Cat de stupid procedez in momentele de singuratate absoluta,cand intr-o incapere straina si claustrant de calduroasa sunt doar eu,coplesita de idei

Cat de stupid procedez in momentele de singuratate absoluta,cand intr-o incapere straina si claustrant de calduroasa sunt doar eu,coplesita de idei.Sub geamul de acasa zace un felinar indiscret si strengar,care tot timpul imi face cu ochiul si ma ademeneste sa mai stau in bratele lui luminoase dupa o noapte tardiva de ajuns acasa.Si as mai sta,i spun in fiecare seara,dar ma asteapta patul gol sa facem dragoste pana la betie,sa uitam ca de fapt ne impartim solitudinea in doi si ca relatia noastra permanenta este de fapt o nemurire trecatoare.Relatia mea cu Bachus se aprofundeaza de cand am descoperit ca ma face sa-mi amintescda,verbul asta a-si aminti aparent nu spune nimic,dar totusi imi starneste un sentimentalism nemaibanuit.Oamenii superficiali rad in fata problemelor existentiale grave pentru ca nu inteleg sufletele decazute.As vrea o zi fara timp,in care sa stau cu picioarele atarnate de pervazul unui geam si sa scrumez in florile vecinului de sub mine.Sa-mi inghita florile tot nostalgicul,sa-l dizolve si cu fotosinteza lor sa-l risipeasca in neant.Dar ca de obicei,cer prea mult.

Sa fie totul doar pura fictiune? In nemarginitul meu egoism as nega realitatea si as spune ca gesturile pe care le posed sunt doar reactii iminente ale unei vieti pe care am mai trait-o candva,intr-o alta dimensiune sub forma unei cosmogoni absurde care a culminat aici si acum cu nostalgia asta futila.Pentru ce avem nevoie de sentimete negative care sa ne anihileze latura sensibila?Am inselat patul cu felinarul intr-o seara dintr-un exces de nevinovatie.Ma ispitise cu un palpait atat de sters,incat nimeni nu ar fi gasit ceva fermecator in el.Dar eu,eu l-am vazut si i-am cedat,pentru ca esenta aia intacta pe care si-a mai expus-o odinioara era acum a meao esenta pura si nemaiintalnita pe care i-am promis ca o pastrez si nu o voi manji niciodata.Iar patul,amantul superficial al singuratatii mele nu va afla niciodata.

Oamenii nu le inteleg pe toate dar nici nu se straduiesc sa se autocunoasca sau sa observe inutilitatea gesturilor din jur.Tu ce esti?Eu ce sunt?Tu esti un obiect stranui si rece care a avnut nerusinarea sa ma seduca si apoi sa ma uite intr-un colt de strada,scrumand din aceeasi tigara uitata pe undeva pe balconul de la etajul unde dorm.Dorm,fara sa-mi fie somn,dorm pentru ca somnul imi reteaza aripile,imi distruge zelul si pasiunea de a ma exterioriza.Mortile astea zilnice care ne vaneaza existenta sunt percepute ca fiind eliberare totalaeliberare de ce? Poti fugi de tine insuti,macar si in somn?

Cu sau fara somn,eu am ramas cu nostalgia felinarului introvertit