REviSTă NAţiONALă de cultură, politică şi ştiinţă ANuL XXvi · NR. 3 (756) · MARTiE 2015

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

■ Nicolae Breban. O gafă ticăloasă (şi monumentală!)■ Nicolae Breban. O gafă ticăloasă (şi monumentală!)■ Constantin Coroiu. Cioran şi răzbunarea criticii■ Constantin Coroiu. Cioran şi răzbunarea criticii

■ Bogdan Creţu. Anii ʼ50 priviţi din lojă■ Bogdan Creţu. Anii ʼ50 priviţi din lojă■ Andrei Marga. Cel mai vechi popor din zilele noastre■ Andrei Marga. Cel mai vechi popor din zilele noastre

■ Guido Barella. În căutarea victimelor comunismului■ Guido Barella. În căutarea victimelor comunismului■ Gelu Negrea. Democraţia pe înţelesul tuturor■ Gelu Negrea. Democraţia pe înţelesul tuturor

■ Adrian Dinu Rachieru • Mistica literaturii■ Adrian Dinu Rachieru • Mistica literaturii■ Academia Română ■ Ştiri ■ Evenimente ■ Cărţi■ Academia Română ■ Ştiri ■ Evenimente ■ Cărţi

■ Radu Mareş. Omul din Marginea■ Radu Mareş. Omul din Marginea■ Adriana Teodorescu • Să iubeşti un oraş. Literar■ Adriana Teodorescu • Să iubeşti un oraş. Literar

■ Ana Barton în dialog cu Nicolae Breban■ Ana Barton în dialog cu Nicolae Breban„Misterele cărţilor mari rămân între pagini”„Misterele cărţilor mari rămân între pagini”

Apare cu sprijinul Ministerului Culturii

2

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

ĂCO

NTEM

PORA

NUL.

IDEE

A EU

ROPE

ANĂ

Apelpentru sAlvAreA culturii române vii

semnat de 900 de personalităţi din românia, Israel,SuA, Franţa, Germania, Irlanda,

republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

senatul contemporanul:

ŞtEFAN BORBéLy, NICOLAE BREBAN,AuRA ChRIStI, vICtOR IvANOvICI, ANDREI MARgA, vIRgIL NEMOIANu, BASARAB NICOLESCu, DuMItRu RADu POPESCu,EugEN SIMION, ION SIMuţ, EugEN uRICARu

AuRA ChRIStI(redactor- şef)

ANDREI POtLOgCARMEN DuMItRESCuMIhAELA DAvIDADRIAN IONuţ PREDAFLORIN AFLOAREI

Corespondenţi din străinătate:EMIL RAţIu (ItALIA)PhILIPPE PALINI (FRANţA)MIRCEA ghEORghE (CANADA)

Rubrici:ŞtEFAN BORBéLy, MARIAN vICtOR BuCIu,CONStANtINA RAvECA BuLEu, CăLIN CăLIMAN,IRINA CIOBOtARu, BOgDAN CREţu,CONStANtIN CuBLEŞAN, DANA DuMA, BORIS MARIAN, MARIN RADu MOCANu, gELu NEgREA, ADRIAN DINu RAChIERu,MARIA- ANA tuPAN, MAgDA uRSAChE

vignetele rubricilor – LAuRA POANtăviziune grafică – MIRCIA DuMItRESCu

Editor: Asociaţia CONtEMPORANuL

ISSN print 1220- 9864ISSN online 1841- 0685Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONtEMPORANuLO. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti Cod 014780tel./Fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18Sediul central: Casa Academiei, Calea 13 Septembrie, nr. 13Bucureşti, sector 5, 050711

Revista este membră a Aso ciaţieiRevistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE)E- mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

contemPoranUl. ideea eUroPeanăare 40 de pagini

Apare cu sprijinulMinisterului Culturii

tipar: SC SIgMA MEDIA SRL

unica responsabilitate a revistei contemPoranUl. ideea eUroPeanăeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205- 206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Număr ilustrat cu fotografii realizate deAuRA ChRIStI (tibet)

Premiile contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România

SUMAR

EditorialNICOLAE BREBAN l O gAFă tICăLOASă (ŞI MONuMENtALă!)/ 3Cronica literarăBOgDAN CREţu l ANII ’50 PRIvIţI DIN LOJă/ 4Cronica literarăŞtEFAN BORBéLy l „ChENzINELE” tANIEI RADu/ 5PolemiceMARIAN vICtOR BuCIu l COMuNISMuL DE LA tRăIRE LARECuNOAŞtERE/ 6Dintr-o haltă părăsităCASSIAN MARIA SPIRIDON l ÎNCă DOuă MILENII/ 7LECturIIuLIAN BOLDEA l E.M. CIORAN – MELANCOLIE ŞI EXIL/ 7LecturiCONStANtINA RAvECA BuLEu l NEOMEDIEvISMuLPOStMODERN/ 8PoemeAuRA ChRIStI/ 9(Con)texteMARIA-ANA tuPAN l DESPRE ŞtIINţă Cu uN gRăuNtE DEFANtEzIE/ 10PoezieADRIAN SuCIu/ 11PolemiceMAgDA uRSAChE l AuRA ChRIStI, à REBOuRS/ 12Editura Academiei române ■ Avanpremieră editorialăMIhAI POPA l ŞtIINţă ŞI REPREzENtARE ÎN ARtA RENAŞtERII/ 13Istoria mentalităţilorANDREI MARgA l CEL MAI vEChI POPOR DIN zILELE NOAStRE/ 15AniversăriBORIS MARIAN l SOLOMON MARCuS •90/ 16Avanpremieră editorială ■ Eveniment ■ Editura CorintguIDO BARELLA l În căUtarea victimelor comUnismUlUiPovestea lUi mariUs oPreaEMIL huREzEANu l DE LA AMORgOS SPRE RăSăRIt/ 17Primimce Părere ar fi avUt mircea eliade desPre timbrUlliterar Gabriela lUPU/ 18rondul de zigELu NEgREA l DEMOCRAţIA PE ÎNţELESuL tutuROR/ 19ModeleADRIAN DINu RAChIERu l MIStICA LItERAtuRII/ 20Clubul Ideea EuropeanăAna Barton în dialog cu Nicolae Breban„misterele cărţilor mari rămân Între PaGini”/ 22O carte-evenimentEugEN SIMION, cioran. o mitoloGie a nedesăvârşirilorEDItuRA tRACuS ARtE, 2014CONStANtIN COROIu l CIORAN ŞI RăzBuNAREA CRItICII/ 25Istoria mentalităţilorRADu MAREŞ l OMuL DIN MARgINEA/ 28LecturiADRIANA tEODORESCu l Să IuBEŞtI uN ORAŞ. LItERAR/ 29■ Academia română ■ Ştiri ■ Evenimente ■ CărţiELENA SOLuNCA l O PROvOCARE ŞI O SPERANţă/ 31Feedback către un prietenCONStANtIN LuPEANu l ANuL NOu LuNAR/ 32LecturiLuIzA BARCAN l ROMANuL DE DEBut AL CRIStINEI ANDREI/ 33FilmFEStIvALuL INtERNAţIONAL AL FILMuLuI DE LA BERLINDANA DuMA l AvENtuRI vALAhE Cu tROFEE BERLINEzE/ 34FilmCăLIN CăLIMAN l RăzBuNAREA REgIzORuLuI ALEXA vISARION/ 35Antologiile ContemporanulJAMES JOyCE, lUtPreambul la o retraducere de LIDIA vIANutraducere de vIOLEtA BAROANă/ 36Ştiri pe scurt/ 38revista revistelorAuRA ChRIStI l vREMuRI tuLBuRI/ 39

Joi, 5 martie 2015, ora13.00, la sediul Funda-ţiei Naţionale pentru

Ştiinţă şi Artă (FNSA) din Bucu-reşti în parteneriat cu FNSA, or-ganizează o evocare literarăeveniment: „Ion Barbu – 120”.

Invitaţi: acad. EugenSimion, acad. SolomonMarcus, Liviu Ornea şiPaul Cernat. Moderator:Dan Mircea Cipariu.

„Am primit cu căl-dură, dar şi ca pe o provo-care intelectuală, propu-nerea directorului Muzeu-lui Naţional alLiteraturii Ro-mâne din Bucu-reşti, Ioan Cris-tescu, de a mo-dera o evocare li-terară dedicată

lui Ion Barbu. Creatorullui Uvenderode esteprintre poeţii mei prefe-raţi! Locul ales pentrudezbatere este cât sepoate de potrivit. FNSA,condusă de academicia-

nul Eugen Simion,a editat, în anul2000, în ColecţiaOpere Fundamentale, cele douăvolume Ion Barbu, o ediţie criticăalcătuită de Mircea Coloşenco, cuprefaţa Profesorului Eugen Si-mion. Pe 18 martie 2015, sărbăto-rim 120 de ani de la naşterea

poetului Ion Barbu, unbun prilej de ipoteze şi decertitudini asupra forme-lor stilistice barbieneatât de novatoare în isto-ria noastră literară”, adeclarat Dan Mircea Ci-pariu.

Parteneri media:Radio România Cultural,Observator Cultural, Cul-tura şi AgenţiadeCarte.ro.

■ Eveniment

Ion Barbu – 120

3

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

Într- unul din numerele recente ale româ-niei literare (nr. 1- 2/2015), la rubricaOchiul magic este înserat un text, nesem-nat, în care se anunţă excluderea criticu-

lui şi istoricului literar Eugen Simion din uniuneaScriitorilor. Nu se dau detalii despre procedura aces-tei excluderi, e indicată doar pricina: n eplata cotiza-ţiei. (Pentru anecdotică se mai pot cita unele cazuride sancţionare pentru sus- zisa ne- plată a cotizaţiei:romancierul D.R. Popescu, fost preşedinte al uniuniiîn două mandate, şi Ileana Mălăncioiu, ambiimembri ai Academiei Române, cărora li s- a interzissă ia parte la una din adunările uSR)

Pornind de la grosolănia conducerii revistei dea nu semna un text de o asemenea importanţă, con-ducerea uSR ne rămâne datoare cu procedura carea dus la o asemena excludere extraordinară: unuldintre cei mai importanţi critici şi istorici literari dinultima jumătate de secol românesc este scos cu bru-talitate, fără să i se acorde acel minimum de pru-denţă, de stimă faţă de persoană pe care îl acordă şijustiţia, fără să fie întrebat şi împricinatul înaintede a se pronunţa fatala hotărâre! Nu am aflat în cecadru s- a luat această hotărâre, la ce nivel – la şe-dinţa conducerii sau a Consiliului? De plen, cu sigu-ranţă, nu a fost vorba, deoarece de mai bine de undeceniu Adunarea generală a uSR nu a mai fostconvocată, sub diverse pretexte falacioase!… Ori-cum, eu, în calitate de vechi membru al uSR şi în ceade romancier, inovator şi susţinător al acestui gen învremuri aspre, discreţionare politic, cer să mi se deacont de această procedură, dacă ea a avut loc şi pen-tru noi, contemporanii, dar şi pentru viitorimea lite-rară, să ni se comunice cine, cu nume şi pronume, avotat această inimaginabilă eroare. Care, o spunemrăspicat, în spiritul ei, echivalează cu o gravă discre-ditare a obştei noastre literare. A mai existat un cazsimilar, întâmplat cu un sfert de secol înainte, ime-diat după Revoluţie, când întreg Consiliul uSR,într- o şedinţă la care am participat şi eu, prin votsecret, am hotărât excluderea din uSR a romancie-rului Eugen Barbu. Eu, astăzi, regret votul meu deatunci, ne- am lăsat târâţi de iureşul etic sau est- eticpost- revoluţionar, care a stârnit nu puţine gafe şi ti-căloşii pentru ani lungi şi multe false probleme!

una din acestea, întâmplate în aceeaşi adunare,a fost atacul tânărului Liviu Antonesei contra luiEugen Simion – în fapt contra grupului din care făceaparte eminentul critic şi care îi mai număra pe MarinSorescu, Fănuş Neagu şi valeriu Cristea – sub acuzateribilă în acele zile de apolitism. (L. Antonesei, pecare îl preţuiesc, îmi mărturisea de curând că nu- şimai aminteşte de discursul său.) Dnii Manolescu, Di-nescu, chiar şi Doinaş sau Paler militau aprig, atunci,pentru implicarea în actul politic, pentru că „tot eramliberi”. Or, se vede acum, la un sfert de veac, că poziţialui E. Simion era cea justă; ceea ce au făcut, apoi, dl.Manolescu şi amicii săi de la gDS, aplicând moravu-rile politice şi ale procuraturii dezlănţuite în viaţanoastră literară, a dus, după cum s- a văzut, la ataculcontra valorii şi al valorilor de prim rang ale literatu-rii române, macularea grosolană a unor vârfuri şi aunor creatori de operă, singulari, în vremea comunis-mului, chiar şi post- mortem, atacul la identitatea şitradiţia neamului nostru!

urmaţi de un cârd de „tineri” la care pofta ari-vistică s- a aprins mai iute decât râvna creatoare,lucru ce a culminat în acei ani şi cu ruşinosul număral dilemei vechi, în care nu puţine haimanale literareau aruncat cu pietre şi scuipat în statuia lui Emi-nescu! unul din reflexele tipice ale reactivităţii mase-lor sau ale unor grupuri infestate de o nouă „credinţă”este lapidarea haotică şi brutală, într- o formă sau alta– în piaţa publică, se înţelege – a unor nume şi per-soane decretate drept „stânjenitoare” sau „duşmane”,sub influenţa unor incitatori de ocazie, aceştia însăprea lucizi de ţelurile lor oportuniste. A fost cazul luiEugen Simion, Marin Sorescu, valeriu Cristea (peacesta N. M. nu- l iartă nici în aparenta, „obiectiva” saistorie a literaturii…, acuzându- l că a pubicat cu de-cenii în urmă câteva rânduri în favoarea candidatuluipolitic, Ion Iliescu. Putea foarte bine, dacă ar fi avut

realmente curajul pe care- l mimează, să- l acuze şi peCioran, care a „greşit” asemenea!)

Eugen Simion stă cu cinste în marea falangă acriticilor şi istoricilor literari care în anii şaizeci şimai apoi au scos literatura română din marasmul şicalomniile bolşevice ale comunismului românesc deprimă oră, ticăloşii de care au fost inundate manua-lele, universităţile, Academia, şi care tindeau să nezmulgă din istorie, din Europa, din fiinţă chiar, dacăprin acest lucru înţelegem în primul rând conştiinţade sine, demnitatea persoanei. Şi a neamului dincare venim. O Falangă care, se ştie, mai numără per-sonalităţi precum Şerban Cioculescu, g. Călinescu,t. vianu şi mai tinerii I. Negoiţescu, Matei Căli-nescu, Lucian Raicu şi N. Manolescu. Cei care ne- auajutat, ne- au susţinut şi apărat cu argumente vala-bile şi azi, pe noi, cei câţiva care am îndrăznit să spe-răm şi să implantăm în solul încă mocirlos aldeceniuui şapte o estetică bazată pe valoare speci-fică, după modelul unor înaintaşi ai iluminismuluiapusean, şi opere care rezistă şi azi, nefiind egalatede cei care au produs după 1989.

E. Simion este primul care aruncă pe piaţa li-terară şi politică, încă rigidă, o amplă monografiedespre E. Lovinescu, ductor inestimabil, alături deCălinescu, al modernismului literaturii noastre; E.Simion este singurul care a avut tăria şi curajul de aînfrunta hidra cenzurii comuniste, iniţiind şi publi-când, în deceniul opt o sinteză a literaturii românecontemporane: cele patru volume apărute sub titlulscriitori români de azi, într- un moment când minţilecele mai luminate ne învăţau că nu e posibilă o sin-teză reală, valorică, a actului creator literar sau cul-tural. E. Simion este şi autorul unei opere volu -minoase, monumentale, ce a pardosit exemplar acti-vitatea sa de cronicar şi foiletonist, iar după Revolu-ţie, ani şi decenii în care unele minţi strălucite dincritică au ales calea exilului – M. Călinescu, I. Ne-goiţescu sau Lucian Raicu – iar alţii, precum N. Ma-nolescu s- au afundat în mocirla politicii care seinstalează oriunde atunci când se prăbuşeşte unuriaş sistem politic şi sunt răsturnate, chiar şi reto-ric sau jos- propagandistic, ideile şi preceptele ce i- auinflamat altădată pe alţi oportunişti, nu mai puţinnumeroşi, el, Eugen Simion, a condus în două man-date Academia Română, ajutându- ne pe toţi să pu-rificăm această ilustră cupolă a întemeierii statuluinaţional de sub aburii încă sulfuroşi ai ingerinţelorbrutale staliniste. Mai mult, alături de opus- uri sub-stanţiale despre literatura memorialistică a scrisdespre autori interzişi până de curând sau tenden-ţios recenzaţi precum Eliade, Ionescu sau Cioran. E.Simion s- a înjugat apoi, la propriu, unei vocaţii decercetător şi îngrijitor de ediţii, publicând, cu ajuto-rul marelui grafician Mircia Dumitrescu – visulmare al multor generaţii de învăţaţi şi pedagogi ailiterei româneşti! – cele 38 de volume ale manuscri-selor eminesciene. tot sub cupola Academiei şi cusprijinul unor mecena din varii zone ale administra-ţiei a fondat Biblioteca Pleiade care a trecut acum deal 160- lea titlu, animând ceata îngrijitorilor de ediţii,oameni pricepuţi şi împătimiţi ai valorilor literare şiistorice, lăsaţi de izbelişte după Revoluţie de guvernecare aplică cu brutalitate aşa zisul principiu liberal,într- o ţară încă ultra- centralizată, fără acele fundaţiişi fără acei particulari bogaţi care în SuA sau în sta-tele bogate apusene pot justifica aceste precepte.

Ei bine, acest om, această prodigioasă perso-nalitate care infirmă categoric şi splendid nu numaiceata de văicăritori, de talentaţi sterili, de profeţi aiincapacităţii noastre de a duce la bun sfârşit un pro-iect, de leneşi aroganţi şi veşnic sarcastici faţă de va-lorile acestui neam, acest critic, pedagog şi gânditoral culturii noastre este, ţineţi- vă bine, dat afară dinuniunea noastră de breaslă, căreia inşi rari şi demnide seama sa, îi dau abia şi cu adevărat credit şi pres-tigiu! Şi acest lucru ne este anunţat de o imperti-nentă voce anonimă pe ultima pagină a unei revistepe care am condus- o şi eu şi la care am renunţat pu-blic ca să dau un semn ce trebuia să ne avertizezeasupra unei catastrofe ce ne pândea: tirania unuisingur om într- un sistem poliţist şi anti- valoric. un

semnal, o demisie unică, rară, într- o ţară în care eroiisunt doar cei care devin victime ale sistemului, iarde renunţat la un privilegiu sau la o funcţie – nicivorbă –, nu o face nimeni, de parcă renunţarea ar fio abatere de la bunul simţ, de la ceea ce se cade! Deparcă ai fi pur şi simpu un nebun, un smintit socialsau un agent de influenţă, cum a îndrăznit să mă ta-xeze în aceeaşi foaie, N.M., uimit că nu i- am trântittelefonul şefului securităţii lui Ceauşescu! Da, N.M.,care, în acei ani, când eram singurul scriitor impor-tant care îl primea în casă pe Paul goma şi când ală-turi de el şi de prietenul nostru Ivasiuc luptampentru publicarea fără ştersături a romanului buna-vestire, capodopera mea – şi se pare nu numai a mea!– d- sa era, de altfel, perfect la curent nu numai cuideile mele, ci şi cu acţiunile mele din acei ani, şap-tezeci, singurul critic care a îndrăznit să laude apoiop- ul de care vorbim, fapt pentru care a şi suferitprin interdicţia de semnătură; Manolescu care vinela Iaşi împreună cu Nichita Stănescu să mă ajute sălansăm romanul bunavestire în emoţia miilor de ie-şeni; da, acelaşi Manolescu tace mâlc şi cu schimesarcastice de aproape trei decenii în legătură cu di-sidenţa mea spectaculoasă, care s- a produs înaintealui goma şi ţepeneag – primii disidenţi reali, profeţiai catastrofei naţionale înainte ca tiranul să- şipiardă marile sale susţineri, moment în care nu seanunţa nici o fisură în marele bloc din Est al comu-nismului moscovit.

În ce mă priveşte, cam târziu dar încă o dată,slab în faţa ideii de prietenie şi solidaritate intelec-tuală şi lucid de criza prin care trece încă o dată car-tea şi litera românească şi obştea noastră din carefac parte – cu cinste, cred eu, de mai bine de jumă-tate de secol – îi acord dlui Manolescu o şansă, da, oşansă de a repara, de a pune în paranteze penibilultext al Ochiului magic, care, rămânând astfel, con-sfinţit de o foaie ce a avut mari merite literare, riscă,chiar şi în postumitatea imediată să se încarce de unblam penibil, niţel… infam! Şi în ce fel anume? Păi…pur şi simplu prin convocarea Consiliului uniunii şipunerea curajoasă în discuţie a acelui textne- semnat! Cu evacuarea din redacţie a autoruluijalnicei, ridicolei „anonime”, iar dacă cumva, a fostchiar Măria sa Jupânu Foii – Doamne, iartă- nevorba proastă! –, să- şi facă pur şi simplu auzit regre-tul, bărbăteşte, ca un gentleman şi ca un adevărat,onest şi important critic, comentator îndrituit al ope-relor noastre de creaţie, ins ce a trecut cu demnitateprin epoci mai tulburi, cu adevărat opresive.

Dacă o va face, eu voi fi dispus să- i mai strângo dată mâna, cum am făcut- o şi cu un an înainte laParis, la Salonul de carte. Dacă însă… nu va faceacest lucru, nu va avea nici puterea şi nici isteţimeasă nu se creadă în marele public că se răzbună astfel,ignobil, pe un „rival” de breaslă, atunci eu, în ce măpriveşte – şi o spun într- un, vai, regim testamentar– îl voi abandona pe ortacul şi fostul meu amic, dezile şi de nopţi ideatice, adânc confesive, larilor şi pe-naţilor săi; să ştie – între noi doi, aflaţi de decenii încentrul şi în vârful acestei fantastice vocaţii, a literei,împovăraţi de atâtea imponderabile din care se ţesefuiorul istoriei, la urma- urmei – nimeni nu va puteasă decidă decât unul dintre noi, singuri, departe şisurzi în vacarmul cetăţii!

Dacă se certifică faptul incredibil că NicolaeManolescu loveşte pieziş, cu piatra, pe unul din ceicu care a luptat şi a crezut împreună în anii crâncenide suferinţă naţională, eu, cel ce- mi semnez textelecu numele tatălui meu, preotul vasile şi cu pronu-mele câştigat cu neclintită credinţă în litera şi cartearomânească, eu va trebui să mă îndepărtez de o ilu-zie ce devine tot mai falsă, mai incredibilă, mai în-necăcioasă – iluzia prieteniei între cei ce mărturisescaceeaşi credinţă. r

bucureşti, martie 2015

© A

ur

AC

hr

isti

Nicolae BrebanO gafă ticăloasă (şi monumentală!)

Ei bine, acest om, aceastăprodigioasă personalitate care

infirmă categoric şi splendid nunumai ceata de văicăritori, detalentaţi sterili, de profeţi ai

incapacităţii noastre de a duce labun sfârşit un proiect, de leneşi

aroganţi şi veşnic sarcastici faţă devalorile acestui neam, acest critic,

pedagog şi gânditor al culturiinoastre este, ţineţi- vă bine, datafară din uniunea noastră de

breaslă, căreia inşi rari şi demni deseama sa, îi dau abia şi cu adevărat

credit şi prestigiu!

n Editorial

4

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Nu am putut niciodată admira, bachiar m- au iritat memoriile con-trafăcute, care decupează doar as-pectele pitoreşti, colorate ori de- a

dreptul solare ale unei experienţe şi ale uneiepoci, cum e cea a primilor ani de comunism, caree marcată de crime, exterminări în masă a „duş-manului de clasă”; de regulă, ajunşi la vârsta se-nectuţii, când teoretic nu ar mai avea ce pierde (edrept că nici ce câştiga imediat), martorii angajaţiai acelor vremuri îşi scriu şi îşi publică „amintiriledeghizate” ori vizibil falsificate, ratând şansa dea depune necesare mărturii, neasumându- şi cu-rajul (purificator, dacă e susţinut până la capăt)de a da cărţile pe faţă, de a spune adevărulgol- goluţ, oricât de neconvenabil, de hidos ar fiacesta, privit din perspectiva unui prezent acuza-tor. E drept, pe de o parte, că memoria are ea în-săşi neajunsul de a deforma realitatea, selectând,uneori, numai ceea ce conştiinţa a reuşit să di-gere; pe de altă parte, unele lucruri nu pot fi ui-tate până la capăt decât în urma unui efortconcentrat şi e o probă extrem de exigentă să în-cerci să evaluezi, peste ani, dintr- un unghi cutotul diferit, fapte pe care ştii bine că le- ai comis,dar de care te simţi străin. În orice caz, sunt pu-ţine, extrem de puţine tentativele de confesiunenudă, de asumare a vinovăţiei sau de explicare acompromisurilor sau măcar tentativa de justifi-care a unui trecut socotit azi problematic. Preapuţini activişti sau comunişti convinşi au simţitnevoia să- şi motiveze, cu maximă onestitate, op-ţiunile, iluziile, deziluziile etc. Celălalt talger albalanţei este, în schimb, extrem de aglomerat:mărturiile victimelor comunismului sunt de ordi-nul sutelor, ceea ce duce la o imagine dezechili-brată: priviţi din extremităţi, din puşcărie ori dinbirourile oficiale, anii ’50 nu par aceiaşi. Lucruabsolut firesc, deşi minime puncte tangente artrebui să existe.

În dialogul său cu Daniel Cristea- Enache,intitulat promiţător ce a fost. cum a fost (fărăsemne de întrebare), Paul Cornea pare a- şi im-pune tocmai o clauză a maximei sincerităţi: ac-ceptând lucid şi cu o linişte aparent rece, dar carese trădează prin autoironie, faptul că se aflăaproape de capătul drumului, istoricul literarsimte că e momentul pentru a reconstitui rătăci-rea ideologică, naivitatea, crezul înşelat care i- amarcat tinereţea: „Ştiam că venise vremea să- mifac bagajele, că era nevoie chiar să mă grăbesc, săies cu ceea ce vreau să transmit înainte ca fizio-logia să se răzvrătească şi să mă trimită într- undefinitiv concediu intelectual. ţineam mult să nuplec înainte de a- mi destăinui experienţa crucialăa vieţii, şi anume: militantismul în slujba utopieişi dezangajarea, survenită cu greu, prin destră-marea crezului tinereţii şi recâştigarea normali-tăţii. Socoteam că restituirea onestă aparcursului meu existenţial va fi de folos tuturorcelor care- mi ignorau antecedentele şi intimită-ţile, fie ei prieteni, colegi, studenţi ori simpli citi-tori. Îndeosebi mi se părea că povestea căderii îneroare şi a edificării mele laborioase va putea fi

utilă tinerilor, celor lipsiţi depercepţia directă a ceea ce s- apetrecut înainte de 1990, ten-taţi uneori să judece expeditivşi nechibzuit, sub ademenireaidealităţii unui program care,în ciuda tuturor evidenţelornegative şi a demascărilor, edeparte de a- şi fi irosit poten-ţialul activ”. Decupez douăsintagme din acest preambul:verbul „a destăinui” şi „expe-rienţa crucială a vieţii”. Ar fivorba, deci, de un trecut deza-greabil, nu ascuns sub preş,dar, oricum, nici afişat sauscos în faţă; pe de altă parte,nu e vorba nici de o eroare detinereţe, pentru că tânărulPaul Cornea s- a angajat, cu

tot entuziasmul, ca ilegalist în lupta comunistă lavârsta de 19 ani şi s- a „eliberat” (sintagma îiaparţine) în plină maturitate, în 1965, la peste 40de ani. Între timp, a ocupat funcţii extrem de im-portante în aparatul cultural, conducând, perând, Direcţia generală a teatrelor şi Muzicii, Di-recţia generală a Editurilor, Studioul de filme ar-tistice Bucureşti, retrăgându- se, în cele din urmă,ca şef de sector la Institutul „g. Călinescu” şi ur-mându- şi consecvent o exemplară carieră univer-sitară la Catedra de Literatură română auniversităţii bucureştene. Nu e greu de observatcă Paul Cornea a ocupat, în anii cei mai duri aicomunismului, funcţiile de vârf în instituţiile celemai importante din domeniul artistic, subjugat înepocă de obligaţii propagandistice. Erau sectoa-rele cele mai atent controlate ideologic, căci comu-nismul a avut grijă caartele cu impact în rândulmaselor (teatrul, muzica,literatura, cinematografia)să fie nu doar atent supra-vegheate, ci deturnate dela specificul lor estetic şitransformate în instru-mente de îndoctrinare, deformare a „omului nou”. Eo simplă observaţie, o evi-denţă, nu o acuză; oricum,acest statut face ca memo-riile sale să fie cu atât maipreţioase. Dar şi proble-matice. E adevărat că, dela momentul ieşirii dinrândurile aparatului co-munist, Paul Cornea a de-venit unul dintre criticii,istoricii literari şi teoreti-cienii de marcă, cu o operăcare a primit, pe bunădreptate, recunoaşterea şiaprecierile meritate. Celorcare l- au cunoscut doar înaceastă ipostază acade-mică (cei mai mulţi), lepoate părea incredibilă ca-riera sa politică din „obse-dantul deceniu”. În realitate, istoria recentă neînvaţă că există mai multe chipuri ale unei per-sonalităţi şi că binele şi răul nu sunt logic distri-buite.

Important, mai mult de atât: esenţial esteînsă cum înţelege Paul Cornea să îşi asume celedouă decenii de angajament, în perioada cea maidură, cu adevărat criminală, a regimului comu-nist. Adeziunea sa, la o vârstă a candorii, a idea-lismului nu e cu nimic incriminantă. În plus, deşiiudaitatea sa a fost, admite el, mai curând unaabstractă, nu avea cum să nu simtă teroarea fas-cismului; nimic mai logic decât orientarea cătrespectrul stâng al politicii: nici nu ar fi fost posibilăo altă alegere. Oricum, ca ilegalist, care a riscatdestul, lipind afişe şi împrăştiind manifeste agi-tatorice, el s- a aflat într- o situaţie privilegiată

atunci când comuniştii au câştigat, oficial, pute-rea. Evaluându- şi opţiunile de la nivelul celor 90de ani, autorul nu ezită să afirme tranşant: da, acrezut cu totul în comunism, s- a lăsat sedus deutopia egalitaristă. „Comunismul, spune el, nuera atunci pentru mine doar o viziune desprelume, îmbrăţişată cu frenezia vârstei, dar super-ficial, de care mă puteam descotorosi ca de ohaină ce nu- ţi mai serveşte. Optasem pentru elfără nici o fărâmă de oportunism, din toată fiinţa.Era nu doar o filosofie, o concepţie despre lume şiviaţă, era, de asemenea, un vis şi o speranţă.”Până aici, nimic tulbure. Ce se întâmplă însăcând realitatea dă semne din ce în ce mai insis-tente, mai agresive, că utopia a fost trădată? Decele mai multe ori, analiza trecutului, dintr- opers pectivă raţională, critică, a prezentului iafaţa reconstituirii propriu- zise a faptelor. ticurilede critic literar, de hermeneut îl cam saboteazăpe memorialist exact în momentele- cheie, atuncicând cititorul ar aştepta avid o reconstituire nudăa faptelor. (Mă) interesează , cum nu?, modul încare se judecă acum Paul Cornea, cum îşi eva-luează opţiunile, deciziile de acum cinci- şase de-cenii, dar mult mai interesantă mi s- ar fi părut orelatare seacă a evenimentelor, o reconstituiredin interior a regimului. Nu spun că aceasta lip-seşte, dar nu ea ocupă, oricum, prim- planul. cuma fost e mult mai detaliat decât ce a fost. uneori,memorialistul îşi dă seama la timp şi face pasulînapoi: „Nu vreau să las în nici un caz impresiacă observaţiile pe care le fac îmi exprimă cumvaspiritul critic de- atunci. Departe de a- mi atribuio perspectivă lucidă asupra lucrurilor, mărturi-sesc că multe dintre practicile jurnalistice inac-ceptabile pe care le descriu îmi aparţineau şi mieîn 1946 şi 1947…” Autorul nu vrea să ascundă

adevărul, dar nici nu arepoftă să- l detalieze. Nu seiartă, dar nici nu se spove-deşte decât principial, înlinii mari.

Ar fi necuvenit să ju-decăm acum, după ce co-munismul şi- a demonstratfalimentul şi după ce oroa-rea sa a fost documentatăîn mod sistematic, opţiu-nile, cedările unui tânăractivist, luat de valul re-voluţionar, căruia i- a luatdestul să se dumirească înlegătură cu divorţul din-tre realitate şi promisiu-nile propagandistice. Suntcâteva momente delicate,extrem de dificil de înţelesîn plenitudinea lor, dar,probabil, şi mai dificil depovestit. Întrebarea prin-cipală, pe care nu are rostsă o ocolim, se declan-şează de la sine: cum sevedeau lucrurile în anii’50 de la vârful puterii,când puşcăriile gemeau dedeţinuţi politici, când Se-

curitatea devenise deja o instituţie de temut, deopresiune? E un punct nodal al acestei confesiuni.Iniţial, Paul Cornea tinde să- l taie apelând la cre-dinţa în utopie, care orbeşte, nu înainte de aadăuga ceea ce va tot repeta după rememorareafiecărei etape a carierei sale politice: că s- a stră-duit, de fiecare dată, să facă tot binele posibil, totbinele admis, fără să realizeze că slujea răul.„Cauza căreia îi dedicam toate eforturile era per-versă şi corupătoare, dă el verdictul acum. gân-deam că servesc o revoluţie izbăvitoare şi, de fapt,serveam stalinismul, varianta cea mai ticăloasăşi mai retrogradă a comunismului.” Curm citatul,pentru că el nu ţine de viziunea de atunci, ci decea de acum. Or, dilema mea firească vizează de-ceniul al şaselea, contemplat de sus, de la lojă, dinprotipendada comunistă. r

Bogdan CreţuAnii ʼ50 priviţi din lojă

Nu e greu de observat că PaulCornea a ocupat, în anii cei mai

duri ai comunismului, funcţiile devârf în instituţiile cele mai

importante din domeniul artistic,subjugat în epocă de obligaţii

propagandistice.

pAul corneA

5

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

tANIA RADu, colegă de promoţie şide vârstă cu Mircea Cărtărescu, arfi putut deveni, până în momentulde faţă, una dintre cele mai sub-

stanţiale şi mai bine realizate voci ale criticii li-terare optzeciste, dacă n- ar fi optat să trăiască laumbra lui Dan C. Mihăilescu şi să facă adminis-traţie alături de h.R. Patapievici şi Mircea Mihă-ieş, ca vicepreşedinte al Institutului CulturalRomân. În consecinţă, să debutezi la peste 60 deani se dovedeşte a fi destul de riscant, şi asta nufiindcă masivul volum chenzine literare (Editurahumanitas, Bucureşti, 2014) n- ar valida un scrisde excepţie, nuanţat analitic şi corect în articula-ţiile sale majoritare, ci pentru că pune sub sem-nul incertitudinii pariul cu timpul care mairămâne. Autoarea spune, la un moment dat, că asimţit nevoia eliberării de textele publicate pânăacum (cu preponderenţă în la&i şi revista 22),pentru a se deschide către un eseu de proporţii,pe care- l proiectează, că a simţit nevoia exorciză-rii traumelor postcomuniste pentru a putea re-veni la normalitate, tot ea sugerează, în vreo douălocuri, chiar şi o anumită nostalgie pentru „mar-ginalitate”, însă volumul indică – prin selecţie şiprin comentariul preponderent confratern al căr-ţilor analizate – mai degrabă vocaţia căilor bătă-torite decât pe aceea a aventurii în desişurineexplorate în prealabil de către alţii. Reflexul deestablishment al taniei Radu este, prin retroac-tivare instituţională, mult mai pregnant decât cu-rajul de a evolua pe cărările anevoioase de la buzaprăpastiei. „Om de casă” al humanitasului, ca şiIoana Pârvulescu (primele aproape 100 de paginiale volumului consemnează doar titluri publicatede către Liiceanu), ea mai face un mic pas logicdoar înspre Polirom, inventariind titluri şi numegata validate. Nu găsim, în tot volumul, nici celmai mic indiciu de risc intelectual, de propuneresau analiză a unor cărţi aflate în afara grilei depromovare a „sistemului” (22, gDS, ICR) din careautoarea a făcut parte. Cunosc fenomenul, fiindcăam trecut prin el. Îmi amintesc, de pildă, că pevremea când scriam cronică literară pentru 22,eram sunat aproape zilnic de către gabriela Ada-meşteanu cu rugămintea de a mă alinia la „selec-ţie” şi de a scrie doar despre membri grupului saudespre scriitorii validaţi deja de către „grila de in-terior”. Refuzând concesia, am fost, când a venitscadenţa, pur şi simplu dat afară, în favoareaunui „coleg” mai culant. Ca o consecinţă, în vede-rea emancipării dorite şi anunţate în volum,tania Radu va avea de înfruntat, în anii care ur-mează, propriile sale inerţii cutumiare de „fatăcuminte”, asimilată „sistemului”, pe care „te poţibaza”. Îi doresc să reuşească, indiciile psihologiceşi intelectuale cele mai accentuate fiind în carteape care o comentăm.

chenzine literare decantează trauma post -comunistă din România în două secţiuni tematicedistincte: memorialistică şi proză. Prima secţiunee dictată de datorie (înţelegere, interiorizare, dis-tanţă etică), iar a doua de juisanţă (gust estetic,percepţie superioară a construcţiei epice şi a lu-dicului, participare). Rezultă, în mod necesar, cătextele din secţiunea dedicată romanelor se citesccu o plăcere infinit superioară celei în care suntinvestigate – foarte corect, adică impecabil – vo-lumele de memorialistică. Există o singură excep-ţie, în care tania Radu pare să treacă dincolo deechilibrul care o caracterizează pe ansamblu, şianume medalionul dedicat Ninei Cassian. Aici,intensitatea percepţiei (inclusiv ironic- concesive)atinge paroxismul. Iată un exemplu: „Dacă n- arcoborî dintr- un tablou strâmb, Nina Cassian ar fiun personaj reconfortant în cultura română, ceadominată în genere de modelul solemn, înalt, veş-nic conectat la univers pe verticala metafizicii.Poeta şantierelor socialiste […] a cultivat, fără re-zerve, frivolitatea, ridicând- o la rang de filosofiede viaţă. Fire artistă, dar şi amatoare de senzaţiifruste, pe toate planurile, Nina Cassian trăieşte

de- o viaţă ca un învingător. A trecut prin comu-nism degustându- i toate avantajele, dar şi- a cul-tivat, cu graţie unanim recunoscută, boemapersonală. Scriitoare mai degrabă celebră decâtvaloroasă, a ieşit din comunism cu uşurinţa cucare dezbraci o haină uzată şi a mers mai departe[…], ghidându- se fără greş după steaua epicu-reică a încrederii în sine.”

Selecţia pasajelor din trilogia memoria cazestre e acută şi indică, în tania Radu, o privirecare ştie ce trebuie văzut şi scos în evidenţă. Ex-taze viscerale, combinate, la Nina Cassian, cuanularea fantasmatică, prin sex, a anormalităţiiistorice numite comunism. („Carnea mea îmi facefrică. […] Nu- mi place că sunt adâncă, roşie, căr-noasă, plină de sucuri, misterioasă, teribilă…”)De altfel, memorialistica din secţiunea primă e în

aşa fel aleasă de critic, încât să fie scrisă de cătrefemei, ca tot atâtea prilejuri de eşantionare exis-tenţială şi de fantazări. Autoproiectiv, tanieiRadu îi plac firile puternice, evenimentele careconferă personalitate vieţii, secvenţele de forţă in-terioară, la care se ajunge în urma traversăriiunui prag, a unui efort de transcendere. În cazu-rile de faţă, încercarea este aceea a istoriei, ceeace înseamnă că autoarea selectează acele pasajecare indică recunoaşterea istoriei ca atare, nu re-volta împotriva ei sau disidenţa (reală sau fantas-matică). De pildă, scriind despre Paul Cornea,pune la bătaie atât „antiromantismul” acestuia,cât şi incapacitatea izolării de istorie (de care Pro-fesorul a vorbit adesea), indiferent de cât de ne-dreaptă sau de grotescă ar fi ea. În interiorulacestei grile, observaţiile sunt foarte profunde,acute şi ireproşabile, chiar empatice, unele dintreele nefiind deloc în măsură să îi încânte pe adu-latorii de stereotipii eroizante (plină cultura ro-mână de ei…). De pildă, tania Radu sesizeazăabsenţa instinctului de autoadministrare în cazulMonicăi Lovinescu, răzvrătirea simplă, „cuminte”a lui Nelli Pillat sau „naturile modeste şi mândreîn rigoarea lor morală” a femeilor din clanul Pil-lat. generoasă, şi- ar dori- o pe Monica Lovinescupe un piedestal mai înalt decât acela – foarte vi-zibil, totuşi – pe care ea continuă să se afle acum,dar nu poate să nu constate că istoria a intervenitîn defavoarea euforiei recuperative pe care mulţiintelectuali români au încercat- o în „pelerinajele”pariziene care a urmat Revoluţiei: posteritateaMonicăi Lovinescu se rostuieşte, cum e şi firesc,pe relativizări, pe o calmă aşezare a accentelor,pe distanţări obiectivizante.

Dintre categoriile kierkegaardiene clasice,tania Radu se mulează pe cea morală, etică. Ob-sesiv, criteriul moral apare peste tot, inclusiv îngrila de selecţie. Recluziunea intrasistemică i- aîngăduit autoarei, în mod paradoxal, o dublă po-ziţionare culturală, privilegiul insider- ului (careştie cum funcţionează sistemul, cine pe cine cau-ţionează şi de ce, cum se leagă firele în ghem)combinându- se – benefic, aş spune – cu detaşareacelui care se poate ridica deasupra agitaţiei dinmuşuroi, transcenderea fiind facilitată de excesulde informaţie, nu de carenţa ei. Am regăsit, în se-lecţia prozatorilor (Dan Stanca, Ioan t. Morar,Florian Filip, Radu Aldulescu, Doina Ruşti, IoanaNicolaie etc. – citiţi, mulţi dintre ei, monografic,sistematic) grila „canonică” uzuală, confirmată deprivilegiile „de export” ale fostei conduceri aICR- ului. Indiciul cel mai fierbinte îl reprezintăgenerozitatea cu care tania Radu scrie despre dece iubim femeile, culegerea răsfăţată a lui MirceaCărtărescu, „nimfomania” textuală de aici fiindexplicată ca o „revizitare morală a vârstei de aur”(am dubii că este aşa…). Cele mai substanţialepagini îi sunt dedicate lui Dan Stanca (mut;noaptea lui iuda; craii şi morţii; Jurnalul aştep-tării) şi lui Ioan t. Morar (lindenfeld; negru şiroşu), deşi permutările textuale şi identitare alecelui dintâi mi s- au părut, adesea, prea căutate,prea cusute cu odgonul, iar verosimilitatea potem-kiniadei din lindenfeld cam îndoielnică. Am ad-mirat, însă, disponibilitatea taniei Radu de aparticipa la joc, de a cauţiona histrionismul exis-tenţial şi texual, deşi nu pare să fie făcută pentruacesta din urmă. Sunt de relevat, pe de altă parte,puterea de comprehensiune a criticului (întot-deauna foarte corect în redarea percepţiei struc-turale) şi disponibilitatea de a releva greşeli,pasaje excedentare sau construcţii trase de păr,exacerbate în romanele pe care le discută. Ca şiîn secţiunea dedicată memorialisticii, perspectivade lucru privilegiată e cea post- hermeneutică,extra- teoretică (şi - teoretizantă), riscul fiind însăacela al debuşării în descriptivism.

E obligatoriu să dedicăm un ultim paragrafatenţiei pe care tania Radu (ca şi Dan C. Mihă-lescu, de altfel) o investeşte în înţelegerea culturiiclujene, ceea ce înseamnă, în principal – pe lângăconsemnarea armaghedonului Martei Petreu saua Ploilor amare (de Al. vlad) – urmărirea cu aten-ţie a fluctuaţiilor de psihologie şi de percepţie decare a avut parte Mircea zaciu, în anii care i- aupremers moartea şi în cei de după. Iată, de pildă,diagnosticul pus după ce Ion Brad (autorul refe-ratului oficial care a blocat dsr- ul) a decis să pu-blice scrisorile pe care i le- a adresat Profesorul,reconfirmând aserţiunea că nu poţi să dispui în-totdeauna de posteritatea idilică, neiertătoare pecare ai visat- o: „Epistolele lui Mircea zaciu auaproape toate un tipar fix: story- ul disperărilor şinemulţumirilor cotidiene, urmat de lista solicită-rilor amicale adresate destinatarului. […] tonule de fiecare dată pasionat, febril. […] Bolile pă-rinţilor sau ale rudelor apropiate, problemele lo-cative, meandrele promovărilor universitare,blocajele editoriale sunt tot atâtea tragedii perso-nale, înfruntate cu toată energia psihică pusă labătaie. hipersensibil, iritabil peste măsură, zaciuare nevoie de puncte de sprijin şi, când nu le are,aproape le inventează.”

Diagnosticul e exact, situându- se prin saga-citate mult deasupra a ceea ce se gândeşte în Ar-deal despre subiect, el putând fi aplicat şiJurnalului, obiectiv doar acolo unde nu mistifică.I- aş adăuga acestui diagnostic de feminitate iste-roidă generativă un singur codicil, şi anume vas-tul păienjeniş de aversiuni elaborate pe care l- aconstruit Mircea zaciu de- a lungul vieţii, princi-palii „beneficiari” ai acestuia fiind, în mod cu totulparadoxal, două victime predilecte: Adrian Ma-rino şi… autorul însuşi (!). Iată o proximitate iro-nică, produsă de timp, pe care zaciu, nici înruptul capului, nu şi- ar fi dorit- o… r

Să debutezi la peste 60 de ani sedovedeşte a fi destul de riscant, şi

asta nu fiindcă masivul volumChenzine literare n- ar valida un

scris de excepţie, nuanţat analiticşi corect în articulaţiile sale

majoritare.Ştefan Borbély„Chenzinele” Taniei Radu

6

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Plecăm de la sentimentul şi faptul,potrivit cărora comunismul nu estecu adevărat condamnat. Să avem ominimă înţelegere: şi ce este con-

damnat definitiv, şi ce nu poate fi reabilitat? Maiîntâi, comunismul s- ar cuveni să fie înţeles, săajungă, aşadar, pe înţelesul tuturor. Nu poţi săvrei şi să poţi face ceea ce nu ştii şi nu înţelegi.Chiar dacă „trăieşti” („participi”, „faci parte”,„aderi”). Când, de fapt, supravieţuieşti. Şi teadaptezi, încercând, (in)conştient sau prefă-cându- te, a adopta. Nu este doar cazul comunis-mului. Nici capitalismul, mai vechi şi persistent,nu este pe deplin înţeles. Chiar şi la vârf, de mailiberii implementatori şi aderenţi. Fără excepţie,în orice există realitate şi pretextualitate, adevărşi mistificare, facere şi prefacere. Practica nu ur-mează teoria, ci forţa reală, înarmată. Primordial,la propriu: cu arme. Privilegiul înarmării deter-mină, realist spus, neajunsurile, sau, spus idea-list, imperfecţiunile. Democraţia este superioară,de departe, totalitarismului, dar în raport cu eaînsăşi deţine doar o superioritate relativă, evalua-bilă contextual. Într- o perspectivă critică, siste-mul eligibil, preferabil, este cel care simulează şidisimulează mai puţin forţat şi disensual. totali-tarismul polarizează: mulţumiţi şi nemulţumiţila extrem. Democratismul încearcă sau simuleazăo apropiere a părţilor, mulţumindu- i şi pe nemul-ţumiţi şi nemulţumindu- i şi pe cei mulţumiţi. Re-zultă cel mult o „înfrăţire” semi- eliberatoare îninegalitate. Raportul dintre democraţie şi totali-tarism este unul de ierarhie şi distanţare. Cudouă opţiuni opuse, exclusiviste. Ambele (de)fa-vorizate de epoca istorică, în expresia ei de forţăliberă sau impusă. Soluţia tare o înlocuieşte peaceea moale atunci când distanţa dintre ele dis-pare. Ceea ce se întâmplă atunci când democraţiaeste prea slabă, ea însăşi simulată. Altfel spus,denaturată. Pentru că natura totalitară ia în ex-clusivitate forma simulacrului. Pledoaria pentruo istorie îmblânzită politic, moral, mizează pe oputere înţeleaptă, într- un careu geometric confi-gurat: din trei unghiuri politice şi unul juridic.Marele semn de întrebare, apt să înlocuiască unsemn de mirare la fel de mare, se cuvine să aflerăspunsul la acest enunţ: Dar fiecare ins ce afăcut ori ce face din ceea ce istoria îi impune?

un sfert de veac postcomunist poate fi unmoment de bilanţ şi resuscitare a polemicilor dinjurul răului comunismului. Nu se produce decâto reîncălzire şi nu o nouă înscriere a polemicilor.Cineva vrea să atragă atenţia că Raportul direc-ţionat de dl. tismăneanu în 2006 nu condamnăcomunismul (sau numai crimele sale), cum pro-pusese cu un an înainte, într- un mod academic şiparlamentar. Documentul vast, ca text, extins şilaborios, prin colaboratori, este, din acest motive,primit- respins ca farsă. Nul. Anulat. Cum, cinesă condamne? Şi astăzi, neuitarea şi iertarea,unde se poate, ilegitimitatea, crimele, ororile an-tiumane şi antireligioase- creştine, de neegalat, încomunismul autohton, de import, de suport(at),nu generat sub cer românesc, (a)par clare. Darcondamnarea sistemului rămâne ceţoasă. S- arimpune un anticomunism bazat ştiinţific, meritatde suferinţa şi, s- ar crede, de acţiunea populară.Poporul este întotdeauna suveran!? un disidentpost- comunist ca tismăneanu nu era legitimmoral, ca fost procomunist. În locul său să fi fosto personalitate ştiinţifică din rândul opozanţilor.Anume?! N- a convenit nici asumarea preziden-ţială: traian Băsescu, suspect şi el, de spălare abiografiei, pentru a aluneca mai uşor de la stângaspre dreapta. S- ar fi ajuns la un anticomunism demucava, nici măcar de hârtie, goală, nescrisă!,acoperind victimele, la noi între 5 sute de mii şi 5milioane de vieţi omeneşti. Excluderea făţişă s- arcădea să fie şi acoperită, în lectura Raportuluicondamnat radical, dar neştiinţific, adică ne-aplica(n)t. Insistenţa este însă apăsată în laturamorală, simbolică, a ilegitimării comunismului,

care, o ştim, n- a fost doar o morală, politicul fiindîntotdeauna iradiant, determinant, stăpânitor.Intenţional, există azi la noi un proces integral alsistemului represiv: aparat instituţional, colabo-ratori (torţionari, delatori), generând crime, înfo-metări, înjosire etc. (acuze inter- doctrinare,inter- partinice, propriu- zis politice sau politicia-niste). Pentru memorie, cunoaştere, judecată, în-ţelegere, re- sau răz- gândire, sunt reinventariatefapte istorice pe toată scala răului (ne)omenesc.S- ar crede că amintirea răului exorcizează şi numenţine anxietatea. Focalizarea pe trecut n- arconduce la o deraiere din prezent, spre un blocajcare amână viitorul. Descrierea monocoloră, ex-clusiv neagră, nu ajunge însă creditabilă. Să iaudoar paragraful despre cultură, învăţământ, artă:negre- negre, gaură absolută, deşert definitiv.Cenzură, dirijism, devaluare şi altele. Chiar ge-nocid cultural, prea tare şi inexplicabil spus. Lafel pe tot parcursul şi la modul absolut. Mai decrezut ar fi că niciun sistem, oricât de totalitar,nu se dispensează în practică de compromis. Ni-ciun sistem, oricât de antitotalitar, de democratic,nu scapă, cel puţin teoretic, de compromitere. Dereflectat mereu cât devine politic şi cât rămânearmat într- un sistem; ce raport există întrenumăr şi inteligenţă umană; cum se descoperălinia dintre ceea ce se afirmă şi ceea ce se neagă.

Crimele comunismului sunt, cum sunt, cer-cetate, din 2005, doar de 9 ani. În politica actuală,în care atât de mult ştie stânga ce face dreapta şiinvers, dar stânga şi dreapta nu se mai (re)cu-nosc, cum se raliază, în chestia condamnării co-munismului, doi politicieni ex- uSL? Se fluturătermeni precum ştiinţă, Academie, democraţie.Iar în numele lor, o condamnare mai consistentă,o depăşire (divorţ, eliminare) a epocii istorice co-muniste. Prin recurs la legitimitatea reprezenta-ţională a Parlamentului. Se uită că votul popular,restrâns, nu face Parlamentul prea popular. Dins-pre „stânga”, aflăm că se aşteaptă mai ales o ui-tare prin aderenţa la prezent şi doar în subsidiaro condamnare instituţională, documentată, a vi-novaţilor. Farsei conjuncturale îi este prevestităo ambiguă metodologie „tehnică”. Cred, constat,că nu se va renunţa la retorica politicianistă. una

de recurs la analogia cu ideologia şi practica detip comunist. totul rămâne – retoric – apt de datla întors, reversibil. Cuvântul este vehicul, meta-foră. Metaforă, susţine umberto Eco, ar fi şi isto-ria. Importă ce se face după ce se spune.

În fine, răspund direct.1. Contextul politico- parlamentar este defa-

vorabil în acest moment (mai 2014), datorită ru-perii alianţei uSL. S. Ilieşiu, exclus din PNL, şi- aînchis mult audienţa parlamentară. Resuscitareadiscuţiei de condamnare a comunismului devinepur politică şi nu convine nici tentativei PSD derecuperare a ceva din fosta uSL, ca haină- uni -formă electorală, mult prea tare intrată la apă,pentru uSD.

2. N- a fost o farsă, ci un mic cutremur politicşi social, livrat justiţiei celei atât de mult încer-cate în ineficienţă, retardare, recuperare… Câtdespre condamnarea morală, ea depinde de mo-rala existentă şi de raportat. Iar morala, dupăcum se ştie, nu este nici unică, nici singulară. Easubzistă însoţită de imorală şi amorală. Iar aces-tea, toate trei, sunt (prea) grele de înţelesuri, suntşi (prea) greu de înţeles. Aşa încât, până la a fi ur-mate, este cale lungă şi ocolită. Eşecul are cauzepe care (reiau aici o retorică principială, în faptnumai un clişeu de la lecţiile de istorie dintr- unmanual de învăţământ mediu!) le găsim în stărilede fapt existente. Ele sunt generale, instituţio-nale, pe de o parte, particulare, individuale, pe dealtă parte. Apoi, interesele, mai bine sau mai răuconştientizate (până la limita ignoranţei), de grup(partinic etc.) şi personale, explică realitatea iner-ţială, reziduală, a conservării sistemului comu-nist, oarecum închis, în chip planetar, în deba -raua istoriei.

3. Niciodată nu este prea târziu, adică maibine mai târziu decât niciodată. Dar o nouă con-damnare simbolică, lipsită de efecte juridice şimorale, n- ar fi deloc ceva nou. Beneficiile ar fi totconjunctural- politice. Pierderile ar fi mai mari,pentru că ar conduce la un sentiment sporit de de-rizoriu. Parlamentul, extras din votul popular(liber, dar numeric redus), mai bine să încerce sărespecte democraţia, îndepărtând- o astfel de oricetotalitarisme. E ceea ce (nu) face, dând seama, cuo mobilitate păguboasă, faţă de voinţa electorală.Altfel, o condamnare parlamentară, efectivă, arţine de simpla şi responsabila activitate a foruluilegislativ. Din păcate, Parlamentul este indecis,deci needificat, în direcţia democratică, arogantarogată.

4. Ştiinţa istorică este istoriografia, poste-rioară faptelor istorice. Ştiinţa politică este poli-tologia, posterioară faptelor politice. Politica leeste anterioară. E corect ca domeniile să nu sesubstituie ori să se subordoneze, pentru că s- aranula. Altfel, orice cetăţean, nu doar parlamen-tar, se cade să aştepte de la ştiinţă, de la forurileei – fie şi ierarhizate – să servească democraţiacât mai avansată şi să deservească totalitarismuloricât de incipient. girul fundamental al exame-nului doctrinei şi practicii comuniste, mondiale şinaţionale, este cel marcat de expertiza istoriogra-fică. Abia după istorici vin ceilalţi (ne)academici.Deocamdată, în România, condamnarea comunis-mului există ca pretext, ca text, dar încă şi mainemulţumitor în context. Cercul vicios, în acest(ne)caz: contextul nefavorabil condamnării –reale, depline, responsabile, consensuale – a co-munismului, la întrecere cu expunerea şi judeca-rea neadecvate în contextul perpetuu.

5. Oricât de extins în timp şi scris. Comu-nismul a fost (inter)naţional. Să se probeze tot ces- a înfăptuit. Fără expresie individuală, nicio ati-tudine instituţională nu e deplină. În mod ideal:profesionist, ştiinţific, obiectiv, privitor la docu-ment (raport). Adus la cunoaşterea, în conştiinţa,oricărui român, în ceea e priveşte difuzarea rezul-tatului. În mod real: tot (dez)interesul rămâne ho-tărâtor. r

Marian victor BuciuComunismul de la trăire la recunoaştere

Marele semn de întrebare, aptsă înlocuiască un semn de mirare

la fel de mare, se cuvine să aflerăspunsul la acest enunţ: Dar

fiecare ins ce a făcut ori ce face dinceea ce istoria îi impune?

Creaţia lui Cioran nu este, cum seştie, decât o însumare de frag-mente, eliberate de orice voinţă deconstrucţie, fragmente „construite”

în mod premeditat astfel, din oroarea filosofuluifaţă de orice sistem, faţă de orice autoritate onto-logică sau epistemologică, fie că aceasta se mani-festă în lumea reală, fie că se concretizeazăîntr- un spaţiu al ideilor. Libertatea asocierilor,gustul foarte subtil al paradoxului, ideaţia dezbă-rată de morgă imprimă frazei cioraniene tensiu-nea sa lăuntrică, dinamismul trăirii şi al rostirii.Pe de altă parte, considerând că opera lui Cioran„prezintă o omogenitate surprinzătoare a temelorşi atitudinilor”, Sorin Alexandrescu nu face alt -ceva, într- un capitol din Privind înapoi, moderni-tatea decât să enunţe trăsătura esenţială acugetătorului: constanţa în reacţiile scripturale,asiduitatea mereu reînnoită în a desemna ace-leaşi teme de meditaţie, relevanţa unui stil careeste egal cu sine, recurent, refuzând orice avatar,un stil monadic şi, în aceeaşi măsură, deschisunei pluralităţi de lecturi. Se poate spune, de ase-menea, că între biografia şi scriitura lui Cioranexistă numeroase punţi, filiaţii, legături fie sub-tile, implicite, fie mai aparente. De aici, din acestparalelism biografie/ scriitură rezultă şi dihoto-mia tematică ce l- a urmărit pe Cioran mereu; is-toria şi utopia sunt ambivalenţele dihotomicecare alimentează, cu o energie sporită, substanţafilosofului. Mereu ruinată în faţa unei istorii is-terizate, utopia e, rând pe rând, aclamată şi de-nigrată. Semnele ei sunt intervertite, după cumistoria este ignorată ori refuzată cu ostilitate.textul este el însuşi scena unei astfel de confrun-tări, nu lipsite de patetism, între istorie şi utopie,fapt exprimat limpede de Sorin Alexandrescu:„Locurile de enunţare ale lui Cioran, aici şi acolo,se intervertesc, dar nu- şi schimbă valoarea: acumCioran priveşte din Paris cu o anume melancolieBucureştiul de acolo. Subiectul se găseşte aici sauacolo, mereu în situaţie de inferioritate faţă deCelălalt: orice poziţie de enunţare este probabilblestemată. Regimul vostru a distrus utopia, darea trăieşte mereu pentru voi, pare să spună Cio-ran, pentru că voi, acolo, nutriţi utopia unui aicimai bun; or, noi ştim aici, în vest, că utopia nu

mai există nicăieri în lume. Istoria a urmat un altcurs decât cel visat de Cioran în tinereţe şi a dusla crearea unei utopii negative, ceea ce a distrusideea de utopie însăşi”. Între implicarea activă înistorie (sau mesianismul) din schimbarea la faţăa româniei şi ignorarea istoriei se circumscriedestinul gânditorului ce va fi pus în faţa a douăopţiuni decisive, ce îl vor marca definitiv. O primăopţiune e aceea a exilului, acest „non- loc”, cum îldenumeşte Sorin Alexandrescu. A doua alegere efixarea în canoanele altei limbi; dezrădăcinării îiurmează o căutare îndârjită a unei noi identităţi.Sau poate avem de a face aici cu o manevră de ca-muflare, cu un soi de tehnică a pseudonimuluistrecurată subtil în strategiile lingvistice oferitede noul idiom? Sorin Alexandrescu crede că evorba de o agresiune a gânditorului împotriva luiînsuşi: „Alegerea limbii ca şi cea a locului deenunţare este un act de violenţă îndreptat de Cio-ran împotriva lui însuşi. Scitul care era se împăcagreu cu acest idiom rafinat, civilizatul care a de-venit regretă prospeţimea limbii pierdute. Discur-sul nu aderă la om, orice acomodare este o pier -dere. «Subjugat» de noua limbă, scitul moare: odată cu limba, se afundă în trecut, devin amintiripeisajele copilăriei şi butadele incendiare ale ti-nereţii (…)”.

Exilul lui Cioran devine, tot mai mult, unexil cu conotaţii metafizice, astfel încât termeniide aici sau altundeva îşi pierd determinaţiilestrict geografice, căpătând contururi mai degrabăsimbolice, cum observă şi Sorin Alexandrescu:„inapartenenţa ar putea încă să exprime o singu-rătate socială, dorinţa de un altundeva indefinibilne face să presimţim un orizont nou, iar exilul me-tafizic deschide discuţia asupra ontologicului.Calea care duce de la un fapt istoric concret ladrama metafizică e lungă; textele româneştiarată că ea a fost riguros urmată de Cioran.trăind experienţa concretă a exilului şi adân-cind- o fără încetare, a descoperit în profunzimileei sensul de exil metafizic”. Melancolia este, cumobservă Sorin Alexandrescu, un topos recurent înfragmentele filosofice ale lui Cioran. Aceastăstare sufletească de o ambiguitate neîndoielnică,cu contururi fluctuante e alcătuită din plictiseală,din absenţa fiinţei iubite ori a unui principiu spi-ritual cu caracter integrator, din nostalgie a cevanedefinit şi propensiune spre un absolut abia în-trezărit, din urât şi dor. Conştiinţa exilatului,conştiinţa unui marginal, în fond, este, astfel, do-minată, marcată decisiv de impactul cu fluxulcontradictoriu al melancoliei, stare ce instaleazăfiinţa într- un spaţiu – deopotrivă ontologic şiscriptural – de o incertitudine copleşitoare, faptremarcat de Sorin Alexandrescu: „Operatorul«melancolie» joacă un rol important în gândirealui Cioran. Am văzut că toţi termenii pozitivi si-tuaţi ca definitorii pentru această gândire se pră-buşeau înainte de a putea stabili un universcoerent de semnificaţie. Melancolia, dimpotrivă,cuibărită în negativ, pare să poată distinge întremai multe roluri pe care lui Cioran îi place să lejoace, situate toate în marginalitatea socială şimetafizică, marginalitatea profetului, a ratatului,a exilatului, a scepticului (le douteur), rol pe careCioran şi- l atribuie în la chute dans le temps”.

Oricâte resorturi psihanalitice ori psiha-nalizabile i s- ar putea atribui, cert este că melan-

colia este produsul unei agresiuni asupra conşti-inţei, traumă ce va stărui în eul abisal al gândi-torului şi- i va marca scriitura, destinul, felul dea se raporta la lume ori la semeni. Metafora em-blematică pentru această postulare a melancolieica element generator al fiinţei şi scrisului lui Cio-ran i se pare lui Sorin Alexandrescu imagineaunui „om singur în spatele unei ferestre, inactiv,privind, nemişcat, lumea mişcătoare, alunecoasă,efemeră, de afară”. E metafora solitudinii abso-lute, a prezenţei eului în faţa unei alterităţi pecare caută să o abolească prin irealizare, prin ui-tare, prin exerciţiul dizolvant, de această dată, alprivirii. Condiţia de marginal a lui Cioran, de fi-inţă ce refuză cu vehemenţă orice instituţionali-zare, schiţată de Sorin Alexandrescu în studiulcioran a doua zi după revoluţie, este, fără îndo-ială, una ce presupune şi un refuz al modernităţii.Cioran e un gânditor aflat în răspărul veaculuisău, un veac al tuturor pluralismelor şi simula-crelor. E limpede că Cioran are conştiinţa relati-vităţii propriului discurs, oscilând întremarginalitate şi universalitate. Din acest unghi,comparaţia între Cioran şi Diogene cinicul nueste deloc lipsită de temei. Şi Cioran şi Diogenesunt fiinţe ce- şi refuză orice angajament social, cestau în penumbra socialului, chiar dacă Diogene,spre deosebire de Cioran, are şi gesturi spectacu-lare. Cioran este, s- ar zice, un antimodern prindefiniţie, ce percepe lumea modernităţii ca pe olume a semnelor devalorizate, a simulacrelor, aaparenţelor fără conţinut, în care discursurile, deo deconcertantă pluralitate şi de un copleşitor po-lisemantism, nu mai pot fi auzite, percepute, în-ţelese. De- aici vocaţia nihilistă a lui Cioran,de- aici radicalismul său antimodern care, însă,nu propune un program compensatoriu, o alter-nativă lămurită, cum bine precizează Sorin Ale-xandrescu: „La nivelul tuturor temelor reflecţieisale şi, deopotrivă, la nivelul scriiturii sale, Cio-ran nu opune unei modernităţi atât de dispreţuitenici o valoare postmodernă, nici o alternativă afir-mativă, fondată pe o altă dinamică socială, cinişte valori net antimoderne, inspirate de o eter-nitate fără transcendenţă şi de o înţelepciune încare credinţa nu s- a manifestat niciodată”. Exilula reprezentat, fără îndoială, pentru Cioran, înegală măsură sfâşiere lăuntrică şi eliberare, refu-giu şi damnare, resemnare şi clamare a unui des-tin dezrădăcinat. Lipsa de determinaţii naţionale,care este condiţia exilatului, pierderea identităţiipe care o resimte apatridul sunt compensate,într- un anume fel, de regăsirea acestuia într- unspaţiu al universalităţii, al unei umanităţi gene-rice, eliberată de strânsoarea reperelor naţio-nale. r

Dintr-o haltă părăsită

Cassian Maria Spiridonîncă două mileniicerul cu luminători puzderii

ţine candelă în noapte[se-ncolăcesc

vin din penumbrăcăi întortocheatece duc înspre Cetatea cuprinsă de pădureîn care Dante a fost împresurat de fiarepantera leul lupoaica hămesităsimboluri ce-mpiedică urcuşul

pe pantele virtuţiinecumpătarea trufia lăcomia

îşi arată colţiidintre viclenele mătăsuri]

oglinzi strălucitoare deschid balulîntre astre

dintre toatestrăluminează Marte

sunt calcule exacteîncă două milenii

vor aştepta poeţiipână pe cer va fi din nou să fie

planeta războinicului Areso stea cât doi luceferi

matinaliîn concurenţă

– când bate miezul nopţii –cu Selena

7

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

www.librariapentrutoti.ro

Colecţia Seria de autor Aura Christi eBook

● Tragicul visător (1993-2013),poeme● Dostoievski – Nietzsche. Elogiulsuferinţei, eseu● Mitul viului, eseuri● Cercul sălbatic, roman● Casa din întuneric, roman● Trei mii de semne, jurnal descriitor● Coasta lui Apollo, jurnal de scrii-tor● Acasă – în exil, polemice● Noaptea străinului, roman

În pregătire: Sculptorul, roman http://aurachristi.ro/

iulian BoldeaE.M. Cioran – melancolie şi exil

Mereu ruinată în faţa unei istoriiisterizate, utopia e, rând pe rând,aclamată şi denigrată. Semnele ei

sunt intervertite, după cum istoriaeste ignorată ori refuzată cu

ostilitate.

e.m. ciorAn

8

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Constantina Raveca BuleuNeomedievismul postmodern

De la interdisciplinaritatea seducă-toare a studiilor academice şi per-spectiva rafinată a ficţionalizărilorliterare la abordarea ludică a cine-

matografiei şi provocarea jocurilor video, peisajulcultural actual apare aproape suprasaturat demedieval. Departe de a fi redescoperit ea însăşiEvul Mediu – modă culturală prolifică, indiferentde epocă – era postmodernă îl redefineşte, îl revi-zitează ştiinţific şi ficţional, eliberată de rigidita-tea clişeizărilor şi fascinată de palierele saleobscure, de fragmentarea familiar resimţită, devirtualitatea unei regresiuni simultan anxioaseşi cathartice. Ramificaţiile acestei atracţii suntexemplar analizate în volumul Ilenei vesa, ne-omedievismul postmodern, apărut anul trecut laEditura Eikon din Cluj- Napoca.

Conştientă de caracterul contradictoriu alteoriilor despre experimentarea medievalului înepoca postmodernă şi de riscurile dispersiei în de-talii, autoarea integrează perspectivele unornume importante din domeniu (precum umbertoEco, Norman Cantor sau Barbara tuchmann)într- un discurs hermeneutic surprinzător în apro-fundarea universului friabil al artelor postmo-derne, în care se îmbină cu succes flexibilitateaintegratoare şi disciplina demonstraţiei. Primamostră în acest sens este furnizată de capitolulmedievism versus neomedievism, unde back-ground- ul teoretic şi armătura metodologică cir-cumscriu o definiţie complexă a domeniuluiinvestigat. Rigoarea discursului generează clari-ficări terminologice şi ideologice în acest capitol,consacrat cadrului conceptual, distincţiilor dintrestudiile medievale şi medievism, dar şi perspec-tivei postmoderne asupra (neo)medievismului.

urmărind evoluţia „medievalului” în artelepostmoderne, pe un vector care ancorează în do-meniul studiilor medievale (păstrând posibilita-tea distanţării) şi exploatează libertatea ficţiuniişi sincretismul cultural, Ileana vesa apreciază cătranspunerea acestuia în literatură, cinematogra-fie şi jocuri „poate fi interpretată critic ca un noucurent popular, printre atâtea altele ce aparţinpostmodernismului”. Consecinţa apartenenţeitransferabile a unui subiect atât de în vogă, pre-cum „medievalul”, la studiile academice, dar şi lacultura de masă, ţine de o atitudine tipică post -modernismului, decisiv impulsionată de prolife-rarea mijloacelor mediatice: dialogul bidirecţionalîntre cultura înaltă şi cea de consum şi, relevantdin perspectiva studiului de faţă, intrarea celeide- a doua în sfera preocupărilor academice. De-zavuând perspectiva sumbră a divertismentuluicare instaurează o amnezie colectivă în ceea cepriveşte trecutul, suporterii acestui dialog – pre-cum Alejandro Baer sau umberto Eco – teoreti-zează rolul esenţial jucat de tehnologiile narăriivizuale în creşterea interesului maselor pentru is-torie, chiar şi atunci când secvenţele istorice po-vestite sunt mistificate. Mai mult chiar, umbertoEco susţine că vulgarizarea istoriei este infinitmai dezirabilă pentru educarea critică a maselordecât izolarea ei în sfera elitistă a studiilor aca-demice.

Premisele globalizării şi abordarea istorieica infinitate hermeneutică generată de multiplereprezentări şi instrumente mediatice contribuiela acceptarea relativismului postmodern în dis-puta dintre adevărul istoriei şi falsitatea ei. În pe-rimetrul acestei istorii despre istorie, Ileana vesarealizează o arheologie concentrată, urmăreşteregresiv firele până la realităţile instituţionaleale domeniului şi la filosofia de secol XIX şi ana-lizează subtil pregnanţa postmodernă a EvuluiMediu. Disecţia permite câteva sublinieri impor-tante: predilecţia pentru această perioadă „afăcut din rescrierea sa unul dintre cele mai profi-tabile departamente ale industriei divertismentu-lui contemporan, iar îndepărtarea sa temporală apermis relativizarea sa continuă în postmoder-nism, deoarece realitatea sa se desprinde doar din

texte, iar textele percepute până azi sunt sistemeînchise, asupra cărora hermeneutica se apleacădupă regulile jocului, analizându- le metaforic cape nişte lecturi beletristice şi cu scepticismul de ri-goare. fiecare reiterare funcţionează intertextual,nu primeşte votul universal şi concurează pe ace-laşi nivel cu celelalte, fără să poată pretinde obiec-tivitate absolută”.

Însă, această explozie din industria de di-vertisment nu obturează dezvoltarea paralelă astudiilor medievale, a căror evoluţie este urmă-

rită de autoare în perimetrul celor trei stagii pro-puse de R. howard Bloch şi preferenţial dez -voltate de alţi teoreticieni: rescrierea din interior,comparaţia exterioară şi istoria istoriei din per-spective specializate externe domeniului de stu-diu, ultimul exacerbat în optica lui KathleenBiddick. Interesantă şi detaliat prezentată este şiperspectiva furnizată de eseurile lui Carol L. Ro-binson privind relaţia dintre neomedievismulcontemporan şi medievismul tradiţional. Plurali-tatea medievismelor reprezintă şi premisa viziu-nii mai ample din discursul unei alte cercetă -toare, Lesley Coote, atentă la plusurile şi minu-surile neomedievismului, inclusiv la cele condiţio-nate de cyberspaţiu. Survolarea tuturor acestorteorii îi permite Ilenei vesa câteva precizări: con-sumată calitativ şi cantitativ altfel astăzi, istoriaeste citită ca naraţiune, fără acces absolut la rea-litate, şi se deschide hermeneutic atât din inte-rior, cât şi din exterior. „supus aceloraşi procesetransformaţionale – scrie autoarea –, evul mediucunoaşte în primul rând, relativizarea şi transfe-rul în ciberspaţiu, în al doilea rând, multiplicareasa în mai multe istorii competitive sau mai multetipuri de medievisme şi în al treilea rând, inter-pretarea ca alteritate, dar şi ca marginal, care amigrat spre centralitate”.

Pasul consecutiv al investigaţiei este rezer-vat modului în care se rescrie Evul Mediu în post -modernism, fiecare dintre cele patru metode –identificarea, comparaţia, sublimarea sau paro-dia, respectiv fantastizarea – fiind atent evaluată.Preliminariile izolează mecanismele generice alerescrierii, unul dintre ele vizând manipularea ste-reotipurilor perpetuate de- a lungul istoriei chiarşi în eforturile de a genera o viziune inedită. O ob-servaţie esenţială se referă la tratamentul simp -

tomatic al Evului Mediu în fiecare rescriere, ma-nifest în opţiunea pentru ocurenţe medievale re-levante pentru probleme de actualitate din cul -tura contemporană. Nesistematică şi capricioasă,identificarea postmodernismului cu Evul Mediuse consumă sintetic, selectiv şi în tuşe îngroşate,fiind reductibilă „la proporţiile unei fabule”, iarilustrarea savuroasă a acestor trăsături este ofe-rită de analiza activităţilor recreative din the so-ciety for creative anachronism, gupare care îşipropune să creeze un Ev Mediu postmoderntransplantând forme sociale medievale în actua-litate.

Mai sofisticată, comparaţia implică detaşa-rea şi exerciţiul hermeneutic din arsenalul elite-lor intelectuale, orientat de „dorinţa de a găsiacele corespondenţe care fac din evul mediu maimult decât un univers incitant, şi anume un cos-mos de fenomene care joacă rolul unor simbolurice pot fi valorificate în funcţie de nevoile societăţiiactuale”, exemplul elocvent în acest sens fiindumberto Eco, ale cărui opinii sunt generos pre-zentate în volum. Ca şi în cazul scriitorului ita-lian, compararea fenomenelor medievale cu as-pecte ale lumii contemporane are, în lucrărileunor teoreticieni precum Stephen Kobrin, h. Pa-trick glenn, Sarah Elton şi hedley Bull, implica-ţii ideologice, economice şi socio- politice, în vremece Lewicki grzegorz propune incitanta compara-ţie a reţelelor. Dincolo de accente, direcţiile sprecare evoluează neomedievismul postmodernatunci când utilizează comparaţia sunt reducti-bile la statutul de interfaţă, de „portal magic”prin care publicul este atras înspre „Evul Mediu”.

„atracţia combinată cu repulsia – noteazăIleana vesa – face ca sublimarea medievalului săfie mereu însoţită de parodierea acestuia, un tra-tament curativ, care în postmodernism se îndepăr-tează de scopurile raţionale şi justificabile cu caremedievismul academic abordează, plin de reve-renţă, istoria şi promovează delectarea fără fina-litate sau ca scop în sine”. Instrumente ideale înera consumerismului, sublimarea sau parodiaasigură succesul noilor romane istorice şi al pro-ducţiilor cinematografice, întregul mecanism de-monstrând validitatea teoriei lui Ronald J.Deibert privind impactul covârşitor al evoluţeimijloacelor de comunicare asupra traiectorieiunei societăţi. Deloc surprinzător, ultimul stadiual acestei evoluţii, configurat de Wold Wide Web,înseamnă un impact virtual global, dar deloc scu-tit de controverse.

Cinematografia şi televiziunea utilizeazăartistic fantastizarea, însă explozia ei se înregis-trează odată cu jocurile video. Extrem de fertildin perspectiva fantastizării, goticul a copleşit im-aginaţia postmodernă, depăşind limitele thanati-cului. Microistoria şi profilul acestuia îifurnizează autoarei o bază ideală pentru articu-larea unei demonstraţii impecabile privind func-ţionarea fantastizării, finalizată într- o pledoariepentru seriozitatea metodei, în ciuda faptului cămediul ei de răspândire este divertismentul. Ar-gumentul principal este faptul că fantasticul„maschează într- o formă facilă marile întrebăriale umanităţii şi creând o diversiune prin perspec-tiva inversă asupra existenţei omeneşti (de la su-pranatural către natural), el caută să răspundăcontroversatelor paradigme pe aceeaşi tonalitate,şi anume, controversat, deci vorbeşte aceeaşilimbă cu mentalitatea postmodernă”.

Această pledoarie se transformă în grilă me-todologică aplicată în analizele subtile din capito-lul următor, romanele neomedievale. Consacratămedievismului celtic, prima secvenţă trateazăuriaşa influenţă a operelor lui J.R.R. tolkien şiC.S. Lewis asupra maniei „medievale” din ulti-mele decenii, într- un exerciţiu hermeneutic cepermite intarsieri controlate ale universurilor lu-xuriante create de cei doi şi diagnozeprecise asupra fenomenelor generatede stăpânul inelelor şi cronicile din

Pasul consecutiv al investigaţieieste rezervat modului în care se

rescrie Evul Mediu înpostmodernism, fiecare dintre cele

patru metode – identificarea,comparaţia, sublimarea sau

parodia, respectiv fantastizarea –fiind atent evaluată.

ð

9

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

Porumbiţa din templuurmam un ritm devastator.urcuşul devenea imposibilşi lumina devoratoare,când am intrat brusc în templucu sufletul la gură.Am închis ochii. trebuia să mă obişnuiesccu lumina de-acolo: palidă, aproape obscură.

Stam faţă în faţă: eu – un om, ca un arbore desfrunzit,ea – o pasăre, ca o ancoră a cuiva mult mai puternic şi mult mai mare.Mi-am ţinut respiraţia din teama de a o speria.Ea şi-a ţinut privirea agăţată de respiraţia mea,ca o liană, ca un braţ atârnând de-a lungul unui trup obosit, după un efort suprauman prelungit.

Ea şi-a plecat a mirare capul mic pe o parteşi mă privea. Ah, cum mă privea!Şi tot ciugulea dintr-o tavă aşezatăîn miezul altarului…

ţin minte felul în care mă fixa porumbiţa,care ştia că brusc am înţeles totul.ţin minte lumina bubuitoare, în carem-am aruncat la ieşirea din templu.

O, dimineaţă, pură întâmplarePrietenului meu – nicolae breban,cu care mi-ar fi plăcut să vânez lei

O, dimineaţă, pură întâmplare –casă a fiinţei, pinten spre desăvârşire!Şi această alergare bezmetică,cu sufletul la gură, între tine şi mine. totul pentru a fi aici, acum; da, totul pentru a fi dincolo de fire,dincolo de orice măsură,cu urechea ciulită la sângele bolborosind în subterane; sângele ştie totul. Oho, el, primul, a înţeles, a vorbit, a tăcut.Martor sunt eu. Martor e luna – hohot al nevăzutului, care m-a atins, în treacăt, cu botul.

E un semn, un mesaj, o chemare. Linişte. În matriţa ei – un început. A venit vremea. Culorile – pecete a edenului – palpită în statui.totul e cântec, limită, împlinire, stihie,

aşteptare pe coama ei, apoi – iarăşi limită, cântec şi o singurătate mai marece le hrăneşte pe toate, desăvârşindu-se în lucruri. În adâncul lor pulsează ceva obscur,care serile, mai ales, sprijină cerul adunat în aceste divine gutui – orbite ale cuiva mai singur, mai pur şi prea plin ca acum să fie.

Orbita zeuluitotul era copt şi-atât de târziu,oarecum ajuns pe culme.În sfârşit, învăţasem să aleg eternitateadin fiecare de lucrurile trecătoarecum se alege grâul de neghină,carnea se desprinde de os, osul – de măduvă, iar soldatul – de armă.E toamnă dată în pârg. Miez de noapte,miez de gând. Orizontul se-adapă din mare.

Daţi-mi un nume pentru orgoliul, piatrasau ochiul, din care a răsărit pentru prima datăsoarele, ca zeii din mit. Daţi-mi un numepentru cel care a cioplit omul din lut,iar femeia – din coasta-i melodioasă,dându-i dorul de acea – obscură – casă.Daţi-mi un nume pentru smerenia,care renaşte lumea şi mă învaţă să sufăraceastă lumină uriaşă, tăioasă.

Ca de obicei, aştept. Aştept miresmele toamnei în mine să se aşezeseara târziu, când aripi bat şi răscolescvăzduhul, culorile – aerul ochilor, rozele,larii, vârfurile tot mai treze,care mă mână spre orbitazeului necunoscut –străinătate eretică,de început.

Ce stângăcie a inimiiŞi s-a făcut seară. Şi-n sufletul meu de linişte şi de o mare tristeţe cuprins lumină s-a făcut: înţelegerea noastră eca orbul care bâjbâie prin întunericul săuşi din când în când îşi trage sufletul pe ruguri.Dar aceasta e o poveste cu rădăcinileînfipte în trecutul aheu, când se ştia că viul e un fel de trunchi al fiinţei strânse în sine însăşi, ca nectarul, toamna târziu, în struguri.

viul e semn al prezenţei zeului.La mijloc e sângele care a înţelesceea ce n-am fost în stare să pricep cu mintea mea de om singur, închis în cercul sălbatic al vieţii, ca-ntr-un eresce-aprinde patima – cort al deznădejdii noastre, cu rădăcina scursă în mit. viul e un culcuş al zeului; da, viul e cuibal fiinţei, osie a lumii însemnate de un surâs. viul e limită a nefiinţei în care – venit val-vârtej – cineva a nins; ah, cum a nins.

– Ce stângăcie a inimii această noapte, căzută în bot ca un animal dumnezeiesc brusc învins, spune daimonul meu şi trage aer în pieptul său de iarbă şi de granit.

Ca un înger prea mareOpreşte-te. Nu mai striga.Oricum, nu te aude nimeni.Fă un efort şi adună-te, ca toamnatârzie în frunze, ca mâinile – în rugăciune.ţine minte: trupul nu-i decât amintire,incredibilă amprentă a cuiva,regăsit în matriţa copilăriei lumii, despre care nu se ştie dacă vei afla vreodată ceva.

Iadul care scrum te-a făcut e departe.Nu e nevoie decât să faci primul paspe acest platou monoton, numit Acoperiş al Lumii.Desfă larg braţele. trage aer în pieptşi respiră ca un pământ abrupt între ape.„A venit timpul”, spune călugărul tibetan,atingându-te, ca un înger prea mare cu aripala intrarea în templu. Ora ta se apropie.

SeptembrieSă nu te sperii orice s-ar întâmpla.Iarba e la fel de verde ca altădată.Căzuţi pe gânduri, pegaşii luminii te răsfoiesc ca pe o carte

şi întârzie, de parcă şi-ar fi găsitliniştea într-o casă a nimănui.Să nu te sperii. toamna dă semnedin ochii nu se ştie cui.

totul se-acoperă de cenuşa anilor.Cad heruvimi prea copţi din cer.zumzăie destinul. A venit vremea. Se sparge cercul vârstei de fier.

Să nu-ţi fie teamă. Sunt aici.te aştept în miresme, albini, culori.Acest drum de ţară e mâna mea,călcată de tine de-atâtea ori.

Din volumul orbita zeului,în lucru

Aura Christi

n Poeme

narnia. În siajul acestora, mania evu-lui mediu capătă amploare graţie feno-menului Harry Potter şi controverselor

iscate de codul lui da vinci. Imposibil de ocolit,dubletele cinematografice ale acestor scrieri di-recţionează analiza către filmele neomedievale,mai expuse dezaprobărilor venite dinspre o partea comunităţii ştiinţifice, dar infinit mai adaptatementalităţii consumatorului, după cum o dove-deşte amplul studiu de caz dedicat de Ileana vesamini- seriei monty Python and the Holy Grail.

„cea mai fluidă epocă istorică”, Evul Mediuintră masiv în economia jocurilor video, propaga-rea sa rizomatică ocupând ultimul capitol al aces-tui studiu, într- un concentrat de suport teoreticşi analiză comparată, axat pe contextulpseudo- medieval din trei asemenea jocuri, pe ca-racterele care populează spaţiul lor virtual şi peintrigile ţesute în infinitatea de variante oferitejucătorului în noua ordine a lumii.

Complex şi imprevizibil, eterogen şi cu ra-mificaţii culturale virtual infinite, extins uneori

abuziv la fenomene din diferite domenii, neome-dievismul postmodern „se dovedeşte a fi refractarla orice registru taxonomic” – scrie în finalul pe-riplului său Ileana vesa. Însă, evident, nu şi re-fractar la un exerciţiu hermeneutic ireproşabilancorat teoretic, disciplinat orientat către artelepostmoderne, atent la limitele şi la stratificărilesubtile ale domeniului, deschis la gustul publicu-lui, dar guvernat de exigenţe academice. r

ð

10

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Înţeleg alarma din mintea interlocuto-rului meu, aşezat la taifas de cealaltăparte a măsuţei de ceai, când îmi spunecă nu înţelege, deoarece nu există

dramă mai profundă pentru cei educaţi prin şipentru ştiinţă. Ceea ce scapă înţelegerii sale demoment e povestea unor foşti deţinuţi politici, deorigine umilă, care îşi riscaseră viaţa, şi aşa pre-cară, îngropând în forja de la gherla săbiile mi-nunat de frumoase ale unor ofiţeri, trimişiprobabil peste Prut şi executaţi la întoarcere…După Decembrie 1989, preţiosul arsenal fusesedescoperit la locul indicat şi pus la păstrareîntr- un muzeu. „tu poţi să- ţi explici de ce au ris-cat să fie împuşcaţi?” mă întreabă. „Desigur!”,răspund, după un scurt moment de reflecţie. Nuştiu dacă literatura mi- a deschis poarta către su-fletul omenesc, dar intuiesc foarte bine nevoiaacelor oameni de a trăi cu sens chiar şi în inimaleviathanului puterii şi absurdului. Era o probăa tăriei lor de caracter, o împotrivire la rău în nu-mele unui scop nobil, o reacţie la bestialitate prinsolidaritate şi loialitate pecetluite de taină.

Nu mică mi- a fost surpriza când mi- amaruncat privirea pe sumarul cărţii Poarta neagră.scriitorii şi închisoarea, a cunoscutului istoric li-terar Mircea Anghelescu. titlul fusese suficientpentru a mă face să achiziţionez cartea, iar acumeram nerăbdătoare să citesc despre generaţia depuşcăriaşi care scrisese o mare şi valoroasă partea cărţilor de după război. Prin ei, românii îşi re-cuperaseră filosofia – cultă (Noica) şi populară(vulcănescu) –, poezia (voiculescu, Ştefan Aug.Doinaş), puterea de judecată (Balotă, Streinu, Al.george, Paleologu). Despre detenţia lui voicu-lescu, motivată de protestul că nu i se publică Ul-timele sonete… care chiar erau cenzurate, consu-mată într- un scenariu de martiraj şi încheiată cuo lună înainte să- şi dea duhul, citisem o broşurăîn Biblioteca Judeţeană din Buzău, prizărită, darcu atât mai credibilă, deoarece nu o puteai bănuică e un document învechit artificial cu carbon ra-dioactiv. Sumarul cărţii publicate de Mircea An-ghelescu în 2013 la Polirom menţionează doarşapte scriitori, cu o reputaţie pe care o putemnumi cu o expresie vagă „de stânga”, printre caredoi arhangheli ai compromisului politic: zahariaStancu şi geo Bogza. Cel dintâi ajunsese dupăgratii după ce- l lăudase pe Stalin în presă pentrucă procedase „just” la procesele celebre din 1937,iar al doilea, pentru pornografie. Ne umple de me-lancolie constatarea că scriitorul român a citit is-toria cu totul altfel decât Orwell, inspirat deaceleaşi procese în scrierea coşmarescului romano mie nouă sute optzeci şi patru, şi cu totul ero-nat. Poate de aceea am trăit- o şi noi ulterior, darnu şi britanicii avertizaţi prin ceea ce Orwell nu-meşte într- un eseu „rolul prevenitor al literatu-rii”. Mai mult decât atât, Bogza şi Stancu aucontribuit prin scris la demonizarea adversaruluipolitic al oligarhiei comuniste, prezentat dreptadversar al poporului. Acelaşi interlocutor îmispunea că teleormanul a avut doi boieri, că An-ghel Capră trimitea copii de ţărani la şcoală pecheltuiala sa, iar Mişu Daia boteza, cununa să-

teni sau stătea la un pahar de şampanie cu suru-giul său… Cu aceeaşi uimire ştiinţifică la inad-vertenţe citise, aşadar, în proza lui zahariaStancu despre copiii care lucrau la via boieruluipurtând botniţe, ca să nu mănânce struguri…

Prin comparaţie, scenele literaturii ştiinţi-fico- fantastice coboară adesea sub aparenţele rea-lităţiii cotidiene, declanşând semnale de alarmăbine motivată. Publicat iniţial sub forma unei tri-logii (Uezen şi alte povestiri, conştiinţa lui Uezen,echilibrul lumilor) la Editura FIDES din Iaşi în2010- 2011, romanul Uezen de Ionuţ Caragea afost tradus de Petru Iamandi pentru Editura Wil-dside Press, unde a apărut sub pseudonimulSnowdon King in 2012. Romanul aparţine Nouluival de SF, în accepţiunea lansată de Judith Mer-rill în anii ’60, de „ficţiune speculativă”: povestirimenite să exploreze şi să descopere, prin proiec-ţie, extrapolare, analogie, experiment ipotetic pehârtie, ceva despre natura omului, universului,realităţii.”

Autorul lui Uezen compensează caracterulfuturist al peisajului, recuzitei, tehnologiei gene-tice şi al zborurilor intergalactice prin familiari-tatea analogiilor (de obicei, răsturnate, negative)cu o tradiţie esoterică de diverse provenienţe: bi-blică, hermetică, gnostică…

La nivelul cuantic al experimentelor gene-tice şi al transformărilor de personalitate, Dum-nezeu însuşi apare fragmentat; uezen şi perecheasa, Mud, sunt anagrama lui Dum nezeu, moşte-nind trupul de lumină şi o cvasi- nemurire, prinre- producere (informatică, genetică, simulată).Protagonistul romanului, Lerman, pleacă în cău-tarea lui pe un drum iniţiatic (lernen/ lehren: aînvăţa) presărat cu cadavrele predecesorilor, careau eşuat asemeni căutătorilor graalului din ciclularthurian, deoarece au fost nevrednici. Lerman ealesul, care, tentat ca şi hercule din memorabilialui Xenofon, face alegerea corectă, refuzând sma-raldele bogăţiei în favoarea înţelepciunii.

Am putea compara dilema din miezul aces-tei intrigi cu reevaluarea condiţiei umane în lu-mina teoriilor eredităţii de la sfârşitul secoluluial nouăsprezecelea. zola sau thomas hardy, caredoreau să scrie „roman ştiinţific”, se confruntaucu dificultatea de a crea personaje înzestrate culiberul arbitru ce defineşte condiţia umană şi, înacelaşi timp, determinate în mod absolut de fac-tori genetici. Aşa cum tess refuză să ştie cevadespre strămoşi, pentru a nu descoperi că repetăviaţa altcuiva, citim şi în Uezen o declaraţie de in-dependenţă a unei… clone faţă de originalul său,clamându- şi dreptul la destin diferit, propriu.Identitatea speciei umane nu rezidă în biologie,ci ţine de cultură: relaţii instituţionale, compor-tament etic. Clonele, ca şi prototipurile, sunt in-serate în discursuri ale drepturilor jurdice şipolitice: „Comitetul de Bioetică al vechii Federa-ţii căzuse de acord cu organismele Noii Federaţiidin Laponia ca toate clonele să capete drepturiegale în societate şi în faţa legii. […] Cloneleaveau acces la istorie, cultură, religie şi întregulsistem de educaţie.”

Printre experimente genetice nebuneşti,care reifică noţiunea de om şi o degradează în re-gimul comutabilităţii, printre tare potenţate teh-nologic ale societăţii noastre alienate de drogurişi pornografie şi ameninţate cu dispariţia de hi-pertehnologii militare, adevărata natură umanărămâne să fie definită în termeni etici moşteniţide la Socrate. Piatra de încercare e alegerea: „li-berul arbitru, necesitatea adevărului, asumarearesponsabilităţii şi capacitatea fiecăruia de a seautodepăşi”. Asocieri subtile, de exemplu întrepământul pârjolit de steaua roşie uta’h şi uzinelede clonare Raptor şi Eldena, ne fac să ne gândim,nu la progres, ci la regresie către devoratorul uta-hraptor din cretacic, devenit model al Eleneiîntr- un Eden inversat (planeta Nede).

Plecat din zayon în căutare de smaralde(simbolizând piatra verde, filosofală a alchimişti-lor, tabla de Smarald a hermeticilor), Lerman în-truchipează omenirea. Nepotul lui Oshua şiAdama (inversare a sexelor, între Joshua, urma-şul lui Moise şi Adam), fiul lui tobiah şi al Leniei(contopirea tradiţiiilor biblice şi greceşti), război-nicul în versiunea Prinţului zăpezii din ElderScrolls (mitologia jocurilor video din zilele noas-tre) peregrinează între zayonul biblic şi Edenulmereu pierdut şi iar câştigat, într- o geografie pla-netară situată la mijloc de Celestia şi Obscuris şidisputată de Democles, zeul luminii, şi z’Davaar,stăpânul întunericului. Oezen îl învaţă pe fiul luiLerman, Namur, că noua ipostază a răului etransferul de conştiinţă, inocularea unor idei în

minţile oamenilor pe care aceştia şi le însuşescnecritic, devenind robii lor. Iată de ce finalul, mo-delat pe Apocalipsa Sfântului Ioan, aduce înscenă pe Ethiel (Etaiel), un înger al înţelepciuniişi învăţăturii esoterice, al cărui nume divin a fostobţinut prin combinarea a 72 de litere din treiversuri din Exodus (Cap. versetele 19, 20, 21) re-feritoare la salvarea israeliţilor de egiptenii care- iurmăreau. Autorul pare astfel să sugereze că zgo-motul de ape mari din Apocalipsa este cel produsde marea despicată de Dumnezeu pentru a- şisalva poporul ales. Ethiel îl înlocuieşte pe Isus/Mielul din Noul testament: „Peste câteva minutese auzi un nou bubuit de tunete puternice şi sedeschise o altă fisură prin care trecea mareleînger Ethiel, care avea glasul ca un vuiet de apedezlănţuite. Din spatele aripii sale stângi ieşea osabie ascuţită, cu două tăişuri, cu care se luptaîmpotriva îngerilor răzvrătiţi”.

În plan istoric, omenirea îşi poate regăsi că-minul, „Noul Destin”, realizând că zeii tehnologieidistrug lumea în care trăim, că „doar meditaţiilesunt menite să elibereze sufletul, în timp ce şti-inţa caută să transforme fiinţa umană într- unavatar cibernetic…” Maşinile au capacitatea de ainterrelaţiona cu utilizatorul, dezumanizându- l,transformându- l într- un produs hibrid, jumătateom- jumătate maşină.

Folosind scenariul biblic drept cadru de re-ferinţă al unei bune părţi din umanitate, IonuţCaragea a refuzat să dea Ştiinţei, mai ales celeialiate cu Puterea, tributul pretins, precum scrii-torii naturalişti ai secolului trecut. Dragonulnumit maşinărie nu va fi niciodată mai puternicdecât răul sădit într- o minte de om. Sau, dacă măgândesc la salvatorii săbiilor, decât Binele. r

Maria-Ana TupanDespre ştiinţă cu ungrăunte de fantezie

n (Con)texteCeea ce scapă înţelegerii sale de

moment e povestea unor foştideţinuţi politici, de origine umilă,

care îşi riscaseră viaţa, şi aşaprecară, îngropând în forja de la

Gherla săbiile minunat defrumoase ale unor ofiţeri, trimişi

probabil peste Prut şi executaţi laîntoarcere.

Noutăţi editoriale ■ editura ideea europeană

■ Nicolae BrebanPândă şi seducţie

■ ion LazuVeneticii

Prin tâmpla furniciiun drug de fier ruginit, gros ca braţul unui copil.Cu multă migală, se scrijeleşte pe el o poianăplină de flori, de izvoare şi de tot felul de gângăniifericite. Apoi se ia un capăt al drugului de fier ruginit,se strunjeşte şi se ascute până e la fel de ascuţitca cel mai ascuţit ac de cusut din cutia bunicii.

Ca şi când ai străpunge tâmplele unei furnici cu ele moartea. Că te şi întrebi: la ce dracu’ era nevoiede atâta pregătire???

Nu sta singur la masă!Eu n-am pământ. Pământul pe care l-aş avea eus-ar face gheţar şi s-ar ascunde la poli. Eu n-am femeie.Femeia pe care aş avea-o eu l-ar naşte iar pe hristos şi s-ar ascunde în Evanghelii.Nici pisică n-am: pisica mea latră de-aseară.

Singur ca ultima rază de soare, aştept o scrisoarecare va spune atât: Să nu rămână nimeni singur la masă!De la oricare masă, un cap va cădea!

Sufletul, ca un şir de cartofi împlântaţi în pământPuţini sunt cei care au fost deja la propria lor înmormântare.Şi mai puţini vorbesc despre asta, pentru că e puţin de vorbit.Amintirea picioarelor ţepene în pantofi inutilinu e de povestit. Cu atât mai puţin cepul din şiraspinării prin care sufletul ca un şir de cartofi împlântaţi în pământ de o mână aspră se scurge.

Când ţi-ai cunoscut mama şi-ai descoperit gustulsfârcului şi mirosul ei de iarbă şi vânt sub regresie hipnotică, după patruzeci de ani de viaţă fără ea, când ţi-a plesnitinima de dorul ei de mai multe ori şi numai soartanecunoscută a fiilor tăi te-a ţinut, te aşezi şi te rogi:

Inimă, stai! toate mamele au fost îngropate şi nu mai avemce jeli. unde mergem noi, nu e întristareşi nu ne-aşteaptă nimeni. ţesălăm zi şi noapte caiidar vom merge acolo pe jos. Pingelim încălţări darvom merge acolo pe jos şi desculţi.

De-ar putea vreunul să scrie poezia propriei înmormântări,ea ar fi atât de vie încât pământul ar scuipa afară toate mameledin lume şi-am răstigni cearcăne pe umerii lor!

Fotografii de la sfârşitul lumiiNimic nu se naşte în carne,chiar dacă ochii slabi văd altfel. Cel careva plânge se va bucura de plânsul luişi se va face îmblânzitor de păsări. Iar acela carerâde nu se va folosi de râsul lui, căci nimic

nu se naşte din bucurie, chiar dacă cei micio fugăresc toată ziua!

Nimic nu se mişcă în carne. Nici viermele orbnu mişcă în carne, chiar dacă ochii slabi văd altfel.

Noi nu suntem în carne. Dacă am fi în carne,dragostea de Domnul ne-ar mistui ca un foc veselde vreascuri şi n-ar rămâne nimic şi dragostea de Domnul ar rătăci singură pe străzica o sete mistuitoare căutând pe cineva!

Nici sfârşitul lumii nu vine în carne, chiar dacă ochii slabi văd gunoieri cum deşartă pe străzi tomberoane de narcise mirosind a ţărână. Mulţi nu ştiu asta, darsfârşitul lumii a fost deja de câteva ori.

Eu am mai multe fotografii cu el.

un an greu A fost un an atât de greu încât grâul de primăvarănu s-a făcut şi mai multe suflete nemuritoares-au stins. Atât de greu a fost că numai eu vorbescdespre anul acela, ca un pruncîn mijlocul unei adunări de femei sterpe. Amintirilecu morţi se îngroapă mai greu decât morţii. Se leagăde om şi-l năclăiesc. trec de la unul la altul.

A fost un an greu. Mamele au dat lapte puţinşi salcâmii s-au uscat. Nimeni n-a spusvreo poveste. Oamenii s-au târât pe pământşi n-au lăsat nicio urmă, au săpat în pământ şin-au lăsat nicio urmă, s-au îngropatîn pământ şi n-au lăsat nicio urmă. Dar eu sunt

suflet nemuritor din creştet şi până în tălpişi anii grei trec peste mine ca săniile pe derdeluş. Şin-aduc mai multe griji decât copiii femeilor sterpe.

Şi toată mirarea e cum poate unul şi altulsă aibă atâta suflet, sărac şi zeflemitor fiind.

Fals tratat despre alcoolAlcoolul nu e despre ficat: aceasta e o prejudecatăa doctorilor care trebuie tratată cu asprime şi stârpită fără milă! Să nu crezi, cum o fac ignoranţii,că alcoolul se stinge în trup!

Să nu te apropii de alcool dacă nu porţi un bolovancolţuros în suflet! Numai atunci tăria are rost, va şlefui bolovanul şi-l va face rotund.

Nu pune gura pe sticlă dacă nu ai o picătură de venincare să aştepte înăuntru fiecare picătură de alcool,s-o ia în pumni, să o dea cu capul de toţi pereţiipână îi arată lumina şi scoate din ea o lacrimăîngheţată şi un somn cu sughiţuri!

După cum şi stă scris în Cartea lui Dionis,la Capitolul 3, versetele 5 până la 7:

„Să nu dai să bea celor curaţi la suflet,căci ei vor cădea seceraţi şi preţul lor va fi cerutdin mâinile tale!”

AmneziaMă mut în amneziile tale. Acolo e cald cala mama acasă şi se ţin cursuri de balet. E o planetă întreagă acolo şi sunt tribune pustiipe care îţi poţi rupe genunchii cerşind lapteşi milă. Înăuntru se vinde sângele meula tutungerii, îl fumează femei purtândcordeluţe roşii în păr şi vor să se lase. Intrutrântind uşile în amneziile tale unde furiaspală podelele şi n-are nimic de zis. E posibil să mănânci un covrigpăstrându-i gaura intactă. Înamneziile tale, orice femeie lepădată şi neiubităîl poartă în pântece pe Mesia. În amneziile tale, se ţinpetreceri la care mesenii scuipă în lumânări.

Mă mut în amneziile tale. Acolo, gramatica limbii române are statui peste totşi oamenii atât se iubesc încât e plinăţara de ţuică.

11

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

Adrian Suciu

n Poezie

12

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

„În această privinţă, v- aşspune, deci, atenieni, doar atât: ascul-taţi- l pe Anytos sau nu, daţi- mi dru-mul sau nu- mi daţi drumul, eu nu voiface altceva niciodată nici dacă tre-buie să mor de nenumărate ori (subl.îmi aparţine, Magda u.)

Platon, apărarea lui socrate,Opere I, Ed. Ştiinţifică şi Enciclope-dică, Bucureşti, ’75

Da, Aura Christi e suspectă. Şi ca ve-nită din Basarabia, şi ca apără-toare a valorilor consacrate româ -neşti, când ele sunt respinse din

rea- cre din ţă sau din complicităţi de mini- gaşcă.Aura nu- l crede pe Lucian Boia care generali-zează: „Românului nu- i pasă de celălalt”, aşadarn- are semenitate (vocabula lui Patapievici). Ei îipasă şi cum îi mai pasă! Aici trebuie să trimit laUltimul cuvânt al lui Mircea vulcănescu, la pro-ces: „Ascultând această incriminare, nu mi- amputut stăpâni un amestec de mândrie şi de ciudă,pentru că, orice s- ar zice, pentru un creştin, nueste mai mare cinste care i se poate face decât afi pus să plătească pentru semenul său”.

E o aură în ce scrie Aura. Pentru că scrie lacald; pentru că textul pulsează, respiră, e viu. Cu-vântul ei drag, viu, îl traduce în replici ferme. E oobligaţie vie, o datorie vie, un fapt civic viu să nutaci. Şi- mi asum, iată, opinia maniheică: suntscriitori rezistenţi şi ne- rezistenţi; ne- aliniaţi şialiniaţi. ultimii evită să vorbească despre asta,dimpotrivă: susţin că opera contează, nu biogra-fia. N- o fi contând biografia faţă de operă, dar dece ticăloşia, laşitatea, lichelismul au dus la cărţiterne, proaste? De ce compromisul, pactul cu Pu-terea au „cancerizat” proza lui Sadoveanu? De ce,atunci, au dat rateuri când s- au lăsat dirijaţi ideo-logic, şi Petru Dumitriu, şi Camil Petrescu, şi Că-linescu, şi Marin Preda, şi… talentul nucompensează carenţa/ carenţele etice şi punctum.

Demisia răsunătoare a lui Nicolae Brebanca protest la tezele din ’71 a fost dovada că şi- acâştigat pe deplin libertatea interioară. Nu şi- a

păzit pielea, şi- a manifestat anticomunismul tim-puriu, nu târziu, post- festum. Pentru g.L., ca sănu- l numesc, aşa cum nici el nu- l numeşte decâtcu iniţiale, Breban e un megaloman, adorant alPuterii ceauşiste şi se întreabă cum „a sfârşit”:„Am auzit că a sfârşit ca adjunct al lui uricaru launiunea Scriitorilor”. El., g.L., ca intelectual bă-sesc. Divaghez? Deloc. Şi ante, şi postsocialist(din ce în ce mai mult post-douămiist), nu binele deobşte uSR a contat, ci maibinele personal. Iliescu şi- agăsit susţinători care l- aupus grabnic în lumina com-puterelor, la fel Emil Con-stantinescu, dar mai alesBăsescu, preşedintele idealal grupării pata- pleşu; acum,se descoperă „un scriitor detalie mare” în Johannis. ur-mează, cumva o altă Cân-tare, alte ode şi epode, into-nate de coruri peste coruri,cu aport scriitoricesc?

Intelectualul român,după Caragiale (v. Politică şicultură) e fericit să adune„de la banchetul strălucit alvieţii publice firimituri şiresturi de sosuri, în formă demititele diurne ori sinecure,pensioare, gratificaţii şi al-tele”. Ceea ce se tot întâm-plă, din primăvară până- n iarnă.

Când conştiinţa socială e amputată, voit saunu, prin cenzură corect- politică, Aura Christi ri-postează. Ea face politică, dar în răspăr, pe in-vers. În aceste vremi barbare, cum să te izolezi înturnul de fildeş? Când instituţia DNA face scrii-tori? Când cartea scrisă în puşcărie reduce pe-deapsa pentru jaf din averea ţării la jumătate?Aura se implică, ia sub observaţie cetatea, viaţacivică sur la vif, iese în agora, în forum, nu al-tunde, nu altcum, participând la dezbatere cândabaterea de la normalitate este evidentă.

„E război, Magda, mi- a scris în-grijorată. E război”.

Într- o societate normală, vă con-ced, misia scriitorului nu este să de-nunţe clasa politică impostoare.Adevărul literar fără frontiere trecegraniţa politicului. Dar trăim într- osocietate normală? Este echilibratăsocietatea civilă? Nu mai avem oa-meni chibzuiţi, gramaţi, cinstiţi, de- ilăsăm să conducă pe tonţi, pe bicis-nici, pe hoţi, pe agramaţi? La un turvideo de 5’ pe Realitatea tv, în 23 ian.2015, mi- a fost dat să aud de la un so-ciolog, analist politic sau ce- o fi fiindAndrei ţăranu, că „politica nu se facecu oameni capabili”. Ca să se întoarcăAnton golopenţia în mormânt. Ce- imai trist este că „intelectualii aero-nautici”, cum le spunea Ionuţ vul-pescu, au acceptat să se subordonezePuterii; crema cremei a devenit de-pendentă de preşedintele jucător.Repet: pentru mine, orice contract cuPuterea înseamnă compromis – ce-dare. Ni se spune că, dacă rezistam cutoţii, dacă nu plăteam tribut ideologi-zării n- am fi avut literatură 50 de ani.Afirmaţie discutabilă: n- am fi avutmitrea cocor, setea, desfăşurarea,drum fără pulbere, vânătoare delupi, şoseaua nordului, nepoţii gor-nistului, asta da. N- am fi învăţat laşcoală că lumina vine de la răsărit.Ce- i drept, dacă cedezi, ajungi în leparadis des poules, în raiul găinilortraduse de ICR- Pata pievici în enşpelimbi; altfel, nu mai treci de noua ri-

deau de fer, nici într- un sens, nici în altul. gomaşi Ana lui sunt tot refugiaţi politici, din noiembrie’77, iar „înmormântătorii” (cuvântul Omului dinCalidor), nu prididesc să- i sape groapa ca… anti-xenic. goma a ajuns cap de listă a antisemiţilor penedrept, conform argumentului că n- a acceptatanatema de anti- semitism aruncată pe capul ro-mânilor. Şi- i ştiut că, la vreme de „cotitură” ideo-

logică, de cumpănă, comunitatea scriitoare numaisolidară n- a fost şi nu este. un exemplu recent?Propus la Premiul Naţional al Republicii Moldova,Paul goma n- a întrunit numărul de voturi nece-sare. Cum să ia premiul basarabeanul goma dacăBasarabia nu există? Cum să fie premiat goma carescrie româneşte, nu în limba moldovinească? Emilgalaicu- Păun a refuzat să fie contracandidatul luigoma. Era de aşteptat, mă aşteptam să refuze,glorie lui Păun, dar câţi sunt ca el? gabriel Chifun- a refuzat Premiul Naţional de Poezie „MihaiEminescu”, Opera Omnia, Botoşani, 1915. Juriul(N. Manolescu, Mircea Martin, Cornel ungureanu,Ion Pop, Al. Cistelecan, M.A. Diaconu, holban) l- aales pe ultimul de pe listă, deloc la înălţimea com-petitorilor, pe gabriel Chifu, contracandidaţii fiindCărtărescu, LIS, Marta Petreu, Aurel Pantea, IoanMoldovan, Lucian vasiliu. Ce splendid ar fi fostgestul renunţării lui Chifu în favoarea celui maibun! Chifu învingea moralmente. Ar fi întrerupt„suveica interpremierilor reciproc avantajoase”,cum pune degetul pe rană Luca Piţu şi Liviu An-tonesei.

Noi dispreţuim lecţia de etică sau rămânemindiferenţi la ea. Altfel, Mircea vulcănescu n- arfi fost uitat cu sentinţa „criminal de război”; Brân-coveanu n- ar fi fost prezentat la tv drept „prinţulaurului” (un eufemism pentru „şpăgar”) şi nu alsacrificiului martiric. Da, asta facem de cevavreme încoace: îi ridiculizăm pe eroi, pe martiri,n- avem nevoie de modelul oamenilor de statexemplari, nesupuşi răului comunist, ca IuliuManiu ori Petre ţuţea. Au fost condamnaţi cei vi-novaţi aservirii României vecinei uRSS? Dimpo-trivă.

tribunalul poporului, unde activa Alexan-dra Sidorovici, soţia lui Brucan, n- a găsit nevino-vaţi, n- a achitat pe nimeni, după câte ştiu. Înşişiapărătorii celor arestaţi erau, majoritar, acuza-tori, sentinţele fiind ordonate, nu judecate dupălegile conştiinţei. Avocatul pledant din oficiu pen-tru Mircea vulcănescu (pentru că sunt nu numaidoctori fără arginţi, dar şi slujitori ai Dreptuluifără arginţi), eminentul hurmuz Aznavorian afost arestat în ’52 şi dus la Canal, re- arestat în ’57pentru „uneltire contra ordinii sociale” şi condam-nat la 26 de ani de temniţă grea, ca să moară înpenitenciarul Botoşani în ’61 şi să fie aruncat îngroapa comună. tot la groapa comună, dar a Aiu-

Magda ursacheAura Christi, à rebours

Întreb: de ce ar fi demodată culturanaţională, ca şi cum ar ţine de vreomodă? Şi de ce ar trebui să optămpentru de-identificare, pentru ne-

aşezare în identitate, pentruevadare (unde?) din ea? De ce săalegem între „cojocul tradiţiei” şi

papionul experimentului, ca şi cumn-ar fi posibilă coexistenţa lor?

13

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

Arta clasică, în care integrăm şi artarenascentistă, este o artă despreom care începe cu o formă imagi-nată şi se limpezeşte treptat, prin

ştiinţa însuşită în atelier, dar, mai ales, prin şti-inţa vieţii, care este totuna cu ştiinţa spiritului.Logica artei tinde să atingă forma perfectă a re-prezentării omului – omul este chip în care se re-flectă Dumnezeirea, dar şi fiinţă integrată înNatură –, este o logică intrinsecă, a esteticii vii,nu a celei de la catedră. Artiştii care au înţeleslecţia marii ştiinţe şi s- au hrănit cu ea, precumLeonardo da vinci, nu vor dispreţui experienţa,însă vor înţelege că arta nu se află în slujba şti-inţei, ci, mai degrabă invers, se slujeşte de ea.

„A şti înseamnă a putea” constituie, cred,un principiu demn de luat în seamă de artişti îngenere. Şi ce pot artiştii, folosind datele cunoaş-terii, aplicând metodele cunoaşterii generale, sărealizeze în domeniul artei lor? În primul rând,ei îşi orientează atenţia asupra naturii din cutotul alte motive, ca să înţeleagă, adică, să desco-pere principiile reprezentării obiectului artistic.În al doilea rând, „a şti”, în artă, presupune cu-noaşterea tehnicilor, motivelor stilistice, ca şi asemnificaţiilor formelor reprezentate, presupune,de asemenea, distincţia dintre semnificaţia pri-mară a unei opere (acest obiect este un arbore) şicea secundară, culturală (acest obiect este arbo-rele vieţii), care diferă cultural şi diferenţiază cul-turile şi tipurile (modurile) de reprezentareartistică.

Desigur, înainte de a descifra semnificaţiaunei forme figurative trebuie să înţelegem cums- a ajuns la realizarea acesteia. Cu alte cuvinte,nu este suficient sau nu putem avea acces la în-ţelegerea unui obiect artistic dacă nu ştim de cea fost realizat în acest fel, şi nu în altul. Sunt ne-numărate trepte pe care artistul le urcă (sau decare se împiedică) înainte de a ajunge să- şi desă -vârşeas că opera. Dar ca să ştim cum a fost posi-bilă această reprezentare trebuie să ajungem laconceptul cultural al operei, la modul în careopera explică, la modul în care acest răspuns afost integrat într- un sistem de semnificaţii spiri-tuale.

În arta Renaşterii nu este cu putinţă să neapropriem sensul cultural al unui produs artisticfără să cunoaştem ideea care a dus la concepereasa. Majori tatea creatorilor şi- a integrat operaîntr- un sistem de semne şi semnificaţii care se si-tuează la graniţa dintre religie, filosofie şi ştiinţă.Opera era un proiect care apropia universul spi-ritual de natură. Leonardo da vinci a propus unmodel de înţelegere a lumii diferit şi chiar opuscelui oferit de spiritualitatea creştină (catolică) şide filosofia scolastică, bazându- se pe studiulatent al naturii şi, mai ales, pe văz, iar apoi peinterpretarea matematică a proporţiilor. În epocăcirculau modelele şi conceptele filosofiei neopla-tonice care explicau reali tatea lumii sensibile caparticipare la realitatea formelor eterne.

Însă ce raport se instituie între obiectele na-turale şi principiul spiritual, între trup şi suflet,care este principiul unităţii acestei lumi pe carearta şi ştiinţa o reflectă deopotrivă, însă cu mij-loace şi rezultate atât de diferite? unitatea dintresuflet (spirit) şi materie şi posibilitatea cunoaşte-rii (reflectării) acestei unităţi au constituit obiec-tivul artei şi al reprezentării artistice. Potrivitfilosofiei neoplatonice, care spiritualiza rea litateaşi o raporta la unitatea reprezentată de Dumne-zeu, sufletul se debarasează de corp ca de unadaus nevrednic ce îl împiedică în ascensiunea sacătre Spiritul universal. Ruperea acestei relaţii,despărţirea sufletului de corp, moartea, este pri-vită din două unghiuri total opuse, odată ce Leo-nardo răstoarnă datele problemei, spunând căsufletul regretă despărţirea de corp deoarece„pierde” privilegiul unităţii sensibile, spre deose-bire de concepţia rezumată de Ficino, potrivit că-

reia trupul este ataşat de suflet, de care se elibe-rează cu greu prin moarte.

„Ficino vorbeşte de ataşamentul trupuluipentru suflet, iar teama de moarte apare în acestcontext ca ceva pur fizic. Leonardo răstoarnă ter-menii, spunând că sufletul este cel care doreşte sărămână cu trupul (s.n., M. P.), moartea fiind decio privaţiune pentru el. Sentinţa era precedată depremisă: ogni parte ha inclinatione di ricon giu -gnersi al suo tutto per fuggire dalla sua imperfi-tione (Fiecare parte are înclinaţia de a se reuni cuîntregul său pentru a scăpa de imperfecţiunea sa),adică axioma de care se foloseau unii pentru a do-vedi că destinul natural al sufletului nu era ferici-rea fizică, ci dimpotrivă, beatitudinea eternă. Şiaici Leonardo lua conştient poziţie împotriva filo-sofiei spiritualiste, cu întreaga convingere, şi fărăintenţie parodică: ale sale «elogii ale ochiului» de-monstrează suficient că fericirea exercitării sim-ţurilor nu e pentru el o vorbă deşartă.”

Această paradoxală răsturnare de situaţiea fost pusă în evidenţă, spune R. Klein, de M. Iva-nov, într- un articol despre filosofia ficiniană şiarta Renaşterii, atunci când analizează semnifi-caţia a două texte, reproduse aici: corpora animissuis et junguntur avidissime, et ab eis molestis-sime sejunquntur (trupurile se unesc cu sufletelelor cu foarte mare aviditate şi se despart de elecu foarte mare greutate) – Ficino; l´anima des-idera stare col suo corpo, perchè senza li strumentiorganici di tal corpo nulla può operare nè sentire(Sufletul doreşte să rămână cu trupul său pentrucă fără instrumentele organice ale trupului nupoate simţi şi face nimic) – Leonardo.

Fără a recurge la genealogia acestei idei –pe care o vom schiţa în altă parte –, ne permitemsă facem o serie de observaţii preliminare, carenu pot fi lipsite de impor tanţă pentru demersulce ni- l propunem în această lucrare. Mai întâi,Leonardo este, poate, printre primii care con-ştientizează importanţa studiului obiectului, arealităţii individuale, concrete, plecând de la pre-misa că în complexi tatea organică se pot desco-

peri mărturii mai importante ale co- abităriiacestor două principii, cel ideal şi cel material. Deaici, rolul foarte important pe care îl acorda de-taliului anatomic, structurii şi funcţiunilor părţi-lor în întreg, ca şi importanţa pe care o dădea, înacest scop, desenului. Studiul în detaliu al struc-turii anatomice ne poate dezvălui nunumai fiziologia, ci şi psihologia şi,chiar mai mult decât asta, ne poate

Mihai PopaŞtiinţă şi reprezentare în arta Renaşterii

Editura Academiei Române n Avanpremieră editorială

dului, a ajuns şi cel care a scris dimensiunea con-ştiinţei de sine a fiinţei româneşti.

Câţi oameni exemplari civic, câte spiriteexemplare, ca să nu le spun oameni între oameni,n- au murit demni, ca foştii demnitari din lotul vul-cănescu: liberalul Mircea Cancicov, ministru alEconomiei Naţionale, mort la Rm. Sărat, de Cră-ciunul lui ’59; Petre Strihan întrebuinţase într- undiscurs „expresiunea «unser Kampf», despre răz-boiul antisovietic”; mort tot de Crăciun, în temniţă;Ion Arbore, mort la văcăreşti, de Crăciun ’54; ita-lienistul Alexandru Marcu, mort la văcăreşti, în’55, ministrul de Finanţe gheron Netta, mort laAiud în ’52; generalii grigore georgescu, Ioan Si-chitiu, morţi unul la Sighet în ’52, celălalt în acelaşian la Aiud; generalul Constantin St. Constantin,subsecretar de stat în Ministerul Apărării Naţio-nale, a avut noroc: a murit la proces, în februarie1948. Opresc aici enumerarea celor din lotul vul-cănescu, întrebând dacă drama lor figurează în ra-portul final.

Când se va pronunţa recursul în anulare asentinţei „criminal de război” pentru Mircea vul-cănescu, atunci, da, va începe procesul comunis-mului. Cel real. guvernanţii din balcoanelerevoluţiei, urmaşi direcţi ai celor din secta ilegalăcominternistă, n- au făcut altceva decât să mimezecapitalismul; de la lecţia de etică a marilor inte-lectuali au chiulit. taţii au impus cu arma comu-nismul, fiii au raportat la procesul final. Că„aşchia nu sare departe de trunchi”, cum zice et-nosoful, o arată faptul că- şi scuză rubedeniile, ac-tanţi ai represiunii staliniste.

Îmi aduc bine aminte că, după o conferinţăa Aurei Christi despre Nietzsche, la Casa Pogor,după ce a ascultat- o pe oratoarea de excepţie,Petru mi- a spus: „Fata asta merge pe teme mari,grave, nu pe ţâşt- bâşturi, pe foiletonistică de doilei”. Adevărat. Şi asta când ni se repetă că nu semai poartă respectul pentru marile valori, clasate,chipurile, în numele „culturii populare”, de con-sum, a lecturii în metrou, a cărţii uşurele desprecum iubim femeile, bărbaţii sau de ce.

Spus cu sintagma lui Cioran, acasă – în exile un „îndreptar pătimaş”. Şi- mi vine- n gând defi-niţia lui Steinhardt: „Curajul este mersul prinfrică înspre faptul de a fi liber”.

Aura ar putea rămâne conectată la fluxul poe-ziei de cotă înaltă (pe care o şi scrie: poezia ca„foame de frumosul care va salva lumea”, poezia casuferinţă intensă, poezia ca „nevoie de suflet”, poe-zia ca „spaimă de eşec”; Aura vorbeşte poezia, aşacum vorbeşte şi româna, şi rusa, ca limbi materne).Cred că după fiecare campanie pentru valori funda-mentale, bazate pe tripticul Adevăr-Bine-Frumos,îşi trage sufletul în poezie, se afundă în interiorulsău, în balansul eurilor multiple: eul regal şi eulplebeu, eul demonic şi eul îngeresc etc. Ar putea vie-ţui în „fluidul marii poezii” (N. Balotă) numai cămenirea scriitorului nu- i alta decât să dinamizezeviaţa spirituală a etniei, argumentând cu rigoarepro cultură şi contra barbarizării.

Întreb: de ce ar fi demodată cultura naţio-nală, ca şi cum ar ţine de vreo modă? Şi de ce artrebui să optăm pentru de- identificare, pentrune- aşezare în identitate, pentru evadare (unde?)din ea? De ce să alegem între „cojocul tradiţiei” şipapionul experimentului, ca şi cum n- ar fi posibilăcoexistenţa lor? Modul acesta de a vedea lucrurileţine de rea- voinţă, ignoranţă sau amândouă la unloc, iar negarea ori minimalizarea valorilor nueste defel stimulatoare de energie spirituală. Re-vizuirile-reevaluările-reexaminările-revizitările,cum vreţi a le zice, sunt necesare cu condiţia săfie solid argumentate. Or, din intenţii străine cul-turii române, se încearcă o răsturnare a scării devalori, cu tentă proletcultistă, începând de la Emi-nescu. Fără răspundere şi fără competenţă, cuagresivitate în loc de demonstraţie, se dispreţu-ieşte lecţia de etică a lui Mircea vulcănescu, toto-dată lecţia de filosofie a lui Noica, Blaga, Motru,de teologie a lui D. Stăniloae şi Nae Ionescu, deistorie a lui Iorga, de etnologie a lui Ernest Ber-nea.

Aura Christi face salturi fără plasă dedesubtîn haosul cultural. Ce poate fi mai tragic decât săte simţi acasă – în exil, după ce ai ieşit din labi-rintul exilului?

Şi ce- i mai important decât să ridici mănuşapentru libertatea de opinie?

Aura Christi a ridicat- o. O susţinem? r

ð

14

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ăapropia de misterul uniunii sacre din-tre corp şi suflet. Iar una dintre măr-turii – cu beneficii remarcabile pentru

ştiinţă şi studiul experimental – este armoniacomplexă a corpului uman, dincolo de fascinantasa coordonare fiziologică, armonie în care esteti-cul are o funcţiune de prim rang. Arta nu mai esteo iluzie, ci o ştiinţă divină şi, totodată, umană, darşi o tehnică ce se poate inspira, poate învăţa dinmarea lecţie a naturii. Mai poate fi arta o imitaţiea obiectului natural ori ea îşi creează propriulobiect, iar cel material este doar un pretext?

motivaţia şi simbolistica elementară a creaţiei

La aceste întrebări nu se poate răspunde înmod categoric fără a descoperi motivaţia inte-rioară, psihologică şi intelectuală, ca şi ţinta cul-turală a actului artistic. Arta pune în evidenţă unmod estetic de a fi şi de a cunoaşte, care, ca oriceactivitate spirituală (culturală), are o istorie şicreează la rândul ei istorie. Este istoria găsiriiunui echilibru interior al subiectului care esteprovocat de necesitatea de a- şi racorda datele pro-priei subiectivităţi la realitatea exterioară, gân-dită prin categoriile esteticului. Potrivit acestuiscop, „elementele” unei compoziţii dintr- o operăpictată urmăresc, în intenţia artistului, fie că vor-bim de Rafael Sanzio, de Michelangelo Buonar-roti ori de Leonardo da vinci, realizarea unuiechilibru între forma plastică şi conţinutul idea-tic. Cunoscând legile reprezen tării proprii artei,subordonând „legii” (categoriei) estetice elemen-tele compoziţionale, obiectul plastic figurat se su-bordonează unui ideal estetic general şi recog-no scibil. Dar aceste afirmaţii nu constituie decâtgeneralităţi dacă nu pătrundem în universul in-terior al artistului şi al operei sale. Orice mare ar-tist ezită, caută permanent, sugerează, revineasupra temei şi o reia până găseşte calea cătrepropria ordine interioară. În opera finisată desco-perim căutările, întrebările şi nedumeririle artis-tului confruntat cu un obiect ideal pe care îl redăprintr- un ansamblu de elemente (imagini) carefac trimi tere la modele naturale (umane). O operămare este precedată de căutări şi studii, începândcu desenul după model şi elaborarea schiţelorcompoziţiei finale până la armoniza rea formelor,culorii, expresiilor; acestea trebuie să se coreleze,dar, în acelaşi timp, să sublinieze semnificaţiaparticulară prin care distingem individualul înceea ce reprezintă „universalul” reprezentării cla-sice în con cepţia renascentistă. Astfel ne intro-duce în universul operei unui mare artistrenascentist – şcoala din atena a lui Rafael –heinrich Lützeler, analizând schiţele şi deseneleautorului, premergătoare operei finale: „Iată că şiun artist mare şi matur are ezitări. El raporteazătoate realizările sale individuale la imaginea, cese constituie treptat, a operei finale. Opera îi im-pune alte legităţi, mai complexe decât cele recla-mate de simpla redare a realităţii. Lucrul acestaeste lesne de observat prin compararea unor chi-puri pictate şi desenate (autorul se referă la car-toanele cu desene ale lui Rafael care conţin studiipentru şcoala din atena, n.n., M. P.). toate figu-rile desenate par mai vii, mai nemijlocite, ne facsă simţim spontaneitatea cu care lucrează mânaartistului. Însă fenomenul receptat prin acte depercepţie constituie pentru Rafael doar o materieprimă, căreia i se conferă o formă superioară prinstructurare. De aceea simplifică el liniile, liniş-teşte contururile şi decantează realismul trăsătu-rilor. Ai sentimentul că în desen ochii privesc cevaanume şi că buzele respiră aevea. Este evident căRafael ştie să comunice vitalitatea tumultuoasăla fel de direct ca Leonardo sau Michelangelo.Însă, în ultimă instanţă, ea nu- i este suficientă.El aşază claritatea mai presus de diversitatea cete zăpăceşte, ordinea mai presus de tumultul pa-siunilor. Printr- un proces de înnobilare metamor-fozează realitatea în adevăr, făptura individualăîn personalitate exemplară. El doreşte să reali-zeze forma clasică.”

Am ales acest text mai amplu pentru a ilus-tra modul în care, cel puţin dintr- o anumită pri-vinţă, se organizează „şantierul” unei capodopere.Ceea ce trebuie avut în vedere este o realitateideală. La ea se ajunge prin studiu, prin jaloaneşi interpretări care toate îşi au izvorul în realita-tea naturală, mai exact, pornind de la figuri reale,de la modele. Rigoarea desenului clasic, aşa cumo regăsim la maeştri, nu a fost lesne de găsit. Stu-diul renascentist anterior unei reprezentări finaleincludea şi o preocupare pentru studierea naturii.De altfel, ceea ce caracterizează Renaşterea, amputea spune, fără a greşi prea mult, din punctul

de vedere al artei, este regăsirea măsurii clasiceîn modelul pe care l- a oferit natura, iar modelulcentral de la care s- a pornit a fost cel uman. Iarasta a fost posibil pentru că ceea ce s- a realizat afost o artă umanistă prin excelenţă, care nu a oco-lit ceea ce este propriu omului în existenţă, dar aţintit la reprezentarea idealului uman căutat întranscendenţă. Pentru a ajunge aici, artiştii aufolosit o serie de mijloace şi căi pe care ceilalţi,până atunci, nu le- au avut în vedere, cel puţinpentru a realiza acest ideal: o operă care să atingăşi să depă şească toate canoanele reprezentăriiomului şi a naturii la superlativ, deopotrivă înpictură, sculptură, arhitectură, dar şi în celelaltedomenii ale vieţii şi cunoaşterii.

realitate figurativă şi imaginaţie creativă

Fiecare formă plastică prin care identificămun model uman are îndărătul său un complex desimboluri şi concepte relative nu la omul singular,ci la omul în relaţie cu existenţa. În arta Renaş-terii, ideea care guvernează concepţia artistului,în special a pictorului, este cea a omului aflat încentrul Creaţiei. Chiar dacă tendinţa generalăeste aceea de desprindere din sistemul teologieioficiale sau al altor doctrine aflate sub tutela sco-lasticii, ştiinţa despre om rămânea fixată princoncepte care izvorau din filosofia platonică, ne-oplatonică, aug men tată sau bulversată de concep-ţiile ezoterice din care se va dezvolta noua ştiinţă,nu mai puţin clasică, deoarece avea o tradiţie, înmajoritatea ei, revendicată din spiritualitateagreciei antice. Dar ceea ce aducea la un numitorcomun diferitele idei sau concepte sub care se în-chega noua estetică era acelaşi ideal al frumosu-lui care îşi avea rădăcinile în platonism. Repre -zen tarea omului a cunoscut însă o evoluţie cutotul diferită, care nu poate fi comparată, în isto-ria artei, decât cu o rupere de tradiţia milenară,asemănătoare aceleia care a dus la „revoluţia”grecească a artelor plastice din perioada clasică.

Pe de altă parte, în artă nu se poate avansaîn sens „pozitiv”, ca în cunoaşterea ştiinţifică auniversului, decrip tarea realităţii fiind compara-bilă, în registru filosofic, cu minus- cunoaşterealui Lucian Blaga, o aventură a cunoaş terii propriegeniului ori artistului de excepţie, realizată de in-telectul extatic. Această cunoaştere de un tip cutotul special, în care, credem, se poate integra şidemersul artistic, „este un sector al îndrăznelii,al aventurii cognitive, al desmărginirii, când ac-ţionează intelectul extatic, propulsat de pro-priile- i năzuinţe şi de natura criptică a obiectelorcărora li se aplică. De aceea, intelectul extatic nupoate fi o stare permanenţă a intelectului, cinumai o stare temporară, provocată de ceea ceeste ascuns în mister.”

Ce a determinat această schimbare şi, maiales, în ce perioadă s- au acumulat aceste trans-formări? Evident, este un proces de durată şi, înacelaşi timp, unul de tranziţie de la cultura me-dievală la spiritualitatea plină de atâtea noi sem-nificaţii a Renaşterii. Nu vom trece în revistătoate aceste acumulări, ci numai câteva mo-mente, cele mai importante, care au stat la bazanoii percepţii asupra realităţii, a fixării acesteiala nivelul imaginarului şi reprezentării artistice.De fapt, studiile referitoare la realitatea figura-tivă şi imaginarul plastic sunt foarte numeroase.E. h. gombrich, în artă şi iluzie, face un succintşi deosebit de interesant istoric al dezvoltării for-melor specifice imaginarului plastic, al funda-mentării sale psihologice, culturale şi artistice,

distingând între imaginea „găsită” şi creare aima ginii de la cele mai vechi reprezentări plasticepână în perioada contempo ra nă. Omul poate luaimaginea de- a gata sau o poate re- crea cu mate-riale avute la îndemână, păstrând numai reperesemni fi cative ale prototipului, fie acesta animal,plantă, om. Pe acest îndelungat traseu, mereu re-levant în istoria artei, putem înţelege putereaima ginii, efectul ei magic, soterio logic sau teri-fiant, de care s- au folosit deopotrivă artiştii, vra-cii, clasa politică, toţi cei care au înţeles şi aumanifestat într- un fel sau altul potenţialul cultu-ral, politic, religios al reprezentării artistice. „Cucât pătrundem mai adânc în istorie, cu atât maiimportant ne apare acest principiu (reprezenta-rea nu este o copie a motivului, ci o «abreviere» aacestuia, în funcţie de contextul socio- cultural şide «eficienţa» sa estetică, n.n., M. P.). verificareaimaginii nu se face prin asemănarea ei cu viaţa,ci prin eficacitatea dovedită într- un context de ac-ţiune. Poate fi asemănătoare cu viaţa dacă secrede că arta îi va mări eficienţa, dar în alt con-text simpla schemă va fi de ajuns, cu condiţia săpăstreze natura de eficienţă a prototipului. tre-buie să lucreze la fel de bine sau chiar mai binedecât lucrul real.”

În acest context, discuţia asupra „valorii”artei ca imitaţie nu îşi are încă rostul, deşi, pen-tru arta renascentistă, ea poate fi încă valabilă.Mai degrabă, trebuie avut în vedere un alt prin-cipiu, pornit poate din Renaştere (Alberti), pecare îl aduce în discuţie şi gombrich, şi anume,dacă proiecţia psihologică ar putea fi una dintrerădăcinile artei. Mai aproape de ţelul acestui ca-pitol este însă un răspuns la întrebarea dacă ar-tiştii vremii căutau în arta lor o structură dedincolo de imaginea elaborată din varii motive şicu diferite mijloace, una care să reprezinte şi alt -ceva decât ilustrarea unui motiv, fie el naturalsau preluat, tradus, interpretat cultural, metafo-ric etc. Stilul renascentist, ca şi tehnica desăvâr-şită a marilor maeştri, ne- au dus cu gândul la unproiect care depăşea curentul umanist sau pe celraţionalist, fără a mai lua în discuţie constrânge-rile evidente în acel moment – ca şi în orice pe-rioadă –, impuse de limitele cunoaşterii, decanoanele unui atelier sau ale unei şcoli, de dog-mele Bisericii etc. În artă în general, şi cu atâtmai mult în arta renascentistă, o culme a repre-zentării figurative, în care imaginea centrală eraomul, regăsim nu numai un proiect raţional, ci şitrăirea emoţională (trăirea artistului şi a publi-cului), altfel spus, orice operă are şi un funda-ment (dacă nu o explicaţie) subconştientă, ca şiun nivel, greu sesizabil, de iraţional.

Putem spune că arta Renaşterii a fost o sin-teză a tuturor posibilităţilor de reprezentare plas-tică într- un sens creativ prin excelenţă, însă„temperată” în mod raţional, încadrată într- unproiect umanist de autoevaluare a subiectuluiuman, constrâns la a- şi redefini idealul cunoaşte-reii de sine în relaţia cu transcendenţa, dar şi cuexistenţa în lume. În acest scop, având ca ţintăun ideal gnoseologic de esenţă raţională, conşti-inţa artistică a devenit o ştiinţă în care fenomenulestetic, studiat în relaţie cu o ştiinţă a reprezen-tării naturii şi a omului, dar şi cu credinţa în pre-zenţa şi manifestarea divinului în fiecare momentşi loc al realităţii percepute, şi- a pus problema re-prezentării omului ca centru al lumii (sau, con-form maximei lui Protagoras, ca măsură a tuturorlucrurilor). r

În curs de apariţie la Editura Academiei

ð

15

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

Pentru europeni, chinezii – cel maivechi popor din zilele noastre – aufost mereu o prezenţă. Multă vremevagă, uneori greu penetrabilă, al-

teori impresionantă, mai târziu atrăgătoare, oprezenţă însă sigură. De la relatările evuluimediu târziu şi apoi ale erei moderne, până laabundentele referinţe de astăzi, China a fost per-cepută continuu ca altceva, impunător, căruiatrebuie să i se acorde atenţie.

China se află de patru decenii în cursul uneiascensiuni fără precedent pe scenele lumii, dupăautoizolarea impusă de „revoluţia culturală”, dinfaza târzie a epocii lui Mao tzedong. Indrăzneţelepolitici lansate în 1978 sub îndrumarea lui DengXiaoping şi urmate până astăzi au asigurat dina-mica ridicată şi necontenită tehnologiei, econo-miei, societăţii şi culturii ţării, care plaseazăChina între primii actori ai lumii.

De aceea, am socotit a fi un avantaj pentruuniversitatea Babeş- Bolyai aprobarea de cătrehanban (Beijing), renumita fundaţie ce coordo-nează activitatea institutelor „Confucius” de peglob, a solicitării pe care am adresat- o, începânddin 2007, de a înfiinţa un confucius institute laCluj- Napoca. Prin conlucrarea fructuoasă cu Am-basada Chineză de la Bucureşti, în urma discu-ţiilor pe care le- am avut la hangzhou (China) cuRectorul Du Wei, al zhejiang university ofScience and technology, desemnată patron al ini-ţiativei noastre, am putut inaugura acest institutîntr- o locaţie optimă în 21 septembrie 2009. Doiani mai târziu, institutul clujean a fost premiatla Beijing ca unul dintre cele mai active din re-ţeauna globală a institutelor Confucius.

Condus cu pricepere, institutul confucius dela universitatea Babeş- Bolyai nu numai că a asi-gurat pregătirea în limba şi cultura chineză a miide persoane, tineri şi adulţi, studenţi şi angajaţi aifirmelor, dar a şi prilejuit vizita la Cluj- Napoca aunor personalităţi şi grupuri chineze şi, invers, că-lătoria în China a multor grupuri de profesori şistudenţi ai univer sităţii clujene. O astfel de călă-torie a fost, pentru cei mai mulţi, un evenimentieşit din comun. China a reprezentat, mărturisit,o revelaţie, sub multe aspecte. Din acest motiv, ampropus fiecăruia dintre vizitatorii Chinei din uni-versitatea pe care o conduceam să contribuie la unvolum cu impresii de călătorie. Primii care au răs-puns se regăsesc în cuprinsul volumului întitulatchina în ascensiune (Presa universitară Clujeană,2011), a cărui coordonare am încredinţat- o asisten-tei mele de atunci.

Am avut satisfacţia de a fi de multe ori înChina: în 1998, ca ministru al educaţiei naţio-nale, invitat de omologul chinez, apoi în 2009, in-vitat de hanban, în 2010, la invitaţia rectoruluiDu Wei, în acelaşi an invitat de instituţii chinezepentru World Expo Shanghai 2010, din nou invi-tat la aniversarea a 30 de ani de la înfiinţarea, încooperare, de către guvernul Chinei şi guvernulgermaniei, a universităţii din hangzhou. Am fostapoi de câteva ori în calitate de Senior Consultantal Fundaţiei hanban şi cu alte ocazii. Am fost întaiwan, în 2008, invitat de autorităţi, şi, ceva maitârziu, în hong Kong, invitat de British Council.Am căutat, de fiecare dată, să experimentez viaţaîn China, să cunosc cât se poate de detaliataceastă ţară şi, desigur, să citesc ceea ce este maiinformativ, încât să înţeleg ceea ce se petrece însânul civilizaţiei şi culturii chineze.

Cu timpul, am simţit că este de datoria meade a merge mai departe. Este vorba de a- mi puneîn aplicare formaţia filosofică şi sociologică pentrua lămuri profilul Chinei în constelaţia globală ac-tuală. Este ceea ce încerc în volumul de faţă. Suntconştient că nici după ani de cercetări nu poţi deunul singur să parcurgi măcar informaţiile rele-vante despre China. De aceea, în argumentareavederilor mele recurg la analize din literatura in-ternaţională, după aprecierea mea, dintre cele deprimă mână.

Sunt conştient şi de împrejurarea căîntr- un asemenea demers, multe date, laturi,semnificaţii ale subiectului rămân fatal în afaraconsiderării, fiind o scriere ce are, ca orice alta,limitările ei. Dar dacă nu putem cuprinde infini-tul în relatările noastre, să ne străduim ca măcarsă- l surprindem şi ca ceea ce spunem să fie spusonest. În condiţii normale, un text se judecă pen-tru ceea ce spune, nu pentru oceanul nespusuluice- l înconjoară.

Din perspectiva mea de contemporaneist –ca preocupare de cercetare şi convingere perso-nală, căci, în definitiv, privim istoria prin prismaformelor mai evoluate, nu din perspectiva celormai simple – m- am apropiat prin lecturi intensede culturile hotărâtoare de direcţie ale vremurilorîn care trăim. Era, în ceea ce mă priveşte, şi unuldin modurile de a gândi ceea ce am socotit indis-pensabil României – o învăţare din experienţelece au loc şi, pe cât posibil, o sincronizare cu ceeace se petrece în lumea largă.

Am fost entuziasmat să descopăr civilizaţiaşi cultura Statelor unite ale Americii şi să o cerce-tez. Rezultatele la care am ajuns în investigaţiileşi reflecţiile consacrate Americii se pot sesiza cel

mai condensat în cartea mea reconstrucţia prag-matică a filosofiei (Polirom, Iaşi, 1998). Am cerce-tat dosarul istoric al unificării europene, cum sepoate constata în cartea filosofia unificării euro-pene (EFES, Cluj- Napoca, 2005), şi alternativeleEuropei unite actuale, mărturie fiind the destiny

of europe (Editura Academiei Române, Bucureşti,2012). Am căutat să înţeleg rădăcinile mai adânciale culturii în care suntem formaţi, ca europeni, şiam dat până acum, ca rezultat, cartea fraţii maimari. Întâlniri cu iudaismul (hasefer, Bucureşti,2009). Pe măsura adâncirii în analize personale şilecturi, am simţit că timpul pe care îl trăim nupoate fi „prins în forma gândurilor” – misiune cerevine mereu, cum deja hegel ne- a spus, filosofiei– fără a mă opri asupra Chinei. Ascensiunea aces-tei ţări este, cum s- a spus pe bună dreptate, unuldintre evenimentele caracteristice erei globalizării– foarte probabil că cel mai plin de consecinţe depână acum.

Cartea de faţă îşi propune să capteze indi-catorii şi trăsăturile ascensiunii Chinei printreputerile globale şi să lămurească câteva lucruricare împiedică sau măcar întârzie înţelegereatransformărilor din China de astăzi. Sunt, defapt, interpretări devenite clişee, ce au de partealor, uneori, prestigiul unor voci de indiscutabilăautoritate intelectuală. hegel, bunăoară, era re-ţinut în ceea ce priveşte recunoaşterea existenţeiunei filosofii chineze, iar prelegerile sale de istoriea filosofiei probează ezitarea. Ernst Renan susţi-nea că limba chineză, fiind pictografică, nu arputea exprima gândirea abstractă, încât ştiinţelenu ar avea teren prielnic în China. Max Weber în-clina să socotească incompatibile preceptele mo-rale moderante ale confucianismului şi încordatulspirit de întreprinzător în capitalism. Economis-tul gunar Myrdal socotea China „condamnată lasubdezvoltare”, mai ales din cauza suprapopulă-rii. unii au considerat că o religie în China nu arprinde teren. Cercetători de prim plan susţineauîn 1990 că va fi nevoie de cel puţin treizeci de anipentru China spre a ajunge din urmă producţiaJaponiei. Analişti bine documentaţi considerau cănu are perspective reunificarea Chinei, scindatăîn urma conflictului dintre comunişti şi naţiona-lişti. Mulţi cred că această ţară îşi datorează pon-derea mărimii neobişnuite a populaţiei sauvreunei încolonări a oamenilor, fără vreo ideedemnă de a fi reţinută. unii contempo-rani cred că democraţia nu are cum săprindă în China.

n Istoria mentalităţilor

Andrei MargaCel mai vechi popor din zilele noastre

Dacă este să facem intuitiviindicatorii lumii de azi, se poate

spune că, aşa cum evolueazălucrurile, doar în câţiva ani, fiecareal patrulea locuitor al Planetei va fi

chinez. Lumea va trebui să sepregătească pentru o distribuţiedemografică pe glob pe care, cel

puţin Europa, nu a întâlnit-ovreodată.

ð

16

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

ĂNe aflăm, evident, în faţa unui şir

de negaţii relative la ţara care s- a schim-bat cel mai mult în lume, cel puţin în ul-

timele aproape patru decenii, şi a schimbat cel maimult lumea în secolul al XXI- lea. Sunt aceste nega-ţii sustenabile sau este nevoie de informare maibună atunci când vrem să discutăm despre realita-tea chineză, poate chiar să revedem unele asumţii?Nu cumva mult discutatele doctrine ale dezvoltăriidin zilele noastre, care îşi au ascendenţa în Spencer,Comte, von Ketteler, Marx, Max Weber, Parsons,sunt puse la încercare şi „provocate” la schimbăritocmai de experienţa Chinei? va aduce secolul alXXI- lea consacrarea definitivă a Chinei în istoriamodernă, după ce secolul anterior a fost al Statelorunite ale Americii, iar secole precedente au fost aleEuropei? În cartea de faţă, caut să dau răspunsurila aceste întrebări, la nivelul cercetărilor.

La un moment dat al biografiei mele ca res-ponsabil de instituţii publice, mai exact, în 1995,am luat decizia de a reorganiza principala univer-sitate a transilvaniei asumând până la capătexistenţa culturilor profilate istoric, cultural şiconfesional, iar majoritatea covârşitoare a colegi-lor mei au susţinut energic proiectul. Cum sepoate constata pe documente de arhivă, aşa s- alansat în România de după 1989 abordarea mul-ticulturală. Prin aceasta, am avut în vedere, înesenţă, trei lucruri: mai întâi posibilitatea de fo-losire nestingherită a limbii materne în studiileuniversitare, deci multilingualitatea; apoi, auto-gestiunea fiecărei unităţi specificate lingual şi is-toric, înăuntrul unui curriculum comun, deci oanumită autoadministrare; şi, în sfârşit, interac-ţiunea componentelor, deci o nouă unitate bazatăpe interculturalitate. Am reacţionat atât la uni-formizare culturală, cât şi la un multiculturalismînţeles ca simplu pluralism. Multiculturalismulce nu permite interculturalitate nu dă rezultate,ba poate fi chiar contraproductiv.

Pot spune că marea ţară de la Răsărit,China, ne cere, celor care venim din cultura euroa-mericană, mult, dacă vrem să o cunoaştem şi să oînţelegem. Ne cere adică multiculturalism în ade-vărata semnificaţie a termenului. Aceasta, deoa-rece, în joc, în interacţiunea noastră cu China, suntculturi nu doar cu tradiţii, ci şi cu performanţe is-torice şi viziuni diferite. În fapt, este pentru primaoară când cultura euroamericană întâlneşte o cul-tură, cea chineză, ce are de partea ei nu numai oistorie venerabilă, de lungime fără egal, ci şi efecteimpunătoare – fiind suport al unei societăţi ce s- adovedit a fi capabilă de performanţe competitive.O cultură aptă să susţină o astfel de societate nupoate fi, desigur, una oarecare.

Se ştie, Kant şi- a organizat filosofia în jurula patru întrebări: ce pot să ştiu? ce trebuie să fac?ce îmi este îngăduit să sper? ce este omul? Întretimp, însă, lumea a devenit astfel încât nu maiajunge să punem doar aceste întrebări, oricât deindispensabilă rămâne fiecare. Diversitatea cultu-rală, în orice caz, ne obligă se ne întrebăm: suntempregătiţi să înţelegem culturi diferite de a noastră?

Dacă este să facem intuitivi indicatoriilumii de azi, se poate spune că, aşa cum evolueazălucrurile, doar în câţiva ani, fiecare al patrulea lo-cuitor al Planetei va fi chinez. Lumea va trebui săse pregătească pentru o distribuţie demograficăpe glob pe care, cel puţin Europa, nu a întâlnit- ovreodată. Cu câteva luni în urmă, un expert fran-cez scria: „înţelegerea lumii de astăzi presupuneînţelegerea Chinei, iar înţelegerea Chinei presu-pune înţelegerea lumii de astăzi”. Nu putem sănu- i dăm dreptate.

Nu mai insist asupra împrejurării că evo-luţiile din lume sunt favorizate de cunoaşterea re-ciprocă, iar China a dobândit o asemenea pondereîncât de cunoaşterea ei atârnă multe în viaţa oa-menilor de pretutindeni. Să contribui, la rândulmeu, la această cunoaştere este ceea ce urmărescîn cartea de faţă. r

Montpellier, la 15 februarie 2015(Prefaţa volumului ascensiunea globală a

chinei, în curs de publicare)

Academicianul Solomon Marcus,profesor universitar de analizămatematică, este unul dintre pro-fesorii români recunoscuţi în

toată lumea. A scris sute de articole pe temaeducaţiei, ba chiar a propus şi soluţii pentruprobele din învăţământul românesc. Într- un in-terviu pentru Gândul, Solomon Marcus a arătatcare sunt problemele din sistemul de educaţieromânesc şi ce măsuri ar trebui luate pentru în-văţământul românesc. Într- un interviu cu Si-mona vasilache, savantul a declarat: „De lastudenţii mei am învăţat nu mai puţin decât dela profesorii mei… Sunt peste 60 de ani de cândfrecventez clădirea universităţii din Bucureşti.La sfârşitul anilor ‘50 şi începutul anilor ‘60,sfatul unor înţelepţi (Al. Rosetti, tudor vianu,gr.C. Moisil şi Emil Petrovici) a făcut posibilăorganizarea unei colaborări între matematicienişi lingvişti. Drept urmare, s- a introdus un cursde lingvistică matematică, în cadrul căruia co-laboram cu lingvistul Emanuel vasiliu, care eraatunci pasionat de lingvistica structurală a luihjelmslev şi de lingvistica descriptivă a luiz.S.harris, amândouă constituind un foartebun antrenament pentru abordarea matema-tică a limbajului… Ca elev, eram pasionat de li-teratură, în special de poezie şi de teatru. Daraceastă pasiune ascundea, în bună măsură, uninteres pentru problemele limbajului, de exem-plu eram mult mai atras de Arghezi decât deBlaga. Pasiunea pentru matematică a venit maitârziu, la vârsta bacalaureatului, când, luândcunoştinţă de geometriile neeuclidiene, am trăitaceeaşi stare de vertij pe care mi- o produseserăunele poezii de Arghezi, Barbu, Rilke sau Bau-delaire”.

Academicianul Solomon Marcus a fost in-vitatul celei de- a treia conferinţe publice desfă-şurate sub egida Conferinţelor Şaguna pe temaÎntr- o lume halucinantă. complici şi victime de-opotrivă ce a avut loc în prezenţa elevilor şagu-nişti, la Braşov. În cadrul acestor evenimente,au fost tratate probleme generale ale societăţiiromâneşti şi a fost prezentată o viziune inova-tivă în ceea ce priveşte predarea şi sistemuleducaţional. trăim într- o lume traumatică, vio-lentă, semianalfabetă, aflată sub focurile unormesaje dintre cele mai contradictorii. Între-bându- se până unde e realitatea şi de unde în-cepe ficţiunea?, Solomon Marcus a analizatfactorii ce creează confuzie în această lume tur-bulentă care invită la halucinaţie. Printre ace-ştia regăsim alimentaţia ca izvor de otravă,

sportul ca neproductiva competiţie, divertis-mentul. O altă problemă se regăseşte în practi-cile instituţiei familiei care nu înţelege felul încare Internetul a schimbat structura creieruluicopilului. Prin urmare, aceasta nu poate săofere elevului ceea ce îi este necesar. Astfel,„apar o serie de aspecte ce facilitează halucina-ţia”.

Acesta este Solomon Marcus ca prezenţăcivică în societatea actuală. S- a născut la Bacăula 1 martie 1925, într- o familie evreiască, a avutdoi fraţi mai mari, Marius Mircu, cunoscut me-morialist şi jurnalist în România şi Israel, şiMarcel Marcian, scriitor. Membru titular alAcademiei Române din anul 2001, a publicatnumeroase studii în domeniul analizei matema-tice, lingvistică computaţională, pe subiecte decultură generală, de poetică lingvistică, semio-tică, filosofie, istoria ştiinţei, educaţiei.

A publicat peste 50 de volume în Româ-nia, care au fost traduse în mai multe limbi dinEuropa şi nu numai, şi aproximativ 400 de ar-ticole în reviste ştiinţifice sau de specialitate.Opera sa a fost citată de peste 1000 de autori.Dintre lucrările sale cităm, între altele, lingvis-tica matematică. modele matematice în lingvis-tică; Gramatici şi automate finite, limbaj,logică, filosofie; la semiotique formelle du fol-klore. approche linguistico- mathematique; Pa-radigme universale. ediţie integrală; rănideschise. Academicianul Solomon Marcus a pri-mit numeroase premii naţionale şi internaţio-nale.

■ Aniversări

Boris MarianSolomon Marcus • 90

solomon mArcus

Noutăţi editoriale ■ editura ideea europeană

■ Jidi MajiaFlacără şi cuvânttraducere de Constantin LupeanuPrefaţă de Alex Ştefănescu

ð

17

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

Emil Hurezeanu De la Amorgos spre Răsărit

La începutul anilor 1990, la Bucureşti, în bi-rourile itinerante ale Europei Libere, care a des-cins oarecum târziu şi neconcludent în Româniaprimelor eschive neocomu niste, am remarcat untânăr poet şi istoric din Braşov. Avea părul mareşi purta barbă, dar aşa arătau mulţi optzecişticonsacraţi sau nu. Privirea lui: un amestec decandoare şi cruzime, de fixare melancolică a ţin-tei, dar şi de fugitive ezitări, prea cuviincioase casă nu ascundă precizia radioscopică a verdictuluinefavorabil.

Fostul preşedinte al Franţei, François Mit-terrand, spunea la un moment dat despre Marga-ret thatcher, fostul premier britanic, că aresurâsul lui Marilyn Mon roe şi privirea lui Cali-gula. Acest mixaj între bunăvoinţa politicoasă şineînduplecarea rece nu strică personajelor pu-blice normative. Este chiar ilustrarea mai vechiu-lui enunţ „pumn de fier într- o mănuşă demătase”, atribuit lui Bismarck, cancelarul de fiercu mănuşi de oţel, de fapt, dar utilizat ca un per-fect alibi al acţiunii realismului politic în numeleeticii rezultatului, nu a cauzei, cum ar spune Ro-bert Kaplan. Adică, în viaţa obişnuită, bunele in-tenţii etice sunt cauza purtării frumoase, iar înviaţa competiţiei şi performanţei politice şi îndeo-sebi geopoli tice, scopului îi este îngăduit să scuzemijloacele, fără mustrări majore de conştiinţă.

În fine, Marius Oprea a rămas pentru mineun per sonaj complicat, poet şi inchizitor, să zicem.O ostilitate sinceră, cu substrat existenţial în ceeace- l priveşte, faţă de fosta Securitate, se aliază înmod paradoxal cu o cu riozitate entomologică,atentă şi chiar altruistă, pentru biotopul vechilorşi noilor ofiţeri slujind sabia şi scutul. Nu văd oanomalie aici, având în vedere rezultatele, atâtde interesante, ale acestei atitudini. Cărţile des-pre fosta Securitate scrise de Marius Oprea suntprintre cele mai clarificatoare incursiuni în uni-versul carceral, fizic şi psi hologic, istoric şi struc-tural al lumii româneşti.

Marius Oprea, arheologul vrednic din tine-reţe, se alătură mai târziu jurnalistului chirurgi-

cal şi poetului difident şi, după inventarierea in-strumentelor dictaturii, ajunge la oameni prinvictime.

De ani întregi, Marius Oprea „sapă frate,sapă” în căutarea corpurilor delicte ale dictaturiicomuniste. Ideea lui şi a prietenilor apropiaţi, cei„patru muschetari” din carte, sprijinită de fostulProcuror general militar Dan voinea şi de noi in-stituţii ale statului, este că orice act de condam-nare a comunismului trebuie să prezinte şidovezi, oricât de greu, riscant, tardiv şi împotrivatentaţiilor am neziei şi amnistiei autoimunitare aropera ele.

Cartea italianului guido Barella care- l des-coperă perplex pe Oprea în insula Amorgos, dinsudul Cicladelor, cu ani în urmă, este descriereaacestui tablou inedit de vânătoare, răscolire şirăscumpărare a trecutului suferinţei îngropate.

Marius Oprea este personajul central, pecare autorul îl urmăreşte şi interoghează cu ad-miraţie şi răbdare. Cartea este bine scrisă, cu ner-vozitate chiar, fiind destinată mai ales occiden -talilor de azi, neatenţi şi uituci în raport cu pro-priul trecut dictatorial şi, vai, tot mai „impavizi”(de fectivi de reacţiile fricii) la posibile reîntruchi-pări.

Marius Oprea se autodramatizează cu inte-ligenţă, ştiinţă şi, deseori, falsă modestie, dar aremereu temeiuri valabile în ceea ce ştie şi face.Sigur, nu poate fi pe placul practicanţilor acomo-dării. O anumită fervoare critică, chiar distruc-tivă, îl îndepărtează de adepţii ipocriţi ai obser- vaţiei calme, în timp ce o perspectivă expertă, darşi răbdătoare asupra întregului ansamblu îl facesuspect revizioniştilor sanghinari de laborator su-pravegheat.

Şi uite aşa, navigând prin nemulţumirilecontrare şi rareori neutralizate ale taberelor ad-verse, se poate trăi şi construi valabil până şi înRomânia eternului scandal.

Marius Oprea, în mijlocul acestui vortex dezarvă şi zaveră ne face un semn discret de victorie,veghe şi în curajare. Semnalul a fost bine înţeles şiretransmis prin cartea intensă şi incitantă a jur-nalistului triestin, atât de familiar cu proximitateavulcanilor noroioşi balcanici. vor fi ecouri.

Bucureşti, februarie 2015

IntroducereAmorgos este, între Ciclade, insula cea mai

depărtată de Atena. În fiecare an, în săptămânacare urmează Paştelui, Irene giannakopoulou, ofemeie de afaceri din partea locu lui, organizeazăo întâlnire culturală şi un festival cinema tograficde scurtmetraj. Autori de documentare, arhitecţi,artişti, jurnalişti şi fotografi din toate colţurileEuropei îşi dau întâlnire aici şi, astfel, într- o ta-vernă de la malul mării, împreună cu Donatella,prietena mea, m- am „întâmplat” la aceeaşi masăcu o pereche de români. Ea, Cristina – jur nalistăde televiziune, specializată în programe reli-gioase. El, după cum ne informa legitimaţia pecare o purta la gât, se numea Marius Oprea.

– Sunt ziarist, îi spun. tu cu ce te ocupi?Câteva clipe mai târziu, carneţelul meu era

deschis pe masă şi pixul alerga cu viteză pe pagi-nile lui. Povestea pe care mi- o istorisea, povestealui m- a cucerit imediat: cău tarea trupurilor celorcare fuseseră victimele Securităţii în vremea dic-taturii comuniste, denunţarea acelor atrocităţi,persecuţiile personale pe care, în ciuda parcursu-lui Româ niei spre democraţie, a fost şi este silitsă le suporte dată fiind misiunea pe care şi- a asu-mat- o.

Poate pentru că ştim foarte puţin sau nimicdespre Ro mânia şi despre rolul său în Occident,poate pentru că ani întregi m- am ocupat din tri-este, la graniţa răsăriteană a Italiei, de ecourile

şi întâmplările perioadei imediate de după război,de naşterea Republicii Socialiste Federative a Iu-goslaviei şi de toate consecinţele acestei construc-ţii. Am scris această carte pentru că toate istoriilepovestite în în tâlnirile noastre, privind împreunăalbastrul mării Egee de pe terasa hotelului Ae-gialis din Amorgos, înainte de a face schimb denumere de telefon şi de adrese de e- mail, m- aufăcut să văd altfel România. Odată întors acasă,am scris un articol lung pentru ziarul meu, coti-dianul il Piccolo din triest, dar am rămas cu do-rinţa de a continua, pentru că istoria povestită deMarius Oprea trebuie dusă mai departe nu doarprintr- un articol, ci într- o carte.

În Italia nu există, totuşi, prea multe mate-riale in formative despre România. Iar despre Ma-rius Oprea şi experienţa lui, mult mai puţine.Cercetând în arhivele internetului înainte de pu-blicarea articolului, am găsit pe acest subiect unsingur articol în ziarul avvenire. În schimb, înFranţa se publicase ceva mai mult despre Ma rius,dar este ştiut că raporturile dintre Paris şi Bucu-reşti sunt mai strânse, iar ceea ce se întâmplă înRomânia este mai des reflectat în presă. Neavândde ales, am luat un avion şi am plecat în Româ-nia. O primă călătorie, a doua… În bagaj – un re-portofon, obişnuitul carnet pentrunotiţe şi aparatul de fotografiat.

Guido BarellaÎn căutarea victimelor comunismuluiPovestea lui Marius Oprea

Avanpremieră editorială n Eveniment n Editura Corint „Marius Oprea este un arheolog unic înfelul său. Disident al epocii Ceauşescu şi fonda-tor al Institutului de Investigare a Crimelor Co-munismului, el «cerne» România în căutareaistoriei care nu se uită, dar care, de decenii,este trecută sub tăcere, a martorilor care astăzisunt din ce în ce mai puţini.”

vaticaninsider.la stampa.it

„Marius Oprea a avut curajul, asumân -du- şi un risc deloc neglijabil pentru el şi familialui, să descâlcească modul în care Securitatea,privatizându- se, şi- a întins tentaculele până încele mai ascunse cotloane ale puterii.”

Dennis Deletant

„Scrisă într- un stil jurnalistic, cartea luiguido Barella, alcătuită dintr- un colaj de inter-viuri şi mărturisiri ale lui Marius Oprea şi alecolaboratorilor săi, este un tablou sugestiv alregimului Ceauşescu, definit mai ales prin re-presiunea care însemna execuţii sumare, gropicomune, închisori politice, familii şantajate per-manent, o poliţie politică ameninţând iminent,fără milă – o imagine care şi astăzi a rămas în-tipărită în mentalul colectiv.”

Luca Menichetti, www.lankelot.eu

Guido Barella, născut la udine, este jurnalistla cotidianul il Piccolo din trieste. A avut treimandate de consilier naţional al Asociaţiei Jur-naliştilor. Din întâlnirea sa cu Marius Opreas-au născut deopotrivă o mare prietenie, dar şiprilejuri nenumărate de a povesti o aventurăprofundă, ale cărei rădăcini se află în istoriaEuropei şi în ticăloşia totalitarismului.

ð

18

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Conflictul dintre edituri şi uniuneaScriitorilor (uSR) iscat de contro-versata amendare a Legii 35/1994,proiect iniţiat de doi parlamentari,

varujan vosganian şi traian Dobrinescu, caresunt şi membri ai uSR, a adus dihonia printre in-telectuali. Dincolo de interesele unui grup sau alealtuia, peste toate tronează incompetenţa statu-lui care nu acordă culturii nici o atenţie. E ade-vărat că timbrul literar nu e o invenţie nouă, ciîşi are originea în perioada interbelică, dar nu afost socotit nici atunci un lucru bun. De altfel,scriitorii români din acea epocă erau, ca şi cei deazi, profund nemulţumiţi de lipsa de susţinere astatului şi se opuneau dublei lor taxări, primadată ca cetăţeni care aveau diverse alte slujbe cuvenituri impozabile şi a doua oară ca scriitori,luându- li- se impozit şi pe drepturile de autor(lucru perfect valabil şi astăzi).

Iată de pildă ce scria Mircea Eliade în 13 ia-nuarie 1935 în articolul sus inima, scriitori ro-mâni! bir pe literatură:

„Începând acest articol, am impresia că nis- a făcut o farsă sinistră şi că în loc de a scrie «se-rios» ar trebui să păstrez tot timpul un ton deglumă. Este fără îndoială cea mai sinsitră farsăa Statului Cultural românesc – nu prin suferin-ţele pe care le provoacă, ci prin cinismul sau in-conştienţa cu care a fost pusă la cale. Este vorbadespre ultima măsură pe care Statul a luat- o pen-tru promovarea culturii: impozitul pe scris. Înce-pând cu acest an – anul când 93 de scriitoribulgari sunt ajutaţi să- şi ridice case, plătindaproximativ 3.000 de lei pe an – scriitorii românivor da bir 9% din magnificele lor venituri literare.În anul când ungaria a votat credite speciale pen-tru «ajutorarea oricărui intelectual care poateîncă să scrie», în anul când Kemal Paşa a inau-gurat Premiul Kopruluzade Mehmed Faud pen-tru literatură, în anul în care Mexico studiazălegea pentru «evitarea şomajului lucrătorilor in-telectuali» şi acordă fără umilinţe ajutoare scrii-torilor şi gazetarilor loviţi de criză – în acelaşi an,Statul Român obligă pe scriitori să plătească im-pozit de 9% din drepturile lor de autor! Stai şi teîntrebi dacă nu cumva toţi oamenii care cârmu-iesc astăzi ţara şi- au pierdut minţile. Ce vrea sărealizeze Ministerul de Finanţe prin acest nouimpozit? Sumele care se încasează anual pentrudrepturi de autor nu întrec cinci milioane de lei.Statul ar câştiga deci vreo 450.000 de lei, o jumă-tate de milion de lei care se ia din şvarţul scriito-rului, din bucata lui de pâine, din biletul lui detramvai. Asta e tot.

Nu mă revoltă cele câteva mii sau sute delei pe care fiecare dintre noi va trebui să le cedeze

Ministerului de Finanţe. Mă revoltă cinismul cucare a cerut şi justificat acest nou bir. Credeamcă domnii aceia care pun ţara la cale au să aibăcel puţin decenţa să nu pomenească nimic de«scriitorul român». Atâtea grozăvii şi atâtea in-sulte se leagă de această nefericită clasă de cetă-ţeni români, încât îmi închipuiam că domnii desus vor avea cel puţin prudenţa să o lase în plataDomnului. tuberculoza şi inaniţia, ratarea şi ne-bunia şi- ar fi făcut datoria înainte.

Dintr- odată, Ministerul de Finanţe a desco-perit că scriitorii sunt în acelaşi timp şi cetăţeniromâni. Şi, după cum se ia bir pe brânză sau pecrema de ghete e logic să se ia bir şi pe poezie, nu-velă sau roman. Într- adevăr că e logic, dar şi câte de imprudent! Câte obligaţii îşi asumă StatulCultural prin aceşti nefericiţi 9% din drepturilede autor! Pentru că, să ne gândim o clipă. Nici unscriitor român nu trăieşte din scris. toţi au di-verse lefuri, diverse slujbe asupra cărora Statulîşi ia cuvenitele lui impozite. Datoria de cetăţeanşi- o face, deci, şi scriitorul. Noul impozit, aplicatasupra drepturilor de autor, este un impozit înplus care se referă aşadar la funcţiunea lui descriitor, nu de cetăţean. Faţă de cetăţeni, Statulîşi face datoria (cel puţin, aşa are aerul săafirme). Dar faţă de scriitori ce datorie îşi face?

Cetăţenii au nevoie de pompieri, de dru-muri, de apărare şi aşa mai departe. Dar scriitoriiau nevoie şi de altceva. Au nevoie de biblioteci pu-ternice – şi nu sunt. Au nevoie de călătorii în stră-inătate – şi nu le pot face. Au nevoie de linişte –şi nu au unde să o găsească. Au nevoie de legipentru apărarea literaturii naţionale – şi la elenu se gândeşte nimeni.” (gabriela Lupu: www.ro-manialibera.ro) r

n Primim

Ce părere ar fi avut Mircea Eliade despre timbrul literar

Cetăţenii au nevoie de pompieri,de drumuri, de apărare şi aşa maideparte. Dar scriitorii au nevoie şide altceva. Au nevoie de biblioteciputernice – şi nu sunt. Au nevoie

de călătorii în străinătate – şi nu lepot face. Au nevoie de linişte – şi

nu au unde să o găsească. Aunevoie de legi pentru apărarea

literaturii naţionale – şi la ele nuse gândeşte nimeni.

Prima dată când am mers la Cluj,în transilvania, se afla acolo şi o echipăde filmare de la divizia londoneză a te-

leviziunii Al Jazeera, care realiza un reportaj des-pre Marius Oprea, echipa şi experienţa sa. Atunci,pentru a nu lăsa să se strecoare nicio urmă de ne-înţelegere, Marius ne- a dus în sala de autopsii dela Institutul de Medicină Legală pentru a nearăta, pe de o parte, în ce stare se aflau osemintelerecuperate (în cazul acela era vorba despre un de-ţinut politic, poate chiar un preot greco- catolicmort în închisoarea de la Aiud) şi, pe de altă parte,pentru a ne face să înţelegem mai bine procesulde cercetare şi analizele la care erau supuse rămă-şiţele pământeşti, atunci când reuşea să găseascăfonduri băneşti pentru a le executa.

– Bine aţi venit!Facem cunoştinţă cu cei trei membri ai echi-

pei sale de „arheologi ai contemporaneităţii”, ghe-orghe Petrov (ghiţă), al cărui surâs e ca ostrângere de mână, Paul Scro botă, tăcutul Paul,cu părul lung strâns în coadă de cal, şi bonomul,veşnic pus pe glume, horaţiu groza. Şi de acoloîncep drumurile către locurile pe care ei le cerce-tează în transilvania, începând cu Aiudul. Oricătre închisorile cu regim special, precum aceeade la Râmnicu Sărat, pe dru mul care leagă capi-tala de Moldova.

La Bucureşti am mai întâlnit nişte prietenide- ai lui Marius, alţi tovarăşi de aventuri, pe co-laboratorii săi de la Institutul de Investigare aCrimelor Comunismului. La masă, într- un restau-rant din centrul oraşului l- am cunos cut pe gene-ralul Dan voinea, procurorul militar care în 1989a pledat în proces împotriva soţilor Ceauşescu şicare, într- un anume sens, este el însuşi un arheo-log, scormonind printre documentele arhivelor(unde i se permite accesul).

El este unul dintre prietenii şi colaboratoriiapropiaţi ai lui Marius. În sfârşit, în timpul uneiadin vizitele la Palatul Parlamentului, am vorbitcu un alt prieten al său, senatorul Sorin Ilieşiu,regizor şi intelectual care a adunat ore întregi deînregistrări conţinând mărturisiri privind ceea ces- a în tâmplat în închisorile din România unde aufost încarceraţi deţinuţi politici şi mai ales desprecea de la Piteşti, unde tortura a atins forme halu-cinante.

Ore şi ore de înregistrare şi pentru mine: înmicul salon din apartamentul Cristinei, prietenalui Marius, care a tra dus cu răbdare în italiana eiperfectă, la Bucureşti, sau în birouaşul lui gheor-ghe Petrov, din mansarda muzeului din Cluj, trans-format în adevărată cameră de gazare din cauzafumului de ţigară pe care el şi gilda, traducătoareadiscuţiilor noastre, le sting doar pentru a aprindealtele. Atât de concentrate erau discuţiile, încâtadesea uitam chiar să mergem la masă, captivaţifiind de intensitatea poveştilor. Înregistrări făcuteîn maşină, în avion, la masă în restaurant, în faţatelevizorului, consultând între timp şi materialuladunat de la Marius şi de la colegii săi.

Ore şi ore pentru a cunoaşte o lume. Orepline de suferinţă şi de nelinişte, pentru că aşasunt cuvintele lui Marius şi ale lui gheorghe şi alelui Dan sau Sorin când po vestesc ce s- a întâmplat.Mii de instantanee ale unei drame fără sfârşit,care a lovit România şi pe locuitorii ei pentru olungă perioadă a secolului XX. O ţară care şi- aadus în faţa instanţei dictatorul, dar care nu avrut niciodată să facă procesul dictaturii, o ţarăsăracă astăzi, dar demnă, mândră şi extraordinarde primitoare, sfâşiată însă de puternice şi tulbu-rătoare contradicţii.

Marius şi, alături de el, gheorghe, Dan şiSorin mi- au deschis cu prietenie cartea propriilorexperienţe şi astfel s- a născut profunda stimă pecare le- o port şi, aş îndrăzni să adaug, o prieteniede care sunt foarte mândru. Şi s- au născut acestepagini dedicate lor, misiunii lor şi acelei Ro mâniicare vrea ca istoria ei să fie cunoscută. AceleiRomâ nii care s- a revoltat împotriva tăcerii care asupus- o, dar sub stăpânirea căreia a rămas din pă-cate până în prezent. tăcerea impusă în închiso-rile politice, tăcerea la care erau obligaţi supra -vieţuitorii lungilor detenţii şi rudele lor, tă cereaintelectualilor şi a tuturor celor care ştiau şi nuvor beau. tăcerea care astăzi, chiar după Revoluţiadin 1989, străbate amintirile şi în interiorul, şi înafara ţării. tăcerea care a devenit şi este o tortură.Astăzi, ca şi ieri. r

traducere din limba italiană de Cristina Andrei

Prefaţă de Emil hurezeanu, Postfaţă de Marius Oprea

În curs de apariţie la Editura Corint

ð

19

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

un întreg guvern, cu cel mai bunpremier de după revoluţie înfrunte, găzduit prin felurite peni-tenciare autohtone sau la distanţe

mai mari ori mai mici de Poarta (lor) Albă,doamna, scuzaţi expresia, Elena udrea după gra-tii de firmă, şefa pe ţară a departamentuluianti- corupţie arestată pentru corupţie, zeci demilioane de euro învârtiţi ameţitor între miniştrierudiţi şi bisnismeni analfabeţi, bişniţari de cali-bru judeţean, guvernamental şi transcontinental,parlamentari şi rudele lor până la gradul patru,de colonel acoperit, Elena udrea fără traian Bă-sescu, dar comportându- se ca şi când s- ar afla încontinuare sub pulpana lui, oameni de afacerispecializaţi în devalizarea bugetului de stat, unex- preşedinte puşcăriabil, devenit moşier pe baniifiică- si, de profesiune notar public cu venituri pri-vate, Elena udrea la loc cu răcoare laolaltă cuviorel hrebenciuc, licitaţii măsluite şi alte furturila fel de grosolane din averea statului. (Furturi,iar nu furăciuni, cum tinde să se generalizeze înmedia şi- n parlament un barbarism dintre celemai sinistre!). Cam aici ne aflăm, doamnelor,domnişoarelor şi domnilor, după douăzeci şi cincide ani de capitalism voios şi, concomitent, de de-mocraţie. Originală? Scâlciată din cauza perma-nentului nostru călcat în străchinile istoriei?Desfigurată de blestemul atavic al lui p… mă- sii,merge şi- aşa?

Primul impuls, de la Dumitru Drăghicescuşi horia- Roman Patapievici scriere, este acesta:de a ne turna cu vigoare autocritică cenuşă- n capşi a ne acuza fără milă de toate nenorocirile lumii.Suntem hoţi (dâmboviţeni, nicidecum schille-rieni…), suntem refractari la reguli şi certaţi cujustiţia independentă, şmecheri din născare, ma-fioţi reciclaţi, şpăgari, puşi pe căpătuială, străinide filosofia prezidenţială a lucrului bine făcut, in-compatibili cu democraţia şi aşa mai departe. Noi,singurii vinovaţi, singurii condamnaţi la oprobriupublic şi la dispreţ individual.

Oare, chiar aşa să fie? vă propun să privimpuţin lucrurile şi dinspre partea cealaltă a tablou-lui:

În scurta sa existenţă istorică, democraţia aînregistrat eşecuri strălucite, dar ea se menţine,în continuare, în topul preferinţelor populare pen-tru că beneficiază de o presă foarte bună. Dovadă,între altele, faptul că un polito- filosof americande origine japoneză, Francis Fukuyama, decreta,în urmă cu nişte ani, nici mai mult nici mai puţindecât sfârşitul istoriei, dată fiind împrejurarea căomenirea descoperise formula nec plus ultra,ideală şi definitivă, de convieţuire socială: demo-craţia liberală. (Mă rog, peste vreun deceniu de lacardinala revelaţie, entuziasmul domnului F.F.s- a mai temperat oarece, odată cu optimismul săudebordant…).

Fireşte, de- a lungul timpului, n- au lipsitnici cârtitorii de ocazie. De exemplu, cu ocazia îm-plinirii a circa două secole de la expirarea mariidemocraţii ateniene, Aristotel, analizând în Poli-tica formele de organizare statală, atrăgea respec-tuos şi echidistant atenţia că divina regalitateeste pândită de pericolul glisării în tiranie, că lu-

minoasa conducere de către aristocraţie îmbracă,mai devreme sau mai târziu, toga oligarhică şi că,în fine, nici regimurile constituţionale nu frizeazăexcelenţa atâta vreme cât asupră- le planeazăspectrul eşuării în democraţie, care este tiraniaarbitrarului mulţimii. Acelaşi arbitrar desprecare vorbea şi Nikolai Berdiaev când acuza demo-craţia de lipsa asumării unui sens – finalitate,target, ideal… – al evoluţiei sociale. Din acestpunct de vedere trebuie să recunoaştem că frene-tic- hulitul comunism stă mult mai bine: existămăcar un ţel, chiar aşa, eşuat în glume canine(căţelul nostru e comunismul etc.).

Să- i lăsăm însă în durerile lor metafizice şipe adulatorii, şi pe criticii conceptului pentru că,vorba înţeleptului: teoria ca teoria, dar pe noipractica ne omoară cu zilele pe care le trăim înglobala- ne contemporaneitate. Iar practica – învarianta didactică „democraţia pe înţelesul tutu-ror” – arată, simplist şi nenuanţat, cam aşa: Pu-terea poporului (acesta este înţelesul etimological termenului) se bazează pe câteva principii (ega-litatea cetăţenilor în faţa legii, reprezentativita-tea, cultivarea unor libertăţi fundamentale: acuvântului, a presei, a asocierii, a întrunirilor…)şi pe un număr de instituţii (votul universal, par-lamentul, statul de drept ş.a.m.d.). Modalitateaorganizatorică prin care poporul îşi exercită efec-tiv puterea o reprezintă partidele politice. Maimulte, în democraţiile veritabile de tip occidental,unul singur în regimurile dictatoriale. Dar ce esteacela partid? un grup de cetăţeni care se asociazăliber în baza unor interese comune. Economice, înprimul rând. Şi în următoarele, între noi fievorba. Ideologia pe care şi- o revendică majorita-tea formaţiunilor politice acoperă, de regulă, setulde obiective, acţiuni, mijloace şi tehnici prin careurmează să fie atinse acele interese. Scopul fiecă-rui partid este să cucerească şi să- şi prezerve pu-terea politică un timp cât mai îndelungat învederea satisfacerii intereselor economice de caregrupul este animat. Iar acapararea puterii se faceprin alegeri. Marele Mecanism despre care vor-beşte Jan Kott referindu- se la tragediile shakes-peareene a decăzut, în timpurile recente, în miculmecanism al democraţiei elective.

Şi iată- ne ajunşi, după această excursie pecoclaurii politologiei, la situaţia în care ne aflămnoi, românii la puţin peste trei luni de la alegerileprezidenţiale, la circa un an de la declanşareacruciadei anticorupţie şi în plină retorică menităsă oculteze, în spatele hemoragiei de vorbe…vorbe… vorbe…, nişte realităţi care sar în ochi,pur şi simplu. De fapt, mai mult simplu; puritateae o chestiune relativă şi discutabilă…

Indiscutabil este faptul că alegerile – toate– se fac cu bani. Mulţi. Nimeni nu merge cu nai-vitatea până la a- şi imagina că sumele necesareunei campanii electorale provin din cotizaţiile departid sau din donaţiile dezinteresate ale unormecena politici. Să fim serioşi: provin de la oa-meni cu bani – industriaşi, afacerişti, bancheri,mari proprietari funciari; puţini la număr, darcare contribuie cu mult. Asta pentru că Românieiîi lipseşte clasa de mijloc care ar putea inversa da-tele problemei, permiţând colectarea a câte puţinde la foarte mulţi şi anemizând astfel dependenţaaleşilor neamului de finanţatorii lor.

Când băieţii cu bani umplu conturile electo-rale ale adversarilor, ei se cheamă clientelă one-roasă; când le umflă pe ale noastre, se cheamăsprijinitori şi simpatizanţi oneşti. Depinde, aşa-dar, la care capăt al puştii electorale se plaseazăfiecare. toţi, însă, fără excepţie, fac o investiţie.Pretutindeni, o investiţie trebuie să generezeplusvaloare – aceasta este prima şi ultima sa ra-ţiune. Cei care bagă bani într- un candidat – pen-tru consiliul comunal, pentru parlament, pentrupreşedinţie, pentru secretariatul general al ONu– trebuie, într- o formă sau alta, să şi- i recuperezeintegral, plus dobânda aferentă – recte, un câştigacolo, cât de cât. Când, în urmă cu nişte ani, s- a

aflat că răposatul Dinu Patriciu (liberal cu acte şipedigree politic solid, dar, concomitent, om de afa-ceri şi mai solid) a cotizat, ca românul imparţial,la două capete şi pentru campania alor săi, dar şipentru aceea a adversarilor social- democraţitoată lumea a sărit ca arsă: trădare!, ruşine!, ma-chiavelism!, huo! Într- adevăr, ca membru de par-tid, Dinu Patriciu procedase imoral şi scandalos;ca business- man, însă, se comportase comme ilfaut. Pe malurile Potomacului, americanii bogaţişi deştepţi procedează identic! Ei toţi ştiu la fel debine ca şi candidaţii pe care îi susţin financiar că,după alegeri, urmează decontările: cu cât ai datmai mult, cu atât vei primi mai mult – o înlesnirefiscală, o licitaţie babană, niscaiva contracte custatul… În special, de- astea din urmă: contractelecu statul sunt peste tot pe mapamond cele maigrase şi mai avantajoase pentru că angajează pro-duse scumpe şi de serie mare – dotări militare,medicamente, îngrăşăminte, materiale de con-strucţie, utilaje necesare industriilor prioritareetc. Investiţia în candidaţi este sigură, lucrativăşi de perpetuă perspectivă: dai un ban, dar stai înfaţă la recuperarea cheltuielilor.

Jocul democratic- electoral este, în esenţă,jocul intereselor economice ale grupurilor reuniteîn partide. Dar treaba aceasta – deloc necurată,doar cinică şi inflexibilă – nu aduce voturi aşa căîn campanie se scot la înaintare argumentele cuecou senzorial la demos, la alegători, care va săzică: bunăstarea individuală, interesul naţional,protecţia socială, locurile de muncă, sănătatea po-pulaţiei, învăţământul, cultura… Din păcate,competiţia programelor şi proiectelor nu face ra-ting, nu se bucură de audienţă la publicul sastisitşi păcălit în repetate rânduri cu promisiuni ne-onorate. Şi- atunci, începe sarabanda ipocriziei de-mocratice în care se amestecă inextricabil, dartemeinic: etica („al nostru e mai onest ca al lor”),corectitudinea („banii noştri de campanie suntmai curaţi ca ai lor”), parolismul politic („ai lor auminţit mai mult ca ai noştri”), legalitatea („ainoştri au încălcat doar o hotărâre de guvern, pecând ai lor au încălcat Constituţia şi Declaraţiauniversală a drepturilor omului”), superioritateaideologică, patriotismul subiacent, priza la mul-ţime, charisma… (Atenţie, însă: lideri carismaticiau fost şi Alexandru cel Mare sau Napoleon, darşi Adolf hitler, Corneliu zelea- Codreanu ori NaeIonescu!).

La noi, cu deosebire, dar nu numai la noi,actul elecţiunii include o substanţială compo-nentă emoţională. În condiţiile generalei credităriparcimonioase a candidaţilor, votăm nu cu min-tea de pe urmă, ci cu inima, sau, mai rău, cuochiul şi cu urechea. Or, cum ele sunt mai sensi-bile la negativitatea violentă şi sangvinară, sun-tem copleşiţi cu o avalanşă de dezvăluiri,demascări, incriminări şi acuzaţii azvârlite înspaţiul public, apoi reluate, amplificate şi trans-formate în evenimente media de jurnalişti puşi înmişcare, la rându- le, într- o manieră nu tocmai in-ocentă, de felurite interese ascunse sau etalate,neruşinat, la vedere.

…Acestea sunt, în esenţă, mecanismele ca-pitalismului, democraţiei şi pluripartitismului.Bine ştiute de cei mai mulţi dintre noi, ignoratecu feciorelnică ipocrizie de toţi. Dovadă ridicărilede sprânceană calpe şi uimitele exclamaţii tea-trale ce însoţesc prin Parlament şi la emisiuniletv arestările spectaculoase din România ultimi-lor doi- trei ani. Or, la mijloc de legislatură parla-mentară, procurorii încep să instrumentezedeconturile a două decenii de – totuşi! – normali-tate politico- economică. Asta- i tot! r

Gelu NegreaDemocraţia pe înţelesul tuturor

n Rondul de zi Cu ocazia împlinirii a circa douăsecole de la expirarea marii

democraţii ateniene, Aristotel,analizând în Politica formele de

organizare statală, atrăgearespectuos şi echidistant atenţia că

divina regalitate este pândită depericolul glisării în tiranie, căluminoasa conducere de către

aristocraţie îmbracă, mai devremesau mai târziu, toga oligarhică.

Noutăţi editoriale ■ editura ideea europeană

■ Emil raţiuMeşterul Manole

■ Adrian Dinu rachieruGeneraţia orfelină

20

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Am putea, desigur, eseiza îndelungpe marginea asumării acestui tre-cut convulsionat, angajând pasio-nal taberele. ultimul Manolescu,

fostul prieten, notează, de pildă, în istorie, că Bre-ban a fost demis şi că sub directoratul său româ-nia literară se ideologizase; Breban, în replică,precizează corectiv că şi- a dat demisia, în plic, dinFranţa, printr- un „protest explicit”, fiind exclusdin Biroul uniunii Scriitorilor (laş, nepăsător,răspunzând docil comenzii de partid). tot Mano-lescu e de părere că memorialistica brebaniană arfi tendenţioasă, acumulând frustrări şi inexacti-tăţi, cu fulgere polemice pentru a- şi croi „o ima -gine avantajoasă”; că romancierul, evidentprovocator, original, digresiv, cultivă un stil „plinde greşeli”, vehiculând idei paranoice şi stereoti-pii morale. Nici Alex Ştefănescu nu e mai blând,obiecţiile sale vizând proza tautologică şi „surdi-tatea” autorului, imun la observaţii, făcând dinliteratură un scop în sine. Cert e că măreţia leo-nină a lui Breban, sâcâit de roiuri de muşte, nupoate accepta condiţia de victimă. Cu origine „ne-sănătoasă” (tatăl său fiind preot greco- catolic), cuo viaţă spectaculoasă, cititor bulimic, el face dinscris, cu îndărătnicie, o irepresibilă vocaţie, lan-sând, cu aplomb, proiecte impunătoare. uneroism tenace îi întreţine pulsiunea creaţiei şicredinţa în scris. Această mistică a literaturii, afi-şată orgolios, care, să observăm, precede şianunţă opera, exhibă o „plăcere vicioasă”; fer-ment cultural, animat de ideea (nepoetică) de con-strucţie masivă, Breban nu poate uita – în nicioîmprejurare – de sine. Acceptă „impostura” poe-tică (Paris, 1986), scrie, tot acolo, despre spiritulromânesc în faţa unei dictaturi, dar, printre rân-duri, se iţeşte, maiestuoasă, figura sa mustră-toare, îndemnându- ne somativ să fim, ieşind dintunelul dictaturii, „adulţi şi responsabili”. Şocullibertăţii a tulburat multe spirite, întreţinând,doar aparent, „o răfuială colegială”. Apriga fa-langă politică postdecembristă, sub flamura uneimoralităţi severe, a iscat, discreţionar, răstălmă-ciri, amânând reala normalitate. vizaţi erau co-rifeii gDS. Încât, bântuiţi de „stafia prezentului”,după lungile decenii comuniste, riscăm să nu neputem bucura de prezentul nostru. „Surparea” de-cembristă ne- a adus libertatea, un „dar otrăvit”,scrie Breban. „veşnicul provincial” încă se maimângâie cu speranţa re- unirii spiritelor creatoare(1, 280), încă mai crede (himeric) că intelectualii

de vârf vor abandona scenariile veninoase, „min-cinoase cu program”, conlucrând. Deşi el, un „nor-dic” coborât la Bucureşti, un ardelean rigid,bătându- se îndărătnic pentru cărţile sale, voia-jând în comunism, fără slujbă, strâmtorat, dar cucetăţenie germană (din 1972), obosit după atâtealupte, stânjenit să răspundă la acuze („tovărăşia”cu Burtică, „prietenia” cu Pleşită, scriitor al Mi-nisterului de Interne, cu sarcina de „a sparge” exi-lul etc.) alesese tăcerea. Având, însă, mirajulliteraturii şi cultul cantitativului, atacând teme„imposibile”, de mare întindere, construind ro-mane- catedrală. Fiindcă, recunoscându- şi stilul„dezordonat”, riscând, Breban afirma tăios: „sti-listica este gâfâitul autorului”.

Acum, respirând în libertate, ieşind din coş-marul totalitarismului roşu, îşi poate contemplatruda, convins că teza deşertificării este falsă. Cărezistenţa prin cultură a îngăduit supravieţuireaîn esenţial, câtă vreme, la noi, într- un regim dis-creţionar, opoziţia făţişă a fost „exotică”, mulţu-mindu- ne cu „revolta în oglindă”. „Păcălit” deprimul Ceauşescu, Breban a luptat să rămânăscriitor. Şi e convins că, în pofida ingerinţelor,s- au ivit opere valabile în acel „exil estetic”, chiardacă fenomenologia revizionistă de azi, reexami-nând în regim de urgenţă literatura postbelică,

îmbrăţişează justiţiar criteriul moral- politic, de-venind o „procuratură literată”, în numele unuimilitantism fantomatic.

*

S- a spus că şi memorialistica brebaniană arfi un „roman camuflat” (cf. gh. glodeanu), iscând,se ştie, reacţii inflamate. Probabil că nici S. Da-mian, de pildă, nu bănuise magnitudinea seismu-lui iscat de articolul său din românia literară (nr.44/2010), comentând acolo un „eşec” şi lansând unşir de acuze care îl vizau pe N. Breban. Evident,nu pe Breban- romancierul. Era vorba de un Bre-

ban cocoţat pe o „baricadă falsă”, un exaltat cro-nicar, prezentând lucrurile „deformat”, presărândaccente patetice şi învăţând un „alt alfabet”, celal luptei politice. Adică Breban- analistul, supor-tând handicapul amatorismului; încât trădareacriticii (2009), opusul care a stârnit atâtea discu-

Adrian Dinu RachieruMistica literaturii

„Păcălit” de primul Ceauşescu,Breban a luptat să rămână scriitor.

Şi e convins că, în pofidaingerinţelor, s- au ivit opere

valabile în acel „exil estetic”, chiardacă fenomenologia revizionistă de

azi, reexaminând în regim deurgenţă literatura postbelică,îmbrăţişează justiţiar criteriul

moral- politic, devenind o„procuratură literată”, în numele

unui militantism fantomatic.

BreBAn cu nichitA

21

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

ţii, nu putea fi – în optica lui S. Damian – decât„o reglare de conturi”, Breban raportând totul lasine, în numele unui vechi, intratabil egocen-trism. Cu francisca, scria S. Damian (v. despăr-ţirea de realism, în nu toţi copacii s- au înălţat lacer, contemporanul, 2010), „a luat fiinţă un cos-mos literar”, e drept, „vulcanic”, purtând peceteaunui ins de o „îndărătnicie monomană”. Dar, ne-greşit, un pionier în romanul românesc, aducândîn scenă personaje malefice, magnetice, şocândprin vitalitate, habitudini, cinism etc., mane-vrând şi „idei antipatice”; separându- se de crea-turile sale, chiar dacă oferta prozastică,desfăşurată ca o bogăţie de variante, graviteazăîn jurul unui nucleu obsesiv. S. Damian, ca înso-ţitor al operei brebaniene, era încântat de acelsalt cutezător în iraţional, cu eroi posedaţi de ideidemoniace, din tagma aleşilor, necunoscând, însă,zbuciumul, sfâşierile de conştiinţă, frânele eticeetc. Or, N. Breban a „clacat” atunci când a păşitîn agora. Publicistica sa nu mai respectă tonul ne-utru al romanelor, chiar dacă prozatorul punea îngura personajelor şi idei doctrinar- speculative, nutocmai pe gustul rafinatului exeget. În schimb,publicistul lansează verdicte inatacabile, „infaili-bile” şi, fireşte, brebanizând, „umple scena”.

În fond, stăruind asupra istoriei dramaticea prezentului, părintele lui grobei (memorabilulpersonaj oximoronic) aduce în atenţie câteva temefierbinţi: cea a identităţii („blestemată”, într- ovreme globalizantă, purtând consecinţele masca-radei naţionaliste), cea a rostului înalt al creato-rilor, şansa mântuirii şi prezenţa „aventurierilorpolitici”, cu provocările lor seducţioniste. Ca ana-list şi ardelean, băgându- şi nasul în „treburile na-ţionale”, Breban pledează pentru re- unire; caficţionar, trage semnalul de alarmă vigilentul S.Damian, Breban trebuie privit cu mefienţă şi pusla colţ pentru ideile sale scandaloase.

O precizare se impunenumaidecât. Bineînţeles căN. Breban exploatează dinplin „privilegiul de a fi fic-ţionar”. a descrie înseamnăa re- inventa; descrierea numai e posesie (ca în donJuan, 1981), ci o formă apoeziei. Încât, purtând su-flul „altui paşoptism”, asu-mându- şi ridicolul (cum,grăbit, s- au pronunţat scep-ticii), „încercarea” sa, lepă-dându- se de complexe, aşe -zată sub un titlu provocatoreste un binevenit examencritic, vestejind păcatulgreu al autodenigrării noas-tre (ca neam). Prezentul, în-deosebi, este „nemilos ana-lizat” (cf. E. Negrici), ener-gia polemică are, indiscuta-bil, efect de rezonanţă, dar

concluziile euro- scepticului Breban (convingă-toare) nu convin unora.

Între şocul schimbării/ libertăţii şi stafiaprezentului, România postdecembristă, confuză,turbulentă, convulsionată, grotescă etc., ne re-zervă, prin noua falangă politică, o istorie hâdă,coşmarescă. „Darul” Revoluţiei, ca violentă, sân-geroasă, tectonică „surpare instituţională” a fostpervertit; Breban respinge şi basmul social al„reîntoarcerii”, dând ceasulIstoriei îndărăt, nutrit derăzbunare. Ca şi zgomo-toasa disidenţă (de budoar),activând „curajul secund”(cf. A. Pleşu) ori elita auto-proclamată (mediatică). De-plânge, apoi, absenţa gru-purilor literare – ca nucleede energie – impunând noidirecţii şi noi condeie înviaţa scriitoricească (o viaţăcoralieră, se ştie, cutreie-rată de confuzii şi diver-siuni). În fine, e nemulţumitde prestaţia intelighenţiei,fracturând, prin lideri abili,cu „reflexe de politicieniversaţi”, lumea literară (în-vrăjbită prin dihonia poli-tică şi campanii orchestra-te). vede în influentul Gdso „sectă culturală”, un „con-sorţiu de idei şi de interese”,căzut în „zaiafet vorbăreţ”,incapabil de dialog cu ro-mânia reală. Sunt, oare, reproşuri fără temei?Dar nu corifeii gDS propun discursuri morale/moralizatoare (decretate „evenimente”), ocupândpoziţiile- cheie („punctele strategice”, observă N.Breban) şi controlând „treburile” literare? Nu desectarism e vorba, îndepărtând, cu furii icono-claste, nume hulite, aşa- zişii „expiraţi”?

Până la urmă trădarea criticii, o carte vor-bită, inclasabilă, „sulfuroasă” (zicea Eugen Ne-grici), degajând un militantism paşoptist, reîn-viind speranţa naţională are, să recunoaştem, oaltă miză; Breban e neconcesiv cu acele destinetrădate, regretă dezertările, „slăbiciunea voca-ţiei”, părăsirea şinei destinale, sub imboldul de-monului politichiei. Şi, bolnav de fanatism literar,evocă (desigur, cu splendid orgoliu) pulsiuneacreaţiei, destinul de literatură mare la care visaîn tinereţe, alături de amicii săi literari, hră-nindu- se cu frumoasa idee a autonomiei esteticu-lui. Şi foamea de glorie, evident. Dar microcos -mosul literar, atunci şi mai abitir acum, e răvăşitde talazurile urii şi interminabile bătălii, îmbră-când – de regulă – „culori oportunistice”. Şi ane-miind spiritul civic, mereu în suferinţă. vinaintelighenţiei româneşti de vârf rezidă în incapa-citatea de a coagula energiile; laşitatea, esopis-mul, schizofrenia au minat posibila rezistenţă,protestul politic în anii „jenanţi” pentru spiritulcivic. Încât pilda brebaniană, acea demisie tri-misă de la Paris, în bulversantă vară a tezelor(iulie 1971) n- a fost contagioasă, iar gestul său afost comentat cu o „amabilitate uitucă”, notează– mâhnit – memorialistul. Sfatul oferit de „maeş-trii opoziţiei pariziene” nu putea fi urmat într- olume cinic stabilizată. Rememorând „văpăile ti-nereţii”, veşnicul provincial credea (şi crede!) învocaţia irepresibilă a scrisului, învingând toateopreliştile. Încât, doritor să se afirme, să debuteze– el şi colegii de generaţie – nu puteau îmbrăţişa

rezistenţa albă. Cerberii stalinismului vegheau,greva scriitoricească nu putea fi o soluţie. Doarbătălia cu „forurile” şi organele, suportând caval-cada de oprelişti şi ingerinţe, câtă vreme niciprognozele sovietologilor/ comunistologilor nu în-trezăreau implozia. Breban propune, aşadar, ocarte de atitudine (umorală, ce e drept), epici-zând, rememorând şi reînsufleţind personajele,fără indignări de circumstanţă, reanalizând con-vulsiile epocii. Bunăoară, discută cazul fostuluiprieten N. Manolescu, „mărturisitorul” atâtor de-cenii de literatură, critic de mare prestigiu şi in-fluenţă, cel care „a pus piciorul” în politică,eşuând. A trădat, astfel, credinţa în scris? A greşitEugen Simion recomandând „ţarcul apolitismu-lui” şi iscând atâtea discuţii prin ciocnirea vio-lentă a opiniilor? Şi inevitabila scindare aliteraţilor? Este în eroare N. Breban când, pe un„ton irevocabil”, condamnă, deopotrivă, un regimsamavolnic, degradant (de la noi) şi servituţilelumii libere, taxând şi indiferenţa vestului orireacţiile emigraţiei române?

La ora bilanţului, autorul franciscăi reca-pitulează, cu farmec epic şi portretistică sucu-lentă, divulgând şi informaţii de culise, credinţeletinereţii. Acele seri aprinse şi nopţi albe când foştii prieteni, aspiranţi la glorie, mânaţi de o im-pulsivitate paranoidă schiţau utopii tangibile. Or-tacii de atunci, euforizaţi, cu o beligeranţămascată, înfrângând vitregiile timpului socialcredeau neclintit în viitorul lor, dovedind o infai-libilă încredere. trăind, altfel spus, „în cuşca pro-

priei obsesii de destin” şi apărând, cât se putea,microcosmosul literar.

Scriitor vizionar, „nebun”, fără „tact social”,totuşi „descurcăreţ” (cum a fost suspectat), vizitatde spaimele ratării, aşteptând – într- o tinereţecăutătoare, nesigură – o glorie incertă, anunţândproiecte „bombastice”, Nicolae Breban s- a con-fruntat cu o benefică întârziere de destin. un ado-lescent ezitant, întârziat, deci, terorizat de gândulde a nu avea talent, un „ratat potenţial”, crescândsub protecţia grupului, ca „atelier de lucru şi deformaţie”, un scrib epic, retras într- o „marginali-tate activă”. Revanşându- se spectaculos, sedus şila bătrâneţe de vechea „fervoare scripturistică”,credincios temelor obsesive, slujind utopia roma-nescă, desfăşurată amplu, problematic, inconfun-dabil. Pentru Nicolae Breban, ispăşind, o vinăinefabilă, marele roman rămâne o „utopie tangi-bilă”…

În numeroase împrejurări, Nicolae Brebanşi- a mărturisit „oarba credinţă în literatură, maiales în subspecia numită roman”. Ambiţiile sale,impresionante prin amplitudine şi reflexivitate,beneficiind şi de un lung timp „de germinaţie”(implicit, de formare), au rodit în vaste panorameepice despre care, chiar la începuturi, valeriuCristea nota că se trag „din pasta aceleiaşi obse-sii”. Într- adevăr, Breban, deja clasicizat, pare căse repetă, deşi fiecare nou titlu, gravitând în jurultemelor favorite (obsesive), aduce unghiuri noi de„atac”. Dar, credincios unei formule (indiferentăla meteorologia politică), Nicolae Breban pare afi în contratimp cu aşteptările publicului şi cu„spiritul momentului”, observa Nicolae Bârna.Chiar întâmpinat acum cu rezerve, în „reflux depopularitate”, „penalizat” ne- literar, cândva ad-mirat aproape unanim, Breban rămâne, indiscu-tabil, în galeria marilor noştri prozatori. r

BreBAn cu eugen simion

BreBAn cu ŞtefAn BorBèly Şi mirceA muthu

22

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Ne- am întâlnit la Cluj- Napoca,după vreo 18 ani. L- am regăsit cuuimire şi mare bucurie pe acelaşiNicolae Breban pe care- l ştiu de la

începutul anilor ’90: monumental, abrupt şi cate-goric. Şi, bineînţeles, absolut fermecător în a sadeja celebră francheţe, aceea care îl face, pentruunii, atât de dificil de înţeles. Încarnează perfecttitlul extraordinarului său roman, Pândă şi se-ducţie fiind un seducător par excellence.

„Prima decizie e a criticii, a douadecizie e a rezonanţei sociale şi atreia decizie e timpul“

Ana Barton: ce e literatura?Nicolae Breban: O întrebare catastrofală.ştiu, ştiu, dar am motive s- o formulez. răs-

punsul dumneavoastră îmi e foarte important. sedezbate arzător chestiunea în ultima vreme.

Literatura este o modalitate de expresiespecifică, modalitate care se foloseşte de cuvântşi de hârtia scrisă.

doar de hârtia scrisă…Ajunge, este enorm. Începe cu papirusul şi

ajunge la gutenberg. cum e cu faraonii care aveau obiceiul să dis-

trugă toate înscrisurile?Primele dinastii asta făceau. Îi rădeau pe

antecesori şi cu ei începea lumea. şi acum, în literatură, se- ntâmplă ceva ase-

mănător? oamenii au aroganţa de a considera căliteratura- ncepe cu ei?

Nu oamenii, doamnă. O anumită generaţie,nici măcar întreagă, impulsionată de Manolescu,care după căderea comunismului a vrut să apliceaşa- zisul postmodernism în literatură, dar unpostmodernism preluat de la americani, foarte

mult vulgarizat. Manolescu, defapt, a făcut un experimentpuţin sadic cu aşa- zisa genera-ţie ’80, în care unii ucenicide- ai mei n- au intrat – Ioangroşan, Stelian tănase –, darCărtărescu a mers din plin.Manolescu a fost unul dintreoamenii care ne- au sprijinit penoi, generaţia ’60, pe mine, peNichita, pe Doinaş. A avut no-rocul de- a avea rubrici fixe îndouă mari reviste din vremeacomuniştilor, contemporanulşi românia literară, o prero-gativă rară pe care Eugen Si-mion n- a avut- o, nici Negoiţes -cu. Lui Matei Călinescu i- amdat rubrică la revista mea, dar,dându- mi demisia, şi- a pier-dut- o. Manolescu a avut avan-tajul de- a avea rubrici în celedouă mari reviste care aveauun tiraj enorm; contemporanulavea peste o sută de mii deexemplare.

spuneţi că reflexul ăstaeste unul primitiv…

Da, un reflex fundamen-tal primitiv care se arată la in-divizii care- şi extirpă originile.Care vor să- nceapă lumea cuei.

ce credeţi despre litera-tura care se publică pe inter-net?

Nu frecventez, n- o cu-nosc, eu citesc numai pe hârtie.

În ce condiţii un om poateavea credinţa şi de- acolo cura-jul de- a scrie literatură?

Nu ştie nimeni asta. vocaţia de scriitorapare misterios în anumite fiinţe, din diversestraturi sociale, iar asta se vede abia prin şcoalăşi prin insistenţa cu care omul vrea să se apropiede literatură, de carte şi de acest lung şi periculos

drum al creaţiei literare. În general, creaţia lite-rară nu aduce bani, aşa că e mai profitabil săintri- n comerţ sau în politică. Ai şanse mai rapidede a avea satisfacţii. În literatură e un drum lung,asta dacă vrei cu adevărat să faci literatură bună.

şi când crede el şi- i spun şi mentorii că aretalent, el, ca om, ce să facă?

Nu mentorii lui îi dau verdictul. verdictuldacă el are vocaţie şi dacă ceea ce produce are ca-litate, are valoare îl dau criticii literari de presti-giu ai momentului. Cei şase- şapte critici literariai unei naţiuni dau verdictul de valoare. CândMaiorescu a vorbit despre talentul lui Eminescu,lumea a deschis ochii asupra lui. Când Lovinescua spus despre doamna Bengescu că are vocaţie şitalent, a afirmat- o ca romancieră de talent.

ce credeţi despre cei care se încăpăţâneazăsă continue, în viuda verdictelor negative?

Înseamnă că ei cred în vocaţia lor şi- i admircă insistă şi creează în continuare. Asta am făcutşi eu până la vârsta de 30 de ani. Nici n- am exis-tat ca scriitor până la 30 de ani. Aveam colegi degeneraţie care la douăzeci şi ceva de ani deja eraucelebri în alt domeniu decât al meu, în nuvelă.M- am ambiţionat să scriu roman, ceea ce în anii’60 era imposibil pentru că trebuia să scrii unroman comandat de partid. Am reuşit la 30 de anisă public trei romane unul după altul şi- am in-stalat moda romanului în literatura română. În1968.

şi- n acel moment aţi primit şi elogiile criti-cii.

toate, enorme. Şi marile premii şi posturimari etc. totul a venit deodată.

există specificităţi feminine şi masculine înliteratură?

Nu există aşa ceva. Avem o mare scriitoare,doamna Bengescu. Din păcate, şi- a trăit sfârşitulvieţii în anonimat şi- n sărăcie pentru că n- a fostapreciată de comunişti, iar critica a campărăsit- o. Este unul dintre marii romaniceri. Aadus o perspectivă nouă asupra omului şi a socie-tăţii româneşti. A scris un roman citadin, aşa cuma făcut şi Camil Petrescu. Până la ei, romanulrural era cel care domina: Rebreanu, Sadoveanu,pe urmă Marin Preda. Dar ei doi au venit cu ceea

„Misterele cărţilor mari rămân între pagini”

n Ana Barton în dialog cu Nicolae Breban

cu AnA BArton

23

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

ce voia să susţină Lovinescu. El era şeful uneimici reviste, sburătorul, pe care n- o băga nimeniîn seamă. Iar el, Lovinescu, voia proză citadină,proza psihologică franceză.

„Sub comunişti a apărut o poezie feminină de mare clasă”

deci nu există specificităţi.După Al Doilea Război, sub comunişti a

apărut o poezie feminină de mare clasă. Înaintede Război, poezia feminină era ilustrată de câtevamodeste poete, Elena Farago, Otilia Cazimir. Darapoi au apărut poete foarte bune, una dintre poe-tele cele mai bune ale acestei ţări fiind una dintrecolegele mele de la Academie, Ileana Mălăncioiu.Există o poezie feminină: Ana Blandiana, IleanaMălăncioiu, Angela Marinescu. Sunt trei nume încare cred. Este vorba şi despre prestigiul unuiscriitor, de rezonanţa pe care o creează în socie-tate un poet, un scriitor. Nu numai ce spun criti-cii. Prima decizie e a criticii, a doua decizie e arezonanţei sociale şi a treia decizie e timpul.

vorbim despre valoare acum…Da. valoarea o decid cei şapte- opt critici ai

unei naţiuni. Ei spun „acest opus are valoare”.Maiorescu, Călinescu, Lovinescu, Ibrăileanu,Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ion Negoi-ţescu, Lucian Raicu – ăştia- s marii critici care îşiasumă acest mare risc. De exemplu, Lovinescu agreşit enorm crezând că nu va avea succes Cara-giale. Şi s- a înşelat, deci, se poate să se înşelemarii critici. Dar a avut dreptate cu Camil Pe-trescu, cu doamna Bengescu, cu Ion Barbu. Căli-nescu i- a lansat pe aceşti tineri care au venit cudirecţii mari în literatura română.

dar romanele lui călinescu?Are un singur roman de înaltă valoare, bie-

tul ioanide. enigma otiliei e un roman zolist, in-teresant. scrinul negru e puţin ticălos pentru căînjură clasa boierească într- un moment în careboierii erau băgaţi în puşcării, iar cei care puteaufugeau din ţară.

câteva titluri de romane pe care le iubiţi, nudoar care vă plac.

N- aş pune problema iubirii lor. E vorbaunde mi- am învăţat eu meseria, unde mi- amfăcut şcoala. Iubeam când aveam 16 ani. Iubeamşi fete, şi romancieri de mâna a doua. Mi se păreacă Cezar Petrescu e un mare scriitor. Peste câţivaani mi- am dat seama că tipologia lui a caricată, efalsă. A vrut să- l imite pe Balzac. Ambiţia e fru-moasă şi admir hărnicia acestui jurnalist, însăn- a rămas.

mai sunt şi alţi scriitori pe care i- aţi iubit,dar, în timp, i- aţi reconsiderat din punct de vederevaloric?

M- a fermecat la 14 ani Ionel teodoreanu.Acum îmi dau seama că este un prozator medio-cru, diletant. Ceea ce- i mai interesant e că mi- auplăcut unii prozatori de vagon lit, cum zic france-zii. Romane de bulevard. Ei bine, erau câţiva carem- au entuziasmat, dar şi maestrul meu, Dosto-ievski, a avut la rândul său un romancier de bu-

levard preferat: Eugène Sue. unromancier francez cu imensăvogă, care a scris misterele Pari-sului. Era un romancier cam tri-vial care i- a plăcut luiDostoievski în tinereţe. Mi- a plă-cut un alt romancier de vagon lit,tot un francez, Maurice Dekobra.Apoi, era Pitigrilli, iar la noi erauDamian Stănoiu şi Mihail Dru-meş. Romanele astea aveau o in-trigă incitantă şi pasionantăpentru un tânăr.

să revenim la romanele săle zicem formatoare…

Liviu Rebreanu, în primulrând, care în anii ’20 stabilizeazăromanul românesc. Noi n- amavut până atunci decât nuvelesau romane mediocre. Sado-veanu, bineînţeles, Agârbiceanu.În Muntenia, abia cu MarinPreda, după Război, a apărut unromancier de primă mână. Iardupă aceea mi- a plăcut Camil Pe-trescu. Când am făcut eu şcoala,el era interzis. Pe doamna Ben-gescu am descoperit- o întâmplă-tor. gib Mihăescu, un bun ro -mancier şi nuvelist. Anton hol-ban, care era puţin proustian.ăştia au fost, de fapt. Puţin camsăracă recolta pentru că noi înnuvelă şi în povestire eram foartebuni. Nuvelişti am avut maimulţi şi mai buni. De la Ne-gruzzi, cu Lăpuşneanul lui, pânăla Caragiale, care, spune Căli-nescu, este cel mai mare nuvelistromân. Din păcate, generaţia deazi nu- l mai cultivă ca nuvelist, ci ca autor deschiţe, ceea ce e derizoriu.

„Fondatorul tipologiei moderne în roman”

şi din literatura universală?Acolo e mai uşor fiindcă îi avem pe ruşi. Ler-

montov, pe care l- am descoperit când eram foartetânăr. Un erou al timpului nostru – o carte fan-tastică, un roman apărut la 1840, foarte puţin cu-noscut în Occident, în care pentru prima datăapare tema dublului. O temă care m- a obsedat: căun om poate fi el însuşi, dar şi contrariul lui. Ler-montov a murit tânăr, la 28 de ani. Era, în primulrând, poet. După el, gogol, cu suflete moarte, re-vizorul, căsătoria, Jucătorii de cărţi. Le- am ex-plicat prietenilor mei Nichita Stănescu şi MateiCălinescu ce înseamnă tipologia modernă. Noi amtrăit şi trăim şi azi, asta fac şi americanii, acum,o tipologie simplificatoare, cu accente puternicede bine şi de rău. gogol îl face pe Akaki Akaka-vieci, din mantaua, iar Dostoievski spune că afost maestrul lui: „Noi toţi am ieşit din mantaua

lui gogol.” Apoi, uriaşul tolstoi, pe care tineriidin Franţa şi România îl ştiu doar din filme.Filme bune se fac din romane de mâna a doua.Din romane mari nu se pot face filme. Eu, cândvăd crimă şi pedeapsă chiar făcut de Polanski,închid. Misterele cărţilor mari rămân între pa-gini. Aşa, deci ruşii, până la Cehov şi Leonid An-dreev, care nu- i deloc citit astăzi. Chiar şigorki- mi plăcea în tinereţe. Englezii, apoi. Am în-ceput la 15 ani, cu Dickens, un Dostoievski en-glez, dar mult mai simplificat în tipologie.

ne- ntoarcem un pic la dostoievski şi la afir-maţia lui în ce- l priveşte pe Gogol, şi anume că toţiieşim din mantaua?

„De ce- i grozav Akaki Akakievici?“, m- au în-trebat Nichita şi Matei Călinescu, asistentul luivianu. Este vorba despre inovaţia enormă a luigogol, care este fondatorul tipologiei moderne înroman. Francezii habar n- au de gogol, ştiu vag su-flete moarte şi revizorul. Îi ştiu însă foarte bine petolstoi şi turgheniev. Şi românii la fel. Până la AlDoilea Război Mondial, aceşti doi scriitori au do-minat în Franţa şi România, cele două naţiuni ra-ţionaliste. gogol nu- i interesează deloc. I- am spuslui Nichita că Akaki Akakievici este un cocoşat cusplendizi ochi albaştri. Adică- i o contradicţie în ter-meni. contradicitio in adjecto. Să spui despre unticălos că- i un sfânt. Şi Dostoievski a dus asta lavârf prin Svidrigailov din crimă şi pedeapsă, unpersonaj care m- a fascinat în tinereţe. Este un ti-călos, un porc, un criminal care în ultima parte ede o splendoare umană nemaipomenită. Iată cuma învăţat Dostoievski din lecţia lui gogol. Asteasunt deja lucruri complicate, mă refer la tipologiaromanului, pe care nu le mai ştie nimeni astăzipentru că nu ştiu meserie. Nu ştiu să facă nici per-sonaje, nici dialoguri. Dar este şi- o meserie grea,doamnă. E mult mai simplu să descrii nişte micichestii, să arăţi traiectul tău digestiv, părerile tale,femeia cu care- ai fost în pat, să faci nişte apercepţiiîn legătură cu politica, să te plângi de starea mi-zerabilă a lumii, să spui prostii…

„Mă opun conceptului de capodoperă”

n- am ajuns la francezi şi la germani…Primul meu maestru francez a fost creato-

rul romanului modern, Stendhal, cu roşu şinegru şi mănăstirea din Parma, mari cărţi în careel vine cu tema ambiţiosului. Julien Sorel e unambiţios ciudat. Nu- i o caricatură ca la NicolaeFilimon, în ciocoii vechi şi noi. Sorel e complicat.E un arivist foarte interesant; eşti tu, cel care ci-teşti. un arivist care îl admiră pe Na-poleon, visează, ca şi Raskolnikov, căromAncierul între mAmA d-sAle Şi gABrielA melinescu ð

24

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ăpoţi trece de graniţa morală, adică lu-cruri foarte înalte, Stendhal urcândenorm cu asta. Şi apoi Balzac pe care

eu îl citesc şi azi. Foarte mulţi spun că nu poatefi citit, dar nu trebuie să treci prin toate cele 80de romane. Sunt 12- 15 romane fundamentalecare şi azi se ţin foarte bine. Dar nu pentru astaîl admir. Cu Balzac e un mister, un cuvânt careîmi place mie şi altui scriitor, îmi aduc eu amintecare anume. Să ştiţi că n- am fugă de idei; ştiţi cee aia? Semnul senilităţii, când îţi pierzi ideea.Aşa, vreau să spun ceva important. Eu adeseorispun lucruri importante [râde]. E un mister cuacest scriitor. vorbind cu foarte mulţi francezi şicu români, am văzut că majoritatea ori îl înjură,ori spun că este de necitit.

cum aşa?El m- a impresionat şi când am fost tânăr,

dar şi acum, printr- un tip de grandoare, de para-noia, mai clar. Este vorba despre ce numim noi fi-losofie sistemică, ideea de a crea sistem. Adică nunumai să scrii una- două cărţi bune sau cinci ca-podopere. În interviul pe care i l- am dat MarieiLuiza Cristescu am spus că eu mă opun concep-tului de capodoperă la care se apleacă toţi latinii.Pe mine mă interesează opera. Aici sunt neamţ:Das Werk. Nu să dai lovitura, scriind o capodo-peră. Cum a dat Lampedusa lovitura. Apoi avenit visconti, a făcut filmul. Apropo, l- am cunos-cut pe contele visconti la Cannes, când m- am duscu filmul căruia îi semnasem regia, făcut după ro-manul meu animale bolnave. El venise cu moartela veneţia. Or, Balzac are acest concept de- o gran-domanie la limită. El vine cu o idee de care a râscel mai mare critic francez, Saint Beuve. Erapapa criticii franceze, prieten cu victor hugo.Saint Beuve a adus în istoria literaturii biografia,pe care a imitat- o Călinescu apoi în capitolele des-pre marii scriitori din istoria literaturii. SaintBeuve spune că „domnul Balzac nu ştie care e spi-ritul modern; noi suntem interesaţi de noutate nude ce- i vechi“. În cenaclul literar al surorii sale,Balzac vine şi anunţă un imens proiect, comediaumană. Romancierul anunţă, printre altele, ca onoutate literară absolută faptul că unii din eroiiunui roman de- al său vor trece în romanele ulte-rioare – lucru de care Saint Beuve a râs, afirmândcă ideea de a prelua în mai multe cărţi aceiaşi eroicontrazice nevoia de actualitate stringentă a epo-cii. Apărându- l pe Balzac, Marcel Proust a scris ocarte, contre saint beuve. Proust era necunoscutatunci. În carte, el vorbeşte cu mama lui şi apărătrei scriitori: Stendhal, Flaubert şi Balzac. Mamalui Proust spunea că Balzac e vulgar, iar fiul i- arăspuns că- i un nebun creator de sistem. Balzacvoia, ca un paranoic, să descrie tot ce avea subochi, o societate întreagă. Şi avea sub ochi anul1830. Momentul lui Louis Philippe, un rege con-stituţional. Balzac a vrut să refacă toată tipologiaacestui rege şi- a făcut asta în 80 de volume.

De- aia zice Marx: „Dacă vreţi să înţelegeţi epocalui Louis Philippe, nu citiţi economie politică, ciBalzac“. Balzac a refăcut naşterea burgheziei şitot urcuşul fantastic, acela care merge pânăacum, în capitalism. Deci, iată ce nebun a fostomul ăsta: nu s- a mulţumit cu câteva cărţi carese vând bine şi au cronici bune, ci a vrut să facăun sistem în care prinde întreaga umanitate. NiciShakespeare n- a făcut asta.

„un mare creator de sistem, Marcel Proust”

şi în afară de balzac?zola, inventatorul aşa- zisului curent natu-

ralist. Am citit enorm zola. Doamnă, fac deja uncurs de tipologie. Liviu Rebreanu a învăţat de lael aşa- zisa şcoală naturalistă şi a creat acest cu-rent în literatura română, după zola, care descriemoravurile societăţii sălbatice, primitive, brutale.vine cu un infern social formidabil de interesantşi de mordern şi astăzi. Balzac şi zola sunt cei doipiloni ai francezilor şi apoi vine un om foarte ra-finat care este gustave Flaubert. Şi aruncă pemasă un roman care a devenit modelul prozei mo-derne, madame bovary. toată proza modernăfranceză şi americană vine din Flaubert… miste-rul Flaubert. Şi după el a venit un alt mare crea-tor de sistem, foarte puţin înţeles azi, MarcelProust. vine cu În căutarea timpului pierdut, încare aflăm o lume care n- a existat şi nu există, olume pe care el o descoperă. Ah, am găsit numele

care îmi scăpa la începutul discu-ţiei noastre, când am vorbit întâidespre mister. André gide. vor-besc despre Proust şi uite cum îmiamintesc de gide. Ce mister e în-suşi creierul!

lumea literară, maestre…Da, lumea literară, lumea

criticii, lumea valorilor – ca şi înfilosofie, dar în literatură poatemai tare – e teribil de aspră, dedură, de sadică. Rade tot, fagoci-tează, mănâncă tot. Din o sută descriitori foarte buni rămân unul,maximum doi. Este enorm. Re-zişti timpului, mentalităţilor, re-voluţiilor. N- aţi văzut şi la noi? De30 de ani sunt alte mentalităţi,peste 20 de ani vor fi altele. Eu-ropa se schimbă şi ea.

„Epicul este ceea ce semişcă”

rămăseserăm la Proust… Da, o lume fantastică despre

care gide a zis că- i „o lume plicti-coasă şi prolixă“. Încărcată, stu-foasă, barocă. După aia a regretatce- a spus. Interesant e că şi- n Ro-mânia, în anii ’30, au apărut prou-stienii: Camil Petrescu, doamnaBengescu. Ce repede a prins!Şi- acum, băieţii ăştia tineri îiprind pe americani, dar americanide mâna a treia. Atunci a prins

unul mare, foarte greu de înţeles. În cele trei vo-lume ale lui Proust nu se întâmplă nimic. Or, ceicare citesc azi vor să se întâmple: cine cui îi dă încap, cine aprinde casa, cine ucide etc. La Proustnu se- ntâmplă niciodată nimic şi totuşi el desco-peră o altă faţă a epicului. Epicul este ceea ce semişcă. trebuie să se mişte. Bine, acum la ce nivelse mişcă e altceva. Poate fi la nivelul senzu -alo- materialo- grosolan. Dar la Proust se mişcăenunţul şi autorul. Îi face un portret unui erou,apoi face multe alte portrete la rând şi se mişcăel, autorul. Şi avem mereu acelaşi portret, cu fo-tograme diferite, şi observăm ciudat personajelecă se mişcă sub ochii noştri în percepţia autorului.totuşi, Proust, m- am covins şi eu mai târziu –eram fascinat de Faulkner; e mai vitalist ameri-canul –, este marele revoluţionar al secolului XX.El a ridicat din ocean un continent enorm pe carenimeni nu- l înţelege azi, mai ales românii, pentrucare e important cine dă în cap cu toporul. Or, laProust nu se întâmplă nimic: baronul de Charlusapare în primele zece pagini ca un escroc, apoi de-vine un ciudat, pe urmă apare ca un tip de mareprofunzime… timp de o sută şi ceva de paginiacest personaj se mişcă sub ochii tăi; se mişcă vi-ziunea lui Proust asupra lui. Iată o nouă sursă aepicului pe care foarte mulţi nici n- o bănuiesc. În-şişi francezii au uitat.

„Marele Musil n- avea talent”

dar musil şi Joyce? Robert Musil este un uriaş prozator al seco-

lului XX, un om total lipsit de talent. În general,Breban spune lucruri foarte radicale pe care niciun profesor n- ar îndrăzni să le spună pentru cătoţi folosesc clişeşe: marele Musil. Marele Musiln- avea talent. Le- am dat cândva unor oameni otemă: să- mi explice de ce Bacovia n- are talent.Eminescu are, Ion Barbu are. Bacovia n- are. NiciMusil nu are talent. Are un creier fantastic, ca-pabil de asocieri raţional- matematice şi filosoficeformidabile. Are o tipologie foarte, foarte săracă.Personajele sunt foarte slab creionate. Compara-tiv cu ruşii, care sunt cei mai tari în tipologie. Laun rus, într- un roman, când vorbeşte un personaj,simţi că miroase, că tropăie. Chiar şi când face oteorie, îi simţi corporalitatea. În ciuda teoriilor şidiversiunilor, când vorbeşte un personaj, face oteorie, să simţi că mişcă, miroase, că e nebun.Forţa prozei aici este. La Musil sunt nişte stafii,însă e încercarea lui de- a arunca o optică asuprasocietăţii decadente vieneze; el descrie destrăma-rea Imperiului Austro- ungar. E fantastic de cititpe pagină şi pe capitol, dar e greu să citeşti toatecele trei volume. Şi mai are el ceva pentru care îlacuz: nu şi- a terminat opera. Eu de la goethe şide la thomas Mann am învăţat că atunci când în-cepi ceva trebuie să termini. Dumnezeu a începutceva cu noi şi sperăm că va termina ce a începutcu noi. Printre alte servituţi şi obligaţii, o operătrebuie încheiată. Când începi o casă, trebuie s- otermini. Când faci copii, trebuie să- i educi, să- ifaci mari. Orice construcţie umană, dacă ai înce-put- o, trebuie s- o termini. Lumea începe o gră-madă de chestii şi se plictiseşte pe parcurs. Nu- miplace Joyce, eu sunt cu thomas Mann. r

Cluj, Octombrie 2014

cu mirceA mArtin, vAleriu mirceA popA Şi gh. schwArtz

ð

25

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

n O carte- eveniment Eugen Simion, Cioran. O mitologie a nedesăvârşirilorEditura Tracus Arte, 2014

Constantin CoroiuCioran şi răzbunarea criticii

un „aristocrat al îndoielii”

Cu câteva luni înainte de moartea luiEmil Cioran, magazine literraire îiconsacra „aristocratului îndoielii”un voluminos DOSAR de peste 60

de pagini. El cuprinde studii, eseuri, scrisori ine-dite ale lui Cioran către fratele său Aurel, cătreArşavir Acterian şi Constantin Noica, fotografii:Cioran la 20 de ani călare pe un frumos cal în cur-tea casei părinteşti, Cioran alături de tatăl lui oriîmpreună cu Mircea Eliade şi Eugen Ionescu, laParis etc. Păstrez un exemplar din acest număral revistei amintite apărut acum două decenii.Sunt texte semnate de Bruno de Cessole, analistal operei românului, dar şi autorul unui romaninspirat de acesta, cu un titlu maiestuos: ora în-chiderii în grădinile occidentului, Francois Bott,Patrice Bollon, Louis Nucera şi alţii, dar şi unamplu interviu realizat de editorul german Mi-chael Jacob pus sub genericul lecţii de înţelep-ciune şi reprodus dintr- un volum ce tocmaiapăruse la München în care se evocă traiectorialui Cioran „de la epoca binecuvântatei copilării ro-mâneşti la vârsta renunţărilor”. Am revăzut aceaconvorbire, pentru a- mi face, aşa cum se spune însport, încălzirea înainte de lectura eseului cio-ran, o mitologie a nedesăvârşirilor, de Eugen Si-mion, apărut la Editura tracus Arte. O carte greala propriu (peste 500 de pagini) şi la figurat pecare însă o citeşti ca pe o captivantă, deşi extremde solicitantă poveste ce are în centrul ei un per-sonaj fascinant; o naraţiune critică în care fapteleşi ideile se împletesc şi conturează, în proiecţialui Eugen Simion, un portret poliedric. Asta cutoate că – avertizează criticul – „este greu de făcutportretul lui Cioran pentru că temele, obsesiile,complexele se repetă, adevărat, dar mobilitateaspiritului este aşa de mare şi de imprevizibilă,încât ea trece fermecător dintr- o contradicţie înalta şi de la un paradox strălucitor la altul careîntoarce pe cel dinainte. Cum să prinzi într- undesen reprezentativ, verosimil, valurile acesteimări agitate mereu de furtuni văzute şi, mai ales,de furtuni nevăzute, pentru că se produc în adân-curi. Criticului literar nu- i rămâne decât să cer-ceteze însemnările moralistului şi, ghicind ceeace este esenţial în ele, să sporească numărul schi-ţelor de portret… Adică să dea nedesăvârşirilorlui Cioran o ordine şi o verosimilitate. Cât decât…”. Metafora lui Eugen Simion este în maimulte sensuri sugestivă. Ca şi lectura cărţilor luiCioran, cea a eseului său te trece prin multe ape,prin multe stări şi te face să trăieşti sentimentedintre cele mai diverse şi mai contradictorii.

Eugen Simion le- a prins într- un desen cât sepoate de reprezentativ şi de verosimil.

Oricât de mult ne- ar surprinde şi ne- ar vio-lenta negativismul autorului schimbării la faţăpe noi românii, nu ar trebui să ne fie ruşine să- lconfirmăm într- o bună parte din negările şi învi-nuirile sale. Oare nu suntem obligaţi moralmentesă fim oneşti şi să ne întrebăm dacă nu cumvamerităm criticile acestui „aristocrat al îndoielii”şi „expert al decăderii”? Eugen Simion documen-tează şi nuanţează cu fineţe la fiecare pas, abor-dând nu o dată un stil interogativ şi, contaminatparcă de spiritul cioranian, un stil al îndoielii carerevelă şi invită la reflecţie. Căci criticul îşi pro-pune şi reuşeşte să demonstreze că Emil Ciorane mai mult decât „paradoxalul, atipicul, surprin-zătorul, contradictoriul care nu- şi recunoaşte altmerit decât acela de a fi profesor de îndoială, un

erudit al suspiciunii, în fine, un specialist în apo-calipsuri, cum ne spune de multe ori!”. Eugen Si-mion contextualizează şi analizează sine ira etstudio scrierile tânărului Cioran, cele româneşti,însumând 3000 de pagini în ediţia OPERE, publi-cate de marin diaconu la Fundaţia Naţională

pentru Ştiinţă şi Artă, în 2012. Criticul între-prinde o lectură în paralel a paginilor rămase înmanuscris şi a articolelor de până în 1934, anulcând apare Pe culmile disperării, carte „ce a scan-dalizat lumea intelectuală românească”. Consi-deră că e fundamental a- l citi pe tânărul Cioran,cu atât mai mult cu cât acesta a mărturisit că „totce ştie la 60 de ani, ştia deja la 20 de ani”, ce aurmat de- a lungul a patru decenii neînsemnând„decât un lung exerciţiu de verificare”. Negativis-mul tânărului Cioran e de natură să şocheze şi săscandalizeze, fiindcă nici un alt român nu i- a con-testat pe români aşa cum a făcut- o el. Impresia ecă nimic nu- l satisface, ba chiar îl revoltă şi îlaruncă într- o profundă criză morală. E extrem decritic inclusiv cu Ardealul său, care „n- a produsdupă război aproape nimic în cultură”. Ce să maivorbim de realitatea de dincoace de munţi! Ajunsla Bucureşti ca student este, observă Eugen Si-mion, dezamăgit de lumea lui Mitică, plină deproşti şi de escroci. Suntem, crede el cu mâhnire,„un popor resemnat şi inert în istorie”, nu existăun mesianism românesc, cultura română este ocultură minoră, „de cârpeală”, adamică, iar Ro-mânia este o ţară fără noroc şi fără istorie, desti-nul ei fiind unul al eşecului. Detestă „fatalismulbalcanic” şi deplânge „blestemul balcanic”. Ca toţidin generaţia sa, „generaţia tragică”, generaţiaexistenţialismului românesc, cum o defineşteEugen Simion, detestă ironia caragialescă. De-plânge, în fine, mioritismul: „Învinuiesc aceastăţară de a nu fi putut să depăşească un scepticismvulgar şi de a fi receptat totul cu o resemnare im-becilă, cu o pasivitate inconştientă, de a nu fi avutcurajul absurd al unei eroice afirmări…”.

un geniu al concizieiDincolo de duritatea tuşelor întunecate, nu

putem să nu fim tulburaţi mai ales astăzi de pro-poziţiile „uluitoare” ale acestui gânditor care are„geniul conciziei”. Sigur, este aici şi un subtil me-canism psihologic: ele poartă amprenta unei mariautorităţi intelectuale şi scriitoriceşti. Spuse sauscrise de vreun demitizator de azi, cel puţin uneledintre ele ar provoca un zâmbet condescendent:vorbeşte şi el acolo că aşa- i la modă, o modă nefe-ricită! Formulată memorabil, aforistic, de Cioran,orice idee, oricât de extravagantă, cade cu totulaltfel în mintea şi în sufletul cititorului, adică pu-ternic convocant, chiar dacă scandalos. Exerciţiilede negaţie din scrierile de la tinereţe, atrage lua-rea aminte autorul eseului care îmi prilejuieşteaceste însemnări, vor continua în cărţile filosofu-lui la maturitate şi la senectute. Referitor laschimbarea la faţă, Eugen Simion constată că„lasă o impresie stranie. Niciodată în cultura ro-mână nu s- a spus ceva mai rău despre răul româ-nesc”. Şi aceasta după ce în Pe culmile disperării,publicată când autorul avea doar 23 de ani, în 41de fragmente sunt întoarse pe dos toate „ideileprimite, toate adevărurile acceptate ca adevă-ruri”, carte pe care Eugen Simion o consideră cafiind „jurnalul unei crize morale”. Dar s- ar puteaspune, cred, că toate cele 15 cărţi ale lui Cioran„scrise în chip strălucit în două limbi” compun uninsolit jurnal al unei crize morale. Mai rămâneceva de admirat sau măcar de luat în seamă pri-vind cultura „de cârpeală” a unui popor fără isto-rie, cum zice cel ce se compară cu un Iov valah?!Da, şi încă ceva foarte important. De pildă, chiarlimba pe care a părăsit- o şi pe care o consideră afi cea mai mare creaţie a poporului român, olimbă a cărei poeticitate este superioară celei alimbii franceze. Apoi, Eminescu, singurul românpe care Cioran nu- l neagă, fiindcă el „depăşeşteprin talentul şi filosofia sa lipsa de profunzime şigrandoare, în fine, orizontalitatea ro-mânească…”. Reciteşte rugăciuneaunui dac – „un imn al neantizării…

eugen simion

Emil Cioran nu poate fi înţeles, câtde cât, vorba lui Eugen Simion, înafara corespondenţei sale. Şi nu

numai pentru că el este „unuldintre marii epistolieri ai epocii”,

cum subliniază autorul eseuluiCioran, o mitologie a

nedesăvârşirilor.

ð

26

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ăunul dintre cele mai disperate poemedin toate literaturile”, în care se regă-seşte. Reciteşte luceafărul care „nu

are pereche în toată literatura franceză (destul desăracă, de altminteri…). Ce limbă avem! Nu cu-nosc alta mai poetică. Din păcate e intraductibilă”– scria Cioran într- o epistolă din 1974. Dar „îţivine câteodată să spui că ai noştri compatrioţi nusunt demni de limba ce o vorbesc”. Ceea ce îmiaminteşte de o replică a lui Nichita Stănescu. În-trebat odată la Iaşi, la Casa Pogor, ce crede că arspune Eminescu, dacă ar veni acum printre noi,poetul necuvintelor a răspuns ghilotinant: „Arspune: daţi- mi limba înapoi!”. Eugen Simion de-fineşte admirabil sentimentul de ură iubitoare pecare îl trăieşte şi îl exprimă în atâtea moduri Cio-ran faţă de România şi de români. Şi chiar faţăde ţăranul român, pe care îl neagă în scrierele detinereţe şi nu numai, dar căruia, remarcă EugenSimion, în cele din urmă, îi dă dreptate „în fata-lismul şi scepticismul lui fundamental”. uneori,observă criticul, Cioran devine de- a dreptul liric:când, de pildă, evocă anii de copilărie şi paradisulpierdut din zona Răşinarilor vorbeşte precumCreangă. Deşi, observa Eugen Simion într- un altcontext, spiritul lui Cioran se situează la polulopus celui al genialului humuleştean.

„Cel mai mare scriitor al Franţei de azi este românul Emil Cioran”

Şi această carte, precum şi multe altele alelui Eugen Simion, confirmă încă o dată postulatulcălinescian (citez din memorie): critica este artacitatului. Cu deosebire atunci când subiectul esteCioran. Avea dreptate Michel tournier, când con-stata, nu fără o fină ironie invidioasă, că EmilCioran „oferă citate pentru orice situaţie”, adău-gând că „nu mai poţi deschide o carte recentă, fiecă e vreun roman, o culegere de versuri sau uneseu, fără să dai peste o frază de- a lui Cioran”.Ceea ce, în treacăt fie zis, spune mult despre pos-teritatea moralistului, „artist al oximoronului şiparadoxului”, a ultimului European, cu majus-culă, cum a mai fost caracterizat, „adorat şi con-testat cu aceeaşi fervoare” îndeosebi în Franţa. Oposteritate care, atât cât se poate aprecia, pare săle depăşească net pe cele ale comilitonilor săiEliade şi Eugen Ionescu, pentru a ne referi lastrălucita triadă des invocată. Eugen Simion ar-gumentează citând copios, dar niciodată mai multsau mai puţin decât trebuie şi întotdeauna cândtrebuie pentru a trage încă o linie la portretuleroului său. Iată doar câteva dintr- o multitudinede exemple: Cioran este „un sceptic corupt de lim-bajul său nemaipomenit… El poate spune orice:nu- l crezi, dar îţi place. Scrie, uneori, enormităţiîn ordine morală, dar propoziţiile lui sunt memo-rabile”. Admirator al lui Nietzsche, filosoful carea fundamentat postmodenitatea, Cioran este „unmodern antimodern care anunţă, încă din anii ’30,fără să- şi dea seama, spiritul postmodernităţii”.Dar şi un Cioran cunoscut direct de critic: „În fi-losoful cel mai nihilist din secolul al XX- lea tră-

ieşte un om delicat şi nostalgic, un suflet, potspune, chiar liric”.

Cât de paradoxal este şi destinul opereiacestui artist al paradoxului! Ca şi congenerulsău, Constantin Noica, considera critica literarăo profesiune fără substanţă pentru că nu are con-cepte. Dar, notează Eugen Simion, în Franţa esterevendicat nu de filosofi, ci de criticii literari, caun mare scriitor şi stilist al limbii franceze, com-parat în ţara şi în limba lui voltaire cu însuşi vol-taire, şi nu de oricine, ci de Jean d’ ormesson(„aux antipodes d’ un voltaire, Cioran écrit aussibien que lui…”), iar în opinia temutului critic an-gello rinaldi (L’Express): „Cel mai mare scriitoral Franţei de azi este românul Emil Cioran”. Evi-dent, nu numai în Franţa, ci şi în România a fostşi este revendicat de critica literară. Cartea luiEugen Simion e o strălucită dovadă. Critica s- arăzbunat pe contestatarul ei!

Emil Cioran nu poate fi înţeles, cât de cât,vorba lui Eugen Simion, în afara corespondenţeisale. Şi nu numai pentru că el este „unul dintremarii epistolieri ai epocii”, cum subliniază autoruleseului cioran, o mitologie a nedesăvârşirilor.Apoi, să nu uităm, Cioran însuşi proclamă că ade-vărul despre un autor îl afli mai curând din cores-pondenţă, decât din operă. Fapt e că, în cazul său,se impune cu atât mai mult comparaţia între dis-cursul privat din scrisori şi discursul public dinoperă, cum procedează Eugen Simion, şi asta nunumai referitor la „fantasma ţării pe care (Cio-ran) o invocă mai totdeauna, cu un sentiment deură- iubitoare”. Criticul descoperă în corespon-denţa cu fratele, confidentul cel mai apropiat, darşi cu colegii de generaţie din ţară „un alt Cioran,altul decât acela pe care îl ştim din scrierile pu-blice. un Cioran nebănuit: grijuliu ca un ţăranfoarte legat de familie, săritor, sfătos, iritat cândprimeşte veşti despre neseriozitatea generaţiei ti-nere, în fine, un Cioran plin de afecţiune cândeste vorba de părinţi, de fratele şi de sora lui…”.

Cel care scrisese atât de radical despre destinulnostru minor şi ruşinea de a fi român, despreblestemul şi fatalismul balcanic de care suntemmarcaţi fără scăpare, îi mărturiseşte tulburătorlui Constantin Noica într- o misivă din 1970, ci-tată de Eugen Simion: „Cumpănind bine lucru-rile, dintre noi tu eşti singurul care ai făcut ceamai bună alegere. Nu te poţi împlini decâtaproape de originile tale; drept că o astfel de sta-tornicie a cerut sacrificii, pe care nu ai de ce să leregreţi acum, din moment ce ele erau, pe cât separe, înscrise de la bun început în destinul tău, şicare până la urmă s- au dovedit fertile. Nu ştiudacă la tine e vorba de preştiinţă sau de instinct– cert e că tu ai înţeles dintotdeauna ceea ce miemi s- a părut o extravaganţă sau chiar o nebunie.că a fi nu e cu putinţă decât înăuntrul proprieitale etnii”. Şi în scrisori, Cioran îşi exprimă ad-miraţia sans rivages şi, aş spune recunoştinţa,pentru Eminescu, face apologia limbii române pecare a părăsit- o, identifică paradisul copilăriei cuţara natală „loc de refugiu imaginar”, dar într- unspaţiu cât se poate de concret, de real „cuprinsîntre Răşinari, Sibiu, Şanta, Coasta Boacii”. Înmartie 1967 îi scria fratelui Aurel: „Îţi mulţumescpentru ilustrata cu Păltinişul. N- am fost nicio-dată acolo iarna. Este unul dintre locurile dinţară pe care aş vrea să le revăd cândva. Şi maiales Şanta! Ar trebui cumpărată casa aceea, aşapărăsită şi pustiită cum e. Mi- aş putea sfârşi zi-lele acolo. un refugiu ideal. Mă gândesc la tra-ian, ciobanul de la stâna unde mergeam dupăbrânză. Cel din urmă cioban îmi pare azi de pre-ferat oricărui intelectual parizian. Iată la ce con-cluzii ajungi în Occident”. un Occident în criză,decăzut, cum reiese şi din corespondenţa cu aus-triacul Wolfgang Kraus (1924- 1998), autor de stu-dii filosofice, editor, organizator de prestigioaseinstituţii culturale europene. Este vorba de cor-pusul ce cuprinde 158 de scrisori ale lui Cioranplus două ale Simonei Boué, toate trimise luiKraus, precum şi cinci ale acestuia către Cioranşi care a fost descoperit la Biblioteca Naţionalădin viena de george guţu şi publicat la humani-tas în traducerea sa: „Scrisori către WolfgangKraus (1971- 1990)”. Într- una din epistole, Cioranscrie: „Nu există salvare pentru civilizaţia care numai crede în ea însăşi. Îmi îngăduiţi să fac o pro-feţie? Peste cincizeci de ani, Notre Dame va fi omoschee”. Scrisoarea este datată: 1 ianuarie1987. Peste doi ani, în fatidicul 1989, diagnosticulsău e şi mai sever: „Creştinismul este completa-mente gol pe dinăuntru”.

Corespondenţa lui Cioran e străbătută deceea ce aş numi o jovialitate gravă care îl face pefilosoful deşertăciunii lumii mai uman. Estemereu preocupat de beteşugurile trupeşti şi, desi -gur, de binefacerile sau de ineficacitatea vreunuimedicament, îşi priveşte cărţile, destinul lor, cusenină detaşare şi cu scepticismul celui care ştiecă până la urmă totul este zadarnic, efemer şi cănimic nu e mai relativ decât eternitatea, refuzăpremii prestigioase şi cu mare vizibilitate în va-loare de zeci de mii de dolari şi sute de mii defranci sau şilingi, citeşte mult („cititul e marelemeu viciu”), scrie puţin („Neajunsul de a fi om,zice el într- o scrisoare, nu trebuie amplificat degrafomanie”), călătoreşte împreună cu Simone,dar nu într- atât încât să nu aibă mereu nostalgiaunor ţări şi oraşe pe care nu le- a văzut încă saupe care nu le va vedea niciodată, este îngrijoratde situaţia sa locativă, primeşte musafiri, de obi-cei nedoriţi, din România, care îi ocupă timpul şi

ð

27

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

îl agasează, îşi face zilnic obişnuita plimbare în„foarte frumoasa” Jardin de Luxemburg, tânjinddupă linişte şi singurătate, pe care însă niciîntr- un asemenea cadru nu le poate afla pe deplin„căci sunt nevoit să întâlnesc în fiecare zi pe ci-neva, ceea ce face parte din comedia pariziană(„Marea eroare a vieţii mele a fost aceea că amales Parisul ca primul meu acasă, o viaţă fără ză-padă, fără puritate exterioară şi, ceea ce este şimai rău: fără singurătate. E adevărat că aici eştiînsingurat, dar niciodată singur”), nu agreeazăceremoniile, festivităţile de orice fel, nu- i place săţină conferinţe, nefiind un vorbitor şi temându- sede ridicol. La 1 noiembrie 1982 îi scria prietenuluiaustriac: „Acum câteva săptămâni am fost laKöln, nu pentru a ţine o conferinţă – nu sunt ca-pabil de aşa ceva –, ci pentru a purta o discuţie laCentrul European (predare de limbi străine). Mis- au pus întrebări referitoare la… concepţia meadespre lume, iar o prietenă (probabil muza saFriedgard thoma, cu care tocmai trăia o idilă –nota mea) care are o voce fermecătoare a citit afo-risme tenebroase. Am avut sentimentul că suntautorul unor inscripţii funerare”. În fine, scepti-cul şi aristocratul îndoielii basculează între sen-timentul ratării şi o discretă satisfacţie a îm pli- nirii („Nu mă pot converti la nimic, şi totuşi nu- miconsider viaţa un eşec”).

O iubire a lui Cioranun capitol cu totul insolit în corespondenţa

lui Cioran priveşte idila sa cu o tânără profesoarăde filosofie din germania, mai exact din Köln,Friedgard thoma, care a surprins lumea cultu-rală publicând, în 2001, un epistolar intitulat„Pentru nimic în lume. O iubire a lui Cioran”,carte editată şi la noi în 2005, în traducerea NoreiIuga, cu dezvăluiri ce au surprins şi chiar auşocat lumea culturală. Din păcate – sau din feri-cire! – destinatara a cenzurat mai multe epistole.Scrisorilor, trimise de filosoful îndrăgostit de laParis profesoarei din germania în perioada1981- 1990, Eugen Simion le acordă o meritatăimportanţă, căci nu e posibil un portret al lui Cio-ran fără această parte a corespondenţei: „Cineşi- ar fi închipuit că moralistul care scrie desprenenorocul de a te naşte poate să intre fără mariezitări – putem spune chiar: cu o însufleţire ne-bănuită – în asemenea încurcătură sentimentală?Ei, bine, intră, simţurile scepticului se aprind, do-rinţele lui erotice nu se ruşinează…”. F.t. îl vizi-tează pe Cioran în „apartamentul de subacoperiş” când Simone, femeia cu care de- o viaţăeste „semi- însurat”, lipseşte. Altădată, se plimbăperipatetizând prin cimitirul Montparnase, me-todă verificată de a conferi şi mai mult romantismîntâlnirii şi clipelor trăite împreună. Eugen Si-mion citează la un moment dat un fragment dinceea ce numeşte „un discurs îndrăgostit impru-dent pentru filosoful septuagenar, dar memorabil,

cu formule uluitoare”. Curat uluitoare îţi vine săspui, dar într- o cheie gravă: „Am discutat preamult şi am înţeles dependenţa mea senzuală deDumneavoastră în toată claritatea ei abia dupăce v- am mărturisit la telefon că aş vrea să- mi în-grop capul pentru totdeauna sub fusta Dumnea-voastră. Ce mortale pot fi anumite lucruri. totula început de fapt cu fotografia, vreau să spun cuochii Dumneavoastră. Aţi fost oarecum speriatăcând v- am vorbit de o înclinaţie «perversă» pecare mi- o stârneşte trupul Dumneavoastră. Per-versă nu a fost cuvântul potrivit; am vrut să spunarzătoare. Doar sunt normal; stări interzise cerexpresii ne- naturale. Cred (poate mă înşel) că îndimineaţa asta aş fi mai puţin obsedat, dacă aţifi fost mai binevoitoare cu mine”. tânăra doamnărupe relaţia cu prietenul său en titre. Cioran o vi-zitează la Köln şi stă în locuinţa ei, unde se simtefoarte bine („vreme de două zile am fost încoro-nat”), iar „scepticul de serviciu” devine brusc mailuminos în reflecţiile sale. Pe drumul de întoar-cere, îi scrie din Baden- Baden, adresându- i- se cu:„Iubita mea ţigancă”. Constată totuşi că fericireaîl face şi mai nefericit decât nefericirea. Ar vreasă evadeze cu cea la care se gândeşte în fiecaresecundă „într- o insulă părăsită şi să plâng toatăziua”. Dar vrea şi să moară împreună „cu o sin-gură condiţie: să fim puşi în acelaşi sicriu”. Filo-soful simte iubirea „ca o dulce cădere”, formulăsplendidă, o caracterizează pe bună dreptateEugen Simion. „Femeia culturală”, cum o defi-neşte criticul, devine „centrul vieţii mele, zeiţaunuia care nu crede în nimic”. zeiţa îi declară

apoi: „Chiar şi în braţele altui bărbat, nimic nuar putea să se compare cu ce- mi daţi Dumnea-voastră”. Ceea ce, în definitiv, spune aproapetotul despre relaţia dintre ei. Ca să fie şi mai clar,îi invită pe Cioran şi pe Simone la reşedinţa sa devară în mijlocul unui clan format din fostul soţ,günter, fetiţa acestuia, băiatul ei şi un prieten cufiul său. Friedgard şi Simone se simpatizează şise împrietenesc, dar Cioran devine din ce în cemai anxios. În fine, iubirea eşuează, aşa- zicând,într- o prietenie ce a durat destui ani. Nu numaiacest roman de dragoste în formă epistolară estepasionant, ci şi modul cum îl repovesteşte EugenSimion. De fapt, el capătă cu adevărat virtuţiepice sub condeiul sclipitor al eseistului. Îl micşo-rează pe marele filosof şi scriitor „încurcăturasentimentală” în care s- a aruncat cu însufleţire?!Nicidecum, îl umanizează, zice criticul, îl înalţăchiar, mi- aş permite să spun. Oricum, „Cioranintră şi iese frumos şi demn omeneşte din aceastăistorie”. Morala fabulei, mai scrie criticul, este„foarte cioraniană: fericirea de a fi nefericit saunefericirea, pentru spirit, de a fi fericit o clipă înturbulenta şi imprevizibila existenţă. dragostea îirăpeşte norocul de a rămâne cinic…”. Propoziţiimemorabile ale celui mai mare critic român afir-mat în epoca postbelică, autorul unei opere mo-numentale, cum afirma eminentul eminescologMihai Cimpoi, într- o dezbatere prilejuită de lan-sarea la Iaşi a recent apărutelor cărţi despreCreangă şi Cioran semnate de Eugen Simion. r

Avem deosebita plăcere şi onoare de a văinvita să participaţi la Simpozionul Naţional me-morialistica românească: între documentul isto-ric şi obiectul estetic, organizat de Institutul deFilologie Română „A. Philippide” şi de AsociaţiaCulturală „A. Philippide”, la Iaşi, 4 – 5 iunie2015. După cum se ştie, cercetătorii de la Insti-tutul de Istorie şi teorie Literară „g. Călinescu”din Bucureşti, împreună cu cei de la Departa-mentul de istorie literară de la Institutul de Fi-lologie Română „A. Philippide” din Iaşi, alăturide colegii de la alte institute similare din ţară lu-crează la ediţia a doua a dicţionarului Generalal literaturii române – program fundamental alAcademiei Române. La institutul din Iaşi a înce-put lucrul şi la altă temă, sub egida AcademieiRomâne, respectiv enciclopedia scrierilor memo-rialistice româneşti. Pornind de la acest proiect,organizatorii simpozionului doresc să stabileascăun dialog cu specialişti din întreaga ţară astfelîncât fiecare participant să pună în evidenţă in-formaţii inedite dobândite în cursul cercetărilorsale cu referire la aria vastă dar nu suficient decunoscută a memorialisticii româneşti. Propu-nem câteva perspective în abordarea tematiciisimpozionului: tipuri de scrieri memorialisticeromâneşti în secolul al XIX- lea; tipuri de discursîn scrierile memorialistice; Către o teorie a dis-cursului memorialistic (memorie, amintire, ui-

tare, autoficţiune, mărturie, document); Memorieşi istorie; memorialistică şi genealogie; Memoria-listica spaţiilor concentraţionare; Memorie colec-tivă, patrimoniu cultural, locuri ale memoriei;Memorii, jurnale, scrieri de călătorie – docu-mente ale trecutului.

Desigur că lista rămâne deschisă propune-rilor dumneavoastră. vă rugăm să trimiteţi peadresa organizatorilor sau să aduceţi cărţi şi altepublicaţii reprezentative pentru activitatea dum-neavoastră, astfel încât să organizăm o expoziţie,cu prilejul acestui eveniment, la Filiala din Iaşia Academiei Române. Programul Simpozionuluiva fi publicat în timp util pe site- ul Institutuluide Filologie Română „A. Philippide” (www.phi-lippide.ro). Lucrările simpozionului se vor desfă-şura în Aula Filialei Iaşi a Academiei Române.taxa de participare la simpozion este de 50 delei, sumă care va acoperi costurile de organizare(mapa cu documentele simpozionului, certificatulde participare, pauzele de cafea). volumul careva reuni comunicările, selectate riguros de refe-renţi, va fi publicat la o editură acreditată CNCS.taxa va fi achitată în contul Asociaţiei Culturale„A. Philippide” (pe care îl vom comunica ulterior).Cheltuielile pentru transport şi sejur (masă şi ca-zare) vor fi suportate de participanţi.

Fiecărei comunicări îi sunt rezervate 30 deminute (inclusiv întrebările şi discuţiile). vă

rugăm să trimiteţi titlul, rezumatul comunicării(30 de rânduri, în limba română), o bibliografie mi-nimală şi date privind afilierea dumneavoastră in-stituţională, la adresa memorialistica@gmail.com,până la data de 20 aprilie 2015. veţi primi răspun-sul Comitetului Ştiinţific până pe 30 aprilie 2015.vom reveni cu informaţii suplimentare într- o cir-culară ulterioară.

Comitetul Ştiinţific: Bogdan CREţu (Insti-tutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iaşi,Preşedinte); acad. Eugen SIMION (Institutul deIstorie şi teorie Literară „g. Călinescu”, Bucu-reşti); Mircea ANghELESCu (universitatea dinBucureşti); Ştefan BORBELy (universitatea„Babeş- Bolyai”, Cluj- Napoca); gheorghe CLI-vEtI (Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, Iaşi);Florin FAIFER (Institutul de Filologie Română„A. Philippide”, Iaşi); Sanda gOLOPENţIA(Brown university, SuA); Ştefan S. gOROvEI(universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi); Şte-fan LEMNy (Biblioteca Naţională a Franţei,Paris); Antonio PAtRAŞ (universitatea „Alexan-dru Ioan Cuza”, Iaşi); Ion SIMuţ (universitateadin Oradea); Elvira SOROhAN (universitatea„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi); Andrei tERIAN(universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu); CorneluNguREANu (universitatea de vest, timi-şoara).

■ Vă invităm…

Între documentul istoric şi obiectul estetic

28

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

În anii 1954- 1957, Liceul „Eudoxiu hur-muzachi” de azi se numea Liceul nr.1(de băieţi, pentru că era şi un liceunr.2, de fete) şi se afla, ca şi imensa ca-

zarmă a grănicerilor, ca şi sediul administrativ alhergheliei, ca şi stadionul, amplasat vizavi deliceu, pe strada v.I.Lenin. un kilometru mai de-parte şi venea câmpul neted unde pe sub pod tre-cea apa Sucevei, cu bulboane pentru scăldat.Devenit capitală de raion în noua regiune admi-nistrativă Suceava, oraşul Rădăuţi, căci de el evorba, păstra încă intactă, cu toate schimbărilesurvenite după război, imaginea târgului bucovi-nean, cu ecourile cochete ale marginii imperiale,imagine nestricată de la sfârşitul secolului alXIX- lea. La această fixare istorică se poate me-dita: e cea a inerţiilor, a puterii lor magnetice, atradiţiilor care în Bucovina sunt mai puternicedecât orice. unica stradă principală cu prăvălii şiedificiile mai impozante, bisericile vechi, părcu-leţele, cele două cinematografe şi impozanta si-nagogă, clădirea- tip a băncii, cartierul domnescdin dosul stadionului şi enclava evreiască din cen-tru erau neclintite, exact ca şi cele din fotografiilede la 1900. Nu fusese stricat nimic nici de război,ca la Iaşi, şi nici de ingineri, care o să apară douădecenii mai târziu. Detaliu extravagant, trenul,chiar şi interminabilele trenuri de marfă ruseştipentru care se construise linie cu ecartament spe-cial, treceau prin centrul oraşului unde exista şia doua gară, zisă „mică”…(Rădăuţeanul vişnieci- a dedicat o poezie acestui tren suprarealist.)

Spre acest Rădăuţi, ca spre o altă Mecca, ve-neau în anii amintiţi băieţii (şi fetele, desigur) sa-telor din zonă, trimişi de părinţi să facă liceul.Era tot tradiţia, cea a ţărănimii luminate supra-vieţuitoare de pe vremea Imperiului, care vedeaaccesul la o treaptă superioară în ordine socialăprin învăţătură de carte şi între satele mari, cu oreprezentare numeroasă de învăţăcei, Arbore sauvicov, spre exemplu, un loc semnificativ îl ocupagrupul celor din Marginea. (Pentru cine nu ştie:localitate care, la 1421, pe vremea lui Alexandrucel Bun, era – spun documentele – un cătun apar-ţinător de volovăţ, iar după anexarea din 1775devine „Marginea oder Prund” pe drumul din ve-chime, modernizat de austrieci pe traseul Cer-năuţi–Storoj ineţ–vicov–Marginea–gurahumorului spre, mai departe, vatra Dornei şitransilvania.) Îmi amintesc bine: câţiva băieţi

aduşi de părinţi cu căruţa, dar cei mai mulţi pejos, grup solidar şi compact, cu care nu era deglumă la o adică. Din grup făcea parte gavril I.Crăciun, fostul meu coleg de clasă (el în „B”, euîn ”A”, dar cazaţi la acelaşi internat, unde ammâncat trei ani ciorba de varză acră şi macaroa-nele cu brânză iute şi sărată de oaie, făcute lacazan de legendarul bucătar ţopa), unul dintrepuţinii cu care am păstrat legătura peste deceniişi decenii. Îl evoc aici şi am pentru asta câtevabune motive.

unul, într- o ordine mai specială, e nostal-gia. Imaginea cu alb- negru a adolescenţei, acti-vată acum pe o realitate dispărută, ştearsă detăvălugul modernizării: Rădăuţiul ştiut de gene-raţia noastră nu mai există.

Alt motiv îl reprezintă surpriza cea mare fă-cută de fostul meu coleg, pachetul cu cărţile saleprimit recent pe care m- am grăbit să le răsfoiesccu încântare. Spun supriză, pentru că, azi, autor-lâcul face ravagii, de la prim ministrul poet, pânăla ultima persoană la care te- ai aştepta s- o veziîn postura producătorului de text literar şi mai cuseamă – o spun ca fost editor – producător toren-ţial de poezie. Crăciun, şi am respirat uşurat,n- are ambiţii poeticeşti, nu e agresat de muze. El,tot în buna, sănătoasa, frumoasa tradiţie bucovi-neană e păstrătorul direcţiei impuse de Spiruharet între războaie. Nu ştiu dacă această direc-ţie a rodit, dar am verificat şi are rădăcini încăvii: intelectualitatea satelor, dascălii, mai cuseamă, trebuie să strângă tot ce e produs spiri-tual sau material al locului, să valorifice în sensulpunerii în circulaţie publică tot ce ţine de obârşieşi de o experienţă istoric documentată.

Chiar de la prima ochire, proiectul spi -ru- haretist al fostului meu coleg impresioneazăprin anvergură. Într- o epocă în care arhive nepre-ţuite stau în lăzi, prin depozite, inaccesibile inte-resaţilor – arhiva Muzeului literaturii, de pildă –,asta în variante fericite, sau sunt lăsate în degra-dare, dacă nu aruncate la gunoi (cunosc cazuri!),Crăciun din Marginea adună harnic şi arhiveazăcu infinită pioşenie tot ce are vreo semnificaţie,cât de mică, pentru marginea lui de lume şi oa-menii săi. Respectul său pentru memoria istoricăe aproape religios iar râvna depusă e de furnică.

În ultimele două decenii, Crăciun a produscarte după carte, centrul de greutate reprezen-tându- l patrimoniul comunei sale de baştină.

mică enciclopedie a localităţii marginea – su-ceava, scrisă în colaborare, a apărut în 2007 şi eprefaţată de acad. D.vatamaniuc. E o „monogra-fie” după tipicul ştiut, cum au mai realizat mulţialţii în satele bucovinene, dar şi în alte părţi, „en-ciclopedie” din titlu definind exact, nu şi fără unanume orgoliu al singularizării, al ieşirii dinrând, sumarul cărţii: Privire generală; Culte re-ligioase; Învăţământ; Activitate cultural- artis -tică; viaţă economică;Ocupaţii şi meşteşuguri;Asistenţă medicală; Etnografie şi folclor; Consi-deraţii de ordin social, politic, administrativ şiedilitar- gospodăresc. Materialul ilustrativ este şiel foarte bogat. Pentru a face o idee mai precisăde ce reprezintă comuna Marginea şi locuitoriisăi, sunt repertoriate, de pildă, toate onomasti-cele, toate poreclele, toţi salariaţii ocolului silvicde- a lungul timpului, toţi directorii şcolii de la în-fiinţare ş.a.m.d. Dar şi toţi oaspeţii de seamă,Marginea fiind celebră prin ceramica neagră pro-dusă aici din vechime şi foarte căutată de cei cetrec prin Bucovina. Între aceşti oaspeţi s- au nu-mărat fostul şahinşah al Iranului, Chirac, pe vre-mea când era primar al Parisului, Juan Carlos,prinţul moştenitor Akihito şi mulţi alţii, lista elungă. un capitol interesant, negăsibil în alte mo-nografii se intitulează fişe. oameni care au în-drăznit, perseverat şi izbutit reprezentând circa40 la sută din carte şi care sunt un fel de micro-biografii de succes, câteva zeci, poate peste o sută,fiecare cu poză. Se vede că mai ales acest capitola avut succes pentru că la ediţia a doua, pe careo am eu, apare în anexă oameni de toată isprava,cu încă 15 fişe.

Cu aceeaşi acribie e întocmită şi lucrarea,tot de tip monografie, şcoala nr.1 „vasile Ghera-sim” marginea- Suceava, şi ea cu numeroase do-cumente facsimilate, foarte multe fotografii darşi, de pildă, lista cadrelor didactice din perioada1947–2007.

Celui care a dat numele şcolii Crăciun îi de-dică lucrarea vasile Gherasim. Un intelectual eu-ropean. Ca şi mulţi alţi bucovineni, cu studii laviena sau Cernăuţi şi cu activitate între războaie,în unele cazuri o activitate strălucită, gherasimdin Marginea e un nume uitat, eu, cel puţin,n- auzisem de el. De la el au rămas însă nume-roase texte manuscrise pe lângă cele publicate înrevistele vremii, studii despre filosofia lui Scho-penhauer şi Spinoza, dar şi despre poeziile luiAlecsandri, iar Crăciun face un gest de pioasă re-cuperare scoţând la lumină din totală uitare şi peautor şi producţiunile sale şi editându- le. Carteae prefaţată de Marin gherasim, pictorul, şi el curădăcini în Marginea, nepot al filosofului.

Cu pioşenie, în care văd şi un bun orgoliu,Crăciun a strâns punând cap la cap tot ce ţine deistoria familiei sale în rădăcini. din neamul cră-ciuneştilor. După explorări prin arhive, autorulde azi stabileşte că numele Crăciun apare în ac-tele zonei prima oară în 1830, grafiat cu caractereslavone: strămoşul ar fi Ion Creciun. Repertoriatecu date de stare civilă şi fotografie sunt şi nume-roasele neamuri, fiecare cu hieroglifa sa lăsată înistoria locului, vecinii, cunoştinţele. Sunt neuitaţitoţi cei 274 de mărgineni căzuţi la datorie în ulti-mele două războaie, cărora de altfel li s- a şi ridi-cat un impozant monument. Cantitativ, cel puţin,informaţia e uluitoare, scotocirea pare să nu filăsat niciun atom netrecut pe listă.

Aici e de văzut şi metoda lui gavril Crăciun.unde descoperă un domeniu de interes, nu strictreferitor la Marginea sa, el purcede imediat latreabă, detectivistic, cu o conştiinciozitate formi-dabilă. Lista cercetărilor sale finalizate cu lucrărieditate mai cuprinde, de pildă, sistemul social- po -litic rădăuţean în perioada 1990–2014, carte difi-cil de situat dar cu meritul de a fi strâns cap lacap informaţii de o anume relevanţă pentru micaistorie a locului. Alt exemplu este „studiul mono-grafic” intitulat spitalul municipal „sf. cosma şidamian” şi sistemul medical- sanitar, rădăuţi

n Istoria mentalităţilor

Radu MareşOmul din Marginea

Citeşti aceste cărţi, fie şi îndiagonală, şi nu se poate să nu cazipe gânduri. Ca fost editor, ştiu ce

înseamnă tipărirea cărţilor caaventură extem de costisitoare şi

care n- a îmbogăţit pe mulţi.

29

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

Adriana TeodorescuSă iubeşti un oraş. Literar

Este greu ca pe parcursul lecturiicărţii binecunoscutului critic şieseist clujean Petru Poantă, carteapărută în anul 2013 la editura

Eikon, să nu te gândeşti la acele campanii, deve-nite de câţiva ani buni o modă, de promovare a di-verselor oraşe sau ţări prin utilizarea discursuluiamoros. Mai precis, este vorba despre folosirea di-rectă a unei sintagme, altfel specifice mai curândunui cadru intim şi unui peisaj interior: i love. Ilove Cluj- Napoca, I love Alba Iulia, I love turda,I love Milano etc. Engleza asigură inteligibilitateauniversală şi contribuie la transformarea iubiriiîntr- un excelent produs de marketing. Observa-ţiei lui Pascal Bruckner, cum că în postmoderni-tate iubirea revine în câmpul de interes al teoriei,ar trebui să i se adauge faptul că revenirea iubiriise produce la modul masiv, atât la nivelul culturiiînalte, cât şi al culturii de masă. Iubirea ca text,ca drapel al intenţiilor bune şi al sentimentelorfrumoase împânzeşte societatea contemporană şieste tot mai greu de trecut cu vederea datorită ca-racterului ei exhibat.

Cartea lui Petru Poantă este o declaraţie deiubire a oraşului Cluj Napoca. un fel de i love

cluj intelectualizat însă în raport cu discursurilestandard de acest tip. Asemănarea de bază constăîn recursul important al textului la sentiment, camodalitate de punere în perspectivă a ideilor sau,cu alte cuvinte, ca strategie de livrare de informa-ţii despre un oraş, precum şi în preeminenţa iu-birii asupra altor sentimente. Consecinţeleimediate sunt o oarecare bruiere a textului dinpunctul de vedere al validităţii istorice a argu-mentelor sale şi a faptelor ilustrate. La nivel destil apare o edulcorare a suprafeţelor aspre alerealităţii, o îmblânzire drăgăstoasă a istoriei Clu-jului. un prim indiciu al discursului îndrăgostitse găseşte chiar în subtitlul cărţii: anatomia unuimiracol. Miracolul nu este atât al Clujului, amspune, cât al ochiului care cercetează Clujul. Cu-vântul miracol nu poate fi un bun şi obiectiv des-criptor al istoriei unui oraş. Cel puţin nu pentruo istorie înţeleasă la modul tradiţional, care sedispensează complet de literaritate şi care blo-chează complet subiectivismul. Desigur, acestochi care se plimbă asupra Clujului interbelic estecondiţionat de fiinţa care locuieşte Clujul prezen-tului.

Pe de altă parte, există o diferenţă substan-ţială între, pe de o parte iubirea lui Petru Poantă,de altfel niciodată numită, discretă ca afirmareegoistă de sine şi, pe de altă parte, iubirea din dis-cursurile de promovare de care aminteam maisus. Ea constă în modul de construire a iubirii,dincolo de aparenţa ei. Dacă discursurile mains-tream se axează pe capturarea unor imagini (tex-tuale, vizuale) ale oraşului prezent (fie el Cluj,Paris, Milano), cartea lui Petru Poantă aduce înprim plan imagini vechi, instantanee care suntexcavate dintr- o memorie culturală care nu estela îndemâna orişicui, înmagazinată în documente,în cărţi, înconjurată de istorie densă. Fotografie-rea prezentului, a ceea ce lumea pune simplu şiimediat la dispoziţie privirii este incomparabilmai simplă, necesită mai puţin efort decât foto-grafierea practicată de criticul clujean, o fotogra-fiere prin excelenţă în trecut. Imaginilepe care Petru Poantă le oferă publicu-lui sunt imagini smulse trecutului, mai

2010, cu lista nominală a cadrelor medicale, „con-sideraţii istorice”, numeroase fotografii.

De un tip mai special este lucrarea aşeză-mântul monahal „naşterea maicii domnului”, lo-calitatea marginea- suceava. trebuie amintit aici,pentru o mai bună înţelegere a oamenilor şi locu-lui că în primii ani 2000 această comună şi- a avutmomentul ei de glorie şi sfidare (evident, uitat dea doua zi). una din inundaţiile perioadei rupsesepodul peste rîul Suceviţa, tăind o cale de comuni-caţie vitală a localnicilor, însă toate demersurilebirocratice pentru un ajutor de la centru, de lajudeţ sau de la guvern (era epoca Flutur) s- au do-vedit fără rezultat. Excedaţi, sătenii s- au solida-rizat într- un efort cu totul ieşit din comun: aufăcut pe barba lor proiectul, au cumpărat mate-riale, au angajat utilaje, totul cu bani din donaţii,şi şi- au făcut podul lor şi numai al lor, fără Bucu-reşti şi fără Suceava. Dar au avut inspiraţia săconvoace la asta şi televiziunile – tatulici a făcutun excelent reportaj care punea sub acuzare im-potenţa tembelă a oficialităţilor, de la care nu enimic de aşteptat. Cu alte cuvinte, mărgineniişi- au făcut şi podul dar au ştiut să producă şi unsalutar şi de rezonanţă fapt mediatic. (Deşi, cumspuneam, faptele bune se uită instantaneu.) Aşa-dar, după aceeaşi regulă bucovineană şi exclusivprin forţe proprii, mărginenii şi- au construit şi unschit care să fie al lor. Iar Crăciun face o listălungă cu contribuţiile fiecăruia. Balan Costică acontribuit la „efectuarea instalaţiilor termice, sa-nitare, de aprovizionare cu apă şi canal”, iarCurea Dumitru a donat „sume de bani (circa 9000de euro) şi a contribuit cu policandrele. A lucratvoluntar la tăierea materialului lemnos…”, Miha-lescu gheorghe a contribuit la „lucrările de la te-melie, dar şi la turla bisericii” etc. Lista e foartelungă, autorul nu consideră nimic de nemenţionat.

Citeşti aceste cărţi, fie şi în diagonală, şi nuse poate să nu cazi pe gânduri. Ca fost editor, ştiuce înseamnă tipărirea cărţilor ca aventură extemde costisitoare şi care n- a îmbogăţit pe mulţi. Cră-ciun a făcut rost de bani, găsind sprijin şi la con-cetăţeni. A găsit şi edituri care să nu- l facă de râs:editura „Ion Prelipceanu” din comuna horodnic,într- un caz. toate cărţile sale se disting prin cali-tate, fără nimic sărăcăcios sau de mântuială: po-licromie impecabilă, hârtie bună, carton excelent.(Se pot face şi observaţii, dacă vrei neapărat să fiiexigent. toate vizează însă chestiuni de amă-nunt.)

Chestiunea care se pune e următoarea: cerecuperăm din vastele şi obscurele, din neglijatele– dintr- un motiv sau altul – depozite ale micii is-torii? Într- o privire de sus, din satelit, ce trebuiesă devină vizibil, subliniat? Formulez întrebarea,considerând – desigur, de pe alt palier – admira-bila râvnă cu care Ion Pop s- a dedicat avangardiş-tilor, moştenirii lor de arhivă privată, exhumaţi larând, mari sau mici, şi aduşi la lumină, mereme-tisiţi, editaţi şi comentaţi până la ultima ciornă.E aici un respect de savant pentru patrimoniulcultural al trecutului, chiar, după gustul meu, cuo sesizabilă exageraţiune care face bine însă.Într- o formulare mai precisă, întrebarea mea e ur-mătoarea: merită şi alţii aceeaşi grijă scrupu -loasă? Alţii, adică şi cei din compartimentul ne-avangardei?

Răspunsul lui gavril I. Crăciun, despre carepictorul Marin gherasim spune pe drept cuvântcă e „ataşat până la identificare de locurile în cares- a născut şi în al căror destin cultural şi spiritualcrede nestrămutat”, e că da, merită. Demersulsău, întins pe decenii, în totală, absolută anonimi-tate şi în condiţiile izolării dintr- o comună de lacapătul ţării, e prezidat, din invizibil, de o idee. Eae cea care generează energia trebuitoare şi nu glo-ria sau banii. După mine, frumuseţea acesteiaventuri e desăvâşită, cel puţin raportându- ne lacotidianitatea noastră mizerabilă şi delincventă.Sau, spus altfel, există totuşi oameni care trăiescşi gândesc în termenii datoriei. Cât de mulţi, nuştiu. Există – şi eu dau seama aici de Bucovina,unde am bătut cu pasul toate coclaurile şi ştiumulte – şi am convingerea că se poate generalizafără riscuri – există o rezervă strategică de abne-gaţie şi sacrificiu în numele unei datorii sfinte.Faţă de cine sau ce? Să spun Patrie, cu majusculă?Nu sună emfatic? Nu cumva e şi incorect politic?vreau să spun că nu e încă totul pierdut, cumsimţi uneori şi cum eşti tentat să declari în guramare, cuprins de lehamite. Speranţa că aceşti oa-meni necesari ca aerul există nu e deşartă, chiardacă ei nu reuşesc să spargă blindajul şi să iasă lasuprafaţă, să ocupe locul meritat în prim- plan.Oricât de firavă, e o speranţă de nepierdut. r

Cartea lui Petru Poantă este odeclaraţie de iubire a oraşului Cluj

Napoca. un fel de I love Clujintelectualizat însă în raport cu

discursurile standard de acest tip.

petru poAntă

ð

30

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ămult sau mai puţin recondiţionate,pentru care se realizează o muncă decercetare (studierea documentelor, a

surselor necesare furnizării de informaţii perti-nente) şi se pune în acţiune, în desfăşurare, untalent scriitoricesc. Prin urmare, alegând tiparul„I love Cluj”, scriitorul îl deconstruieşte, prin com-plexitate.

Înainte de a- şi începe propriu- zis lucrarea,Petru Poantă alocă câteva rânduri explicării obiec-tivelor cărţii şi apartenenţei ei la un domeniu decunoaştere sau altul. Dacă scopul major este des-crierea unuia dintre primele modele culturale aleformelor cu fond, „un proiect consistent de civiliza-ţie şi cultură”, demarat din momentul în care,după Marea unire din 1918, administraţia româ-nească preia Clujul, natura scriiturii este proble-matică în ceea ce priveşte apartenenţa discursivă.Lucru de care Poantă este pe deplin conştient, afir-mând natura ezitantă a lucrării: eseu, studiu de is-torie culturală, dar mai ales un manifest.

Acest manifest este ambivalent la nivel derealizare artistică şi anunţă, de fapt, atât origi-nalitatea autorului, cât şi capcana cu care el în-suşi decide să meargă mai departe. Originalitateeste tocmai această asumare a iubirii de Cluj şi afiltrării surplusului ei (altfel orice iubire ieşită dinformă are şansa de a deveni ridicolă) prin inter-mediul unei metodologii istorico- literale şi cultu-rale. În schimb, capcana conţine o uşoară nuanţănaţionalistă. Căci idealizarea de care însuşi PetruPoantă nu se fereşte („ea descrie, poate puţinidealizant”) este a unui Cluj în care românii şi ro-mânismul funcţionează ca elemente magice, al-chimice, purificând oraşul de vechea stăpâniremaghiară. Extazul în faţa acestei capacităţi a ro-mânilor de a re- instaura o cultură româneascămultă vreme oprimată, de a o face să crească înacord cu un spirit al vremii, al europenismului,dar şi în acord cu o tradiţie românească care overtebrează, expunând- o, totuşi, la riscul conser-vatorismului, ar putea deranja publicul de etniemaghiară. Nu pentru că zugrăvirea Clujului in-terbelic nu ar fi foarte bine documentată, extremde bogată în nuanţe, ci pentru că autorul pacti-zează pe alocuri cu ilustrarea desuetă de tipalb- negru a relaţiei dintre români şi maghiari. Defapt, mai corect spus ar fi dintre un principiu ro-mânesc, respectiv, un principiu maghiar de gu-vernare a ţării, conflictul dintre maghiari şiromâni fiind mereu ocolit ca relatare şi uneori de-construit prin prezentarea unor situaţii de bunăcoabitare, precum, de exemplu, atunci când româ-nii stăteau în gazdă la maghiari: „multe familiide români, venite din alte părţi, sunt chiar chi-riaşi în casele maghiarilor. Convieţuirea celordouă etnii se întâmplă sub acelaşi acoperiş,într- un spaţiu de intimitate familială, care se vapăstra în memoria unora ca o imagine a unui idi-lism societal” (22- 23). Petru Poantă pare a anti-cipa suspiciunea de atracţie înspre naţionalism şiîncearcă să explice că el nu este de acord cu deva-lorizarea postdecembristă a ideii de naţionalism,devenit un soi de tabu (119). Adevărul este că, aşacum un nepripit cititor al cărţii lui Poantă va ob-serva, pentru scriitorul clujean naţionalismul nue un cuvânt combativ bun de demarat xenofobii,ci, iarăşi, o formă de iubire a culturii proprii, uncult al limbii naţionale în calitatea sa de instru-ment superior, de construire a culturii, mai alesa celei înalte, cu toate că Poantă este interesat şide forme ale culturii de masă precum publicitateainterbelică sau sportul. La fel de adevărat este căcel puţin o parte din riscul de acuzaţii naţiona-liste poate fi dezamorsat dacă citim ceea ce auto-rul spune în ultimul capitol al cărţii: „Înîncercarea de reconstituire a unei imagini a Clu-jului interbelic, mă refer aproape exclusiv la co-munitatea românească, neignorând însă faptul căoraşul e cosmopolit şi că populaţia maghiară sau,mai exact, cea vorbitoare de limba maghiară ră-mâne majoritară până spre sfârşitul anilor 30”(169). De remarcat că imaginea Clujului lui PetruPoantă nu este una atotcuprinzătoare, ci cu bunăintenţie parţială.

Această iubire pentru Cluj funcţionează cao energie pentru relatarea savuroasă, cu accenteromaneşti, a unor aspecte care altfel ar fi riscat sădevină plictisitoare. O energie care presupune,pentru autor, inclusiv libertatea de relatare, de fo-calizare. Petru Poantă îşi asumă, de mai multe oripe parcursul cărţii, faptul că lucrarea sa opereazăo permanentă selecţie a aspectelor discutate şi cănu se doreşte o scriere exhaustivă asupra Clujuluiinterbelic: „Am confecţionat aici un colaj al Cluju-lui economic şi nu un tablou complet. Nu fac bi-

lanţuri exhaustive, ci încerc să descriu un momentde cristalizare exemplară a civilizaţiei româneşti”(38). La fel, îşi asumă şi cuvintele excesive, hiper-bolice – semn al dragostei sale pentru Cluj: „Nupoţi evoca decât emfatic acest moment auroralcare este cu adevărat echivalentul unei geneze. Senaşte o lume articulată şi coerentă, substanţialăde la început. E în amiaza existenţei sale, maturăşi performantă de cum deschide ochii. Şi asta în-trucât fondatorii sunt mai toţi personalităţi de ex-cepţie ale intelectualităţii vremii” (16); „toateacestea induc o stare de euforie magică, pe care oretrăiesc astfel memorialişti precum Nicolae Ba-lotă” (52); „universitatea are regimul unei geneze.toate compartimentele sale sunt creaţii absolute”(59). Imaginaţia este deseori chemată să recreezeun cadru socio- natural „Să ne imaginăm o clipăstrada înmiresmată de tei în floare, iar prin aerulei solemn trecând îmbrăcată în negru contesaNemes” (24).

Cititorul va descoperi în paginile cărţii lu-cruri interesante despre Clujul interbelic şi varealiza că moştenirea culturală interbelică esteconsistentă. Petru Poantă observă, în repetaterânduri, că perioada interbelică a produs o înflo-rire socială, culturală, economică şi demograficăşi a făcut din Cluj un oraş pe cât de european, peatât de autentic în specificitatea sa românească.Se ivesc personalităţi culturale marcante în pei-sajul clujean, cu studii universitare la viena, Bu-dapesta sau graz, dar se face remarcată şi ovoinţă colectivă feroce şi simultan euforică de abeneficia de pe urma redobândirii transilvanieide către România Mare, voinţă accelerată con-stant de interiorizarea masivă a unor principiinaţionale strâns legate de recunoaşterea culturiica motor principial în funcţionarea organică aunei naţiuni. Două elemente asupra cărora PetruPoantă insistă mult este comportamentulne- barbar al românilor (13, 16), care nu adoptă oatitudine de cuceritori şi depăşirea expectanţelorvremii cu privire la capacitatea lor de a face lu-crurile să meargă, atât în administraţie, cât şi încultură. Ceea ce nu înseamnă, acelaşi autor sem-nalează, faptul că maghiarii vor fi alungaţi dinadministraţie, dimpotrivă. Există sectoare în careei sunt mai numeroşi decât românii. Aflăm căbăncile se dezvoltă în ritm vertiginos, la fel cumşi geografia urbană a Clujului se dezvoltă cu ima -ginaţie şi gust (18) şi, nu în ultimul rând, organic(22), printre construcţiile de seamă numărân -du- se Catedrala Ortodoxă, Colegiul Academic(Casa universitarilor), Muzeul grădinii Botanice,Clinica Medicală II, Liceul de fete „PrincipesaIleana” (Liceul „Mihai Eminescu”), Banca Albina(Casa Armatei) etc. Lucrările de infrastructurăsunt notabile, realizându- se pavarea străzilor şiintroducerea iluminatului public electric. De alt-fel, străzile Clujului sunt şi locul de aplanare aoricărui segregaţionism, locul în care copiii ma-ghiari şi cei români învaţă unii de la alţii limbaromână şi pe cea maghiară. Dezvoltarea econo-mică conduce la o de- ruralizare a principatului.

Fabrica de tutun, Atelierele de căi ferate, Fabricade chibrituri, uzinele Dermata (un avatar al ma-rilor corporaţii de astăzi, care oferă nebănuite fa-cilităţi angajaţilor), numeroasele bănci, sunt doarcâteva dintre sursele de generare a mii de locuride muncă. Chiar şi în comerţ, observă Poantă,specificul naţional se suprapune peste specificulţărănesc, semn că românii îşi exploatează deja in-teligent particularităţile. Clujul este un oraş pecât de rafinat (bijuteriile, de pildă, abundă), peatât de scump. Nu atât de scump însă pentru aîndepărta oamenii de la a merge la teatru sau laoperă, deşi actorii sunt destul de prost plătiţi şiutilizaţi în exces. teatrul şi Opera, ambele înflo-resc sub conducerea multi- disci pli narului medicvictor Papilian, au loc puneri în scenă ale unorpiese străbătute de sentimentul naţional, deşi seurmăreşte şi dezideratul estetic. De exemplu, au-torul arată că producţiile româneşti de operă suntprimite cu un entuziasm mai ponderat în raportcu producţiile ne- româneşti, tocmai deoarece,treptat, patriotismul devine mai puţin ardent,normalizându- se (169). În fapt, Opera, afirmăPetru Poantă, este centrul unde „se topeau toateadversităţile şovine într- o fraternitate de trăiri”(161).

Cele mai bune capitole ale cărţii rămân celededicate Clujului universitar şi vieţii academice.Poate mai bine documentate decât celelalte,aceste capitole pun mai pregnant în evidenţă ta-lentul interpretativ al autorului. O foarte bunăanaliză este cea a raportului lui Lucian Blaga cumediul academic clujean. Cu o inteligenţă deose-bită, bine văzut în epocă, protejat de Sextil Puş-cariu (printre altele, la un moment dat, rector aluniversităţii), Blaga aşteaptă 15 ani până să- şivadă realizat visul de a preda în universitate, da-torită unor tensiuni între el şi o altă personalitateinterbelică, profesor la universitate înaintea lui,gheorghe- Bogdan Duică, primul decan al Facul-tăţii de Litere şi Filozofie. Acesta este numai ade-vărul de suprafaţă. Pe care Poantă îl adânceşte,mutându- l dinspre un raport interpersonal înspreunul cultural. Mai precis, e vorba de faptul căBlaga reprezenta o cultură modernă pentru careClujul, tradiţionalist, nu era încă pregătit: „El,modernistul, nu corespunde de fapt exigenţelorclasicizante ale şcolii clujene” (71). Din felul încare prezintă importanţa universităţii pentruClujul interbelic este evident că pentru PetruPoantă cultura şi educaţia sunt căile regale pen-tru o transformare în bine, pentru evoluţie – in-diferent de subiectul acestei evoluţii: individ,colectivitate, oraş, ţară. Atunci când analizeazăideile din lecţia inaugurală ţinută la universitatede către vasile Pârvan, în 3 noiembrie 1919,Petru Poantă pare a se situa suficient de aproapede non- utilitarismul educaţional şi elitist al aces-tuia. Educaţia nu ar trebui, spune Pârvan şi rea-firmă, peste ani, Poantă, să se reducă la oacumulare sterilă de cunoştinţe, ea „are un sensiniţiatic şi urmăreşte, în esenţă, purificarea şitransformarea radicală a individului şi, prin ex-tensie, a naţiunii” (75). Cu toate acestea, ideea deuniversitate a autorului nu se suprapune com-plet peste cea a lui Pârvan, Poantă sesizând că,mergând pe linia lui Pârvan, universitatea s- arconverti într- un instrument de produs eroi sausupra- oameni (78). Admiraţia sa pentru astfel deproiecte, în ciuda aerului lor uşor utopic, este se-sizabilă în textul cărţii. Criticul clujean reuşeştesă ofere un portret intens al lumii academice şi aanexelor ei culturale (reviste literar- culturale, bi-blioteci), cu probleme ei ce nu par străine nici as-tăzi (dificultăţi financiare, salarii care se plătesccu întârziere etc.) şi cu reuşitele ei majore (înfiin-ţarea unor secţii, susţinerea de conferinţe publicepentru culturalizarea poporului, etc.)

Concluzionând, adevăratul personaj al căr-ţii lui Petru Poantă este Clujul. Mai exact, Clujulla vârsta sa interbelică, către care Petru Poantăîntinde obiectivul îndrăgostit al aparatului său decaptat imagini. Câteodată lasă să se prelingă întrecut propria sa umbră, amintind de studenţiasa şi de continuitatea în timp, într- un fel saualtul, a unor idei interbelice. Cartea merită citităatât de cei aflaţi în căutarea rădăcinilor lor clu-jene sau transilvane, cât şi de către cei care suntpur şi simplu curioşi sau dornici de cunoaştere,de către istorici şi de către literaţi. Pedagogicadiscretă a cărţii este aceea că iubirea literară pen-tru un oraş, lipsită de oglindirea narcisică a au-torului declaraţiei de iubire, este întotdeaunasuperioară iubirii cu inimioare din sloganurile depromovare. r

ð

Profesorul Anton Carpinschi de la uni-versitatea din Iaşi a primit premiulMircea Florian pentru lucrarea cul-

tura recunoaşterii şi securitatea umană, apărutăla Editura Institutului European. titlul sună cao provocare şi o speranţă într- un timp al indife-renţei faţă de celălalt şi al urii pandemice, al in-dividualismului şi concurenţei mereu mai acerbe,al extensiei spaţiului virtual ce trimite gândulspre însăşi virtualizarea omului. un timp în carefacebook- ul stimulează construirea imaginii pro-prii după reguli anamorfotice, induce comporta-mente nivelatoare ale căror consecinţe pot fiimprevizibile. Provocare şi pentru relaţionarearecunoaşterii cu securitatea umană, într- unbinom conceptual ce- şi dovedeşte virtuţile uneiadevărate terapii de securizare umană. Autoruloptează pentru o abordare eseistică gen care fa-cilitează un traseu argumentativ prin mai multediscipline urmat cu discernământ şi eleganţă.Cartea răspunde şi unei reale nevoi cu atât maimult cu cât folosirea tehnologiilor informaţionaleimplică riscul pierderii identităţii umane sub tă-vălugul mondializării şi el cu efecte imprevizibile.Mai e şi întrebarea recapitulativă pe care autorulînsuşi o pune: Ce model de om, societate şi poli-tică ar putea inspira o cultură a recunoaşterii?Fără să expliciteze întotdeauna conceptele folo-site, autorul compensează acest aparent deficit cuexpresii plastice ce devin un suport comprehensivpentru ideile ce se construiesc cum o fac crista-lele: „În scopul convieţuirii credinţei mântuitoare,judecăţii critice, acţiunii rezonabile, cred că o con-strucţie reflexiv- discursivă îşi poate dovedi opor-tunitatea, cu atât mai mult în contextul actual,dominat de multiple provocări din direcţia globa-lizării şi multiculturalismului, terorismului şi ne-ofundamentalismului, destabilizatoarelor şi neli -niştitoarelor decalaje nord- sud sau est- vest.” Cu-vintele surprind unitatea tematică elaborată cudibăcie într- o dinamică deosebit de complexă evo-luând spre elaborarea unei terapii a recunoaşteriiidentităţii prin asigurarea unor oportunităţi deformare şi afirmare într- un mediu prietenos pecât se poate pentru fiecare şi pentru toţi. Desigur,această terapie, nu poate fi decât de natură spiri-tuală prin înmulţirea talanţilor primiţi într- unclimat etic elevat.

reuniune omagială

Aula Academiei Române a găzduit reu-niunea omagială dedicată împliniriivârstei de 80 de ani a prof. univ. dr.

Ion Dogaru, membru corespondent al AcademieiRomâne. viaţa, activitatea de specialitate didac-tică în domeniul dreptului şi opera prof. univ. dr.Ion Dogaru au fost prezentate de prof. univ. Mir-cea Duţu, directorul Institutului de Ştiinţe Juri-dice „Andrei Rădulescu” al Academiei Române,Dan Claudiu Dănişor, rectorul universităţii dinCraiova, Ion guceag, vicepreşedinte al Academieide Ştiinţe din Moldova, care a înmânat sărbăto-ritului Medalia „Dimitrie Cantemir” a Academieide Ştiinţe din Moldova; acad. Iulian văcărel, prof.univ. dr. Ion Dogaru; valer Dorneanu de la Cur-tea Constituţională a României; prof. univ. IoanAlexandru, Daniel Ciochină, membru al Consiliu-lui Suprem al Magistraturii; verginia vedinaş,membră a Curţii de conturi ş.a. Acad. Cristianhera, vicepreşedinte, a înmânat din partea con-ducerii Academiei Române diploma „Meritul Aca-demic”. În încheiere, univ. Ion Dogaru, a avut oalocuţiune în care a făcut o amplă prezentare avieţii şi activităţii sale.

Maladia lui Eminescu…Recenta lucrare maladia lui eminescu şi

maladiile imaginare ale eminescologilor, apărutăla Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă(FNSA) repune în discuţie o problemă care a in-

trat din istorie în legendă. S- au scris numeroaselucrări dar, se pare, că nu au reuşit să- l elucideze,ci, paradoxal, să- i sporească amploarea, să înmul-ţească semnele de întrebare. S- au elaborat şi „teo-rii ale conspiraţiei” după care poetul naţional nua fost bolnav, totul fiind pus la cale de cei pentrucare, neîndoielnic, „omul deplin al culturii româ-neşti” era un ziarist cel puţin incomod. Cum poatefi interpretată astăzi „maladia”, adică acea pre-supusă infecţie luetică de care suferea Eminescu?FNSA şi Academia de Ştiinţe Medicale au dedicatacestui subiect o amplă dezbatere în care, cum su-bliniază acad. Eugen Simion, preşedinte FNSA,toţi participanţii „au respins, cu argumentele me-dicinii de astăzi, ideea că Eminescu nu a fostrăpus de sifilis, în timp ce afecţiunea sa reală…se cheamă psihoză maniaco- depresivă”. un diag-nostic pe care l- au susţinut, la vremea respectivă,profesorii vienezi Obersteiner şi Leidesdorf şi, in-fluenţat probabil de ei, Maiorescu. Eminescu nua avut, aşadar, susţine acad. Eugen Simion, niciinfecţie luetică, nici schizofrenie – cum s- a zis –pentru că, dacă ar fi avut toate acestea şi câte s- amai spus că a avut, ar fi trebuit să treacă prinforme de agrafie, alexie sau afazie, acatizie (agitatmotor), dar n- a cunoscut «dificultăţi motorii».vorbea, citea, scria şi se mişca, adică, normal”. Ladezbatere au participat prof. univ. dr. Irinel Po-pescu, membru corespondent al Academiei Ro-mâne, acad. Ioan Aurel Pop, Cecilia Cârja, IoanaBonda, acad. victor voicu, prof. univ. dr. Octa-vian Buda, Dan Prelipceanu, Călin giurcăneanu,Bogdan O. Popescu, Eduard Apetrei, Codruţ Sa-rafoleanu şi vladimir Beliş. Din studiul semnatde acad. victor voicu se atrage atenţia asupratratamentului bazat pe fricţiuni şi fumigaţii cumercur, care „provoacă leziuni cardiace, renale şihepatice, insomnii rebele, tuse spasmodică, «dis-tensie abdominală şi flatulantă», iritabilitate, tre-murături, anemie, depresie, tulburări psihice”.După o analiză riguroasă s- a ajuns la concluziacă „datele deţinute, fundamentate pe documente,mărturii, scrisori, date clinice, date anatomo- pa -tologice (autopsia), pledează neîndoielnic pentruo patologie afectivă, un sindrom maniaco- de -presiv. Erorile de diagnostic şi, implicit, trata-mentul cu mercur de lungă durată pentru unpresupus lues, au adăugat sindromului ma-niaco- depresiv o componentă neurotoxică cu agra-varea depresiei şi apariţia altor simptome psihice,neurologice şi organice. toate acestea au dus ladeteriorarea gravă a stării de sănătate a mareluipoet, grăbindu- i sfârşitul”. Au mai fost puse îndiscuţie şi alte maladii. Îi scria veronicăi Micle:„Simt că nu mai pot, mă simt că am secat morali-ceşte şi că mi- ar trebui un lung, foarte lung re-paus ca să- mi vin în fire. Şi, cu toate acestea, calucrătorii cei de rând din fabrici, un asemenea re-

paus nu- l pot avea nicăieri şi de la nimeni. Suntstrivit, nu mă mai regăsesc şi nu mă mai recu-nosc.” Deducem, cum scrie Eugen Simion, că aces-tea „sunt semne ale unui spirit care a înţeles căsuferinţa face parte din destinul său pe care şi l- aasumat”. Semne sunt că deşi Academia Românăşi- a exprimat punctul său de vedre, dezbaterea o

să continue, subiectul fiind, în sine, o provocaredată fiind personalitatea atât de complexă a luiEminescu. În încheiere, să- l ascultăm pe Poetulînsuşi: „Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă/În-dură- te stăpâne, şi dă- i pe veci viaţă/Astfelnumai, Părinte, eu pot să- ţi mulţumesc/Că tumi- ai dat în lume norocul să trăiesc”.

Permanenţe şi învăţăminte

Cine a citit lucrările academicianuluiDan Berindei şi l- a ascultat susţinândcomunicări la diferite manifestări şti-

inţifice realizează, neîndoielnic, că pentru pa-triarhul istoricilor români istoria este vocaţie şipasiune, un exerciţiu neîntrerupt al spiritului dediscernământ într- un real cult adevărului. Maieste şi dorinţa sinceră şi – de ce nu ? – chiar bu-curia comunicării, temei al unei solidarităţi con-struită pe valori recunoscute şi respectate. Întreaceste dimensiuni se înscriu şi cele două volumeapărute recent la Editura Academika cu titluriprogramatice: românii între trecut şi viitor şi Pro-blemele noastre şi ale ţării.

Mai întâi, românii între trecut şi viitor careinclude articolele publicate în ultimii ani, reflecţiiasupra unor probleme actuale ale ţării noastrecare trimit, spre înţelegere, la contextul în cares- au desfăşurat. Este o abordare pe un registrudublu – al trecutului mai îndepărtat şi mai apro-piat; o abordare comparativă cu intenţia mărtu-risită de a căuta şi sugera „permanenţe şiînvăţăminte”. Istoricul este secondat de înţelep-tul, care cu „statornice şi apăsătoare preocupări…a străbătut în viaţă, dar şi în istoria ţării şi în fră-mântările ei aproape nouă zecimi dintr- un veac”.Şi o confesiune de credinţă: „Pentru mine, patriaeste o realitate vie şi consider că ea va exista încăo vreme, cu toată globalizarea, până când nu seva putea trece la o reală mondializare prin echi-librare social- economică şi de comportament a tu-turor”. temele dezvoltate sunt cele căroradistinsul istoric le- a consacrat viaţa: „Naţiunea şisentimentul naţional”, „valorile societăţii noas-tre”, „Cârmuire şi democraţie”şi „Probleme aleculturii”. Cel mai adesea, argumentele susţin oatitudine fermă: „Cultura nu este un lucru de în-semnătate minoră, ci o pârghie esenţială în mer-sul înainte şi acest lucru nu trebuie nicicând şi denimeni uitat”. Să ne amintim definiţia după care„cultura este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot

ce ai învăţat”. Adică un mod de a gândi,exprima, de a te comporta şi acţionacare să determine pe om să spună caodinioară David: „te voi lăuda că sunto făptură atât de minunată”, adăugândcă lauda e „spre îndreptarea inimii”.

Cu Probleme ale ţării noastre sun-tem în plină actualitate în care, destuidintre noi, se simt cel puţin stingheri,dacă nu înstrăinaţi. Motivele suntmulte, dar, neîndoielnic, unul dintreacestea priveşte educaţia în sensul celmai generos al conceptului şi nu doarcel de instrucţie. Într- o lume a schim-bărilor alerte, ce fac aproape imposibilăadaptarea, rolul esenţial al educaţieieste de a cultiva conştiinţa de sine caom, care înainte de a fi un produs alglobalizării, este fiul unei patrii moşte-nită de la cei dinainte. Ne reîntoarcem

la rolul istoriei care ar trebui să- şi reia locul „dacăvrem să ajungem cetăţeni deplin egali cu ceilalţiîn drepturi şi în stare materială”. De aceea avemdatoria s- o cunoaştem, s- o apărăm şi s- o folosimca sprijin de neînlocuit. r

31

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

■ Academia Română ■ Ştiri ■ Evenimente ■ Cărţi

Elena SoluncaO provocare şi o speranţă

dAn Berindei

32

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Mă întrebi, prieten drag, ce se maiaude cu deschiderea unui nou in-stitut cultural românesc în lume,de data asta în China, la Beijing.

Suntem aici o mână de oameni, sinologi toţi, şi nestrăduim să împlinim cât mai grabnic lansarea,în oceanul culturii chineze, a unui pachebot în-cărcat cu noi, românii, printr- un larg evantai devalori, care să cuprindă istoria, geografia, cutu-

mele şi filosofia noastră de viaţă, literatura, artaşi cultura clasică, modernă şi contemporană, sta-rea României de astăzi, cu precădere lumea artei,desigur, dar şi viziunile proprii în economie, şti-inţă, tehnică, pentru că unde încep şi unde sesfârşesc fruntariile culturii, ştie cineva? ţie cumţi se pare? Îţi mărturisesc, o casă primitoare astrăvechei Dacii, deschizându- şi oficial porţile înpreajma Sf. Paşti, ca mâine!

Ştiai că, înainte vreme, imperiile dac şi hanchinez au semnat un fel de Pact de neagresiune?Ar trebui ca această informaţie lansată de un is-toric german în secolul al XvIII- lea să fie eluci-dată de un student român în istorie, care să- şifacă ucenicia în China şi să studieze cronicele Di-nastiei han (puterea politică de după anul 221îhr., când regele principatului Qin a unificatChina, anexând pe rând toate celelalte ţări chi-neze, şi s- a proclamat Primul Împărat), dinastieapusă în 220 dhr. Să se fi petrecut îngemănareaacestor două imperii pe timpul lui Burebista?

În Decembrie, din preajma Crăciunului şipână după Anul Nou, Beijingul a trăit în conso-nanţă cu întreg pământul; aceleaşi reclame şi ma-gazine supra- aglomerate, aceleaşi străzi luminateşi împodobite de sărbătoare. Lampioanele roşii şicupletele cu urări caligrafiate anume pentrumarea sărbătoare, existente nu numai în centru şipe marile artere, dar şi pe cele mai mărunte uliţi,oferă un farmec de neegalat în alte părţi ale lumii.Dar nu s- a încheiat bine agitaţia aceea şi constatcă se prelungeşte în alta, la fel de strălucitoare,însă cu siguranţă mai persistentă. Aş îndrăzni săafirm că lumea Chinei trăieşte în conexiune cu cos-mosul, măcar prin menţinerea calendarului agricollunar. Dacă nu cumva, acesta este numai punctulcare defineşte calea proprie şi determină o anu-mită abordare a vieţii. Raportat la Împăratul gal-ben, pe 19 Februarie, chinezulintră în anul 4713. O aură de le-gendă se adaugă cutumelor res-pectate de fiecare. Iarna, aşa cumeste ea în Beijing, adică fără ză-padă şi fără umiditate, încât cu-vintele rostite pe stradă în zilelecu temperaturi trecute cu multsub zero grade Celsius mai că seconturează în construcţii ad- hocîn gheaţă de litere sau, după caz,de ideograme ca nişte palate înminiatură, iarna aceasta aprigăîşi trăieşte ultimele momente. Iarbucuria apropierii sărbătorii care,după tradiţia de mii de ani ţine olună de zile, îndulceşte gerul pedinăuntru. Oficial, anul acesta, zi-lele de vacanţă sunt între 18 şi 24Februarie, dar tradiţional eleîncep cu lichun sau instituirea

primăverii (4 Februarie) şi se sfârşesc de Festiva-lul Lampioanelor, în ziua a cincisprezecea a nouluian, anul acesta yang nian, Anul Oii, socotit în vi-goare din 19 Februarie.

Se spune că în vremurile de demult existaun căpcăun feroce căreia i se zicea nian; aveacapul lung şi nişte tentacule uriaşe, fiindcă trăiaîn apa mării. O dată pe an, monstrul nian urca pemal şi devora toae fiinţele care- i ieşeau în cale.Pentru a scăpa de furia acestuia, oamenii fugeauşi se ascundeau adânc în munte. Odată, într- unsat, pe când oamenii se pregăteau să fugă dincalea monstrului, a apărut un cerşetor bătrân.Doar o femeie din capătul estic al satului i- a datceva să mănânce şi l- a sfătuit s- o ia din loc. Bă-trânul a zâmbit şi i- a răspuns, mângâindu- şibarba lungă: – Găzduieşte- mă pentru o noapte,mătuşă, şi o să alung dihania. Femeia l- a tot po-văţuit de bine, doar că cerşetorul n- a luat- o înseamă. A rămas locului, zâmbind, fără să maispună nimic. Dihania a intrat în sat la miezulnopţii şi a băgat de seamă că poarta unei locuinţedinspre răsărit era ornată vertical cu două fâşiiroşii de hârtie, iar în vatră ardea focul. Speriat,s- a apropiat, iar din curte a auzit pocnitori. Înfri-coşat, monstrul n- a îndrăznit să meargă mai de-parte. Atunci porţile s- au deschis larg. În mijloculcurţii, un bărbat, îmbrăcat într- o robă lungă,

roşie, râdea în hohote. Înspăimântat de moarte,în clipa următoare, căpcăunul s- a făcut nevăzut.A doua zi, sătenii au aflat calea trecerii în sigu-ranţă în noul an. Era limpede că acel căpcăin setemea de roşu, de foc şi de tunete.

De atunci s- a răspândit obiceiul ca oameniisă- şi orneze stânga şi dreapta intrării în locuinţecu fâşii verticale de hârtie roşie pe care sunt cali-grafiate urări de bine (noroc, fericire, belşug, lon-gevitate), să aprindă lampioane şi să dea foc lapocnitori. În zorii primei zile a anului, vecinii şirudele se vizitează pentru a se felicita cu prilejul

trecerii cu bine în noul an. S- a îm-prumutat numele nian al mons-trului pentru a denumi anul, iarpetrecerea din ajunul noului aneste numită guo (a trece) nian.voi avea şi eu un al doilea reve-lion, cu cele două mâncăruri carese vor afla obligatoriu pe masafiecărui chinez: peşte şi colţunaşicu carne sau cu legume. Ce auspecial aceste două mâncăruri?mă vei întreba. Nimic, nici nucontează gustul, ci existenţa lor încea mai de seamă seară a anului,deoarece semnifică bogăţie. Peş-tele, yu, în altă grafie înseamnăsurplus, îndestulare, belşug; col-ţunaşii se fac de forma lingoturi-lor de aur şi de argint şi presupuncâştig, prosperitate. Învăţăm săne înconjurăm de simboluri!

Sărbătoarea Primăverii, chun jie, este unsemn al trăiniciei şi presupune reuniunea fami-liei, cum se obişnuieşte la noi de Crăciun. un mi-liard şi jumătate de oameni ai planetei se pun înmişcare. După tradiţie, fiecare se întoarce acasă,fie că are de parcurs mii de kilometri. zborurilepe linii aeriene internaţionale către China se du-blează în această perioadă. Pe continentul numitţara de Mijloc, deja cu luni înainte nu se mai gă-sesc locuri la cursele aviatice şi feroviare. Efer-vescenţa este greu de descris. În ciuda uscăciuniiextreme şi a frigului, oraşul Beijing palpită deviaţă. Străzile sunt pline, magazinele cunosc celemai mari vânzări, târgurile abundă, se fac redu-ceri care în alte sezoane sunt de negândit, se in-stalează tarabe în parcuri, în temple, la colţ destradă. Se curăţă casele, iar cum cuvintele praf şivechi sunt omofone, curăţenia înseamnă a se mă-tura vechiul şi a aduce noul, practic veşminte noi,obiecte noi în dormitor şi în bucătărie mai ales,iar în anii recenţi cu o casă şi o maşină nouă!

Şi tot acum sunt programate evenimenteleculturale cele mai de seamă ale anului, gale deexpoziţii, premiere teatrale şi de operă tradiţio-nală, concerte şi multe asemenea. Îţi voi sugeracâteva piste, prieten drag. Scena Asiei, o expoziţieimpresionantă de pictură, sculptură şi artă foto-grafică, în intenţia unui discurs artistic asiatic, oradiografie care se vrea cât mai exactă, realizatăcu mijloacele artei moderne, a stării de azi a Chi-nei. Expoziţia va fi translată în primăvară în ger-mania şi în alte state europene. Am deosebitcâteva dominante, cum ar fi: trecutul, prezentulşi viitorul unor locaţii urbane şi rurale, clanuriculturale la sate, indivizii absorbiţi de mitul me-tropolelor, deschiderea Chinei contemporane. Ca-ligrafia cu mâna stângă, creaţie a profesorului Lihaoran, pentru folosirea şi dezvoltarea emisferei

drepte a creierului. Reuniunea anuală a unui con-cern de mare success, Qitai Cultural, cu sediul înacelaşi centru cu sediul ICR Beijing, Soho galaxy,în centrul oraşului, la doi paşi de Ministerul deexterne chinez. Premiera piesei Marco Polo, lateatrul Naţional, organizată semnificativ pentrucorpul diplomatic şi institutele culturale din Bei-jing. Amănunte, în depeşa viitoare.

În ajunul Noului An Lunar 4713, din apro-pierea templului Soarelui, Beijing, China. r

Constantin LupeanuAnul Nou Lunar

n Feedback către un prieten Suntem aici o mână de oameni,sinologi toţi, şi ne străduim să

împlinim cât mai grabnic lansarea,în oceanul culturii chineze, a unuipachebot încărcat cu noi, românii,

printr-un larg evantai de valori.

33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

Destinul unui jur-nalist e uneoriimprevizibil. Ade-sea se întâmplă

ca talentele literare autentice săfie temporar înghiţite de gazetă-rie. vocaţia, totuşi, irumpe, la unmoment dat, când contextul de-vine favorabil. Aşa s- a întâmplatcu jurnalista de televiziune Cris-tina Andrei. După un an „saba-tic”, impus de aleatoriile „res-tructurări” ale televiziunii Ro-mâne, darul din preaplin al scri-sului a făcut posibilă naşterearomanului despre care va fi vor-ba în rândurile următoare. Eleste, în cele din urmă, mai puţinun debut întârziat cât, mai cu-rând, o încununare a experienţeiprofesionale şi a experienţei deviaţă.

În octombrie 2014, la Edi-tura Nemira, a văzut lumina ti-parului romanul abonatul nupoate fi contactat al CristineiAndrei. Oglindire lucidă a socie-tăţii româneşti contemporane,această construcţie literară, lec-turabilă pe multiple paliere,propune cititorului un seriosexerciţiu de evaluare a condiţiei noastre actualeşi, de ce nu?, de autoevaluare, în raport cu lumeaunde i- a fost dat autoarei să trăiască şi să- şi sus-ţină examenele vieţii.

Chiar de la titlul romanului pornind, provo-carea propusă de Cristina Andrei se multiplică şise amplifică de la personaj la personaj, de la pa-gină la pagină. Cristina Andrei sondează, delocdetaşat, o lume complet debusolată, lumea noas-tră, un univers în care orice rău devine posibilpentru că, odată cu îndepărtarea de Dumnezeu,omul rătăceşte şi se ataşează de chipuri cioplite.O lume unde, însă, dacă omul vrea cu adevăratsă- şi redobândească demnitatea şi adevărata li-bertate, binele nu poate fi nicidecum exclus.

Acţiunea romanului, dinamică şi incitantă,de la prima şi până la ultima pagină, e plasatăsimbolic într- un interval cu profunde conotaţii re-ligioase: între vinerea Mare şi Înviere. Multe per-sonaje, de diferite vârste, stări şi condiţii,interacţionând între ele, trăiesc această perioadăde înnoire a firii în conformitate cu propria edu-caţie, cu propriile aspiraţii, cu propriul mod deviaţă. Personajele alcătuiesc astfel o piramidă, înal cărei vârf se află potentaţi ai zilei, la a căreibază sunt oameni de condiţie modestă, cu nepu-tinţele, micimile şi ratările lor de tot felul: profe-sionale, sociale, sentimentale. Ceea ce îi leagăînsă pe eroii romanului abonatul nu poate fi con-tactat nu e nici starea lor materială, nici educaţia,nici aspiraţiile mai mari sau mai mărunte, cilipsa de comunicare. Cristina Andrei reuşeşte închip magistral să creioneze o imagine de mare im-pact a unui posibil iad terestru, iadul nostru celde toate zilele, i- am putea spune.

Personajele romanului se mişcă în acest in-terval simbolic, al morţii şi al „Învierii celei de atreia zi”, complet absorbiţi de nevoile reale saufalse ale existenţei imediate, mimează cu toatepregătirea pentru Paşte şi evocă cititorului o ima -gine cu rezoluţie maximă a ceea ce un preotnumea „Sărbătoarea fără Sărbătorit”. Eroii Cris-tinei Andrei sunt atât de vii şi de convingătoriîncât mi- i imaginez acum citind rândurile de maisus şi luându- le în derâdere.

Fără îndoială, romanul acesta s- a sedimen-tat în timp şi a avut nevoie de o lungă perioadăde gestaţie. Chiar dacă numeroasele personajesunt rod al ficţiunii, observaţia şi evaluarea lu-cidă, nepătimaşă şi plină de compasiune a univer-sului citadin actual au jucat un rol esenţial.

Acţiunile mixate într- unmontaj literar alert ale căr-ţii Cristinei Andrei se petrecîn Bucureştiul contemporan,într- un prezent acut, căruiaîi suntem deopotrivă eroi şimartori, mai mult sau maipuţin detaşaţi. „Personajul”cel mai percutant şi mai in-sinuat în existenţa multoraeste nimeni altul decât tele-fonul mobil, transmiţătorulde SMS- uri, obiect cu spo-ială de viaţă din pricina pre-zenţei lui morbide în oricemediu. Există la ora actualăo incontestabilă literatură amesajelor de tip SMS pecare Cristina Andrei o inse-rează inspirat şi incitant înpaginile romanului. De alt-fel, legătura dintre telefonulmobil şi titlul cărţii este evi-dentă. Iar conexiunea dintreaceastă unealtă, devenităchip cioplit în lumea con-temporană, şi Dumnezeulcel adevărat e deopotrivăspectaculoasă şi firească.Florica, Laura şi Andrei De-metriade, Laurenţiu, Ioana,

Bogdan, Marga, gogul, Sandu, Cristi sau Marcelsunt doar câteva dintre personajele romanului pecare Dumnezeu încearcă să le „contacteze” înaproape fiecare moment al vieţii lor, doar că Ape-lantul pare să primească mereu acelaşi răspunsde la capătul „firului”: „Abonatul nu poate fi con-tactat”.

Cristina Andrei a ales să vorbească despreDumnezeu altfel decât direct, aşa cum a făcut- oani de zile în reportajele şi documentarele ei in-teligente, pline de miez, multe premiate naţionalşi internaţional. A ales să vorbească despre Dum-nezeu, meditând asupra alungării Lui din lume,în limba celor care, deşi sunt creaţie divină, nu- şimai recunosc Creatorul şi- Lrăstignesc în fiecare zi, iarşi iar, opunându- se parcădin toate puterile ÎnvieriiLui şi renaşterii lor. E şiaceasta un fel de „teologienegativă”, pusă în pagină cumijloace literare şi cu o sen-sibilitate profundă pentrudetaliul aparent nesemnifi-cativ. Autoarea stăpâneştearta dialogului spumos, adescrierii de atmosferă şi aportretului, creând o galeriede personaje în care- l putemregăsi pe aproapele nostruşi pe noi înşine, în egală mă-sură. Nu mai puţin, roma-nul Cristinei Andrei, lectu -rabil, pe un prim nivel, şi caun reuşit policier, e o capo-doperă de argou contempo-ran. O parte semnificativă aeroilor ei descinde din me-diul underground, al tineri-lor dependenţi de droguri şide dealer- ul de substanţemenite să taie temporar legătura dintre om şiiadul terestru, spre a- i oferi un surogat de raipentru care dependenţii sunt capabil de orice, dela furt şi până la crimă. Lumea „bună”, de fapt acelor care au urcat pe scara socială prin oportu-nism şi impostură, interacţionează mai mult saumai puţin subtil cu universul decăderii şi al rată-rii extreme. Capitolele romanului poartă, repeti-tiv, numele eroilor şi ora la care se petreceacţiunea. Citez doar un mic fragment, convingă-tor pentru însuşirea şi mânuirea abilă a argoului,

în scopul alcătuirii portretelor de personaje. În ca-pitolul „Bogdan, 19.45”:

„– De unde veniţi, tati, de nu mai ajungeţi?I- a luat la întrebări un puşti îndesat, îmbrăcatîntr- o geacă de baseball grena, găsită în tren. hai,că ne aşteaptă haladiţii ăia. Afacerile se fac la fix.Aţi fost la Biserică? Aţi trecut pe sub masă? hai,gata! La careu! Dacă nu eşti pe felie, tati, şi tevede comersantu’ manelar, e lipsă de respect şi peurmă nu mai ai ce să pretinzi. Marfa bună ajungela fagotistă, că e parolistă. Şi dacă ţie îţi dă buru-iană uscată e că ai frecat- o aiurea. hai, să nu fimcârloi, că şi aşa s- au hotărât greu să ne ia declienţi. Suntem în probe. Ce aţi adus? Beţe, bas-toane?

– Da, mă, am adus Beţe. De unde dracu’bastoane? Da’ tu eşti sigur că e de calitate? (…)

– Mai întrebi? garantat. E unu’ la mine înbloc. Ia demult. Ce e mişto la marfa de la hepaticie că e mâna întâia, nu dă dependenţă, nu prăjeşteneuronu’ şi poţi să te opreşti când vrea muşchiu’tău. E numa’ aşa, de relax, când te disperă bătrâ-nii tăi, profii sau bilibardesele. Îţi dă şi snagă.Perforator te face. taur, tati! Mi- a zis mie ăla.Rupe la libelule.”

Iar într- un alt plan, făcând firesc trecereade la registrul comic- grotesc spre un posibil regis-tru sublim, amintind astfel, nu prin scriitură, ciprin mesaj, de romanul lui Michele tournier,„gaspar, Melchior, Balthazar”, citim pagini caaceasta: „Silvia, 21.00”: „Era singură acasă, înmijlocul unui haos pe care, cu toată eficienţa ei degospodină experimentată, nu putea să- l contro-leze. Peste tot erau cârpe de bucătărie, fundurimurdare, resturi de carne, coji de legume, cuţitefolosite, farfurii mânjite, pahare pe care se ve-deau urmele degetelor şi ale buzelor (…), gunoiulaproape revărsat, aragazul plin de grăsime arsă,casa îmbâcsită de aburi lipicioşi, ferestrele dese -nate cu zoaie, care curgeau pe peretele de dede-subt (…). Se uita depăşită la mica apocalipsă dinbucătăria ei. A ridicat din umeri şi a dat să se re-tragă în sufragerie. Dintr- o dată şi- a amintit depromisiunea făcută lui Cornel. Chiar dacă el nuştia despre ea. A luat tot ce era pe masă şi a um-

plut chiuveta (…). A luatcapul de miel şi l- a pus pemasa goală. S- a aşezat pescaun. Se uita la el nemiş-cată. Faţa lui jupuită, roşie,vârstată cu fibre albe, în-tinse pe oase. Scobituriledin dreptul obrajilor. Dinţiimandibulei mici, albi, fărăbuze, încleştaţi în cei ai ma-xilarului superior. Şi- a ima -ginat behăitul disperat,frica lui, neînţelegerea. Nă-rile încremenite, îngustatede mirosul neaşteptat almorţii. Ochii lui mari, ficşi,uscaţi, fără pleoape. Creie-rul înăuntru. A străbătut- ospaima că el ar mai fi pututsă gândească. Să o judece.El era mielul. Cel nevino-vat. Faţă în faţă cu ea. Des-frânata.”

Acest roman al lipseide comunicare, în era tutu-ror mijloacelor de comuni-care, are un final deschis.

Autoarea nu refuză decât unui singur personajşansa de a- şi regândi şi corecta existenţa. Existăîn ţesătura densă a cărţii o situaţie de viaţă încare doar anihilarea personajului malefic poatestopa un rău iremediabil. uneori, moartea e depreferat degradării extreme a fiinţei. Cristina An-drei exprimă prin romanul său de debut o supe-rioară înţelegere pentru drama omului care s- arupt de sursa primară de viaţă. Mesajul ultim alcărţii ar putea fi acesta: „Abonatul nu poate ficontactat”. Deocamdată. r

Luiza BarcanRomanul de debut al Cristinei Andrei

Fără îndoială, romanul acesta s-asedimentat în timp şi a avut nevoie

de o lungă perioadă de gestaţie.Chiar dacă numeroasele personajesunt rod al ficţiunii, observaţia şievaluarea lucidă, nepătimaşă şi

plină de compasiune a universuluicitadin actual au jucat un rol

esenţial.

cristinA Andrei

34

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Deşi destul de ternul an cinemato-grafic 2014 (cu numai două pre-miere româneşti notabile) nu maiîncuraja mari speranţe în urmă-

toarele lansări, iată că redresarea moralului cine-fililor vine graţie unei noi recunoaşteri interna-ţionale. Prestigiosul Festival de la Berlin a legi-timat din nou cinema- ul nostru, în februarie,acordând un „urs de Argint” pentru regie luiRadu Jude pentru aferim! Premiata peliculă nua fost singura prezenţă românească în competiţiaberlineză: în secţiunea Panorama special a fostselecţionat de ce eu? de tudor giurgiu, ambeletitluri apărând în premieră în sălile noastre, înmai puţin de o lună.

aferim! merită o atenţie sporită nu numaipentru că s- a întors cu laurii unui mare festival,ci şi pentru că marchează o schimbare de preocu-pări şi de ton în evoluţia unuia dintre cei mai im-portanţi reprezentanţi ai Noului cinema româ-nesc. Aderând la paradigma neorealistă agreatăde colegii săi de generaţie, Radu Jude s- a afirmatpână acum prin admirabilele sale scurtmetrajelampa cu căciulă, alexandra, o umbră de nor,trece şi prin perete, mult premiate în competiţiiinternaţionale şi naţionale, ca şi lungmetrajele luicea mai fericită fată din lume (Premiul CICAE laFestivalul de la Berlin, Premiul FIRESCI la Fes-

tivalul de la Sofia) şi toată lumea din familianoastră (Marele Premiu al Festivalului de la Sa-rajevo, Marele Premiu Bayard d’Or şi Premiulpentru Cel mai bun actor la Namur IFF, trofeulFestivalului Internaţional de Film Anonimul,Premiul zilelor Filmului Românesc la tIFF etc.).aferim ar putea satisface în primul rând acel seg-ment al spectatorilor noştri cu nostalgia filmelorde epocă. Sau de aventuri, pentru că asistăm lapovestea unei răzbunări şi a unei călătorii cu pe-ripeţii prin teritorii pitoreşti şi periculoase dinvalahia secolului 19. În centrul evenimentelor seaflă un zapciu (interpretat de teo Corban) anga-jat de un boier încornorat (Alexandru Dabija) să- lgăsească pe ţiganul fugar de pe moşia sa acuzatde furt şi de amantlâc cu boieroaica (Cuzintoma). Incursiunea zapcului însoţit de fiul său înlumea valahă e savuroasă şi misterioasă, marcatăde întâlniri relevante pentru mentalitatea domi-nată. Adică una rasistă, manifestată mai ales înatitudinea faţă de robii romi, uneori misogină, al-teori xenofobă, după cum remarcăm în episodul(foarte gustat de publicul berlinez) în care unpopă excentric debitează rapid consideraţii mar-cate de stereotipuri despre naţiile cu care româniiau apucat să interacţioneze (evreii, bulgarii, sâr-bii, franţujii, nemţii şi alţii). Celebrul adagiu allui Poincaré despre România („Que voulez vous?On est ici aux portes de l`Orient ou tout est pris àla legère./ Ce vreţi? Suntem la porţile Orientuluiunde totul e luat uşor.”) este infirmat de misiuneadusă până la capăt, soldată cu prinderea robuluifugar şi apoi cu pedepsirea lui exemplară de bo-

ierul care îl scopeşte într- unritual de umilire cu numeroşimartori. O critică a mentalită-ţii machiste se poate descifraşi în finalul care pune o con-cluzie lecţiei de bărbăţie ofe-rită de zapciu fiului său,oripilat de cruzimea sancţiuniiaplicate fugarului. În aceastădescriere a pornirilor rasist-punitive faţă de ţigani, cu ecouviu în contemporaneitate, segăseşte principala miză a luiaferim!, susţinută printr- o es-tetică originală, care foloseştevirtuţile peliculei alb- negru de35 mm (potenţate cu măiestriede operatorul Marius Pan-duru) pentru a imprima pece-tea trecutului asupra ima-ginilor. trimiterile la wester-nurile lui John Ford, la scrie-rile lui Caragiale şi Sadoveanugenerează momente de inter-textualitate cine mato grafico-lite rară, gustate de spectatorul care recunoaştedirecţia. Buna primire internaţională a peliculeilui Jude este confirmată de comentariul din re-vista „variety”, de pildă, al cărui autor, Jay Weis-

sberg a consideră aferim! cel mai reuşit şicel mai original dintre filmele lui RaduJude, constatând că regizorul român e încontinuare preocupat de „jocurile de pu-tere şi de umilinţele” la care oamenii sesupun reciproc. aferim! e o incursiune „ex-cepţională şi extrem de inteligentă într- operioadă crucială a istoriei, un film înegală măsură inspirat şi furios”.

Să sperăm că girul „ursului de ar-gint” va aduce mai mulţi spectatori în salade cinema, chemaţi să confirme, şi acasă,valoarea unui film cu adevărat importantpentru noi. Din distribuţie mai fac parteAlexandru Dabija, Luminiţa gheorghiu,victor Rebengiuc, Alexandru Bindea, Mi-haela Sîrbu, Şerban Pavlu, gabriel Spa-hiu.

Prezentat la Berlinală în SecţiuneaPanorama special, thriller- ul politic, de ceeu? de tudor giurgiu porneşte de la un cazreal, mult mediatizat în 2002: sinucidereaprocurorului Cristian Panait la numai 29de ani, după ce a sfidat presiunile superio-rilor ierarhici în gestionarea unei ancheteavându- l ca ţintă pe un coleg din Oradea.Deşi decis iniţial să- l pepepseacă exemplarpe procurorul suspect, eroul (rebozezat înficţiune Panduru) descoperă că este mani-pulat pentru a înlătura un om care a în-cercat să demaşte corupţia locală cutentacule întinse până la vârful piramideiguvernamentale. Foarte bine documen-tată, povestea urmăreşte ultimele săptă-mâni din viaţa personajului, acumulândepisoade relevante pentru presiunile la care elface faţă şi pentru legăturile dintre justiţie şi co-manda politică. Cu nume schimbate, personajelereale implicate (procurori, miniştri, politicieni)sunt destul de uşor de recunoscut. Aceasta este şipartea vulnerabilă a acestui film de ficţiune pecare unii se grăbesc să- l judece ca pe un reportajsau ca pe o docu- dramă, punând în prim- planapropierea sau depărtarea de datele stricte ale ca-zului. Din fericire, opţiunea pentru configuraţianarativă de tip clasic, centrată pe evoluţia erouluide la siguranţa tânărului cu profil de justiţiar ladepresia şi spaimele celui devenit el însuşi urmă-rit, generează empatia spectatorului şi îi oferă sa-tisfacţia suspansului. Excepţional filmat deacelaşi Marius Panduru, de ce eu? are o ţinută vi-

zuală remarcabilă şi o densăatmosferă întunecată, de com-plot cu consecinţe nefaste,date care îl recomandă de ase-menea ca un titlu atractiv derepertoriu. Cu o distribuţieplină de nume prestigioase,precum Dan Condurache (Pro-curorul Şef), virgil Ogăşanu(Procurorul general) MihaiConstantin (şeful direct al luiCristian) filmul consacră untânăr actor care portretizeazăcredibil metamorfoza eroului,Emilian Oprea. thriller- ul po-litic ar putea deveni un gen ci-nematografic popular încontextul României de azi,unde zornăitul cătuşelor şi că-derea unor „capete politice” înjustiţie oferă din nefericire su-biecte nenumărate.

Succesul românesc estecu atât mai meritoriu, cu câtediţia 2015 a Festivalului de

la Berlin a fost una unanim apreciată pentru ca-litatea selecţiei. Nu încape îndoială că în acorda-rea Marelui Premiu „ursul de aur” a funcţionatdin nou criteriul politic, dar justificat de o cauzăînaltă: el a revenit faimosului cineast iranianJafar Panahi (premiat cu alte cocazii la Cannes,veneţia şi Berlin), persecutat politic şi având in-terdicţie de a părăsi ţara şi de a regiza. Realizatîn condiţii semi- clandestine, prezentat fără gene-ric, filmul său taxi are şi valoare de autoportret,regizorul asumându- şi şi rolul principal, al unuişofer care interacţionează cu diverşi locuitori aioraşului teheran, cu care vorbeşte despre proble-mele lor de viaţă, dar şi despre cinema.

un alt nume important regăsit în palmareseste acela al regizorului chilian Pablo Larrain(autorul neuitatei satire politice nu) care, pentruel club, o nouă demascare a preoţilor pedofiliprotejaţi de ierarhia bisericii, a câştigat MarelePremiu al Juriului. un alt cineast latino ameri-can celebru, Patricio guzman, a câştigat Premiul

pentru scenariu cu nasturele de sidef/ el botonde nacár. Momente de emoţie intensă a generatacordarea premiilor de interpretare (masculin şifeminin) celor doi protagonişti ai peliculei brita-nice 45 de ani (de Adrew heig), tom Courtenayşi Charlotte Rampling, mari figuri ale cinemato-grafului britanic. Să sperăm că Berlinala a rea-dus filmul românesc în zona cea mai vizibilă afilmului internaţional. urmează Festivalul de laCannes şi avem deja speranţe legate de numelelui Corneliu Porumboiu şi Marian Crişan. r

Dana DumaAventuri valahe cutrofee berlineze

Să sperăm că Berlinala a readusfilmul românesc în zona cea maivizibilă a filmului internaţional.

urmează Festivalul de la Cannes şiavem deja speranţe legate de

numele lui Corneliu Porumboiu şiMarian Crişan.

n Festivalul Internaţional al Filmului de la Berlin

35

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

Regizorul Alexa visarion, venit cătrefilm dinspre teatru (asemeni unorregizori ca Liviu Ciulei, Lucian Pin-tilie, Alexandru tatos, tudor Mă-

răscu), ajungea la filmul de lung metraj prin1978, cu filmul de inspiraţie caragialeană Înaintede tăcere (după nuvela În vreme de război), punc-tul de pornire al unei solide cariere cinematogra-fice – recompensată, în 2008, cu Premiul„Aristizza Romanescu”, acordat de Academia Ro-mână „pentru întreaga activitate” –, o carierăcare a inclus filme precum Înghiţitorul de săbii,năpasta, Punct şi de la capăt, vinovatul, lunaverde… tot în urmă cu aproape 40 de ani, pe cânddebuta în filmul de lung metraj, Alexa visarion ascris o primă variantă a unui scenariu despreMeşterul Manole, un scenariu care l- a obsedatde- a lungul deceniilor, dar care n- a devenit, dinpăcate, niciodată film. Despre una dintre varian-tele acestui „proiect de- o viaţă”, scenariul intitu-lat „ziditorul”, scriam, de pildă, prin anii ’90 aiveacului trecut (în revista „Caiete Critice”), căeste un „film virtual” (în sensul primar al cuvân-tului), aducând argumentele cuvenite. Prefer să- lcitez, însă, pe Radu F. Alexandru (chiar dacă estevorba despre un citat mai amplu), care, într- unsubstanţial comentariu din „Revista 22” istorisea,detaliat, în 6 ianuarie 2015, povestea acestui pro-iect de- o viaţă al regizorului (şi, implicit, a recen-tei premiere, ana): „Nu cunosc printre regizoriinoştri un altul care să fi trăit aproape o viaţă subobsesia unuia dintre miturile fundamentale aleomenirii, aşa cum a făcut- o Alexa visarion. «Mitulcreaţiei», ipostaziat în Meşterul Manole, i s- apărut definitoriu în împlinirera unei vieţi. Primulpas pe calea iniţierii l- a făcut în 1972, când amontat piesa lui Blaga pe scena teatrului Naţio-nal din Cluj. În 1978 scrie Ziditorul, prima ver-siune cinematografică a Meşterului Manole,scenariu respins fără drept de apel de ComisiaIdeologică a Consiliului Culturii şi Educaţiei So-cialiste. După 22 de ani de tentative repetate şieşuate, în 1990, Ziditorul intră în producţie; fil-mările sunt oprite şi abandonate, după ce toatăcheresteaua adusă pentru construcţia decoruluieste furată. În 2005 scrie o nouă variantă a sce-nariului. În 2007 publică, cu sprijinul C.N.C., celedouă scenarii într- o carte: de la Ziditorul la Zidi-rea, Editura universalia. ana, o nouă variantă ascenariului, câştigă în 2008 concursul organizatde C.N.C., dar suma alocată este departe de- a fisuficientă pentru realizarea filmului. Îi trebuiesccinci ani ca să adune banii pentru finanţarea pro-iectului; reuşeşte să înceapă filmările în 2013. Îndecembrie 2014, ana este aplaudată în picioarela premiera de gală oficială, la Cinematografuluniunii Cineaştilor”. Cam aşa au stat lucrurile cuvisul de- o viaţă al regizorului Alexa visarion (osingură observaţie aş face în legătură cu afirma-ţiile lui Radu F. Alexandru: nu cred că scenariulfilmului ana este „o nouă variantă” a scenariiloranterioare despre Meşterul Manole, ci este, defapt, istoria tristă a scenariilor anterioare în dru-

mul spre film). Da, regizorul Alexa visarion n- afost lăsat niciodată să- şi ducă la bun sfârşit„visul”. Recentul său lung metraj intitulat ana re-prezintă, cred, răzbunarea sa pentru această du-reroasă stare de fapt.

De ce spun aceasta? În primul rând pentrucă filmul ana derulează propria sa poveste deviaţă şi de creaţie: povestea unui regizor care adorit toată viaţa să realizeze un film despre mitulMeşterului Manole, dar n- a reuşit niciodată. Re-gizorul mărturiseşte singur această situaţie, laun moment dat: „Filmul este autobiografic. Desi -gur că personajul principal (interpretat de Răz-van vasilescu) nu sunt eu, dar face parte dinuniversul meu”. Mărturisirea regizorului esteîntru totul edificatoare. Într- adevăr, filmul ana

nu poate fi considerat întru totul autobiografic,deoarece el istoriseşte povestea unui regizor careşi- a comporomis cariera cinematografică din pri-cina faptului că nu şi- a putut realiza visul de- oviaţă, ceea ce nu este cazul regizorului Alexa vi-sarion, care, în ciuda opreliştilor de tot felul în„cazul” Meşterului Manole, este un cineast cu osolidă platformă estetică, ba mai mult, a reuşit şi„răzbunarea” de prestigiu numită ana, în care is-toriseşte, practic, povestea visului său nerealizat,de o viaţă. Ajunşi aici, este cazul să spunem că fil-mul ana este mai mult şi altceva decât povesteaunui regizor care a vrut toată viaţa să facă unfilm despre Meşterul Manole şi n- a reuşit nicio-dată (deci filmul unei proprii poveşti de viaţă),mai mult şi altceva decât o răzbunare pentruaceastă nedorită stare de fapt, este o profesiunede credinţă a regizorului Alexa visarion, o măr-turie a propriului său crez artistic. Personajeleprincipale ale filmului sunt, aşadar, un regizor defilm, trecut de vârstele primelor tinereţi, şi o fatăfără nume (care refuză tot timpul să- şi mărturi-sească numele), revenită în ţară după experienţe,se pare, nereuşite prin ţări străine, două fiinţecare se întâlnesc şi se cunosc, întâmplător, pe undrum de ţară, dar între care se ţese, treptat, o tai-nică şi profundă legătură sufletească. Întreg fil-mul nu este, de altfel, decât desenul fin, nuanţat,al acestei trainice şi profunde afecţiuni sufleteşti,între două personaje care, iniţial, nu au nimic încomun, dar între care, se ţese, pe nesimţite, o re-

laţie indestructibilă, atât de puternică, încât, sprefinal, după ce regizorul din film îi mărtusiseştedetaliat şi progresiv fetei dorinţa sa de- o viaţă dea face un film despre Meşterul Manole, fata fărănume se identifică cu personajul feminin visat deregizor, şi, întrebată încă o dată cum se numeşte,răspunde, în sfârşit, „sunt Ana meşterului Ma-nole”…

Bineînţeles, aceste profunde mutaţii sufle-teşti nu se produc dintr- o dată, sunt rodul unoracumulări continue, produse pe parcursul relată-rilor regizorului din film privitoare la soarta sce-nariului său despre meşterul Manole, survenitede- a lungul anilor. În această ordine de idei, estede făcut şi precizarea că intriga filmului se desfă-şoară pe două planuri temporale distincte, pe deo parte este prezentul acţiunii (în care se ţese, cufineţea remarcată, relaţia afectivă a personajelormenţionate) şi, pe de altă parte, în relatările re-gizorului despre avatarurile scenariului său cuMeşterul Manole, apar şi câteva personaje, inter-pretate de Mircea Albulescu, Dorel vişan sau Do-rina Lazăr, care au pus „beţe în roate” proiectuluicinematografic de- a lungul anilor (unele dinaceste personaje sunt reluate şi în prezentul ac-ţiunii, unde rolul lor dramaturgic este, însă, maiincert, nedefinit). „greul” filmului rîmâne peseama celor două personaje principale, unul, re-gizorul, fiind interpretat de Răzvan vasilescu,care- şi dozează perfect stările sufleteşti în funcţiede etapele diferite ale „ţesăturii afective”, mareasurpriză a filmului fiind oferită, însă, de inter-preta fetei, Cristina Drăghici, o descoperire a re-gizorului Alexa visarion, o actriţă care izbuteşte

să „ţină piept”, fără com-plexe, unor actori de primrang ai scenei şi ecranuluiromânesc, contribuind efi-cient la structurarea şitransmiterea puterniculuifior emoţional al filmului. Îlsusţine eficient pe regizor şidirectorul de imagine PătruPăunescu, care portreti-zează în tuşe distincte celedouă planuri temporale aleintrigii, marcând cu o bine-venită pecete subiectivădantela fină a relaţiei afec-

tive ţesută între cele două personaje principale,asociind, deasemenea, inspirat, starea de spirit aeroului său, cu momente semnificative ale naturiiînconjurătoare. Câţiva profesionişti exemplariprecum monteuza Nita Chivulescu sau scenogra-ful Mihnea tăutu completează echipa de filmare.

În concluzie, aş sublinia faptul că, iată, întimp ce „noul cinema” românesc continuă să seafirme spectaculos peste hotare (ultimul argu-ment fiind premiul obţinut la Berlin de filmul luiRadu Jude aferim!), cineaştii români din „vecheagardă” îşi îmbogăţesc creaţia cu pagini cinemato-grafice de calitate, aşa cum au făcut- o, în ultimeleluni, cineaşti precum Nae Caranfil (cu bijuteriacinematografică numită closer to the moon),Radu gabrea (cu capodopera o poveste de dra-goste. lindenfeld, un film care ar fi putut candida,cred, nu fără şanse, la Premiul Oscar pentru filmstrăin), Dan Piţa (cu încă o ecranizare de refe-rinţă în suita sa de ecranizări prestigioase, KyraKyralina, după Panait Istrati) sau Nicolae Măr-gineanu (cu impresionanta mărturie de conştiinţăPoarta albă), cărora li se adaugă, acum, Alexa vi-sarion cu ana, care, cum spuneam, este o bineve-nită răzbunare a unui regizor îndepărtat ani larând de proiectul vieţii sale, este o tulburătoareprofesiune de credinţă şi, în ultimă instanţă, unseducător „film de suflet”… r

Călin CălimanRăzbunarea regizorului Alexa Visarion

Filmul Ana derulează propria sapoveste de viaţă şi de creaţie:

povestea unui regizor care a dorittoată viaţa să realizeze un film

despre mitul Meşterului Manole,dar n-a reuşit niciodată. regizorul

mărturiseşte singur aceastăsituaţie, la un moment dat: „Filmul

este autobiografic. Desigur căpersonajul principal (interpretat derăzvan Vasilescu) nu sunt eu, dar

face parte din universul meu”.

cristinA drăghici

36

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Preambul la o retraducereEste James Joyce traductibil? Întrebarea rămâne deschisă. Aparent, du-

bliners (oameni din dublin) se poate traduce. Aumai făcut- o până acum doi traducători experi-mentaţi, în România.

Mai este, atunci, nevoie de încă o traducere?Scriitorii clasici au fost dintotdeauna tra-

duşi şi retraduşi…Să fie aceasta, oare, din cauză că limbajul

de zi cu zi îşi schimbă registrele? Din cauză căunele cuvinte alunecă în uitare şi datează o tra-ducere mai veche?

traducerea de mai jos, aparţinând violeteiBaroană – tânără anglistă şi cercetător Joyce –demonstrează că traducerea este în primul rândo viziune critică. traducând textul, ajungi – fărăteorie literară ori interpretări savante – la miezullui. Propunem această traducere spre publicaretocmai datorită aportului ei la cercetarea operelorlui James Joyce.

Lidia Vianu

Supraveghetoarea îi dăduse voie săplece îndată ce femeile aveau să- şitermine ceaiul, iar Maria aştepta cunerăbdare seara ei liberă. Bucătăria

era curată ca lacrima, iar bucătăreasa zise că pu-teai să te vezi ca- n oglindă în oalele mari dinaramă. Focul era plăcut şi lumina totul în jur, iarpe una dintre mesele de la perete se găseau patrucozonaci foarte mari cu stafide. Nu păreau să fifost feliaţi, dar dacă te uitai mai atent, vedeai căfuseseră totuşi tăiaţi în lung, în felii mari şigroase, aşteptând să fie serviţi la ceai. Maria cumâna ei îi tăiase.

Maria era o femeie neaşteptat de scundă,însă avea un nas foarte lung şi o bărbie ascuţită.vorbea puţin pe nas, şi repeta mereu cu blândeţe:„da, da” şi „nu chiar”. De fiecare dată când fe-meile se luau la ceartă pe albiile de rufe, pe ea ochemau, iar ea reuşea de fiecare dată să le îm-pace. Într- o zi, supraveghetoarea chiar îi spusese:

– Maria, împăciuitoare ca tine mai rar!Cuvintele de laudă fuseseră auzite şi de aju-

toarea supraveghetoarei, şi de două doamne dincomitet. Iar ginger Mooney spunea mereu cădacă n- ar fi Maria, ar fi vai de capul nătângei dela călcătorie. Pe Maria o iubea toată lumea.

La ora şase femeile îşi vor bea ceaiul, iar eava putea să plece înainte de şapte. De la Balls-bridge la Pillar făcea douăzeci de minute; de laPillar la Drumcondra, alte douăzeci de minute, şiîncă douăzeci pentru târguieli. Avea să ajungă în-ainte de opt. Îşi scoase portmoneul cu închiză-toare de argint şi citi iarăşi cuvintele, Un cadoudin belfast. Îi era tare drag portmoneul fiindcă i- ladusese Joe cu cinci ani în urmă, când fusese îm-preună cu Alphy la Belfast, de Rusalii. În portmo-neu avea două jumătăţi de coroană şi cevamărunţiş. Aveau să- i mai rămână cinci şilingidupă ce- şi plătea călătoria cu tramvaiul. Ce searăfrumoasă aveau să petreacă, cu toţi copiii cân-tând! Spera doar ca Joe să nu vină băut. Cândpunea băutură în gură, nu mai era el.

El o rugase adesea să vină să stea la ei, darea se temea să nu- i deranjeze (cu toate că soţia

lui Joe se purta foarte frumos cu ea), şi, apoi, seobişnuise cu viaţa de la spălătorie. Joe era un omcumsecade. Ea îl crescuse şi pe el şi pe Alphy, iarJoe obişnuia să spună:

– Mama e mama, dar mama mea adevăratăe Maria.

După ruptura din familie, băieţii îi găsiserăde lucru la spălătoria dublin by lamplight, undeîi plăcea. Înainte nu- i vedea cu ochi buni pe pro-testanţi, dar acum i se păreau oameni foarte cum-secade, puţin cam tăcuţi şi serioşi, dar tot eraunişte oameni printre care stăteai cu plăcere. Şi pedeasupra, avea plantele ei în seră, de care îi plă-cea să aibă grijă. Se mândrea cu ferigile şi florileei de ceară, iar ori de câte ori cineva îi făcea vreovizită, îi dădea musafirului câte un lăstar, doi dela ea din seră. un singur lucru nu- i plăcea, şianume, versetele din Biblie atârnate pe pereţi.Supraveghetoarea însă era o femeie bine- cres -cută, cu care îţi făcea plăcere să ai de- a face.

Când bucătăreasa îi spuse că totul e pregă-tit, Maria se duse în camera femeilor şi se apucăsă tragă de clopotul cel mare. În câteva minute,femeile începură să apară câte două, câte trei,ştergându- şi de fuste mâinile din care ieşeauaburi şi coborându- şi mânecile suflecate pestebraţele fierbinţi şi înroşite. Se aşezară în faţaunor căni mari, pe care bucătăreasa şi nătânga leumpleau cu ceai fierbinte, amestecat deja culapte şi zahăr, în cazane din cositor. Maria supra-veghea tăierea cozonacilor cu stafide, având grijăca fiecare femeie să- şi capete cele patru felii. Întimpul mesei se râse şi se glumi mult. Lizzy Fle-ming spuse că inelul o să fie precis în felia Marieişi, deşi Fleming mereu spunea acest lucru deziua Morţilor, Maria se amuza de fiecare dată şirăspundea că nu- i trebuie ei nici inel şi nici băr-bat. Atunci când râdea, ochii ei gri- verzui scli-peau timid şi neîncrezător, iar vârful nasului maică- i atingea vârful bărbiei. Atunci ginger Mooneyîşi înălţă cana cu ceai şi închină în cinstea Mariei,şi toate celelalte femei ciocniră cu cănile în masă,iar ginger Mooney spuse că- i pare rău că n- areun strop de bere, ca să dea noroc. Maria râse iar:vârful nasului mai că- i atinse vârful bărbiei. tru-pul ei mărunţel se scutura de râs, pentru că ştiacă Mooney nu e o fată rea, dar, fireşte, gândea cao femeie simplă.

Şi cum se mai bucură Maria când femeileîşi terminară ceaiul, iar bucătăreasa şi nătângaîncepură să strângă masa! Merse în cămăruţa eişi, amintindu- şi că dimineaţa următoare avea săfie slujbă, mută limba deşteptătorului de la şaptela şase. Apoi, îşi dădu jos fusta de lucru şi încăl-ţările de casă, îşi întinse fusta cea bună pe pat, şiîşi aşeză la piciorul patului încălţările de oraş,care erau foarte mici, pe măsura ei. Îşi schimbăşi bluza, şi, cu ochii la oglindă, îşi aminti cum seîmbrăca pentru slujba de duminică dimineaţa, pevremea când era încă tânără, şi contemplă cunostalgie trupul mărunţel pe care îl îmbrăcasefrumos de atâtea ori în viaţa ei. În ciuda vârstei,trupul acela mic încă arăta bine şi chiar tânăr.

Ploua zdravăn, şi apa şiroia pe străzi, aşacă se bucură că îmbrăcase vechiul fulgarin cafe-niu. tramvaiul era ticsit, iar ea trebui să se aşezepe scaunul mai mic din capăt, cu faţa către cei-lalţi călători, dar şi acolo picioarele abia dacă- iatingeau podeaua. Îşi repetă în minte tot ce aveade făcut şi se gândi ce bine că acum era pe picioa-rele ei şi avea banii ei în buzunar. Spera că vorpetrece o seară frumoasă. Era sigură că aşa aveasă fie, dar n- avea cum să nu- i pară rău că Alphyşi Joe nu- şi vorbeau. Acum se certau mereu, darîn copilărie fuseseră cei mai buni prieteni. Ce să- ifaci, asta- i viaţa!

Coborî la Pillar şi- şi croi iute drum prinmulţime. Intră în cofetăria Downes, dar cum eraaglomerat, dură o veşnicie până să fie servită.Cumpără vreo zece prăjituri de un penny asor-tate, şi în cele din urmă, ieşi din cofetărie cu unpachet mare. Apoi se gândi ce să mai cumpere:ceva cu totul special. În mod sigur le prisoseaumerele şi nucile. Îi era greu să- şi dea seama ce să

James JoyceLut

n Bref

Cronologia vieţii literareromâneşti: perioadapostcomunistă (1990- 1992)

La Editura Muzeului Naţional al LiteraturiiRomâne (2014) au apărut primele trei volume aleproiectului academic cronologia vieţii literare ro-mâneşti: perioada postcomunistă (1990- 1992). Co-ordonată de Acad. Eugen Simion, directorulInstitutului de Istorie şi teorie Literară „g. Căli-nescu”, şi organizată redacţional de către BiancaBurţa- Cernat, lucrarea însumează aproximativ1700 de pagini, conţinând informaţii extrase dinprincipalele publicaţii de atitudine politică şi deprofil literar- cultural din acel interval, printrecare: românia liberă, dreptatea, românia lite-rară, 22, românia mare, adevărul de duminică,adevărul literar şi artistic, contrapunct, contem-poranul, litere. arte. idei, luceafărul, viaţa ro-mânească, literatorul, cuvântul, caiete critice,apostrof, familia sau vatra. Această activitate deprezentare a unei panorame cât mai eficiente asu-pra peisajului literar continuă cele 10 volume dincronologia vieţii literare româneşti: perioada pos-tbelică (1944- 1964), publicate tot la EdituraMNLR (2010- 2012), sub îndrumarea profesoruluiEugen Simion şi coordonarea editorială a regreta-tului Andrei grigor, recent dispărut dintre noi.

În echipa de lucru au participat: Paul Cernat,Lucian Chişu, Carmina Cojocaru, teodora Dumi-tru, Stancu Ilin, Andrei Milca, I. Oprişan, NicolaeBârna, Raluca Dună şi george Neagoe.

„Primii trei ani ai tranziţiei româneşti post -comuniste – corespunzători, nu întâmplător, pri-mului ciclu electoral de după căderea regimuluiCeauşescu – sunt marcaţi de o reconfigurare ra-dicală a relaţiilor dintre actorii câmpuluiliterar/cultural, precum şi a raporturilor dintreacesta şi contextul mai larg, socio- economic şi po-litico- ideologic, intern şi internaţional. Este mo-mentul în care, după seismul din Decembrie 1989,Intelectualul, cu precădere intelectualul din zonaumanistă, şi în particular Scriitorul, aflat în faţaunor bruşte schimbări de relief produse în câmpulcultural, este constrâns să- şi redefinească poziţiaîn ansamblul unei societăţi bulversate şi să- şi ree-valueze obiectivele în orizontul, cu contururi nutocmai clare, al unui nou proiect social, cerut deieşirea din totalitarism. Iar una dintre primeleconstatări ce i se impun, cu forţa evidenţei, Inte-lectualului/Scriitorului român aproape imediatdupă prăbuşirea comunis mului este aceea că li-bertatea de mişcare şi de expresie de curând obţi-nută nu- i garantează şi păstrarea «privilegiului»,fie şi relativ înainte de 1989, al centra lităţii.”(Bianca Burţa- Cernat).

n Antologiile Contemporanul

JAmes Joyce

37

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

aleagă, aşa că le luă prăjituri. hotărî să ia prăji-tură cu prune, dar cea de la Downes nu avea des-tul marţipan, aşa că merse la o altă cofetărie, pehenry Street. Aici dură multă vreme până săaleagă, iar tânăra gătită din spatele tejghelei, vi-zibil iritată, o întrebă dacă doreşte să cumpere untort de nuntă. Întrebarea o făcu pe Maria să ro-şească şi să- i zâmbească tinerei, însă aceasta îităie o felie groasă de prăjitură cu prune, i- o împa-chetă şi- i zise scurt:

– Doi şilingi şi patru penny, vă rog.Crezu că va trebui să stea în picioare în

tramvaiul care mergea spre Drumcondra, deoa-rece nici un tânăr dintre cei aşezaţi nu păru să oobserve, însă un domn maiîn vârstă îi făcu loc. Erasolid şi purta pălărie tare,cafenie. Avea faţa pătratăşi roşie, iar mustaţa îi încă-runţea. Mariei i se păru căare aer de colonel şi segândi cât de politicos fu-sese, spre deosebire de tine-rii care se prefăcuseră că nuo văd. Bărbatul intră învorbă cu ea: întâi ziua Mor-ţilor, apoi ploaia. O întrebădacă a cumpărat dulciuripentru cei mici, şi zise că ebine să le facă bucurii câtîncă mai sunt copii. Maria îlaprobă serioasă, dând dincap: „Da, da”… Se purtăfoarte frumos cu ea şi, cândcoborî la Canal Bridge,Maria îi mulţumi şi făcu oplecăciune, iar el îi răs-punse în acelaşi mod, îşiscoase pălăria şi îi zâmbicurtenitor. În timp ce urcadealul, înfruntând ploaia cucapul ei mic aplecat înainte,se gândi că un domn e undomn, chiar şi atunci când e puţin ameţit.

Când ajunse acasă la Joe, spuseră cu toţiiîn cor: „a venit maria!”. Era şi Joe acasă, se în-torsese de la slujbă, şi toţi copiii erau îmbrăcaţiîn haine de sărbătoare. veniseră şi două fete maimari, din vecini, iar joaca era în toi. Maria îi dădupachetul cu prăjituri lui Alphy, băiatul cel maimare, să le împartă. Doamna Donnelly îi mulţumifoarte mult că a adus aşa de multe prăjituri şi- ipuse pe copii să spună:

– Mulţumim, Maria!Dar Maria spuse că pentru cei mari a adus

ceva special, ceva ce cu siguranţă avea să le placă,şi se apucă să caute prăjitura cu prune. Se uită înpachetul de la Downes, apoi în buzunarele fulga-rinului şi după aceea, la cuierul de la intrare, darnici urmă de prăjitură. Apoi întrebă fiecare copilîn parte dacă nu cumva o mâncase vreunul – dingreşeală, bineînţeles – dar copiii răspunseră toţică nu, cu aerul că mai bine nu mănâncă decât săfie învinuiţi că au luat ceva ce nu e al lor. Îşi dă-dură toţi cu părerea, iar doamna Donnelly spusecă era evident că Maria a uitat prăjitura în tram-vai. Amintindu- şi cum o năucise domnul cu mus-taţa aproape căruntă, Maria se îmbujoră deruşine, necaz şi dezamăgire. Mai că- i dădură la-crimile la gândul că mica ei surpriză s- a dus peapa sâmbetei şi că a aruncat de pomană doi şi-lingi şi patru penny.

Dar Joe zise că n- are nimic şi îi făcu loc săse aşeze lângă foc. Se vedea grija pentru ea. Îi po-vesti tot ce se întâmplă la el la birou şi îi repetărăspunsul inteligent pe care i- l dăduse el şefului.Maria nu pricepu de ce pe Joe îl amuza atât demult răspunsul pe care- l dăduse, dar spuse căprecis şeful era un om autoritar. Joe răspunse cănu era chiar aşa de rău dacă ştiai cum să- l iei, căera un om de treabă atâta vreme cât nu- l călcaipe coadă. Doamna Donnelly le cântă copiilor lapian, iar ei dansară şi cântară. Apoi, cele douăfete din vecini puseră nucile pe masă. Nimeni nufu în stare să găsească spărgătorul de nuci, iarJoe fu cât pe ce să- şi piardă cumpătul. Îi întrebăcum voiau să spargă Maria nucile fără spărgător.Dar Maria zise că nu- i plac nucile, şi să nu- şi batăcapul din cauza ei. Apoi Joe o întrebă dacă doreasă bea o sticlă de bere brună, iar doamna Don-nelly spuse că dacă- i place mai mult, au şi vin dePorto. Maria răspunse că ar prefera să nu i se ser-vească nimic, dar Joe insistă.

Aşa că Maria îi făcu pe plac şi şezură lângăfoc, povestind despre vremurile de odinioară, iarea se gândi să pună o vorbă bună pentru Alphy.Însă Joe strigă la ea că să- l trăsnească Dumnezeu

dacă vreodată avea să mai schimbe el vreo vorbăcu frate- său, iar Maria îşi ceru scuze că a adusvorba despre el. Doamna Donnelly îi spuse soţuluisău că era mai mare ruşinea să vorbească aşa defratele lui, dar Joe zise că Alphy nu e frate cu elşi fu gata- gata să se pornească o ceartă. Însă totel zise că n- avea să- şi iasă din fire într- o seară caasta, şi îşi rugă soţia să mai desfacă o sticlă debere. Cele două fete din vecini pregătiseră câtevajocuri tradiţionale şi în curând spiritele se înve-seliră iarăşi. Maria era încântată să- i vadă pecopii aşa de fericiţi, iar pe Joe şi soţia lui aşa debine- dispuşi. Fetele din vecini puseră câteva far-furioare pe masă şi îi conduseră pe copiii legaţi la

ochi, până aproape de ele.unul se alese cu cartea derugăciuni, iar ceilalţi trei cuapă; şi, când una dintre fe-tele din vecini nimeri inelul,doamna Donnelly o mustrăcu degetul pe fata îmbujo-rată, spunându- i parcă:„las’ că ştiu eu mai bine”.Insistară apoi să o lege şi peMaria la ochi şi să o ducă lamasă ca să vadă cu ce sealegea, iar în timp ce- olegau, Maria râdea fără în-cetare, până ce vârful nasu-lui mai că- i atingea vârfulbărbiei.

O conduseră la masăprintre râsete şi glume, iarea întinse mâna înainte,după cum i se spusese săfacă. Bâjbâi încoace şi- ncolocu mâna în aer şi apoi o co-borî pe una dintre farfu-rioare. Atinse cu degeteleceva moale şi umed şi fu ui-mită că nimeni nu vorbea şinu o dezlega la ochi. Preţ decâteva clipe, nimeni nu

scoase o vorbă, după care ceilalţi se foiră, şuşo-tind. Cineva pomeni ceva despre grădină şi, încele din urmă, doamna Donnelly o mustră asprupe una dintre fetele din vecini şi îi spuse săarunce imediat ce era în farfurioară; cu aşa cevanu era de joacă. Maria pricepu că dăduse greş şică trebuia să o ia de la capăt, iar de data asta ni-meri cartea cu rugăciuni.

Apoi, doamna Donnelly le cântă copiilor lapian „Dansul domnişoarei McCloud”, iar Joe o con-vinse pe Maria să bea un pahar de vin. Curând îicuprinse iarăşi voia bună şi doamna Donnellyspuse că înainte să se sfârşească anul, Maria aveasă intre la mănăstire, pentru că se alesese cu car-tea de rugăciuni. Niciodată nu- l văzuse Maria peJoe să fie aşa de atent cu ea ca în seara aceea, aşade plăcut la vorbă şi la depănat amintiri. Le spusecă erau cu toţii foarte buni cu ea.

Într- un târziu, copiii obosiră şi li se făcusomn, iar Joe o întrebă pe Maria dacă nu voia săle cânte vreun cântecel înainte să plece, un cântecvechi. Doamna Donnelly insistă şi ea, „da, maria,te rugăm!”, aşa că Maria trebui să se ridice şi săse ducă lângă pian. Doamna Donnelly îi rugă pecopii să facă linişte şi să asculte cântecul Mariei.Apoi cântă preludiul şi îi spuse, „acum, maria!”,iar Maria, roşind peste poate, începu să cânte cuo voce subţire şi tremurătoare. Cânta „visam căeram”, iar când ajunse la strofa a doua cântă ia-răşi:

„visam că- n palate de marmur’ eram,cu slugi şi vasali peste- o mie,şi celor mulţi din palat le eramvie nădejde şi mândrie.

bogăţii aveam peste poate, mă făleamcu un nume ce de stirpe era,şi făr’ de preţ mi- era fericirea, visamcă iubirea- ţi pururi dăinuia.”

Dar nimeni nu încercă să- i arate greşeala,iar când îşi sfârşi cântecul, Joe fu profund mişcat.Spuse că nimic nu se compară cu vremurileapuse, şi pentru el nu era muzică mai bună decâtcea a bietului Balfe, de demult, indiferent ce ar fizis alţii, iar ochii îi erau plini de lacrimi şi nu reu-şea să găsească ce căuta, drept care, într- un finaltrebui să- şi întrebe soţia unde e tirbuşonul. r

■ James Joyce, lut(din volumul oameni din dublin)

traducere de violeta Baroană

JAmes Joyce

n Bref

Corespondenţă şi documente primite de Pavel Ţugui, vol. II

La Editura Muzeului Naţional al LiteraturiiRomâne, a apărut volumul al II- lea din seria co-respondenţă şi documente primite de Pavel ţugui,ediţie îngrijită de vasile ţugui, cu o postfaţă deLucian Chişu (2014). Pavel ţugui a strâns aicimateriale pe care numeroşi intelectuali i le- au

adresat, dedicatsau încredinţat.Printre alţii, listaîi cuprinde pe: pic-torul Camil Ressu,actriţa Lucia Stur-dza Bulandra, pro-fesorii universitaritudor vianu (isto-rie literară, compa-ratism), Al. Rosetti(filologie), P. P.Panaitescu (isto-rie), Simion Stoilov(matematică; Rec-tor al universităţiidin Bucureşti între1944- 1945), LiviuRusu (Cluj, este-

tică), traian Săvulescu (Preşedintele AcademieiRomâne între 1948 şi 1959), prozatorul zahariaStancu (preşedinte în trei rânduri al uniuniiScriitorilor din România) sau istoricul literar şi fi-lologul Perpessicius, întemeietorul Muzeului Li-teraturii Române.

„În anul 2013 apărea, sub îngrijirea domnu-lui vasile ţugui, primul volum de corespondenţăşi documente din arhiva profesorului nonagenarPavel ţugui. Cantitatea uriaşă de material docu-mentar a fost distribuită, în mod echilibrat, îndouă tranşe însumând împreună aprox. 900 depagini, format academic 17 x 24 cm. Prin urmare,ar fi fost imposibil ca la structurarea şi finalizareaprimei jumătăţi din materialul ales spre publicare(literele A – M) să fie elaborată o prezentare şievaluare a documentelor. Într- o scurtă notă de în-soţire se arăta că distinsul profesor le va dona Mu-zeului Naţional al Literaturii Române, dupăapariţia integrală. Cel de- al doilea volum continuăinserarea documentară a materialelor expediatede corespondenţii plasaţi, după iniţiala numelui,în ordine alfabetică de la N la z.

De altfel, Pavel ţugui este profund implicat înnaşterea şi existenţa instituţiei noastre, numităiniţial Muzeul Literaturii Române, care, încă de laînfiinţare, a beneficiat, în momentele- i de cum-pănă, de sprijinul marilor scriitori” (Lucian Chişu).

Cristina Pipoş, Poezia confesiunii la Sylvia Plathşi la Mariana Marin

Pornind de la explicarea termenului de con-fesiune în general şi confesiune poetică în special,autoarea realizează un eseu comparatistic între li-

rica Sylviei Plathşi cea a MarianeiMarin, încercândsă surprindă atâtnotele definitoriice le apropie pecele două poete,cât şi diferenţelespecifice ale uni-versului lor. Bazatpe o amplă biblio-grafie a temei in-vestigate, eseuleste conceputîntr- un stil deopo-trivă sobru şialert, cu substan-ţiale analize alepoemelor definito-rii din volumele adouă voci majore

în poezia secolului XX, ce- şi dovedesc, „peste timpşi mode”, o fecundă, estetic, înrudire.

38

ANuL XXVI t Nr. 3 (756) t 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ăn Ştiri pe scurt n Ştiri pe scurt

Universitatea şi societatea

Joi, 5 martie, de la ora 18.00, la LibrăriaBook Corner din Cluj (Bulevardul Eroi-lor, nr. 15), a avut loc dezbaterea „uni-

versitatea şi societatea: şomajul intelectual ieri şiazi”, eveniment prilejuit de apariţia recentă a vo-lumului limitele meritocraţiei într- o societateagrară. şomaj intelectual şi radicalizare politicăa tineretului în românia interbelică, semnat de

Dragoş Sdrobiş, în cadrul prestigioasei colecţii„historia”. Invitaţi, alături de autor: Lucian Nas-tasă-Kovács şi Ovidiu Pecican. „Cartea lui DragoşSdrobiş [limitele meritocraţiei într- o societateagrară. şomaj intelectual şi radicalizare politicăa tineretului în românia interbelică] aduce înatenţia noastră una dintre problemele crucialeale României interbelice: contradicţia dintre as-piraţiile elitiste occidentalizante şi o structurăsocio- economică incapabilă să susţină şi să valo-rifice roadele efervescenţei creative din mediileintelectuale.” (Bogdan Murgescu)

Dornică să se desprindă de trecut, Româniase angajează după 1918 într- un proces de regene-rare. Aspiraţia spre înnoire este vizibilă în toatedomeniile, inclusiv în cel al politicilor culturale,care au drept scop schimbarea elitelor. Într- o so-cietate agrară în care vechea elită era una aristo-cratică, eşecul învăţământului accesibil unorcategorii mai largi de a primeni elita conduce la oreacţie antisistem a tineretului, la polemici pri-vind rolul intelectualului şi la şomaj intelectual.Efectele ultime vor fi escaladarea naţionalismuluişi diferite încercări de manipulare a noilor gene-raţii, de la mişcarea legionară la Străjeria luiCarol al II- lea şi, ulterior, la experimentul Servi-ciului Social creat de rege împreună cu Dimitriegusti.

Dragoş Sdrobiş este doctor în istorie al In-stitutului de Istorie „george Bariţiu” dinCluj- Napoca. Are ca domenii de interes istoriauniversităţii în România interbelică, educaţia su-perioară şi piaţa muncii, capitalul uman, istoriaintelectuală, sociologia istorică, istoria socială. Apublicat articole în reviste de specialitate, precumşi capitole în volume colective, dintre care amin-tim „Politici culturale şi modele intelectuale înRomânia. Câteva precizări conceptuale”, în Lu-cian Nastasă, Dragoş Sdrobiş (ed.), Politici cultu-rale şi modele intelectuale în românia (2013), şi„Părăsirea Boemei şi încarnarea utopiei. Studen-ţimea interbelică, Dimitrie gusti şi Serviciul So-cial obligatoriu”, în zoltán Rostás (coord.),Universitatea interbelică a sociologilor gustieni(2014).

valentin Derevlean

■ Muzeul Naţional al LiteraturiiRomâne vă invită

Casa lui tudor Arghezi

vine primăvara! Bineînţeles că ne bu-curăm! Ne plac mărţişoarele, vrem săştim povestea lor, ne simţim inspiraţi

şi vrem să înflorim cireşii! Sunteţi gata de o ghi-citoare? Ia, ce străluceşte- n soare, alb şi roşu laculoare, Mărţişorul cel mai mare ştiţi voi careeste, oare? Casa lui tudor Arghezi, albă şi cu aco-perişul roşu, este într- adevăr cel mai mare măr-ţişor pe care îl putem pune în piept… şi cusiguranţă rămâne în sufletele celor care îl vizi-tează. Dacă, pe deasupra, mai participaţi îm-preună cu copiii dumneavoastră şi la programelepentru familii, în week- end, veţi deveni iubitoride Mărţişor şi cititori fideli ai marelui Arghezi.

În luna Martie am pregătit la Casa Memo-rială tudor Arghezi un atelier nou, de primăvarăcare să- i încânte şi pe mari şi pe mici. să înflorimcireşii! (pentru 4- 8 ani, muzeograf Dorothea Ni-colescu) este un program simplu şi relaxant: vor-bim despre cum intră primăvară în noi, înoameni, plante, gâze şi animale, despre sărbătoa-rea de 1 Martie, cum şi când au apărut mărţişoa-rele, împletim şi noi cuvinte după modelulşnurului alb- roşu, facem strigături tradiţionalede primăvară şi batem pământul cu putere ca săintre frigul şi să iasă căldura. Apoi ascultăm poe-zii- mărţişoare de tudor Arghezi, ne imaginămlăcuste, păienjeni, brotăcei – copiii nu trebuie săse sperie de ei, Arghezi i- a încremenit în stihuriblajine, ca să te găsească pe tine. urmează apoisă vedem biroul unde tudor Arghezi se trans-forma, mai ales noaptea, într- un adevărat bijutieral cuvintelor, iar în finalul programului, ne ţinemde cuvânt şi înflorim rămurele de cireşi cu hărtiede mătase, hărtie creponată, lipici şi pasiune.

Copiilor de 9- 14 ani continuăm să le prezen-tăm (Jucăria de vorbe, muzeograf Oana Oros) şisă le demonstrăm că prin exerciţiu şi lăsând ima -ginaţia liberă, jucăria se pune în mişcare şi setransformă în creaţii uluitoare.

Durata unui program este de aproximativ90 de minute, iar preţul unui bilet de participareeste de 5 lei de persoană (adult sau copil). În-scrieri la: ateliere.literare@gmail.com (sau la tel:0724883343)

1. să înflorim cireşii (4- 8 ani) Duminică, 1 martie 2015 ora 10.30; Sâm-

bătă, 7 martie 2015 ora 10.30; Sâmbătă, 14 mar-tie 2015 ora 10.30; Sâmbătă, 28 martie 2015 ora10.30

2. Jucaria de vorbe (9- 14 ani)Duminică, 8 martie 2015, ora 10.30; Dumi-

nică, 22 martie 2015, ora 10.30De asemenea, vă aşteptăm la Casa Memo-

rială tudor Arghezi – Mărţişor şi pentru atelie-rele destinate grupurilor de la şcoli şi grădiniţe.Detalii pe site:www.mnlr.ro si pe facebook: casamemorială tudor arghezi.

Nicolae Balotă • 90

Muzeul Naţional al Literaturii Ro-mâne, în parteneriat cu InstitutulCultural Român, a organizat la „ro-

tonda 13”: nicolae balotă · 90 (1925 – 2014), eve-

niment care s- a desfăşurat vineri, 20 februarie2015, ora 13.00, la sediul ICR – Bucureşti, dinAleea Alexandru, nr. 38, sector 1. Invitaţi: acad.Eugen Simion, Marta Petreu, Ion vartic, Ioan Bu-duca, Bogdan Creţu. Amfitrion: Ioan Cristescu.Partener: Institutul Cultural Român; Partenerimedia: Radio România Cultural, Observator Cul-tural, Cultura şi AgenţiadeCarte.ro.

Nicolae Balotă (n. 26 ianuarie 1925, Cluj –d. 20 august 2014, Nisa) Eseist, critic, istoric şiteoretician literar. Laureat al Premiului „B.P.hasdeu” al Academiei Române (1971), Premiu-lui uniunii Scriitorilor din România (1974) şi alPremiului Naţional pentru literatură (1999). Li-cenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a uni-versităţii din Cluj (1947). Doctorat în literaturăuniversală şi comparată la universitatea clu-jeană, sub conducerea lui Liviu Rusu. Devineasistent universitar la Facultatea de Litere şi Fi-losofie din Cluj (1946- 1949), apoi cercetător la Fi-

liala din Cluj a Academiei Române(1950- 1954). Redactor la revista „Familia”din Oradea, apoi cercetător la Institutul deIstorie şi teorie Literară „g. Călinescu”din Bucureşti. În 1979, devine profesor in-vitat al universităţii „Ludwig-Maximilian”din München. Stabilit la Franţa, în 1981,predă literatură comparată la universita-tea „François Rabelais” din tours şi launiversitatea din Le Mans (Franţa). Con-comitent, lucrează şi la Radio „Europa Li-beră”. Solicită şi obţine în 1987 azilpolitic în Franţa. În 1990, devine cetăţeanfrancez. Revine periodic în România, sus-ţinând cursuri de literatură comparată încalitate de profesor invitat la universităţiledin Cluj şi Bucureşti. În 2003, universita-tea „Babeş- Bolyai” din Cluj îi conferă titlulde doctor honoris causa.

A debutat jurnalistic în ziarul „Românianouă” de la Sibiu (director zaharia Boilă), în sep-tembrie 1944, şi cu critică literară în „RevistaCercului Literar” de la Sibiu, nr. 1, din ianua-rie 1945, grupare din care făcea parte. După o pe-rioadă forţată de tăcere, reîncepe să publice, din1965, în reviste. Începând din 1969, îi apar nume-roase volume, majoritatea elaborate sau proiec-tate înainte de detenţia sa. În 1994, îi aparevolumul Parisul e o carte (Ed. Fundaţiei Cultu-rale Române), iar în 1998 caietul albastru, unmonumental eseu memorialistic şi un jurnalintim, în fapt o amplă biografie spirituală a unuiadin cei mai mari cărturari români ai secolului ces- a încheiat. r

39

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MArtIE 2015

Aura ChristiVremuri tulburi

În semne tulburi anul are, publicat înapostrof, nr 1/ 2015, Marta Petreu ple-dează pentru libertatea de exprimare.E o pledoarie strălucită. Poeta de la

Cluj scrie despre Dumnezeu şi despre solidari-tate. Despre atacul terorist de la Paris şi despremarşurile de solidarizare. Apoi, din nou, desprelibertatea de exprimare. La sfârşitul editorialu-

lui, autoarea informează lectorii că „pe Eugen Io-nescu un coleg de- al său l- a aruncat în guralupului, iar nu duşmanii…” Devenit protagonistul„unui uriaş scandal poilitic”, Eugen Ionescu a fostcomdamnat de tribunalul militar la ani grei de în-chisoare. Norocul dramaturgului e că se afla laParis. Apoi, dna Marta Petreu scoate la tabla ru-şinii – fără să le dea numele – câţiva scriitori,între care mă număr – alături de Nicolae Breban,Augustin Buzura, Eugen Simion (relativ de cu-rând dat afară – da, aţi citit bine, dat afară dinuSR într- o notă nesemnată, publicată în româ-nia literară, nr. 1- 2/ 2015) ş.a. – scriitori care ausemnat un protest la actuala formă a Legii pentrusubvenţionarea revistelor reprezentative, pe carejuriştii de la administraţia prezidenţială au găsitde cuviinţă – în baza argumentelor aduse în cita-tul protest – s- o taxeze ca fiind inechitabilă şi s- oîntoarcă la Parlament pentru a fi reexaminată; laaceastă oră, legea se află în procedura de reexa-minare şi sperăm că legiuitorii vor ţine cont deobservaţia esenţială făcută în Cererea de reexa-minare din data de 16 decembrie 2014: „Distri-buirea sumei pentru finanţare nu este făcută înmod echitabil între revistele culturale româneşti,având în vedere faptul că nu toate revistele repre-zentative apar sub egida Alianţei Naţionale auniunilor de Creatori, iar cea mai mare parte asumei alocate revine revistelor membre aleANuC şi doar un procent de 10 % din sumă va firepartizată de Ministerul Culturii pentru finan-ţarea celorlalte reviste şi publicaţii culturale, înafară de cele propuse de uniunile de creatori”.

Marta Petreu nu scoate o vorbă despreaceastă realitate. Nici despre inechitatea conţi-nută în textul legii. Nici despre dispreţul faţă depublicaţiile de tradiţie nu suflă o vorbă dna Pe-treu. În schimb, poetei de la Cluj îi scapă un ne-adevăr prin omisiune după altul, aşa, pe bandă.Poeta de la Cluj nu se încurcă în asemenea „flea-curi”, care i- ar dărâma demonstraţia, şi – fără sătresară barem o fracţiune de secundă – comparăsemnatarii invocatului protest cu colegii luiEugen Ionescu, care „l- au aruncat în gura lupu-lui”, mai exact, cu un singur coleg. Apoi, neanunţă că pentru „legea finanţării de la bugetulde stat a publicaţiilor ANuC” „s- a muncit din

greu ani de zile”; „şi- a fost respinsă nu pentru căera proastă şi nici pentru că fostul preşedinte aavut capricii, ci, vai!, pentru că alţi scriitori aucontestat- o. Da, alţi scriitori. Colegii noştri. Nu pe

principiul: vecinul are o capră, eu vreau două. O,nu. Ci pe principiul: Să moară capra vecinului”.

„Legea finanţării de la bugetul de stat a pu-blicaţiilor ANuC”? Confuzie. Administraţia pre-zidenţială n- a respins o asemenea lege! Poate,totuşi, dna Petreu s- a referit la Legea pentru fi-nanţarea revistelor reprezentative ale României?Ca să vezi cum se scapă cu vorba omul… Ca săvezi cum e să scrii, câteodată, după ureche; şibarem de- ar fi vorba de o ureche muzicală. De ele-mentara deontologie profesională ce să mai spui?

În ce consta inechitatea conţinută în textulLegii la care, spune Marta Petreu, „s- a muncit dingreu ani de zile”? Legea pentru finanţarea revis-telor reprezentative din România împărţea revis-tele reprezentative ale ţării în publicaţii ANuC şirestul, ca şi când publicaţiile ANuC ar fi cele maireprezentative din ţară, ca şi când ar exista o legecare să spună răspicat acest neadevăr şi să girezecenzura economică. Pentru că informaţiile trun-chiate şi prezentate parţial de Marta Petreu sea-mănă izbitor cu cele vehiculate de ochiul magic(România literară, nr. 1- 2/ 2015), iar cele aleochiului magic cu afirmaţiile dlui profesor N. Ma-nolescu, preşedinte pen-tru al treilea mandat aluSR, reluăm demonstra-ţia caracterului inechita-bil al Legii pentru sub-venţionarea revistelor.(legea pentru finanţarearevistelor de tradiţie dinromânia şi… ochiul magic,în contemporanul, nr. 1/2015) Suma totală alocatăcelor 14 reviste membreale ANuC este de4.500.000 lei, mai puţin10 %, care vor reveni altorreviste culturale, nespeci-ficate în textul Legii:450.000 lei. Dacă facem omedie de finanţare alo-cată fiecărei revisteANuC, ajungem la sumade 289.285,71 lei/ revistă.Cealaltă sumă, respectiv,de 450.000 lei, este împăr-ţită pentru circa 10 re-viste, deci, suma mediealocată fiecăreia este de45.000 lei, prin urmare,de 6.43 de ori mai puţindecât va primi o revistămembră a ANuC. Prin ceanume se justifică o asemenea inechitate discri-minatorie? Din ce motive revistele ANuC – inclu-siv aşa- zisele reviste ale uSR – urmează să fiesprijinte cu sume exorbitante, în bloc, pe când ce-lelalte reviste culturale – majoritatea dintre aces-tea de patrimoniu şi de tradiţie, conduse descriitori de anvergură naţională – sunt tratate lagrămadă? Din ce motive nu se iau în calcul vechi-mea, prestigiul, tradiţia, ritmicitatea (lunară, bi-lunară, trimestrială, săptămânală)? Cine şi cânda stabilit faptul că revistele ANuC sunt cele maireprezentative în contextul cultural românesc şi,mai cu seamă, pentru ce grupuri de interese suntreprezentative? Oare nu este ANuC un paravanpentru a acoperi o seamă de abuzuri? Experienţadin anii trecuţi a operatorilor culturali, precum şipropunerea de lege în actuala ei formulă –agreată de dna Petreu în detrimentul celorlaltepublicaţii care nu sunt nici ale ANuC, nici aleuSR, fiind făcute de scriitori, colegi la uSR cudna Marta Petreu, unii, spre deosebire de d- sa,incomozi pentru actuala conducere a uSR (care,straniu, de 10 ani n- a organizat nici o Adunaregenerală a uSR)! – oferă un răspuns limpede şicât se poate de elocvent la această întrebare. Con-form acestei Legi – de o importanţă vitală pentruexistenţa publicaţiilor culturale de tradiţie, inclu-siv a publicaţiilor de patrimoniu, prin care s- afondat România modernă – de pildă, românia li-terară, săptămânal editat sub egida uSR de Fun-

daţia România Literară, condus de acad. N. Ma-nolescu – dacă luăm în calcul suma medie pro-mulgată prin lege – va beneficia anual de289.285,71 lei. Pe când revista de patrimoniu cul-tura – înfiinţată la 1924 sub direcţia lui SextilPuşcariu şi relansată ca săptămânal în 2005 deacad. Augustin Buzura, editor: Fundaţia Cultu-rală Română – va beneficia de 45.000 lei, deci, de6.43 de ori mai puţin decât românia literară.Conform aceleiaşi legi, revista apostrof, lunar în-fiinţat acum 25 de ani, va primi 289.285,71 lei, întimp ce revista de patrimoniu contemporanul, în-fiinţată la 1881 – deci, având peste 130 de ani şifăcând parte din patrimoniul ţării – publicaţiecondusă de acad. N. Breban şi subsemnata, cusubtitlul ideea europeană, va beneficia de 45.000lei.

Legea făcută prost, necolegial, clientelar şiabuziv de dl varujan vosganian a fost contestată,aşadar, nu pe principiul invocat în mod fals dedna Marta Petreu – „să moară capra vecinului”.La sugestia reprezentanţilor Academiei Române,noul text al Legii propune în loc de 14 revisteANuC câte favorizează textul legii în formă ac-

tuală – oferindu- le sumeexorbitante – 28 de re-viste, inclusiv revisteleANuC, suma rămânândaceeaşi, iar revistele detradiţie, inclusiv, de patri-moniu fiind tratate înfuncţie de ritmicitatea apa-riţiei: săptămânal, lunar,bilunar, trimestrial. Listarevistelor de tradiţie, in-clusiv publicaţii de patri-moniu, propusă de repre-zentanţii Academiei Ro-mâne: actualitatea muzi-cală, Apostrof, arhitectu-ra, arta, astra, caiete cri-tice, contemporanul. ideeaeuropeană, convorbiri li-terare, cultura, eupho-rion, Helicon, Korunk, lu-ceafărul de dimineaţă,manuscriptum, mişcarealiterară, muzica, orizont,Poesis, Punctul critic, ra-muri, românia literară,teatrul azi, tribuna, fa-milia, film, steaua, vatra,viaţa românească.

Ca şi ochiul magic,dna MP nu spune asta.

Oare de ce? Pentru că dna Petreu crede că revis-tele reprezentative ale României se reduc la re-vistele ANuC? Ochiul magic vorbeşte desprereviste ANuC şi celelalte – reviste de mâna adoua. La care reviste se referă? La cele condusede Nicolae Breban, Augustin Buzura, Eugen Si-mion, Liviu Rebreanu, Perpessicius sau la revis-tele la care au colaborat Eminescu, tituMaiorescu, hortensia Papadat- Bengescu, Baco-via, g. Călinescu, Arghezi, Blaga, reviste cărorali se aruncă cu dispreţ 10 % din suma exorbitantăalocată în baza actualei propuneri de lege, la care– precizează Marta Petreu – „s- a muncit din greuani de zile”? De ce oare dispreţuieşte ochiul magicscriitorii prin care s- a fondat statul român şi na-ţiunea română? Şi dna Petreu de ce i- o fi dispre-ţuind, de vreme ce consideră că legea cu pricina afost respinsă „nu pentru că era proastă”? (Recu-nosc că pentru unii – inclusiv pentru dna Petreu– această lege inechitabilă şi discriminatorie eraexcelentă! Apropo de solidaritate, apropo de liber-tate de exprimare şi de invocatul principiu sămoară capra vecinului.)

În timp ce unii din colegii noştri dispreţu-iesc valorile naţionale, să mai pretindem să le res-pecte şi să le trateze cum se cuvine oameniipolitici, legiuitorii, publicul larg, statul român?

„Mama ei de nemernicie românească” spu-nea Constantin Noica. r

În timp ce unii din colegii noştridispreţuiesc valorile naţionale, sămai pretindem să le respecte şi săle trateze cum se cuvine oameniipolitici, legiuitorii, publicul larg,

statul român?

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în românia de

GS1 românia.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

• Noutăţi editoriale •

Adresa redacţiei: Asociaţia CONtEMPOrANuLC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18E- mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comAbonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta română” S.A., ActaLegis SrL, Zirkon Media, S.C. Orion Press Impex2000 SrL, S.C. Manpres Distribution SrL.revista este distribuită de Editura regală SrL (tel.: 021 317 90 81) şi poate fi cumpărată din magazinele InMedio, relay.Abonamenteromânia: 60 lei/anStrăinătate: 50 euro/an

Abonamente pentru românia cu plata prin sms:6 euro + tVA (6 numere: 1 sms cu textul EPGla numărul 7466)12 euro + tVA (12 numere: 2 sms-uri cu textulEPG la numărul 7466)

taxele de expediere sunt incluse.

Adresa poştală/ pentru corespondenţă: Asociaţia ContemporanulOP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti

Sediul central:Calea 13 Septembrie, nr. 13, Bucureşti, sector 5 cod: 050711

Contemporanul nr. 8, 9, 10, 11/2014 a beneficiatde sprijinul financiar al AFCN.

Cod fiscal: 26718854Cont Lei: rO61rNCB0072115479360001Cont Euro: rO34rNCB0072115479360002BCr Filiala Sector 1 Bucureştiwww.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro