R A P O R T cu privire la evaluarea atractivităţii profesiei medicale

(atât în învăţământul superior, cât şi mediu)

pentru ultimii 7 ani Elaborat de Oleg Galbur, consultant local în cadrul asistenţei în elaborarea Strategiei resurselor umane şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia

Chisinau 2010

2

C U P R I N S

Introducere.............................................................................................3 Particularităţile specifice ale atractivităţii profesiei medicale................6

Evaluarea atractivităţii profesiei de medic............................................9

Evaluarea atractivităţii profesiei de lucrător medical

cu studii medii.......................................................................................26

Concluzii................................................................................................31

Recomandări.........................................................................................34

3

Introducere

Raportul cu privire la evaluarea atractivităţii profesiei medicale (atât în

învăţământul superior, cât şi mediu) pentru ultimii 7 ani a fost elaborat în perioada

august-septembrie 2010, în special, în baza datelor statistice publicate de Biroul

Naţional de Statistică, privind învăţământul din Republica Moldova, dar şi în baza

informaţiilor prezentate şi discutate în cadrul şedinţelor Colegiului Ministerului

Sănătăţii, rapoartelor anuale elaborate de către Universitatea de Stat de Medicină şi

Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Colegiile de Medicină şi Cabinetul Instrictiv-

Metodic Republican al Ministerului Sănătăţii, privind rezultatele admiterii şi

înmatriculării.

Astfel, ţinând cont de faptul că sursa principală de date statistice privind

învăţămţntul din Republica Moldova au fost datele publicate de Biroul Naţional de

Statistică, care includ informaţii până la anul 2009, evaluarea în cauză include

perioada între anii 2003-2009.

În procesul de identificare şi elaborare a indicatorilor pentru evaluarea

gradului de atractivitate a profesiei medicale s-au luat drept punct de reper

recomandările stipulate în Ghidul privind evaluarea finanţării, învăţământului,

administrării şi contextului politic pentru planificarea strategică a resurselor

umane din sistemele de sănătate, elaborat de Şcoala de Sănătate Publică a

Universităţii Harvard (Thomas Bossert ş.a.) la solicitarile Organizaţiei Mondiale a

Sănătăţii (OMS) şi recomandat de catre Biroul Regional al OMS pentru utilizare în

procesul elaborării politicilor în domeniu.

În acelaşi timp, este important de menţionat faptul că indicatorii recomandaţi

de Ghidul în cauză au fost elaboraţi ţinând cont de experienţa ţărilor economic

avansate, unde, de regulă, pregătirea medicilor şi asistenţilor medicali se

desfăşoară în cadrul invăţământului superior, respectiv în cadrul aceloraşi instituţii

de învăţământ.

Din aceste motive, în evaluările atractivităţii profesiei medicale în Republica

Moldova nu pot fi utilizaţi pedeplin indicatorii în cauză, dat fiind faptul că

pregătirea medicilor şi a personalului medical mediu se reeferă la două forme de

4

învăţământ eparate şi se desfăşoară în diferite categorii de instituţii de învăţământ,

ceea ce face mult mai dificilă sau chiar imposibilă calcularea unor indicatori din

cei recomandaţi în Ghid.

În procesul evaluărilor s-a ţinut cont şi de particularităţile specifice ale

învăţământului medical autohton superior şi mediu, principiile finanţării

învăţământului medical în Republica Moldova, tradiţiile culturale ş.a., care, de

regulă, influienţează decizia privind alegerea profesiei de către tineri.

Astfel, urmare a adpatării recomandărilor expuse în Ghidul menţionat mai

sus, au fost identificate anumite criterii de evaluare a atractivităţii profesiei

medicale în Republica Moldova, după cum urmează:

1. Numărul candidaţilor potenţiali la instruire în domeniul medical:

a) numărul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ liceal şi şcolilor medii de

cultură generală dintr-un anumit an, care ar putea fi, teoretic, eligibili

pentru admiterea în instituţiile de învăţământ medical;

b) numărul absolvenţilor Colegiilor de Medicină, care de asemenea ar putea

fi eligibili pentru admiterea în învăţământul superior medical;

c) alte persoane, care eventual au decis să-şi schimbe profesia şi să obţină o

profesie medicala.

Deşi acest criteriu nu poate fi utilizat separat pentru evaluarea

atractivităţii profesiei medicale, respectiv, în sine nu poate fi considerat

relevant, dar serveşte drept punct de reper pentru utilizarea celorlalte criterii,

care reflectă interesul candidaţilor potenţiali faţă de învăţământul medical.

2. Cota abiturienţilor reali – cota persoanelor, care au depus cerere de

participare la concursul de admitere în învăţământul medical din numărul

total al candidaţilor potenţiali.

3. Cota procentuală a abiturienţilor reali din numărul candidaţilor potenţiali

- raportul dintre numărul abiturienţilor reali şi numărul candidaţilor reali,

exprimat în procente, care relevă direct intenţiile tinerilor de a obţine

profesia de medic.

5

4. Numărul abiturienţilor care au candidat la un loc de studii – numărul

candidaţilor din rândul abiturienţilor reali, care au concurat pentru un loc de

studii în învăţământul medical, aprobat pentru anul respectiv, care denotă

direct interesul tinerilor faţă de învăţământul medical.

5. Cota abiturienţilor cu studuii liceale – numărul abiturienţilor cu studii

liceale din numărul total al abiturienţilor învăţământului medical într-un an.

6. Calitatea abiturienţilor – a fost evaluată în baza notei medii a abiturienţilor

care au participat la concursul de admitere în învăţământul medical, care

denotă despre gradul de pregătire iniţială al candidaţilor la învăţământul

medical.

7. Cota abiturienţilor înmatriculaţi la studii – numărul persoanelor

înmatriculate în învăţământul medical din numărul total al abiturienţilor

reali, care reflectă intensitatea concurenţei la etapa selectării candidaţilor la

instruire în domeniul medical.

8. Calitatea abiturienţilor înmatriculaţi la studii – a fost evaluată în baza

notei medii a abiturienţilor care au fost înmatriculaţi la studii după

desfăşurarea concursului de admitere în instituţiile de învăţământ medical.

9. Cota absolvenţilor instituţiilor de învăţământ medical – numărul

persoanelor care au absolvit învăţământul medical din numărul total al celor

înmatriculaţi în învăţământul medical, care denotă insistenţa tinerilor în a

obţine o profesdie medicală.

10. Cota medicilor admişi la studii postuniversitare de rezidenţiat – cota

persoanelor admise la studii postuniversitare de rezienţiat din numărul total

al absolvenţilor învăţământului medical superior, care reflectă intenţia

medicilor în a obţine o calificare concretă.

11. Cota persoanelor angajate după absolvire – cota persoanelor care au

absolvit învăţămîntul medical şi s-au plasat în câmpul muncii în sistemul

sănătăţii conform calificării profesionale, denotă intenţiile tinerilor

specialişti de a activa în sistemul sănătăţii conform calificării profesionale.

6

Particularităţile specifice ale atractivităţii profesiei medicale

Profesia de medic în Republica Moldova tradiţional este consierată una de

prestigi, dat fiind faptul că, în linii generale, aceasta asigură un loc de muncă, un

salariu garantat, o poziţie în societate, dar şi un anumit nivel de trai decent.

În acelaşi timp, este incontestabil faptul că deciziile privind orientarea

profesională depind de mediul în care se află tinerii şi influienţa persoanelor

apropiate.

Astfel, pe parcursul anilor se conturează o tendinţă ca părinţii cu studii

medicale să-şi orienteze copii spre acelaşi domeniu de activitate profesională,

astfel asigurându-se condiţii pentru transmiterea experienţei şi continuitatea

profesiei medicale, dar şi pentru iniţierea unor activităţi private de familie.

Un alt factor deosebit de important pentru tineri, dar şi pentru părinţii

acestora, cu pondere decizională la etapa alegerii viitoarei profesii, este finanţarea

prioritar de către stat a învăţământului medical şi farmaceutic, de regulă, doar un

număr redus de persoane fiind înmatriculat la studii în bază contractuală. Din

aceste motive, posibilitatea efectuării studiilor cu finanţare bugetară, asigurîndu-se

astfel accesul la studii şi pentru persoanele cu posibilităţi financiare reduse, poate fi

considerată un criteriu cu o ponderabilitate deosebită la etapa alegerii profesiei de

către tineri în Republica Moldova.

În acelaşi timp, în statele economic avansate, unde remunerarea medicilor

este net superioară altor categorii de specialişti, anume acest factor este primordial

în alegerea profesiei. Aceasta se explică prin faptul că procesul de formare a unui

medic este unul de lungă durată şi foarte costisitor, în schimb, remunerarea

consistentă după plasarea în câmpul muncii permite recuperarea în termeni

rezonabili a cheltuielilor determinate de desfăşurarea studiilor şi restituirea

înprumuturilor către banci, care oferă credite pentru instruire profesională.

Prin urmare, alegerea profesiei de medic de către tinerii din Republica

Moldova este determinată prioritar de factorii generali, cum ar fi cultură, tradiţie,

continuitate profesională, poziţie socială, siguranţă, dorinţa de a fi cât mai util

oamenilor şi societăţii etc., decât de cei financiari-economici (salariu, venituri

finaciare consierabile etc.).

7

Este necesar de menţionat faptul, că pe parcursul anilor au intervenit noi

influienţe specifice în procesul de orientare profesională a tinerilor, determinate de

tendiţa generală şi posibilităţile tot mai largi pentru migrarea forţei de muncă în

ţările europene economic avansate (Italia, Portugalia, Spania etc.).

Astfel, şansele obţinerii unui loc de muncă în aceste ţări în domeniul

îngrijirilor medicale a persoanelor de vârsta înaintată atât în cadrul unor instituţii

specializate, cât şi la domiciliu, s-au dovedit a fi mult mai mari pentru persoanele

cu studii medii medicale, care dispun de cunoştinţe şi abilităţi la acest capitol,

integrându-se mult mai eficient şi productiv în activitate.

Acest fenomen a devenit un factor motivant, în special pentru tinerii de gen

femenin, generând în ultimii ani un aflux sporit al absolvenţilor instituţiilor de

învăţămînt secundar general spre Colegiile de Medicină. Aceiaşi motivaţie a

contribuit şi la reorientarea profesională a persoanelor cu calificări deja obţinute în

alte domenii pentru a face studii medii medicale.

Studiile medicale superioare de asemenea oferă oportunităţi largi pentru

angajare în ţările regiunii europene, inclusiv România, dar şi în alte ţări cum ar fi

Federaţia Rusă, Statele Unite ale Americii, Canada, dat fiind faptul că majoritatea

statelor lumii se confruntă cu deficit de cadre medicale înalt calificate, astfel că

medicii cu pregătire profesională conform rigorilor actuale sunt angajaţi şi

beneficiază de oportunităţi de creştere profesională mult mai rapid comparativ cu

alte categorii de specialişti.

Un alt fenomen, determinat de evoluţia pieţei forţei de muncă în Republica

Moldova, este tendinţa tot mai largă a angajării în cele mai diverse ramuri ale

economiei naţionale a persoanelor cu studii medicale superioare sau chiar după

finalizarea instruirii postuniversitare de rezidenţiat pe specializări.

Situaţia în cauză este generată de faptul că persoanele cu studii medicale

superioare dispun de o pregătire profesională superioară altor categorii de

specialişti, ceea ce le permite să activeze cu succes în funcţii de reprezentanţi

medicali ai companiilor farmaceutice sau să se încadreze în alte domenii, cum ar fi,

prestări servicii, comerţ, promovare a mărfurilor, turism etc.

8

Medicii sunt atraşi în alte ramuri ale economiei naţionale, preponerent în

sectorul pivat, în special, de salariile mai mari, iar deseori sunt motivaţi de dorinţa

de a găsi un loc de muncă exclusiv în municipiul Chişinău, chiar şi mai puţin

calificat.

Astfel, învăţământul medical cu certitudine oferă tinerilor o pregătire

profesională capabilă să asigure oportunităţi de creştere profesională atât în

domeniul activităţii medicale, cât şi în alte domenii ale economiei naţionale, atât în

ţară, cât şi peste hotare, ceea ce poate fi considerat ca factorul determinant al

aratctivităţii profesiei medicale.

În acelaşi timp, există un grup de factori cu caracter demotivant, care reduce

atractivitatea profesiei medicale, deseori având o pondere considerabilă la etapa

alegerii profesiei de către tineri, reorientându-i spre alte domenii de activitate.

Aceşti factori au caracter general, fiind caracteristici pentru toate societăţile,

indiferent de gradul de dezvoltare economică a ţării sau a sistemelor de sănătate,

prin urmare, deseori sunt reflectaţi în rapoartele privind problemele resurselor

umane în sănătate.

La această categorie se referă durata mare a instruirii totale universitare şi

postuniversitare (10-12 ani) în învăţământul medical, care permite plasarea în

câmpul mult mai târziu comparativ cu alte categorii de specialişti (3-4 ani),

necesitatea unor investiţii considerabile pe parcursul studiilor, pericolul şi riscul

înalt pentru sănătate însăşi a lucrătorilor medicali, efortul psihoemoţional sporit pe

parcursul activităţii ce se reflectă negativ asupra sănătăţii medicului, riscul de

malpraxis şi răspundere civilă a personalului medical etc.

Un factor ce afectează masiv prestigiul profesiei medicale în Republica

Moldova este remunerarea insuficientă şi neproporţională efortului depus de

medici în cadrul activităţii, lipsa unei abordări diferenţiate în funcţie de

complexitatea şi responsabilitatea enormă asumată de lucrătorul medical, lipsa

unui pachet social acordat lucrătorilor medicali, cum ar fi condiţii privilegiate de

pensionare pentru unele categoriide medici, activitatea cărora necesită implicări

psiho-emoţionale sporite, cum ar fi medicii de familie, cardiochirurgii,

neurochirurgii, psihiatirii etc.

9

Evaluarea atractivităţii profesiei de medic

Pe parcursul ultimului deceniu se atestă o tendinţă de micşorare continuă a

numărului absolvenţilor instituţiilor de învăţămţnt general liceal şi mediu, ceea ce

este în corelaţie directă cu tendinţele demografice din ţară.

Astfel, doar în perioada anilor 2003-2009 numărul absolvenţilor

învăţământului general s-a redus de la 41155 până la 36644 sau cu 4511(11%), iar

în următorii ani această tendinţă se va menţine în continuare (vezi tabelul).

Dinamica evoluţiei unor indicatori ai învăţământului în perioada 2003-2009

Anii Criterii de evaluare

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Absolvenţi ai învăţămţntului general (liceial şi şcoli medii)

41155 44960

46872

42868

42359

40506

36644

Absolvenţi ai Colegiilor de Medicină

635 647 764 883 897 1204 1250

Candidaţi potenţiali

41790 45607 47636 43751 43256 41710 37894

Abiturienţi reali

905 1099 1073 1237 1359 1452 1617

Cota abiturienţilor reali din numărul candidaţilor potenţiali (%)

2,2 2,4 2,2 2,8 3,2 3,6 4,4

Abiturienţi înmatriculaţi

593 760 810 839 892 985 710

În această ordine de idei, este important de menţionat că reducerea

numărului de absolvenţi ai învăţămţntului general contribuie direct la reducera

numărului de candidaţi potenţiali pentru înmatriculare în instituţiile de învăţământ

superior, inclusiv medical, respectiv afectează din punct de vedere calitativ

procesul de orientare profesionala şi admitere în instituţiile de învăţământ superior.

Deşi în perioada de referinţă numărul absolvenţilor Colegiilor de Medicină a

crescut de cca 2 ori, aceasta nu a influienţat decisiv numărul candidaţilor potenţiali

la instruire în domeniul medical. Numărul persoanelor care au decis să-şi schimbe

profesia şi să obţină o profesie medicala care de asemenea se referă la categoria

candidaţilor potenţiali, de regulă, este nesemnificativ şi nu inluienţează dinamica

generală a numărului candidaţilor potenţiali.

10

Astfel, în perioada de referinţă numărul candidaţilor potenţiali la instruire

în domeniul medical s-a redus de la 41790 în anul 2003 până la 37894 în anul

2009, ceea ce presupune o micşorare cu cca 10% (Diagrama nr. 1).

În acelaşi timp, în anul 2005 s-a înregistrat cel mai mare număr de candidaţi

potenţiali la instruire în domeniul medical (47636), însă în următorii 5 ani numărul

acestora s-a redus până la 37894 în anul 2009 sau cu 9742 de persoane (cca 20%).

Această dinamică fiind totuşi, în primul rând, o consecinţă a evoluţiei indicatorilor

demografici, inevitabil a influienţat din punct de vedere calitativ fluxul tinerilor

spre învăţământul medical.

Diagrama nr. 1 Dinamica numărului candidaţilor potenţiali la instruire medicală în perioada 2003-2009

În pofida evoluţiei negative a numărului absolvenţilor învăţământului liceal

şi mediu de cultură generală în perioada de referinţă, numărul abiturienţilor reali

care au participat la admitere în învăţământul superior medical a crescut

considerabil.

Analiza evoluţiei numărului de candidaţi la instruire în domeniul medical

denotă o corelaţie invers proporţională evoluţiei numărului candidaţilor potenţiali

la instruire în domeniul medical, astfel că, în perioada 2003-2009, numărului

acestora a sporit cu cca 44% (Diagrama nr 2).

În această ordine de idei, este important de menţionat faptul că în perioada

de referinţă numărul abiturienţilor reali în majoritatea instituţiilor de învăţământ

superior din alte domenii, în linii general, s-a redus considerabil, în timp ce în

11

învăţământul superior medical a crescut continuu, ceea ce denotă creşterea

atractivităţii profesiei de medic.

Diagrama nr. 2 Evoluţia numărului de abiturienţi reali în învăţământul superior medical

O evoluţie similară a fost caracteristică şi pentru dinamica cotei

abiturienţilor reali din numărul candidaţilor potenţiali, un criteriu deosebit de

relevant în acest sens, înregistrându-se o tendinţă de creştere continuă de la 2,2% în

anul 2003 până la 4,4% în anul 2009, ascensiunea devenind semnificativă, în

special, în ultimii ani (Diagrama nr. 3).

Diagrama nr. 3 Dinamica cotei abiturienţilor reali din numărul candidaţilor potenţiali

Datele în cauză confirmă că pe parcursul ultimilor ani tot mai mulţi tineri şi

tinere din Republica Moldova tind anume spre profesia de medic, care este

12

percepută ca o şansă durabilă în accesarea unor posibilităţi şi oportunităţi de

dezvoltare profesională.

De menţionat, că în anul 2009 s-a înregistrat cel mai înalt nivel de intenţie al

tinerilor de a obţine o bursă la medicina în ultimul deceniu, astfel că în total 1617

candidaţi/abiturienţi reali au pretins la burse de studii în învăţământul medical

superior, cea ce presupune că la un loc planificat au candidat 2,3 persoane.

Indicatorilor nominalizaţi denotă un înalt grad de atractivitate a profesiei de

medic, în pofida faptului că activităţile de orientare profesională tradiţional sunt

organizate doar de către instituţiile de învăţământ şi doar în preajma perioadei de

admitere, având obiective pe termen scurt şi fiind orientate spre acoperirea

locurilor pentru studii disponibile.

Activităţile în cauză sunt axate, în special, pe informarea absolvenţilor

instituţiilor de învăţământ general despre particularităţile de instruire, forma de

instruire, condiţiile existente în instituţiile de învăţământ, privelegiile existente etc.,

şi nu au obiective pe temen lung, nu includ activităţi de evidenţiere a prestigiului

profesiei medicale, nu contribuie la creşterea atractivităţii aceste profesii.

Acest fenomen este o consecinţă a lipsei unei strategii de orientare

profesională unanim acceptate la nivelul administraţiei publice centrale, nu există

un sistem bine conturat şi bine pus la punct de promovare a prestigiului profesiei

medicale, care să funcţioneze continuu şi să includă toate formele de transmitere a

informaţiei către potenţialii candidaţi la instruire în domeniul medical, dar şi către

alte persoane ce pot influienţa procesul decizional.

În acest sens, urmează a fi organizate activităţi de promovare a profesiei

medicale prin toate mijloacele de informare în masă a populaţiei cum ar fi emisiuni

permanente la posturile de televiziune şi radiou, rubrici tradiţionale în ziarele de

mare tiraj şi reviste, care să reflecte imaginea şi prestigiul profesiei medicale prin

cazuri concrete de personalităţi şi medici simpli, din vârsta diferită, din sectoare

diferite, de specialităţi diferite, etc.

Aceste exemple urmează a fi etalate drept exemplu şi model pentru

generaţiile de tineri, pentru cei care sunt la etapa alegerii profesiei, dar şi pentru

alte categorii ale populaţiei, ceea ce ar contribui, în primul rând, la creşterea

13

prestigiului profesiei medicale, educarea societăţii pentru o atitudine respectuoasă

faţă de lucrătorul medical, care prin alegerea profesiei îşi asum o responsabilitate

enormă faţă de sănătatea fiecărui individ în parte şi a societăţii în întregime.

Analiza evoluţiei numărului abiturienţilor care au candidat la un loc de

studii pe parcursul ultimilor ani denotă o instabilitate a acestui indicator,

înregistrându-se o corelaţie invers proporţională a numărului de locuri disponibile

pentru intruire în domeniul medical cu numărul de candidaţi care anual pretind la o

bursă în învăţământul medical.

Astfel, s-a constatat că în perioada 2006-2008, când au fost majorate

nejustificat şi neargumentat numărul de locuri pentru instruire în domeniul medical

până la 839 în 2006, până la 892 în 2007 şi până 985 în anul 2008, numărul de

pretendenţi la o bursa de studii în medicină s-a redus considerabil până la 1,5, cel

mai redus nivel de concurenţă în ultimul deceniu şi care nu poate fi considerat

satisfăcător pentru acest domeniu (Diagrama nr. 4).

Diagrama nr. 4 Dinamica numărului de candidaţi la un loc de studii în domeniul medical

Acest fenomen poate fi explicat, în primul rând, prin existenţa unor

deficienţe în planificarea pregătirii cadrelor medicale, care mai degrabă este bazată

pe tradiţii, standarde formate în timp, influienţe administrative, decât pe principii

bine argumentate şi adaptate la realităţile sistemului de sănătate. La etapa

planificării procesului de pregătire a cadrelor medicale, nu se ţine cont de evoluţia

numărului candidaţilor potenţiali la instruire, în general şi în domeniul medical în

14

particular, de calitatea acestora, ceea ce generează neconcordanţă şi afectează

calitatea.

În aceste condiţii, majorarea numărului de locuri pentru instruire în

învăţământul superior medical în perioada 2006-2008, pe fundalul unei reduceri

considerabile a numărului de absolvenţi ai învăţămntului general, respectiv a

numărului de candidaţi potenţiali la instruire medicală, a redus din intensitatea

concurenţei la etapa admiterii, afectând astfel din punct de vedere calitativ procesul

de selecţie a candidaţilor la instruire în domeniul medical.

Astfel, perfectarea de către organele responsabile de învăţământ a unor date

statistice prealabile privind prognosticul de perspectivă (cel puţin pentru 2-3 ani) a

numărului de absolvenţi cu capacităţi suficiente pentru a face faţă învăţământului

superior ar putea servi drept temei veridic la etapa elaborării planului de admitere

inclusiv în învăţământul medical superior.

Cele menţionate ar permite o planificare reala a pregătirii cadrelor medicale,

care să ia în calcul toate aspectele care în timp pot avea impact asupra eficienţei

procesului de pregătire a medicilor.

Prin urmare, planificarea urmează a avea drept punct de reper în primul rând

potenţialul uman disponibil anual pentru instruire în domeniul medical, evaluarea

acestuia nu doar din punct de vedere cantitativ, dar, în special, din punct de vedere

calitativ, dat fiind faptul că investiţiile statului în pregătirea acestei categorii de

specialişti sunt considerabile comparativ cu alte domenii.

Astfel, planificarea pregătirii resurselor umane în domeniul medical poate fi

eficientă şi argumentată în timp doar dacă se desfăşoară în baza unei corelaţii

echilibrate între oferta învăţământului general, capacităţile instituţiilor de

învăţământ şi necesităţile de perspectivă a sistemului de sănătate, care trebuie să fie

capabil de a integra pedeplin tinerii specialişti, oferindul-le condiţii necesare pentru

activitate şi creştere profesională.

O soluţie în acest sens ar fi ca numărul de locuri oferite anual cetăţenilor

Republicii Moldova pentru învăţământul medical superior, atât în bază bugetară,

cât şi în bază contarctuală, să nu depăşească, de exemplu, până la cota de 1,5% din

numărul total al candidaţilor potenţiali la instruire în domeniul medical.

15

O altă propunere în acest sens ar fi elaborarea cadrului normativ necesar care

să permită a concura pentru o bursă de instruire în domeniul medical doar

persoanelor cu diplomă de bacalureat cu nota medie nu mai mică de 8,0.

Propunerile în cauză ar asigura condiţii pentru o selecţie mai exigentă la

etapa admiterii, ceea ce în mod direct ar contribui la creşterea prestigiului studiilor

medicale şi atractivităţii profesiei de medic.

Cota abiturienţilor cu studuii liceale din numărul total de abiturienţi reali

este un criteriu de o relevanţă deosebită în evaluarea calităţii candidaţilor la

instruire în domeniul medical, deşi reflectă indirect nivelul de cunoştinţe al

acestora . Analiza evoluţiei acestui indicator pe parcursul ultimilor 7 ani denotă o

creştere semnificativă de la 52,7% în anul 2003 până la 74,8% în anul 2009, iar în

acest an acest indicator a fost egal cu 76,6%, ceea ce confirmă dinamica pozitivă

atât în ultimii ani cât în prognosticul pentru următorii ani (Diagrama nr. 5).

Diagrama nr. 5 Dinamica cotei abiturienţilor cu studii liceale (%)

Analiza raportului diferitor categorii de candidaţi la instruire în domeniul

medical în anul 2009, confirmă că majoritatea abiturienţilor reali (74,8%) au fost

deţinători ai diplomei de bacalaureat, iar cca 12,7% erau absolvenţi ai Colegiilor

de Medicină, care intenţionau să continue studiile medicale, ceea ce denotă că

majoritatea absolută a persoanelor care doreau sa obţină profesia de medic (87,5%)

dispuneau de o pregătire bună şi foarte buna (Diagrama nr.6).

16

Diagrama nr. 6 Raportul diferitor categorii de candidaşi la studii în domeniul medical în anul 2009

Această situaţie, indiscutabil, este şi o consecinţă a creşterii cotei acestor

absolvenţi din numărul lor total, dar, în aceleşi timp, este şi un criteriu relevant

pentru aprecierea gradului de atractivitate a profesiei medicale şi conştientizare de

către tineri complexităţii studiilor medicale, care necesită un anumit nivel de

cunoştinţe iniţiale şi un anumit grad de dezvoltare intelectuală.

Tendinţa persoanelor cu performanţe la studii de a deveni medic a fost una

tradiţională şi constantă pe parcursul anilor, deşi a suferit un anumit declin în

perioada 1990-2000, generat de dificultăţile economice ale ţării în acest interval de

timp. Dar chiar şi în aceste condiţii de declin economic profesia de medic a fost

una deosebit de atractivă pentru majoritatea tinerilor din ţară, astfel că învăţîmântul

superior medical a fost permanent unul din cele mai solicitate.

Calitatea candidaţilor la instruire în domeniul medical, un criteriu ce

reflectă direct nivelul de dezvoltare intelectuală a acestora, poate fi evaluată prin

analiză comparativă a notelor medii obţinute la absolvirea învăţământului general.

Astfel, evaluarea acestui criteriu pe parcursul ultimilor 4 ani denotă tendinţe

diferite pentru diferite categorii de candidaţi reali la instruire în domeniul medical.

Pentru absolvenţii cu diplome de bacalaureat, care presupun un nivel mai înalt de

pregătire din punct de vedere calitativ, se atestă o tendinţă de creştere a numărului

de candidaţi cu note mai mari de 8,0 de la 69,6% în anul 2006 până la 77,8% în

anul 2009, respectiv numărul candidaţilor cu o pregătire mai modestă s-a redus de

la 30,4 în anul 2006 până la 22,2 în anul 2009 (Diagrama nr. 7).

17

Diagrama nr. 7 Dinamica calităţii candidaţilor la instruire în domeniul medical cu diplomă de bacalaureat

Această tendinţă poate fi considerată cu certutudine pozitivă şi care se va

menţine şi în următorii ani, ceea ce va asigura condiţiile pentru stabilirtea unor

riterii stricte de celectare menite să asigure calitatea persoanelor înmatriculate şi să

reduca la minimum numărul celor care abandoneaza studiile din cauza nereuşitei,

provocând cheltuieli nejustificate din bugetul de stat.

O tindinţă similară se atestă şi la categoria candidaţilor la studii medicale

superioare după absolvirea Colegiilor de Medicină, în care majoritatea absolută

(73,8%) au nota medie între 9,0 şi 10, iar cota celor cu pregătire modestă este sub

10%, ceea ce presupune un grad înalt de pregătire iniţială a acestor candidaţi

(Diagrama nr. 8).

Diagrama nr. 8 Dinamica calităţii candidaţilor la instruire în domeniul medical absolvenţi ai Colegiilor de Medicină

18

O situaţie diametral opusă se înregistrează în categoria candidaţilor

absolvenţi ai şcolii medii de cultură generală, unde procentajul celor cu note mai

mari de 9,0 scade în timp deosebit de mult, astfel că dacă în anul 2007 această

categorie constituia 43,7% din numărul total, în anul 2009 acest indicator s-a redus

până la 29,9, ceea ce constituie mai puţin decât 1/3 (Diagrama nr. 9).

Diagrama nr. 9 Dinamica calităţii candidaţilor la instruire în domeniul medical absolvenţi ai şcolii medii

În acelaşi timp, a crescut considerabil numărul de candidaţi absolvenţi ai

şcolii medii de cultură generală cu pregătire modestă (nota medie mai mică decât

8,0) de la 20,6% în anul 2006 până la 28,7 în anul 2009, ceea ce constituie aproape

1/3 din numărul total, situaţie ce se reflectă negativ asupra imaginii profesiei de

medic.

În acest context, stabilirea unor criterii stricte şi durabile de selectare a

candidaţilor pentru instruire în domeniul medical, bazat pe un management modern

al calităţii procesului educaţional, care să asigure accesul la învăţământul medical

superior doar persoanelor cu performanţe deosebite, exclusiv cu diplomă de

bacalaureat sau de studii medii medicale şi nota mai mare de 8,0, efectuarea unor

evaluări obligatorii la etapa admiterii, dar şi alte mecanisme de majorare a

exigenţei faşă de procesul de selecţie, ar contribui în timp la creşetrea prestigiului

profesiei de medic şi respectiv la majorarea atractivităţii acestei profesii.

19

Cota abiturienţilor înmatriculaţi la studii din numărul total de candidaţi

reflectă nu doar raportul persoanelor înmatriculate din numărul total al

solicitanţilor, dar şi intensitatea concurenţei la etapa procesului de selecţie.

Astfel, analizând situaţia la compartimentul respectiv în ultimii 7 ani, putem

afirma cu certitudine că doar în anul 2009 a existat o concurenţă reală pentru

obţinerea unui loc de studii în domeniul medical, dat fiind faptul că la 710 locuri

disponibile au concurat 1617 persoane ceea ce presupune că raportul dintre

numărul aiturienţilor reali şi locurile disponibile sau de peste două ori mai mult.

În acelaşi timp, între anii 2003-2008 această concurenţă a fost mult mai

redusă, dat fiind faptul că majorarea numărului de abiturienţi reali a fost însoţită de

majorarea locurilor disponibile pentru instruire în domeniul medical, ceea ce a

contribuit la menţinerea unui nivel redus de concurenţă (Diagrama nr. 10).

Diagrama nr. 10 Dinamica numărului abiturienţilor înmatriculaţi la studii

În aceste condiţii, procesul de selectare a candidaţilor pentru instruire în

domeniul medical poate fi considerat exigent doar în cazul când numărul

solicitanţilor depaşeşte numărul locurilor disponibile de cel 2,5-3 ori, astfel

asigurându-se condiţii pentru o concurenţă reală şi eficientă. Acest raport poate fi

menţinut permanent doar printr-o planificare armonioasă, bazată pe o analiză

complexă a datelor statistice şi a tendinţelor de perspectivă privind oferta

învăţământului general de potenţiali candidaţi.

20

Criteriul de bază pentru evaluarea calităţii abiturienţilor înmatriculaţi la

studii a fost nota medie a acestora după desfăşurarea procedurii de selecţie a

candidaţilor la instruire în domeniul medical. Deşi se atestă o diferenţă vizibilă

între diferite specialităţi medicale, în linii generale, în perioada 2003-2009, se

conturează o tendinţă evidentă de creştere a notei medii a persoanelor admise la

instruire medicală (Diagrama nr. 11).

Diagrama nr. 11 Dinamica notei medii a abiturienţilor înmatriculaţi la studii în domeniul medical

Astfel, începând cu anul 2005, la toate specialităţile medicale nota medie a

fost peste 8,0, iar la specialităţile Farmacie şi Stomatologie nota medie a fost chiar

peste 9,0, ceea ce presupune în primul rând un nivel de pregătire iniţială

satisfăcător pentru instruirea în domeniul medical, dar şi denotă gradul de

atractivitate a profesiei medicale pentru absolvenţii cu performanţe.

Analiza comparativă a calităţii abiturienţilor în ultimii cinci ani

demonstrează vădit creşterea din an în an a notei medii la înmatriculare, ceea ce

denotă respectiv majorarea calităţii persoanelor admise la instruire în domeniul

medical (Diagrama nr. 12).

Este important de menţionat faptul că intensitatea concurenţei la etapa

selectării candidaţilor pentru instruire în domeniul medical este net superioară altor

domenii şi categorii de specialişti, iar locurile oferite de stat pentru instruire

21

medicală, chiar şi în condiţiile economice mai dificile din perioada anilor 1990-

2000, au fost acoperite pe deplin, în condiţii de concurenţă reală.

Diagrama nr. 12 Calitatea abiturienţilor înmatriculaţi la studii în domeniul medical

Este foarte relevant faptul în acest sens, că în anul 2009, când s-a înregistrat

cel mai înalt nivel de concurenţă la etapa selectării candidaţilor la instruire, 72,2%

din numărul celor admişi au avut nota medie între 9,0 şi 10, iar 99% au avut nota

medie între 8,0 şi 10, iar candidaţii acceptaţi la studii cu note mai modeste, care

constituie 1% din numărul celor acceptaţi la studii, de regulă, sunt provinienţi din

categorii socialmente vulnerabile, care dispun de privelegii vaste la etapa admiterii

(orfani, semiorfani ş.a.) (Diagrama nr. 13).

Diagrama nr. 13 Calitatea abiturienţilor înmatriculaţi în anul 2009 la instruire în domeniul medical

22

Acest raport reflectă direct calitatea fluxului de tineri care şi-au ales profesia

de medic şi poate fi caracterizat ca unul deosebit de favorabil, dovadă a motivaţiei

tinerilor pentru obţinerea profesiei în cauză. Tendinţa de creştere continuă a notei

medii a candidaţilor la instruire medicală şi, în special, a persoanelor acceptate

pentru instruire este un argument incontestabil în favoarea prestigiului în societate

a profesiei de medic şi atractivităţii sporite atât pentru absovenţii învăţământului

general, cât şi pentru alte persoane cu anumite profesii.

Cota absolvenţilor învăţământului medical sau cota persoanelor care au

absolvit înstituţiile de învăţământ din numărul total al celor înmatriculaţi poate fi

calculată doar pentru o perioadă mai largă de timp, dat fiind durata mare de

instruire a medicilor care durează 6 ani.

Prin urmare, pentru perioada de referinţă acest indicator a fost calculat

pentru pentru perioada 2000-2010, care include cinci promoţii de medici, iar

rezultatele obţinute pot fi aplicate integral pentru periaoda de referinţă.

Astfel, analiza evoluţiei acestui indicator pe parcursul ultimului deceniu

demonstrează o corelaţie direct proporţională între numărul de persoane acceptate

la instruire medicală şi a numărul de absolvenţi din cei acceptaţi.

Concomitent, se atestă o instabilitate a numărului de peroane care au

abandonat studiile pe parcurs, acest indicator variind în intervalul 9-16%, în mediu

pentru perioada luată în calcul constituind cca 12,6. Datele în cauză pot fi

considerate satisfăcătoare şi acceptabile, dat fiind faptul că, în linii generale, din 10

persoane acceptate la studii medicale în ultimul deceniu, în mediu doar cca o

persoană a abandonat studiile (Diagrama nr. 13).

23

Diagrama nr. 13 Cota absolvenţilor învăţământului medical din numărul celor acceptaţi la studii Datele în cauză relevă un înalt nivel de exigenţă la etapa selectării

persoanelor pentru instruire în domeniul medical, dar şi calitatea persoanelor

acceptate, iar abandonul studiilor de către o peroană din 10 poate fi justificat prin

apariţia unor circumstanţe imprevizibile şi nu poate influienţa negaitiv prestigiul

profesiei de medic şi atractivitatea acestei profesii.

Cota medicilor admişi la studii postuniversitare de rezidenţiat a fost

evaluată prin raportarea numărului persoanelor admise la studii postuniversitare de

rezienţiat din numărul total al absolvenţilor învăţământului medical superior în

acelaşi an exprimat în procente.

Deşi acest indicator reflectă în mod direct tendinţa medicilor de a obţine o

specializare şi eventual de a se plasa în câmpul muncii conform calificării, anual o

parte din absolvenţii studiilor superioare neglijează posibilitatea oferită de stat de a

continua instruirea postuniversitară din diverse motive, cum ar fi plasarea în

câmpul muncii în alte domenii ale economiei naţionale în funcţii nemedicale,

migrarea peste hotare cu intenţia de a continua instruirea postuniversitară în ţări

europene, îngrijirea copiilor, starea sănătăţii şi alte circumstanţe ce nu permit

continuarea instruirii postuniversitare.

Astfel, analiza evoluţiei acestui indicator pe parcursul ultimilor 7 ani denotă

o corelaţie stabilă între numărul de absolvenţi ai învăţământului universitar şi

numărul persoanelor incluse în instruirea postuniversitară (Diagrama nr. 14).

24

Diagrama nr. 14 Cota medicilor admişi la studii postuniversitare de rezidenţiat

Raportul medicilor care au continuat instruirea postuniversitară în perioada

de referinţă a variat de la 86% în anul 2004 până la 92% în anul 2006, în mediu

constituind cca 89%, respectiv în mediu cca 11% abandonează instruirea

postuniversitară.

În acest context, este necesar de menţionat că medicii au posibilitatea

stabilită prin actele normative în vigoare de a concura pentru o bursa de instruire

postuniversitară pe parcursul a trei ani după absolvirea studiilor universitare şi din

aceste motive necontinuarea instruirii postuniversitare în anul absolvirii studiilor

superioare nu presupune neaparat abandonul instruirii medicale şi a profesiei de

medic în general.

Însă este un fapt incontestabil că studiile medicale superioare oferă o

pregătire unanim recunoscută la nivel naţional ca una deosebit de complexă şi

calitativă, astfel că titularii diplomei de medic dispun de vaste oportunităţi de

angajare chiar după absolvirea facultăţii, ceea ce de asemenea reduce din numărul

celor ce continua instruirea postuniversitară.

Astfel, putem afirma cu certitudine că profesia medicală este atractivă nu

numai în eventualitatea activităţii în funcţie de medic, dar şi prin faptul că oferă

mult mai largi oportunităţi de angajare, inclusiv în alte funcţii decât cele medicale.

Cota medicilor angajaţi după absolvire a fost calculată prin stabilirea

numărului de medici specialişti din promiţiile anilor 2005-2009, care la 01 ianuarie

2010 activau în cadrul sistemului public al sănătăţii.

25

Astfel, analiza evoluţiei acestui indicator pe parcursul anilor denotă că în

primul an după finalizarea instruirii postuniversitare, de regulă, se angajează doar

cca 30% din tinerii specialişti, iar în următorii ani acest indicator creşte treptat,

astfel că peste 5 ani activează deja în sistemul de sănătate public cca 45% din

totalul de absolvenţi (Diagrama nr. 15).

La finele anului 2009 cca 33% de absolvenţi ai studiilor postuniversitare din

anul respectiv se angajase în câmpul muncii, nivel destul de ridicat comparativ cu

anii precedenţi, când acest indicator nu depăşea nivelul de 25%. Ameliorarea

acestui indicator se explică prin faptul, că până în anul 2008 instruirea

potuniversitară de rezidenţiat se finaliza în luna noiembrie şi un număr limitat de

Diagrama nr. 15 Cota medicilor angajaţi la finele anului 2009 in functie de anul absolvirii

tineri specialişti reuşeau să se angajeze în acelaşi an calendaristic, iar majoritatea

se angajau în anul următor. Începând cu anul 2009, studiile postuniversitare de

rezidenţiat se finalizează în luna iunie şi astfel tinerii specialişti au avut posibilitate

să se angajeze în acelaşi an, ceea ce a contribuit la majorarea nivelului acestui

indicator.

Cu regret, actualmente este imposibil a determina numărul medicilor

specialişti, care s-au angajat în sectorul departamental sau cel privat şi activează

conform calificării şi, cu atât mai mult, nu poate fi stabilit numărul medicilor

specialişti care activează în alte ramuri ale economiei naţionale sau în sfera

26

prestărilor de servicii, dat fiind faptul că nu există un sistem de înregistrare şi de

evidenţă a medicilor.

Evaluarea atractivităţii profesiei de lucrător medical cu studii medii

Evaluarea activităţii atarctivităţii profesiei de lucrător medical cu studii

medii în baza criteriilor elaborate în temeiul „Ghidului privind evaluarea finanţării,

învăţământului, administrării şi contextului politic pentru planificarea strategică a

resurselor umane din sistemele de sănătate” a fost una deosebit de dificilă dat fiind

faptul că, în continuare, formarea profesională a acestora în mare parte este una

caracteristică fostului sistem sovietic de instruire, iar pe parcursul anilor au fost

operate doar unele modificări pur cosmetice, care nu au schimbat esenţa acestuia.

Conform rigorilor actuale în majoritatea ţărilor economic avansate, cu o

vastă experienţă în domeniu, pregătirea asistenţilor medicali se desfăşoară în cadrul

învăţământului universitar, în acelaşi context cu pregătirea medicilor, ceia ce

asigură condiţii eficiente pentru inegrarea acestui proces şi asigurarea unei

conlucrări eficiente între aceste categorii de specialişti.

Un alt impediment în utilizarea recomandărilor experţilor internaţionali în

domeniu este divizarea neargumentată a personalului medical mediu în mai multe

categorii, ceea ce pune în dificultate fectuarea unor evaluări în domeniu.

Astfel, în procesul curativ-profilactic sunt implicaţi asistenţii medicali,

moaşele, felcerii, felcerii laboranţi, iar cocnomitent cu ei în cadrul instituţiilor

medico-sanitare mai activează asistenţi igienişti-epidemiologi, tehnicieni dentari şi

27

laboranţi farmacişti, care în datele statistice sunt incluşi în aceiaşi categorie de

specialişti.

Prin urmare, în acest sens urmează a fi întreprinse măsuri concrete pentru

adaptarea sistemuliui naţional dse pregătire a personalului medical mediu

exigenţelor europene şi, în primul, rând acceptarea la stduii doar în baza studiilor

liceale cu nota medie mai mare de 7,0, conturarea clară a trei categorii de

specialişti cum ar fi asistenţi medicali, moaşe şi alt personal.

În contextul celor expuse, este important de menţionat că însăşi utilizarea

termenilor de personal medical mediu este una eronată şi neîntemeiată, dat fiind

faptul că nu exprimă esenţa fenomenului şi din aceste motive ar fi mai corect să

utilizăm direct noţiunile de asistent medical sau moaşă.

Un alt factor important ar fi integrarea procesuluii de formare profesională în

învăţămîntul universitar conform tendinţelor şi experienţei ţărilor europene, ceea

ce ar asigura în viitor condiţii favorabile pentru integrarea învăţământului naţional

medical în cadrul celui european. Integrarea acestor două forme de instruire ar

permite transferul în caz de necesitate a persoanelor instruite dintr-o categorie mai

superioară în una mai inferioară, astfel reducânduse abandonurile de la studii şi

optimizarea cheltuielilor.

Un factor specific al procesului de formare profesională în învăţământul

medical mediu este şi posibilitatea de a candida la instruire în domeniu doar după

finisarea studiilor gimnaziale, iar în aceste condiţii este dificil de determinat

intenţiile candidaţilor la instruire.

Aceasta se explică prin faptul că majoritatea candidaţilor la instruire provin

din mediul rural, unde nu sunt licee, iar învăţământul medical mediu oferă

oportunităţi şi condiţii inclusiv pentru finalizarea studiilor liceale, după care

aceştea pot continua studiile superioare şi în alte domenii decât cel medical.

În pofida acestor acestor particularităţi specifice cu caracter demotivant al

procesului de formare a personalului medical mediu, analiza evoluţiei indicatorilor

ce reflectă intensitatea concurenţei la diferite etape, respectiv atractivitatea

profesiei în cauză, denotă un interes deosebit al tinerilor şi potenţialilor candidaţi la

instruire faţă de acest domeniu.

28

Astfel, drept punct de pornire în evaluarea atarctivităţii profesiei de asistent

medical, conform recomandărilor experţilor în domeniu, a fost analiza evoluţiei

numărului de candidaţi potenţiali la instruire, care se constituie, în linii generale,

din numărul absolvenţilor studuiilor liceale şi gimnaziale.

Dinamica indicatorului respectiv pe parcursul ultimilor 7 ani se

caracterizează printr-o reducere continuă a numărului candidaţilor potenţiali la

instruire, atât cu studii liceale cât şi cu stduii gimnaziale, probabil consecinţă a

evoluţiei nefavorabile a proceselor demografice, cu cca 20% sau cu 1/5 doar în

utimii 5 ani, iar această tendinţă, conform prognozelor statistice, se va menţine şi

în anii următori (Diagrama nr. 16), ceea ce va reduce considerabil din intensitatea

concurenţei la etapa selectării candidaţilor la instruire.

Diagrama nr. 16 Dinamica numărului candidaţilor potenţiali la instruire medicală medie

Evoluţia negativă a numărului de candidaţi potenţiali se reflectă în mod

nefavorabil şi asupra evoluţiei numărulu de candudaţi reali la instriuire în

domeniu, astfel că numărul candidaţilor reali s-a redus de la 2015 în anul 2006

până la 1054 în anul 2009, ceea ce corespunde dinamicii indicatorilor demografici.

Astfel, planificarea procesului de formare a acestor specialişti fără a ţine

cont de evoluţia indicatorilor demografici, a contribuit la diminuarea masiva

intensităţii concurenţei la etapa de selectare, dat fiind faptul că doar o parte mică

din candidaţi (cca 10%) nu au fost admişi la studii (Diagrama nr. 17).

29

Diagrama nr. 17 Dinamica numărului abiturienţilor reali şi celor înmatriculaţi la studii

O evoluţie similară este caracteristică şi pentru cota abiturienţilor acceptaţi

la studii medii medicale din numărul total de abiturienţi ai acestei forme de

învăţământ, care până în anul 2006 a avut o evoluţie ascendentă, după care în

ultimii 4 ani s-a redus considerabil de la 19% până la 12% în anul 2009, iar această

tendinţă s-a menţinut şi în anul 2010 (Diagrama nr. 18).

Diagrama nr. 18 Cota abiturienşilor înmatriculaţi în învăţământul medical mediu

În perioada de referinţă aceieşi evoluţie a fost caracteristică şi pentru

dinamica numărului de candidaţi la un loc de studii medicale medii, astfel că înre

anii 2003-2006 acest indicator s-a majorat de la 2,8 până la 3,8, ceea ce presupune

că în mediu la un loc de studii pretindeat aproape 4 persoane, iar la unele

specialităţi separat, acest indicator era practic dublu, fiind dovadă a unei

concurenţe strânse la etapa selectării, respectiv a intenţiei multor tineri de a obţine

profesia respectivă (Diagrama nr. 19).

30

Diagrama nr. 19 Dinamica numărului de candidaţi la un loc de studii medicale medii

O situaţie diametral opusă se ănregistrează după anul 2006 cănd acest

indicator a suportat o scădere masivă, ajungând până la nivelul de 1,1 în anul 2009,

dovadă ractic a lipsei de concurenţă la etapa selecţiei, ceea ce a fost generat de o

planificare defectuoasă sau în genere de lipsa planificării.

În această ordine de idei, este important de menţionat faptul că şi pentru

această formă de instruire urmează a fi stabilite criterii durabile pentru planificarea

de perspectivă, care să stabilească o cotă anumită (de exemplu 10%) din oferta

totală a învăţământului general. Aceste rigori ar asigura o corelaţie directă între

ofertă şi necesităţi, astfel asigurându-se condiţii pentru o concurenţă reală, care să

contribuie la majorarea gradului de atractivitate a profesiei respective şi selectarea

celor mai performanţi candidaţi.

Dinamica numărului de absolvenţi ai învăţământului medical mediu în

ultimii 7 ani reflectă tendinţele înregistrate în evoluţia candidaţilor acceptaţi la

stduii şi se caracterizează printr-o creştere a acestui indicator în anii 2008-2009

urmare a majorării numărului celor acceptaţi la studii în anii 2005-2006. Însă în

următorii ani acest indicator se va reduce considerabil în următorii ani urmare a

reducerii persoanelor acceptate la studii începând cu anul 2007 (Diagrama nr. 20).

31

Diagrama nr. 20 Dinamica numărului de absolvenţi ai învăţământului medical mediu

Analiză evoluţiei cotei persoanelor plasate în câmpul muncii după

absolvire din numărul total de absolvenţi denotă că, pe parcursul ultimilor ani, cca

60% se angajează chiar în primul an după absolvire, ceea ce pote fi considerat un

nivel satisfăcător, dat fiind faptul că o parte continuă studiile superioare, în special

medicale, iar o parte profită de cunoştinele şi abilităţile obţinută ca să emigreze în

una din ţările europene.

Concluzii

1. Intensificarea concurenţei în ultimii ani la diferite etape ale procesului de

instruire în domeniul medical denotă despre atractivitate sporită a profesiei

de medic pe parcursul ultimului deceniu.

2. Alegerea profesiei de medic de către tineri este determinată prioritar de

factorii generali, cum ar fi cultură, tradiţie, continuitate profesională, poziţie

socială, siguranţă, dorinţa de a fi cât mai util oamenilor şi societăţii etc.,

decât de cei financiari-economici (salariu, venituri finaciare consierabile,

etc.).

3. Activităţile de promovare a prestigiului profesiei medicale şi orientare

profesională a tinerilor sunt organizate doar de către instituţiile de

învăţământ şi doar în preajma perioadei de admitere, având obiective pe

32

termen scurt şi fiind orientate doar spre acoperirea locurilor pentru studii

disponibile.

Activităţile în cauză sunt axate doar pe informarea absolvenţilor

instituţiilor de învăţământ general despre particularităţile de instruire, forma

de instruire, condiţiile existente în instituţiile de învăţământ, privelegiile

existente etc., şi nu au obiective pe temen lung, nu includ activităţi de

evidenţiere a prestigiului profesiei medicale, nu contribuie la creşterea

atractivităţii aceste profesii.

4. În acelaşi timp, pe parcursul ultimului deceniu, s-au intensificat influienţele

asupra atractivităţii profesiei medicale determinate de tendiţa generală şi

posibilităţile tot mai largi de migrare a forţei de muncă în ţările europene

economic avansate.

5. Planificarea pregătirii cadrelor medicale, care are impact direct asupra

atractivităţii profesiei medicale este bazată pe tradiţii, standarde formate în

timp, influienţe administrative şi nu pe principii bine argumentate şi adaptate

la realităţile sistemului de sănătate.

La etapa planificării pregătirii cadrelor medicale, nu se ţine cont de

evoluţia numărului candidaţilor potenţiali la instruire, în general şi în

domeniul medical în particular, de calitatea acestora, ceea ce generează

neconcordanţă şi afectează calitatea.

În aceste condiţii, majorarea numărului de locuri pentru instruire în

învăţământul medical, pe fundalul unei reduceri considerabile a numărului

de absolvenţi ai învăţămntului general, a redus din intensitatea concurenţei la

etapa admiterii, afectând astfel din punct de vedere calitativ procesul de

selecţie a candidaţilor la instruire în domeniul medical.

6. C

riteriile în vigoare de selectare a candidaţilor pentru instruire în domeniul

medical nu sunt orientate bazate pe un management modern al calităţii

33

procesului educaţional, care să asigure accesul la învăţământ medical eclusiv

persoanelor cu performanţe deosebite, ceea ce ar contribui la creşetrea

prestigiului profesiei de medic şi respectiv la majorarea atractivităţii acestei

profesii.

7. Pe parcursul ultimilor cinci ani intensitatea concurenţei la etapa selectării

candidaţilor pentru instruire în învăţământul medical mediu s-a redus

considerabil, ceea ce denotă existenţa unor probleme la acest compatiment

cu impact asupra atractivităţii profesiei în cauză, care necesită a fi

soluţionate în regim prioritar.

8. Procesul de formare profesională a personalului medical mediu nu este în

concordanţă cu tendinţele moderne, fiind menţinute principiile fostului

sistem de instruire, iar reorganizările efectuate pe parcursul anilor au fost

doar superficiale, cu caracter cosmetic, care nu au schimbat esenţa acestuia

profesiei respective.

9. Organizarea separată a procesului de formare profesională a medicilor şi

personalului medical mediu nu corespunde tendinţelor moderne şi

experienţei ţărilor europene, ceea ce face mai dificilă sau chiar imposibilă

integrarea acestui tip de învăţământ în cadrul celui european.

10. Factorii cu caracter demotivant, care reduc atractivitatea profesiei medicale,

sunt:

- durata mare a instruirii totale universitare şi postuniversitare (10-12 ani),

care permite plasarea în câmpul mult mai târziu comparativ cu alte

categorii de specialişti (3-4 ani),

- necesitatea unor investiţii consierabile pe parcursul studiilor,

- pericolul şi riscul înalt pentru sănătate însăşi a lucrătorilor medicali,

- efortul psihoemoţional sporit pe parcursul activităţii ce se reflectă negativ

asupra sănătăţii medicului,

34

- riscul de malpraxis şi răspundere civilă a personalului medical etc.

- remunerarea neproporţională efortului depus de medici în cadrul

activităţii

- lipsa unei abordări diferenţiate în funcţie de complexitatea şi

responsabilitatea asumată de lucrătorul medical

- lipsa unui pachet social acordat lucrătorilor medicali, cum ar fi condiţii

privilegiate de pensionare pentru unele categoriide medici activitatea

cărora necesită implicări psiho-emoţionale sporite, cum ar fi medicii de

familie, cardiochirurgii, neurochirurgii, psihiatirii etc.

Recomandări

1. A elabora şi implementa o strategie de orientare profesională şi

promovare a prestigiului profesiei medicale, care să funcţioneze continuu

şi să includă toate formele de transmitere a informaţiei către potenţialii

candidaţi la instruire în domeniul medical, dar şi către alte persoane ce

pot influienţa procesul decizional.

În acest sens, urmează a fi organizate activităţi de promovare a

profesiei medicale prin toate mijloacele de informare în masă a populaţiei

cum ar fi emisiuni permanente la posturile de televiziune şi radiou,

rubrici tradiţionale în ziarele de mare tiraj şi reviste, care să reflecte

imaginea şi prestigiul profesiei medicale prin cazuri concrete de

personalităţi şi medici simpli, de vârsta diferită, din sectoare diferite, de

specialităţi diferite, etc.

35

Aceste exemple urmează a fi etalate drept exemplu şi model pentru

generaţiile de tineri, pentru cei care sunt la etapa alegerii profesiei, dar şi

pentru alte categorii ale populaţiei, ceea ce ar contribui, în primul rând, la

creşterea prestigiului profesiei medicale, educarea societăţii pentru o

atitudine respectuoasă faţă de lucrătorul medical, care prin alegerea

profesiei îşi asum o responsabilitate enormă faţă de sănătatea fiecărui

individ în parte şi a societăţii în întregime.

2. Modificarea actelor normative în vigoare privind perfectarea de către

organele responsabile de învăţământ a unor date statistice prealabile

privind prognosticul de perspectivă (cel puţin pentru 2-3 ani) a numărului

de absolvenţi şi calităţii acestora, care ar putea servi drept temei veridic

la etapa elaborării planului de admitere în învăţământul medical superior,

dat fiind investiţiile statului considerabile în pregătirea acestei categorii

de specialişti comparativ cu alte domenii.

3. Implementarea unor principii în planificarea pregătirii resurselor umane

în domeniul medical în baza unei corelaţii echilibrate între oferta

învăţământului general, capacităţile instituţiilor de învăţământ şi

necesităţile de perspectivă a sistemului de sănătate, care trebuie să fie

capabil de a integra pedeplin tinerii specialişti, oferindul-le condiţii

necesare pentru activitate şi creştere profesională.

4. Stabilirea unor cote concrete pentru învăţământul medical superior, atât

în bază bugetară, cât şi în bază contarctuală, care să nu depăşească, de

exemplu, cota de 1-1,5% din numărul total al candidaţilor potenţiali la

instruire în domeniul medical.

Deasemenea se propune a elabora cadrul normativ necesar care să

permită a concura pentru o bursă de instruire în domeniul medical doar

persoanelor cu diplomă de bacalureat cu nota medie mai mare 8,0.

36

Aceleaşi principii pot fi aplicate şi pentru învăţământul medical

mediu, iar propunerile în cauză ar asigura condiţii pentru o selecţie mai

exigentă la etapa admiterii, ceea ce în mod direct ar contribui la creşterea

prestigiului studiilor medicale şi atractivităţii profesiei de medic.

5. Procesul de selectare a candidaţilor pentru instruire în domeniul medical

poate fi considerat exigent doar în cazul când numărul solicitanţilor

depaşeşte numărul locurilor disponibile de cel 2,5-3 ori, astfel

asigurându-se condiţii pentru o concurenţă reală şi eficientă, iar acest

raport se propune a fi menţinut permanent la etapa planificării.

6. Se propune întreprinderea unor măsuri concrete pentru adaptarea

sistemuliui naţional de pregătire a personalului medical mediu

exigenţelor europene şi, în primul rând, acceptarea la studii doar în baza

studiilor liceale cu nota medie mai mare de 7,0, conturarea clară a trei

categorii de specialişti cum ar fi: asistenţi medicali, moaşe şi alt personal.