit prin excelenta un coridor de scurgere a navalitorilor si totodata, un teatru predilect pentru numeroase razboaie, cu atat mai distrugatoare cu cat, cele mai multe, au fost cu totul straine intereselor romanesti. Cu toate acestea, romanii au rezistat, fara nici un moment de discontinuitate si in aceasta provincie, au creat bunuri materiale si spirituale, au intretinut totdeauna legaturi stranse cu fratii lor de la stanga fluviului si s-au ridicat, de fiecare data, deasupra vitregiilor vremurilor.” (Zbughea; Craciun 2008, p.33).

In Dobrogea, in prezent, convietuiesc numeroase etnii caracterizate printr-un trecut istoric comun cu romanii, dar si printr-o existenta pre-nationala. Aceasta existenta este definita prin deosebiri legate de trasaturi biologice, limba, istoria stramosilor, religie, traditii si obiceiuri.

Pe baza constiintei identitatii, membrii unui grup etnic

18

mai bogat mozaic etnic din Romania, Dobrogea poate fi un

construiesc o comunitate specifica, manifestata prin relatii stranse intre

ei si o usoara izolare de ceilalti. Caracteristicile etnice sunt invatate si transmise din generatie in generatie; in acelasi timp membrii grupurilor etnice isi modifica opiniile intr-un mod semnificativ, sub influenta majoritatii cu care vin in contact.

Istoria romanilor a adus laolalta, de cele mai multe ori ca urmare a unor confruntari armate, o serie de populatii constituite astazi in comunitati diferite in functie de regiunea in care s-au adaptat si de evenimentele istorice care au determinat stabilirea lor.

Tema acestei lucrari de doctorat se regaseste in abordarea ideii de identitate etnoculturala si definirea pattern-urilor de interactiune sociala din zona Dobrogei.

Cadrul teoretic este reprezentat de multiple teorii cu privire la concepte ca si „etnie”, „etnicitate”, „cultura”, „multiculturalitate”, „solidaritate”, „identitate sociala”, „interactiune sociala”, etc., toate acestea cu referiri specifice la spatiul dobrogean.

In ceea ce priveste comunitatile din zona de sud-est a Romaniei, trebuie mentionat faptul ca, de-a lungul timpului, s-a sesizat cum cei mai multi oameni asociaza termenul „Dobrogea” cu eticheta „litoral”. S-ar putea spune ca majoritatea covarsitoare a turistilor sunt mai atrasi de aceasta idee (eventual „delta”), „plaja”, „distractie” decat de cunoasterea regiunii, a oamenilor locului, a istoriei acestui loc, a vizitarii obiectivelor cultural-istorice. De aceea, Dobrogea ramane pentru multi romani „o necunoscuta in propria casa”.

Pe langa identitati regionale mediatizate precum

vorbeste putin, nu au atasata o eticheta de catre altii si cu ei nu exista nici macar bancuri, ceea ce atesta o anume izolare in mentalul colectiv romanesc (cu atat mai adanca, daca luam in calcul importanta hazului, a "bascaliei" in psihologia poporului roman), ceea ce da impresia ca, in acest mental colectiv, Dobrogea a ramas o regiune anexa si nu una integrata tarii. La nivel lingvistic, nu se poate vorbi despre un "grai dobrogean" (cu exceptia unor cuvinte regionale, in numar destul de modest), cu toate ca este confirmata existenta unor particularitati in vorbire.

Cu toate acestea, exista oare ceva ce diferentiaza romanul dobrogean de restul tarii? Exista oare un specific dobrogean? Este stiut ca muzica populara romaneasca dobrogeana se diferentiaza net din palmaresul muzicii populare romanesti, in acelasi timp insumand caracteristici atat din toate zonele tarii, cat si din diverse locuri din Balcani. Un alt specific al regiunii pare a fi „mozaicul etnic”, Dobrogea fiind caracterizata, cliseic, drept un „model de convietuire interetnica si interculturala”.

Insa, dincolo de aceasta, s-a conturat oare o psihologie, o anumita identitate a omului dintre Dunare si mare, a omului din stepa dobrogeana? Pe ce coordonate se inscrie aceasta identitate regionala - cu alte cuvinte, ce inseamna a fi dobrogean?

Astfel, plecand de la aceste afirmatii si intrebari, lucrarea isi propune sa studieze modelele culturale si identitatea sociala a dobrogenilor precum, analiza prin evidentierea caracteristicilor specifice acesteia, conferind o explicatie stiintifica.

Stadiul cunoasterii privind

demersului intregii teze. O alta problema care se ridica, este daca intr-o interactiune, indivizii se respecta reciproc, daca unul respecta identitatea celuilalt, sau, interactiunea reprezinta o „agresiune” asupra identitatii unuia dintre subiectii interactiunii. Imposibilitatea de a-si putea pastra propria identitate conduce in mod automat, si de altfel firesc, la conflicte in interiorul unei societati, sau in cadrul societatilor dintr-o anumita regiune.

Actualitatea si oportunitatea temei sunt conditionate de faptul ca in localitatile din Dobrogea are loc o transformare dinamica a identitatii la nivelul structurilor demografice. Prima parte a acestei lucrari va clarifica terminologia de baza din literatura de specialitate pentru a crea un fundament teoretic si metodologic adecvat pentru terenul cercetarii propuse. A doua parte a lucrarii cuprinde date importante cu privire la populatia Dobrogei, amestecul de elemente religioase (crestine, musulmane) alcatuind un mozaic etnic specific ce pune in evidenta cu si mai mare tarie vechimea, statornicia si perenitatea romanilor pe aceste meleaguri.

Cunoasterea reciproca a grupurilor etnice in procesul interactiunii lor favorizeaza comunicarea. In procesul cunoasterii interetnice se implica tiparele culturale, sistemul de simboluri, limbile specifice, experientele si practicile fiecarui grup etnic.

19

ardeleni, banateni, moldoveni, olteni sau munteni, dobrogenii par mici si insignifianti; despre ei se

descrierea si analiza identitatii sociale dobrogene ca model cultural reprezinta punctul de plecare al

motto: Cata opresiune poate indura un om?

NEDELCU ANA Traducator independent

Redactor online ‘Sănătate’, www.exclusivnews.ro

Cuvantul e mai puternic decat sabia.

Cuvantul meu porneste de la un set de fotografii care nu ilustreaza numai supunerea omului de catre om, ci si supunerea naturii de catre acelasi Om. Totul este abandonat, lasat sa putrezeasca, lasat intr-o ruina care semnifica ruina sufletului uman. Case parasite, locuri abandonate, ziduri groase, masti grotesti, lanturi puternice, oameni nebuni si o Alee a Revolutiei care n-a fost calcata niciodata. Apoi un gand inspirat din realitatea imediata care a marcat profund oameni si imprejurimi.

Discriminare... un cuvant lung, cam prea lung pentru scurta reactie a omului pus in fata unuia dintre multele aspecte pe care le presupune conceptul. Insa mult prea scurt in fata multitudinii de cazuri si mai ales a gravitatii lor.

Discriminarea ucide... ucide trupuri, ucide suflete, ucide idei, ucide umanitate.

Discriminarea poarta masti infinite, dar inglobeaza un singur pacat: intoleranta. Mastile sunt grotesti, diforme, ochii imaginari sunt bulbucati si parsivi, prin nari se inspira si se expira negru, gurile sunt stranse si stafidite; iata un chip pamantiu si respingator.

Trupurile sunt invesmantate

neintelese se oglindesc in umbra vesniciei intunecate.

Daca ar fi sa caracterizez omul, ar fi printr-un simplu cuvant: masca. Sufletul fiecaruia este ferecat si supus in spatele unor usi din lemn gros prin care nu se poate respira si care se mentin prin lantul imens ce le leaga.

Zi de zi ma lovesc de intoleranta umana: pe strazi, in autobuz, in ziare, in carti, in filme, la teatru, in parc, in casa.

“Barbat frumos, doar ca e negru”.

« Sunt pocaiti. Ce sa caut la nunta lor? »

« Vine la noi in concert. Mergem, nu-i asa ?

Da-l naibii de homosexual ! » « Hai sa plecam,

nu vezi ca-i tigan ? » « Ne-ai spurcat familia, turcoaica

casatorita cu un roman ! » “ Draga, Parisul era plin de negri

cu calcaiele murdare!” “Este blond cu ochi albastri; deci,

e nevinovat!” Aceste obscure cuvinte imi

vin acum in minte, cuvinte de care m-am lovit de-a lungul existentei mele si care m-au marcat indeajuns incat sa iau atitudine.

Sunt negri care-si schimba culoarea ochilor in albastru, sunt copii rromi talentati carora le este

sa o faca, sunt femei care nu au curajul sa puna conditii, sunt barbati iubitori de barbati si femei care se indragesc dar o stiu numai ei, sunt persoane cu handicap care suporta numai respingere si umilinta, sunt refugiati considerati vagabonzii vesnici; si sunt oameni bogati si oameni saraci, cadru in care societatea nu ofera credibilitate celor din urma.

Suntem o lume bazata pe majoritate. Ei, careia i se acorda numai si mereu incredere, chiar daca greseste. Suntem o lume bazata pe media; ea, care pune bariere si creaza complexe celor care nu sunt cunoscuti, nu reusesc sa se faca cunoscuti chiar avand talente si idei in fata invidiei si a rautatii celor ajunsi.

Ne balacim intr-o contemporaneitate fara continut, condusa inca din radacini de o traditie prost inteleasa care a dus la conflictul intre generatii. Inca ne impiedicam de abuzul asupra copilului. Inca numai adultul are dreptate, are prioritate in fata unui copil nevinovat care vrea sa-si impartaseasca ideile, idei pure scurse dintr-o gandire spontana si sincera.

Toate aceste imagini sunt fotografiile mele, “Peisaje originale”. Privindu-le, nu am putut

20

cu zdrente, semn al inimii lor disecate si uscate. Culori pale si

frica sa iasa pe scena in festivaluri de teatru pentru ca nu se simt liberi

decat sa remarc ca ele imi vorbesc; le aud glasul stins precum al unor

fiinte care implora un ajutor, un gest asteptat si sperat din partea omului; omul, caruia ii pasa de natura din jurul sau, pe care il intereseaza ambientul in care se desfasoara.

Iata ca si natura poate striga, tipa, chema, casele-ruina pot exclama, cere, plange. De ce atata nepasare, de ce abandon, de ce un lucru lasat neterminat, de ce o natura ofilita ?

Luxul se construieste fara rusine chiar pe spatele ruinei, un perete care nu poate sa sustina si sa mentina.

Munti de sare parasiti, furati si batocoriti. Acoperisuri smulse precum mintile smulse din firescul gandirii umane. Garduri mi se infatiseaza in fata ochilor, garduri de fapt imaginare pe care nu ca nu le putem trece, ci refuzam categoric sa o facem. Privim din spatele lor simuland o dorinta de refacere, de implicare, dar ne bucuram ca de fapt nu ne mai umplem timpul si cu astfel de ‘nimicuri’. Timpul ‘pretios’ al omului il inchide intr-un cerc in care se invarte la infinit si unde respira greu. Dar se obisnuieste si somnul devine atat de dulce in bratele rutinei.

Si omul sta pe prispa si asteapta nimic. Omul cu handicapul real, handicapul sufletului. Fetele sunt triste, crispate, iubitoare numai de sine. Natura e coplesita si ea in fata uratului. Nefericitul vegheaza natura, intr-un peisaj derizoriu plin de gunoi sufletesc. "De pe orice versant al muntelui, sa cante libertatea!"

“Si orice trup sa vada libertatea deodata!”, spunea Martin Luther King in celebrul sau discurs catre umanitate.

Oare libertatea este atat de greu de obtinut ?

Sau ea deja se pastreaza

Ori omul este atat de incrancenat sa o tina prizoniera?

Oricum ar fi, gravitatea situatiei a atins varful muntelui.

A fi la fel si de fapt diferit... A fi om, dar unic in felul

tau, fie ca esti colorat, crestin sau musulman, femeie sau barbat, pe picioare sau intr-un carucior etc.

Oare impotrivirea aduce diversitate?

Cred cu tarie ca da. Faptul ca fiecare este unic, construieste o punte catre diversitate, completeaza un puzzle universal. “Trebuie sa fii tu insuti, sa nu-ti fie teama!”, imi sopteste eul meu sincer.

A avea demnitate umana inseamna a te cunoaste si a te recunoaste, a nu te lasa manipulat. Distinctul ne creioneaza in aer pe fiecare; acolo unde ni se pot observa nuantele diferite. Suntem posesorii celui mai de pret drept: cel de a fi responsabil pentru noi insine si pentru propriile alegeri. Toleranta ne ofera capacitatea de a ne reflecta imaginea in celalalt, de a ne transpune macar pentru o clipa in locul alcuiva si a ne incerca starile si sentimentele. A fi altfel... nu de dragul de a te opune violent, ci de dragul de a-ti exprima propria valoare. Numai asa diversitatea se va transforma din alb- negru in nuante multiple. Ne putem bucura privirea cu nuante multiple si putem respira iz de toleranta privind si luand in considerare acele putine familii multiculturale care au inteles ca nu exista bariere intre oameni. Familii care dezvolta copii puri din punct de vedere al viziunii largi asupra lumii, al sentimentului ca oamenii sunt diferiti si frumosi. …

Case si oameni abandonati, jupuiti prin interior si pe exterior, cu radacini crescute pe la colturi,

de nepatruns. Revolutia simbolica de descatusare din robia intolerantei presupune insa un timp care nu mai are rabdare. Timpul ne obliga sa luam atitudine si sa declansam revolutia opiniilor, a campaniilor, revolutia care sa duca la acceptarea fiecaruia dintre noi.

Este de-a dreptul fascinant sa cunosti noul, sa cunosti si un alt celalalt care abia asteapta sa ti se dezvaluie in acel moment de sinceritate si dedicare.

Oamenilor le plac culorile naturii, dar nu indragesc culorile pielii.

Cand m-am nascut, eram negru. Cand am crescut, eram negru. Cand mi-e cald, sunt negru. Cand mi-e frig, sunt negru. Cand sunt bolnav, sunt negru. Cand mor, sunt negru. Cand tu te-ai nascut, erai roz. Cand ai crescut, erai alb. Cand ti-e cald, esti rosu. Cand ti-e frig, esti albastru. Cand esti bolnav, esti mov. Cand mori, esti verde. Si inca mai ai tupeul sa ma numesti pe mine colorat !!!

(Anonim)

Revolutia mea m-a

determinat sa astern pe hartie un caz real pe care am avut neplacerea sa-l cunosc: un prieten drag care a incercat sa fie el.

Ma numesc Valentin si m-am nascut fara o mana.

Sunt un talent innascut. Dansez, scriu teatru, organizez evenimente culturale.

Sunt omul potrivit la locul potrivit.

Am castigat si premii la festivalurile de teatru unde am jucat in propriile scenarii.

21

inauntrul fiecaruia si este prea timida sa-si faca cunoscut glasul ?

brate care stabilesc legaturi locale si le mentin pentru totdeauna. Deocamdata, Aleea Revolutiei este

Am avut mereu o echipa de incredere cu care am reusit sa inund lumea. Am o echipa de dansatori

care vorbesc prin miscare..

Am 18 ani si un singur suflet de om- profesor care ma sustine in tot ce fac, in ciuda handicapului meu. Un om care pledeaza pentru umanitate.

- « Cristi, se apropie

festivalul de teatru. Ce lucram anul acesta ?

- Stati linistita, d-na profesoara, am un sac de idei pe care vreau sa-l impartasesc ! »

- « Cristi, se apropie

momentul si fata si-a uitat prezentarea !

- Nici o problema, d-na profesoara, lasati-ma 5 minute si ma prezint cu textul ! »

"Chiar nu pricepeti ca trebuie

promovate imaginatia, inovatia si activitatile extra- scolare ? Lasati copiii sa se exprime ! Cristi are si anul acesta ceva nemaipomenit de prezentat.

- Tot el? - Binenteles, nu v-ati obisnuit

ca el este sufletul acestui liceu?

- Nu-l baga p-asta in spectacol, ca e urat, sopteste o ultima parte de suflet topit.

- Cum adica e urat??? Noi suntem urati sufleteste!’

Oameni si oameni... Dar un singur om nu e de ajuns sa te sustina. Restul mustesc de rautate,

de invidie, de aroganta

Mai am o jumatate de an de studiu liceal. Dar nu o pot continua. Am fost dat afara din motive aparent necunoscute si parsive.

- « Cum, Cristi a fost

exmatriculat??? Nu se poate! Tocmai el ??? », parea sa fie reactia sustinatorului meu.

- “Da, a acumulat prea multe absente. N-am avut ce sa-i facem.

- Dar mai avea un semestru. Cum e posibil asa ceva ? El, care a adus premii si diplome acestei scoli? El, care a facut acest liceu cunoscut prin creativitate si munca? Va dati seama ce se poate alege de el in aceste conditii de alungare dintr-o institutie care presupune educatie???”

Acum sunt singur. In zadar s-au facut demersuri pentru readucerea mea la scoala. Cei multi sunt rai si puternici.

Dar nu vreau sa renunt la mine, la creativitatea mea debordanta.

Tine-te bine de fraiele eului tau interior si nu lasa discriminarea sa conduca!

Sunt Cristi si m-am nascut fara o mana.

Alerg neincetat dupa intelegere si toleranta.

Nu voi renunta la visul meu.

Paleta mea de culori E vasta. Iubesc fiecare nuanta, Intrepatrundere, Vibratie, Simbol. Asocierea imi creaza O profunda libertate A sinelui. Nu exista limite Doar imaginatie. Imaginatia mea E in clocot. Nu o pot stapani Dar nici nu vreau. Vreau sa fiu eu, Vreau sa fiu rosul, Verdele, albastrul, Violetul, galbenul, Auriul, argintiul Si vreau sa creez. Creez tot Ce-si doreste sinele. Sunetul ma ajuta Sa-mi creez culorile. Totul imi apartine. Sunt in mii de nuante. Culorile… Sunt infinite. -Tiganii inimii mele- Voi neam sublim si musical mai arbori decat copacii cu radacinile in stele si-n lumea ce-o mananca varcolacii. Voi dragii mei spasiti si mandri ai bucuriei si tristetii mele de n-ati fi voi ce negru cerul ar fi fost de stele! (Nichita Stanescu)

22

SANDU DANIELA Avocat asociat

Biroul de Avocatura « Daniela Viziru »

Cum o buna parte a vietii noastre este, in general, « investita » in munca, poate ar fi bine sa cunoastem mai multe aspecte ale legislatiei care guverneaza relatiile din acest domeniu. Cu cat stim mai multe, cu atat reusim sa scapam de incurcaturi si – evident – de consecintele nedorite ale unor actiuni care ar fi putut fi evitate.

Prin modalitati ale actului juridic civil se inteleg acele elemente care, inserate intr-un act, conditioneaza executarea sau chiar existenta actului respectiv.

Sediul materiei : Codul civil, Codul muncii

Modalitatile actului juridic civil sunt : termenul, conditia si sarcina.

Termenul este un eveniment viitor si sigur care conditioneaza fie inceperea, fie incetarea efectelor actului juridic; cu alte cuvinte, termenul afecteaza numai executarea actului si nu existenta lui.

In functie de diferite criterii, termenele se clasifica in mai multe categorii :

suspensive si extinctive, certe si incerte, exprese si implicite, legale, conventionale si

judiciare Termenul suspensiv amana inceputul executarii actului; pot exista termene suspensive certe si incerte. Termenul suspensiv cert este cel al carei data de indeplinire este cunoscuta in momentul incheierii actului; el poate fi

ca data inceperii activitatii salariatului sa fie ulterioara incheierii contractului. Termenul suspensiv incert este cel a carei implinire nu are o data sigura si cunoscuta, desi se stie sigur ca se va realiza la un moment dat.

Contractul individual de munca este incompatibil cu termenul suspensiv incert, deoarece obligatia salariatului consta in prestarea muncii, asadar obligatie de mijloace si nu de rezultat. Termenul extinctiv arata data stingerii dreptului subiectiv nascut prin act si a obligatiei corelative ; pana la implinirea termenului, obligatiile si drepturile partilor se executa ca si cum ar fi nascute dintr-un act pur si simplu. Contractul de munca cu durata determinata este un act juridic afectat de termen extinctiv. Inca de la semnarea actului se cunoaste momentul incetarii lui, dar in perioada de executare contractul de munca isi produce efectele ca si cum nu ar exista o anume data de incetare.

Conditia este un eveniment viitor si nesigur de care depinde chiar existenta actului juridic civil. Conditiile se clasifica in :

suspensive si rezolutorii,

cauzale, mixte si potestative,

pozitive si negative, licite si morale vs ilicite si imorale,

posibile si imposibile.

suspensiva sau rezolutorie. Conditie suspensiva este atunci cand astfel se determina nasterea actului juridic. Contractul individual de munca nu poate fi afectat de o conditie suspensiva deoarece este inadmisibil ca o relatie de munca sa depinda de un eveniment care nu se stie daca se va produce. De exemplu, nu pot fi incheiate contracte de munca care sa-si produca efectele « daca se va obtine impumutul bancar si societatea va construi o aripa noua ». Decizia de concediere, in schimb, poate fi afectata de conditia suspensiva a neacceptarii noului loc de munca oferit de angajator salariatului. Astfel, daca angajatul nu accepta nici unul dintre locurile de munca vacante oferite prin decizia de concediere (1), conditia poate fi considerata indeplinita si decizia de concediere isi va produce efectele (2). Conditia rezolutorie este acea conditie care determina desfiintarea actului juridic. Nici acest tip de conditie nu poate fi admis in contractul individual de munca, deoarece legislatia in domeniu stabileste expres si limitativ cazurile si conditiile in care poate interveni incetarea contractului de munca. In schimb, in doctrina (3) se arata ca din perspectiva naturii juridice, perioada de proba constituie o conditie rezolutorie care afecteaza existenta viitoare a contractului de munca. Asadar, daca salariatul angajat cu perioada de proba nu corespunde cerintelor

23

inserat in contractul individual de munca atunci cand partile convin

In functie de efectul pe care il genereaza, conditia poate fi

postului, contractul de munca se desfiinteaza

fara ca acest lucru sa afecteze efectele deja produse intre parti. Bibliografie

(1) Conform art 74 (d) din Codul Muncii

(2) Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca in reglementarea noului Cod al Muncii – partea a IV-a in Pandectele romana nr. 6/2003

(3) Magda Volonciu, Un nou regim juridic in cazul incetarii contractului de munca in perioada de proba, Curierul judiciar nr. 7-8/2005

STAN ELENA

Profesor, Grupul Scolar Maneciu

Clasa este o secventa din teatrul social, repetitia finala a unor actori cosmopoliti, inainte de a evolua in campul social pragmatic. Conform metodologiei, profesorul este obligat sa scrie zilnic un scenariu, dar este logic sa fixezi replici si limite pentru fenomene atat de emergente si nepredictibile? Factorul surpriza se dovedeste inerent si atunci creativitatea cadrului didactic trebuie sa fie functionala in orice moment si in orice circumstanta.

Managementul clasei se reduce la activitatea din scoala sau ar trebui sa fie o lectie de viata, iar eficienta lui sa se masoare in capacitatea elevilor de a face fata cu succes tuturor provocarilor vietii, in predispozitia lor de a deveni cetateni de buna credinta, in inocularea dorintei de a se impune ca elite ale lumii in care traiesc numai daca merita acest lucru?

Cresterea ratei sinuciderilor in randul liceenilor poate fi o dovada a managementului defectuos al clasei? Profesorul are indatorirea de a se ocupa exclusiv de intelectul discipolilor sai, fiind derobat de raspunderea de a le cali sufletele, sau trebuie sa isi asume pregatirea elevilor pentru luptele vietii? Principala indatorire a educatorului este aceea de a spune discipolilor sai adevarul despre confruntarile

si tendinta de a idealiza fara substrat. Daca in spatele oricarei activitati umane sta o echipa de oameni care asigura activitatea manageriala eficienta, la clasa profesorul este solitar in fata problemelor si provocarilor. „Dar educatia este proces colectiv, veti spune, iar dumneavoastra, educatorii, sunteti sustinuti permanent de directori si colegi in procesul educativ”. Nimic mai fals decat aceasta afirmatie. Fiecare cadru didactic este pe cont propriu, aflandu-se in competitie cu colegul sau pentru punctaje, recompense si calificative. Competitivitatea a distrus predispozitia catre cooperare. Educatorul exercita un management multiplu la clasa: stiintific, psiho - social, cultural si educativ. Trecem cu vederea faptul ca pentru o activitate socio-profesionala complexa si solicitanta din toate punctele de vedere primeste o retributie derizorie si ne axam pe factorii care declanseaza criza manageriala a intregului sistem educativ. Prima problema se refera la faptul ca: „in ultimul deceniu si jumatate, procesul educational al generatiilor tinere a trecut cu totul in raspunderea scolii, si evident, a profesorilor” (1). Resursele umane ale scolii sunt scindate de propriile interese, competitivitatea lasand loc rareori

al crizei din sistem se dovedeste a fi aceasta realitate dureroasa: „in sistemul romanesc de invatamant, fiecare reforma a mers impotriva celei anterioare.” (2) La un moment dat se produce debusolarea, in contextul in care se succed seturi de masuri contradictorii, unele legi anulandu-le pe celelalte.

Al treilea punct de vedere important se refera la scoala, ca factor uniformizator. Exista doua tipuri de uniformizare sociala: pozitiva si negativa. Uniformizarea pozitiva se produce in societatea in care valorile sunt percepute corect, rolurile sociale fiind distribuite pe merit, regulile jocurilor sociale sunt respectate, iar principalele institutii coopereaza, stimuland oamenii sa actioneze ca membrii ai unei societati, sa depaseasca ingustimea originara a actiunilor si sentimentelor individuale si sa se autoevalueze in functie de bunastarea grupului caruia ii apartin. Tendintele actuale de uniformizare negativa pot fi demonstrate prin promovarea violentei si a agresiunilor de orice tip, prin regretabilul fapt ca pseudo-modelele au capatat ascendent asupra modelelor adevarate, iar activitatile care au ca obiectiv distrugerea spiritului sunt supra-recompensate material, in timp ce profesiile care au in vedere innobilarea spiritului au devenit

24

sociale care ii asteapta, desi sunt la moda o doza marita de optimism

cooperarii si ajutorului mutual. Un alt factor declansator

„cenusaresele sistemului”. De pilda cei care canta si compun manele,

creatorii si prezentatorii de moda, fotbalistii, cantareti afoni carora li se „fabrica” anumite calitati vocale in studiouri obtin castiguri financiare fabuloase, in timp ce medicul sau profesorul care invata toata viata, duce un trai la limita decentei. Din pacate autoritatea morala este data de baza materiala detinuta: „ai atata libertate si egalitate, cata avere ai!” (Mihai Eminescu). Ca educatori, le prezentam elevilor nostri drumul greu, dar drept in viata :sacrificiul, studiul, cooperarea, competitia eleganta: dar buna noastra credinta este zdruncinata din temelii de schemele reale care aduc succesul: compromisurile, competitiile neloiale, interventiile, concursurile aranjate. Putem conduce corect elevii catre o identitate pozitiva si constructiva, daca societatea romaneasca inceteaza sa agreseze activ si pasiv personalitatile in formare si retrage de pe piata retetele contrafacute ale succeselor; altfel, toate propunerile noastre reprezinta cosmetizarea de suprafata, desi se impune un act chirurgical salutar.

Suntem parinti spirituali inainte de toate, iar optimizarea managementului clasei se obtine

cand: „ii ajutam pe copii sa gaseasca singuri raspunsurile, in a-i calauzi spre oportunitati , relatii si aptitudini care le vor permite sa formuleze raspunsuri inteligente.”(3)

Supunem urmatoarea lista de sfaturi si observatii oricarui educator solitar si care trebuie sa faca fata cu succes provocarilor managementului clasei:

Cand corectam erori stiintifice, nu putem comite erori de politete!

Succesul unui adevar depinde de forma lui de prezentare.

Sa crutam amorul propriu al celor pe care ii conducem: "Sa cruti amorul propriu al celorlalti! Cat de extraordinar de important este acest lucru! Si cat de putini dintre noi il iau macar in consideratie! Adeseori calcam in picioare sentimentele celorlalti spre a ne face drum, gasim vinovati, adresam amenintari, criticam un copil sau un angajat in prezenta celorlalti, fara sa ne gandim macar ca ii jignim.”(4)

Blandetea si prietenia sunt mai puternice decat mania si forta.

Atitudinea de atotcunoscator devine o bariera comunicationala.

Referinte:

(1) Monica Tatoiu „Profesorii şi pedagogia”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2005, pag.5 (2) Ibidem (3) Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S.Friedlander „Stimularea inteligenţei emoţionale a adolescenţilor”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2003, pag.68 (4) Dale Carnegie, “Secretele succesului”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008, pag.210

Bibliografie:

(1)Dale Carnegie „Secretele succesului”, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008 (2)Maurice J.Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander „Stimularea inteligentei emotionale a adolescentilor”, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2003

(3)Monica Tatoiu „Profesorii si pedagogia”, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2005

SUCIU ADRIANA

Liber-profesionist

Un mare intelept spunea ca Dumnezeu a lasat oamenilor locuri binecuvantate pentru a le reaminti ca Raiul exista. Veniti in Bucovina şi veti pleca spunand: “Cu adevarat exista!”.

Numele zonei vine de la denumirea germana „Buchenland”,

Bucovina si-a capatat numele din vremea Imperiului Austro-Ungar, sub a carei dominatie s-a aflat pana in 1918, cand s-a alaturat Romaniei, cu ocazia Marii Uniri. O parte a ei a ramas, in urma dictatului de la Viena, la Ucraina: cea in care se afla orasul Cernauti.

80% romani - asa ca aici gasim obiceiurile stramosesti neintinate. Se spune ca aceasta a fost centrul cultural al Evului Mediu romanesc. De fapt, locuitorii isi vedeau de mestesugurile lor pe timp de pace, insa daca se ivea ocazia, nu precupeteau sa-si

25

care inseamna: „tara de fagi”. Stefan cel Mare era mic de

stat, dar avea o inima mare si succes in batalii. De la vladica la opinca, oamenii i-au pastrat, pana in zilele noastre, admiratia si respectul. Stefan, impreuna cu familia lui, odihneste in veci la manastirea Putna – lacas de patrimoniu. Pastele e o perioada buna de vizitat acest loc plin de frumusete si legende. In iulie 1466, dupa victoria in batalia de la Chilia, Stefan a inceput constructia acestei manastiri. Lucrarile au durat patru ani, sub comanda arhitectului grec Teodor, ajutat de mesteri din Transilvania. Poleita cu aur pe dinauntru si pe dinafara, Putna a fost sfintita cu ocazia a inca unei victorii, cea in batalia de la Lipinti, asupra tatarilor. Viteazul domnitor era o fire foarte bisericoasa, dar nu era deloc un visator. In afara de faptul ca taia cu vitejie capetele dusmanilor, stia si sa adune dari din partea obstii, drept pentru care Putna dobandeste repede o puternica baza materiala.

Puterea economica a unui astfel de asezamant nu era deloc de neglijat. Stefanita Voda, nepotul lui Stefan, a perpetuat traditia stramosului sau, astfel incat, pe la 1520, Putna era cel mai insemnat centru cultural si artistic al tarii.

Sunt romani in tara asta care traiesc mai aproape de traditiile strabune şi de credinta decat altii. Locurile in care stau de veacuri sunt nemaiintalnit de frumoase si binecuvantate de cer. Ce-ar fi Bucovina fara frumoasele obiceiuri de sute de ani? Nu-i sat in care sa nu gaseşti meşteri populari, din ale caror maini pur �i simplu curge arta. Din cand in cand, la sarbatori, ies sa-şi arate maiestria.

Bucovina este printre cele mai atractive si frecventate zone turistice de pe harta Romaniei. Nu intamplator de altfel, aceasta zona, vestita astazi in intreaga lume, a fost distinsa in anul 1975 cu

In Bucovina au trait peste d’Or” de catre Federatia Internationala a Ziaristilor si Scriitorilor de Turism, iar multisecularele monumente de arhitectura cu fresce interioare si exterioare din acest colt de tara au fost trecute de UNESCO in lista monumentelor de arta universala.

Bucovina, zona istorica din nord-estul Carpatilor Orientali, leagan de civilizatii, unde istoria se impleteste cu legenda, este cunoscuta sub aspect agroturistic in special datorita renumitelor manastiri ale caror biserici cu fresce exterioare datand din sec. XIV-XV se afla in patrimoniul UNESCO (Moldovita, Sucevita, Humor, Voronet,Arbore). Nu mai putin din punct de vedere arhitectonic sunt si manastirile Bucovinei: Putna, Dragomirna, Rasca, Cetatea de Scaun a Sucevei. Intreaga Bucovina intruneste o complexitate de privelisti naturale care incanta la fiecare pas ochiul calatorului. Calitatea apelor minerale din Romania este recunoscuta de hidrologi la nivel mondial. Branduri ca Borsec, Izvorul Minunilor, Bucovina sau Perla Harghitei ar putea sa concureze cu cele mai puternice din lume. Problema cu adevarat importanta este, dupa cum remarca specialistii, faptul ca potentialul ape lor minerale din Romania nu este fructificat la nivel national. Ceea ce am scris mai sus reprezinta o foarte mica parte din intreg. Romania intreaga (cu mici exceptii) este fascinant de frumoasa. Dumnezeu a pus atatea minunatii in relieful acestei tari incat ne intrebam cum e posibil sa existe tot ce avem noi si (cum) sa nu stim sa pretuim, sa nu stim sa valorificam, sa nu stim sa respectam.

Si aceste cuvinte vizeaza directori si ministri. Nu este vorba strict de resortul turismului, dar si de cel agricol, de finante, de transport, de sanatate, alimentar, educational etc. Cred ca mi-ar lua

dovedeasca vitejia. ar trebui cu privire la ceea ce se intampla in Romania, in fiecare sat, comuna, oras, regiune.

Este cumplit sa vezi tu, ca roman, in tara ta, cum fiecare loc este batjocorit de nepasarea si indolenta celor sus-pusi, care nu au absolut nici un interes (de ce oare?) sa dezvolte viata rurala, turismul intern si international, cresterea animalelor. Cum este posibil sa ofere Statul 0,50 lei pe 1 litru de lapte? Si inca ce lapte. De calitate superioara. Oamenii nu mai cresc animale (doar cel mult unul sau doua ) pentru ca nu au nici un profit de pe urma cresterii lor. Sunt oameni simpli cu frica de Dumnezeu, dar care o duc tare greu din cauza ca, in general, nu au alt venit decat daca vand lapte, branza, oua.

Mult mai grav este ca lozinca „Nu ne vindem tara” a ajuns sa fie calcata in picioare, caci tara a ajuns vanduta in proportie mare: italieni, francezi, finlandezi, austrieci, greci, turci, arabi, danezi, americani si multi altii au cumparat terenuri la preturi foarte scazute si au inceput sa populeze Romania. Ce-ar fi zis Stefan ce Mare care a luptat pentru tara asta?

Izvoarele de apa minerala sunt multe de nefolosit. Trebuie reamenajate, ingrijite, pentru ca se pierd valorile noastre naturale si nepretuite.

Lumea se intreaba pe buna dreptate unde s-au dus banii primiti in atatea randuri de la FMI, UE etc. Caci in satele si comunele Bucovinei, Dobrogei, Marii Balti a Brailei, partii de sud a Romaniei, zonei de granita aproape de Iasi, Vaslui, Galati sunt foarte multi oameni necajiti si saraci. Oare de ce in anul 2010 exista o asa situatie precara a vietii populatiei, stiut fiind ca Romania este o tara bogata, cu pamant fertil, cu oameni harnici? NU este incurajata agricultura. Munca pamantului trebuie sa fie primordiala in tara noastra.

26

premiul international “Pomme foarte multe pagini ca sa scriu tot ce Agricultura este si va ramane cea mai importanta ramura a economiei in orice tara ne-am afla si cu atat mai mult in Romania, tara binecuvantata de Dumnezeu, unde pamantul este roditor si suficient pentru ca productia de cereale, legume, fructe sa fie indestulatoare. Asta inseamna alocarea fondurilor catre investitii in masini agricole perfectionate, intr-o agricultura de tip BIO. Trebuie sa inteleaga cu responsabilitate crescuta acest aspect cei care sunt pusi sa conduca agricultura, finantele, economia in general. Toate ministerele se afla intr-o continua intrepatrundere. Toate reprezinta un lant si daca o veriga se rupe si merge in alta directie decat cea dreapta, lantul nu mai are valoarea maxima de folosinta si se uzeaza fara rost. Singura solutie in acest caz este sa fie schimbat, inlocuit cu un lant eficient care sa functioneze in folosul intregii societati, a cerintelor si nevoilor unui popor intreg care se zvarcoleste in mari chinuri pentru a mentine interesele unui lant mic dar gros, care nu vrea sa cedeze la intemperiile vremii si cerintei actuale stringente Ar fi multe aspecte dureroase care sunt reale in aceasta tara. Mai doresc sa subliniez un aspect foarte dificil pentru romani:

problema drepturilor omului vazuta prin prisma UE, pentru patura rebela si nesupusa disciplinei si a legilor: tiganii. Acesta cred ca este.un aspect chiar cu mult mai grav si decat cel al saracirii fortate a populatiei anului 2010.

Este problema numarul 1 in Romania care trebuie rezolvata cat se poate de curand. Nici o tara nu ne mai suporta, nu ne mai vrea. Toti ne arata cu degetul, ne huiduie, ne ocolesc in toate tarile din Europa. De ce? Pentru ca UE a decretat: “Drepturile omului trebuie respectate”. Deci trebuie sa respectam drepturile tiganilor. Si tot UE arunca cu pietre in noi prin mass-media Europei Occidentale. Rezolvati problemele acestea. Cineva trebuie sa le rezolve. Ori iesim noi definitiv din Europa, ori tiganii ies definitiv din tara noastra. Aceasta problema trebuie sa se discute cu cea mai mare seriozitate in Parlamentul european si national. In fiecare zi se intampla zeci de furturi, sute, mii in toate tarile lumii in care tiganii se plimba in voie. Toti spun ca sunt romani. Daca exista 4 milioane de tigani in Romania trebuie rezolvata aceasta problema. E prea grava ca sa mai fie amanata aceasta situatie. Anglia ne huiduie si ne alunga, Franta la fel, Italia, Spania, Belgia, Olanda,

Germania si toate celelalte ne vor expulzati de la ei. Intrebati UE daca ne expulzeaza si de pe Terra!

Intrebare: De ce sunt parlamentarii si senatorii romani atat de pasivi, de nepasatori, de indolenti, de situatia aceasta cumplita in care se afla Romania? Oare nu este si Romania lor? Sau doar salariile mari sunt ale lor si in rest nu le mai pasa de altceva?

Exista 2 feluri de tigani: cei care au ajuns prin munca sa castige bani, sa fie priviti cu respect si care sunt in numar extrem de mic, si cei care nu vor sa invete, nu vor sa munceasca, nu vor sa fie civilizati, ba dimpotriva (si atunci) au indeletniciri rusinoase si ne fac pe noi de rusine.

Sper ca cineva sa citeasca acest articol si sa ia masurile de rigoare pentru noi toti (cei) cele 19 milioane de romani care ne rusinam cu numele de roman si cu tara in care ne-am nascut pentru niste paraziti fara tara, care au migrat pe teritoriul nostru si au fost lasati s-o faca; li s-a dat si identitatea de romani si cu aceasta identitate ne fac ei de rusine pe noi toti, peste tot pe unde se duc.

Dumnezeu sa binecuvanteze Romania si pe romani!!!

TURNEA SIMONA

Institutor Gradinita P.P. Nr. 5, Caransebes

Transformarile prin care a trecut procesul de

invatamant, mai ales in ultimele decenii, au pus problema elaborarii si apoi utilizarii unor noi metode de predare si invatare scolara. Numai un invatamant modernizat poate deveni un factor important al

reprezinta o alternativa in practicile scolare ale acestui inceput de mileniu.

Experimentand nivelul de eficienta obtinut in activitatea de predare-invatare prin utilizarea metodelor moderne de instruire, in cadrul activitatilor sustinute la

27

accelerarii ritmului progresului social prin promovarea unor metode moderne, interactive, de intuire care

clasa, am constatat ca implementarea metodelor moderne de instruire in invatamant constituie un

stimulent sigur pentru participarea activa si deplina, individuala si colectiva a copilului in procesul invatarii.

Cerinta primordiala a educatiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificata bazata pe imbinarea activitatilor de invatare si de munca independenta, cu activitatile de cooperare, de invatare in grup si de munca interdependenta.

In procesul predarii interactive, rolul educatorului se schimba; el formuleaza probleme, asculta parerile copiilor, sugereaza rezolvari, lucreaza impreuna cu copiii, corecteaza greselile acestora, dar niciodata nu impune autoritar un punct de vedere. Cu alte cuvinte, este organizatorul si conducatorul actiunii, devine consilier, dar si coechipier.

Dupa functia didactica principala putem clasifica metodele si tehnicile interactive de grup astfel:

Metode de predare-invatare interactiva

in grup (mozaicul, cascada, metoda invatarii pe grupe mici, metoda schimbarii perechii, invatarea dramatizata, metoda piramidei, metoda predarii/invatarii reciproce, citirea cuprinzatoare);

Metode de fixare si sistematizare a cunostintelor si de verificare (metoda R.A.I, cartonasele luminoase, harta cognitiva, matricele, lanturile cognitive, scheletul de peste, diagrama cauzelor si a efectului, panza de paianjen, tehnica florii de nufar );

Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativitatii (brainstorming, explozia stelara, metoda palariilor ganditoare, caruselul, multi-voting, masa rotunda, studiul de caz, interviul de grup, phillips 6/6, tehnica 6/3/5, tehnica acvariului, patru colturi, metoda

frisco, sinectica, metoda delphi, buzz-groups, tehnica focus grup, controversa creativa);

Metode de cercetare in grup (proiectul de cercetare in grup, experimentul pe echipe, portofoliul de grup). Specific metodelor interactive de grup este

faptul ca ele promoveaza interactiunea dintre mintile participantilor,dintre personalitatile lor,ducand la o invatare mai activa si cu rezultate evidente.

Acest tip de interactivitate determina “identificarea subiectului cu situatia de invatare in care acesta este antrenat”,ceea ce duce la transformarea elevului in stapanul propriei formari.

Interactivitatea presupune atat cooperarea,cat si competitia ,ambele implicand un anumit grad de interactiune.

Ioan Cerghit afirma:”pedagogia moderna considera ca rutina excesiva, conservatorismul (…) aduc mari prejudicii invatamantului. In fond, creatia ,in materie de metodologie,inseamna o necontenita cautare,reinnoire si imbunatatire a conditiilor de munca in institutiile scolare.”

Aceste metode si tehnici de instruire nu sunt cu totul noi si speciale, ci mai degraba, sunt moduri actionale si procedurale eficiente in raport cu unele obiective precise: stimularea si dezvoltarea gandirii constructive si eficiente a copiilor. Bibliografie:

1) “Invatamantul primar”, nr. 3-4, Editura Miniped, Bucuresti, 2005 2) “Strategii activ-participative de predare –invatare in ciclul primar”, CCD Bacau,2004 3) Grigore,F. Istoc ,C. -“Noi prieteni te asteapta”, Editura Optima, Iasi, 2005

28

REDACTIA AEPADO

Redactor-Şef: Cătălin UNGURAŞU Redactor-Sef Adjunct: Laurenţia Mariana MEREUŢĂ Coordonator Desktop Publishing: Simina PAŞCA Coordonator Marketing: Gabriela CONSTANTIN

Dacă doriţi să publicaţi un articol în noul număr al Revistei AEPADO,

vă rugăm să ne trimiteţi un CV şi titlul articolului dumneavoastră (cu o foarte succintă prezentare

a conţinutului articolului) la revista.aepado@gmail.com.

Vă aşteptăm!

ASOCIAŢIA EUROPEANĂ PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI -AEPADO-

2010