publication (1)

C E R S E N I N

BIAS 2015

pp. 14 - 15

DACIAN THUNDER 2015

pp. 6 - 9

IŞIK 2015

pp. 56 - 57

BOBOC AIRSHOW

pp. 28 - 29

PORŢI DESCHISE LA BAZA 95

pp. 48 - 49

Rev i s ta For ]e lo r Aer iene Rom#ne Nr. 3-4 (140-141) 2015

www.roaf . ro

Tipărită laCentrul tehniC - editorial

al armatei sub comanda

nr. 1124/2015; B 0207Responsabilitatea privind tehnoredactarea

revine în totalitate redacţiei

Şoseaua FabriCa de GluCoză nr. 2-4, seCtor 2, buCureŞti

Telefon/Fax: 021/232.63.27;021/232.21.83 int. 104,110

E-mail: [email protected] 1582-6317. B 916.10; C 3146.18

PER ASPERAAD ASTRA

COPYRIGHT:Este autorizată orice reproducere,

cu condiţia specificării sursei.

NORME DE COLABORARE:Cititorii pot trimite pe adresa redacţiei texte şi fotografii care se încadrează în

tematica revistei. Manuscrisele nu se înapoiază.

Răspunderea juridică pentru conţi nutul articolelor aparţine în exclusi vitate

autorilor, conform art. 206 CP.

REvISTă EDITATă DE STATuL MAjOR AL FORţELOR AERIENE

CONSILIUL EDITORIALAL REVISTEI CER SENIN

Preşedinte:general-maior

LAURIAN ANASTASOFMeMbri:

general de flotilă aeriană FLOReNTIN BRĂTULeSCUgeneral de flotilă aeriană

CONSTANTIN DOBRe

general de flotilă aeriană LIAN SOMeŞAN

general de brigadă DAN CAVALeRU

Prezenta ediţie s-a încheiat la data de: 29.06.2015

RedacŢia

Secretar general de redacţie:căpitan LAURA MĂCĂReSCU

e-mail: [email protected]

redactor-şef:maior MIRCeA BARAC

e-mail: [email protected]

redactor:plutonier-adjutant

ALeXANDRU BĂLĂNeSCUe-mail: [email protected]

ProceSare texte:LeANA TUDORAN

dtP & fotorePorter :ADRIAN SULTĂNOIUe-mail: [email protected]

MeMBRi ONORiFici

dumitru amarieiPetre bÂnă

niColae radu

SUMARREPERE 2015 _____________________________ 4 - 5

OPERAţIA ATLANTIC RESOLvE _______________6 -9

FALCON DEFENCE 2015 _________________ 10 - 11

OPERAţIA ALLIED SHIELD _______________ 12- 13

BIAS 2015 ______________________________ 14 - 15

AGENDA ______________________________ 16 - 25

INTERvIu _____________________________ 26 - 27

EXERCIţII ÎN COMuN ___________________ 32 - 37

MEDICINă AERONAuTICă ________________ 38 - 39

SIGuRANţA ZBORuLuI __________________ 41 - 43

EXERCIţIuL vLăSIA 2015 _______________ 44 - 45

ISTRIA 2015 ____________________________ 46 - 47

ACCENTuL PE TINERI ____________________ 50 - 52

TEHNICII BAZEI 95 AERIENE ______________ 53 - 55

EXERCIţIuL IŞIK 2015 ____________________ 56 - 57

ANIvERSARE BAZA 91 LOGISTICă ________ 60- 61

60 DE ANI DE RADIOLOCAţIE ____________ 62 - 63

INIţIEREA PENTRu ZBOR – REPORTAj ______ 66 - 67

INTERFERENţE _________________________ 68 - 69

EPOLEţI DE AZuR ______________________ 70- 71

PORTRET DE PROFESIONIST _____________ 72 - 77

CORESPONDENţă ______________________ 78 - 82

Tr aducer e T e x T e: Cr i st i na tOCiLĂ

co r ec T ur a: Ce n t r u L te h n i C-ed i t O r i a L a L ar m at e i

co perTa I: miG-21 La n C er (fOt O: ad r i a n „VIRUSU“ duLĂu)

Paginile 6 - 9

Paginile 56 - 57

Paginile 14 - 15

Paginile 48 - 49

Paginile 28 - 29

Paginile 10 - 13

INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE

INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE | 3 CER SENIN Nr. 3-4 (140-141) 2015w w w . r o a f . r o

MESAJULŞEFULUI STATULUI MAJOR AL FORŢELOR AERIENE, CU PRILEJUL SĂRBĂTORIRII ZILEI AVIAŢIEI ROMÂNE ŞI A FORŢELOR AERIENE

General-maior Laurian ANASTASOF

Ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene reprezintă un reper de suf let, o sărbătoare pentru toţi cei ce slujesc cu credinţă şi devotament aripile patriei. Este, totodată, un moment de cinstire a memoriei înaintaşilor care şi-au dedicat inteligenţa, energia sau chiar viaţa pentru gloria aeronauticii române, dar este şi un moment de bilanţ al acţiunilor noastre prezente. Iar raportarea la valorile moştenite de la precursori precum Vuia, Vlaicu, Coandă, Oberth sau Bungescu nu este doar o datorie de onoare, ci o obligaţie care ne ajută să ne înţelegem mai bine rolul în ecuaţia prezentului, astfel încât viitorul Forţelor Aeriene să aibă nu doar o fundaţie bazată pe tradiţie, ci şi continuitate.

Contextul geopolitic actual a evidenţiat, o dată în plus, importanţa pe care categoria noastră de forţe o are în cadrul sistemului naţional de apărare. Astfel, pentru asigurarea securităţii spaţiului aerian naţional şi al NATO, conform măsurilor decise în toamna anului trecut la summitul din Ţara Galilor de a reasigura f lancul estic al Alianţei, în ultimul an am fost implicaţi într-o serie fără precedent de exerciţii naţionale, multinaţionale şi de cooperare atât pe teritoriul României, cât şi în afara graniţelor ţării, cele mai multe executate în comun cu partenerii de alianţă.

Toate aceste acţiuni la care am participat activ au avut darul de a consolida poziţia României de partener credibil, de partener capabil de a furniza securitate, de contributor real în cadrul sistemului de apărare colectivă al Alianţei Nord-Atlantice. Totodată, am dovedit că tradiţia Forţelor Aeriene obţinută în ultimul secol prin jertfa bravilor eroi ai aeronauticii române pentru păstrarea independenţei şi integrităţii naţionale a fost însuşită şi este onorată de cei care azi slujesc aripile Patriei sub Drapel. De altfel, datoria noastră morală este ca, prin tot ceea ce facem, să ne asigurăm că această tradiţie va fi transmisă în continuare şi generaţiilor viitoare.

Trăim vremuri în care trebuie să gândim şi să muncim mai eficient, mai pragmatic, în consonanţă cu exigenţele actuale, conform principiului asumat de toţi partenerii noştri de a face mai mult, cu mai puţin.

Însă misiunile Forţelor Aeriene nu pot fi îndeplinite fără o dotare tehnică performantă, fără o instruire corespunzătoare şi fără o organizare judicioasă. În acest sens, obiectivele prioritare

ale managementului nostru sunt orientate către menţinerea nivelului de instruire a personalului din Serviciul de Luptă Poliţie Aeriană sub comandă NATO şi continuarea derulării etapelor de pregătire privind trecerea personalului selecţionat pe avionul multirol. În acelaşi timp, continuăm procesul de operaţionalizare pentru detaşamentele destinate participării la misiuni în afara teritoriului naţional, cum sunt: detaşamentele C-130 Hercules, SOCAT, MEDEVAC, HAWK sau modulul EOD. Totodată, ne af lăm în plin proces de reorganizare a principalelor entităţi luptătoare ale Forţelor Aeriene, în urma căruia se va realiza integrarea şi asimiliarea escadrilei de avioane F-16. Această escadrilă va fi organizată pe modelul deja testat şi funcţional al oricărei escadrile similare din NATO şi va beneficia de facilităţile moderne de infrastructură care se af lă în execuţie la Baza 86 Aeriană. Tot în acest context de transformare remarc recepţionarea, la începutul acestui an, a ultimului avion de tipul C-27J Spartan, recepţie ce a încheiat ciclul unei achiziţii ce ne oferă o nouă perspectivă asupra capabilităţii de transport aerian a Forţelor Aeriene.

De asemenea, lecţiile învăţate în urma restructurărilor succesive ale organizaţiei noastre din ultimele două decade, dar şi necesitatea adaptării şi asigurării interoperabilităţii cu structurile NATO ne-au oferit o nouă imagine asupra sistemului de supraveghere aeriană şi a sistemului de comandă-control. Prin urmare, în viitorul apropiat, ambele structuri vor fi repoziţionate din punct de vedere organizatoric şi funcţional astfel încât să câştige în eficienţă şi interoperabilitate cu structurile similare din NATO.

Aşadar, ne af lăm în plin proces de transformare şi reorganizare a Forţelor Aeriene, un proces care implică atât dotarea cu tehnică şi modernizarea infrastructurii, cât şi redefinirea statutului unor entităţi de bază. De asemenea, ne af lăm într-un proces de reaşezare a intereselor geostrategice în zona extinsă a Mării Negre, iar România se găseşte, cel puţin geografic, la intersecţia acestor evenimente. În aceste condiţii, tranziţia organizaţională, desfăşurată concomitent cu îndeplinirea misiunilor ce ne revin implică angajare, pasiune, renunţări şi sacrificii din partea oamenilor, bărbaţii şi femeile din Forţele Aeriene care fac toate acestea posibile.

Prin respectarea regulilor, prin disciplină şi autocontrol, precum şi prin credinţa şi loialitatea dovedite faţă de sistem, personalul categoriei noastre de forţe a dovedit în perioada menţionată că are capacitatea de a transforma cunoştinţele şi deprinderile acumulate pe timpul instruirii în capabilitate operațională necesară îndeplinirii misiunilor încredințate. Ceea ce duce la concluzia că oamenii sunt cei care, prin dăruirea şi profesionalismul lor, conferă Forţelor Aeriene forță şi credibilitate în drumul acestei organizaţiei noastre nu uşor, dar realist, spre excelență.

Domnilor generali, ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, soldaţi şi gradaţi profesionişti, personal civil contractual,

Vă doresc, de Ziua Forţelor Aeriene Române, să cultivaţi pe mai departe valorile şi tradiţiile moştenite de la înaintaşi, să dovediţi, în orice împrejurare, aceleaşi frumoase virtuţi, acelaşi profesionalism, aceeaşi abnegație în finalizarea tuturor misiunilor ce vi se vor încredinţa. Astfel veţi dovedi că aparţineţi, cu adevărat, unei categorii de forţe de elită, unei structuri în care integritatea, devotamentul şi tenacitatea îi sunt valori de căpătâi.

La frumoasa noastră sărbătoare de suf let, vă urez multă sănătate, noi împliniri, fericire şi prosperitate alături de cei dragi!

La mulţi ani!

CER SENIN Nr. 3-4 (140-141) 2015w w w . r o a f . r o4 | INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATEINTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE

În anul 1927 a fost format un comitet pentru construirea Monumentului Aviatorilor. Din acest consiliu au făcut parte: prof. dr. I. Cantacuzino, generalul Vasile Rudeanu, colonel medic aviator Victor Atanasiu, aviator Cornel Olănescu, aviator Mihai Oromolu. Consiliul a lansat un concurs pentru construirea monumentului şi a invitat toţi artiştii, pictorii, sculptorii să participe. La concurs au fost prezentate 20 de proiecte, expuse la Ateneul Român, pentru a permite publicului să voteze în mod secret proiectul câştigător.

Proiectul câştigător, cel al arhitectei Lidia Kotzebuie, a folosit pentru a reprezenta trupul aviatorului imaginea boxerului Joe Louis, prezent în acele zile la Bucureşti, iar pentru cap a folosit o imagine dintr-un catalog al piloţilor renumiţi.

În 20 iulie 1935 s-a realizat inscripţionarea monumentului cu denumirea Monumentul „Eroilor Aerului", inscripţie păstrată până în prezent. La inaugurarea monumentului a participat toată conducerea statului, miniştri şi reprezentanţi ai autorităţii aeronautice, au fost susţinute cuvântări şi au fost adresate felicitări arhitectei şi tuturor celor care au participat la înfăptuirea monumentului. Evenimentul a fost încheiat cu o Paradă Militară, formată din gărzile de onoare şi aviatori, şi au fost prezentate onoruri militare zburătorilor menţionaţi în listele de pe monument.

Imagine de la ceremonia de dezvelire a Monumentului Eroilor Aerului. Drapelele unităţilor din aeronautică, împreună cu gărzile de onoare, în timpul discursurilor de la inaugurarea monumentului – 20 iulie 1935

The uncovering ceremony of the Heroes of the Air Monument. The flags of the Aviation units and the Honor Guard, during the inauguration speeches – 20 July 1935

80 DE ANI DE LA INAUGURAREA MONUMENTULUI EROILOR AERULUI


REPERE 2015

| 5 CER SENIN Nr. 3-4 (140-141) 2015w w w . r o a f . r o

INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE

La 15 septembrie 1915, ca u r m a re a c re ş t e r i i numărului de personal

specializat şi a parcului de avioane, s-a format Corpul de aviaţie. Prin această decizie, aviaţia a devenit armă de sine stătătoare.

Comandant al Corpului de aviaţie a fost numit locotenent-colonelul Constantin Găvănescu, iar locţiitor, maiorul Gheorghe Rujinschi.

On 15 September 1915, as a consequence of the increase in number of the specialized

personnel and of the aircraft, the Aviation Corps was formed, based on Law no. 305.

Lieutenant Colonel Constantin Găvănescu was appointed com-mander of the Aviation Corps, while the second in command was Major Gheorghe Rujinschi.

O parte din cadrele Corpului de Aviaţie. În centrul fotografiei, este marcat lt.col. Constantin Găvănescu, comandantul acestei structuri

100 DE ANI DE LA ÎNFIIN}AREA CORPULUI DE AVIA}IE

Pr i n Î na lt u l D ecr et nr. 1660 din 22 iunie 1915, s-au introdus insignele de

pilot şi de observator aerian. Pentru ofiţeri, acestea erau din metal şi aveau culoarea argintie. Pentru gradele inferioare, insignele păstrau forma, culoarea şi dimensiunile, dar erau din mătase, cusute pe postav negru. Ofiţerii le purtau în zona stângă a pieptului, iar subofiţerii le aveau cusute pe mâneca stângă.

Order no. 1660 from 22 June 1 91 5 c o n t a i n e d t h e introduction of insignia for

pilots and air observers (this type of school opened on 10 January 1915). For officers, they were made of metal and were silver in color. For the other ranks, the insignia had the same shape, color, and size, but they were made of silk, fastened on black cloth. Officers would wear them on the left side of their chest, and the NCOs had them sewn on their left sleeve.

Imagine de la ceremonia de dezvelire a Monumentului Eroilor Aerului. Drapelele unităţilor din aeronautică, împreună cu gărzile de onoare, în timpul discursurilor de la inaugurarea monumentului – 20 iulie 1935

Istoria Aviaţiei Militare Române începe cu zborul realizat de inginerul Aurel Vlaicu la 17 iunie 1910. El a fost cel care, în 1910, a proiectat, a construit şi a zburat cu primul avion al Armatei române. Avionul a fost reali zat la Arsenalul Armatei din Bucureşti, cu sprijinul Ministerului de Război. Era un monoplan, cu un motor rotativ de 50 CP, care punea în funcţiune două elice.

The history of Romanian Military Aviation begins with engineer Aurel Vlaicu on 17 June 1910. He was the one who designed, built, and flew the first airplane of the Romanian Armed Forces. The aircraft was made within the Military Armory in Bucharest, with the support of the Ministry of War. It was a monoplane with a 50 HP rotating engine which operated two propellers.

15.05.1945 – S-a dat publicităţii bilanţul acţiunilor de luptă duse de Corpul Aerian Român împotriva Germaniei naziste, la care au participat 415 avioane.

Au fost executate 4.200 de misiuni la inamic, cu 8.300 ieşiri avion, însumând 11.000 de ore de zbor. Au fost lansate 1.360 de tone bombe, s-au consumat 53 de tone muniţie şi 2.600 de tone combustibil. Au fost distruse, în lupte aeriene sau la sol, 126 de avioane inamice, 83 de tancuri, 560 de autovehicule, 26 de baterii de artilerie, 92 de trenuri militare, 68 de gări, 7 aerodromuri, 8 poduri, 27 fabrici de armament, 24 întreprinderi de căi ferate şi au fost scufundate 15 nave pe Dunăre.

Corpul Aerian Român a pierdut 729 de oameni, iar 176 de avioane au fost distruse. Alte 161 de avioane care aparţineau şcolilor şi centrelor de instrucţie au fost distruse de hitlerişti la sol în timpul eliberării teritoriului.

REPERE 2015

INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATECER SENIN Nr. 3-4 (140-141) 2015w w w . r o a f . r o6 |

D A C I A N T H U N D E R 2015

OPERA I A A T LA N T I C R E SOLV E

Exerciţiul româno-american „DACIAN THUNDER 2015” s-a desfăşurat între 27 martie şi 7 iulie, la Câmpia Turzii, şi s-a aflat la cea de-a patra ediţie, prima având loc în anul 2009. Scopul exerciţiului a fost să contribuie la creşterea nivelului de interoperabilitate între aliaţi. Totodată, a reprezentat o bună oportunitate pentru efectuarea schimbului de experienţă în ceea ce priveşte tacticile şi procedurile de întrebuinţare în misiuni de apărare aeriană şi de asigurare reciprocă a sprijinului logistic pentru participanţi.

Exerciţiul a fost parte din seria activităţilor de instruire în comun care se desfăşoară atât în ţară, cât şi în afara teritoriului naţional, în cadrul operaţiei „Atlantic Resolve”, pentru demonstrarea măsurilor de reasigurare adoptate în cadrul Consiliului Nord-Atlantic privind asigurarea stabilităţii şi securităţii regionale, în special în actualul climat de securitate din flancul estic al NATO. Operaţia „Atlantic Resolve” a fost lansată în aprilie 2014 în cele trei ţări baltice şi în Polonia. Începând din martie 2015, exerciţiile desfăşurate în cadrul acestei operaţii au fost extinse din Estonia până în Bulgaria.

MiG-21, A-10 şi iAR-330: oldies, but Goldies!

Cândva inamici în lupta surdă, dar nedepăşind nivelul ideologic, din timpul Războiului Rece, MiG-21 şi A-10 se află acum de acceaşi parte a baricadei, construind un parteneriat în cadrul Alianţei Nord-Atlantice în contextul noului climat geopolitic generat de situaţia din Ucraina. Micul şi agilul MiG-21 conceput să-l vâneze pe mult mai robustul vânător de tancuri au făcut echipă în misiuni de Close Air Suport, prin desfăşurarea de antrenamente în comun. Lor li s-a alăturat elicopterul IAR-330 PUMA, un alt supravieţuitor al Războiului Rece, dotat însă în prezent cu modernul sistem SOCAT (Sistem Optronic de Cercetare şi Anti-Tanc). Astfel, timp de patru luni, acest trio a performat împreună în cadrul exerciţiului denumit Dacian Thunder desfăşurat la Baza 71 Aeriană de la Câmpia Turzii.

În acest scop, în perioada menţionată Forţele Aeriene Române, prin intermediul Bazei 71 Aeriene, au asigurat sprijinul naţiunii gazdă, necesar pentru toate forţele şi mijloacele participante la exerciţiu.

Misiunile din cadrul scenariilor tactice au fost planificate în comun, de la simplu la complex, fiind executate misiuni de interceptare tactic 2 vs. 2 pentru lansări simulate de rachete aer-aer şi atacuri cu tunul de bord, misiuni de interdicţie aeriană şi atac la sol, misiuni de cercetare, Combat Search and Rescue – CSAR şi MEDEVAC.

Maior Mircea BARAC

REPERE 2015


D A C I A N T H U N D E R 2015

Forţele Aeriene Române au participat la exerciţiu cu aproximativ 300 de militari, piloţi şi personal tehnic, patru aeronave MiG-21 LanceR şi şase elicoptere IAR-330 Puma (de tipul SOCAT şi MEDEVAC), iar Forţele Aeriene Americane cu aproximativ 350 de militari, 11 aeronave A-10 şi tehnica de deservire aferentă aparţinând 354th Expeditionary Fighter Squadron’s.

opeRAtion AtlAntic Resolve – deMonstRAtion of continued

coMMitMent“Operation Atlantic Resolve is a demonstration of U.S.

European Command’s and U.S. Air Forces in Europe’s continued commitment to NATO’s collective security and dedication to the enduring peace and stability in the region”1. For almost a year now, U.S. troops have maintained a constant presence in the Baltic states and Poland in response to Russia’ seizure of Ukrainian territory.

“On 10 February, the U.S. Air Force deployed 12 A-10 Thunderbolt II aircraft and approximately 300 Airmen as part of a theater security package to the 52nd Fighter Wing, Spangdahlem Air Base, Germany, in support of Operation Atlantic Resolve”2. As of 1st April, the A-10 Squadron was deployed in Romania and

1 http://www.eur.army.mil/atlanticresolve/2 First Air Force theater security package deploys to Europe,

http://www.usafe.af.mil/news/story.asp?id=123438740

executed common training together with Romanian airmen till the end of June.

“NATO reaffirmed its commitment to fulfill three basic tasks of its strategic concept, namely collective defense, crisis management and cooperative security by adopting a plan for increasing the reaction, providing both a package of assurance measures and one of adaptation”3.

“All 28 NATO members are contributing to these assurance measures which provide continuous air, land and maritime presence and military activity on a rotational basis. These deployments are limited in scale, designed to reinforce defence, and are in line with NATO’s international commitments”4.

3 Statement of NATO’s former Secretary General, Anders Fogh Rasmussen, during Wales summit, 5 September 2014, http://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_112871.htm?selectedLocale=en

4 The Secretary General’s Annual Report 2014, http://www.nato.int/cps/fr/natohq/opinions_116854.htm?selectedLocale=en

A-10 Thunderbolt II este supranumit de militarii americani „Warthog”, „flying gun” sau „Tankbuster”, adică mistreţul african (facocer), pistolul zburător sau distrugătorul de tancuri. Avioanele A-10 sunt construite pentru a ataca tancuri, vehicule blindate şi alte ţinte terestre.

COOPERARE INTERNAŢIONALĂ


„Scopul acestui pachet de securitate din care escadrila noastră face parte a fost să realizăm o colaborare cu partenerii din România, să ne antrenăm împreună cu avioanele MiG-21 şi elicopterele IAR-330 pentru misiuni de sprijin aerian apropiat, în cadrul unor scenarii complexe de antrenament.

Principala provocare a constat în integrarea şi desfăşurarea misiunii noastre într-un mediu nou, alături de parteneri noi, însă pe măsură ce ne-am acomodat, totul s-a desfăşurat foarte bine. Provocarea majoră a unei astfel de misiuni este reprezentată de diferenţa culturală între parteneri care se remarcă la debut, însă se estompează pe parcurs, astfel încât în final totul pare că a fost uşor şi simplu de îndeplinit” - lieutenant-colonel Ryan Hayde , 354th

Expeditionary Fighter Squadron commander.

dv dayÎn data de 16 aprilie a.c. a avut loc, la Baza 71 Aeriană de la Câmpia Turzii, Ziua Distinşilor

Vizitatori organizată în contextul desfăşurării exerciţiului bilateral româno-american „DACIAN THUNDER 2015”.

La activitate au participat ministrul apărării naţionale, Mircea duŞA, şeful Statului Major General, generalul-locotenent nicolae-ionel ciucĂ şi şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul-maior laurian AnAstAsof. Din partea partenerilor americani a fost prezent generalul-locotenent darryl RobeRson, comandant al Forţei a 3-a Aeriene în Europa şi Comandant al Forţei a 17-a Expediţionare Aeriene în Africa, precum şi personalul Escadrilei 354 dislocată pentru patru luni la Câmpia Turzii.

Generalul american a explicat că exerciţiul Dacian Thunder este inclus în ceea ce strategii americani numesc pachete de securitate – Theater Security Package. Aceste pachete de securitate sunt, de fapt, rotaţii ale forţelor aeriene americane în diverse localuri şi pentru diverse exerciţii militare derulate în parteneriat cu aliaţii din NATO. TSP-urile nu sunt destinate unor tipuri de avioane anume sau unor platforme militare, ci au scopul de a asigura flexibilitatea forţelor aeriene. Scopul este de a asigura prezenţa forţelor aeriene la momentul potrivit într-un anume loc, coordonată cu prezenţa altor forţe aeriene într-o poziţie apropiată sau adiacentă.

„Punctul esential este acela că acest model rotativ pe care-l vedem aici face parte dintr-un angajament stabil pentru asigurarea siguranţei şi protecţiei aliaţilor noştri. Astăzi, ministrul apărării Duşa şi eu dorim să evidenţiem că acest pachet de securitate al teatrului de operaţiuni continuă să funcţioneze cu aliaţii noştri aici, în România. Aceşti aviatori asigură un simbol strategic şi reprezină angajamentul US pentru securitatea şi stabilitatea europeană. Suntem împreună aici să ne asiguăm că Europa este puternică, este liberă şi este în pace”, a precizat generalul-locotenent darryl RobeRtson.



„Executarea de misiuni în comun cu partenerii străini

reprezintă un câştig foarte mare prin prisma experienţei

acumulate. Asimilarea de cunoştinţe privind

exploatarea altor tipuri de tehnică, precum şi adaptarea

la stiluri de lucru diferite se concretizează, în final,

într-un nivel profesional superior” – maistru militar clasa a ii-a Mihai cristian AldeA, mecanic de bord.

„În acest exerciţiu ne-am propus să menţinem standardele de planificare şi executare a tuturor tipurilor de misiuni aeriene. Adăugând experienţa exerciţiilor din anii trecuţi, putem afirma că nivelul actual de pregătire al piloţilor noştri este în conformitate cu cerinţele NATO” – comandorul Adrian tRAndAfiR , directorul român al exerciţiului.

„Desfăşurarea acestui exerciţiu în comun, în cadrul căruia au fost dezvoltate scenarii realiste, cu ameninţări complexe, ne-a oferit posibilitatea creşterii standardelor de performanţă specifice misiunilor executate” – locotenent-comandor George diveicĂ, pilot comandant şi copilot pe elicopterul IAR-330 SOCAT, cu peste 800 de ore de zbor.

„Exerciţiul Dacian Thunder a reprezentat o bună oportunitate pentru piloţii a trei aeronave diferite, A-10, MiG-21 şi IAR-330 Puma de a se antrena împre-ună, de a învăţa unii de la ceilalţi proceduri noi, de a realiza o integrare a conceptelor operaţionale pentru executarea de misiuni comune. Personal, mă aflu la prima misiune de acest tip şi cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o este că trebuie să existe flexibi-litate din partea tuturor părţilor implicate, astfel încât misiunea să poată ajunge în final la un numitor comun, să reprezinte o experienţă benefică pentru toţi, de la piloţi la tehnici şi planificatori de misiune" -

căpitan stephen Mcnamara, A-10 pilot.

„Facilităţile de care am beneficiat în Baza 71 Aeriană ne-a permis să ne îndeplinim misiunea cu succes. Personal, consider că în momentul în care trebuie să execuţi misiuni în diferite părţi ale lumii, e nevoie să dispui de o bună capacitate de adaptare, să poţi să lucrezi într-un mediu nou, cu oameni noi, cu reguli noi. A fost o misiune importantă, am avut posibilitatea de a lucra cu tehnicieni români, a fost un schimb de experienţă util, de care au beneficiat ambele părţi” -

Master sergeant timothy tracey, mission support unit

căpitan-comandorul florin bRAtu, pilot instructor în cadrul escadrilei de elicoptere de la Baza 71 Aeriană, are o experienţă de peste 1000 de ore de zbor pe diferite aparate de zbor: IAR-99, MiG-21 şi IAR-330. „Executarea misiunilor de tip CAS – Sprijin Aerian Apropiat şi CSAR – Căutare şi Salvare prin Luptă împreună cu partenerii americani a reprezentat un câştig evident prin prisma lucrurilor noi care se învaţă în cadrul executării acestor misiuni în comun. Experienţa superioară a partenerilor noştri a constituit un factor motivant pentru noi în încercarea de a ne ridica la acelaşi nivel”.



În perioada 4 mai - 30 iunie a.c., Baza 71 Aeriană „General Emanoil Ionescu”, de la Câmpia Turzii, a găzduit exerciţiul bilateral „Falcon Defence 2015”. Aproximativ 150 de militari români, piloţi şi personal tehnic, cu aeronave MiG-21 LanceR, aparţinând Bazei 71 Aeriene, şi 180 de militari portughezi, cu patru aeronave F-16 şi tehnica de deservire aferentă, au participat la acest exerciţiu.

Pe timpul exerciţiului au fost executate antrenamente în comun, într-o concepţie unitară, pentru îndeplinirea cerinţelor specifice de interoperabilitate ale Alianţei Nord-Atlantice şi asigurarea stabilităţii şi securităţii regionale, în actualul climat de securitate din flancul estic al NATO.

Exerciţiul Falcon Defence este parte a planului de măsuri de asigurare a flancului estic al alianţei convenit în toamna anului trecut la summitul NATO din Ţara Galilor.

F A LCON D E F E N C E 2015



Assurance Measures and Readiness Action Plan

On 4-5 September 2014, Heads of State and Government from the 28 NATO member countries as well as partners from over 30 countries and leaders of international organisations gathered for a summit in Newport, Wales. The decisions took at the Summit should keep NATO strong and able to deter and defend against any threat and enemy, with the proper equipment and skills, and with stronger partnerships.

“NATO reaffirmed its commitment to fulfill three basic tasks of its strategic concept, namely collective defense, crisis management and cooperative security by adopting a plan for increasing the reaction, providing both a package of assurance measures and one of adaptation”1.

“All 28 NATO members are contributing to these assurance measures which provide continuous air, land and maritime presence and military activity on a rotational basis. These deployments are limited in scale, designed to reinforce defence, and are in line with NATO’s international commitments”2.

Adaptation measures, which include the necessary components to ensure that NATO can fully meet any security challenges, should increase the responsiveness of the NATO Response Force (NRF) through the development of some force packages able to act quickly, in very short notice.

Consequently, on 5 February 2015 NATO decided to enhance the NRF by creating a “spearhead force” within it. Known as a Very High Readiness Joint Task Force (VJTF), it will be able to deploy at very short notice, particularly on the periphery of NATO’s territory. “The VJTF consists of a land component of around 5,000 troops with appropriate air, maritime and SOF units available. It aims to strengthen the Alliance’s collective defence and ensure that NATO has the right forces in the right place at the right time”3.

NATO will also take the necessary measures to strengthen rapidly and effectively the eastern allies, including infrastructure preparation, pre-positioning of equipment and means of supply, and the designation of specific bases.

The Allies will increase in this purpose the reaction level and capabilities of Multinational Corp Northeast Headquarter and develop its role as a hub for regional cooperation. In this regard it was also decided on 5 February this year that “six command centres, staffed by national and NATO officers, will be set up in Poland, Romania, Bulgaria and the three Baltic states to plan exercises and organise reinforcements for those countries in an emergency”4.

More of that, in order to enhance the training and response level, it was established a program of common training, paying attention to collective defense exercises.

1 Statement of NATO’s former Secretary General, Anders Fogh Rasmussen, during Wales summit, 5 September 2014, http://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_112871.htm?selectedLocale=en

2 The Secretary General’s Annual Report 2014, http://www.nato.int/cps/fr/natohq/opinions_116854.htm?selectedLocale=en3 NATO Response Force, http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_49755.htm 4 NATO strengthens forces in eastern Europe against Russia risk, http://uk.reuters.com/article/2015/02/05/uk-ukraine-crisis-nato-

idUKKBN0L82KG20150205

From May 4 to June 30 this year, the 71st Air Base "General Emanoil Ionescu" from Campia Turzii hosted the bilateral exercise "Defence Falcon 2015”. About 150 Romanian personnel, pilots and technical staff, with the MiG-21 LanceR belonging to the base mentioned, and 180 Portuguese personnel alongside four F-16 aircraft and related mainte-nance equipment, participated in this exercise.

During the exercise, the two partners executed joint trainings in a unitary manner, meant to fulfill specific requirements of interoperability and ensuring regional stability and security in the current security environment on NATO,s eastern flank.

The Defence Falcon exercise is part of the measures plan to reassure the eastern flank of the Alliance agreed last autumn during the NATO summit Wales.

F A LCON D E F E N C E 2015Maior Mircea BARAC



Exerciţiile TRIDENT JOUST, NOBLE JUMP, BALTOPS şi SABER STRIKE sunt părţi componente ale operaţiei ALLIED SHIELD. Exerciţiile NATO din această serie au fost de natură defensivă şi au făcut parte din setul de măsuri de asigurare ale Alianţei Nord-Atlantice. Activităţile s-au concentrat pe creşterea interoperabilităţii, a capacităţii operaţionale şi a celei de reacţie în rândul statelor aliate şi partenere. În total, aproximativ 14.000 de militari au participat la această serie de exerciţii ce au avut loc în luna iunie pe teritoriul Alianţei.

România şi Bulgaria au oferit sprijin şi resurse suplimentare exerciţiului TRIDENT JOUST, în calitate de naţiuni gazdă. De asemenea, Armata României a cuplat exerciţiul naţional cu trageri reale VIFORUL 15 la exerciţiul TRIDENT JOUST, pentru a contribui la îmbunătăţirea pregătirii tuturor participanţilor.

Peste 1.000 de militari din 25 de ţări NATO au participat la exerciţiul TRIDENT JOUST 15, împreună cu cei 200 de militari români care au luat parte la exerciţiul cu trageri reale, ambele contribuind la punerea în aplicare a Planului de acţiune pentru creşterea capacităţii operaţionale a Alianţei (RAP), anunţat la Summitul din Ţara Galilor, oferind, în acelaşi timp, garanţii de apărare colectivă tuturor Aliaţilor.

OPERA}IA ALLIED SHIELD

bAltops şi sAbeR stRiKeBALTOPS a fost un exerciţiu naval aliat desfăşurat în Marea Baltică,

iar SABER STRIKE, un exerciţiu al forţelor terestre desfăşurat în statele baltice. „Aceste exerciţii demonstrează că NATO se transformă şi se adaptează pentru a răspunde noilor provocări de securitate cu care se confruntă Alianţa, aşa cum au fost ele identificate la Summitul din Ţara Galilor”, a declarat amiralul Mark Ferguson, comandantul Comandamentului Aliat Întrunit de la NAPOLI, precizând că „ALLIED SHIELD demonstrează hotărârea Alianţei, capacitatea sa crescută de răspuns şi angajamentul fiecărei naţiuni membre pentru apărarea colectivă”.

Misiunea Comandamentului Aliat Întrunit de la Napoli este să pregătească, să planifice şi să desfăşoare operaţii militare pentru a menţine pacea, securitatea şi integritatea teritorială a statelor membre ale Alianţei. În fiecare an, Comandamentul Aliat Întrunit de la Napoli alternează comanda operaţională a Forţei de Răspuns a NATO cu Comandamentul Aliat Întrunit de la Brunssum, Olanda.

noble JuMpExerciţiul NOBLE JUMP reprezintă prima dislocare pentru

antrenament a unităţilor cu nivel de reacţie ridicat din cadrul Forţei Întrunite cu Nivel de Reacţie Foarte Ridicat (VJTF).



RousofeXPeste 1500 de militari din Forțele pentru Operații Speciale din

8 țări (Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, Polonia, România, Statele Unite ale Americii şi Turcia), cu peste 100 de mijloace de luptă, şi-au dovedit pregătirea de excepție în cel mai amplu exercițiu planificat şi desfăşurat de Forțele pentru Operații Speciale din Armata României, în cooperare cu structuri ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale companiei OMV Petrom.

ROUSOFEX 15 s-a desfăşurat în perioada 16-26 iunie, în garnizoanele Bacău, Brăila, Buzău şi Constanţa, poligoanele de la Babadag şi Capu Midia, aerodromurile din Bacău, Boboc, Ianca şi Mihail Kogălniceanu.

Scopul exerciţiului a fost de a antrena structuri ale FOS pentru planificarea, organizarea, conducerea şi executarea unei operaţii speciale independente.

OPERA}IA ALLIED SHIELD

tRident JoustComandamentul Aliat Întrunit de la Napoli, responsabil în acest

an de Forţa de Răspuns a NATO, a desfăşurat în Poligonul Cincu, judeţul Braşov, în perioada 17-28 iunie, exerciţiul TRIDENT JOUST 15.

În cadrul acestui exerciţiu, pentru prima dată, structuri ale unui Comandament Aliat Întrunit s-au dislocat în România şi, tot în premieră, a fost exersat transferul comenzii şi controlului Forţei de Răspuns a NATO spre o locaţie temporară. Astfel, acest comandament s-a mutat temporar în România pe durata exerciţiului.

Grupul de Sprijin Logistic Întrunit (JLSG), cu sediul la Napoli, şi-a mutat comandamentul în Bulgaria pentru a exersa capacitatea de sprijin a exerciţiului TRIDENT JOUST 15.

Este pentru prima dată când Grupul de Sprijin Logistic Întrunit s-a mutat în Bulgaria şi s-a antrenat la o scară largă, într-un mediu operaţional complex, pentru a confirma capacitatea comandamentului JLSG de a se disloca şi funcţiona ca un comandament de sprijin logistic la nivel de teatru de operaţii.

„Exerciţiul este proiectat să testeze capacitatea Comandamentului Aliat Întrunit de la Napoli de a conduce o operaţie de apărare colectivă a Alianţei”, a declarat amiralul Mark Ferguson, comandantul Comandamentului, atunci când a anunţat desfăşurarea exerciţiului, luna trecută, împreună cu ministrul român al apărării naţionale, Mircea Duşa.

„Această dislocare va testa capacitatea operaţională a oamenilor mei prin schimbarea comenzii şi controlului între comandamentul de la Napoli şi elementele înaintate care au fost dislocate la Cincu”, a adăugat amiralul Ferguson.

www.mapn.ro



CER SENIN Nr. 3-4 (140-141) 2015w w w . r o a f . r o14 | INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATEINTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE

INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATEINTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE




Forţele Aeriene Române au avut şi de această dată o contribuţie consistentă în cadrul programului BIAS 2015, atât prin evoluţii aeriene, cât şi în ceea ce priveşte expoziţia statică. Astfel, dacă piloţii civili au încântat publicul prin arabescurile desenate pe cer folosind avioane de înaltă acrobaţie aeriană în loc de penel şi cerul drept pânza de pe şevalet, piloţii categoriei noastre de forţe au impresionat prin măiestria şi abilităţile sinonime, cu excelenţa în a îmblânzi aeronavele de luptă în evoluţii solo şi prin exerciţiile demonstrative prezentate: Poliţie Aeriană şi CSAR – Combat Search and Rescue. Legendarul MiG-21 LanceR a fost vârful de lance al spectacolului prin demonstraţia de forţă oferită cu generozitate publicului prezent. IAR-330, elicopter fabricat în România şi-a demonstrat versatilitatea utilizării în diferite contexte, de la aeronavă de atac, până la aeronavă MEDEVAC, destinată extragerii şi transportului răniţilor de pe câmpul de luptă. De asemenea, piloţii libelulelor IAR 316B au demonstrat că pot oricând face faţă cu succes rigorilor unui concurs de acrobaţie aeriană de cel mai înalt nivel. În ceea ce priveşte aviaţia de transport, dacă faimosul C-130 Hercules a executat o demonstraţie demnă de renumele pe care-l poartă, o mare priză la public a avut-o şi avionul AN-30 din dotarea Forţelor Aeriene Române.

Surprizele acestei ediţii au fost reprezentate de evoluţia unui Eurofighter Typhoon din Marea Britanie şi a două avioane F-16 belgiene. În expoziţia statică, vânătorul de tancuri american A10 a atras mulţi curioşi şi doritori de fotografii.

Mircea BARAC, Alex BĂLĂNESCU,Ioana DINCĂ, Adrian SULTĂNOIU

AGENDA


AIR TRANSPORT TRAINING 2015

SCORPION, PREZENTAT ÎN ROMÂNIA

SESIuNE DE COMuNIC~RI {TIIN}IfICE

Un detaşament al Forţelor Aeriene Române format din 22 de militari, piloţi, personal tehnico-ingineresc şi specia-lişti în planificare, cu o aeronavă de transport C-27J Spartan aparţinând Bazei 90 Transport Aerian, a participat în Portugalia, în perioada 15-26 iunie, la exerciţiul multinaţional “European Air Transport Training 15”.

“European Air Transport Training 15” s-a desfăşurat la Baza 11 Aeriană din Beja, sub coordonarea EDA (European Defence Agency) şi EATC (European Air Transport Command).

La exerciţiu au participat peste 2500 de militari din 11 ţări europene (România, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Lituania, Marea Britanie, Olanda, Portugalia şi Suedia) cu 15 aeronave de transport de tip C-130 Hercules, C-160 Transall, C-295 Casa, C-235, AWACS, P-3 Orion şi C-27J Spartan, aeronave de luptă F-16 Fighting Falcon şi elicoptere EH-101.

Obiectivul principal al exerciţiului la care Forțele Aeriene Române au fost prezente pentru prima dată a constat în exersarea şi consolidarea tehnicilor, tacticilor şi procedurilor pentru reali-zarea misiunilor de transport aerian ziua şi noaptea, executarea zborului la mică înălţime, aterizarea pe piste scurte, coordonarea acţiunilor aeriene cu cele ale forţelor terestre. De aseme-nea, s-a pus accentul pe reacţia echi-pajelor la ameninţări sol-aer şi aer-aer, precum şi pe schimbul de experienţă privind executarea mentenanţei aeronavelor în echipe multinaţionale.

Locotenent Laura ISTRATE

În data de 25 iunie a.c., la Baza 90 Transport Aerian Otopeni a avut loc o prezentare a avionului de antrenament SCORPION produs de firma americană TEXTRON AIRLAND. Evenimentul a fost adresat experţilor din Statul Major al Forţelor Aeriene, Academia Forţelor Aeriene şi Şcoala de Aplicaţie a Forţelor Aeriene, dar s-a bucurat şi de o largă participare din rândul piloţilor tineri din toate unităţile de aviaţie.

Căpitan Laura MĂCĂRESCU

AGENDA


AIR TRANSPORT TRAINING 2015

SESIuNE DE COMuNIC~RI {TIIN}IfICE

PROGRAMuL f-16 – O NOu~ ETAP~

În perioada 04–05.06.2015 s-a desfăşurat, la Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene de la Boboc, sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice a Forţelor Aeriene Române. Susţinută pe perioada a două zile şi beneficiind de invitaţi de marcă precum generalul de brigadă (r) dr. Gheorghe vĂduvA, comandorul (r) prof. univ. dr. Jipa RotARu sau col. prof. univ. dr. ion dRAGoMAn, activitatea a constituit un bun prilej de dezbatere la nivel ştiinţific a subiectelor prezentate de participanţi, care au abordat teme de actualitate din istoria şi prezentul categoriei noastre de forţe.

Astfel, secţiunea Doctrină, Instruire şi Înzestrare – 10 ani de apartenenţă la Alianţa Nord-Atlantică, coordonată de comandorul dr. Marius–Adrian nicoARĂ,

a abordat subiecte precum: – Manevra strategică aeriană în războiul hibrid; – Aşteptări şi provocări ale procesului schimbării din perspectiva liderului; – Geopolitica dronei etc.

În ceea ce priveşte secţiunea Tradiţii şi Continuitate. Personalităţi, Acţiuni Militare (1910-1947), coordonată de comandor dr. Jănel tĂnAse, s-au remarcat subiecte precum: – De la Trianon la Tratatul de la Viena; – Un mare raid aerian românesc: Bucureşti – Cape Town; – Sprijinirea acţiunilor de luptă ale Marinei Regale Române de către Escadrila de Hidroaviaţie în cel de-al Doilea Război Mondial etc.

Maior Mircea BARAC

The second Romanian Air Force detachment, which will attend a training course on the F-16 jet fighter, flew aboard a military aircraft on Tuesday, June 30, to Portugal.

„The Air Force Multirole Fighter Aircraft” and the complex process of developing an operational capability based on the „Gradual Air Defense Capability Implementation Concept” proceeds at a fast rate as the F-16 personnel training program is in full swing in Portugal. This program represents an essential element for the Romanian Air Force transformation and modernization process as the F-16 arrival will require a new operations, training and logistic support.

cel de-al doilea detaşament de militari ai forţelor Aeriene Române, care va urma un curs de pregătire pentru trecerea pe aeronave f-16, a plecat marţi, 30 iunie, spre portugalia, cu o aeronavă militară.

detaşamentul este format din ofiţeri şi maiştri militari din forţele Aeriene, piloţi şi personal tehnico-ingineresc şi reprezintă una din seriile programate să urmeze cursul ce se desfăşoară la baza 5 Aeriană din Monte Real, portugalia.

Programul „Avion Multirol al Forţelor Aeriene” şi procesul complex de creare a capabilităţilor operaţionale aeriene cuprinse în „Concepţia de realizare graduală a capabilităţii de apărare aeriană” continuă în ritm accelerat prin instruirea în Portugalia a personalului ce va

exploata aeronavele F-16. Acest program reprezintă un element esenţial pentru procesul de transformare şi modernizare a Forţelor Aeriene, introducerea în dotare a aeronavei F-16 fiind însoţită de implementarea unei noi filozofii de operare, instruire şi asigurare a sprijinului logistic

pentru aeronavele de luptă multirol.

Pregătirea detaşamentului dislocat în Portugalia a fost deosebit de complexă, personalul trecând printr-un îndelung program de instruire ce a inclus parcurgerea de către piloţi a cursului de pregătire fiziologică iniţială, antrenamentul la centrifugă la factor de sarcină 9g şi cursul de supravieţuire pe apă.

Acest al doilea detaşament, dislocat în Portugalia pentru instruire, face parte din nucleul de bază al personalului care va

asigura exploatarea aeronavelor F-16 MLU ce vor sosi în România în anul 2016.

Personalul Forţelor Aeriene Române dislocat la Monte Real parcurge cursuri cu durate diferite de pregătire, până în anul 2017. La finalul acestei perioade piloţii vor fi instruiţi pentru a fi în măsură să execute întreaga gamă de misiuni de apărare aeriană şi de atac al ţintelor terestre şi maritime, ce intră în p osibi l i tăţ i le aeronavelor F-16.

Comandor Alexandru TRANDAFIR

AGENDA


Şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul-maior laurian AnAstAsof, a efectuat, la începutul lunii martie a.c., la Ankara şi Istanbul, o vizită oficială la invitaţia şefului Forţelor Aeriene ale Turciei (TURAF), generalul Akın ÖZtÜRK. Vizita a avut drept scop realizarea schimbului de informaţii şi desfăşurarea de întâlniri cu reprezentanţi ai structurilor TURAF referitoare la modernizarea, procesul de transformare şi posibilităţile de dezvoltare a cooperării bilaterale la nivelul Forţelor Aeriene din cele două ţări.

În cadrul activităţii, delegaţia română a avut ocazia să viziteze Comandamentul Forţelor Aeriene ale Turciei şi Baza 4 Aeriană din Ankara (unitate înzestrată cu aeronave F-16), Comandamentul Apărării Aeriene şi Centrul de Mentenanţă şi Suport Logistic al Forţelor Aeriene de la Eskişehir.

Pe durata activităţii, partenerul turc a dat dovadă de transparenţă şi disponibilitate privind dezvoltarea unei colaborări strânse între cele două ţări. În programul activităţii a fost inclusă şi o vizită la Muzeul Militar al Turciei din Istanbul.

În semn de respect pentru oaspetele român, partenerul turc a prezentat un program acrobatic al SOLOTÜRK, evoluţiile aeriene fiind comentate în limba română.

Tot în cadrul vizitei, delegaţia română a depus o coroană de flori la mausoleul ridicat în memoria lui Mustafa Kemal Atatürk.

Locotenent-colonel Vasile IONESCU

Între 28-30 aprilie a.c., o delegaţie militară condusă de generalul de brigadă libor stefAniK, şeful Forţelor Aeriene din Cehia, a efectuat o vizită de lucru în câteva unităţi ale Forţelor Aeriene Române.

În cadrul vizitei la Centrul de Operaţii Aeriene, delegaţia cehă a fost informată despre locul, rolul, misiunile, structura de forţe şi de comandă-

VIZITATORI DIN CEHIA

SCHIMB DE EXPERIEN}~ ÎN TuRCIA

La Baza 71 Aeriană vizitatorii au vizionat simulatorul pentru avionul MiG-21 LanceR şi Turnul de Control. A fost reliefat faptul că nivelul de dezvoltare şi instruire atins a permis partici-parea la exerciţii internaţionale, asigurându-se astfel o bază solidă de pregătire a piloţilor pentru trecerea pe aeronave F-16. De asemenea, şeful Forţelor Aeriene din Cehia a efectuat un zbor cu o aeronavă MiG-21 LanceR dublă-comandă.

control, precum şi despre capabilităţile de care dispun Forţele Aeriene Române în prezent. De asemenea, au fost evidenţiate aspectele referi-toare la sarcinile ce revin Forţelor Aeriene Române în relaţionarea cu NATO, având în vedere trans-formările care au avut loc în structura de comandă–control aerian a Alianţei.

La Baza 90 Transport Aerian, delegaţia cehă a

vizionat o expoziţie statică de echipamente şi armament aflate în dotarea bazei (o aeronavă C-130 HERCULES, o aeronavă C-27 J SPARTAN, un elicopter IAR-330 varianta clasică şi un elicopter IAR-330 modernizat. Partenerul a remarcat faptul că unitatea dispune de aeronave noi şi de facilităţi de infrastruc-tură deosebite, ceea ce a permis ca personalul şi aeronavele unităţii să participe intens în ultimii ani la diferite activităţi de transport persoane/materiale şi MEDEVAC.

Vizita a constituit un bun prilej de realizare a unui schimb de experienţă util, de informare reciprocă, cu privire la transformările, capabili-tăţile realizate, structura de comandă control şi de forţe, precum şi în ceea ce priveşte preocu-pările de perspectivă ale NATO şi ale celor două Forţe Aeriene.

Locotenent-colonel Cristian ŞOLEA

AGENDA


La începutul lunii mai a.c. s-a des-făşurat, la Poggio Renatico, în Italia, S e m i n a r u l c o m a n d a n ţ i l o r Componentelor Aeriene ale Forţei Întrunite (JFAC Flag Officer Seminar).

Din partea Forţelor Aeriene Române, la conferinţă au participat

generalul de f lotilă aeriană constantin dobRe, comandantul Componentei Operaţionale Aeriene şi comandorul valerică vRĂJescu, comandantul Bazei 95 Aeriene.

Conferinţa a avut ca scop analiza stadiului actual şi de perspectivă a

structurii de comandă a NATO (NCS), precum şi rolul Componentei Aeriene a Forţei Întrunite (JFAC) şi al Centrului de Comandă-Control Aerian Dislocabil (DACCC) în cadrul NCS.

Seminarul reprezintă un forum consultativ organizat pentru structurile

operaţionale din Forţele Aeriene, la care au participat comandanţii şi ofiţerii c u r o l d e c i z i o n a l î n c a d r u l Componentelor Aeriene ale Forţei Întrunite NATO şi naţionale, responsa-bili pentru dezvoltarea şi implemen-tarea sistemului de comandă-control aerian şi a programelor subsecvente de importanţă strategică pentru Alianţă.

Prezenţa în plenul reuniunii a delegaţiei Forţelor Aeriene Române a oferit oportunitatea consolidării rela-ţiilor dintre categoria noastră de forţe şi structurile de comandă-control ale NATO, asigurând informarea directă asupra noului concept C2, promovarea şi susţinerea intereselor României în domeniu, având în vedere implemen-tarea programului ASBE (ACCS Software Based Element) la nivel naţional, precum şi aspectele operaţionale privind întărirea misiunii de Poliţie Aeriană ca măsură de reasigurare pentru flancul sud-estic al Alianţei.

Comandor Valerică VRĂJESCU

SCHIMB DE EXPERIEN}~ ÎN TuRCIAÎn perioada 6-10 mai a.c. a avut loc, în Italia, la Milano,

Conferinţa şefilor Forţelor Aeriene din Europa–EURAC 2015. La activitate au participat 25 de şefi ai Forţelor Aeriene din Europa din totalul celor 27 de ţări membre ale EURAC.

Pe timpul activităţii au fost susţinute prezentări şi s-au purtat discuţii la nivelul şefilor de Forţe Aeriene din Europa privind contribuţia la apărarea colectivă europeană, posibilul pericol reprezentat de micro şi mini UAV-uri, sistemele de pregătire a piloţilor militari, lecţiile învăţate referitoare la „Smart Defence” şi „Pooling and Sharing”, precum şi implementarea acestora în domeniul Forţelor Aeriene, perspectivele puterii aeriene şi dezvoltarea cooperării la nivel european în domeniul apărării.

EuRAC 2015

fLAG OffICER SEMINAR

Dintre temele de interes au fost remarcate contribuţia la apărarea colectivă europeană a Forţele Aeriene din Turcia, prin prezentarea facilităţilor de pregătire ale Centrului Multinaţional de Pregătire al Piloţilor (Multinational Military Air Crew Training Center) de la Izmir.

De asemenea, Franţa a evidenţiat posibilul pericol pentru infrastructura naţională pe care îl pot reprezenta utilizarea micro şi mini UAV-urilor în scop privat şi/sau comercial. Forţele Aeriene Regale Olandeze şi Forţele Aeriene Italiene şi-au prezentat viziunea privind pregătirea piloţilor militari în vederea operării avioanelor de generaţia a IV-a şi a V-a, costurile pregătirii piloţilor pe aceste

aeronave fiind foarte ridicate, în contextul în care bugetele alocate au rămas aceleaşi.

Un alt subiect de actualitate a fost necesitatea dezvoltării şi certificării la nivel european a capabilităţii de realimentare în aer a aeronavelor, participarea forţelor aeriene la ultimele conflicte demonstrând existenţa unei probleme la nivel european şi al Alianţei în acest domeniu.

Cooperarea în domeniul apărării este în continuare privită ca o prioritate pe fondul continuării scăderii bugetelor de apărare la nivel european, fiind soluţia optimă pentru depăşirea efectelor austerităţii prelungite.

Maior Ioan DARIE

AGENDA


De t a ş a m e n t u l d e e l i c o p t e r e de transport dislocabil, încadrat cu personal din cadrul Bazei 71 Aeriene, este o structură

de forţe şi mijloace care va fi pusă la dispoziţia NATO, în anul 2016, ca parte a Pachetului de Forţe de Răspuns (RFP) al NATO şi se va afla în stand-by pe întreg parcursul anului viitor. Structura trebuie să fie în măsură să se disloce în perioada de timp corespun-zătoare NTM (Notice to Move) şi să execute misiuni de transport (trupe, materiale şi/sau echipamente) într-un teatru de operaţii NATO, în orice condiţii, ziua şi noaptea, într-un mediu cu ameninţări convenţionale şi CBRN, în conformitate cu cerinţele şi standardele NATO. Planificarea, organizarea şi conducerea pro-cesului de evaluare a structurii a fost realizată de către Statul Major al Forţelor Aeriene (SMFA), care îşi menţine ca obiectiv prioritar îndeplinirea la termen a angajamentelor asumate în cadrul Alianţei privind participarea la NRF.

Evaluarea detaşamentului s-a realizat pe fondul exerciţiului naţional întrunit ROMANIAN TRIDENT 2015/CORMORANUL 2015, condus de către Comandamentul Forţelor Întrunite (CFÎ). Dintre obiectivele urmărite, amintim: determinarea gradului de încadrare şi a nivelului de pregătire a personalului, determinarea nivelului asigurării logistice şi a capacităţii de a executa misiunile încredinţate, precum şi identificarea disfuncţionalităţilor, a factorilor şi a surselor perturbatoare care pot influenţa în mod negativ pregătirea şi îndeplinirea misiunilor.

În prima etapă a evaluării s-au desfăşurat briefing-uri, teste, demonstraţii şi s-a executat evaluarea pregătirii pentru dislocare. În cea de-a doua etapă (faza de angajare), s-au evaluat resursele şi performanţele din domeniile operaţii, logistică şi protecţia forţei. Ultima etapă a constat în întocmirea Raportului de evaluare şi prezentarea concluziilor. Ulterior, structuri din cadrul SMFA vor finaliza Raportul de evaluare şi vor întocmi Planul de măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate.

C ERTI FI C A RE A N A]I O N A L ^ N RF A D E T A [ A M E N T U L U I D E E L I C O P T E R E I A R - 3 3 0 M

Plutonier-adjutant Alex BĂLĂNESCU

În perioada 24 la 29 mai 2015, în cazarma Escadrilei 712 Elicoptere Giarmata, structură din cadrul Bazei 71 Aeriene de la Câmpia Turzii, s-a desfăşurat evaluarea în vederea certificării naţionale NRF (NATO Response Force) a unui detaşament de elicoptere IAR-330 M, în vederea participării la Response Force Pool (RFP) 2016.

Generalul de brigadă Marius HARABAGIU, şeful Direcţiei Instrucţie şi Doctrină din SMG, pe timpul verificării activităţilor din cadrul evaluării

Postul de pază amplasat la intrarea în zona de desfăşurare a evaluării

AGENDA


La sfârşitul evaluării, căpitan-comandorul daniel tĂnAse, comandantul detaşamentului, a tras concluziile: „Referitor la exerciţiu, ceea ce contează este faptul că oamenii au acumulat experienţă. S-au desfăşurat activităţi de anvergură, pe care oamenii nu le fac în fiecare zi. Personalul şi-a format reflexele pentru a evita greşelile, pe care este mai bine să le facem acum decât în situaţii reale. Oamenii s-au implicat, iar atunci când nu le ieşea ceea ce şi-au propus, am văzut că sufereau. În aceste momente am încercat să îi liniştesc şi să îi ajut să meargă mai departe.

Contactul dintre cele două grupuri şi realizarea coeziunii au fost elementele definitorii ale misiunii. Oamenii au muncit enorm, atât cei de la Giarmata, cât şi cei de la Câmpia Turzii. De toată lauda implicarea şi profesionalismul colectivului de la Giarmata care, pe lângă participarea la exerciţiu a asigurat şi condiţiile specifice Host Nation Support (HNS).

A fost o onoare pentru mine să lucrez cu militari profesionişti şi le mulţumesc pentru efortul depus, pentru implicare şi pentru spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă întregul personal”.

Echipa de evaluare a fost formată cu personal din SMFA, Componenta Operaţională Aeriană, Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene, Baza 71 Aeriană, Baza 95 Aeriană, Baza 90 Transport Aerian, Baza 91 Logistică, Brigada 1 Rachete Sol-Aer, Centrul 2 Supraveghere Aeriană, Regimentul 70 Geniu de Aviaţie şi Batalionul 210 Sprijin. Şeful echipei de

evaluare, care a coordonat desfăşurarea evaluării într-un mod obiectiv, a fost colonelul Mihai doRoftei, din SMFA. Înaintea stabilirii rezultatului final al evaluării, colonelul Doroftei considera că „oamenii s-au implicat şi au avut o atitudine pozitivă. Echipa de evaluare şi-a desfăşurat activitatea în condiţii grele, lucrând adesea până la ore târzii în noapte, însă

a înţeles importanţa misiunii şi s-a implicat pentru fina-lizarea evaluării conform standardelor impuse şi în perioda de timp planificată. Personalul echipei a fost receptiv, deşi aceasta a fost o activitate suplimentară pentru oameni, iar la întoarcerea în unitate îi aşteaptă sarcinile de serviciu care s-au acumulat în această perioadă.

De remarcat excelenta coordonare a activităţilor între evaluatori şi personalul evaluat, pentru că aceştia au fost implicaţi şi în exerciţiul ROMANIAN TRIDENT 2015/CORMORANUL 2015. Echipa de evaluare a bene-ficiat de Sprijinul Naţiunii-Gazdă, Escadrila 712 Elicoptere, care, cu ajutorul Bazei 71 Aeriene, a oferit cele mai bune condiţii posibile pentru desfăşurarea acestei activităţi”.

Comandantul Escadrilei 712 Elicoptere Giarmata, comandorul florin ivAn, a fost implicat total pe tot parcursul desfăşurării activităţilor, mobilizând întregul personal pentru asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării acestora, ceea ce s-a reflectat în organi-zarea foarte bună din toate sectoarele unităţii, deşi suprafaţa de teren şi clădirile aflate în administrare depăşeau posibilităţile de muncă ale personalului existent. În această perioadă, unitatea a fost vizitată de către generalul de brigadă Marius HARAbAGiu, şeful Direcţiei instrucţie şi doctrină din Statul Major General şi de către comandorul Marius-Mihai ouAtu, comandantul Bazei 71 Aeriene Câmpia Turzii, care au participat, în diferite faze, la desfăşurarea evaluării pentru Certificarea naţională NRF a Detaşamentului de elicoptere de transport dislocabil.

C ERTI FI C A RE A N A]I O N A L ^ N RF A D E T A [ A M E N T U L U I D E E L I C O P T E R E I A R - 3 3 0 M

Controlul echipamentelor din sacul de alarmă

Verificarea grupei PSI

Pregătirea piloţilor pentru zbor

Înmânarea diplomelor de participare la activitate

Simularea intervenţiei grupei medicale în condiţii de contaminare cu gaze toxice

AGENDA


CEI MAI MERITUOID INTRE MERITUOI

În data de 20 mai a.c., la Statul Major al Forţelor Aeriene a avut loc ceremonia de premiere a câştigătorilor concursului „Omul anului 2014”, activitate care a adunat cei mai buni candidaţi ai etapei din Forţele Aeriene Române, la diferite secţiuni. Secţiunile reprezintă domenii în care participanţii au avut

rezultate remarcabile ce au contribuit la ridicarea prestigiului instituţiei şi la eficientizarea activităţilor din Ministerul Apărării Naţionale. Trofeele au fost înmânate câştigătorilor de către şeful Instrucţiei şi Doctrinei, generalul de flotilă aeriană dr. florentin bRĂtulescu, astfel:

Imaginea şi Vizibilitatea Armatei: locul I – comandor leonard-Gabriel bARAboi; locul II – locotenent-comandor silviu-vasile MARincAş; locul III – maistru militar principal nicuşor pisMis.

Credinţă şi altruism: locul I – caporal clasa a iii-a nicuşor lĂcĂtuş; locul II – preot constantin- dan iliescu ; locul III – sergent-major cristian iAcob.

Instrucţie şi Luptă: locul I – căpitan-comandor emil-florian tecuceAnu; locul II – plutonier traian necşescu; locul III – maistru militar clasa i doru cRoitoRu.

Logistică şi Infrastructură: locul I – maistru militar principal G e orge - G e rmis tĂnAse ; locul II – plutonier George-Marius tuŢicĂ; locul III – maistru militar clasa i florin petRu.

Învăţământ, Ştiinţă şi Artă Militară: locul I – comandor Marius nicoARĂ; locul II – căpitan constantin nistoR; locul III – maistru militar clasa i claudio-loren nedelcu.

Sănătate şi Sport: locul I – maistru militar clasa a iii-a cătălin tiutiu; locul II – maistru militar clasa a ii-a Alexandru-Gabriel petRic; locul III – caporal clasa a iii-a iustinian RAdu.

Istorie, Cultură şi Tradiţii Militare: locul I – comandor Marius nicoARĂ.

Moral, bunăstare şi recreere: locul I – locotenent-colonel ion neAcşu.

Comunicare prin spaţiul cibernetic: locul I – sublocotenent Alexandra dodoiu.

Text şi foto:Căpitan

Laura MĂCĂRESCU

SENIOR LEADER BALLISTIC MISSILE DEfENCE SEMINAR

În cursul lunii mai a.c. s-a desfă-şurat în Belgia, la Mons, Seminarul NATO în domeniul apărării antirachetă (Senior Leader Ballistic Missile Defence Seminar).

Din partea Forţelor Aeriene Române, la conferinţă a fost prezent g e n e ra l u l d e b ri g a d ă d a n cAvAleRu, locţiitorul şefului Statului Major al Forţelor Aeriene.

Seminarul a reprezentat un forum consultativ la care a participat personal cu rol decizional în cadrul structurilor NATO/naţionale şi care au responsabilităţi în dezvoltarea şi implementarea sistemului NATO de apărare împotriva rachetelor balistice.

La nivel NATO, conceptul de apărare aeriană integrată şi împotriva rachetelor balistice este încă în faza de definire şi însuşire, existând încă diferenţe de înţelegere şi utilizare a termenilor.

Scopul principal al programului NATO BMD rămâne acela declarat cu ocazia summitului de la Chicago, de a realiza la nivelul Alianţei un sistem BMD operaţional, care să asigure acoperirea şi protecţia completă a populaţiei, teritoriului statelor europene membre NATO şi forţelor acestora, pe baza contribuţiilor naţionale voluntare, inclusiv a senzo-rilor şi interceptorilor finanţaţi naţional. Doar sistemul de comandă-control prin extinderea ALTBMD (Active Layered Theater Ballistic Missile Defence) la nivel teritorial va fi finanţat de către NATO din fonduri comune.

În prezent, capabilitatea BMD NATO Intermediară este constituită din elementul C2 de la AC Ramstein şi contribuţiile naţionale. Programul EPAA al SUA nu asigură acoperirea şi protecţia completă a teritoriului statelor NATO din Europa împotriva ameninţărilor cu rachete balistice. De aceea, sunt necesare contribuţii ale altor state pentru completarea arhi-tecturii programului NATO BMD.

Participarea la reuniune a con-tribuit la informarea directă asupra conceptului de apărare împotriva rachetelor balistice, precum şi la promovarea şi susţinerea intereselor naţionale, având în vedere implicarea activă a României în domeniul apărării antirachetă, prin găzduirea la Deveselu a unor elemente ale siste-mului SUA de apărare împotriva rachetelor balistice - componenta Europeană.

Maior Sorin CHERECHEŞ

AGENDA


CEI MAI MERITUOID INTRE MERITUOI

Pentatlonul militar aeronautic este o disciplină sportivă creată în 1948 de către

comandorul Edmond Petit din Forţele Aeriene Franceze, formată din următoarele probe: tir (pistol cu aer comprimat), nataţie cu obstacole, scrimă, traseu aplicativ de baschet şi supravieţuire (pista cu obstacole şi orientare). Evenimentul anual major al disciplinei îl constituie Campionatul Mondial Mil i tar de Pentatlon Aeronautic, competiţie rezervată sportivilor din Forţele Aeriene, organizat sub egida Consiliului Internaţional al Sportului Militar.

Lotul de pentatlon aeronautic al SMFA şi-a început activitatea în 2007 şi a reuşit participarea la patru ediţii ale evenimentului, cu rezultate deose-bite în clasamentul individual pe probe (locul I la pista cu obstacole - Finlanda 2008 şi Spania 2010, locul I la nataţie- Spania 2010, locul I la orientare - Brazilia 2011, locul II la tir - Finlanda 2008).

SE APROPIE CAMPIONATUL MONDIAL DE PENTATLON AERONAUTIC

FINALA CAMPIONATULUI MILITAR DE JUDO

F IN ALA CA M P ION ATULU I N A} ION AL DE PENTATLON M I L ITA R

Pagină realizată de locotenent-colonel Ilie SCURTU

Obiectivul major al echipei pentru anul acesta î l constituie pregătirea şi participarea la Jocurile Mondiale Militare, eveniment care s e v a d e s f ă ş u r a î n p e r i o a d a 0 2 -11.10 . 2 015 , î n R e p u b l i c a Coreea.

Antrenamentele echipei sunt planificate pe durata a şase stagii de pregătire, perioade în care accentul pus pe dezvoltarea capa-cităţii de performanţă este comple-tat de eforturile constante de a rezolva problemele specif ice de management şi logistică.

Au fost executate deja două stagii de pregătire, în perioadele 12-23.01.2015 şi 02-13.03.2015, în garnizoana Bucureşti. Programul sportivilor a fost încărcat, cu antre-namente pentru nataţie la bazinul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” şi antrenamente pentru traseul aplicativ de baschet şi pista cu obstacole, la UM 01961.

În momentul de faţă există două provocări importante, una la nivelul sportivilor, aceea de a creşte nivelul rezultatelor la toate probele disciplinei, şi una la nivel de management, legată de finalizarea demersurilor pentru găsirea unui sponsor care să sprijine participarea echipei la Jocurile Mondiale Militare.

Inimoasa echipă despre care vorbim este formată din: locote-nentul ion pupĂZĂ şi maistrul militar clasa a iii-a dragoş JipA de la UM 01961, maistrul militar c l a s a a i i i - a c ă t ă l i n t i u t i u (UM 01812) şi caporalul daniel bĂdicel (UM 01858).

Finala pe Ministerul Apărării Naţionale a campionatului militar de judo s-a desfăşurat la Academia Forţelor Terestre din Sibiu, în perioada 4-6 iunie 2015.

Clasamentul general a avut aceeaşi ierarhie, atât la echipe, cât şi la general, astfel : locul I - sMft; locul II - sMfA; locul III - sMfn.

Rezultatele în clasamentul individual masculin din cadrul participanţilor din Statul Major al Forţelor Aeriene au fost: locul I la categoria 60 Kg - plutonier bogdan cÂRlAn; locul II la categoria 66 Kg - soldat ilie claudiu pÎRvu; locul I la categoria 73 Kg - sublocotenent ionel GHeRAsiM; locul III la categoria 81 Kg - soldat narcis Andrei MiHAi; locul II la categoria 90 Kg – maistrul militar clasa a v-a Răzvan ştefan buRlAcu.

În perioada 24-30.05.2015, la Sibiu s-a desfăşurat Finala pe Ministerul Apărării Naţionale a Campionatului de Pentatlon Militar, cu participarea echipelor Statului Major al Forţelor Aeriene (SMFA), Statului Major al Forţelor Terestre (SMFT), Statului Major al Forţelor Navale (SMFN) şi Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii (CCI).

Clasamentul general a avut aceeaşi ierarhie atât la echipe (masculin şi feminin), cât şi la general, astfel: locul I - sMft; locul II - sMfA; locul III - sMfn.

Rezultatele în clasamentul individual feminin, din rândul echipei aparţinând SMFA au fost: locul II – sublocotenent ionela cristina lupAşcu; locul V – sergent silvia MARin.

Rezultatele în clasamentul individual masculin, din rândul echipei aparţinând SMFA au fost: locul IV – maistrul militar clasa a iii-a dragoş-Alexandru JipA: locul VI - maistrul militar clasa a v-a Alin pARAscHiv.

AGENDA


CONVOCAREA CONSILIERILOR JURIDICI DIN FOR}ELE AERIENE

În perioada 26-29 mai 2015 a avut loc, în garnizoana Braşov, la Academia Forţelor Aeriene ,,HENRI COANDĂ”, Convocarea de specialitate

a consilierilor juridici din Forţele Aeriene.Evenimentul a debutat cu întâlnirea dintre

consilierii juridici din Forţele Aeriene şi cei invitaţi din cadrul Forţelor Navale şi generalul de brigadă Gheorghe ionescu, director general în cadrul Direcţiei Generale a Rezervelor de Stat din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, întâlnire în cadrul căreia s-au dezbătut aspecte comparative din domeniul juridic în cele două ministere, respectiv Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne.

Lucrările de miercuri au fost deschise de către consilierul juridic şef din cadrul biroului juridic al Statului Major al Forţelor Aeriene, colonelul florin bĂbĂu în prezenţa gazdei, rectorul şi comandantul Academiei Forţelor Aeriene ,,HENRI COANDĂ”, generalul de f lotilă aeriană dr. vasile bucinscHi.

Activitatea face parte din seria de întâlniri periodice ale juriştilor din marile unităţi, unităţi, din instituţiile de învăţământ şi din alte structuri ale Statului Major al Forţelor Aeriene cu reprezentanţi

ai instituţiilor cu care juriştii au relaţii profesionale, conform atribuţiilor de serviciu. Astfel, pe parcursul celor patru zile au avut loc întâlniri cu şefi şi reprezentanţi ai Direcţiei pentru relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică, Direcţia audit intern, Direcţia domenii şi infrastructuri, Direcţia management şi resurse umane, Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor a Ministerului Apărării Naţionale, precum şi din cadrul altor structuri precum: Secţia Parchetelor Militare/Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi reprezentanţii instanţelor civile de judecată.

De asemenea, la activitate au participat ca invitaţi consilierii juridici din cadrul Statului Major General, Statului Major al Forţelor Navale, Statului Major al

Forţelor Terestre, Universităţii Naţionale de Apărare, care au fost implicaţi activ la dezbaterea problemelor supuse discuţiilor.

În cadrul acestor întâlniri s-a dezbătut îmbunătăţirea procedurilor de lucru pe aspecte ce interesează relaţiile ierarhice şi funcţionale dintre unităţile cărora li se acordă asistenţă juridică şi instituţiile menţionate mai sus.

Obiectivele convocării au fost atinse în totalitate, iar unul dintre cele mai importante a fost acela de a informa participanţii despre problemele apărute în

aplicarea noilor coduri civile şi penale (având în vedere intrarea în vigoare a Codului civil, Codului de procedură civilă, Codului penal şi Codului de procedură penală), precum şi despre aspectele reieşite din misiunile auditului intern şi din dosarele aflate pe rolul comisiei de jurisdicţie a imputaţilor în domeniul răspunderii materiale a militarilor.

Participarea judecătorilor din cadrul Tribunalului Prahova – (magistrat constantin niŢĂ şi magistrat asistent cătălina GRiGoRe), precum şi a reprezen-tantului Secţiei Parchetelor Militare / Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, colonelul magistrat florin codruţ MiHAlAcHe, a conferit un nivel juridic ridicat, prin prezentarea unor aspecte de noutate în domeniul dreptului, precum şi clarificarea pro-blemelor ridicate de participanţi pe timpul dezbaterilor.

Un alt obiectiv al convocării a fost schimbul de informaţii între participanţi şi prezentarea de speţe de către consilierii juridici participanţi, prezentarea situaţiei proceselor în derulare în care sunt implicate structurile din Forţele Aeriene şi modul de implicare şi abordare a activităţii procesuale.

Nu în cele din urmă s-au adus în atenţie proiec-tele de propuneri legislative aflate în lucru, precum şi propunerile de modificare sau de actualizare a actelor normative care nu mai sunt de actualitate.

La sfârşitul activităţilor s-au reliefat atât de către participanţi, cât şi de către invitaţi utilitatea şi eficienţa convocărilor de specialitate, în urma acestor întâlniri fiecare participant acumulând experienţă în abordarea asistenţei juridice în contextul perma-nentelor modificări legislative şi a diverselor pro-bleme cu care se confruntă fiecare unitate.

La finalul celor patru zile maraton de dezbateri şi prezentări, participanţii şi invitaţii au propus să menţină periodicitatea acestor întâlniri benefice şi de importanţă majoră pentru pregătirea de specia-litate a consilierilor juridici.

Colonel Florin BĂBĂU

AGENDA


Desfăşurată sub mot to - ul integritate, devotament, tenacitate, obiectivele principale ale activităţii au fost de a găsi soluţii viabile pentru creşterea eficienţei şi standardizarea activităţilor desfăşurate de consilierii comandanţilor, întărirea autorităţii

personalului care încadrează aceste funcţii, respectarea valorilor militare, a standardelor de instruire, conduită, ordine şi disciplină la nivelul structurii. Nu au fost ocolite nici problemele cu care se confruntă maiştrii militari, subof iţerii , soldaţii şi gradaţii profesionişti.

Gazdă perfectă a activităţii, Academia Forţelor Aeriene „Henri Co andă” a p us la d isp oziţ ia participanţilor tot ce a fost necesar, astfel încât reuniunea să se desfăşoare la un înalt nivel. Convocarea a fost deschisă de comandantul instituţiei de învăţământ militare, general de flotilă aeriană prof. univ. vasile bucinscHi, care în cuvântul său a arătat rolul crescut al maiştrilor militari şi subof iţerilor în cadrul Forţelor Aeriene.

Şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, general-maior laurian AnAstAsof, a precizat consilierilor comandanţilor direcţiile de acţiune şi rolul corpurilor de personal din aria de responsabilitate legate de procesele de tranformare derulate la nivelul Forţelor Aeriene şi a indicat obiectivele viitoare în acest domeniu. Au fost cunoscute de către conducerea SMFA preocupările şi realizările structurii, fiind prezentate diferite analize şi rezultate obţinute în activităţile curente, elemente aferente proceselor

CONSTRUIMPENTRUVIITOR

În perioada 23-24 aprilie, la Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov s-a desfăşurat convocarea consilierilor comandanţilor din structurile Statului Major al Forţelor Aeriene (SMFA).

de ins truire s au pre găt i re a personalului.

Invitaţi la convocare au fost consilierul şefului Statului Major General, plutonier-adjutant principal florea sAs, consilierul şefului Statului Major al Forţelor Navale, maistru

militar principal irinel diMA şi consilierul comandantului Diviziei 4 Infanterie „Gemina”, plutonier-adjutant principal cătălin florin RAŢĂ.

Temele abordate pe timpul convocării au cuprins discutarea proiectelor / programelor de instruire care pot f i promovate, analiza posibilităţilor de realizare a unor activităţi comune cu celelalte categorii de forţe sau parteneri NATO, direcţii de acţiune actuale şi viitoare privitoare la activitatea consilierilor comandanţilor din SMFA, stabilirea elementelor principale pentru desfăşurarea concursului Cel mai bun dintre cei buni în anul 2015. Participanţii la convocare şi-au prezentat propriile realizări din

anul trecut, plusurile şi minusurile activităţilor desfăşurate, toate privite cu realism şi cu o vădită dorinţă de îmbunătăţire pe viitor. S-a discutat şi urmează să se înainteze factorilor de decizie propuneri viabile argumentate, privind inclusiv modificarea denumirii funcţiei şi creşterea gradului de instruire, ordine şi disciplină militară în rândurile personalului din aria de responsabilitate.

Comandantul Centrului de Instruire pentru Forţele Aeriene, comandor Marius-Adrian nicoARĂ a prezentat programele de pregătire, rolul instructorilor maiştri militari şi subofiţeri şi noile tendinţe în pregătirea personalului din aria de responsabilitate a consilierilor comandanţilor, stadiul atins şi forma finală a Manualului maistrului militar şi subofiţerului din Forţele Aeriene.

Consilierii comandanţilor din celelalte categorii de forţe au prezentat principalele direcţii din activitatea lor, posibilităţile de cooperare pentru creşterea nivelului de pregătire şi disciplină a militarilor şi diferite programe/proiecte aflate în derulare.

„Sunt onorat să fiu aici, în familia militarilor din Forţele Aeriene Române, este un privilegiu să vă cunosc”, a declarat consilierul şefului Statului Major General, plutonier-adjutant principal Florea Sas. „Prin tot ceea ce facem azi, construim pentru cei ce ne vor urma, asumându-ne astfel misiunea de muncitori, uneori fără satisfacţii imediate. Consilierii comandanţilor au o direcţie importantă, pe care trebuie să şi-o asume cu responsabilitate, devotament şi perseverenţă. Ei sunt, mai presus de orice, modelul profesional de urmat pentru militarii din aria de responsabilitate, cei

ce întregesc şi valorizează echipele din care fac parte. Toate aceste trăsături presupun însă dedicare, efort susţinut şi subordonarea interesului personal celui al instituţiei, ca o garanţie a reuşitei. Probabil că nu va fi facil, dar cu sprijinul comandanţilor noştri, prin comunicare şi cooperare eficientă şi permanentă, bazate pe respectul faţă de profesie şi valorile ei, atât pe orizontală cât şi pe verticală, vom reuşi în ceea ce ne-am propus”.

Proiectele de viitor privesc în special tinerii militari. Sistemul militar începe să devină din ce în ce mai dinamic, iar tinerii trebuie să aibă acel confort legal şi disciplinar, astfel încât să ştie care este calea de dezvoltare a carierei personale cea mai apropiată personalităţii lor, dar în concordanţă cu standardele sistemului. Toate iniţiativele trebuie să aibă o bază solidă în argumentare şi realism.

Text şi foto: plutonier-adjutant Lucian IRIMIA

„În tot ceea ce întreprindem, ne gândim la construcţiile către viitor. Proiectele noastre trebuie să aibă o privire de ansamblu a întregului sistem, nu să fie doar punctuale. Este nevoie de o viziune comună, de comunicare şi n u î n u l t i m u l r â n d m u n c ă , responsabilitate şi multă implicare. Este necesar să fim atât lângă comandanţii noştri, cât şi în mijlocul militarilor din aria de responsabilitate. Formăm o echipă, a consilierilor comandanţilor. Ea trebuie să fie eficientă, dinamică, cu baze clare în instrucţie, ordine şi disciplină militară”, a spus consilierul şefului Statului Major al Forţelor Aeriene, plutonier-adjutant Daniel-Narcis Sîmpetru.

CONVOCAREA CONSILIERILOR JURIDICI DIN FOR}ELE AERIENE

INTERVIU


Domnule comandor, aţi fost numit de curând la comanda Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene. Cum percepeţi trecerea de la statutul de pilot de luptă la a c e l a d e c o m a n d a n t d e unitate?

Ca pe o alegere, ca pe o provocare, ca pe o altă etapă a carierei mele militare. O etapă mult mai complexă din punct de vedere al responsabilităţii şi răspunderii, cu obiective multiple şi diverse de realizat, dar important este că activitatea mea are, încă, o strânsă legătură cu ceea ce înseamnă activitatea de zbor. Sigur, statutul de pilot de luptă a trecut acum în plan secundar, deoarece este dificil să-mi menţin antrenamentul în zbor pe avionul MiG-21L, însă am făcut trecerea pe avionul IAR-99 Standard care se zboară aici în şcoală. Voi avea astfel şansa de a împărtăşi, în calitate de instructor, din experienţa mea, tinerilor piloţi. Din punct de vedere managerial, pot spune că a existat o etapă de tranziţie datorată funcţiilor îndeplinite în ultima perioadă în cadrul Bazei 71 Aeriene în calitate de şef al informaţiilor şi de locţiitor al comandantului Grupului 71 Zbor.

...profesionistul este rezultatul unui exerciţiu, al unui efort continuu, ale unei dăruiri şi munci responsabile şi susţinute...

Cum aţi descrie, pe scurt, rolul învăţământului militar?

Activitatea de învăţământ constituie „temelia” în procesul clădirii unui corp profesionist de cadre militare. Nu poţi lucra la niveluri ridicate de performanţă cu oameni neinstruiţi, cu oameni care nu au parcurs un sistem de învăţământ specializat şi adecvat cerinţelor actuale. Dincolo de talent, de pasiunea inimii şi de puterea minţii, profesionistul este rezultatul unui exerciţiu, al unui efort continuu, ale unei dăruiri şi munci responsabile şi susţinute. Dezvoltarea

profesională şi învăţarea continuă trebuie să conducă la capacitatea de a face ceva ce nu ai fost în stare să faci înainte de a p arcurge et ap ele e duc aţ ionale profesionale.

Dar obiectivul concret al Şcolii de Aplicaţie?

Şcoala de la Boboc a fost, este şi va fi o rampă, o pistă de lansare în lumea Forţelor Aeriene Române a unor cadre de înalt profesionalism, o citadelă a zborului şi un excelent laborator de formare a specialiştilor recunoscuţi.

Însă Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene nu are ca sarcină numai formarea piloţilor, ci şi a specialiştilor categoriei noastre de forţe în diferite etape ale evoluţiei lor în carieră, indiferent de armă: aviaţie, rachete şi artilerie antiaeriană, radiolocaţie şi război electronic. În şcoala de aplicaţie se urmăreşte optimizarea trăsăturilor cursanţilor, native dar şi dobândite, într-o viitoare configuraţie a personalităţii acestora, în care noile deprinderi dezvoltate vor fi recunoscute în calităţile de luptător, specialist, lider, educator şi cetăţean ale absolvenţilor.

La o primă analiză, apreciaţi că şcoala dispune de resurse a d e c va t e a c e s t u i p r o c e s complex?

În prezent, Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene dispune de o bază t e h n i c o - m a t e r i a l ă a d e c v a t ă , mult i f unc ţ ională , c are p er mite desfăşurarea unei instruiri eficace şi eficiente, dispune de spaţii de cazare, hrănire şi petrecere a timpului liber corespunzătoare unei instituţii de învăţământ de renume. Din fericire, până în momentul de faţă resursele financiare alocate ne-au permis desfăşurarea activităţilor aşa cum au fost planificate pentru a atinge standardele de performanţă dorite. Nu în ultimul rând, apreciez că resursa umană, de la comandanţii de plutoane şi până la

instructori dispune atât de valoarea, cât şi de experienţa şi interesul necesare bunei desfăşurări a activităţilor planificate.

Prin management performant înţeleg un stil de conducere bazat pe viziune, pe exemplul personal dar şi pe realitate

Ce înţelegeţi prin exercitarea unui management performant?

Prin management performant înţeleg un stil de conducere bazat pe viziune, pe exemplul personal dar şi pe realitate, astfel încât să se îmbine în proporţii corecte, în funcţie de complexitatea sarcinilor de îndeplinit şi de nivelul competenţelor şi al motivaţiei subordonaţilor, toate rolurile şi funcţiunile managementului, de planif icare, organizare, comandă, coordonare, control şi evaluare.

Trebuie să învăţăm să adaptăm leadershipul realităţii, nu dorinţelor, să concretizăm experienţa pe care am acumulat-o prin cursuri sau exerciţii cu partenerii NATO, posibilităţilor noastre. Organizaţiile militare pot produce lideri care, prin coordonarea interacţiunilor dintre viziunea acestora, cultura organizaţională şi oameni, creează condiţiile necesare de stimulare a unei schimbări organizaţionale pozitive, constructive şi continue.

Trebuie să î nvăţă m să ada ptă m leadershipul realităţii, nu dorinţelor noastre

Îmi doresc să pot implementa în şcoală un model de pregătire asemenea celui american

O să încercaţi implementarea acestei viziuni la nivelul şcolii?

Personal, îmi doresc să pot implementa în şcoală un model de pregătire asemenea celui american, în special în ceea ce priveşte formarea piloţilor. Consider că aspectele privind pregătirea la sol, cazurile speciale sau check-list-urile pot fi lesne

MIzAPE lEADERShIPUl

REAlISTinterviu realizat de maiorul Mircea bARAc cu comandantul şcolii de Aplicaţie pentru forţele Aeriene,

comandor nicolae tĂnAsie

INTERVIU


comandorul nicolae tĂnAsie s-a născut la 21 aprilie 1972 în localitatea Govora-Băi, judeţul Vâlcea. Este absolvent al Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu”, specialitatea Aviaţie Naviganţi, promoţia 1996.

Şi-a început cariera de ofiţer la Grupul 93 Aviaţie Vânătoare Giarmata unde a ocupat funcţii de pilot, pilot şef până la instructor sisteme de arme.

Între anii 2004-2009 a fost încadrat la Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii în funcţii de pilot şef şi comandant de patrulă.

În anul 2011 a absolvit Facultatea de comandă şi stat major – conducere forţe aeriene din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” .

Din anul 2011 a ocupat funcţia de şef al informaţiilor iar din anul 2013 pe cea de locţiitor al comandantului Grupului 71 Zbor din Baza 71 Aeriană de la Câmpia Turzii .

În anul 2013 a absolvit programul masteral de studii strategice – Colegiul de război în cadrul Universităţii Aerului a Forţelor Aeriene ale SUA.

Pe parcursul carierei şi-a perfecţionat pregătirea de specialitate parcurgând cursuri de specializare în ţară şi în străinătate: cursuri pentru comandanţi de escadrilă, instructori de zbor şi conducători de zbor, cursuri postuniversitare de master în ştiinţe militare şi informaţii şi în studii strategice.

De-a lungul carierei sale a planificat, organizat şi participat la numeroase misiuni naţionale şi internaţionale în ţară şi străinătate. Are peste 1100 de ore de zbor pe aeronave de tip: L-29, MiG-21 LanceR, T-37 Cessna, MiG-23 UB şi F-16.

Comandorul Nicolae TĂNASIE este căsătorit şi nu are copii.

adaptate, astfel încât să putem creşte nivelul de implicare, de responsabilitate şi, în final, nivelul siguranţei şi de performanţă atinse în procesul instruirii piloţilor.

În ceea ce priveşte instruirea celorlalte categorii de personal, avem în vedere creşterea calităţii prin accentuarea importanţei învăţământului practic-aplicativ, astfel încât această componentă să deţină până la 70 la sută din pregătire, în special în privinţa cursurilor de specializare. Este nevoie şi de un grad mai mare de interactivitate, de implicare a cursanţilor în procesul învăţării şi instruirii. Astfel, relaţiile informale între cursanţi şi între instructori şi cursanţi ar avea de câştigat, iar într-un final, aceasta se va reflecta în calitatea procesului de învăţământ. Scopul nostru este să dezvoltăm capacitatea de analiză şi sinteză a viitorului absolvent pentru rezolvarea eficientă a problemelor cu care se va confrunta în îndeplinirea sarcinilor şi a misiunilor în unităţile operaţionale sau în teatrele de operaţii.

...intensitatea activităţilor desfăşurate în şcoală este mai mare decât într-o bază aeriană operaţională...

Consideraţi că modul actual de o rg a n i z a re a l ş c o l i i e s te eficient?

Organizarea şcolii urmează tiparul bazelor aeriene: Grup de aviaţie, de Logistică şi de Protecţia Forţei. În plus, apare Centrul de Instruire, structură destinată specializării iniţiale în armă şi pregătirii pentru prima funcţie a ofiţerilor şi a soldaţilor profesionişti, precum şi pregătirii tuturor categoriilor de cadre prin cursuri de carieră.

Această organizare este necesară, deoarece instruirea presupune două componente: învăţământul şi instrucţia. Plecând de la acest deziderat, în compunerea Centrului de Instruire există un număr de trei catedre pentru fiecare din cele trei arme de bază din Forţele Aeriene (aviaţia, apărarea aeriană cu baza la sol şi radiolocaţia), un centru de învăţare a limbilor străine şi o companie de instrucţie pentru formarea soldaţilor profesionişti.

În concluzie, modul de organizare este eficace, însă volumul activităţilor este foarte mare în raport cu numărul personalului şi este nevoie de o mai bună optimizare şi încărcare cu sarcini ale cadrelor şcolii. Chiar dacă la prima vedere pare greu de crezut, pot să afirm că intensitatea activităţilor desfăşurate în şcoală este mai mare decât într-o bază aeriană operaţională.

Cum aşa? Puteţi să detaliaţi?

În actuala structură, Şcoala de Aplicaţie condensează pregătirea cadrelor pentru cele trei arme de bază din compunerea

categoriei noastre de forţe. S-a reuşit, astfel, să se asigure o pregătire interarme, în mod deosebit pentru cursurile de stat major, întrucât de la gradul de maior, ofiţerul devine ofiţer de forţe aeriene.

În ceea ce priveşte formarea maiştrilor militari şi subofiţerilor, s-a urmărit asigurarea unui management educaţional specific, concretizat în dezvoltarea capacităţilor, deprinderilor şi abilităţilor necesare îndeplinirii misiunilor ce revin Forţelor Aeriene.

De asemenea, şcoala asigură şi pregătirea soldaţilor profesionişti, pe parcursul a patru luni de zile, învăţământul în cadrul acestui curs desfăşurându-se modular.

Toate aceste module de instruire presupun foarte multe activităţi, într-un timp foarte scurt şi cu personal insuficient.

Ne puteţi oferi o imagine în cifre privind volumul procesului de instruire în cadrul şcolii?

Pentru a oferi o imagine matematică a volumului real de efort depus în cadrul şcolii, cifrele sunt următoarele: de la deschiderea anului de învăţământ şi până la această dată, am avut planificaţi la diferite cursuri peste 500 de cadre militare. Însă ca tabloul să fie complet, trebuie să ne referim şi la seriile de soldaţi profesionişti care totalizează aproximativ 150 de oameni.

În ceea ce priveşte instrucţia în zbor, pentru anul în curs, sunt planificate în jurul a 4200 de ore de zbor cu instructorii, cu piloţii de la cursul de bază, cu cei care-şi continuă antrenamentul în zbor pe avionul reactiv de şcoală şi cu piloţii-studenţi din Academia Forţelor Aeriene. Este un plan care ne asigură un nivel de instruire în zbor acceptabil pentru toate categoriile de piloţi din şcoală.

Aveţi o amintire de suflet din cariera dumneavoastră?

Sunt destule, mi-e greu să fac o ierarhie. Dar prima care îmi vine acum în minte este misiunea de poliţie aeriană BALTICA 2007 din Lituania, în cadrul căreia am participat ca pilot şi ofiţer cu operaţiile. A fost o misiune care ne-a oferit o altă perspectivă şi ne-a perfecţionat pe toţi ca profesionişti. Atât piloţii, cât şi personalul tehnic, planificatorii de misiune, cei din echipa de sprijin logistic, cu toţii ne-am întors cu un bagaj impresionant de lecţii identificate şi învăţate, de experienţă profesională şi de viaţă acumulate într-un mediu internaţional.

Mulţumesc frumos pentru amabilitate şi vă doresc mult succes în noua funcţie!

MIzAPE lEADERShIPUl

REAlIST


INTERVIU


INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATEINTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE | 29 CER SENIN Nr. 3-4 (140-141) 2015w w w . r o a f . r o


Tradiţia spectacolelor aeriene organizate pe aerodromul Boboc a continuat şi anul acesta cu spectacolul aerian Boboc Air Show 2015. Mitingul aviatic a început la ora 10.00 pe aerodromul Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene. Cu acest prilej, copiilor şi adulţilor li s-a permis să viziteze baza militară, să admire de aproape tehnica şi să urmărească îndemânarea la manşă a piloţilor militari şi acrobaţi, în timpul mitingului aviatic.

În timpul mitingului, un paraşutist a adus din înaltul cerului un drapel tricolor care a fost purtat pe braţe de elevii unităţii de învăţământ. Conform programului, la verticala aerodromului au putut fi urmărite evoluţii cu aeronave aparţinând Forţelor Aeriene Române (MiG-21 LanceR, C-130 HERCULES, IAR-330, IAR-99, IAR-316B, IAK-52). Surpriza mitingului a constat în evoluţia a două avioane de vânătoare F-16 portugheze, alături de un MiG-21 LanceR. Piloţii militari au fost acompaniaţi de aşii acrobaţi şi paraşutiştii de la Aeroclubul României, precum şi de alţi operatori particulari. Spectacolul a fost completat de un mare număr de avioane ultrauşoare de diferite tipuri şi o expoziţie statică de tehnică militară.

La rândul lor, militarii din Forţele Speciale au fost prezenţi la mitingul aviatic cu un exerciţiu demonstrativ de extragere a unui pilot catapultat în teritoriu ostil. În cadrul exerciţiului, un paraşutist a simulat catapultarea unui pilot al cărui avion a fost doborât de inamici şi a aterizat într-o zonă ostilă de unde militarii din Forţele Speciale, sprijiniţi din aer de aviaţie, au recuperat pilotul aflat în dificultate, exerciţiul fiind îndelung aplaudat de spectatori.

Concomitent cu evoluţia avioanelor militare, pe pista de la Boboc au mai putut fi urmărite o serie de exerciţii tactice desfăşurate la sol de militarii din forţele speciale, dar şi demonstraţii de zbor cu elicoptere de tip IAR-316B.

Tot la impresia artistică au punctat şi aeronavele militare de transport C-130 Hercules şi C-27J Spartan, măiestria piloţilor militari oferind spectatorilor o imagine de neuitat a unora dintre cele mai apreciate avioane de transport militar din lume.

Spectacolul aerian a fost încheiat prin evoluţiile piloţilor instructori ai Şcolii de Aplicaţie pentru Aviaţie „Aurel Vlaicu” de la Boboc, cu acrobaţii aeriene realizate cu avioanele de tip IAR-99 Standard.

Mircea BARAC, Cosmin PURTAN, Adrian SULTĂNOIU

Maior Mircea bARAc

INTERVIU


Exerciţiul „adriatic StriKe 2015” a avut ca obiectiv consolidarea tehnicilor pentru executarea misiunilor de sprijin

aerian apropiat (CAS) şi atac combinat, per fecţionarea instruirii echipajelor detaşamentului pentru a fi în măsură să-şi îndeplinească misiunile în cadrul naţional şi ca forţă de răspuns a NATO şi realizarea schimbului de experienţă privind tehnicile şi procedurile specifice. La exerciţiu au participat detaşamente din 14 ţări membre NATO şi din două ţări membre ale Parteneriatului pentru Pace, fiind implicaţi 450 de militari.

Exerciţiul s-a desfăşurat într-un mediu cu relief variat, preponderent montan, provocator şi realist pentru echipajele de elicoptere şi pentru echipa de controlori aerieni în poziţii

În perioada 01-06 iunie a.c., Forţele Aeriene Române au participat la cea de-a patra ediţie a exerciţiului multinaţional „ADRIATIC STRIKE 2015”, care s-a desfăşurat la Baza Aeriană Cerklje din Slovenia, cu 23 de militari români şi două elicopetere IAR-330 SOCAT aparţinând Bazei 71 Aeriene „General Emanoil Ionescu” de la Câmpia Turzii.

înaintate (FAC/JTAC) şi s-a bazat pe scenarii reale, complexe, dezvoltate pentru diferite niveluri de ameninţări.

Militarii din cadrul detaşamentului românesc au executat întreaga gamă de misiuni specifice, în conformitate cu standardele NATO în condiţiile asigurării siguranţei aeronautice, fapt care a contribuit la buna desfăşurare a exerciţiului şi întărirea cooperării între participanţi.

În concluzie, participarea detaşamentului de elicoptere IAR-330 SOCAT din cadrul Forţelor Aeriene Române la exerciţiul multinaţional „ADRIATIC STRIKE 2015” a reprezentat o oportunitate deosebită de instruire într-un mediu multinaţional, creşterea nivelului de interoperabilitate, un plus de experienţă şi un câştig foarte mare atât pentru piloţi, cât şi pentru întreg personalul participant la exerciţiu.

Maior Mircea BARACADRIATIC STRIKE 2015

INTERVIU


The exercise Adriatic Strike, which took place in Slovenia for the fourth consecutive year, trained certified JTACs, shooting platform teams, company commanders and Forward Air Controllers (FACs).

The exercise included some 450 participants, 200 of which were members of the armed forces of Austria, Belgium, Canada, Croatia, Czech Republic, France, Hungary, Italy, Latvia, Lithuania, Montenegro, the Netherlands, Romunia, Slovakia, the USA and Turkey as observer.

JTAC training took place at five different locations around Slovenia. At the main SAF training range Postojna, aircraft, tanks, mortars and guns provided fire support, while in the wider surroundings of Raduha, the municipality of Sevnica, Primoži near Kočevska Reka and Rakičan airport near Murska Sobota, the aircraft will only simulated air support. To provide for safety precautions as well as safe and continuous air traffic, occasional airspace closures applied over the training grounds.

Field activities were conducted in line with a pre-prepared scenario. During their movement with vehicles, exercise participants used public roads and metalled forest roads. Generally, they were not disturbing to the surrounding, since only a small number of military vehicles and personnel was deployed. The use of manoeuvre ammunition was minimal.

Source: http://www.slovenskavojska.si/en/public-relations/news/news-single/

nov/the-international-military-exercise-adriatic-strike-2015-completes/

INTERVIU


S A RM I S 2015

SARMIS 15 este unul dintre cele mai complexe exerciţii multinaţionale desfăşurate în România pe parcursul acestui an. Planificată sub egida

NATO, activitatea a avut o participare multinaţională, întrunită şi interarme şi a urmărit menţinerea deprinderilor de planificare, pregătire şi acţiune în cadrul operaţiilor multinaţionale. Partea română a fost reprezentată de militari din unităţi ale Diviziei 2 Infanterie Getica, Brigada 2 Vânători de Munte Sarmizegetusa, din Braşov, Batalionul 21 Vânători de Munte General Leonard Mociulschi, din Predeal, şi forţe pentru operaţii speciale. Forţele Aeriene au sprijinit acţiunile din teren cu aeronave MiG-21 LanceR şi Spartan, precum şi cu elicoptere IAR-330 Puma SOCAT.

spectAcol AeRiAnTragerile de luptă reale au avut loc în prezenţa

ministrului apărării naţionale, Mircea duşA, şefului Statului Major General, general-locotenent nicolae-ionel ciucĂ, şi a şefilor categoriilor de forţe. Exerciţiul a debutat cu acţiunile militarilor din forţele speciale şi a fost continuat de Forţele Aeriene, care au folosit aeronave pentru acoperirea cu foc a trupelor, nimicirea de blindate, dar şi paraşutarea de militari în zonele considerate vulnerabile. Efortul a fost susţinut şi de avioanele A-10 Thunderbolt şi F-16. Timp de 40 de minute, acestea au survolat cerul Cincului, acţionând în conformitate cu scenariul fictiv al exerciţiului, dovedindu-şi puterea de foc şi eficienţa într-un câmp de luptă.

FOR I PRECIZ I E N POLIGONUL CI NCU

Plutonier-major Alina-Sonia RAICU

Petrică MIHALACHE, Mircea BARAC, Adrian SULTĂNOIU

Acţiuni desfăşurate în comun cu militari străini, tragerile reale şi prezenţa Forţelor Aeriene au fost elementele care au transformat Cincu într-un câmp de luptă.

EXERCIŢII ÎN COMUN


The multinational training exercise involving live simulation and live fire exercises SARMIS-15 was carried out in the period of May 15 - June 6, in the Brasov garrison and at the Land Force Combat Training Center in Cincu.

SARMIS-15, which was part of the series of joint exercises taking place both in Romania and abroad as part of the "Atlantic Resolve" operation was a multinational exercise in which 1,500 troops were set to participate with 200 pieces of military hardware from Canada, UK, Romania and the USA.

The Romanian Land Forces participated with staff from the 2nd Getica Infantry Division and the 2nd Mountain Huntsmen Brigade, supported also with staff and technical means by the Romanian Air Forces. The Air Force upheld the exercise actions with MiG-21 LanceR and Spartan aircrafts, and IAR-330 Puma SOCAT helicopter.

FOR I PRECIZ I E N POLIGONUL CI NCU

vReMe de instRucŢiePloaia torenţială stârnită pe timpul acţiunilor

terestre nu a întrerupt cursul exerciţiului, ba chiar a animat militarii din poligon. Lesne de observat de cei prezenţi la exerciţiu a fost, îndeosebi, limbajul comun al tuturor armatelor participante şi răspunsul imediat la situaţiile create în teren.

Sarmis 15 face parte din seria acţiunilor de instruire comună şi se desfăşoară atât în ţară, cât şi în afara teritoriului naţional, în cadrul operaţiei Atlantic Resolve. Militarii americani din Batalionul 2 al Regimentului 2 Cavalerie al Armatei SUA, participanţi la exerciţiu, s-au deplasat, la începutul lunii mai, de la baza militară din Mihail Kogălniceanu la Cincu în Marşul Cavaleriei.

INTERVIU


platinumeagle2015Plutonier (Av.)

Samir N. ŞEICAMET

Marţi, 26 mai, ministrul apărării naţionale, Mircea duşA – însoţit de şeful Statului Major General, generalul-locotenent nicolae-ionel ciucĂ, şeful Statului Major al Forţelor Terestre, generalul-maior dumitru scARlAt, şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul-maior laurian AnAstAsof – a participat la Ziua Distinşilor Vizitatori a modulului anual de pregătire Platinum Eagle 15, din poligonul Babadag. Lor li s-au alăturat însărcinatul cu afaceri al SUA, dean tHoMpson, preşedintele Comisiei pentru apărare din Camera Deputaţilor, ion MocioAlcĂ, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor locale. Cu această ocazie, ministrul Mircea DUŞA le-a mulţumit militarilor participanţi la exerciţiul multinaţional şi i-a felicitat pentru îndeplinirea, cu succes, a obiectivelor propuse.

fAZA i: debutul AplicAŢieiPrima etapă a exerciţiului a debutat vineri,

15 mai a.c., când pe timpul deplasării spre poligonul Babadag, subunităţi din Brigada 1 Mecanizată

forţele Aeriene Române au participat, în cursul lunii mai a.c., la modulul anual de pregătire Platinum Eagle 15, parte a exerciţiului multinaţional Black Sea Rotational Force 15 (bsRf-15), desfăşurat în poligonul babadag. peste 750 de militari din brigada 1 Mecanizată Argedava, având în sprijin structuri din forţele Aeriene şi navale, s-au antrenat în comun cu subunităţi din armatele bulgariei şi statelor unite ale Americii, în cadrul acestui exerciţiu multinaţional.

bazat pe un scenariu fictiv, exerciţiul cu tema Ofensiva din mişcare pentru nimicirea inamicului pătruns în capul de pod şi trecerea la apărare pe litoral a testat abilităţile militarilor de a face faţă provocărilor unui posibil conflict real. pe parcursul derulării acţiunilor de luptă, militarii români au demonstrat că pot executa misiuni într-un cadru multinaţional, având acelaşi limbaj atât cu partenerii americani, cât şi cu cei bulgari.

structuri din Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni”, respectiv Batalionul 114 Tancuri „Petru Cercel”, câte o Companie de Cercetare şi o Companie Geniu.

Modulul de pregătire „Platinum Eagle” s-a desfăşurat în perioada 18-28 mai 2015.

La această fază au participat toate unităţile şi subunităţile Brigăzii 1 Mecanizate „Argedava”, militari din Batalionul 2 din Regimentul 8 Infanterie Marină american, militari din Forţele Aeriene şi Navale, precum şi militari din Batalionul 4 Mecanizat al Brigăzii 61 din armata Bulgariei.

Exerciţiul a constat în aplicarea unor competenţe de bază în infanterie, tir de mare precizie, comandă

Phot

o by

Sgt

Pau

l Pet

erso

n/U

SMC

EXERCIŢII ÎN COMUN

„Argedava” au executat, într-un cadru tactic, treceri cu tehnica din dotare peste fluviul Dunărea, folosind mijloace puse la dispoziţie de Brigada 10 Geniu „Dunărea de Jos”. La această etapă de instrucţie au participat militari din cadrul Batalionului Nave Treceri Fluviale şi Batalionului 72 Geniu „Matei Basarab”. Brigada 1 Mecanizată „Argedava” a participat cu

INTERVIU


sporit de complexitate. Aceste trupe pot realiza surprinderea şi pot devansa acţiunile adversarului, aducând avantaje tactice semnificative, cu condiţia unei planificări şi execuţii riguroase. Alături de aeronavele MV-22B Osprey, în poligonul Babadag au acţionat în comun trei elicoptere IAR-330 Puma SOCAT de la Baza 95 Aeriană Bacău.

platinumeagle2015

The "Platinum Eagle" annual training module of the "Black Sea Rotational Force 15" (BSRF-15) multinational exercise took place on May 18 to 28 at the Babadag firing range. The drill involved live fire training, parachute jump exercises, close air support, first aid in conflict areas and practicing subunit command and control procedures, as well as procedures for the use of anti-armor weapon systems.

A number of 750 servicemen of the 1st Mechanized Brigade "Argedava" and from naval and air forces supported structures which trained alongside Bulgarian troops and U.S. Marines deployed to Europe.

BSRF-15 is an annual exercise led by the U.S. Marine Corps Forces Europe and Africa, taking place in the Black Sea, the Balkans and the Caucasus. Its purpose is to increase the level of interoperability through joint training of the military personnel for the participation in pea-cekeeping and counter-insurgency operations.

şi control la nivel de companie şi folosirea sistemelor antiblindate. Forţa de rotaţie la Marea Neagră, un contingent de puşcaşi marini şi marinari americani prezenţi în regiunile Mării Negre, Balcanilor şi Caucazului, are misiunea să menţină parteneriate dovedite, să consolideze capacitatea militară, să promoveze securitatea regională şi să furnizeze o capacitate de reacţie rapidă în situaţii de criză, conform ordinelor Comandamentului american în Europa şi Forţelor Corpurilor puşcaşilor marini americani în Europa şi Africa.

fAZA A ii-A: coMponentA AeRiAnĂ

Cea de-a doua etapă a exerciţiului „Platinum Eagle” a fost una pe cât de importantă pentru parti-cipanţi, pe atât de spectaculoasă pentru opinia publică, iar acest lucru a fost posibil, deoarece poligonul din Babadag este unul multifuncţional. Oferind posibilităţi de instrucţie multiple infanteriş-tilor aparţinând atât Forţelor Terestre cât şi Forţelor Navale, elicoptere IAR-330, avioane C-27 Spartan şi C-130 Hercules aparţinând Forţelor Aeriene, alături de aeronavele USMC au acţionat împreună în scopul instruirii într-un mediu multinaţional, în vederea dezvoltării cooperării şi îmbunătăţirii interoperabi-lităţii între armatele membre NATO, precum şi exersării în comun a tehnicilor, tacticilor şi procedurilor standard de operare.

Dintotdeauna sincronizarea aviaţiei cu acţiunile trupelor de la sol a fost esenţială în spaţiu şi timp. Astfel, aeronava KC-130J, alături de un C-130 Hercules de la Otopeni, au executat zbor pentru paraşutări de la înălţimi mici.

Inserarea prin paraşutare permite militarilor să ajungă în timp scurt în zone greu accesibile sau inaccesibile cu alte categorii de tehnică, pentru a menţine aliniamente importante din teren până la executarea joncţiunii cu forţele principale. Executarea exerciţiilor de paraşutare a conferit acţiunii un grad

Phot

o by

Sgt

Pau

l Pet

erso

n/U

SMC

INTERVIU


MV22B OspreyLa M I H A I L KOG LN I CEA N U BLACKHAWKIAPACHENROMNIA

În data de 24 mai a.c au sosit în premieră, la Aerodromul Mihail Kogălniceanu, trei aeronave MV-22B Osprey din cadrul escadrilei VMM-266

(Marine Medium Tiltrotor Squadron 266) „Fighting Griffins”, bazate la Marine Corps Air Station New River, North Carolina. Aeronavele au fost dislocate în România pentru a participa la modulul anual de pregătire Platinum Eagle 15, parte a exerciţiului multinaţional Black Sea Rotational Force 15 (BSRF-15), desfăşurat în poligonul Babadag.

Alături de un KC-130J Super Hercules din escadrila VMGR-252 (Marine Aerial Refueler Transport Squadron 252), ambele tipuri de aeronave componentă din Special-Purpose Marine Air-Ground Task Force Crisis Response-Africa au decolat în formaţie de la baza aeriană Morón, Spania, sosind la Baza Aeriană MK via Naval Support Activity (NSA) Souda Bay, Grecia.

Misiunea de bază a unităţii VMM-266 constă în sprijinul comandantului Marine Air Ground Task Force

(MAGTF), oferind mobilitate şi transport tactic, precum şi suport logistic, realizând sarcini esenţiale, care includ operaţiuni deasupra mării de la bordul navelor militare, inserţii spre ţărm, asalt aerian şi amfibiu, raiduri aeriene, aprovizionarea de tehnică şi materiale/personal, recuperare în adâncimea teritoriului inamic, cât şi misiuni de tip MEDEVAC/CASEVAC. Toate acestea sunt posibile datorită unor caracteristici unice în proiectare, fiind înzestrate cu motoare cu arbore cotit Rolls-Royce Allison T406/AE 1107C-Liberty de 6.150 hp (4,590 kW) fiecare, propulsând aeronava la o viteză de croazieră maximă la nivelul mării de 509 km/h, ori 565 km/h la 4.600 m, transportând 24 militari echipaţi şi patru membri de echipaj, cu o rază de acţiune de 722 km. Toate aceste capabilităţi au fost demonstrate pe durata exerciţiului Platinum Eagle 2015 desfăşurat în România.

Bell Boeing MV-22B Osprey este un convertoplan militar multi-misiune, cu capabilităţi unice de decolare

şi aterizare verticală (VTOL), şi capacitatea de decolare şi aterizare pe distanţe scurte (STOL). A fost proiectat să combine funcţionalitatea unui elicopter conven-ţional, posedând rază lungă de acţiune, cu viteză şi performanţe mari de croazieră ale unui avion con-venţional, cu precădere ale unei aeronave turbopro-pulsoare. Dispune de posibilitatea realimentării în zbor, aşa cum au procedat până la sosirea, respectiv defluirea de la MK către baza Moron, din aeronava KC-130J, având rol principal de cisternă aeriană, transport tehnică şi militari/paraşutişti.

Escadrila VMM-266 „Fighting Griffins” a activat până la 15 iunie 2006 cu elicoptere CH-46E Sea Knight, sub indicativul HMM-266 (Marine Medium Helicopter 266). La 23 martie 2007, după escadrilele VMM-263 şi VMM-162, VMM-266 devine a treia unitate dotată cu aparatele Osprey din corpul de infanterie marină. În septembrie 2008, escadrila a fost dislocată la Al Asad Airbase în sprijinul OIF.

Căpitan-comandor Mihai ZAMFIRESCU

Plutonier (Av.) Samir N. ŞEICAMET

MAR U L CAVA LER I E I

INTERVIU


MV22B OspreyLa M I H A I L KOG LN I CEA N U BLACKHAWKIAPACHENROMNIA

DeplaSarea militarilor, intitulată generic „Marşul Cavaleriei”, s-a desfăşurat pe parcursul a două zile 13 şi 14 mai, iar militarii

americani s-au oprit în oraşele Ploieşti, Sinaia şi Braşov unde au avut programate o serie de activităţi publice care s-au desfăşurat sub deviza „Onorăm trecutul, asigurând viitorul”.

Practic, este una dintre cele mai mari demonstraţii militare de forţă din ultimii 25 de ani. Astfel, „Marşul Cavaleriei, demonstrează legăturile temeinice dintre Statele Unite ale Americii şi România, puterea Alianţei Nord-Atlantice şi importanţa interoperabilităţii militare”, au declarat reprezentanţii Regimentului 2 Cavalerie. Vehiculele militare au trecut

Plutonier (Av.) Samir N. ŞEICAMET

Aproximativ 400 de militari americani, cu peste 90 de transportoare blindate şi autovehicule de sprijin logistic din batalionul 2 al Regimentului 2 (2-2 cR) cavalerie al Armatei suA au plecat, miercuri 13 mai a.c., de la baza Aeriană Mihail Kogălniceanu din constanţa, în „Marşul cavaleriei”, destinaţia finală fiind poligonul de la cincu, judeţul braşov.

prin Hârşova, spre Slobozia, Ploieşti, Sinaia şi Braşov pentru a ajunge, în final, la Cincu.

Securitatea aeriană a coloanei militare americane a fost asigurată permanent de două elicoptere UH-60M Blackhawk aparţinând 4-3 Assault Helicopter Battalion din Hunter Army Airfield, Georgia, momen-tan ataşat 12th Combat Aviation Brigade (12th CAB). Totodată, din aceeaşi brigadă, au sosit în ţară trei elicoptere AH-64D Longbow Apache, din cadrul 2-159th Attack Reconnaissance Battalion de la baza Katterbach Kaserne, Germania, special pentru a participa la marşul cavaleriei. În acest scop au executat misiuni specifice armatei SUA de a escorta convoiul de la înălţimi mici, sprijin aerian apropiat, protecţia

forţei din aer şi cercetare pe traiect, cât şi alimentări multiple din poziţii înaintate (FARP – Forward Air Refuling Point). Elicopterele şi-au demonstrat cu această ocazie eficacitatea în astfel de misiuni, dovedind flexibilitate în colaborarea cu forţe şi mijloace tactice într-un mediu întrunit.

Totodată, elementele terestre şi elicopterele au fost la rândul lor acoperite de patru aeronave de atac A-10C Thunderbolt II din 354th Fighter Squadron (354 FS), parte din 355th Fighter Wing aparţinând Bazei Aeriene Davis-Monthan Air Force Base, Arizona. Avioanele A-10C decolate de la Câmpia Turzii, unde au fost dislocate pentru a participa la exerciţiul româno-american „Dacian Thunder”, au acţionat de la peste 1000 picioare, în timp ce elicopterele au survolat lungul rutei sub această înălţime, demon-strând o perfectă cooperare între aceste categorii de aeronave, în conformitate cu conceptul de suport aerian.

MAR U L CAVA LER I E I

MEDICINĂ AERONAUTICĂ


Începând cu anul 2005, Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială a început implementarea unui program specific de antrenament al piloţilor, completând dotările deja existente (barocameră şi camera de decompresie rapidă) cu achiziţii noi cum ar fi simulatorul de dezorientare spaţială, laboratorul de vedere pe timp de noapte, camera hiperbară şi sistemul de demonstrare al hipoxiei cu aer sărăcit în oxigen.

Fiind la început de drum la acea vreme, în anul 2006 împreună cu colegul meu lt.col medic dr. Adrian MACOVEI, am absolvit Cursul de fiziolog aerospaţial din cadrul Şcolii de Medicină Aeronautică a USAF din Brooks City BASE, TX, SUA, în acel moment fiind acreditaţi ca având gradul de competenţă necesară susţinerii unui program de antrenament fiziologic pentru piloţi, ceea ce s-a şi întâmplat ulterior. Cursul a cuprins, pe lângă partea teoretică, participarea la toate activităţile practice, inclusiv centrifuga umană.

Între anii 2006 – 2012 o serie de piloţi din Forţele Aeriene Române au participat la sesiuni de antrenament pe aparatele achiziţionate, datele rezultate constituind bazele unor lucrări sţiinţifice prezentate la congrese internaţionale de profil. De un real ajutor în comunicarea şi în uşurarea transferului noţiunilor medicale abstracte într-un limbaj accesibil piloţilor, a fost domnul cdor(r) av. Ion TECUCEANU, în acea perioadă fiindu-mi alături în cadrul Laboratorului de dezorientare spaţială.

În anul 2013, în urma realizărilor în domeniu din cadrul Institutului Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială, o delegaţie a USAF a auditat, acreditat şi recunoscut

INMAS ca furnizor de antrenament fiziologic până în anul 2018. Ca o consecinţă, în plan intern s-au elaborat şi aprobat, prin Ordin al ministrului apărării naţionale, noile „Norme metodologice privind selecţia şi expertiza medicală şi psihologică a personalului aeronautic care execută activităţi aeronautice

militare şi Normele tehnice specifice aferente”, cu modificările şi completările ulterioare. Consecutiv acestor aprobări şi a necesităţii efectuării antrenamentului fiziologic în special de către piloţii de trecere pe aeronavele

INMAS,fURNIzORDEANTRENAMENTfIzIOlOgIC

NATO A-ZiMpRovinG nAto’s

cApAbilities

centRAl euRope pipeline systeM

(ceps)

NATO has been engaged in continuous transformation for many years to ensure that it has the policies, capabilities and structures required to deal with current and future challenges, including the collective defence of its members. With Allied forces militarily engaged across several continents, the Alliance needs to ensure that its armed forces remain mo dern, deployable and sustainable.

The 2010 Strategic Concept sets out NATO’s strategic priorities and defines the Organization’s vision of Euro-Atlantic security for the next decade. It provides an analysis of the strategic environment and a framework for all Alliance capability development planning disciplines and intelligence, identifying the kinds of operations the Alliance must be able to perform and setting the context in which capability development takes place.

At the May 2012 Summit in Chicago, Allied leaders reaffirmed their determination to ensure that NATO retains and develops the capabilities necessary to perform its essential core tasks: collective defence, crisis management and cooperative security – and thereby to play an essential role promoting security in the world. At the September 2014 Summit in Wales,

The Central Europe Pipeline System (CEPS) is the largest of the NATO Pipeline systems. It is designed and managed to meet operational requirements in central Europe in peace, crisis and conflict.

The CEPS can expeditiously provide military commanders with fuel for aircraft and ground vehicles, whenever and wherever required in light of the prevailing military situation. The non-military use of the CEPS was permitted by the North Atlantic Council in 1959 on condition that priority is given to military capability (the Military Priority Clause). While ensuring the necessary investments, one priority of the CEPS is to offer an optimal service for its military and non-military clients under all circumstances.member nations. The CEPS is managed, on a daily basis by the CEPS Programme Office (CEPS PO), which is the executive arm of the CEPS Programme and an integral part of the NATO Support Agency (NSPA).

MEDICINĂ AERONAUTICĂ


multirol (F-16), un număr de 17 piloţi din Forţele Aeriene Române au efectuat deja acest curs intensiv, cu durata de o săptămână.

În urma contactului strâns pe care l-am avut cu aceştia pe parcursul acestui antrenament, am identificat o serie de bariere, experienţiale şi de limbaj, între personalul instructor şi piloţi. În urma acestor observaţii, am considerat că un zbor real pe care să-l execut cu o aeronavă supersonică este o soluţie reală, necesară atât dispariţiei barierei de limbaj între personalul medical şi cel aeronavigant, cât şi familiarizarea cu condiţiile reale de zbor, lucru care m-a făcut să cer comandantului INMAS sprijinul în vederea obţinerii aprobării pentru efectuarea unui zbor de informare fiziologică.

Emoţiile iminente au început să crească în mare parte în momentul în care am primit aprobarea şefului SMFA pentru desfăşurarea zborului la Baza 71 Aeriană de la Câmpia Turzii.

pRiMul ZboRÎncă din momentul în care am păşit în Bază

pentru primul meu zbor cu o aeronavă supersonică, am fost introdus în atmosfera unei zile obişnuite de zbor, trecând prin toate fazele de acomodare şi instruire necesare, incluzând simulatorul, un briefing teoretic şi unul tactic. Încurajările şi sfaturile binevenite, primite atât din partea comandantului Bazei, domnul comandor Marius-Mihai OATU, cât şi a piloţilor instructori cu care urma să zbor şi a tehnicienilor, pe toată perioada instructajului iniţial, au fost esenţiale în estomparea emoţiilor dinaintea zborului efectiv. Asta s-a şi întâmplat odată cu începerea echipării corespunzătoare, alături de comandorul Adrian MOTORGA, comandantul Escadrilei 711 alături de care am avut onoarea să zbor şi căpitanul comandor Aurelian NIŢĂ cu care am împărţit cerul Ardealului vreme de 40 de minute într-un zbor în formaţie, „împrumutând” de la ei liniştea şi încrederea pe care cei doi profesionişti ai spaţiului le afişau. După un drum care mi-a părut foarte lung, de aproximativ 3 minute până la locul unde aeronavele erau parcate, nerăbdarea atinsese cote maxime. Era un

amestec de adrenalină cu o curiozitate fără margini. Ultima trecere în revistă a comenzilor minime necesare de ştiut în timpul zborului pentru mine ca însoţitor, o ultimă inspecţie generală a aeronavei din partea tehnicienilor şi ermetizarea cabinelor au reprezentat cam tot ce ştiam eu din punct de vedere teoretic de la pregătirea zborului. Apoi, totul ce s-a întâmplat a fost senzaţie unică trăită la maxim. Decolarea în forţaj, elementele de acrobaţie şi simularea unei lupte aeriene, experimentarea unor iluzii de dezorientare spaţială, a suprasarcinilor pozitive şi negative aferente manevrelor în zbor, zborul în formaţie, zborul la joasă altitudine, cât şi aterizarea au reprezentat totalitatea elementelor pe care mi le-am dorit a le experimenta şi urmări cu ocazia acestui zbor. Acomodarea la capabilităţile aeronavei supersonice a fost uşor dificilă la început, toate erau noi pentru mine şi nu ştiam la ce să mă aştept, dar pe parcurs am reuşit să mă adaptez, să fiu concentrat asupra întregului „arsenal” de manevre executate şi chiar să-mi depăşesc limitele ştiute. Trebuie să recunosc faptul că şi antrenamentele la hipoxie hipobară şi experienţa în centrifuga umană m-au ajutat enorm.

Pentru viitor consider oportun şi efectuarea unui zbor de informare fiziologică pe timp de noapte, multe din senzaţiile false din cadrul dezorientării spaţiale având drept factor comun lipsa informaţiei vizuale ambientale.

Ziua de 11 iunie 2015 o consider acum la fel de importantă ca ziua mea de naştere, experienţa trăită în mijlocul extraordinarilor piloţi ai Escadrilei 711 de la Câmpia Turzii fiind una definitorie. Trăiesc cu speranţa că e, într-adevăr, o zi de naştere a unui nou principiu de interrelaţionare medic-pilot, cu scopul declarat al creşterii eficienţei şi siguranţei actului de pilotaj.

15.06.2015Lt.col. medic dr. Dragoş VLAD

şef Laborator dezorientare spaţialăInstitutul Naţional de Medicină

Aeronautică şi Spaţială

NATO A-ZcentRes of eXcellence

civil eMeRGency plAnninG

Centres of Excellence (COEs) are international military organisations that train and educate leaders and specialists from NATO member and partner countries. They assist in doctrine development, identify lessons learned, improve interoperability and capabilities, and test and validate concepts through experimentation. They offer recognised expertise and experience that is of benefit to the Alliance, and support the transformation of NATO, while avoiding the duplication of assets, resources and capabilities already present within the Alliance.

The aim of civil emergency planning in NATO is to collect, analyse and share information on national planning activity to ensure the most effective use of civil resources for use during emergency situations.

Civil emergency planning is first and foremost a national responsibility. However, NATO’s broad approach to security, as described in the 1999 Strategic Concept, recognizes that major civil emergencies can pose a threat to security and stability.

Countries can no longer rely on purely national solutions for large -scale emergencies, particularly given the complex nature of today’s threats and the unpredictable security environment.

PSIHOLOGIE AERONAUTICĂ


STRESUL PROFES ION AL ~N MEDIUL AERON AUTIC

Sublocotenent Lidia-Maria BĂLOI, Biroul Programe Prevenire Evenimente Aviatice din SMFA

Una dintre marile probleme ale lumii moderne în contextul economic actual, ce îşi

ampli f ică diversele forme de manifestare prin transformările, schimbările şi reformele ce se produc în mod alert în viaţa socială, este apariţia stresului profesional. Termenul de stres a fost iniţial preluat din fizică de către Hans Selye, care l-a folosit în psihologie din 1935, cu referire la modul în care organismul răspunde la solicitările mediului.

L. Crocq1 defineşte stresul normal ca o „reacţie imediată, biologică, fiziologică şi psihologică de alarmă, de mobilizare a resurselor şi de apărare a individului în faţa unei agresiuni sau a unei ameninţări”.

stresul :– focalizează atenţia asupra

situaţiei simţită ca ameninţătoare (vigilenţă);

– mobilizează energia necesară evaluării situaţiei şi luării deciziei (creşterea capacităţii de percepţie şi rapiditatea integrării lor);

– pregăteşte pentru acţiunea de adaptare la ameninţare.

Analizând multitudinea de studii dedicate stresului în mediul aeronautic, se poate constata că ele sunt centrate pe trei categorii principale de stres: fizic, afectiv, cognitiv.

În termeni istorici, stresul fizic a fost cel mai intens analizat. Conceptul se referă la solicitările derivate din ambianţa fizică, specifică zborului, caracterizată prin hipopresiune, deficit de oxigen, suprasarcini, temperaturi extreme, zgomot şi vibraţii, ceea ce reprezenta o ameninţare imediată, cu rep ercusiuni nu doar asupra performanţei, ci şi asupra integrităţii vitale.

stresul cognitiv derivă din natura intrinsecă a sarcinii, multitudinea, complexitatea şi dinamica informaţiilor constituind sursa principală a acestuia.

stresul emoţional este asociat riscului inerent zborului, în egală măsură sursă de plăcere şi satisfacţie, dar şi de ameninţare la adresa unor trebuinţe umane fundamentale. Spre deosebire de stresul cognitiv, care produce efecte graduale, progresive,

1 Louis Crocq, „ Les Traumatismes psychiques de guerre”, Edition Odile Jacob, Paris, 1999.

în funcţie de amplificarea solicitării informaţionale, stresul emoţional îşi manifestă prezenţa prin deteriorarea rapidă a capacităţii de autocontrol. Teama de zbor, starea de blocaj, ori cea de panică, sunt expresii extreme ale stresului emoţional.

Atunci când vorbim despre stres în mediul de muncă aeronautic, ceea ce interesează în ultimă instanţă este performanţa profesională, succesul sau insuccesul unei misiuni, calitatea operaţiilor de dirijare a traficului aerian etc. Din această perspectivă, discuţiile legate de stres se asociază cu cele referitoare la starea de activare. Stresul

este asociat unei stări de activare (psihică, psihofiziologică, fizică) care la extreme pot determina modificări grave ale integrităţii psihice şi fizice.

În fond, stresul psihic este o recţie psihofiziologică a individului care, obligat să facă faţă situaţiilor pentru care nu s-a pregătit, anticipează eşecul şi acordă o mare importanţă – cel mai a d es ea sup r a dim e nsi o nat ă – cons e cinţe lor ce de curg din incapacitatea sa de a le rezolva.2

stresul anticipativ reprezintă un complex de stări psihice şi fiziologice care se manifestă în preajma angajării individului într-o situaţie cu mare încărcătură emoţională, motivaţională şi de risc. Spre deosebire de frică, care induce necesitatea evitării sursei de ameninţare, stresul anticipativ este o trăire tensionată care premerge confruntarea cu situaţia. El este cu atât mai ridicat cu cât valorizarea scopului

2 Col. dr. Gheorghe Arădăvoaice, “Stresul psihic în lupta armată”, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1993.

este mai mare, numărul obiectivelor este mai ridicat şi gradul de ameninţare şi de incertitudine privind atingerea lor este mai pronunţat.

Cele mai frecvent întâlnite manifestări ale acestui tip de stres sunt următoarele:

– e m o ţ i o n a l e (n e l i n i ş t e , nervozitate, labilitate emoţională);

– comportamentale (izolare);– f i z i o l o g i c e ( c r a m p e ,

transpiraţie);– cognitive (focalizare obsesivă pe

sursa ameninţării).Semnificaţia stresului anticipativ

ţine de mobilizarea, uneori excesivă, a

resurselor implicate în adaptarea anticipată la o situaţie stresantă. Nivelul moderat de manifestare a stresului anticipativ se instalează mai aproape de momentul zborului, nu prezintă intensitate mare şi nu afectează nivelul de performanţă profesională. El este expresia normală a mobilizării fizice şi psihice pentru zbor şi prezintă un caracter adaptiv evident. În timp ce, nivelul acut, este de obicei uşor de remarcat. De exemplu, dacă un pilot este presat de timp să rezolve o problemă cu trenul de aterizare când este în apropierea finală, ratează aterizarea şi intră într-un tur de pistă. Acum pilotul generează o situaţie în care poate avea timp să o rezolve, eliberându-se de presiunea timpului.

stresul posttraumatic este o entitate diagnostică clinică, care descrie un complex de reacţii şi trăiri psihice consecutive supunerii la un incident critic, numit eveniment traumatizant. Acesta poate fi reprezentat de orice situaţie cu potenţial negativ asupra stării fizice, cognitive, emoţionale şi

comportamentale, care are un caracter neobişnuit şi apare brusc în contextul vieţii cotidiene. În aviaţie, oricare dintre situaţiile de mai jos poate constitui un incident critic:

accident; incident cu răniţi şi/sau pagube

materiale;incident care s-ar fi putut solda

cu efecte fizice (ameninţare cu bombă, risc de coliziune sau accident, aterizare ratată cu trenul escamotat etc.);

incident care necesită evacuarea pasagerilor;

par ticipare în echipa de investigare a unui accident;

traversarea unui front de furtună;

accident de exploatare la sol; incident în afara serviciului

(agresiune, cutremur, atac terorist etc.).

Profesiile pot favoriza sau, dimpotrivă, pot impiedica instalarea stresului. Unele statistici arată că piloţii de aeronave, a căror decizie pune în joc vieţi omeneşti , suferă de hipertensiune ca urmare a stresului într-o proporţie de patru ori mai mare faţă de celelalte categorii profesionale. În concluzie, în limbajul de specialitate, stresul înseamnă tensiunea nervoasă ce reprezintă consecinţa acţiunii factorilor nocivi. De asemenea, poate fi şi un lucru fără urmări negative, care să indice doar solicitarea adaptivă a organismului. În schimb, în limbajul cotidian, stresul este un însoţitor permanent al vieţii, asociat stărilor de suprasolicitare, iar lipsa lui se numeşte moarte psihică.

biblioGRAfie:

M a ria n Po pa , psihologie aeronautică, Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 2005;

Louis Crocq, „16 conferinţe despre traumă”, Editura Trei, 2014;

Louis Crocq, „ les traumatismes psychiques de guerre”, Paris, Edition Odile Jacob, 1999;

Dumitru Popovici, George Strejea, dr. Ion Mihăilă, „performanţe şi limite umane în aviaţie”, Bucureşti, 2009;

http://www.resilience-psy.com/spip.php?article202 .

CONTRIBU}IA FACTORULUI UMAN LA SIGURAN}A AERONAUTIC|

SIGURANŢA ZBORULUI


STRESUL PROFES ION AL ~N MEDIUL AERON AUTIC

ce este fActoRul

uMAn?Elementul uman este cea mai

flexibilă, adaptabilă şi valoroasă parte a sistemului aeronautic, fiind în acelaşi timp şi cea mai vulnerabilă. Cum majoritatea incidentelor şi accidentelor aeronautice sunt rezultatul unei per-formanţe umane scăzute, există o tendinţă de a atribui cauzele acestora erorii umane. Cu toate acestea terme-nul „eroare umană” nu ajută în preve-nirea şi investigarea evenimentelor de aviaţie; deşi ne arată unde a cedat sistemul, nu ne indică nimic despre cauzele care au dus la aceasta. Totodată, termenul de „eroare umană” ascunde factorii latenţi care ar trebui scoşi în evidenţă dacă se intenţionează prevenirea accidentelor aeronautice. De exemplu, erori atribuite indivizilor se pot datora defectelor de proiectare, instruirii deficitare, proceduri elaborate greşit sau manualelor de exploatare. În abordarea modernă a siguranţei aeronautice, eroarea umană este mai degrabă punctul de plecare decât cel final în investigarea şi prevenirea evenimentelor de aviaţie.

CONTRIBU}IA FACTORULUI UMAN LA SIGURAN}A AERONAUTIC|

Căpitan ing. Mădălina DUMITRU, psiholog Valentin HALMAGIU

Rezumat: Aproximativ 75-80% din evenimentele de aviaţie au cauză principală deficienţe ale performanţei umane. Eroarea umană este mai degrabă punctul de plecare decât cel final în investigarea şi prevenirea evenimentelor de aviaţie. Unul din cele mai cunoscute modele de analiză a factorului uman şi rolului acestuia în activitatea aeronautică este modelul SHELL. Componentele acestui model sunt: software, hardware, environment, liveware. Nevoia sistemului pentru factori umani este determinată de impactul acestora în două mari zone: eficienţa sistemului şi starea de sănătate a personalului operaţional. Cele mai importante aplicaţii ale factorilor umani privesc prevenirea şi gestionarea erorilor umane prin educaţia în domeniul factorului uman.

Cuvinte cheie: siguranţa aeronautică, factor uman, eroare umană

Preocupările iniţiale în domeniul factorului uman erau centrate pe echipajele de zbor şi au demonstrat pericolul ignorării omului ca parte integrantă a sistemului sociotehnic (aeronava). Erori induse de sistem cum ar fi cele legate de citirea greşită a instrumentelor de zbor sau de selec-tarea greşită a unor comenzi au fost reduse printr-o proiectare mai bună a interfeţei pilot – cabină. Înţelegerea dimensiunilor predictibile ale capaci-tăţilor şi limitelor umane şi aplicarea acestor cunoştinţe în mediile operaţi-onale sunt principalele preocupări ale Factorului Uman. Alte preocupări timpurii ale Factorului Uman au fost legate de efectele pe care le au asupra corpului uman factori precum zgomo-tul, frigul, căldura, vibraţiile şi acceleraţiile[1,4].

Cu timpul, studiul din domeniul factorului uman a fost extins şi dezvol-tat pentru a include şi activităţile de mentenanţă aeronautică. Aproximativ 75-80% din evenimentele de aviaţie au cauză principală deficienţe ale performanţei umane. Inginerii şi per-sonalul tehnic din aviaţie sunt supuşi influenţei unui set unic de factori umani care pot duce la erori în men-tenanţa aeronavelor: lucrul la înălţime,

în condiţii meteo dificile, într-un mediu în care nivelul zgomotului este foarte mare sau sub presiunea timpului. Într-o lucrare ştiinţifică prezentată la o con-ferinţă a Societăţii Aeronautice Regale este prezentată tendinţa în creştere a erorilor de mentenanţă raportată la numărul zborurilor efectuate. Numărul erorilor aproape s-a dublat într-o perioadă de 10 ani (vezi fig.1)[3].

Cercetările au demonstrat că programele de instruire în factori umani pot economisi bani şi pot reduce numărul evenimentelor, implicit dimensiunea pagubelor materiale sau a pierderilor umane. O companie aviatică civilă a raportat că în urma unui program de instruire de două zile în domeniul factorului uman a avut o reducere cu 68% a incidentelor la sol, o reducere de 12% a rănirilor la locul de muncă şi o reducere cu 10% a timpului suplimentar de muncă. De asemenea, aceeaşi companie a raportat o economisire de aproximativ 60.000 de dolari pentru anul respectiv.

SIGURANŢA ZBORULUI


Modelul sHellPentru a înţelege mai bine factorii

umani, este utilă o abordare graduală cu ajutorul modelului teoretic „SHELL”. În diagrama de mai jos este ilustrat acest model cu ajutorul unor pătrate ce reprezintă diferite componente ale factorilor umani. Numele modelului provine de la iniţialele componentelor: software (proceduri, simbologie etc.), hardware (maşina – aeronava, utilaje, etc,), environment (mediul, contextul în care funcţionează sistemul L-H-S) şi liveware (omul). Acest model are doar un rol didactic şi are ca scop facilitarea înţelegerii factorilor umani.

a.livewareÎn centrul acestui model se află

omul, cea mai sensibilă dar şi flexibilă componentă a sistemului. Oamenii sunt supuşi însă unor variaţii considerabile ale performanţei şi au limite ale acesteia, marea lor majoritate fiind predictibile în termeni generali. Componenta Liveware este elementul central al modelului, iar toate celelalte trebuie adaptate pentru a se „potrivi” cu aceasta[3].

b. liveware-HardwareAceastă interfaţă este cel mai

adesea luată în considerare atunci când vorbim de sisteme om – maşină: pro-iectarea scaunelor în funcţie de dimensiunile corpului uman, a afişajelor în funcţie de caracteristicile senzoriale şi de procesare a informaţiilor sau amplasarea comenzilor în funcţie de amplitudinea mişcărilor.

c. liveware – SoftwareAceastă interfaţă implică omul şi

aspecte legate de proceduri, manuale şi checklisturi simbologice şi programe computerizate.

d. liveware – environmentAceastă interfaţă a fost printre

primele abordate. Iniţial, primele măsuri au constat în adaptarea omului la mediu (căşti, costume de zbor, măşti de oxigen, costume de suprasarcină). Apoi tendinţa s-a inversat pentru a adapta mediul la om prin introducerea sistemelor de presurizare şi aer condiţionat, antifonare). Aici sunt incluse, de asemenea, şi iluziile perceptive generate de mediu, dar şi aspecte legate de constrângerile politico-economice.

e. liveware – livewareAceastă interfaţă se referă la interrela-

ţionarea umană. Antrenamentul, instruirea şi evaluarea performanţei s-a realizat, în mod tradiţional, individual pentru fiecare per-soană. În cadrul acestei interfeţe ne preo-cupăm de leadership, de cooperarea între membrii echipei, de lucrul în echipă şi de interacţiunile interpersonale. De asemenea, în cadrul acestei interfeţe sunt abordate relaţiile şefi – subordonaţi, climatul de muncă şi climatul organizaţional, precum şi presiunile din partea organizaţiei care pot afecta semnificativ performanţa umană.

iMpoRtAnŢA fActoRiloR

uMAniAproximativ trei din patru acci-

dente sunt rezultatul erorilor umane făcute de indivizi aparent sănătoşi şi care au avut calificările necesare. Sursa acestor erori poate proveni din pro-iectarea defectuoasă a echipamente-lor/procedurilor, din instrucţiuni de operare neadecvate sau instruire deficitară. Costurile performanţei

scăzute, atât cele umane cât şi cele financiare, au devenit atât de mari, încât o abordare neprofesionistă a fac tori lor umani nu mai este posibilă[3,4].

Nevoia sistemului pentru factori umani este determinată de impactul acestora în două mari zone, care interacţionează atât de strâns între ele, încât factorii care influenţează o zonă afectează, implicit, şi cealaltă zonă. Aceste zone sunt: eficienţa sistemului (siguranţa, eficienţa); starea de sănătate a personalului operaţional.

eficienŢA sisteMuluiSiguranţaPentru a demonstra impactul

factorilor umani asupra siguranţei aeronautice vom prezenta în continu-are câteva exemple de accidente avi-atice în care aceştia au avut un rol determinant:

1. În 1974, o cursă civilă B-707 s-a prăbuşit în Pago-Pago, Samoa, iar 96 de oameni şi-au pierdut viaţa. O dezorientare spaţială legată de iluzia „găurii negre” a fost principala cauză (NTSB/AAR 74-15);

2. În 1974, un avion B-727 s-a prăbuşit în munţi lângă Washington, 92 de persoane au murit. Proceduri de control al traficului aerian neadecvate şi lipsa de claritate a acestora au dus la acest accident. Reacţia întârziată a autorităţii de reglementare pentru a remedia o deficienţă cunoscută în terminologia folosită în controlul tra-ficului aerian a fost, de asemenea, indicată ca şi cauză adiacentă;

3. În 1977, două aeronave B-747 s-au ciocnit în timpul procedurii de decolare de pe pista aeroportului din Tenerife, accident soldat cu 583 de victime. O deficienţă a procedurilor de comunicare şi o interpretare greşită a mesajelor transmise au fost principala cauză a accidentului. (ICAO Circular 153-AN/98);

4. În 1982, un avion B -737 s-a prăbuşit în condiţii meteo de givraj. Printre factorii contributori au fost citate indicaţiile eronate ale tracţiunii motorului (mai mari decât cele reale), precum şi lipsa de asertivitate a pilo-tului secund care nu a comunicat îngrijorarea sa privind performanţa aeronavei pe timpul decolării[1].

eficienţaNevoia de factori umani nu se

reduce numai la siguranţa aeriană. Eficienţa activităţii are, de asemenea, de suferit din cauza neaplicării sau a lipsei cunoştinţelor despre factori umani. Amplasarea adecvată a afişa-jelor şi comenzilor în cabină îmbună-tăţeşte performanţa. Membrii echipa-jelor, dacă sunt bine instruiţi şi evaluaţi, vor avea o performanţă mai bună.

stAReA de sĂnĂtAte A peRsonAlului opeRAŢionAl

Printre factorii care afectează starea de sănătate a personalului operaţional întâlnim oboseala, modi-ficarea ritmului circadian şi deprivarea de somn. Alţi factori care afectează starea de sănătate fizică sau psihică sunt: temperatura, zgomotul, umidi-tatea, lumina, vibraţiile, proiectarea locului şi a spaţiului de muncă.

oboSealaPoate f i considerată o stare

rezultată în urma odihnei insuficiente, dar şi o serie de simptome asociate alterării ritmului circadian. Oboseala acută, cronică sau mentală poate duce la situaţii periculoase şi la scăderea

SIGURANŢA ZBORULUI


eficienţei. Factori contributori mai sunt şi hipoxia şi zgomotul[1,2].

stAReA de sĂnĂtAte şi peRfoRMAnŢA

Anumite afecţiuni medicale pato-logice - gastrointestinale, atacuri de cord etc. – au dus la incapacitatea pilotului, iar uneori acestea au cauzat producerea unui eveniment de aviaţie.

StreSulStresul este asociat cu evenimente

de viaţă, dar poate apărea în situaţii în care solicitarea cognitivă este mare, cum ar fi decolarea, aterizarea sau cazuri de urgenţă în timpul zborului.

AplicAŢii Ale fActoRiloR

uMAniGestionAReA eRoRii uMAnePentru a limita şi controla eroarea

umană, trebuie să înţelegem mai întâi modul în care aceasta apare. Cauzele erorilor sunt diferite, la fel ca şi conse-cinţele aceluiaşi tip de erori în situaţii diferite. Unele erori pot apărea datorită lipsei de atenţie, neglijenţei, altele apar datorită proiectării defectuoase a echipamentelor sau pot fi rezultatul unei reacţii normale a unei persoane la o anumită situaţie. Aceasta din urmă se poate repeta, însă apariţia ei poate fi anticipată.

eRoRi lA inteRfeŢele Modelului sHell

Fiecare dintre interfeţele compo-nente ale modelului SHELL pot fi o sursă de eroare. Interfaţa Liveware-Hardware este responsabilă de erori datorate amplasării inadecvate a butoanelor şi dispozitivelor de comandă. Interfaţa Liveware-Software poate genera întârzieri şi confuzii din cauza hărţilor şi documentelor inadecvate sau supra-încărcate. Erorile asociate interfeţei Liveware-Environment sunt cauzate de factorii de mediu (zgomot, temperatură, vibraţii etc.). În cadrul interfeţei Liveware-Liveware, principala preocu-pare este interacţiunea dintre oameni,

întrucât aceasta afectează în mod direct performanţa echipajelor.

pRocesAReA infoRMAŢieiProcesul perceptiv este un teren

fertil pentru apariţia erorii. Aşteptările, experienţa personală, atitudinile, motivaţia şi nivelul de excitaţie al organelor de simţ au o influenţă directă asupra percepţiei şi pot fi surse ale erorilor.

contRolul eRoRii uMAneControlul erorii umane se reali-

zează pe două direcţii. În primul rând este necesară reducerea frecvenţei de apariţie a erorilor. Acest lucru se reali-zează prin asigurarea unui nivel crescut de competenţă a personalului, proiec-tarea comenzilor conform cerinţelor antropometrice, checklist-uri, manuale, hărţi adecvate, reducerea nivelului de zgomot, a vibraţiilor şi a altor condiţii generatoare de stres.

A doua direcţie de control a erorii umane vizează reducerea consecinţelor erorilor persistente cu ajutorul moni-torizării încrucişate, prin cooperarea între membrii echipajelor şi proiectarea echipamentelor pentru a permite reversibilitatea.

pReGĂtiReA şi evAluAReAEducaţia şi instruirea sunt privite

aici ca două elemente separate ale procesului de pregătire. Educaţia cuprinde un set larg de cunoştinţe, valori, atitudini şi aptitudini necesare

construirii unui fond psiho-aptitudinal pe baza căruia sunt achiziţionate mai târziu abilităţi profesionale specifice. Instruirea este un proces centrat pe dezvoltarea unor aptitudini, cunoştinţe şi atitudini specifice unui anumit loc de muncă sau executării unui anumit tip de sarcini. Instruirea adecvată şi eficientă nu se poate realiza dacă nu a fost creat prin educaţie un fundament adecvat dezvoltării cunoştinţelor, atitudinilor şi aptitudinilor[1].

concluziiCunoaşterea rolului factorului

uman este foarte importantă în investigarea incidentelor şi accidentelor aeronautice. Scopul principal al apli-caţiilor factorului uman este de a înţelege de ce oamenii şi organizațiile

implicate în proiectarea, fabricarea şi operarea aeronavelor fac erori care ar

putea duce la accidente. Obiectivul înţelegerii erorii umane este acela de a elabora rapoarte de siguranță aeronautică şi recomandări care vor ajuta la prevenirea accidentelor de aeronave. Studiul interacțiunii om-maşină transpusă în modele teo-retice, cum ar fi modelul SHELL, ne ajută să dobândim o înțelegere siste-matică şi aprofundată a erorii umane.

biblioGRAfieICAO - INTERNATIONAL

CIVIL AVIATION ORGANIZATION (1989). Human factors digest no 1. Fundamental human factors concepts. Circular 216 -AN/131. ICAO (Montreal, Canada), 1989.

UNITED KINGDOM CIVIL AVIATION PUBLICATION (CAP) 716: Aviation Maintenance Human Factors (EASA Part-145). Disponibil la adresa www.caa.co.uk/ docs/33/CAP716.pdf.

ICAO - INTERNATIONAL CIVIL AVIATION ORGANIZATION (2003). Human Factors Guidelines for Aircraft Maintenance Manual Doc 9824 AN/450. Disponibil la adresa http://www.hf.faa.gov/opsmanual/assets/pdfs/ICAOHF.pdf

CIV IL AV IAT I O N SAFE T Y AUTHORITY AUSTRALIA (2013). Safety Behaviours: Human factors for engineers. Disponibil la adresa http://www.casa.gov.au/wcmswr/_assets/main/lib100215/hf-engineers-res.pdf.

SIGURANŢA ZBORULUI


Obiectivul aceStui antrenament a fost verificarea în condiţii cât mai reale a procedurilor de operare a noului

sistem de comandă-control pentru conducerea în luptă a rachetelor sol-aer. Condiţiile de desfăşurare a misiunii au fost asemănătoare cu cele ale unui teatru de operaţii real.

V L S I A -2015


Laura MĂCĂRESCU, Eugen MIHAI

În perioada 20-24.04.2015, în Poligonul „Mihai Bravu” din judeţul Giurgiu, a avut loc un exerciţiu tactic cu trupe în teren. Au fost implicate mai multe structuri din cadrul Forţelor Aeriene Române, printre care Centrul de Operaţii Aeriene, Brigada 1 Rachete Sol-Aer, Baza 86 Aeriană şi Baza 90 Transport Aerian, Centrul 1 Supraveghere Aeriană, Regimentul 70 Geniu Aviaţie şi Detaşamentul de Căutare-Salvare prin Luptă.

Scenariul exerciţiului a constat în dislocarea Bateriei 1 Rachete Sol-Aer HAWK în acest „teatru de operaţii” în scopul întăririi apărării aeriene a zonei Capitalei. Bateria a executat combaterea ţintelor aeriene, avioane şi elicoptere, care au atacat raionul de concentrare a forţelor, la înălţimi diferite.

De asemenea, efectivele de protecţia forţei au respins atacul unei grupări de cercetare-diversiune, iar personalul bateriei a acţionat şi în cazul apariţiei unor incendii sau la distrugerea muniţiilor neexplodate.

La acest exerciţiu, alături de şeful Statului Major al Forţelor Aeriene şi locţiitorul acestuia, generalul-maior laurian AnAstAsof, respectiv generalul de brigadă dan cAvAleRu, marţi, în data de 21 aprilie, a mai fost prezent şi ministrul apărării naţionale, Mircea duşA.

noul sisteM de coMAndĂ-contRol

Pe lângă antrenarea Bateriei 1 Rachete Sol-Aer HAWK, după cum a afirmat colonelul claudiu HeRMeniuc , comandantul Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer, în cadrul exerciţiului s-a testat noul sistem de comandă-control al brigăzii, achiziţionat în perioada 2014-2015. Astfel, s-a experimentat conducerea brigăzii din centrul de operaţii de bază, într-un centru de operaţii mobil dislocat într-un loc care poate fi oriunde pe teritoriul naţional. În centrul de operaţii mobil s-a combătut inamicul aerian utilizând şi celelalte sisteme aflate în alte locaţii din dotarea brigăzii. În acest context, ministrul apărării naţionale a fost informat despre stadiul pregătirii militarilor care beneficiază de noua facilitate achiziţionată.

Sistemul de comandă-control automatizat, în ceea ce priveşte partea de hardware, după cum ne-a informat colonelul Marian GHeŢu, O grupare de cercetare-diversiune atacă dispozitivul de luptă

REPORTAJ


V L S I A -2015şeful centrului de operaţii al brigăzii, este creat de industria românească. Prin acesta s-a realizat comanda şi controlul automatizat al batalioanelor de rachete sol-aer SA-2 şi al bateriilor de rachete sol-aer HAWK. Pe platforma hardware s-a instalat softul NATO CSI (CRC System Interface).

Interfaţa sistemului CRC (CSI) reprezintă cel mai complet sistem NATO de tip data-link buffer.

Aceasta susţine schimbul de date în timp real între diferite elemente de comandă şi control cum ar fi nave maritime, diverse aeronave şi avioane de luptă, comandamente care folosesc sisteme cu date de tip data link, printre care ATDL1, Link 1, Link 11A, Link 11B şi Link 16. Pe lângă capacitatea de a realiza un schimb de

date, CSI oferă un control complet prin folosirea legăturilor de date tactice implementate.

Iniţial, acest tip de sistem a fost destinat numai pentru rachete, ulterior s-a dezvoltat

platforma şi pentru alte sisteme de arme, iar momentan este sistem integrator. Cu ajutorul acestuia se integrează imaginea aeriană, terestră şi navală. Este ca un creier cu diferite terminale, sau ca un computer cu diferite periferice. De asemenea, sistemul are

posibilitatea să adune şi informaţii de radiolocaţie pentru a crea o imagine locală.

O imagine globală este creată dintr-un puzzle de imagini locale (LAP - Local Aerial Picture). Acest CSI este foarte eficient din punct de vedere al corectitudinii şi clarităţii imaginii şi a lucrului în timp real, pentru că înlătură Principiul Domino-ului. Dacă se înlătură cumva o legătură, funcţionează piesele din puzzle care rămân în subordinea subunităţii respective sau a marii unităţi.

Performanţa sistemului constă în înglobarea aparaturii hardware de nouă generaţie şi în infrastructura de comunicaţii proprie, foarte greu de bruiat, bazată pe un sistem de radiorelee care asigură o interfaţă gen reţea. Acest lucru înseamnă că, după cum am explicat mai sus, dacă se elimină un nod, celelalte se pot uni şi reconfigura.

După terminarea primei etape a exerciţiului, şeful de stat major al Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer, colonelul ion Moise, ne-a asigurat că manevra de conducere din centrul mobil de conducere al focului s-a realizat în baremele stabilite, iar starea de funcţionare

a fost cea normală, fără sincope. Din perspectiva domeniului logistic, este pentru prima oară când bateria a lucrat în cadrul tactic, exersând supravieţuirea în teatru. În raion au fost asigurate toate condiţiile de cartiruire, hrănire, pază, aprovizionare cu materiale de resortul logistic, astfel încât bateria să poată lupta independent. Facilităţile de logistică au inclus cazarea militarilor într-un cort modal cu capacitatea de 75 de persoane, cu toate utilităţile necesare, fără suportul unei naţiuni gazdă.

Generalul de brigadă Dan Cavaleru, în calitate de specialist în arma Rachete Sol-Aer, având o carieră îndelungată în trecut în cadrul Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer, a apreciat că există o îmbunătăţire radicală a capacităţii operaţionale a brigăzii şi a gradului de pregătire a militarilor, care încă nu este finalizat. Le-a transmis militarilor să se pregătească în continuare şi pentru următoarea etapă, atât teoretic, cât şi practic. De asemenea, le-a mulţumit pentru modul în care au acţionat în cadrul exerciţiului şi le-a urat succes.

Prezentarea misiunii bateriilor de rachete sol-aer HAWK

Ministrul apărării naţionale a asistat la o demonstraţie de încărcare a rachetelor sol-aer HAWK pe rampa de lansare

Militar din Protecţia Forţei gata de a îndeplini misiunea

Dispozitivul de luptă este afectat de incendiul provocat de o explozie simulată

REPORTAJ


La tragerile reale a asistat şi şeful Statului Major General, generalul-locotenent nicolae-ionel ciucĂ, alături de

generalul de brigadă dan cAvAleRu, locţiitorul şefului Statului Major al Forţelor Aeriene.

Exerciţiul de nivel tactic a avut ca principale obiective, pe lângă tragerile reale, antrenarea şi eva-luarea echipelor de luptă în condiţii apropiate de cele ale câmpului de luptă modern, atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte şi conducerea centralizată automatizată şi neautomatizată a angajărilor de ţinte aeriene, din poziţii de bază şi de rezervă, într-un scenariu complex, care a implicat manevra de forţe şi mijloace în teren.

În cadrul primei etape „ISTRIA 2015” s-au realizat şi reorganizări ale dispozitivului de luptă iniţial, cu resubordonarea unor structuri din organica bazelor aeriene către noi structuri constituite, aflate sub controlul operaţional al Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer.

De asemenea, în vederea bunei desfăşurări a misiunii, forţele şi tehnica de luptă au fost dislocate în poligon, unde s-a realizat mentenanţa tehnicii sau alte exerciţii care au presupus combaterea electronică a ţintelor aeriene în variate condiţii de bruiaj.

ApARAtuRĂ de ultiMĂ GeneRAŢie

O particularitate a acestei ediţii a exerciţiului „ISTRIA” a fost folosirea unei noi aparaturi de comu-nicaţii şi informatică. Sistemul a fost achiziţionat anul trecut. După cum ne-a precizat căpitanul Mihai

ZGRipceA, şeful Biroului Sisteme Informatice, noul sistem achiziţionat care a intrat în testare operaţională este alcătuit din echipamente software dezvoltate de către NATO Programming Center (Centrul de Programare al NATO). NATO Programming Centre (NPC) face parte din Agenţia de Comunicaţii şi Informatică a NATO şi este responsabil pentru men-tenanţa şi suportul sistemelor de comandă şi control aerian (Air C2).

Întâia utilizare a acestui sistem s-a realizat în cadrul Bateriei 1 Rachete Sol-Aer HAWK, la intergrarea siste-mului de comandă-control al acesteia. Concret, este reprezentat de o aplicaţie clasică de afişaj electronic a elementelor dispozitivului de luptă pe hartă şi de o parte de comenzi. Testarea acestuia s-a realizat pentru prima dată în cadrul unui exerciţiu tot anul acesta, la Mihai Bravu. Avantajul acestuia faţă de sistemele

existente este că are posibilitatea să prelucreze o cantitate mare de informaţii într-un timp scurt, un număr mare de ţinte, să integreze un număr mare de senzori, deţine multe elemente de execuţie dispuse în teren în locaţii diferite şi reduce timpul de reacţie al acestora. De asemenea, utilizează conexiuni standard NATO şi poate fi interoperabil cu alte sisteme NATO.

Noul sistem clasifică în prezent Brigada 1 Rachete Sol-Aer, din punct de vedere informatic, ca fiind cea mai modernă unitate din Armata României, după cum a afirmat generalul de brigadă Dan Cavaleru.

tRAseu de tRAGeRe cu HAWK

Numărăm anul acesta trei ani de la prima tragere cu sistemul de Rachete Sol-Aer HAWK în România. Deşi a trecut ceva timp, emoţiile primilor trăgători rachetişti români cu acest sistem le-au încercat în cadrul „ISTRIA 2015”, pentru prima dată, şi sublocotenentul octavian constAntinescu, ofiţer tactic în cadrul Bateriei 1 HAWK, „acompaniat” în PCP sau punctul de comandă al plutonului (Platoon Command Post) de către maistrul militar clasa a iv-a Marius GAboR.

I N T A E S T E N S EC TORCăpitan Laura MĂCĂRESCU

Adrian SULTĂNOIU

În perioada 11-29 mai a.c., în Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer din Capu Midia s-a desfăşurat prima fază a exerciţiului „ISTRIA 2015”, care a presupus instrucţia structurilor de rachete sol-aer din cadrul Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer cu evaluarea echipelor de luptă prin trageri asupra unor avioane ţintă.

La exerciţiu au participat şi alte structuri din Forţele Aeriene Române, cum ar fi Centrul de Operaţii Aeriene, Baza 86 Aeriană şi Baza 95 Aeriană, Centrul 1 Supraveghere Aeriană, Regimentul 70 Geniu Aviaţie, Centrul 85 Comunicaţii Aero şi Informatică.

I S T R I A -2015

Pregătirea rachetei

REPORTAJ


I N T A E S T E N S EC TOR

A fost prima lansare pe care a executat-o sublo-cotenentul Constantinescu, promoţie 2013 a Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, una cu succes. A mai participat la lansări cu rachetele HAWK în calitate de observator, chiar dacă face parte doar de un an din echipa HAWK. Maistrul militar clasa a IV-a Gabor a fost în premieră operator radar în PCP. A mai participat la trageri, fiind şi el foarte tânăr, promoţie 2011 a Şcolii de Maiştri Militari şi Subofiţeri „Traian Vuia”, dar, de fiecare dată, îndeplinind alte funcţii. „Funcţia mea este foarte importantă deoarece,

dacă nu reuşesc o prindere corectă, nu se poate executa lansarea. Operatorul radar are nevoie de o pregătire intensă şi de calitate”, ne-a explicat maistrul militar. „Este o muncă de echipă. Ne-am pregătit foarte mult timp pentru această lansare şi am dat dovadă, în timpul antrenamentelor, că formăm o pereche de luptă destul de închegată”, a confirmat sublocotenentul Constantinescu.

tRAseu de tRAGeRe cu volHov

În prima etapă a acestui exerciţiu, în poligon şi-au desfăşurat trupele şi logistica necesară 3 batalioanele de rachete sol-aer şi Batalionul Tehnic.

Deşi au trecut mulţi ani de când a intrat în dotarea Armatei Române, bătrâna rachetă sol-aer VOLHOV încă îşi face datoria. Însă pentru aceasta are nevoie de oameni cu foarte mare experienţă, dedicaţi meseriei. Dintre aceşti oameni îl nominalizăm pe maistru militar principal Gheorghe HoJdA, şef radar în cadrul Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer. Pe lângă funcţia de bază, în cariera sa de 30 de ani a învăţat aproape toate sistemele ce deservesc acest complex de rachete. A asigurat funcţionarea aparaturii AKORD şi este arbitru pe aparatura de simulare a ţintelor aeriene pentru antrenarea echipelor de luptă. Are peste 30 de misiuni executate în poligonul de la Capu Midia, cifră de la care a încetat să mai numere. Adunat, şi-a petrecut 4 ani din carieră în misiuni la Capu Midia. Despre acestea afirmă că „Amintirile sunt frumoase. Partea neplăcută se estompează şi, în timp, devine şi aceasta frumoasă. Vă rog să mă credeţi”. Deşi este considerat unul dintre cei mai experimentaţi specialişti care activează în Brigada 1 Rachete Sol-Aer, acesta consideră că doar încearcă să îşi facă datoria. Aria de competenţă a acestuia, după cum ne-au povestit colegii săi, este extrem de largă, de la remedierea defectelor la diferite tipuri de sisteme, până la mici improvizaţii şi soluţii de moment. Este un om care

găseşte soluţii la orice problemă. Despre aceste afirmaţii maistrul militar crede că „Atâta timp cât un lucru este creat de om, tot omul îl face. Totul este arit-metic, poate mi-a plăcut şi am înţeles funcţionarea matematică. Lucru care nu-i musai, nu trebuie neapărat să-l ştii”.

O altă componentă care asigură rezultatele cele mai bune la tragerile cu rachete VOLHOV o constituie reglajele realizate înainte de lansări în cabina apara-tură de calcul (AC). La Batalionul de Rachete Sol-Aer de la Vâlcele deserveşte această cabină şi

maistrul militar clasa a ii-a Robert cRiHĂlMeAn. Acesta are o experienţă de trageri care datează din anul 2000. „AC este o cabină complexă, necesită multe lucrări. Aici se calculează toate coordonatele către ţintă. Dacă aici sunt reglaţi corespunzător toţi parametrii şi dacă aici se execută bine lucrările, tragerea cu rachete va fi asigurată. Misiunea noastră este importantă mai ales înainte de trageri”.

După ce se fac toate reglajele şi se pregătesc toate cabinele pentru tragere este momentul încărcării rachetei pe rampa de lansare, rachetă pregătită iniţial de către Batalionul Tehnic de la Ciorogârla. La rampa de lansare activitatea a fost condusă de către un ofiţer cu funcţia de comandant pluton lansare, cum este sublocotenentul pavel cristian MARiA încadrat la Batalionul 5 Rachete Sol-Aer, care de data aceasta a îndeplinit funcţia de ofiţer cu siguranţa pe timpul tragerii. Nu este prima dată când participă la tragerile cu rachete, anul trecut a fost împreună cu subunităţile de HAWK. A fost

trăgător, s-a pregătit şi ca ofiţer tactic în cadrul subunităţii, însă nu a avut ocazia să lanseze o rachetă HAWK. Funcţia pe care a ocupat-o pe timpul prezentei trageri a fost una foarte importantă: „Oamenii au nevoie de pregătire continuă. Consider că este un lucru bun faptul că mă aflu aici, pentru a-i pregăti, antrena şi instrui, pentru ca misiunea să decurgă în condiţii bune şi foarte bune”, a precizat ofiţerul. A participat la pregătirea rachetelor de către cei de la Batalionul Tehnic şi la încărcarea acestora pe rampa de lansare.

După ce rachetele sunt pregătite de către Batalionul Tehnic, încărcate pe rampă şi lansate, urmează dirijarea acestora pentru a-şi atinge ţinta. În cabina indicare-dirijare, unde se realizează acest lucru, se află mai mulţi protagonişti. Pe lângă ofiţerul cu dirijarea întâlnim acolo şi trei operatori, în distanţă, înălţare şi azimut, militari cu o importanţă definitorie în succesul misiunii de lansare, esenţiali în însoţirea ţintei ce trebuie nimicită. Unul dintre aceşti operatori a fost caporalul Marian RoşAŢĂ. Este de 6 ani în sistemul militar, iar specialitatea lui, de la început, a fost rachete sol-aer. A început serviciul în 2009 cu distribuţia tensiunilor către cabine. Apoi s-a specializat pentru cabina emisie-recepţie, care i s-a părut cea mai interesantă: „Pentru tineri este un loc foarte bun de a învăţa. Cabina, chiar dacă pare simplă, este destul de complicată. Sunt multe scheme şi trasee, încă nu le stă-pânesc 100%, dar mă descurc ca operator. Pe cabina indicare-dirijare sunt operator pe planul de azimut de 2 ani, încă mă consider novice în această funcţie, dar îmi dau toată silinţa şi fac parte dintr-o echipă minunată. Am de la cine să învăţ, colegii mei sunt nişte profesori deosebiţi. Îmi doresc ca în viitor să fiu unul dintre cei mai buni”. Din 2009 până în prezent a participat la toate tragerile în poligon. Şi în 2014 a fost trăgător pe planul de azimut la lansarea de rachete VOLHOV. Racheta ghidată atunci, şi cu ajutorul lui, a nimicit ţinta.

Tragerile sol-aer din prima fază a exerciţiului „ISTRIA 2015” au însemnat un efort susţinut al echipelor de rachetişti prezente în poligon, atât fizic, cât şi intelectual. Emoţiile au fost mari, chiar dacă mulţi dintre ei au mai participat la astfel de misiuni, mai ales pentru că noul comandant al Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer, colonelul claudiu HeRMeniuc, s-a aflat la prima tragere în această postură. Considerăm că subordonaţii săi s-au ridicat la înăl-ţimea exigenţelor noului comandant şi aşteptăm a doua fază a exerciţiului care se va finaliza în toamna acestui an.

În cabina aparatură de calcul, maistrul militar clasa a II-a Robert CRIHĂLMEAN şi maistrul militar clasa a II-a Gelu STRAT execută lucrări de întreţinere

Însoţirea ţintei de către operatorii din cabina indicare-dirijare


REPORTAJ


INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATEINTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE | 49 CER SENIN Nr. 3-4 (140-141) 2015w w w . r o a f . r o


Cu ocazia aniversării a 95 de ani de la înfiinţare, Baza 95 Aeriană „Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu” a organizat, în data de 13 iunie a.c., un miting aerian, precedat de un ceremonial militar şi religios de cinstire a memoriei eroilor unităţii. Cu această ocazie, Bazei 95 Aeriene i-a fost acordată Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene. Distincţia a fost înmânată de locţiitorul şefului Statului Major al Forţelor Aeriene, general de brigadă Dan CAVALERU. Acelaşi simbol al aprecierii meritelor deosebite a fost înmânat şi unor membri ai colectivului unităţii.

La activitate au participat personalităţi militare şi civile şi au fost transmise mesaje de către locţiitorul şefului SMFA, general de brigadă dan cavaleru, de generalul de flotilă aeriană (r) necolae petrescu – fost comandant al unităţii – şi de reprezentantul Asociaţiei „Cultul Eroilor”, filiala Bacău, colonelul (r) paul valerian timofte.

Pe timpul spectacolului aerian, publicul a putut urmări exerciţii cu caracter aplicativ-militar şi evoluţii aeriene, executate cu aeronavele din dotarea Forţelor Aeriene Române: MiG-21 LanceR, IAR-99 Şoim, IAK-52, elicoptere IAR-316B şi IAR-330 Socat. Surpriza oferită de organizatori publicului prezent a constat în evoluţia avioanelor americane A-10, dislocate în România la Baza Aeriană de la Câmpia Turzii.

Piloţii civili şi-au dovedit măiestria la bordul avioanelor de tip Zlin Z-142, Apollo Fox, Cesna-210, CTSW, Festiwal şi PZL-104 Wilga. Invitaţi speciali la eveniment au fost: Aeroclubul României, formaţia Iacării Acrobaţi, clubul Moldavia Bikers şi Asociaţia Tradiţia Militară.

Mircea BARAC, Dănuţ VLAD, Cosmin PURTAN, Adrian SULTĂNOIU


REPORTAJ/BAZA 95 AERIANĂ

Sunt tinerii, în general, sau tinerii piloţi o prioritate pentru Forţele Aeriene Române? În urma vizitei realizate la

sfârşit de primăvară la Baza 95 Aeriană am ajuns la concluzia că da. Tinerii reprezintă viitorul, iar accentul trebuie să se pună, bineînţeles, pe tineri.

„materialul” şi „olarul”

Pentru comandorul florin cuZub, comandantul Escadrilei de Elicoptere IAR-330 L/S, care are o experienţă de 17 ani ca instructor, tinerii au fost dintotdeauna o prioritate.

A format piloţi foarte buni, capabili să îndeplinească misiuni complexe. A format şi instructori, şi comandanţi de echipaj: „Tinerii piloţi au fost întotdeauna o prioritate pentru noi. Ne dorim să ajungă cel puţin la experienţa noastră, dacă nu chiar să ne depăşească. Există o vorbă: vai de profesorul care nu este depăşit de elev. Acest moto l-am aplicat şi noi la escadrila de elicoptere. Ne dorim ca aceştia să fie bine pregătiţi pentru ca noi, în momentul în care vom fi pe malul apei, pensionari la pescuit, să nu ne frământăm că nu le-am împărtăşit din toată experienţa pe care o avem. Să devină adevăraţi profesionişti, să poată participa fără emoţii la exerciţii în comun cu forţele aeriene din alte state”, a subliniat comandorul Cuzub.

De asemenea, în opinia pilotului Cuzub, este foarte important ca piloţii tineri să acumuleze multă experienţă de zbor la începutul carierei, pentru că aşa cum începi să te formezi, aşa te şi desăvârşeşti.

Sistemul pune la dispoziţia celor care au venit din şcoala militară tot ceea ce aceştia au nevoie pentru a se desăvârşi ca piloţi militari. Pilotul tânăr, „materialul”, este bun, depinde doar de instructor, „olarul”, cum îl modelează. Cu experienţa „olarului”, din material poate ieşi un „obiect de artă” foarte frumos.

ACCENTUl PE TINERICăpitan Laura MĂCĂRESCU

Cu toate acestea, locotenent-comandorul ionuţ Menci, instructor cu tragerile şi lupta aeriană la Grupul 95 Zbor şi instructor de zbor pe elicopterul IAR-330 SOCAT, a observat că, în ultimul timp, sunt tot mai puţini piloţi tineri. Deşi este instructor din anul 2011, nu se mai consideră unul tânăr. Despre cei mai noi ofiţeri

piloţi apreciază că încă au puţină experienţă de zbor, mai ales pe tipul de aeronavă pe care o pilotează în prezent: „Noi, cei cu experienţă, trebuie să-i motivăm. Ca pilot tânăr, singura motivaţie sunt orele de zbor. Dacă aceştia nu zboară destul, îşi pierd puţin câte puţin din motivaţie”. Despre cantitatea şi calitatea orelor de zbor apreciază că ar trebui să fie suficiente, astfel încât să le asigure motivaţia, însă nici prea multe, astfel încât să intervină rutina sau oboseala.

Ca unui pilot să-i crească aripi, la început de carieră trebuie să zboare îndeajuns pentru a căpăta deprinderi. Abia după ce acesta este stăpân pe aeronavă, instructorul poate să-l înveţe lucruri complicate, cum ar fi tacticile şi procedurile de luptă.

Printre tinerii instructori l-am întâlnit pe locotenent-comandorul Alin iAnAcHiuc,

pilot şef la Escadrila 952 Elicoptere SOCAT. Este instructor de aproximativ jumătate de an, cel mai recent instruit pentru IAR-330 SOCAT. În calitate de comandant de echipaj consideră că tinerii din ziua de azi, piloţii, sunt puţin mai ageri decât cei din trecut: „Au alt acces la informaţii. Noi lucram mai mult din manuale. Acum, internetul îţi oferă mai multe posibilităţi. Însă şi aceştia studiază din manuale, au învăţat destul de mult şi mai au de învăţat. Consider că sunt destul de receptivi din toate punctele de vedere. Este adevărat că şi noi mai avem de învăţat, chiar dacă suntem instructori. Ca pilot, niciodată nu ştii destul. Piloţii tineri sunt prioritari, însă uneori, din păcate, pentru că sunt multe misiuni, nu beneficiază îndeajuns de experienţa de zbor. Ei trebuie să se pregătească în cadrul zborului de instrucţie, înainte de a putea participa la aceste misiuni. Tehnica este aceeaşi, iar noi suntem solicitaţi la maxim”.

La escadrila de elicoptere am întâlnit şi un tânăr pilot în persoana locotenentului Andrei JuveRdeAnu. Este încadrat la Baza 95 Aeriană din octombrie 2013. Zboară elicopterul din 2010, de când a intrat în academie. A zburat 3 sau 4 ani pe Alouette şi acum face trecerea pe SOCAT, care, din punctul lui de vedere, este mai greu de pilotat. Elicopterul IAR-330 SOCAT are un sistem diferit de navigaţie, poate fi dotat cu armament, are pilot automat. „Alouette avea timp de răspuns foarte scurt, SOCAT-ul are un pic de inerţie, câteodată ai impresia că lucrezi în contratimp”, a apreciat locotenentul Juverdeanu. Se află la începutul etapei de instrucţie, iar instructorii au stiluri diferite de predare: „Încerc să învăţ de la fiecare, unul este mai strict, altul mai permisiv. Instrucţia se completează de la toţi. Important este să te adaptezi. Sper să termin anul acesta IQT-ul (Initial Qualification Training)”. Pentru viitor, pe lângă dorinţa de a-şi achiziţiona o locuinţă şi a se căsători cât mai curând, îşi doreşte să acumuleze multă experienţă de zbor, pentru a deveni un pilot profesionist.

O zi de instrucţie cu IAR-330 SOCAT

Instructori şi tineri piloţi pe elicopterul IAR-330 SOCAT

REPORTAJ


ACCENTUl PE TINERI

instrucţia la şoiMŞi la ŞOIM am întâlnit instructori şi piloţi

tineri. Aici vin să se instruiască piloţii care în viitor vor realiza trecerea pe avionul multirol. comandorul virgil iftode, comandantul Grupului 95 Zbor, pilot şi instructor pe aeronava IAR-99 ŞOIM ne-a explicat că tinerii piloţi aflaţi la instruire, detaşaţi sau încadraţi la Baza 95 Aeriană, au primit anul acesta suficiente ore pentru a învăţa această meserie, ceea ce înseamnă tehnică de pilotaj şi navigaţie, atât de zi, cât şi de noapte: „Tinerii piloţi sunt o prioritate pentru noi, mai ales pentru că la ŞOIM avem o escadrilă de instrucţie avansată, iar misiunea noastră este pregătirea acestora pentru multirol. În prezent ei deţin un anumit bagaj de cunoştinţe pe care îl considerăm bun. Perfecţionăm aici pregătirea lor teoretică, cu acest lucru începem”.

Locţiitorul comandorului I f tode, comandorul petrică HAvReşciuc, şi acesta instructor pe ŞOIM consideră că, pentru ca tinerii piloţi să plece cu un bagaj de cunoştinţe teoretice şi practice mai consistent, pentru eficientizarea procesului de instrucţie, pe lângă tehnica necesară, este nevoie şi de o mai mare libertate de mişcare la nivelul bazelor aeriene. Chiar dacă întotdeauna mai există lucruri care pot fi îmbunătăţite, comandorul valentin tĂnAse, instructor şef la Grupul 95 Zbor apreciază că situaţia s-a îmbunătăţit faţă de anii trecuţi.

Cei trei instructori le promit tinerilor piloţi că îşi vor da tot interesul pentru a-i pregăti şi nu vor renunţa în niciun moment. Vor rămâne la fel de consecvenţi ca până în prezent în ceea ce priveşte instruirea lor.

Dintre piloţii care sunt introduşi în fundamentele zborului la aeronava IAR-99 ŞOIM, etapă obligatorie din cariera lor, am

schimbat câteva impresii cu locotenentul Alin iulian voiculescu şi locotenentul Romina MÂRZA, piloţi la Escadrila 861 Aviaţie, detaşaţi la Baza 95 Aeriană. Aceştia îşi doresc să parcurgă toate etapele pentru a ajunge să zboare avionul multirol. „Ne-am ales meseria cu sufletul şi ne dorim să ajungem în vârf. Ne-ar plăcea să avem ocazia să zburăm în bazele la care suntem încadraţi şi legendarul MiG-21. Anul acesta a debutat bine, am primit multe ore de zbor şi ne dorim să reuşim să le finalizăm”, şi-au exprimat cu nădejde aspiraţiile tinerii locotenenţi. Momentan, aflaţi în prima parte a instrucţiei din acest an, nu cunosc în amănunt care vor fi aşteptările din partea celor care îi instruiesc. Misiunile sunt multe, avioanele puţine, iar lucrurile par a merge din inerţie. Probabil, după cum apreciază instructorii lor, în scurt timp, vor afla.

tinerii care asigură zborul

În Centrul 95 Operaţii Aeriene din cadrul Bazei 95 Aeriană se coordonează activitatea de zbor a aeronavelor militare, care începe cu planificarea. Aici se centralizează cererile de

zbor autohtone care sunt transmise apoi la Bucureşti. De asemenea, se coordonează local activitatea controlului de trafic: turnul, aproach-ul, meteo etc.

Pregătirea practică a tinerilor care vor asigura sau asigură zborul începe şi se definitivează numai în bazele aeriene. De aceea, studenţii Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă” care se pregătesc să devină controlori de trafic aerian trebuie să execute anual un stagiu în aceste baze. locotenent-comandorul eduard ştefan veRbuŢĂ, şef tură operaţii curente, periodic, îi are în grijă şi pe viitorii ofiţeri: „Îi avem acum în stagiu pe studenţii din anul II. Responsabilitatea lor este să înveţe. Momentan i-am implicat în activităţi cu răspundere limitată, şi de fiecare dată îi supraveghem”, a subliniat acesta.

studentul caporal Adriana icHiM ne-a împărtăşit din experienţa profesională

Tinerii piloţi de elicopter sunt instruiţi de locotenent-comandorul Alin IANACHIUC (în mijloc)

Piloţi şi instructori cu experienţă pe IAR-99 ŞOIM se întorc de la zbor

Instrucţia la IAR-99 ŞOIM

REPORTAJ


acumulată în stagiu la arma controlori de trafic aerian: „Aici ne aprofundăm cunoştinţele în ceea ce priveşte activitatea de control al traficului aerian. Învăţăm să susţinem briefing-uri de informare pentru zbor, ce informaţii trebuie să obţinem. În stagiu, activitatea mi se pare foarte

intensă, mai ales când se execută zbor. Cei de aici ne-au răspuns la toate întrebările pe care le-am avut despre această meserie. Am primit şi nişte sarcini. Am învăţat să completăm anumite modele de documente. Este adevărat că, deşi ne aflăm într-o etapă practică, ne-am pregătit mai mult

teoretic, însă specific pe ceea ce urmează să facem în viitor. Instructorii de aici mi se par nişte oameni deschişi, cu care putem vorbi absolut orice din punct de vedere profesional. Consider că aceste perioade sunt benefice. Ne ajută să înţelegem obiectul concret al activităţii noastre”.

Pentru a pregăti un tânăr absolvent al academiei este nevoie de 3-4 ani, aşa apreciază locotenent-comandorul cătălin nistoR, şef sistem dirijare la aterizare în cadrul Centrului 95 Operaţii Aeriene. Aceştia trebuie să înveţe, printre altele, să dirijeze avioanele în procedurile de decolare şi aterizare: „Avem mai mulţi şefi de tură în subordine pe care îi pregătim şi în calitate de instructori. Să pregăteşti un tânăr pentru această meserie nu este nici greu, nici uşor. Tinerii sunt receptivi, vin cu multe cunoştinţe din şcoală, însă aici se formează prin practică. Consider că aceştia fac faţă cu brio cerinţelor, deoarece au avantajul că sunt altă generaţie, generaţia „tabletă””, a afirmat locotenent-comandorul Nistor.

Dintre aceşti tineri ofiţeri am avut ocazia să-l întâlnim în tură pe locotenentul vlad Andrei GHeŢĂu, şef tură sistem de control de apropiere din Centrul 95 Operaţii Aeriene: „Timp de 24 de ore, cât durează serviciul de luptă,

asigur serviciile de trafic aerian pentru toate activităţile de zbor de la Baza 95 Aeriană. Sunt de 3 ani în această unitate, perioadă în care am învăţat multe. Aveam o mică experienţă de la Câmpia Turzii care mi-a folosit. Instructorii şi-au dat tot interesul să mă înveţe tainele meseriei de controlor de trafic, de a aduce aeronavele în siguranţă la aterizare”.

A ales Baza 95 Aeriană pentru că atunci când a fost în stagiu în timpul academiei a observat aici un colectiv unit, profesionişti în aviaţie, şi a vrut să înveţe de la cei mai buni pentru a se perfecţiona şi evolua în carieră. Al doilea motiv este că s-a întâmplat să fie de loc din zona Moldovei.

Vom reveni în curând la Baza 95 Aeriană să „luăm pulsul” tinerilor specialişti, dar şi pe al celor care îi pregătesc. Ne dorim ca relaţia dintre binomul „instructor-elev” să fie cât mai bine fructificată, după cum am şi constatat pe parcursul acestei documentări, iar aşteptările tuturor să se împlinească în ambele direcţii, astfel încât tranziţia de la o generaţie la alta să se realizeze frumos în timp, iar viitorul aviaţiei militare de la Bacău să fie asigurat.

Locotenent-comandorul Cătălin Constantin NISTOR, în tură, alături de locotenentul Vlad Andrei GHEţĂU

Comandorul Virgil IFTODE instruindu-l pe elevul locotenent Alin Iulian VOICULESCU

Locotenent-comandorul Eduard VERBUţĂ, la unul din posturile de lucru

IAR-99 ŞOIM, o etapă necesară pentru viitorii piloţi de luptă

REPORTAJ


PerSonalul încadrat la Secţia de Mentenanţă Echipamente Militare (SMEM) din cadrul Grupului 95 Logistic al Bazei 95 Aeriene „Erou

Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu”, din Bacău, este cel care le oferă piloţilor din bază aeronavele în perfectă stare de funcţionare pentru îndeplinirea în bune condiţii a misiunilor primite. Piloţii au încredere că aeronavele vor răspunde la comenzile executate, iar zborul depinde doar de atenţia şi priceperea lor, îndeplinindu-se condiţiile pentru realizarea misiunilor şi încheierea lor cu aterizări line. Deşi munca este foarte grea iar condiţiile de lucru nu sunt întotdeauna cele mai favorabile, satisfacţia menţinerii la capacitate operaţională maximă a aeronavelor este foarte mare.

MuncA lA HAnGARAm intrat în hangarul în care se execută repararea

şi întreţinerea avioanelor şi am început călătoria prin lumea celor care nu au voie să greşească, pentru că la mecanicii de aeronave este deja prea mult atunci când greşesc o dată. Ei nu mai au dreptul la o a doua şansă!

SMEM-ul este unitate productivă care are un plan de producţie în baza căruia se solicită, la începutul anului, un necesar de piese de schimb şi materiale, care însă nu le este asigurat în totalitate. Dar, pe parcursul anului, apar şi defecţiuni neprevăzute, iar acestea sunt mai dificil de remediat (tot din cauza lipsurilor). „Nu există un lot de piese de schimb şi materiale pentru nicio categorie de tehnică de aviaţie, şi nu avem toată SDV-istica necesară mentenanţei de nivel intermediar, iar atunci când vin aeronavele la SMEM pentru executarea unor lucrări neplanificate (remedierea unor defecţiuni) neavând cu ce înlocui piesele/agregatele defecte suntem nevoiţi, în urma rapoartelor de necesitate, să le procurăm de pe alte aeronave, ceea ce întârzie finalizarea lucrărilor şi dublează efortul personalului tehnic de la hangar. Piloţii îşi fac planuri de zbor mari, dar noi reuşim cu greu să le asigurăm aeronavele pentru zbor din cauza lipsurilor amintite, la care se adaugă probleme de infrastructură şi faptul că documentaţia tehnică specifică nu este actualizată la zi. De asemenea, chiar dacă acum sunt bani pentru mentenanţă, suntem conştienţi că agenţii

lUPTADUSPENTRUfIECAREORDEzBOR

T E H N I C I I BA Z E I 95 A ER I E N E

economici nu mai au capacitatea din urmă cu câţiva ani să asigure aceste piese şi materiale într-un timp util”, ne-a declarat locotenent-comandorul ilie HeRGHeleGiu, şeful Atelierului Mentenenţă Elicoptere, care este la SMEM din anul 2004, exploatează toate tipurile de aeronave din dotarea bazei aeriene şi de atunci a experimentat mai multe funcţii de şef de atelier (motoare, celulă, elicoptere). „Ideea cu care am pornit a fost ca toţi oamenii să cunoască toate tipurile de aeronave din Baza 95 Aeriană Bacău, fiecare pe specialitatea lui, şi aceasta s-a întâmplat din cauza deficitului de personal cu care ne-am confruntat până acum 2-3 ani. Acum încadrarea este mai bună, au venit foarte mulţi tineri şi nu mai ducem lipsă de personal. Rămân problemele legate de dotare şi infrastructură, dar sperăm că acestea vor fi remediate într-un viitor apropiat ” şi-a încheiat expunerea locotenent-comandorul Herghelegiu.

sublocotenentul inginer cătălin RĂdulescu este ofiţer de stat-major în cadrul SMEM şi se ocupă cu urmărirea producţiei şi calculul preţului de cost.

Face parte din promoţia anului 2014 a Academiei Tehnice Militare unde, în prezent, urmează cursurile de masterat în specialitatea Ingineria sistemelor aerodinamice. Sosirea în această unitate a reprezentat o experienţă nouă. „Aici este un colectiv bun, am fost bine primit şi încerc să acumulez cât mai multe cunoştinţe. Noi suntem pregătiţi să fim ingineri în

proiectare, iar când venim aici executăm exploatarea aeronavelor. Însă cu ajutorul pregătirii din academie, al inginerilor mai vechi şi al maiştrilor, după câteva luni, reuşim să ajungem pe direcţia bună. Una este să fii pregătit ca inginer în proiectare şi altceva să lucrezi în exploatare”, ne-a descris tânărul inginer începutul de drum în această meserie, continuând, apoi: „Vreau să continui munca în acest domeniu, să învăţ cât mai multe, astfel încât în timp să am şansa de a îmbunătăţi anumite aspecte cu care m-am confruntat. La nivelul unităţii există un deficit de piese de schimb şi materiale, dar încercăm să ne facem treaba cu ceea ce avem. Structura în care lucrez se ocupă de întocmirea planului de producţie anual, în care se trec lucrările periodice şi regulamentare executate, apoi urmărim îndeplinirea acestuia. Pe lângă aceste lucrări, mai apar şi unele neprevăzute din cauza unor defecţiuni apărute în timpul zborului sau la sol”.

Deşi s-a născut în localitatea Mioveni, nu a fost atras să se pregătească pentru a lucra la Uzina de Automobile Dacia pentru că „în aviaţie sunt mai puţini

ingineri, facem ceva mai deosebit aici, ceea ce ne face să ne simţim speciali” ne-a mărturisit, în încheiere sublocotenentul Rădulescu.

Atelierul mentenanţă celulă motor este locul unde este studiată şi, la nevoie, vindecată „inima” aeronavei. Aici s-a format un grup omogen, în cadrul căruia cei mai tineri sunt ajutaţi de cei cu experienţă


Din cabină, vizibilitatea trebuie să fie foarte bună

REPORTAJ


să ajungă la un nivel avansat de pregătire. Unul dintre tineri este maistrul militar clasa a v-a daniel foRcoş, din promoţia 2012 a Şcolii Militare de Maiştri

Militari şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene (SMMMSFA) de la Boboc, care a absolvit în specialitatea militară celulă-motor, fiind specialist agregate motoare pe avioane şi pe elicoptere. Din şcoală a fost repartizat

la Grupul de Elicoptere din Tuzla, iar din vara anului trecut a venit la Bacău. Îi place mai mult în Forţele Aeriene pentru că unitatea din Tuzla aparţinea de Forţele Navale şi se confrunta cu ieşirile pe mare şi cu ordinea de pe navă, ceea ce presupunea alte reguli. Chiar şi ţinuta pe care o aveau era alta şi de aceea

şi-a dorit să se întoarcă în Forţele Aeriene. „Vreau să ajung să cunosc cât mai bine aeronavele pe care le exploatez şi să particip la asigurarea cât mai multor aeronave disponibile pentru zbor. Fiecare lucrare are un timp alocat, iar noi încercăm ca după acest timp

aeronavele să fie operaţionale, din punct de vedere tehnic. Am vrea să avem şi aici condiţii de lucru ca în alte baze aeriene. Asigurarea tehnică este destul de bună, sculele şi dispozitivele pe care le avem la dispoziţie sunt corespunzătoare, dar timpul în care primim piesele de schimb este uneori destul de mare şi din această cauză se întârzie finalizarea lucrărilor”, ne-a precizat acesta planurile sale pentru viitor şi felul în care percepe desfăşurarea activităţilor la SMEM.

În timp ce stăteam de vorbă, prin apropierea hangarului au trecut două aeronave F-16, care participau la un exerciţiu de la Câmpia Turzii, iar maistrului militar Forcoş i s-a luminat faţa şi, pentru a se justifica, a spus: „Este un moment de bucurie atunci când vezi aeronavele la zbor!” Nu şi-a exprimat speranţa de a lucra, cândva, pe acest tip de avion, aşa cum am auzit în alte baze. Doar s-a bucurat de rezultatul muncii altor colegi de branşă de-ai săi!

speciAliştii de lA AtelieRe

Scopul unei aeronave de luptă este acela de a distruge inamicul, de aceea este nevoie ca armamentul să funcţioneze impecabil, iar paraşutele de la scaunul de catapultare, pirotehnia scaunului şi trusa de

supravieţuire, acolo unde este cazul, trebuie să îi ofere pilotului posibilitatea de a se salva. Sunt motivele pentru care rolul Atelierului armament şi mijloace de salvare este unul important. De la maistrul militar clasa i Mihai pAvĂl, şef formaţie armament, am aflat că aici se execută mentenanţa instalaţiilor specifice, a magaziilor pentru capcane termice, se verifică instalaţia de lansare, acroşarea gondolei în care este instalat tunul de bord etc.

Şeful formaţiunii mijloace de salvare, maistrul militar principal iordache coJocARu, ne-a vorbit despre mentenanţa şi întreţinerile care se execută la scaunul de catapultare, verificarea ca părţile componente să fie în resursă, trimiterea paraşutelor şi a bărcilor de salvare la verificat şi altele. La îndeplinirea termenelor stabilite, scaunul de catapultare se demontează, se execută întreţinerea şi se montează la loc. Când am intrat în acest atelier, maistrul militar clasa i valentin GRiGoRuŢĂ şi maistrul militar clasa a ii-a Mihai cătălin pleşcAn se străduiau să demonteze servomecanismul care ajută la coborârea sau ridicarea scaunului în cabină în funcţie de înălţimea pilotului, pentru a remedia o defecţiune pe care au constatat-o, cu câteva ore înainte, la un avion IAR 99 Şoim pe care îl pregăteau pentru zbor.

Sublocotenentul inginer Cătălin RĂDULESCU realizează constatarea necesarului de lucrări

Lucrări de întreţinere la scaunul de catapultare

Verificările radio executate după montarea scaunului de catapultare

Verificarea sistemului de navigaţie inerţială

REPORTAJ


La Atelierul de instalaţii electrice, aparatură de bord, navigaţie şi comanda focului (IABO), maistrul militar principal Mihai GHeoRGHiu, şeful formaţiei aparate de bord, din cadrul atelierului, era specializat în executarea lucrărilor de reparaţie şi întreţinere la aparatura nou montată în avioane şi elicoptere, aparatură ce face parte din truse compatibile NATO. Ne-a explicat modul în care sistemul de navigaţie şi comanda focului asigură precizia datelor de navigaţie, prin intermediul sistemului GPS care lucrează cu semnale recepţionate de la sateliţi. Aici, cu ajutorul bancurilor de testare, se depistează eventualele defecţiuni, se fac corecţiile datelor, necesare pentru calculul poziţiei aeronavei în spaţiu, şi se remediază problema prin înlocuirea componentelor defecte.

„Orice aeronavă are instalaţii electrice de la cap până la coadă. Orice sistem de la bord are şi o alimentare electrică, de aceea intervenim peste tot. Toate defecţiunile de la aparatele din cabină, de la agregatele electromecanice, electrohidraulice se remediază în cadrul acestui atelier. Aici se verifică instalaţia de iluminare exterioară şi interioară a aeronavei, se fac intervenţii la sursele de energie de la bordul aeronavei (acumulatori, generatoare de curent continuu sau

alternativ, invertori) care furnizează energia electrică necesară aparaturii de la bord şi tot aici se încarcă instalaţia de oxigen de la avioane”, ne-a vorbit despre importanţa acestui atelier maistrul militar Gheorghiu.

Tot în cadrul atelierului IABO, se află şi formaţiunea SAIMS (sistem de achiziţie şi înregistrare pe memorii statice). Şeful acesteia, maistrul militar principal florin cHiRibĂu, ne-a explicat că aici se interpretează toate datele din sistemul de securitate a zborului. Pentru aceasta, merge cu aparatura EPPD (echipament portabil prelucrare date) şi se conectează la sistemul de înregistrare al parametrilor de zbor de pe aeronavă. Extrage datele din cutia neagră a aeronavei, le copiază în calculator şi le interpretează cu ajutorul unui program specific. Se urmăreşte funcţionarea corectă a aeronavei, verificarea parametrilor de zbor din cadrul misiunii şi evoluţia aeronavei în timpul zborului.

Am mers mai departe, în această documentare, şi am ajuns la Atelierul Radioelectronică de bord de aviaţie. Formaţia radar multimod, telemetru radar şi RWR (Radar Warning Receiver), din cadrul acestui atelier, execută, la solicitarea bazelor aeriene din Feteşti şi Câmpia Turzii, lucrări de nivel I, cu ajutorul singurului tester „RITE” existent la noi în ţară. Acesta este folosit pentru diagnosticarea radarului multi mod (MMR) care echipează avionul MiG-21 LanceR.

Se poate verifica MMR-ul atât separat pe fiecare din cele trei blocuri componente (antenă, emiţător şi Radar Processor), cât şi în complet, pe tester, aşa cum funcţionează pe avion. Testerul poate simula o situaţie

reală, cu diferite scenarii şi ţinte, am aflat de la maiştrii militari clasa a iv-a Marius-iulian ciocAn şi Alexandru bÎRsAn, specialişti în cadrul acestei formaţiuni, unde se verifică şi sistemul L&RWR (Laser and Radar Warning Receiver) la elicopterele Socat, precum şi sistemul RWR la IAR 99 Şoim.

Tot în cadrul atelierului Radioelectronică de bord de aviaţie mai există şi formaţia radio-navigaţie şi IFF (identificare amic-inamic). Şeful acesteia, maistrul militar clasa i constantin cristian şencHeA, ne-a

vorbit despre lucrările de mentenanţă executate la echipamentele de radio-navigaţie (radioaltimetru, radiocompas, sistemul VOR-ILS şi DME, radiomarker şi staţiile IFF), precum şi despre verificările periodice care se execută la aceste echipamente.

După ce personalul tehnic execută toate lucrările de întreţinere şi reparaţiile necesare, aeronavele se dispun în start, pregătite pentru o nouă misiune. Însă până la acest final fericit, „lupta” dusă de către personalul tehnic, pentru a oferi piloţilor aeronave sigure, este acerbă.

Verificarea antenei radarului Multi Mod la testerul „RITE”

Dezasamblarea palelor elicei de la rotorul principal

Interpretarea datelor preluate de la „cutia neagră” a aeronavei

Tehnicii din start execută verificarea avionului înainte de zbor

REPORTAJ


Pregătirea în ţăr i le de or igine, profesionalismul militarilor şi capabilităţile aeronavelor au făcut ca exerciţiul să se desfăşoare în bune condiţii. La activitate au zburat pe lângă IAR-330 SOCAT, elicoptere de tipul Sikorsky UH-60 Black Hawk, TAI T-129, Mi-17, Eurocopter AS532 Cougar, AS332 Super Puma, Bell Boeing CV-22 Osprey. Pe lângă acestea, au mai fost folosite avioane F-16,

M ilitarii români au deSfăşurat miSiuni alături de camarazi din Azerbaidjan, Spania, SUA, Turcia şi Ungaria.

Obiectivul exerciţiului, la care au participat peste 250 de militari cu 10 aeronave, a constat în pregătirea personalului în vederea executării misiunilor de căutare şi salvare prin luptă.

Din Baza 95 Aeriană au participat 30 de militari cu două elicoptere IAR-330 SOCAT. Deplasarea aeronavelor s-a executat în zbor pe traiectul Bacău-Konya. În preajma bazei aeriene turceşti, militarii români au executat diferite exerciţii specifice în comun cu partenerii lor, în variate forme de relief. Au fost zile şi nopţi de concentrare şi efort, pentru

că antrenamentele au fost dure, dar eficiente. Fiecare participant a avut de învăţat, mai ales că vremea le-a încurcat planurile.

Nu suntem la primul exerciţiu de acest fel, a declarat locotenent-comandorul ovidiu niMiGeAn, zis şi bamse, pilot din Baza 95 Aeriană. De această dată, au fost mai multe tipuri de aeronave şi misiunile au fost complexe. Ne-am înţeles cu toţii, indiferent de naţiune. Pe timpul derulării acţiunilor am avut un sentiment de forţă, datorită pachetului de aeronave şi militari care te ajutau să îndeplineşti misiunea. Orice participare internaţională este benefică pentru pregătirea noastră şi este o oportunitate pentru a compara tehnicile şi tacticile naţionale cu ceea ce se cere în NATO.

I I K 2015

În perioada 1-11 aprilie, un detaşament din Baza 95 Aeriană erou căpitan aviator Alexandru şerbănescu din Bacău a participat la un exerciţiu multinaţional işiK 2015, desfăşurat la Baza 3 Aeriană din Konya, Turcia.

Căpitan-comandor Cristian ANDRIEŞ

REPORTAJ


F-4, C-130, precum şi platformele aeriene AWACS. S-a simţit tot timpul sprijinul naţiunii gazdă, armata turcă.

Am fost nerăbdător să lucrez împreună cu alţi militari din NATO, cu toate că am mai participat la multe activităţi de acest gen. Elicopterele au fost foarte bine pregătite şi nu am avut probleme, chiar dacă vremea a vrut să ne strice planurile. Am avut zboruri reuşite. Am colaborat foarte bine şi ne-am împărtăşit din experienţa profesională. A fost un exerciţiu plin cu de toate, încheiat cu succes, a spus maistrul militar principal Mircea cAnAde, mecanic de bord pe elicopterul IAR-330 SOCAT.

REPORTAJ


oAMenii sunt totul, dAR nu e

suficientÎn cadrul sistemului militar, în

general, nivelul de pregătire se reflectă prin prisma binomului resursă umană – resursă tehnică. Şi cu cât arma este mai complexă din punct de vedere tehnic, acest adevăr universal valabil se reflectă mai mult în performanţa înregistrată de entitatea respectivă. Artileria antiaeriană este o armă teh-nică prin definiţie, iar personalul este pregătit să execute misiunile încredin-ţate în orice moment. Sigur, există şi nuanţe, nimic nu este alb-negru. De exemplu, faptul că tehnica este uzată moral şi fizic se reflectă în nivelul de performanţă ce poate fi atins şi care este limitat de resursa tehnică, or omul nu poate suplini lipsa de performanţă a tehnicii. Ca specialist, există datoria şi obligaţia de a exploata tehnica din dotare la parametri maximi, dar mai departe sunt aspecte ce nu ţin de personal.

locotenent-colonelul Romeo tudorii este comandantul batalionului de artilerie din cadrul Bazei 95 Aeriene

de la Bacău. Promoţie 1990, coman-dantul beneficiază de o vastă experi-enţă în ceea ce priveşte sistemele de artilerie antiaeriană, datorită funcţiilor încadrate de-a lungul carierei. Mitraliera MR-4, tunul Rheinmetal sau tunul S-60 sunt arme cărora le-a descoperit toate

secretele în timp, fapt ce îi permite să poată face o analiză generală în ceea ce priveşte plusurile şi minusurile armei artilerie antiaeriană, în momentul de faţă. „Pentru noi, tehnica nu mai are niciun secret. Chiar dacă timpul nu a avut răbdare cu această armă, noi înşine fiind

martorii unuia dintre cele mai ample procese de restructurare, suntem convinşi şi conştienţi că artileria antiaeriană joacă şi va juca în continuare rolul ei în cadrul sistemului de apărare aeriană. De altfel, colaborăm foarte bine cu colegii noştri aviatori,atât cu cei de la escadrila de elicoptere, cât şi cu cei de la escadrila de IAR-99 Şoim. Cu toţii ne ajută în procesul instrucţiei cu zboruri prin care ne putem dezvolta deprinderile, în condiţii foarte apropiate de cele ale unei lupte aeriene reale. Din păcate, în prezent există o problemă majoră cu care consider că se confruntă această armă şi constă în lipsa mijloacelor de atragere şi de fidelizare a personalului. Deşi de ceva timp, în cazul

L u n g u l d r u m d i n t r e do r i n i r e a l i t a t e

ART I L ER I T I I B A Z E I 95 A ER I E N E

MaiorMircea BARAC

Baza 95 Aeriană, unitate de tradiţie a Forţelor Aeriene Române, cu o istorie de 95 de ani, nu înseamnă doar aviaţie, iar una dintre subunităţile din compunerea sa este batalionul de artilerie antiaeriană, care îşi are rădăcinile într-o fostă baterie de artilerie antiaeriană înzestrată cu tunuri Rheinmetal.

Pe militarii care încadrează Batalionul de Artilerie Antiaeriană din cadrul Bazei 95 Aeriene de la Bacău i-am întâlnit în poligonul de la Capu Midia, pe timpul exerciţiului cu trageri de luptă cu muniţie reală „Albatrosul 2015”. Am avut astfel ocazia să aflu opinii şi sentimente despre ceea ce înseamnă meseria de artilerist chiar în mijlocul celui mai important examen privind competenţele profesionale de care dispun aceşti militari, un examen cu o încărcătură psihică şi mentală aparte: susţinut în condiţii de campanie, cu resurse limitate şi departe de familie pentru o perioadă îndelungată.

REPORTAJ


L u n g u l d r u m d i n t r e do r i n i r e a l i t a t e

SGP s-a renunţat la obligativitatea deţinerii diplomei de bacalaureat la angajare, nu reuşim să încadrăm funcţiile disponibile. Mai mult, mulţi din cei încadraţi demisionează după perioade relativ scurte. Nu mai puţin de 14 soldaţi gradaţi voluntari au demisionat în ultimul an din cadrul batalionului, iar lipsa stabilităţii la nivelul personalului afec-tează procesul de instrucţie, nivelul de

coeziune şi, implicit, performanţa finală. În aceste condiţii, faptul că reuşim să ne îndeplinim misiunile încredinţate, reprezintă cu adevărat o performanţă”, concluzionează locotenent-colonelul Tudorii.

locotenentul ovidiu HetRiuc este comandant de pluton şi se află la prima tragere de luptă cu această armă, după ce iniţial a activat ca ofiţer de artilerie antiaeriană în cadrul Forţelor Terestre. Absolvent al Academiei Forţelor Terestre în anul 2010, tânărul locotenent ne-a destăinuit că decizia de a urma o carieră militară a venit ca urmare a credinţei sale că sistemul militar reprezintă un sistem cu valori reale, cărora merită să-ţi dedici cariera. „Sigur, ca ofiţer, realitatea este puţin diferită faţă de visul meu, în sensul că nu-mi închipuiam că oamenii trebuie să facă eforturi şi să-şi depăşească limitele în anumite situaţii, pentru a compensa cumva lipsa resurselor. Însă am învăţat că orice greutate depăşită reprezintă un mare pas înainte în devenirea unui profesionist, astfel încât încerc să consider orice neajuns doar ca pe o provocare. Vizavi de provocări, cea mai mare pro-vocare a unui comandant de pluton constă în realizarea coeziunii şi moralului echipelor de luptă. Din acest motiv, consider că un ofiţer trebuie să aibă viziune, să-şi cunoască atât limitele, cât şi potenţialul pentru a putea fi un bun e x e m p l u ş i u n l i d e r î n o c h i i subordonaţilor”.

căpitanul bogdan palade este promoţie 2004 şi îndeplineşte funcţia de şef al Punctului de Comandă a Focului.

„Sunt multe probleme de tragere care se execută pe timpul unei misiuni în poligon, acestea având la bază pro-cedeele de tragere şi procedeele de ochire

care pot fi folosite de servanţi pe timpul tragerii.

Chiar dacă tehnica este veche, motiv din cauza căruia apar o serie de defecte, noi suntem acum profesionişti în propor-ţie de sută la sută. Este o meserie pe care fiecare ne-am ales-o de bunăvoie, deci trebuie să facem tot ce este posibil pentru a menţine tehnica operaţională şi pentru a ne instrui. Aici se învaţă cele mai multe lucruri, în poligon. Se învaţă şi la unitate, dar acolo eşti mai relaxat. Aici însă se vede rezultatul muncii tale, există o altfel de concentrare”, este de părere căpita-nul Palade.

o ecHipĂ de tun „cu fAcultAte”

Atunci când din cei patru servanţi ai unei echipe de tun, trei au studii superioare, ba chiar masterat, în con-diţiile în care pentru acest grad nu este necesară nici măcar diploma de bacalaureat, încerci să afli nişte răspun-suri. Mai ales în condiţiile în care încadrarea este deficitară din cauza demisiilor înregistrate „la foc automat” din lipsă de motivaţie. Să fie procedeele de tragere mai motivante pentru unii decât pentru alţii? Poate adrenalina din timpul exerciţiilor când se anunţă atac prin surpindere, ori perdeaua de foc creată prin focul de baraj să fie o motivaţie suficient de puternică pentru a urma o carieră de ar tilerist antiaerian?

s e r g e n t u l m aj o r M a r i u s lepădatu a absolvit în anul 2010 Şcoala de Subofiţeri a Forţelor Aeriene de la Boboc, pe filieră indirectă. Anterior, fusese angajat sergent gradat profesionist în cadrul aceluiaşi batalion. Motoul său în timpul serviciului este

„să fiu cât mai bun în ceea ce fac: antrenament, instrucţie, tragere”.

„La început nu ştiam exact despre ce este vorba, ce înseamnă artileria antiaeriană. Am decis să urmez o carieră militară pentru că mi se oferea şansa unui loc de muncă stabil. În timp, m-am ataşat foarte mult de ceea ce fac, de

această armă, iar faptul că am în subor-dine un număr de şapte oameni – ser-vanţii tunului, m-a ajutat să mă maturizez cu adevărat, să-mi asum responsabilităţi de care înainte nu mă credeam capabil”, ne-a destăinuit sergentul-major lepădatu, comandant de tun.

Marin tanţoş este sergent gradat profesionist din anul 2011 şi are deja şase trageri în palmares în calitate de Servant 1. Practic, el este ochitorul, adică mişcă tunul în direcţie şi, la momentul potrivit, apasă pedala care comandă iniţierea proiectilului. „Satisfacţia din timpul tragerilor este

atât de mare, încât aş trage în fiecare zi câteva zeci de proiectile”, ne declară sub emoţia momentului sergentul Tanţoş. Este unul dintre motivele pentru care planurile sale de viitor sunt legate tot de sistemul militar. În toamnă va da admitere la Şcoala de subofiţeri de la Boboc, însă visul său este să devină ofiţer. În acest sens încearcă să se dezvolte profesional cât mai mult, iar în timpul liber a absolvit Facultatea de Marketing.

fruntaş liliana turcu înregis-trează, în calitate de servant 3, distanţa până la ţintă. „Pregătirea este grea, tragerea este uşoară”, sintetizează într-o propoziţie efortul unor luni sau chiar ani de instruire Liliana. În cariera militară a debutat inspirată de prietenii din sistemul militar, deşi deţine o diplomă de master în drept. Momentul pe care nu-l va uita niciodată a fost prima tragere: „chiar dacă secundele păreau extrem de lungi, momentul în care s-a terminat tragerea a lăsat un gol care aşteaptă să fie umplut la următoarea tragere… este un senti-ment pe care-l vrei repetat de cât mai multe ori”. Deocamdată, singurul regret este că nu a intrat în sistem mai devreme, aspect pe care doreşte să-l îndrepte imediat ce va îndeplini

condiţiile de a susţine admitere la Şcoala de Subofiţeri.

soldatul Alexandru pantă este servant 4, iar rolul său este de a înre-gistra viteza ţintei. Deşi a ales cariera militară doar în urmă cu un an, a par-ticipat deja la trei trageri. Cu o consti-tuţie de atlet, pare a fi omul de bază al echipei atunci când se impune folosirea forţei. Greu de anticipat la prima vedere faptul că Alexandru este licenţiat în litere. Funcţia actuală o vede doar ca pe o etapă de tranziţie în evoluţia sa, visul său fiind să devină tehnic de aviaţie, mai exact, mecanic de bord.

„Totul depinde de aspiraţiile fiecăruia. Chiar dacă la un moment dat eşti jos, trebuie să te ridici şi să mergi mai departe”, este filozofia de viaţă a lui Alexandru.

pentru artileriştii băcăuani, pare că stresul capătă o cu totul altă formă în aceste timpuri. nimic nu seamănă cu ceea ce s-a întâmplat cu o zi înainte sau cu un an înainte, chiar dacă aşa pare. fiecare lucru e cu totul nou, deşi totul pare vechi. echipele de luptă se schimbă de la an la an, cu oameni noi, încărcaţi de alte responsabilităţi, experimentând alte funcţii, alte sarcini. cei mai în vârstă o simt din plin. Asupra lor meseria a lăsat urme adânci, marcate prin calmul şi experienţa cu care privesc fiecare zi ca pe o nouă pro-vocare. cei mai tineri privesc spre viitor şi încearcă să se adapteze, cuprinşi de o stare oscilantă, un amestec între teamă şi ambiţie, între lamentare şi revoltă. sunt, toate acestea, urmele unei meserii prin care au trecut multe generaţii şi prin care, cu siguranţă, vor mai trece multe generaţii în lupta lor pentru a-şi confirma rolul şi locul în cadrul sistemului de apărare aeriană.

ANIVERSARE


În curSul zilei de 02.06.2015, baza 91 logistică a forţelor Aeriene a aniversat cinci ani de la înfiinţare.pe parcursul celor cinci ani de existenţă, baza 91 logistică a asigurat cu succes,

prin structurile de achiziţii, depozitare şi mentenanţă, sprijinul logistic la nivel operativ necesar pregătirii şi desfăşurării acţiunilor militare în cadrul forţelor Aeriene.

cu această ocazie, bazei 91 logistice i-a fost acordată „emblema de onoare a forţelor Aeriene’’. Aceeaşi distincţie a fost acordată personalului cu merite deosebite din cadrul marii unităţi.

Baza91Logistic5anidelanfi inare

ntotdeaunansprijinulaciunilorForelorAeriene

Moto: Logistica nu a câştigat niciun război, dar niciun război nu s-a câştigat fără logistică

clARificĂRi istoRicePrimul document care consfinţeşte apariţia

logisticii militare este Ordinul de Zi nr. 24 din 27 aprilie 1857 prin care se înfiinţa o secţie de intendenţă militară.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este cel care a acordat pentru prima dată atenţia necesară asupra armelor şi serviciilor. Astfel, la 1 februarie 1861 semnează Înaltul Ordin de Zi nr. 29, prin care se înfiinţa Corpul de intendenţă militară şi care reprezintă actul de naştere a logisticii armatei române.

Odată cu înfiinţarea şi dezvoltarea Forţelor Aeriene Române, a apărut şi s-a dezvoltat o nouă componentă a logisticii militare – logistica Forţelor Aeriene, a cărei misiune era să asigure întregul pachet de activităţi care să facă posibil, din punct de vedere tehnic şi administrativ executarea zborului în condiţii maxime de siguranţă.

De-a lungul timpului logistica Forţelor Aeriene a suferit numeroase transformări. În prima etapă, a funcţionat în cadrul structurilor luptătoare pe care le deserveau, abia în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, entităţile care asigurau sprijinul logistic aviaţiei pe aerodromuri s-au constituit în structuri specializate care aveau în asigurare entităţile luptă-toare. După cel de-al Doilea Război Mondial, Forţele Aeriene au fost reorganizate după modelul sovietic impus la timpul respectiv, fiind constituite regimente de aviaţie în cadrul cărora erau prevăzute şi structurile administrative de sprijin logistic.

Procesul de modernizare a Armatei României, început după decembrie 1989, a urmărit eficientizarea structurii militare şi punerea în acord a acesteia cu orientările strategice şi de transfor-mare din NATO şi UE.

În conformitate cu prevederile strategiei logistică a Armatei României, la 01.06.2010 se înfiinţează Comandamentul Bazei 91 Logistică a Forţelor Aeriene.

locul şi Rolul:Comandamentul Bazei 91 Logistică a Forţelor

Aeriene se află în localitatea Otopeni şi reprezintă structura de execuţie a Statului Major al Forţelor Aeriene, destinată să asigure prin unităţile subordonate, sprijinul logistic la nivel operativ şi tactic, necesar pregătirii şi desfăşurării acţiunilor militare a bazelor aeriene şi brigăzii de rachete sol-aer, managementul resurselor, administrarea patrimoniului, mentenanţa echipamentelor militare şi achiziţiile publice necesare Forţelor Aeriene.

MaiorMircea BARAC

ANIVERSARE


ntotdeaunansprijinulaciunilorForelorAeriene

stRuctuRĂ:– Comandamentul Bazei 91 Logistică;– Depozite;– Secţii de reparaţii şi lucrări complexe;– Batalion Logistic;– Centru cartiruire trupe şi administrare;– Structuri de achiziţii.

obiective:– Punerea în acord a structurilor logistice cu

orientările strategice şi de transformare din NATO şi UE;

– Creşterea nivelului de profesionalizare a structurilor logistice;

– Degrevarea unităţilor luptătoare de sarcinile specifice logisticii de bază;

– Realizarea unui sistem de mentenanţă specializat şi eficient.

Misiuni:– Managementul administrării resurselor

materiale şi financiare;– Gestionarea datelor şi fluxurilor logistice;– Executarea transporturilor logistice;– Asigurarea cartiruirii trupelor;– Executarea de lucrări de mentenanţă de nivel

superior pentru tehnica din înzestrarea Forţelor Aeriene;

– Efectuarea achiziţiilor publice în folosul Forţelor Aeriene.

„În decursul celor 5 ani de existenţă, Baza 91 Logistică a Forţelor Aeriene a parcurs un proces etapizat de operaţionalizare şi de realizare a capacităţilor productive, cunoscând o serie de transformări structurale.

Aniversarea acestui eveniment din viaţa personalului Bazei 91 Logistice a Forţelor Aeriene are loc în contextul amplului proces de continuare a restabilirii capacităţii de luptă a Armatei României, în actualul context al securităţii euroatlantice.

Trecând în revistă activităţile bazei logistice, de la înfiinţare şi până în prezent, se poate aprecia că întregul personal şi-a adus contribuţia la îndeplinirea sarcinilor de sprijin logistic, făcând din această mare unitate o structură de bază a Forţelor Aeriene”.

şeful statului Major General, general-locotenent

nicolae-ionel ciucĂ„Pe parcursul celor 5 ani de existenţă, Baza 91 Logistică a Forţelor Aeriene a asigurat cu succes,

prin structurile de achiziţii, depozitare, mentenanaţă, sprijinul logistic la nivel operativ necesar pregătirii şi desfăşurării acţiunilor militare în cadrul Forţelor Aeriene.

Pentru atingerea scopului principal, acela de a degreva structurilor operaţionale de sarcini logistice, personalul militar şi civil a acţionat cu perseverenţă pentru asigurarea funcţionalităţii structurii, atingerea unui nivel de pregătire şi dotare corespunzător şi atingerea standardelor de performanţă necesare îndeplinirii misiunilor.

Aniversarea acestui eveniment din viaţa personalului bazei logistice are loc în contextul unor evenimente politice şi militare internaţionale care au impus un proces de transformare şi modernizare a Forţelor Aeriene, menit să asigure creşterea capacităţii de reacţie şi acţiune a forţelor şi mijloacelor din dotare, iar logistica reprezintă componenta de bază care poate influenţa capital acţiunile în luptă.

Sărbătorirea a 5 ani de existenţă constituie un prilej de mândrie şi satisfacţie pentru realizările dobândite şi totodată, un imbold pentru cunoaştere şi acţiune în vederea realizării obiectivelor de perspectivă”.

extras din mesajul şefului statului Major al forţelor Aeriene, general-maior laurian AnAstAsof

„Transformarea sistemului logistic al Forţelor Aeriene reprezintă o adaptare permanentă la scopurile şi obiectivele strategiei militare şi la dezvoltările evolutive din cadrul Alianţei şi are drept scop fundamental asigurarea unui sprijin logistic eficient, dinamic şi oportun forţelor luptătoare.

La acest moment aniversar, Baza 91 Logistică a Forţelor Aeriene parcurge un proces de restabilire a capacităţii administrative, de depozitare şi productive proiectate pentru asigurarea sprijinului logistic necesar al acţiunilor Forţelor Aeriene.

Cu ocazia împlinirii a 5 ani de la înfiinţarea Bazei logistice, doresc să aduc mulţumiri întregului personal, pentru contribuţia meritorie la îndeplinirea misiunilor întrebuinţate şi desfăşurarea activităţilor de zi cu zi. Prin acţiunile noastre să avem totdeauna în minte că trebuie să depunem toate eforturile, pentru a asigura logistica de bază atât de necesară Forţelor Aeriene”.

Comandantul Bazei 91 Logistice a Forţelor Aeriene,

Comandor Dorin SIMOTA

ANIVERSARE


tRupele RAdioteHnice – o nouĂ ARMĂ

Înfiinţarea Trupelor Radiotehnice a fost strâns legată de crearea la data de 14 mai 1955 a Pactului de la Varşovia (Tratatul de prietenie, cooperare şi asistenţă mutuală), alianţă militară a Blocului Răsăritean (Republica Populară Română a fost membru fondator), ca reacţie la ameninţările din partea NATO (fondat la data de 4 aprilie 1949 la Washington), urmare a aderării la data de 6 mai 1955 a Republicii Federale Germane. În anul 1956 au intrat în înzestrare radarele de tipul P-8 şi P-10 dotate cu aparatură de protecţie la bruiajul de radiolocaţie, iar în anul 1958 au intrat în dotare primele radare specializate, P-15 pentru înălţimi mici şi medii şi radioaltimetrele PRV-9 şi PRV-10. Ulterior, la sfârşitul anilor ’50 s-a introdus în exploatare radarul de tipul P-30, destinat atât pentru cercetarea spaţiului aerian, cât şi pentru dirijarea la interceptare a aviaţiei de vânătoare. Acesta avea în compunere sistem de recunoaştre a avioanelor proprii (NRZ) şi sistem de răspuns activ (NPA), care dubla raza de acţiune a aviaţiei de vânătoare. Radarul a fost introdus în exploatare simultan cu avionul MIG-21. Modernizarea continuă a sistemului radiotehnic a fost întotdeauna strâns legată de evoluţia aviaţiei, artileriei antiaeriene şi rachetelor sol-aer. Sistemul radiotehnic astfel configurat avea stabilitate şi continuitate pe toate direcţiile, la toate înălţimile şi în toată gama de frecvenţă. Până în anul 1965 sistemul a fost îmbunătăţit permanent în toate planurile, uman, tehnic, tehnologic, pregătire pentru luptă şi logistic. Au fost introduse noi tipuri de radare, P-35, P-14 şi PRV-11. Structura organizatorică a sistemului radiotehnic s-a perfecţionat continuu, astfel că la 1 august 1965 a luat fiinţă Brigada 46 Radiotehnică, în cadrul Diviziei de apărare antiaeriană de la Ploieşti, iar la 1 octombrie 1966, Brigada 41 Radiotehnică în cadrul Diviziei de apărare antiaeriană de la Timişoara. Organizarea brigăzilor s-a făcut pe noduri şi posturi radiotehnice şi ulterior

RADIOLOCAIA60DEANIDELANFIINARE,DAR102ANIDEEXISTEN

Colonel (rtr.) Ioan Gheorghe RAţIU

În urmă cu şase decenii, prin ordinul M.F.A. nr. 74/25.07.1955 au fost înfiinţate Trupele Radiotehnice, devenite ulterior Trupele de Radiolocaţie, ca armă de sine stătătoare în Armata României.

În prezent, Radiolocaţia este integrată în Sistemul de Supraveghere Aeriană al României care cuprinde ansamblul structurilor specializate pentru misiuni de apărare aeriană din Forţele Aeriene, Terestre şi Navale, destinate pentru localizarea, urmărirea şi identificarea mijloacelor aeriene, precum şi pentru interceptarea şi combaterea mijloacelor aeriene ostile. Atât în timp de pace, cât şi în situaţii de criză şi de război, radiolocaţia participă la îndeplinirea misiunilor prin realizarea în principal a funcţiei de supraveghere aeriană.

pe batalioane şi companii radiotehnice. Stabilitatea, nivelul pregătirii pentru luptă şi înzestrarea tehnică au crescut şi s-au perfecţionat până la sfârşitul anilor ’80. Au intrat în dotare radare din ce în ce mai perfor-mante din punct de vedere tehnic şi tehnologic, cu protecţie sporită la toate tipurile de bruiaj de radiolocaţie, precum şi aparatura de automatizare (inclusiv româneşti). Din punct de vedere tehnologic, radiolocaţia a trecut prin toate cele cinci etape de evoluţie a radiotehnicii, respectiv: prima generaţie

bazată pe tuburi electronice; generaţia a II-a bazată pe semiconductoare; generaţia a III-a bazată pe circuite integrate (acestea aparţin radiolocaţiei analogice); generaţia a IV-a (radiolocaţia digitală) bazată pe microprocesoare şi generaţia a V-a (aflată în faza de început) care utilizează elemente de inteligenţă artificială.

Concomitent cu edificarea şi perfecţionarea sistemului radiotehnic, s-a acordat o importanţă deosebită pregătirii cadrelor de radiolocaţie, active şi în rezervă. În anul 1952 a luat fiinţă Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Radiolocaţie la Sibiu, ulterior dislocată la Bucureşti şi din anul 1960 la Braşov, în prezent la Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă. În anul 1960 ia fiinţă Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri de Artilerie Antiaeriană şi Radiolocaţie la Braşov, în prezent la Boboc. Până la data de 1 august 2003 a funcţionat la Ploieşti Şcoala de Aplicaţie a

Trupelor Radiotehnice pentru perfecţionarea pregătirii tehnice şi tactice a cadrelor de radiolocaţie şi însuşirea tehnicii noi, în prezent la Boboc. Toate instituţiile militare de învăţământ de radiolocaţie au evoluat în concordanţă cu misiunile structurilor de care au aparţinut de-a lungul timpului.

RAdiolocAŢiA, evoluŢie În AcoRd

cu deZvoltAReA teHnicĂ După anul 1990, radiolocaţia a fost supusă

permanent unui amplu proces de restructurare şi dotare. Începând cu anul 1993 Trupele de Radiolocaţie se subordonează structurii „Comandantul Radiolocaţiei” din cadrul Statului Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene, nou înfiinţată.

Radare Freya si Wurzburg

ANIVERSARE


RADIOLOCAIA60DEANIDELANFIINARE,DAR102ANIDEEXISTEN

În anul 1995, Brigăzile de Radiolocaţie cu cele 10 Centre de Radiolocaţie nou înfiinţate, intră în subor-dinea celor două Corpuri de Aviaţie şi Apărare Antiaeriană. În anul 1998 au intrat în înzestrare 5 radare digitale tridimensionale de tipul FPS-117, s-au desfiinţat

brigăzile şi structura „Comandantul Radiolocaţiei” şi s-a constituit Secţia Radiolocaţie la nivelul SMFA, în cadrul Modulului Instrucţie şi Doctrină. La 1 august 2001 s-au desfiinţat 9 Centre de Radiolocaţie şi au luat fiinţă batalioane şi companii de radiolocaţie care au intrat în subordinea Bazelor Aeriene şi a Brigăzii de Rachete Sol-Aer, centrul de Radiolocaţie de la Dej

s-a desfiinţat în anul 2004. În anul 2004 a intrat în exploatare prototipul primului radar digital tridimen-sional pentru înălţimi mici, de tipul Gap-Filler. Începând cu anul 2003 o parte din radarele analogice şi sistemul de supraveghere a spaţiului aerian au fost echipate cu extractoare automate de date pentru transmiterea automată a informaţiilor la PC (Punctul de Fuziune a Senzorilor). Viteza şi precizia de transmitere pe fluxul de informaţii au crescut considerabil. Anul 2004 a adus noi transformări în radiolocaţie. La 1 martie 2004 batalioanele şi companiile de radiolocaţie au ieşit din subordinea Bazelor Aeriene şi a Brigăzii de Rachete Sol-Aer şi după o nouă restructurare au intrat în subordinea Comandamentului Operaţional Aerian Principal (COAP). S-au constituit 5 batalioane de radiolocaţie (Chitila, Feteşti, Bacău, Turda, Odorhei)

şi 25 de companii de radiolocaţie. Secţia de Radiolocaţie s-a transformat în Birou de Radiolocaţie, în cadrul Modulului Instrucţie şi Doctrină. La 1 noiembrie 2007 cele 5 companii de radiolocaţie înzestrate cu radare FPS-117 au fost denumite „radare FPS-117”. La data de 1 aprilie 2008, ca urmare a reorganizării a luat fiinţă Batalionul 2 Supraveghere Aeriană, Câmpia Turzii, iar la 1 mai 2008 Batalionul 1 Supraveghere Aeriană, Baloteşti. La 15 iunie 2008, Biroul Radiolocaţie s-a transformat în Secţia Instrucţie Radiolocaţie şi Război Electronic, în cadrul Modulului Instrucţie şi Doctrină. Începând cu luna iulie 2010 în cadrul programului Gap Filler a fost instalat primul radar tridimensional de tipul TPS-79R. La data de 1 noiembrie 2010 are loc o ultimă reorganizare a batalioanelor de supraveghere aeriană care s-au transformat în Centre de Supraveghere Aeriană, iar celelalte structuri aflate în dispozitiv, respectiv „radarele FPS-117” şi „posturile radar” s-au transformat în Companii de Radiolocaţie. Structurile de radiolocaţie sunt dotate în prezent cu radare digitale tridimensionale (americane) de tipul: FPS-117 Gap Filler şi radare analogice (ruseşti) echipate cu extractoare automate de date, de tipul: P-18 P-37; PRV-13.

un punct de vedeRe pRivind AniveRsAReA

ARMei Supravegherea Aeriană a evoluat în permanenţă

începând cu anul 1913. Documentele istorice atestă fără dubiu că Supravegherea Aeriană cu ajutorul observatorilor aerieni a început acum un secol, în anul 1913, în subordinea Comandamentului Cetăţii Bucureşti.

Prima structură destinată supravegherii spaţiului aerian şi informării autorităţilor asupra pericolului de atac aerian, a fost „Corpul Observatorilor Aerieni”,

înfiinţat prin Înaltul Decret Regal nr. 1660/22.06.1915, în subordinea Serviciului de Apărare Contra Aeronavelor din cadrul Comandamentului Cetăţii Bucureşti. Aceasta trebuie să fie de drept „Ziua Radiolocaţiei”.

Sărbătorirea Zilei Radiolocaţiei în data de 25 iulie, corespunde doar parţial realităţii istorice. Mai mult, cele două centre de supraveghere aeriană operative, sărbătoresc la date diferite propriile tradiţii de

radiolocaţie. Astfel, Centrul 2 Supraveghere Aeriană „Nord”, preluând tradiţiile Postului de Pândă Teritorial 11, Turda, înfiinţat în baza L.938/03.03.1939, în subor-dinea Comandamentului 6 Teritorial Cluj, a sărbătorit pe 3 martie 2013, 75 de ani de la începutul acţiunilor de supraveghere a spaţiului aerian în zona sa de responsabilitate, iar Centrul 1 Supraveghere Aeriană „Gen. Neculai Iordache”, preluând tradiţiile Companiei de Radiolocaţie Bucureşti-Băneasa - „Trifoiul”, înfiinţată la data de 01.08.1949, sărbătoreşte pe data de 25 iulie a.c. împlinirea a 65 de ani de activitate de radiolocaţie.

Aniversarea la 25 iulie a Trupelor Radiotehnice nu poate fi Ziua Radiolocaţiei, întrucât nu corespunde realităţii istorice. De aceea situaţia creată impune o rezolvare instituţională, prin înaintarea de către cei în drept către Statul Major General, a propunerii ca ZIUA RADIOLOCAŢIEI să fie pe data de 22 IUNIE, întrucât atunci în anul 1915, a fost înfiinţată prima

structură de supraveghere a spaţiului aerian, care până acum a fost în mod intenţionat ocultată. Acesta va fi un prilej unic de a aşeza RADIOLOCAŢIA în rândul armelor de elită, cu pretenţii la propriul „blazon de nobilitate”.

Surse:http://www.radartutorial.eu/04.

history/hi04.ro.htmlhttp://www.roaf.ro

Staţia radar START-1M a fost proiectată şi realizată în România anilor 1980

AN/TPS-79 Gap Filler

Colonelul Vasile Stoica, primul comandant al trupelor

radiotehnice române

FPS/117


REPORTAJ

scuRt istoRicÎn data de 30.11.1968 a fost înfiinţat,

în municipiul Galaţi, Nodul 15 Radiotehnic, subordonat Brigăzii 46 Radiotehnice Ploieşti. Unitatea avea ca obiective cercetarea, determinarea şi transmiterea la Punctul de comandă al brigăzii datele despre ţintele aeriene din zona de acoperire a radarelor din dotare. În subordinea acestuia, la sfârşitul lunii ianuarie a anului 1979, intră Batalionul 122 Radiotehnic, înfi-inţat la Brăila.

Începând cu întâi martie 1979, Nodul 15 Radiotehnic se transformă în Batalionul 15 Radiotehnic, subordonat aceleiaşi brigăzi. Între anii 1986 şi 1989, cea mai mare parte a radarelor din

dotarea unităţii au fost înlocuite cu altele mai performante. În anul 1989, batalionul de radiolocaţie din Galaţi avea în subordine structuri militare din localităţile Brăila, Ianca şi Matca.

La întâi iunie 1995, Batalionul 15 Radiotehnic se transformă în Batalionul 22 Radiolocaţie şi trece în subordinea Centrului 2 Radiolocaţie Bacău, până la jumătatea anului 2001, când se subordonează Regimentului 12 Rachete Antiaeriene din Galaţi. La sfârşitul aceluiaşi an, Batalionul 22 Radiolocaţie se transformă în Compania 38

O UNITATE CA UN TOT UNITAR


Radiolocaţie, care trece în subordinea Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene din Boboc. Un an mai târziu, Compania 38 Radiolocaţie se trans-formă în Compania 35 Radiolocaţie, subordonată Bazei 86 Aeriene Feteşti, până în anul 2004, când revine la această denumire şi trece în subordinea Batalionului 3 Radiolocaţie Feteşti.

La data de 01.06.2008, Compania 38 Radiolocaţie se transformă în structura actuală, Compania 113 Radiolocaţie, şi trece în subordinea Batalionului 1 Supraveghere Aeriană Baloteşti.

Dintre misiunile mai importante executate de către personalul batali-onului, amintim misiunea căpitanului Adrian AGAcHe, din anul 1990, care

s-a deplasat cu batalionul de radiolo-caţie din Braşov în poligonul Ashuluk-Astrahan (fosta U.R.S.S.) pentru a asi-gura tragerile de luptă ale Regimentului 11 Rachete Antiaeriene Braşov. De asemenea, în anii 1992 şi 1997 Compania 35 Radiolocaţie s-a deplasat în poligonul din Capu Midia pentru a asigura cu date tragerile de luptă executate de către Regimentul 12 Rachete Antiaeriene din Galaţi. Începând cu anul 2008, Compania 113 Radiolocaţie a asigurat date de radio-locaţie pentru tragerile de luptă

executate de structuri din cadrul Brigăzii 1 Rachete Antiaeriene din Chitila, în Poligonul de Trageri Sol-Aer din Capu Midia.

În Ajunul Crăciunului, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, unitatea a plătit tributul său de sânge, locotenentul-major (post mortem) florea simion neculAi fiind împuşcat mortal în timp ce executa o misiune de patrulare în cadrul unităţii.

eXpeRienŢĂ şi voinŢĂ

Odată ce păşeşti în interiorul unităţii uiţi de spaţiile industriale situate în apropiere şi te bucuri de vegetaţia abundentă şi foarte bine îngrijită din cazarmă, în mijlocul căreia descoperi tehnica de radiolocaţie folosită de către personalul încadrat aici pentru îndeplinirea misiunilor unităţii. Pe o latură a cazărmii se află pavilionul în care acţionează turele

operative şi au loc activităţile adminis-trative. Aici l-am întâlnit pe comandan-tul unităţii, maiorul iulian-neculai pAtRicHe, care lucrează în această unitate din anul 1999. De atunci şi până în prezent a reuşit să prindă opt transformări ale unităţii, care a fost subordonată diferitor structuri, cu misiuni şi concepţii diferite, ceea ce a presupus refacerea documentelor unităţii de tot atâtea ori. „Atunci când faci toate documentele din unitate de la un capăt la altul, le cunoşti conţinutul foarte bine”, a fost concluzia coman-dantului unităţii, care a acumulat foarte multe cunoştinţe în urma acestor transformări. „Am avut ghinionul să fim una dintre structurile care nu a fost dotată cu radarele Gap Filler, însă sperăm ca această situaţie să se remedieze în scurt timp. Radarul P-18 pe care îl avem în dotare este într-o stare foarte bună şi, datorită manevrabilităţii sale deosebite, ne deplasăm cu el în toate misiunile pentru care suntem solicitaţi”, ne-a pus la curent maiorul Patriche cu nivelul la care se află unitatea, din punct de vedere al înzestrării cu tehnică de specialitate.

Am mai aflat faptul că personalul este bine pregătit, a urmat cursurile de specialitate necesare, merge la orice tip de curs la care are accces şi consideră utilă acest tip de pregătire, deoarece acolo acumulezi cunoştinţe noi şi vii în contact cu personal din alte unităţi militare, de la care poţi prelua idei constructive pe care să le aplici în unitatea din care faci parte. „Colectivul este foarte bun. Este unit, oamenii sunt maturi, experimenţaţi (cel mai tânăr maistru militar are o vechime de zece ani) şi mă bazez pe ei. Sunt oameni care apreciază faptul că sunt respectaţi, că le este recunoscută munca şi au nevoie de

La ieşirea din municipiul Galaţi, în zona din care pornesc principalele căi de transport rutier ce fac legătura cu marile localităţi din partea de nord-est a ţării, se află una dintre companile de radiolocaţie din

organigrama Forţelor Aeriene. În această unitate militară s-a format un colectiv care acţionează unitar pentru îndeplinirea misiunilor primite, însă personalul păstreză legătura şi în afara cazărmii, precum o mare familie cu multe ramificaţii, şi participă împreună la activităţi de socializare. La fel cum Dunărea, ce curge la marginea oraşului, adună apele afluenţilor săi pentru a se pierde, apoi, în „marea cea mare” şi această unitate militară se foloseşte de resursele personalului încadrat aici pentru a oferi informaţii utile Centrului 1 Supraveghere Aerienă, structură în subordinea căreia se află.

INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATECER SENIN Nr. 1-2 (138-139) 2015w w w . r o a f . r o64 | INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE

Instalarea radarului P-18 în poligonul Capu Midia

Operaţiuni din cadrul întreţinerii periodice executate la radar

Mr. Iulian-Neculai PATRICHE, comandantul unităţii


REPORTAJ

O UNITATE CA UN TOT UNITAR

INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATEINTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE

un climat optimist la locul de muncă pentru a veni cu plăcere la serviciu. Eu am luptat pentru aceşti oameni, i-am ţinut aproape şi i-am motivat”, ne-a de z v ălui t co mandantul t a ina atmosferei de lucru productive şi destinse care exista în unitate.

sublocotenentul Mariana sAvA a ajuns în această companie la începutul acestui an, după absolvirea Şcolii pentru Aplicaţie a Forţelor Aeriene (SAFA). A luat în primire funcţia de şef grup radar de la maistrul militar principal stelică siMiZ, care a îndeplinit-o prin cumul până la sosirea ei în unitate. Sublocotenentul Sava are specialitatea militară radiolocaţie, a studiat tehnica folosită aici în academie şi, deşi este mai veche, încearcă să o folosească la capacitate maximă. „În academie învă-ţăm doar la nivel teoretic şi executăm practică în stagiile de pregătire. Am venit în contact cu tehnica la SAFA, dar ceea ce am întâlnit aici nu se compară cu ceea ce

am învăţat pentru că aici lucrezi efectiv pe radar. Cu timpul, toate se vor aşeza la locul lor. Ştiam să operez pe tehnică, dar aceasta este destul de veche şi, când mai apare câte o defecţiune, trebuie să o remediezi pe loc, iar resursele sunt limitate. Însă personalul este bine pregătit şi reuşim să rezolvăm orice problemă, pentru că una este când lucrezi cu un maistru militar cu experienţă şi altceva când cunoşti doar teoretic aceste probleme”, ne-a destăinuit sublocotenentul primele impresii după luarea în primire a funcţiei. „Momentan sunt în perioada de pregătire şi iau contact cu ceea ce înseamnă o unitate de radio-locaţie. Sunt încrezătoare că o să-mi însuşesc toate cunoştinţele necesare pentru a-mi îndeplini cu bine atribuţiunile, ceea ce presupune o implicare foarte mare din partea mea. Este un început şi am toată susţinerea pentru a realiza acest obiectiv”, ne-a mărturisit tânărul ofiţer.

Sublocotenentul Sava Mariana mai are o soră, studentă la Academia Forţelor Terestre din Sibiu. „La noi în familie fetele au ales haina militară, iar fratele nostru, care este farmacist, halatul alb”, a fost prezentarea succintă a situaţiei familiale, făcută în încheierea discuţiei.

viAŢA din unitAte

Zilele în care am făcut documen-tarea au fost precedate de Duminica Floriilor. Ca o confirmare a coeziunii existente în cadrul colectivului, pluto-nierul-major florin AleXA a venit în unitate, în timpul pauzei pentru gus-tare, pentru a le face cinste colegilor săi cu prăjituri şi sucuri. Ziua liberă, după serviciul de permanenţă executat, nu l-a putut ţine departe de aceştia. El lucrează în această unitate de 13 ani şi mi-a mărturisit că „în unitate s-a format un colectiv închegat, colegii s-au împrietenit şi participă cu toţii la activi-tăţile profesionale sau de socializare”. Plutonierul-major Alexa este încadrat la formaţiunea CML-SCCAN şi este implicat în instalarea şi strângerea tehnicii pe timpul misiunilor executate în Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer Capu Midia.

Maistrul militar clasa a iii-a cristian tudoR, care a participat la misiunea de la Capu Midia din toamna anului trecut, mi-a spus că aceste misiuni durează aproximativ trei săp-tămâni iar cei încadraţi la radar prind cel puţin una pe an. „Din anul 2008, când am trecut în subordinea Centrului 1 Supreveghere Aeriană, avem în fiecare an solicitări din partea Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer pentru asigurarea sprijinului informaţional la tragerile executate de către batalioanele brigăzii. Este o peri-oadă încărcată, cât stăm acolo, pentru că avem zilnic solicitări din partea bri-găzii: asigurăm date despre evoluţia avioanelor aflate în misiune pentru antrenarea subunităţilor, asigurăm siguranţa poligonului prin monitorizarea spaţiului aerian în zona de responsabi-litate şi participăm la alte exerciţii care se desfăşoară în poligon pe timpul misiunii. În tabără ne autogospodărim, am început să ne dotăm cu cele necesare şi ne asigurăm un oarecare grad de confort”, am mai aflat de la maistrul militar Tudor.

Despre operaţiunile de întreţinere executate la radare ne-a vorbit maistrul militar clasa i vasile MAnole.

La întreţinerile săptămânale se verifică indicatorul de înălţime la radarul PRV-13, se execută întreţinerea venti-latoarelor, se verifică sistemul de emisie, blocurile de alimentare, siste-mul de rotire şi balansare şi altele. „În funcţie de cel care este de serviciu în tură, toţi maiştrii militari încadraţi la grupul radar conduc executarea lucrărilor de întreţinere, pe care le realizează împreună cu gradaţii profesionişti din tură”, am mai aflat de la maistrul militar Manole, care a participat la asigurarea antrena-mentului şi siguranţei poligonului, cu ocazia primei trageri executată cu sistemul HAWK de către structuri din cadrul Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer.

Şeful formaţiunii deservire, plu-tonierul-adjutant valentin popescu, primeşte toată susţinerea de la Batalionul 300 Infanterie, din cadrul Forţelor Terestre, structură ce asigură partea de cazarmare a companiei. De către ei le este asigurat agentul termic, de acolo primesc materialele de întreţinere, iar colaborarea este foarte bună. Anumite probleme există la împrejmuirea exterioară a unităţii, care ar necesita unele îmbunătăţiri. Pentru rezolvarea sarcinilor administrative precum inventarierile, realizarea aprovizionărilor, asigurarea celor necesare pentru executarea aplicaţiilor şi a tragerilor cu armamentul de infanterie, plutonierul-adjutant Popescu colaborează cu administratorul companiei, plutonierul-adjutant emilian Glod.

plutonierul-major Mario-costel MuscĂ, încadrat la structura de poliţie militară, a venit în contact cu această cazarmă pe vremea când era militar în termen la unitatea din Ianca. După terminarea stagiului militar, în anul 1990, s-a angajat aici ca soldat profe-sionist. După ce a urmat cursurile de formare a subofiţerilor, pe filieră indi-rectă, a obţinut repartiţie în această unitate, pe care nu a mai părăsit-o. El îşi aduce aminte, cu nostalgie, că pe vremea când lucra la radare „se trans-miteau situaţiile telefonic, în baza planşei”.

Încadrat la grupa radio, caporalul clasa a iii-a cătălin cAZApciu con-tribuie la menţinerea legăturilor radio cu eşaloanele superioare. Ei sunt cei care asigură legăturile atunci când „pică” legătura de bază. „În unitate suntem ca o familie. Comandantul ne susţine şi de aceea răspundem prompt solicitărilor şi ne îndeplinim atribuţiunile cât mai bine. Este un loc de muncă unde venim cu plăcere”, mi-a confirmat propriile opinii, referitoare la această unitate, Cazapciu.

personalul civil contractual daniel GHeoRGHe este şofer la grupa transport. El a lucrat ca gradat profesionist la regimentul de rachete antiaeriene din Galaţi, până la desfiinţarea acestuia, apoi s-a mutat

aici. La împlinirea limitei de vârstă a trecut în rezervă, iar când funcţia de şofer de aici s-a eliberat, a candidat pentru ea. Îi plac armele tehnice şi, deşi nu este pasionat de autovehiculele la fel de mult precum este de tehnica de comunicaţii, se adaptează situaţiei existente.

Pentru activităţile desfăşurate în serviciul militar şi rezultatele deosebite obţinute în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, în decursul ultimilor ani o parte din personalul unităţii a fost recompensat cu diferite distincţii. Astfel, Emblema de merit „În Serviciul Armatei României” clasa a III-a le-a fost înmânată maiorului Iulian-Neculai Patriche, plutonierului-major Valentin Popescu şi plutonierului-major Mario-Costel Muscă, iar „Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene” a fost obţinută de către maiştrii militari clasa i Marian-Mihai tĂnAse şi Vasile Manole, dar şi de caporalul clasa a iii-a Gabi GuRĂu. Ca o recunoaştere a rezultatelor obţinute de către această structură, în anul 2012, Companiei 113 Radiolocaţie i -a fost conferită „Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene”.

Datorită profesionalismului personalului şi a unităţii existente în cadrul colectivului, mulţi îşi doresc să lucreze în această companie. De aceea, anul trecut, când câţiva gradaţi profesionişti şi-au dat demisia din motive personale, locul acestora a fost luat cu rapiditate de către alţi militari foarte bine pregătiţi. Următoarea încercare o reprezintă încadrarea funcţiei de locţiitor al comandantului, ce a fost ocupată de către căpitanul Mihăiţă bĂlAJ, care a fost numit, în luna ianuarie a acestui an, comandant la unitatea de radiolocaţie din localitatea Ianca, o altă dovadă a profesionalismului militarilor formaţi în această unitate.

Sunt sigur că această funcţie va fi încadrată curând de către un ofiţer competent şi sociabil, pentru că în această unitate am întâlnit militari bine pregătiţi şi cu sufletul deschis, care ştiu să îmbine armonis activităţile profesionale cu cele personale.



Sublocotenent Mariana SAVA, cel mai nou membru al „familiei” radiolocatoriştilor gălăţeni

Staţia radar PRV-13

REPORTAJ


pReZentAReA GeneRAlĂ

A siMulAtoRului„Sistemul este format din trei posturi care

asigură antrenamentul piloţilor, trei puncte de lucru pentru controlorii de trafic aerian, trei puncte de simulare pentru combaterea ţintelor aeriene cu un complex S-75 M3 VOLHOV, interconectate prin intermediul unei reţele de

radiolocaţie”, am aflat de la locotenent-colonelul laurian GHeRMAn, prorector pentru cercetare ştiinţifică în cadrul AFAHC, care a fost coordonatorul lucrărilor pentru realizarea Centrului de cercetare şi simulări avansate pentru Forţele Aeriene. Cu ajutorul programului Flight Simulator, dezvoltat de către Microsoft, se poate simula zborul de pe oricare aerodrom din România cu diverse aeronave aflate în dotarea Forţelor Aeriene Române. Cele trei posturi de pilot sunt conectate în reţea cu posturile de controlor de trafic aerian şi fiecare dintre aceştia are posibilitatea să dirijeze, din „turn”, piloţii.

Reţeaua de radiolocaţie este formată dintr-un simulator al situaţiei aeriene (scenariul) şi un videoproiector care transmite situaţia aeriană la controlorii de trafic aerian, iar când unul dintre aceştia observă că o aeronavă a pătruns în spaţiul aerian al României poate să comande decolarea unui avion de luptă, de pe oricare aerodrom, în direcţia respectivă. De asemenea, sistemul transmite date către posturile de antrenament ale structurilor de rachetişti care primesc ţinte pe care pot simula executarea tragerilor cu sisteme de rachete S-75 M3

VOLHOV, pentru Forţele Aeriene, iar pentru Forţele Terestre cu sisteme de rachete OSA-AKM. Cele trei posturi de rachete sunt independente şi legate la sistem prin intermediul reţelei de radiolocaţie. Tot în cadrul radiolocaţiei mai există un simulator care se comportă precum un radar amplasat în Braşov şi funcţionează ca şi extractor de date.

Am mai aflat de la locotenent-colonelul Gherman că acest Centru de cercetare şi simulări avansate pentru Forţele Aeriene aşază AFAHC alături de celelalte Academii ale For ţelor Aeriene din Europa, unde

INIIEREAPENTRUzBOR


La Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” (AFAHC) din Braşov, în primul semestru al acestui an de învăţământ a fost inaugurat Centrul de cercetare şi simulări avansate pentru Forţele Aeriene. Pentru documentarea în vederea realizării acestui proiect, dezvoltat din resurse proprii, au avut loc schimburi de experienţă între personalul academiei din Braşov şi personalul Academiei Forţelor Aeriene din Polonia (AFAP), cu care AFAHC are încheiat un acord bilateral de colaborare universitară, precum şi cu personal din cadrul European Air Force Academies (EUAFA). Simulatorul este util pentru antrenamentul studenţilor care nu deţin cunoştinţe legate de pilotaj, înainte de ieşirea la zbor, pentru pregătirea controlorilor de trafic aerian, dar şi pentru stabilirea unor conexiuni între cele două categorii de personal.

În perioada 28-30 mai 2015, la Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov s-a desfăşurat a 17-a ediţie a Sesiunii Internaţionale de Comunicări Ştinţifice „Scientific Research and Education in the Air Force-AFASES 2015”, organizată în parteneriat cu Academia Forţelor Armate „General MK.R.Stefanik” din Liptovsky Mikulas, Slovacia.

Lucrările conferinţei au fost deschise de către generalul de flotilă aeriană prof.univ. dr. vasile bucinscHi, rectorul Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă”. În deschiderea plenară a Sesiunii Internaţionale de Comunicări Ştiinţifice au luat cuvântul: rectorul Academiei Forţelor Armate „General MK.R.Stefanik” din Liptovsky Mikulas - generalul de brigadă dr. boris duRKecH, rectorul Academiei Forţelor Terestre din Sibiu - general de brigadă dr.ing. Ghiţă bÂRsAn şi unul dintre cercetătorii ştiinţifici din cadrul Agenţiei Spaţiale din România - dr. ionel AndRei.

La conferinţă au fost prezentate 104 lucrări scrise de 168 cerecetători ştiinţifici de prestigiu şi doctoranzi din România, Cehia, Ecuador, Franţa, Ungaria, Polonia, Slovacia, Ungaria şi Liechtenstein.

AfASES - 2015Maistru militar principal

Vicenzio BERCHIU

Studenţii piloţi aflaţi „la manşă” pot căpăta deprinderile necesare zborului cu diverse tipuri de aeronave

REPORTAJ


INIIEREAPENTRUzBOR

simulatoarele se află lângă studenţi pentru iniţierea în tainele zborului, iar apoi pentru antrenamentul piloţilor în timpul anului, atunci când nu pot ieşi la zbor. În viitor, speră că academia va avea susţinerea necesară pentru dezvoltarea acestui simulator. Ca un punct de vedere personal, consider că ar fi utilă adaptarea sistemului pentru simularea zborului cu avioanele de luptă F-16, pentru familiarizarea viitorilor piloţi cu acest tip de aeronavă ce va intra în dotarea Forţelor Aeriene Române.

funcŢionAlitAteA sisteMului

Studenţii din cadrul academiei consideră utilă punerea în funcţiune a acestui simulator pentru că au posibilitatea să observe rezultatul comenzilor pe care le învaţă în cadrul pregătirii teoretice. Fiind în perioada de implementare, sistemul este utilizat, însă destul de rar. Studenţii speră că acest inconvenient va fi depăşit în perioada următoare, iar orele alocate în cadrul programei şcolare pentru această ac tivitate vor f i mult mai numeroase.

Cu ajutorul locotenent-colonelului Gherman am avut ocazia să particip la un exerciţiu demonstrativ şi am observat implicarea studenţilor şi modul serios în care aceştia tratau operaţiunile executate. În punctul de simulare pentru instruirea studenţilor-piloţi se realizează instruirea teoretică şi practică având rolul creării unui mediu propice pentru obişnuirea acestora cu aparatura de bord şi realizarea primilor paşi privind iniţierea în tainele zborului, la rece. Aparatura le creează micile senzaţii oferite de observarea comportamentului aeronavei în timpul zborului. Însoţit de studentul caporal iaroslav Alexandru Ştefan beRAcZKo, preşedintele Asosiaţiei Studenţilor Militari din Braşov, i-am urmărit pe studentul sergent Adriana coMĂnescu şi studenţii caporali sorin MileA, vlad ARdeleAn, cornel cRisteA şi claudiu Micu încercând diverse manevre din programul cadru al instrucţiei de zbor, sub supravegherea maistrului militar clasa i vasile pRisAcARiu. În cadrul simulării

trebuie îndeplinite anumite condiţii pentru care le este aprobat planul de zbor piloţilor: nebulozitatea maximă de 3/8, vizibilitatea minimă de 5.000 de metri, limita plafonului de nori cu peste 100 de metri peste limita maximă cuprinsă în misiunea de instrucţie primită şi altele.

În punctul de simulare al Controlului Traficului Aerian, studenţii caporali delia-Adelina bAHnovei, Adriana icHiM şi Radu-nicolae fuRtunĂ exersau operaţiunile necesare pentru dirijarea aeronavelor la decolare, zborul în urcare, zborul orizontal şi

aterizare. Pentru aceasta se identifică aeronava, se stabileşte legătura radio şi se transmit informaţiile necesare pentru executarea misiunii. Orice problemă apărută în timpul zborului este adusă la cunoştinţa controlorului de trafic care, în colaborare cu pilotul, ia deciziile necesare pentru finalizarea în siguranţă a misiunii. Acest exerciţiu îi ajută pe viitorii controlori de trafic aerian să îşi dezvolte abilităţile necesare unui ofiţer care lucrează în Turnul de Control.

Concentrarea era la cote înalte şi în punctul de simulare pentru combaterea ţintelor aeriene cu complexul S-75 M3 VOLHOV. studenţii caporali Ramona lorena bAHnARu, vasilică buMbARA şi Andrei-daniel pÎRv executau operaţiunile necesare pentru detectarea, identificarea, urmărirea şi combaterea ţintelor, dezvoltându-şi astfel abilităţile necesare pentru a putea comanda subunităţile de rachete şi artilerie antiaeriană unde vor fi încadraţi. Ordinea cronologică a operaţiunilor executate este: identificarea ţintei şi stabilirea coordonatelor acesteia, stabilirea identităţii „amic” sau „inamic”, după care se ia hotărârea de câte rachete este nevoie pentru combaterea ţintei. Rachetele sunt programate „la pregătire” până când ţinta intră în sectorul de tragere, după care are loc lansarea rachetei. La final se face un raport de tragere, în care sunt specificate rezultatele acesteia.

În concluzie, Centrul de cercetare şi simulări avansate pentru Forţele Aeriene permite instruirea integrată a studenţilor de la principalele specializări din domeniu, ceea ce contribuie la formarea unor serii de absolvenţi mai bine pregătiţi de către Academia Forţelor Aeriene din Braşov.

CONVOCAREA DE SPECIALITATE PE LINIE ATAMCăpitan-comandor ing.

Mihail OANţĂ

În perioada 22-24 aprilie 2015 s-a desfăşurat, la Boboc, convocarea de specialitate pe linie ATAM cu şefi de microstructuri şi personal încadrat pe funcţii de asigurare tehnică cu armament şi muniţii din toate unităţile Forţelor Aeriene. La activitate a participat şi un reprezentant de la Laboratorul Artileristic al Armatei. Pe timpul activităţii, cu sprijinul Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene, au fost prezentate în amfiteatrul „Căpitan aviator Alexandru Bădulescu” principalele probleme de asigurare cu muniţie, raportările periodice şi activităţile ce se desfăşoară în cursul unui an, prezentări făcute de către reprezentanţii Bazei 91 Logistice şi ai Serviciului Logistic.

Depozitul 917 Armament şi Muniţii Verneşti a fost gazda activităţilor practice de cunoaştere a muniţiilor de aviaţie. Aici a fost prezentat modul de depozitare a muniţiilor şi a fost realizată o informare privind Sistemul de securitate perime-trală. De asemenea, a fost prezentat modul de executare a verificărilor armamentului individual înaintea tragerilor. Această activitate a fost apreciată datorită oportunităţii de a înţelege mai bine şi de a vedea gama largă de muniţii de aviaţie din dotarea Forţelor Aeriene.

Întregul personal participant a apreciat desfăşurarea acestei convocări, ultima activitate de acest gen realizându-se în anul 1999. De ase-menea, a fost apreciată ca necesară reevaluarea nivelului funcţiilor în unităţi în contextul în care muniţia şi armamentul gestionat au o valoare din ce în ce mai mare, precum şi prin prisma adăugării de sarcini pe linia stocurilor de luptă.

Din „turnul de control” viitorii controlori de trafic aerian transmit piloţilor informaţiile necesare pentru executarea misiunilor

INTERFERENŢE


L -am întâlnit de multe ori pe culoarele pavili-onului în care se află birourile Batalionului 210 Sprijin, în cadrul căruia ocupă o funcţie

de inspector de securitate şi sănătate în muncă, protecţia mediului şi responsabil cu supravegherea şi verificarea tehnică, şi am schimbat unele impresii privind adaptarea sa în cadrul Forţelor Aeriene. plutonierul-major virgil-cornel constantin GHeRGHinoiu s-a mutat, la sfârşitul anului trecut, de la Secţia de Reparaţii a Centrului 102 Mentenanţă Bucov, din cadrul Forţelor Terestre. „Am dat tancul pe avion”, îi place să descrie plastic încheierea unei etape a carierei sale militare şi începutul unei noi experienţe într-un domeniu în care spaţiul de des-făşurare a activităţilor este mult mai vast, iar atribuţiile funcţiei îi permit să execute activităţi specifice subofiţerilor, pentru că, în perioada petrecută în cadrul Forţelor Terestre, majoritatea activităţilor desfăşurate au avut un caracter tehnic, ceea ce l-a făcut să gândească precum un maistru militar.

Atracţia pentru haina militară a venit din familie, deoarece tatăl său a fost tot subofiţer, format în aceeaşi specialitate militară, cea de tanchist. Însă viaţa are cursul ei, presărat cu bucurii, dar şi cu evenimente neplăcute pe care nu le poţi controla iar, la vârsta de numai 17 ani, Cristi, cum este cunoscut de către cei apropiaţi, şi-a pierdut tatăl, în vârstă de numai 39 de ani, în urma uni cancer osos. S-a simţit părăsit atunci când avea cea mai mare nevoie de el şi, deşi au trecut douăzeci şi cinci de ani de atunci, tot îi vine greu să vorbească despre acest subiect.

Din acel moment, viaţa lui s-a schimbat. Au apărut tot felul de greutăţi pe care a trebuit să le înfrunte, fără a avea pe cine să întrebe despre modalitatea de rezolvare a acestora. S-a angajat într-o societate comercială din industria uşoară, ca transportator de marfă, unde a lucrat din anul 1991 până în 1993, când a plecat ca militar în termen, la cerere, deoarece putea să nu facă armata, fiind întreţinător de familie. A executat stagiul militar la un regiment de tancuri din Buziaş şi, deşi a fost destul de greu, şi-a dorit enorm să devină militar, un domeniu unde disciplina este la loc de cinste şi în cadrul căruia consideră că a avut multe lucruri interesante de învăţat.

În anul 1995 a reuşit să se angajeze la Şcoala de Aplicaţie pentru Tancuri şi Auto „Mihai Viteazul” din Piteşti, ca militar angajat pe bază de contract, pe funcţia de mecanic conductor tanc. Era unitatea unde tatăl său a lucrat ca subofiţer şi a fost foarte apreciat pentru ceea ce a realizat, în sala S.F. 84 existând simulatorul de conducere a tancului, o invenţie a plutonierului virgil cornel GHeRGHinoiu (tatăl său), brevetată în 1988, pe care se antrenau tanchiştii.

A continuat să urce în ierarhia militară, iar în anul 2000 a absolvit Şcoala de maiştri militari şi subofiţeri de tancuri şi auto din Piteşti, cu specialitatea militară tanchist, făcând parte din prima promoţie de subo-fiţeri pe filieră indirectă care a beneficiat de aportul unor instructori militari americani cu care a executat activităţi de instruire, trageri şi tactici de supravieţiure, conform sistemului militar american. A fost repartizat la un batalion de tancuri din Târgovişte, unde a

desfăşurat activităţi în poligonul de trageri iar, în anul 2005, a ajuns la Centrul 102 Mentenanţă din Bucov. Aici a îndeplinit diverse funcţii, de la mecanic con-ductor tanc până la comandant de pluton evacuare tehnica militară, până în anul 2014, când a decis că trebuie să înveţe şi altceva şi s-a mutat pe funcţia actuală din cadrul Batalionului 210 Sprijin. După câteva luni petrecute la noul loc de muncă, el spune că se simte diferenţa dintre cele două structuri.

Cristi este o persoană retrasă şi are foarte puţini prieteni, deşi este un om liniştit şi muncitor. Încercările vieţii l-au transformat într-un om legat de realitate, ale cărui vise încă nu vor să se îndeplinească. Este foarte greu să te apropii de el şi să îl convingi să îşi deschidă sufletul. Însă toate aceste bariere de comunicare dispar în momentul în care subiectul

discuţiei este marea sa pasiune: modelismul. Atunci tonul său devine înflăcărat şi trădează sufletul pe care îl pune în această activitate care îi răpeşte cea mai mare parte a timpului său liber.

Născut într-o familie cu patru copii, viaţa i-a oferit foarte puţine bucurii. Nu a avut o copilărie fericită şi, poate de aici, a apărut dorinţa de a avea jucăriile pe care nu le-a primit atunci când avea nevoie de ele.

PASIUNEA CA MOD DE VIA}~CONfERIN}A DE MEDICIN~ AERONAuTIC~ {I SPA}IAL~

Locotenent-colonel Leonard-Marin LUPU

În perioada 18 – 13 martie 2015, colonelul medic Daniela POPA, medic-şef la Statul Major al Forţelor Aeriene (SMFA) şi locotenent-colonelul medic Leonard-Marin LUPU, şef compartiment medicină operaţională la SMFA, au participat la Conferinţa de medicină aeronautică şi spaţială desfăşurată la Ramstein, în Germania.

Subiectele abordate în cadrul conferinţei, deo-sebite din punct de vedere al conţinutului şi actualităţii acestora, atât militare şi sociale, au fost însoţite de prezentări, discuţii şi schimburi de informaţii.

Prin intermediul acestei activităţi, medicii din Forţele Aeriene Române au acumulat noi cunoştinţe cu privire la selecţia medicală a operatorilor vehiculelor aeriene fără pilot, operarea în condiţii extreme, efectele gravitaţiei asupra personalului navigant, noi tehnologii de fabricare a echipamentului de protecţie al personalului navigant, efectele expunerii creierului la presiuni scăzute, evacuarea aeromedicală a cazurilor de boli cu nivel ridicat de infectivitate, managementul oboselii, dezorientarea spaţială, integrarea omului în sistemele aeronautice şi influenţa factorului uman în aviaţie.

INTEGRATED AIR AND MISSILE DEfENCE

Locţiitorul comandantului Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă” şi prorector pentru cer-cetarea ştiinţifică, locotenent-colonelul dr. ing. laurian GHeRMAn, a participat în calitate de speaker invitat, în perioada 15-19 martie 2015, la Sevilia, în Spania, la Conferinţa internaţională „Integrated Air and Missile Defence 2015”.

În calitate de keynote speaker, locotenent-colonelul Gherman a prezentat lucrarea cu titlul „The Current and Future Capabilities of Romanian Air and Missile Defence”, în care a fost evidenţiat sistemul de apărare antiaeriană naţional, modul de pregătire a viitorilor ofiţeri prin programe integrate de nivel universitar, dar şi cercetarea ştiinţifică din academie în domeniul apărării antiaeriene.

Gazdele au prezentat un exerciţiu tactic cu o baterie dotată cu sisteme HAWK şi o tragere de luptă cu patru rachete MIM 23 împotriva unor UAV marcate prin avioane ţintă de mici dimensiuni radiocomandate.

Conferinţa a oferit oportunitatea de a înfăţişa la nivel mondial dotarea şi modul de pregătire a viitorilor ofiţeri care vor fi implicaţi în asigurarea securităţii spaţiului aerian al României.

INTERFERENŢE


Numai că aceste machete complexe, realizate de către el, poartă amprenta sufletului său pe care îl pune în orice creaţie, de aceea este foarte ataşat de ele.

Prima machetă construită din carton reprezenta tancul pe care era încadrat, deoarece îl cunoştea în detaliu. Aici începe cu adevărat povestea machetelor sale, pentru care, cu ajutorul ruletei şi a unui creion, desena fiecare piesă componentă, după ce o reducea la o anumită scară. Au trecut luni de zile până când, după mai multe încercări, a ieşit produsul finit. Pentru a ajunge la acest rezultat a fost ajutat şi de cunoaş-terea în detaliu a tehnicii din dotare, completată de plăcerea acumulării de noi informaţii din domeniul desenului tehnic şi al geometriei în spaţiu.

Între timp, tehnologia a evoluat şi a învăţat să confecţioneze machetele pornind de la fotografii. A început să folosească programul de desen 3D Google SketchUp 8, pentru culori foloseşte programul Corel

Draw 12, iar pentru proiectare programul AutoCad. La confecţionare, pentru părţile de rezistenţă, folo-seşte un carton special rezistent la contorsionare, la schimbările de temperatură şi la straturile de vopsea care se aplică, iar pentru partea de acoperire foloseşte o hârtie specială numită şi pânză japoneză, destul de scumpă. Aceasta este singura pânză care se mulează pe suprafaţa dorită şi, după vopsire sau lăcuire, îşi păstrează forma şi se întăreşte precum metalul, după o tehnologie folosită şi la avionul AN-2 ANTONOV. Pentru geamurile machetelor a folosit la început componente de plastic de la diverse jucării, însă acum foloseşte un plastic crud, pe care îl intro-duce în cuptorul cu microunde, unde ia forma dorită după modelajul de ipsos pe care îl creează. Ca şi scule de lucru foloseşte diverse cuttere cu lame speciale, iar pentru decuparea cercurilor utilizează preducele fine. Pentru anumite detalii din machetă apelează la

chituri pentru lemn sau hârtie, iar atunci când nu a găsit aşa ceva a folosit chit auto sau rumeguş fin de lemn, amestecat cu aracet. Lipirea o realizează folosind diverşi adezivi, de la aracet, la clei Ago, iar acolo unde are nevoie de o lipire mult mai rapidă foloseşte Picătura, dar aceasta foarte rar, deoarece distruge culoarea tuşului sau a vopselei. Vopseaua este una specială, acrilică, pe bază de apă, destul de costisitoare, pentru că este făcută pe calculator la culoarea dorită, pentru a fi cât mai aproape de rea-litate. Preţul tuburilor de 10 ml variază între 20 şi 50 de lei, dar şi vopseaua cu care se dă primul strat, cea care astupă defecţiunile de construcţie ale machetei, este la fel de scumpă.

Cristi locuieşte în căminul militar de garnizoană din Ploieşti, iar pe timp de iarnă lucrează mult mai intens la machete. Încearcă să-şi facă timp pentru toate activităţile cotidiene, astfel încât acest hobby să nu îi afecteze serviciul sau familia, pe care încearcă

să o formeze. Deşi recunoaşte că petrece foarte mult timp în faţa machetelor, care îl deconectează de realitate, şi se concentrează asupra a ceea ce creează pentru că o face din plăcere, ştie că Georgiana, iubita sa, îl susţine şi apreciază la adevărata valoare obiectele de artă care ies din mâinile sale, deşi, din punct de vedere financiar, realizarea acestor produse finite presupune costuri destul de mari, pentru veniturile obţinute de amândoi. Din fericire, prin felul de a fi şi atitudine, ea s-a dovedit a fi o persoană de încredere, care îi este alături atât la bine, cât şi la greu. De aceea, în viitor, îşi doreşte să aibă o casă a lor, un copil şi, nu în ultimul rând, să ajungă cât mai sus în ierarhia militară.

Cu o profundă admiraţie pentru talentul şi tenacitatea cu care se dedică pasiunii sale, îi dorim ca, în a doua jumătate a vieţii, soarta să îi surâdă, iar toate visurile sale să se împlinească!

PASIUNEA CA MOD DE VIA}~Plutonier-adjutant Alex BĂLĂNESCU

LANSAREDE CARTE

Cartea de faţă s-a născut din respectul şi dragostea autorilor pentru înaltele valori umane şi militare care au ilustrat Oştirea la război şi la pace. În cazul de faţă, comandorul aviator veteran de război lazăr MunteAnu din Grupul 8 Asalt al Aviaţiei Regale Române.

Rod al cunoaşterii directe completată cu o minuţioasă cercetare de arhivă, cartea se vrea deopotrivă un omagiu adus eroului aviator, un instrument de cunoaştere şi investigare a unor momente revolute ale istoriei contemporane, instrument de cunoaştere sociologică, dublat de mărturia şi mărturisirea unei psihologii militare specifice, perfect şi distinct personalizate.

Sublocotenentul şi locotenentul aviator din anii războiului, Lazăr Munteanu, ardelean tenace, dârz, neînfricat, lipsit de orgolii, excelent camarad, după cum am văzut, doborât de câteva ori fie la inamic, fie în liniile noastre, agonisind răni şi traumatisme grave care l-ar fi scutit de front după recuperare, s-a întors mereu la Escadrila aflată în luptă şi la camarazii cunoscuţi în epocă sub titulatura de băieţii teribili de la castelul trăsnit.Bravura, asumarea riscului, inegalabilul umor de aerodrom, tragicul, tensiunea interioară până la limita exploziei au făcut din piloţii aviaţiei de asalt o minilume specifică, plină de farmec, tinereţe şi vigoare. Lume căreia comandorul aviator Lazăr Munteanu i-a aparţinut organic, spiritul ei marcându-l pe toată viaţa. Ajutând-l să înfrunte demn, cu umor amar calvarul postbelic hărăzit elitelor militare care au oficiat actul sacral al apărării patriei în iadul de foc şi de moarte al celui de-al Doilea Război Mondial.


EPOLEŢI DE AZUR


Pe aerodrom ninge cu nuferi. Clădirile par nişte cuburi albe. Elicopterele Escadrilei 141, ancorate pe locurile

de parcare, cu palele elicelor husate şi legate de roţi, seamănă mai degrabă cu nişte păsări zgribulite, cu penele aripilor aplecate sub greutatea zăpezii. Nu se zboară.

o Misiune iMpusĂÎn clădirea de lângă parajet, unde e

şi biroul comandantului, piloţii îşi beau cafeaua de dimineaţă. E o dimineaţă de decembrie, rece, cu cerul acoperit total şi ninsoare cu fulgi mari. Comandantul de escadrilă, locotenent-colonelul Mihai Fitcal stă relaxat la birou, având în faţă harta meteorologică. Sunetul strident a l t e l e f o n u l u i î l s co a t e p a r c ă d i n amor ţeală. Aude în receptor o voce feminină: „Vă sun din Dana 34. Vă rog să rămâneţi la telefon să vorbiţi cu domnul director ”. „Bine, domnişoară, i-a răspuns Fitcal ”.

Imediat a auzit vocea directorului Grupului de foraj marin, inginer Panu Dumitru: „Să trăiţi! Vă rugăm să interveniţi l a s u p e r i o r i i d u m n e a v o a s t ră p e n t r u e x e c u t a r e a u n u i z b o r l a p l a t f o r m a « G l o r i a » ”. „ C e z b o r? ” A î n t r e b a t comandantul. „Nu vedeţi ce-i afară?”„Avem o situaţie deosebită la platformă. Trebuie să ducem acolo nişte specialişti în foraj ”. „Bine. O să văd ce pot face”.

Fitcal s-a lăsat în scaun, trecându-şi mâinile prin păr. Şi-a aprins o ţigară. Apoi a raportat comandantului Aviaţiei: „Domnule general, avem o solicitare de la grupul de foraj marin. Vor să executăm un zbor la plat formă”. „ Mihai ”, i -a zis generalul, „eu nu-mi pot lua răspunderea unui asemenea zbor. În toată zona de est nu zboară nimeni. Las la aprecierea ta”. „ Mergem”, a spus comandantul fără să stea mult pe gânduri…

pReGĂtiReA şi decolAReA

Comandantul escadrilei a deschis uşa biroului, a mers la sala de pregătire a piloţilor şi a ordonat: „Goreac şi Luca la echipare. Zburăm la platformă”. Cei doi, căpitanul Constantin Goreac şi locotenentul-major Mihai Luca, au primit bucuroşi ordinul şi au mers în sala de

echipare. La sfârşit mi s-a adresat mie: „Locotenente, echipează-te că mergi şi tu cu noi”. „Am înţeles! …”.

Ne-am deplasat către elicopterul PUMA 09, portocaliu, echipat cu flotoare pentru zborul deasupra mării. Eram îmbrăcaţi în costumele de supravieţuire pe mare. Zăpada continua să cadă uniform pe alee. Echipa tehnică se afla lângă elicopter cu căruciorul cu acumulatori tras şi cuplat pentru pornire.

Tehnicul de elicopter, maistrul militar Mircea Tauber, ne aştepta în uşa elicopterului cu vestele

de salvare pe mână. Ne-a înmânat la fiecare câte o vestă pe care am îmbrăcat-o. După controlul exterior şi interior al aeronavei, piloţii au urcat la comenzi. Fitcal în stânga, postul principal de pilotaj, Luca în dreapta, copilot. Tauber a urcat pe scaunul dintre cei doi piloţi, iar eu am urcat în spatele lui, pe primul scaun din faţa bărcii de salvare. Mi-am fixat căştile radio la urechi, am cuplat mufa radio şi am auzit vocea puternică, inconfundabilă, a comandantului: „Sunt PUMA 09. Aprobaţi pornirea”. „Aprob pornirea, 09”.

Pornirea motoarelor, uruitul lor, dă, deodată, mişcări bruşte, legănate ale elicopterului. Simt vibraţia motoarelor în scaun şi văd lagărele de închidere a uşilor cum vibrează în încuietori. Cei doi piloţi urmăresc funcţionarea motoarelor şi a aparatelor de bord. Nimic deosebit nu le atrage atenţia. Mecanicul mai coboară odată din elicopter, îl văd cum se învârte în jurul lui şi verifică vizual funcţionarea motoarelor. Apoi urcă la locul lui. Se poate, în sfârşit, decola…

Nelu ENACHE ARPIA – filiala Constanţa

INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATEINTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE

EPOLEŢI DE AZUR



Comandantul era un bărbat chipeş, cu ochii albaştri, bărbia dreaptă şi umerii largi. Ca pilot avea o mare experienţă de zbor, fiind primul din ţară care a făcut trecerea pe noul elicopter PUMA în Mexic şi tot primul care a adus din Franţa, pe calea aerului, acest tip de elicopter. E tipul de om a cărui construcţie fizică exprimă forţă, stăpânire de sine, calm, vitalitate, cutezanţă…

Mâinile piloţilor sunt pe comenzi: manşe şi manete de pas. Aud în căşti: „Sunt PUMA 09. Totul normal la bord. Aprobaţi decolarea”. „Aprob decolarea”.

Simt desprinderea de sol ca un cântec, o melodie ce mi-o închipui mereu, dar pe care nu aş putea s-o redau niciodată. În urcare, spre plafonul norilor, caut să disting reperele de pe sol, dar nu zăresc mai nimic din cauza zăpezii ce continuă să cadă. În faţă, ştergătoarele de parbriz oscilează uniform pe geamurile de plexiglas.

„Cuplează anti- givrajul ”, ordonă comandantul pilotului secund. „Confirm! Cuplat anti-givrajul”, răspunde acesta.

Îmi închipui că, în această imensitate albă, elicopterul nostru e singurul punct distinct, portocaliu. Jos, în stânga noastră, se profilează un sat de argint, aşa pare sub ninsoare. După cinci minute de zbor, înainte de intrarea pe mare, văd un fum ce şerpuieşte sub noi ca un râu. Probabil fumul ce iese din hornul unei case.

AteRiZAReA În poRtVirăm spre Dana 34 a portului Constanţa. „Condiţiile de aterizare?” Cer piloţii prin radio.

„Vânt din nord cu 10 metri pe secundă, averse de ninsoare, plafon invizibil, vizibilitate 1,5 Km”, li se comunică prin radio de către ofiţerul cu dirijarea, maiorul Ştefan Teodoru.

Clădirile oraşului Constanţa se profilează

lent în foarfeca ştergătoarelor de parbriz. Pare că cineva desfăşoară în calea noastră o hartă în relief. Un relief alb-gri…

Acul altimetrului cade uşor. Fitcal loveşte cu palma maneta de scoatere a trenului de aterizare. Roţile pocnesc sec sub , iar mecanicul „taie” câteva contacte. „Tren scos, siguranţat. Aprobaţi aterizarea”. „Aprob aterizarea pe direcţia nord…”.

În coborâre, ca o pădure metalică, se văd macaralele din port. Manevra de aterizare se execută cu atenţie şi îndemânare. Vizibilitatea e mică. Se vede, mai mult se ghiceşte, cercul alb-roşu unde trebuie puse roţile. PUMA, căruia îi mai spuneam şi „Portocala”, datorită

culorii fuzelajului, aterizează lin. Mecanicul deschide una din uşile laterale. Cei pe care trebuie să-i transportăm se apropie de elicopter. Urcă, unul câte unul, îmbrăcându-şi vestele de salvare din mers…

poRŢile de AZuRUrmează decolarea, pe un cerc imaginar,

către platforma de foraj marin „Gloria”, aflată la 138 Km în larg, la travers Constanţa. După decolare, mecanicul îmi oferă locul lui, între cei doi piloţi.

Zăpada ne dă mult de furcă. În jur, cu toată

strădania mea, nu văd nimic. Parcă simţindu-mi îngrijorarea, spre a mă linişti, comandantul comunică prin radio celor de la sol: „Pe traiectul de zbor, totul normal la bord!”

Şi acum, ca în atâtea alte zboruri deasupra mării, îi privesc atent pe piloţi. Caut să le surprind gesturile fireşti, manevrele sigure şi, mai ales, să le descopăr zâmbetul larg înflorit pe chipul fiecăruia când platforma apare în

zare. Dar în condiţii atât de grele nu s-a mai zburat şi cei din echipaj au întipărită în cutele strânse ale frunţii acea încordare care nu are nevoie de explicaţii. Murmur: „Nu se vede nimic…mare sau cer…” „Puţină răbdare, locotenente. De ce crezi că te-am chemat lângă

noi? Vei vedea ceva neobişnuit”, mă asigură comandantul. „Ceva de domeniul fantasticului”. „Nu înţeleg! Ce poate fi «fantastic» pe o asemenea vreme?” „Peste puţin timp vei înţelege şi îţi vei da seama de ce meseria noastră are o frumuseţe cosmică”. Cosmică! Chiar credeam că face o glumă. „Vei vedea”, mă asigură şeful de echipaj, „un fenomen pe care noi, piloţii, îl numim «PORŢILE DE AZUR»”. „De un astfel de fenomen nu am auzit…”. „Mai bine taci şi priveşte cu atenţie”, mă sfătui el.

Din instinct mi-am strâns încheietorile vestei de salvare. Pofta mea de a pune întrebări a încetat brusc. În colţurile geamurilor zăpada se depusese straturi, straturi. Privesc afară, în abisul ce se colorează când roşu, când cenuşiu. Acul altimetrului indică înălţimea de 400 de metri. Cu respiraţia tăiată privesc cum cenuşiul devine din ce în ce mai negru. Negru ca smoala. În interiorul „Portocalei”se face întuneric…

Mai întâi cred că visez, apoi realizez imediat unde sunt şi văd că jocul de lumini are loc sub ochii mei. Un joc pe care este imposibil să-l descrii. Negrul se schimbă în diferite nuanţe, mai închis, mai deschis. Ochiuri mici şi albe se rotesc în jurul elicopterului. Razele soarelui aruncă prin aceste ochiuri săgeţi de foc. Ca prin minune, ninsoarea încetează…

Oamenii din elicopter privesc şi ei, înmărmuriţi. Uit de lume, de casă, de locul unde sunt. Şi-n acel moment cerul deschide în faţa noastră, într-o explozie neînchipuită a luminii, două porţi imense, uriaşe. Dincolo de aceste porţi, cerul se vede senin, iar marea apare sub noi de un albastru deschis. Linia orizontului se desfăşoară uniform, dintr-o parte în alta a mării, delimitată de valurile înspumate deasupra cărora , câte - un p escăruş singuratic se roteşte în vânt. Fără să vreau, amintindu-mi de vorbele comandantului Fitcal, am strigat: „Extraordinar: PORţILE DE AZUR!”

PORTRET DE PROFESIONIST


care participa la o misiune externă cu MiG-ul. Onoarea ce mi-a fost făcută m-a motivat şi mai mult”. Implicarea şi seriozitatea, constanţa în pregătire dovedite comandanţilor, i-au adus în timp şi alte premiere: primul locotenent care zbura noaptea, primul locotenent care a obţinut clasa I pe avioane supersonice, primul pilot care a lansat şi dirijat cu succes o bombă laser pe o ţintă în poligonul Mălina, primul pilot care a lansat simultan două bombe OPHER pe două ţinte diferite.

De asemenea, a participat şi ulterior la numeroase misiuni în afara graniţelor ţării: exerciţii bilaterale, multinaţionale, aplicaţii, cursuri, mitinguri aeriene sau în teatrul de operaţii.

De departe cea mai riscantă, dar şi interesantă, a fost misiunea din Afganistan de anul trecut. A fost în regiunea de sud, RC South, în KANDAHAR. Aici a îndeplinit în cadrul departamentului de dezvoltare a forţei, Force Development, func ţia de reasponsabil cu ANA-Afghan

National Army. Fiind singurul pilot „rătăcit” printre tereştri, cu un job atât de clar dedicat forţelor terestre, crede că a iscat câteva zâmbete de neîncredere la început. Dar timpul a dovedit că dacă te implici, nu există piedici. Doar nu degeaba a primit calificativul excelent la sfârşitul misiunii şi medalia Army

C e îl poate califica pe un angajat din Ministerul Apărării Naţionale să fie

nominalizat la concursul „Omul anului” pentru anul care s-a încheiat? O misiune în Afganistan îndeplinită cu succes sau o aterizare forţată cu avionul IAR-99 St a n d a r d , d u p ă o p r i r e a necomandată a motorului, se pot a p r e c i a c a d o v a d ă a profesional ismului sau a devotamentului în îndeplinirea

sarcinilor de serviciu. Câştigătorul locului I al competiţiei „Omul anului” 2014, la secţiunea „Imaginea şi Vizibilitatea Armatei”, este comandorul leonard-Gabriel bARAboi, comandantul Escadrilei 2 Instrucţie Aviaţie Şcoală, Faza a II-a, la Grupul de Aviaţie Instrucţie al Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu”.

A format, de-a lungul carierei, tineri piloţi pe avioanele cu reacţie. În calitate de comandant de escadrilă este cel care gestionează resursa materială şi cea umană, ECHIPA, cum îi place să o numească, formată din personalul tehnico-ingineresc, de stat major şi din piloţi, cea care reprezintă SOLUŢIA la orice provocare: „La noi în escadrilă nu avem probleme, ci provocări. Mă consider un norocos, deoarece beneficiez de o adevărată echipă, cu oameni dedicaţi, care pun suflet în ceea ce fac”, ne-a dezvăluit comandorul Baraboi.

Lucian Blaga spunea că „Cine crede în zbor este stăpân peste zare”. Acesta este moto-ul pe care l-a adoptat comandorul Baraboi în toamna anului 1989, în momentul în care a păşit peste pragul porţii liceului militar de la Breaza, instituţie care poartă în prezent numele de Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”.

Era hotărât şi puternic motivat, un tânăr care îşi luase viaţa în propriile mâini. Părinţii i-au fost mereu alături şi l-au susţinut. Îşi aminteşte cu plăcere că la examenul de admitere a avut cea mai mare medie dintre toate liceele militare, 9.73, cu nota 9.95 la Matematică şi 9.51 la Limba Română. A intrat în anul 1993 la

Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu”, unde timp de 5 ani s-a pregătit în domeniul ingineriei aparaturii de bord şi a învăţat să zboare pe IAK-52 şi L-39 ZA. A făcut parte din ultima promoţie de absolvenţi de institut, care ulterior s-a transformat în academie şi s-a mutat la Braşov.

Toamna anului 1998 l-a găsit pe aerodromul mult dorit încă din timpul şcolii: Bacău. Aici şi-a petrecut primii 14 ani din viaţa de pilot militar şi şi-a descoperit prima dragoste: MiG-ul 21. Îl poartă mereu în suflet şi şi-l aminteşte cu mare drag: „Ne uitam cu jind la colegii mai mari care zburau MiG-ul. Parcă erau altfel, îi vedeam ca pe nişte „supraoameni”. Şi tare ne mai bucuram când ne salutau din avioane în timp ce rulau pe bretelă! Ardeam de nerăbdare să urcăm şi noi în cabina MiG-ului. Am absolvit primul cursul de trecere pe avioane supersonice”.

A deprins tainele zborului cu avionul supersonic de la acei „supraoameni”, instructori cu experienţă, cu multă dăruire şi dragoste de zbor. Pilotajul se învaţă şi la sol, nu doar în aer, apreciază comandorul Baraboi: „Trebuie să studiezi, să citeşti, să înveţi continuu. O secundă în aviaţie poate însemna diferenţa dintre moarte şi viaţă. Pilot de luptă nu este o meserie, este o profesie pe care dacă nu o practici din tot sufletul, din pasiune, mai bine te laşi”.

Se spune printre piloţi că în viaţă trebuie să aibă şi noroc, nu este suficient să fie foarte buni: „Dumnezeu a fost darnic cu norocul în ce mă priveşte! În luna septembrie a anului 2003, tânăr locotenent fiind, am fost ales să particip alături de colegi mai mari la exerciţiul Cooperative Key din Bulgaria. Eram cel mai tânăr pilot până la acea dată

UNUl PENTRU TOI I TOI PENTRU UNUl


În zbor, în cabina ŞOIM-ului

În ipostaza de instructor



UNUl PENTRU TOI I TOI PENTRU UNUl

Commendation! A fost responsabil cu dezvoltarea, instruirea şi dotarea forţelor terestre afgane.

Responsabilitatea şi riscul misiunii au fost destul de mari. De două ori pe săptămână a trebuit să iasă din bază şi să p a r t i c i p e l a î n t â l n i r i c u partenerul afgan pentru a inspecta unităţile. Bineînţeles că aceste deplasări se făceau cu

m a ş i n i l e b l i n d a t e a l e americanilor, cu escortă, el fiind îmbrăcat cu echipament de protecţie. Era oarecum ciudat să vadă că prin localităţi oamenii duceau o viaţă aparent normală, iar ei mergeau în blindate. Acest lucru până într-o zi, când convoiul lor a fost atacat. Din fericire, nimeni din partea lor nu a fost rănit, dar experienţa a fost marcantă.

Misiunea a presupus, de asemenea, întâlniri cu lideri locali, civili, lideri militari. A interacţionat cu oameni din multe pături sociale, de diverse etnii şi nivele de educaţie, de la semianalfabeţi la oameni cu studii la academii de renume din Europa şi SUA. În două cuvinte, oameni normali. „Ce am remarcat a fost că vorbeau despre insurgenţii de origine afgană ca despre oameni de altă origine. Exista o adversitate până şi în privirile lor când vorbeau despre insurgenţi. Ce m-a surprins a fost că într-una din unităţile lor de forţă de reacţie rapidă aveau un comandant de pluton care a luptat în tabăra insurgenţilor. Acesta a povestit că a fost forţat de aceştia

să lupte alături de ei, întrucât îi ţineau familia ostatică. Dar, în urma unei confruntări cu armata naţională, familia a fost eliberată, iar el a ales să se înroleze. Pentru afgani, familia este sfântă. Pentru

că Afganistan este o ţară săracă, doar bărbaţii pot munci să-şi întreţină soţia şi copiii”, ne-a dezvăluit amănunte despre experienţa profesională şi culturală pe care a acumulat-o acolo, comandorul nostru.

De asemenea, fiind şi unul din coordonatorii programului de transport aerian a militarilor afgani acasă şi înapoi la unitate, ne-a povestit că, din cauza perioadelor mari de confruntări şi a distanţelor mari faţă de cei dragi, mulţi militari afgani dezertau. Soluţia aleasă la nivel naţional a fost implementarea unui program de transport aerian, cu aeronave militare C-130 Hercules (americane la început, afgane mai târziu) şi aeronave

c i v i l e î n c h i r i a t e . D u p ă implementarea acestui program s-a observat o îmbunătăţire semnificativă, numărul dezertărilor scăzând cu aproape 75 de procente.

A cunoscut oameni deosebiţi, şi-a făcut prieteni, a învăţat lucruri noi. Ar repeta cu mare plăcere experienţa aceasta. Este de părere că orice provocare te face să descoperi ceva nou, să găseşti soluţii diferite, adaptate la situaţia creată.

O parte bună a misiunii a fost că, datorită multitudinii de sarcini, timpul a trecut repede, iar faptul că acestea se schimbau aproape săptămânal, nu a dus la o monotonie.

Desigur, suportul moral a venit aproape zilnic de la cei dragi, cu care vorbea pe internet. Se consideră un om norocos pentru că mereu şi-a regăsit echilibrul şi liniştea în sânul minunatei sale familii, lângă soţia şi fiul său care i-au fost întotdeauna alături.

Per total, succesul carierei sale vrea să-l împărtăşească şi celor tineri, pentru care are în acest scop câteva sfaturi, din experienţă: „Niciodată nu uitaţi de unde aţi plecat, de unde aţi pornit. Fiţi oameni, în adevăratul sens al cuvântului. Fiţi corecţi cu

voi şi cu cei de lângă voi. Respectaţi-vă aproapele şi pe voi înşivă. Învăţaţi şi iar învăţaţi, apoi transmiteţi învăţăturile şi celorlalţi. Fiţi jucători de ECHIPĂ. Respectul se câştigă, nu se impune! Respectaţi trecutul, construiţi prezentul şi veţi reprezenta viitorul”.

Elocventă i se pare afirmaţia că un adevărat lider conduce prin puterea exemplului, pe când un şef ordonă.

Este de părere că aviaţia are nevoie de lideri, nu de şefi. Numai puterea exemplului face din aceasta o armă de elită, o echipă, o familie. ECHIPA are nevoie de camarazi, de oameni care să fie „unul pentru toţi şi toţi pentru unul!”

În misiunea din Afganistan

Echipa de ieri

O parte din echipa de azi, alături de elevii-piloţi



MILITAR {I OM DE {TIIN}~P lutonierul-adjutant aniţei florin este

specialist în formaţia Comunicaţii APP din cadrul Companiei 955 Comunicaţii Aero şi

Sisteme Tehnice de Navigaţie Aeriană a Bazei 95 Aeriene „Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu” din Bacău. S-a născut în Bacău, de ziua îndrăgostiţilor, în anul 1972, şi i-a plăcut aviaţia de mic copil. De altfel, a urmat un liceu cu profil aeronautic, singurul din zona Moldovei, apoi a intrat la Facultatea de

Electronică si Automatizări din Iaşi, în anul 1990, pe care a abandonat-o din motive financiare. A lucrat ca profesor suplinitor de mate-fizică până în anul 1991, când a fost admis la Institutul militar de Radiolocaţie „Avram Iancu” din Braşov. Fără a diminua eforturile şi îndrumările părinteşti către o carieră militară, nu „haina militară” a fost cea care l-a atras către acest domeniu, determinantă fiind pasiunea lui pentru electronică, iar decizia pe care a luat-o a fost una extrem de simplă din momentul în care a aflat despre existenţa radiolocaţiei militare.

A absolvit în anul 1993 şi, cu ajutorul veniturilor obţinute în calitate de cadru militar, dorea să se poată susţine financiar pentru a-şi continua studiile. Din motive obiective a amânat decizia până în anul 2001, într-un moment mai liniştit al carierei sale, a fost admis la Facultatea de Inginerie, profilul energetic, specia-lizarea energetică industrială, din cadrul Universităţii „Vasile Alecsandri”, din Bacău, cursuri de zi. În anul 2008 a absolvit masterul în „Echipamente şi tehnologii moderne pentru energetică industrială”, din cadrul aceleiaşi facultăţi, după care a urmat doctoratul obţinând titlul de doctor în Ştiinţe Inginereşti, domeniul Inginerie Mecanică, în anul 2011.

Începând cu anul 2007, a devenit membru al SRT (Societatea Română de Termotehnică) şi SIER (Societatea Inginerilor Energeticieni din România), şi a publicat diverse lucrări şi brevete de invenţii pe care le-a susţinut în plenul diferitelor conferinţe cu participare internaţională precum Conferinţa Naţională de Termo-tehnică cu par ticipare Internaţională ediţia a XVI-a de la Ploieşti (mai, 2007), Conferinţa Internaţională Inventică-Performanţă şi Tehnică Creativă de la Iaşi (mai, 2008), Conferinţa Naţională de Termotehnică cu parti-cipare Internaţională ediţia a XVII-a de la Braşov (mai, 2009), Conferinţa Naţională de Energetică Industrială

cu participare Internaţională ediţia a VII-a de la Bacău (noiembrie, 2009), Conferinţa Internaţională de Concepte Avansate în Ingineria Mecanică ediţia a IV-a de la Iaşi (iunie, 2010). Odată cu publicarea lucrărilor şi breve-telor în reviste de specialitate şi a rezultatelor în ascensiune pe linie militară, colonelul (r) ioan GRiGoRe, comandantul Batalionului 2 Radiolocaţie din acea perioadă, l-a propus pentru concursul „Cel mai bun dintre cei buni”, organizat de către Statul Major al Forţelor Aeriene, în urma căruia a obţinut titlul de Subofiţerul anului 2007, iar, un an mai târziu, i-a fost conferită „Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene”.

Despre pasiunile sale, Florin ne afirmă că „este greu de răspuns, dacă au apărut sau au fost acolo. Cert este că, odată activate, nu mai poţi renunţa la ele, practic te însoţesc toată viaţa indiferent de mediul şi timpul în care te afli. Printre pasiuni, în mod evident, domeniul electronic se află în prim-plan şi, de aici, putem adăuga într-o anumită măsură domeniile energetic, mecanic şi termotehnic. Aş menţiona aici faptul că în momentele de cumpănă, când soluţiile întârziau să apară, tot electronica m-a scos din impas. Spre exemplu, analogia electromecanică în care procese şi fenomene corespun-zătoare domeniului mecanic au putut fi analizate, prin echivalare, cu studiul comportamentului unor compo-nente şi dispozitive electronice, care sunt mult mai uşor de accesat şi prelucrat”.

Referitor la domeniile de cercetare abordate, acestea se separă în două categorii. Prima ar fi categoria combustibililor şi lubrifianţilor, domeniu în care, pe scurt, a căutat în principal soluţii pentru a transforma un combustibil clasic solid, aşa cum este cărbunele, într-un combustibil lichid ce poate fi folosit atât în instalaţiile energetice industriale, dar şi în motoarele cu ardere internă (practic un înlocuitor pentru motorină). Cel de-al doilea domeniu este cel al tehnologiilor regenerabile, unde posibilităţile de a obţine energie sunt nenumărate şi tind să prindă contur şi aplicativitate şi în ţara noastră.

A ales, în mod deliberat, să se pregătească în domeniul energetic pentru a-şi aduce un aport cât mai consistent în activităţile desfăşurate la locul de muncă, într-un colectiv profesionist, alături de colegi extrem de bine pregătiţi care, la rândul lor, s-au perfecţionat urmând diferite cursuri în instituţiile de învăţământ militare sau civile. „Nu cred că putem vorbi de anumite facilităţi la locul de muncă, mai ales în domeniul militar, unde sunt convins că nu pot exista jumătăţi de măsură pentru că fiecare dintre noi este dependent de randamentul şi forma celui de lângă el”, a descris Florin atmosfera de lucru din cadrul diferi-telor structuri militare din Bacău, în cadrul cărora a deţinut diferite funcţii de-a lungul carierei sale.

Cam atât… În rest multă muncă la unitate şi pe linia cercetării: lucrări, brevete, cărţi, îndrumare…şi, din anul 2010, când a apărut al doilea băiat, George, „bijuteria familiei”, dorinţa de a petrece mai mult timp alături de familie. „Privind retrospectiv, trebuie să recunosc că începutul a fost extrem de dificil, chiar descurajator. Nu am o reţetă anume pentru a reuşi să găsesc soluţii la diferitele probleme din domeniile pe care le-am abordat, însă înclin să cred că fără muncă multă, ambiţie şi susţinerea celor din jurul tău nu poţi realiza nimic din ceea ce îţi propui. În afară de greutăţile

inerente, cu care ne confruntăm fiecare dintre noi, nu de puţine ori am fost nevoit să mă lupt cu propriile temeri că lungul şi anevoiosul drum al cercetării nu reprezintă altceva decât o amăgire. Peste acele momente nu cred că aş fi putut să trec fără sprijinul şi susţinerea celor dragi unde, bineînţeles, în prim-plan se află familia, dar şi colegi precum maistrul militar principal Neculai Dănuţ TERINTE şi, nu în ultimul rând, mentorul care m-a format şi educat pe linia cercetării, prof.dr.ing. Tudor SAJIN”.

Deţine brevete de invenţie alături de Sajin Tudor, Darciuc Nicolae, Crăciun Alexandru, Culea George şi Culea C. M. pentru:

– „ Instalaţie pentru descompunerea apei în hidrogen şi oxigen”;

– „Instalaţie solară pentru descompunerea apei în hidrogen şi oxigen”, din anul 2007.

Alături de Bîrsan Cătălin, Sajin Tudor, Mărian Marius, Nedelcu Dragoş, Ostahie Narcis şi Vernica Sorin, brevete pentru:

– „Electrofiltru pentru lichide dielectrice”, din anul 2009;

– „Generator de ozon”, din anul 2012; „Instalaţie pentru conversia energiei valurilor”; „Microcentrală hidroelectrică”, din anul 2013.– A fost coautor, alături de Sajin Tudor şi Buzdugă

Ștefania Roxana, la cartea „Simularea şi studiul experimental al fenomenelor de transfer de căldură şi masă;

– „Îndrumar de lucrări practice”, care a văzut lumina tiparului la editura „Alma Mater” din Bacău, în anul 2012.

Împreună cu alţi colegi, alături de care şi-a desfăşurat cercetările, a publicat, de-a lungul anilor, o serie de lucrări ştiinţifice, dintre care amintim câteva mai importante:

– „Influence of humidity of water-oil and water-coal dust fuels on their energetic, economic and ecological combustion”, lucrare prezentată la Conferinta Internationala Beijing, China, “International Conference on Frontiers of Mechanical Engineering, Materials and Energy” (ICFMEME 2012), lucrare publicată în revista internaţională Advanced Materials Research;

– „Determination of mass heat, heat conduction and heat of combustion of water oil emulsion”, în “Bulletin of the Polytechnic Institute of Jassy, Section Machine Construction Tome LVI(LX), Fasc. 4b;

– „The study of the processing and properties of water-oil emulsion”, ModTech International Conference - New face of TMCR;

– „Modern Technologies, Quality and Innovation”, Vadul lui Vodă-Chişinău, Republic of Moldova, pag.161 – 165;

– „Ecologic and economic advantages at burning of water-fuel emulsions and suspensions”, Proceedings of the International Conference „Energy-saving and ecological problems of energy”, Petrozavodsk, Karelia, Russia, 10th-12th December 2008 etc.

Îi dorim lui Florin mult succes în activităţile pe care le desfăşoară şi o familie fericită, împreună cu care să se bucure de rezultatele obţinute!


A LBA TROSU L 2015



Exerciţiul „Albatrosul 2014” a fost destinat antrenării batalioanelor de artilerie antiaeriană din cadrul Forţelor Aeriene pentru participarea la operaţia aeriană de apărare a unui obiectiv economic important, în condiţii complexe apropiate de realitatea câmpului de luptă modern (schimbarea frecventă a dispozitivului, acţiuni de

luptă atât ziua, cât şi noaptea, angajarea unui inamic aerian care acţionează de la înălţimi mici şi foarte mici, cu schimbarea frecventă a direcţiei de atac la obiectiv). Principalele obiective ale exerciţiului au constat în: dezvol-tarea capacităţii comenzilor de la nivel subunitate/unitate de artilerie antiae-riană în ceea ce priveşte integrarea

A LBA TROSU L 2015

MaiorMircea BARAC

În perioada 20 aprilie – 29 aprilie a.c., în Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer de la Capu Midia, artileriştii din Forţele Aeriene au susţinut examenul anual privind nivelul de pregătire teoretică şi practică, în cadrul exerciţiului cu trageri de luptă cu muniţie reală „Albatrosul 2015”. Scopul exerciţiului a constat în perfecţionarea capacităţii de conducere a comenzii batalioanelor de artilerie antiaeriană, creşterea nivelului de instruire a trupelor participante pentru pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă în condiţii complexe, precum şi antrenarea în executarea tragerilor reale cu tehnica de artilerie antiaeriană calibru 57 mm asupra ţintelor aeriene şi terestre până la nivel batalion.

componentelor puse la dispoziţie pentru formarea noii structuri de nivel batalion; antrenarea în desfăşurarea activităţilor specifice procesului de planificare operaţională; antrenarea şi perfecţionarea deprinderilor persona-lului pentru executarea tragerilor de instrucţie (pe ţinte aeriene marcate) reale de apreciere de nivel baterie şi batalion; antrenarea şi verificarea capacităţii batalioanelor de a desfăşura etapele specifice ocupării unui nou dispozitiv de luptă, atât ziua, cât şi noaptea; evaluarea stării de funcţionare a tehnicii şi nivelul de pregătire a personalului care asigură mentenanţa acesteia.

ANIVERSARE


C u o c a z i a a n i v e r S ă r i i vârstei de 80 de ani, generalul-locotenent

(rtr.) Radu vlĂşceAnu, unul dintre militarii români care a trăit în direct evenimentele din decembrie 1989, a fost felicitat de conducerea Statului Major al Forţelor Aeriene la sediul instituţiei.

S-a născut la 23 aprilie 1935 în localitatea Ţăndărei, unde a absolvit şi şcoala primară. După terminarea Liceului Teoretic din Feteşti, judeţul Ialomiţa, a urmat Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Artilerie Antiaeriană din Braşov, pe care a absolvit-o în anul 1955. Este licenţiat în radi-olocaţie, în urma absolvirii Academiei Militare Generale – Facultatea Arme şi Servicii, Secţia Radiolocaţie şi doctor în Ştiinţe Militare.

A îndeplinit diferite funcţii de specialitate în arma radiolocaţie şi a fost vicepreşedinte la Comisia Superioară pentru Regulamente a Ministerului Apărării Naţionale (1994-1996).

A trecut în rezervă la 25 iulie 1996, cu gradul de general de brigadă. A fost unul dintre ofiţerii din Forţele Aeriene care a trăit în miezul evenimentelor momen-tele grele prin care a trecut Armata Română în decembrie 1989. A comandat atunci, din locul unde se centralizează situaţia aeriană, trupele de radiolocaţie. Îşi aminteşte că, în acele momente, avea planşeta plină de ţinte şi traiecte de zbor: „Un general, membru în Marea Adunare Naţională, a venit să ne urmărească. Eu „mă luptam” cu ţintele. I-am spus atunci: tovarăşe general, dacă am avea noi acest

LA MUL}I ANI, DOMNULE gENERAL!

tip de antrenament, am face economie şi de motorină, şi de resurse. Ia uitaţi-vă pe planşetă. Au avut nişte acţiuni pregătite dinainte. Au fost câteva momente când eram depăşit de situaţie. Mă sunau şi-mi spuneau: «din direcţia Mălineni o să vină lovituri aeriene». După ce terminau mesajul acesta apăreau ţinte cu traiect. Erau cu

număr şi minut real, însă erau fictive”. Generalul-locotenent (rtr.) Radu Vlăşceanu a avut timp să cunoască şi transformările care au apărut în sistemul militar după 1990. Atât înainte, cât şi după 1989, în calitate de şef de stat major şi, apoi, de comandant al Trupelor Radiotehnice din C.A.A.T., a depus eforturi susţi-nute pentru dotarea armei cu tehnică nouă de radiolocaţie şi aparatură de automatizare. Chiar dacă a ajuns la această vârstă memorabilă, de opt decenii, a rămas legat de armată atât cu sufletul cât şi practic, prin implicarea directă ca membru al Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, organizaţie care a adunat, până în prezent, 35000 de militari înscrişi. De asemenea, pentru că este pasi-onat de literatură, istorie şi filozofie, a colaborat şi mai colaborează cu publicaţiile militare „Observatorul Militar” şi „ G â n d i r e a M i l i t a r ă R o -mânească”.

Pentru meritele sale a fost decorat cu mai multe ordine şi medalii ale României. Cu prilejul aniversării dumneavoastră vă urăm un călduros La mulţi ani, domnule general!

Locţiitorul şefului SMFA, generalul de brigadă Dan CAVALERU, îl felicită pe generalul-locotenent (rtr.) Radu VLĂSCEANU

La Sediul Statului major al forţelor aeriene, generalul de flotilă aeriană florentin

bRĂtulescu l-a felicitat din partea comenzii pe primul şef al Statului Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene, generalul ion sĂndulescu, cu ocazia aniversării, pe 22 mai a.c., a înaintatei vârste de 80 de ani.

Generalul Ion Săndulescu a con-tribuit semnificativ la constituirea unei noi structuri, a organizat-o şi a făcut-o să funcţioneze. A fost prima dată când aviaţia, radiolocaţia, artileria şi rache-tele sol-aer şi comandamentul trupelor de paraşutişti s-au reunit sub o singură comandă.

Drumul până la acest punct a început din adolescenţă, odată cu deschiderea pasiunii pentru aviaţie în cadrul unui club de aeromodelism. Povestea interesantă a vieţii acestui aviator am aflat-o chiar de la generalul Săndulescu.

S-a născut la 22 mai 1935, în comuna Iveşti, judeţul Galaţi, unde exista atunci un aerodrom de campa-nie înierbat al şcolii de aviaţie.

A absolvit Şcoala tehnică de petrol în 1953. Aici a făcut aeromodelism de performanţă în echipa regiunii Ploieşti şi a fost instructor aeromodelist, loc în care, după cum afirmă generalul Săndulescu, i s-a deschis fereastra către aviaţie.

La absolvirea şcolii a primit repartiţie la Direcţia de Construcţii Petrolifere Bucureşti. După patru luni la noul loc de muncă s-a ivit oportuni-tatea carierei sale. La fabrică a venit un ofiţer care recruta elevi pentru şcoala de aviaţie şi pentru alte categorii de forţe. Faptul că a făcut aeromodelism a fost un avantaj. A primit două foi de drum ca să meargă la Târgovişte pentru a efectua vizita medicală. Aşa a ajuns la Strejnic, iar apoi a urmat cursurile şcolii de zbor cu motor de la Râmnicu

ANIVERSAREA PRIMULUI COMANDANT AL SMAVAA!

Sărat, în perioada martie-august 1954.

Între 1954-1957 a fost elev al Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie. În 1957 a fost repartizat la Regimentul 125 Aviaţie Vânătoare de pe aerodromul Siliştea-Gumeşti. La 15 mai 1958 a fost transferat la Regimentul 172 Aviaţie Vânătoare de pe aerodromul Mihail Kogălniceanu.

În luna martie a anului 1963 a făcut trecerea pe avionul supersonic MiG-21 după care, în 1968, a fost numit în funcţia de instructor zbor avioane supersonice la Centrul de Instrucţie al Aviaţiei de la Bacău, unde a rămas până în 1970 (cu o perioadă de detaşare la Întreprinderea de Avioane Bacău, pe funcţia de pilot de încercare).

Între 1970 şi 1972 a urmat cursurile Academiei Militare. În 1972 revine la Centrul de Instrucţie al Aviaţiei, devenind, în 1977, comandantul acestei instituţii. Între 1980-1982 a fost detaşat temporar la Otopeni, la Flotila 50 Aviaţie, unde a activat ca împuter-nicit la comandă, apoi a îndeplinit, între 1982 şi 1986, funcţia de locţiitor al comandantului Regimentului 99 Aviaţie Transport de la Otopeni.

În paralel, între 1982 şi 1983, a urmat cursul postacademic superior din cadrul Academiei Militare. Între 1 septembrie 1986 şi 23 iulie 1988 a fost

locţiitor al comandantului pentru zbor la Flotila 50 Aviaţie Transport. La 20 august 1988 este învestit în funcţia de şef al Secţiei Aviaţie din Marele Stat Major, iar între 30 noiembrie 1993 şi 30 aprilie 1997 devine primul şef al Statului Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene.

Cu ocazia aniversării, vă aducem un omagiu şi vă urăm un călduros La mulţi ani, domnule general Ion Săndulescu!

Şeful Instrucţiei şi Doctrinei din SMFA, generalul de flotilă aeriană Florentin BRĂTULESCU, gazdă primitoare pentru generalul (rtr.) Ion SĂNDULESCU

Pagină realizată de căpitan Laura MĂCĂRESCU



U n om cu experienţă şi un suflet mereu tânăr. Aşa o putem caracteriza

pe distinsa doamnă cătălina cHipeR , statut pe care l-a câştigat în timpul unei cariere îndelungate în comandamentul Forţelor Aeriene Române, ca economist la biroul drepturi băneşti începând cu luna noiembrie a anului 1991.

Aviaţia a cunoscut-o înainte de 1989, pe Borcea, loc de unde îi pare rău că a plecat. Deşi este bucureşteancă get-beget, recunoaşte că i-a plăcut să trăiască la baza aeriană de la Feteşti: „Eram familii foarte unite, aveam grijă împreună de copii. Am avut acolo ocazia să îl cunosc pe Doru Davidovici, pe generalul Burhală...”, îşi aminteşte cu nostalgie doamna Chiper. Însă viaţa a rupt-o de acel loc, când a fost nevoită să plece înapoi în Bucureşti împreună cu Dragoş, unicul copil, care avea doar 4 ani, după tragedia aviatică din anul 1990 în care i-a pierit fostul soţ, Vasile Dogaru, pilot pe un avion de cercetare.

După ce a absolvit Academia de Studi i Economice din Bucureşti, la secţia Finanţe-Contabil i tate, a lucrat în domeniul drepturi băneşti la fabrica de pâine din Slobozia. Revenind în Bucureşti, s-a angajat la prezentul loc de muncă. Aici l-a cunoscut pe actualul soţ. Despre această răscruce a vieţii, doamna Chiper ne-a mărturisit că: „E greu să rămâi singur, însă în a doua căsătorie am dat, de asemenea, peste un om extraordinar. Nu mă aşteptam să mă primească şi să îmi adopte şi copilul. Aşa am ajuns să am o fată, pe Raluca. Fraţii între ei s-au împăcat foarte bine. Băiatul meu avea 4 ani şi fata 12. Acest lucru m-a ajutat să depăşesc momentul cel mai greu al vieţii mele. Soţul meu a fost şeful biroului drepturi băneşti. Soţia lui a murit, şi ea, din cauza unei boli”.

De 24 de ani calculează de la A la Z soldele şi salariile personalului militar şi civil din Statul Major al Forţelor Aeriene. De asemenea, răspunde şi explică cu răbdare fiecăruia în parte în legătură cu problemele

legate de drepturile băneşti: „Nimeni nu mi-a reproşat încă ceva. E mai bine să plece omul lămurit şi împăcat”, consideră doamna economist.

Doamna Chiper se simte împlinită profesional, chiar dacă meseria aceasta, iniţial, nu şi-a dorit-o. Tatăl său, înainte de a muri, a îndrumat-o spre Liceul Economic nr. 1, aflat lângă Piaţa Romană. În cei 4 ani de studiu, trecând des pe lângă Academia de Studii Economice, a început să cocheteze cu ideea. Apoi, odată cu decesul tatălui, urmarea acestei facultăţi s-a transformat în ambiţie.

Nu îi pare rău de alegerea făcută, pentru că meseria i-a dat ocazia să fie aproape de oameni. În ultima perioadă au venit mulţi tineri în sistemul militar, iar acest lucru parcă o întinereşte. Până şi dânsa a căpătat trei ucenice, Despi, Ionela şi Bianca, „copiii” de la serviciu. I-ar plăcea ca în viitor, după ce va ieşi la pensie, acestea să îi spună: „Doamna C h i p e r , a m a j u n s c a dumneavoastră. Vin oamenii să ne întrebe şi noi, ştiţi, le spunem g l u m e l e d u m n e a v o a s t r ă ”. Recunoaşte că şi dânsa are multe lucruri de învăţat de la cei tineri, în ceea ce priveşte evoluţia tehnicii cu care lucrează, şi, uneori, şi despre felul în care aceştia privesc viaţa.

Experienţa, e bine să o împărtăşeşti celor care te urmează într-o măsură cât mai mare, în opinia dânsei, nu să o ţii pentru tine, ca să te mândreşti cu cei pe care i-ai învăţat. Însă principala calitate a unui om, după cum consideră aceasta, mai mult decât experienţa, este sufletul. Prietenia şi dragostea, să-l vezi pe cel de lângă tine ca pe un frate sau o soră, şi de-abia la urmă ca pe un coleg de serviciu. Aşa îi vede pe colegii de serviciu şi aşa vrea să-i considere. De asemenea, nu suportă atmosfere tensionate la locul de muncă: „Colegii sunt pentru mine familia de la serviciu. Vin cu drag la muncă, chiar dacă activitatea este greoaie. Suntem mulţi în birou şi încercăm să ne rezolvăm sarcinile cât mai bine, astfel încât să ne putem concentra. Toţi trebuie să vorbim la telefon.

Lucrăm cu cifre şi este dificil. Atenţie mărită, pentru că e vorba de salariul sau pensia unui om. În această meserie trebuie să citeşti foarte mult, să te pui la curent în orice moment cu legislaţia. Drepturile băneşti nu se învaţă după ureche”. De asemenea, crede că acum, la sfârşit de

carieră, au crescut cerinţele din fişa postului foarte mult, iar inconvenientul este personalul redus. Comparativ cu trecutul, legislaţia a devenit din ce în ce mai încărcată şi mult mai interpretabilă.

La mediul militar s-a adaptat foarte bine. Nu a pornit niciodată de la ideea că dânsa este civil, iar colegul cadru militar. I-a privit întotdeauna pe toţi ca pe nişte oameni care au venit să-i ceară sfatul, ca prieteni: „Toţi avem nevoie unii de alţii”. De asemenea, este plăcut, mai ales atunci când trăieşti şi munceşti printre aviatori, să te simţi legat sau pasionat de ce se petrece în jurul tău, pentru că „m-am născut în Bărăgan, acolo unde am deschis ochii pe cer printre avioane”, după cum afirmă aceasta, care are şi acum în suflet momentul aviaţie, pe care l-a dobândit în tinereţe. Cel mai mult îi plac mitingurile aeriene şi trăieşte în continuare c u d e l e c t a r e e m o ţ i a maiestuosului zbor.

Recunoaşte că şi pe fiul său a dorit să-l vadă fie finanţist, fie militar. A ales a doua carieră. Deşi s-a opus ca acesta să ajungă personal navigant, pasiunea, undeva înscrisă în codul genetic

al familiei, l-a condus spre cariera de loadmaster la avionul C-27 J SPARTAN.

De la un om cu o profesie împlinită am dorit să aflăm cum se împacă munca cu viaţa de familie: „Excelent! Am ieşit pe poartă, am uitat de drepturi băneşti. Secretul fericirii unui om

în viaţa personală este să lase totul la poarta unităţii, iar acasă să-şi vadă de viaţă. Serviciul e serviciu, iar acasă e vorba de iubire, dragoste, copii, nepoţelul meu Bogdan care se află în primul an de viaţă, te plimbi, faci excursii, faci ce vrei. Mai puţin serviciu. Între serviciu şi familie nu este semn de egalitate. Semnul mai mare este în dreptul familiei. Soţul meu a lucrat şi el în domeniu şi, poate, i-ar fi plăcut să-i aduc noutăţi. Însă nici el nu îşi doreşte să mai vorbim despre aşa ceva. Acasă vreau să ofer fericire tuturor”.

Şi, bineînţeles, după multe decenii împărţite armonios şi echitabil între cariera de economist şi familie, este foarte fericită. Mai ales pentru că nora sa, Felicia, care lucrează tot în domeniul militar, a înţeles că şi-a dorit foarte mult un nepot sau o nepoată, fapt pentru care îi mulţumeşte.

Viaţa de familie pentru doamna Chiper, după cum am văzut, s-a împletit armonios cu cea profesională. Acest lucru s-a realizat, după cum ne-a declarat, şi pentru că munceşte într-un mediu deosebit, de care va rămâne mereu îndrăgostită, şi anume Aviaţia.

ECONOMIST îN FOR}ELE AERIENECăpitan Laura MĂCĂRESCU



Carlo Kuit & Paul Kievit / Bronco Aviation

“ I z m i r C o u g a r s ”– T u r k i s h A r m y A v i a t i o n –

Misiunea principală a Regimentului 3 cu baza la Izmir - Gziemir este de a asigura suport aerian Forţelor Terestre în locurile şi în momentele în care i se solicită, în special în zona de vest şi sud-vest a Turciei. Baza Aeriană de la Gaziemir este situată la nord-vest de Aeroportul Internaţional din Izmir, iar istoria regimentului începe în anul 1975, când Comandamentul Armatei din Zona Mării Egee a fost stabilit la Izmir. În prezent, regimentul este compus din două batalioane de elicoptere. Medium Helicopter Battalion are în dotare elicoptere de tipul AS532UL Cougar, în vreme ce Light Helicopter Battalion este înzestrat cu elicoptere de tipul UH-1 şi AB205 destinate pentru antrenament şi misiuni de legătură. Relativ recent, în organizarea regimentului şi-a făcut apariţia şi un detaşament de atac dotat cu două elicoptere de tipul AH-1P Cobra. Acest detaşament are ca scop antrenarea într-un mediu diferit faţă de cel în care unitatea de bază îşi desfăşoară activitatea, respectiv la 40 km nord de Ankara.

any longer part of the inventory of the 3rd regiment. “A decision has been made back in 2008 to relocate the S-70 fleet in the Southern part of Turkey to execute missions in the mountains in which the S-70 performs best” according to Lt. Col. Baysan. Relatively new

to the unit is an Attack Detachment equipped with two AH-1Ps ‘Cobra’ helicopters. This in order to allow Attack Helicopter crews to train in a different environment than the area near Güvercinlik, 40 kilometers North of Ankara, where the unit is stationed.

Pilots of the 3rd regiments pose in front of one of the AS532ULs. In the middle Lt. Col. Baysan one of the experienced AS532 instructor pilots

“our primary mission is to provide aviation support to our land forces at specific places and at specific times, as an Army Aviation Regiment under the control of Army Aviation command focusing on the west part and especially middle of the west and southwest of turkey” as lt. col. baysan starts to explain the tasks of the 3rd regiment (3ncü Kara Havacilik Alayi) based at izmir-Gaziemir. lt. col baysan graduated as an Army pilot in 1998 and is currently one of the instructors for the As532 “cougar” helicopter fleet. the Army Airbase of Gaziemir is located just northwest of the international Airport of izmir, Adnan Menderes. the history of the 3rd regiment (3ncü Kara Havacilik Alayi) dates back to 1975 when the Aegean Army command was established in izmir.

The 3rd Regiment capabilities

After the end of the Cold War and the disintegration of the Warsaw Pact in 1990 led many countries to reduce their Armed Forces. During this period the Turkish Army went through a major change switching their focus on future combat environments, high mobility, firepower, night operations, optimize their mobilization system and adapt the army structure to Battalions, Brigades, Corps and Armies. The Turkish Army Aviation Command was established on the 15th of August, 2003 under the Land Forces Command in order to establish a Central Command and Control System.

The 3rd regiment (3ncü Kara Havacilik Alayi) at Gaziemir has currently two battalions (Helicopter Taburu) on strength; the AS532UL’s are part of the Medium Helicopter Battalion and the UH-1’s and AB205’s are part of the Light Helicopter Battalion and are in use for training and liaison duties. The S-70’s are not

CORESPONDENŢĂ


“ I z m i r C o u g a r s ”– T u r k i s h A r m y A v i a t i o n –

To supplement the AH-1W fleet, a number of AH-1P/S was offered by the United States. In total the Turkish Army received 36 ex US Army Cobras in five separate batches; twenty AH-1Ps in 1993; twelve AH-1S on March 5, 1995 and four TAH-1P on March 29, 1995. The TAH-1Ps were necessary as no simulators had been purchased. The capability of the AH-1s was restricted so an upgrade program was required. The upgrade program started during July 1995. Subsequently all the AH-1P/S ‘Cobras’ have been upgraded, the upgrade was executed in association with IAI (Israel Aerospace Industries). The improvements are the addition of a 20mm Cannon, Tactical Navigation System (TNS), ALQ-144 1R Suppresser, improved Internal Wiring and AN/APR-39V (3) and ARC-182 Self-Defense systems to counteract the SA-7 missiles.

Lt Col. Baysan continues “Lastly we have the Cessna-T-182 for Fixed Wing basic training, the aircraft have been replacing the U-17 training aircraft since 2010”. The initial bath of twenty AS532 Cougars were ordered in 1992 with deliveries as of 1997 as part of “Phenix 1”. During 1997, the Turkish Government signed a new contract for an additional thirty AS532UL’s. The contract consisted of an agreement for this batch of helicopters to be built in Turkey, and for this purpose a consortium between Eurocopter and TAI (Tusas Aerospace Industries Inc.), called EUROTAI was established. The contract named “Phenix 2” contained the supply of

ten AS532ULs for the Turkish Army and twenty AS532s for the Turkish Air Force of which all were delivered by 2003.

The UH-1H Iroquois helicopter has been the standard utility helicopter of the Turkish Army from 1970 until the first deliveries of the

S-70 in 1993. Between 1970 and 1974 the United States Army delivered 58 UH-1Hs of which 42 were diverted to the Army. After two AB205A-1’s had been bought in 1968 an order

for a further 44 AB205s was awarded to Agusta for delivery from 1974 onwards, twenty being intended for the Jandarma (Military Police). In 1983 forty-six were of the type were ordered for delivery in 1983-85 (including four for the Jandarma). An agreement was signed in September 1982 with Bell Helicopters for the assembly and part manufacturing of 70 UH-1Hs, 25 being delivered by Bell Helicopters from May 1984 to February 1986 (of which ten were for the Turkish Air Force). Four sets of each fifteen helicopters were assembled by the “901.Uçak Ana Depo ve Fabrika” between 1984 and 1992. Since 2003 a modernization and engine replacement has been performed on 52 UH-1Hs to UH-1HT and 2 3 AB . 205 to AB . 205 T s t a n d a r d .

“Currently the whole fleet of Army “Cougars” have been equipped a glass cockpit which has been modified and installed locally by TAI (project Yarasa)” according to Lt Col. Baysan. He continues “In our Regiment’s inventory we have four SAR Cougars (local name AS532USAR) for Immediate Response

in case of an accident or a natural disaster. In addition to the flight crew there are some extra personnel on board: one extra SAR Technician, one Doctor or a Medic and 2 SAR Experts completing the crew of seven. For any possible mission the helicopter and all of its crew are organized according to the 24-hour concept during day and night. This type of mission is rather unique to the Turkish Army; reason to be involved in SAR duties is the vicinity of the Aegean Sea. We cooperate as well with the Coast Guard in case this is required. The SAR Cougars are modified locally (TAI) with approval of the Airbus Company. We have additional functionality compared to the standard AS532UL: Search Light, Forward Looking Infra-Red (FLIR), loudspeakers and auto-hovering capabilities. Two of the USAR type are located at Gaziemir. We also have a detachment at the Turkish part of Cyprus. In order to be certified for SAR duties an additional 20hrs of training is required by the crews”. Lt. Col. Baysan concludes.

Since 2010 the aging U-17 fixed wing aircraft have been gradually replaced by the Cessna182T ‘Skylane’ of which over forty are in use across the army basis

Night flying operations are a large part of operations and training by the crews at Gaziemir. Each pilot has his own night vision goggle set.

Operations on base are conducted in pitch black.

The maintenance unit of the 3rd regiment at Gaziemir is self-supporting and performs maintenance in regular intervals of 10, 25, 50,100-200 hours

CORESPONDENŢĂ


The Army Aviation SchoolThe Army Aviation School located in

Güvercinlik is essential to expand and maintain quality within the pilot community. Besides for the Turkish Army the Navy, Gendarmerie, Coast Guard and Police Aviation are being trained at Güvercinlik. Pilot Training is split in two phases: Basic Training and Advanced Training. Rotary Wing Pilot Basic Training is conducted with the AB206 and UH-1H/AB-205. Advanced training is provided either with S-70s or AS-532s for an additional 14 weeks and 35 hours of flight which is finalized with a check ride before operational duties can be executed by the young pilots.

Lt. Col. Baysan adds “In our regiment, training exercises are arranged and organized according to our Combat Tasks and Missions. Within this context, all training exercises for Air Combat Operation, Transportation of personnel, Combat Search and Rescue (CSAR) operations and medical evacuations are planned and executed both during night and day. We are especially proud of our night operations capabilities. In addition to that,

Search and Rescue operations and medical evacuation tasks we carry out in natural disasters constitutes a great proportion of our duties”. He continues “Just after taking the Basic Flight Training and graduating from the Army Aviation School based in Ankara, the pilots will be assigned to a unit and receive their Combat Preparation Flight Training according to the tasks they are going to perform. The pilots who accomplished and finished the Combat Preparation Flight Training Program become active pilots. All the training process we follow is continuous and has a repeating pattern. The training exercises are carried out by the instructor pilots we have in our Regiment. At the end of the training period, the Instructor Pilots assesses all new pilots. According to the instructor’s assessment, the pilots who are not sufficient have to undergo additional flight training in order to be an active pilot within our unit. In every Army Aviation Regiment there are standardization and control units that encompasses experienced pilots. These check all the active pilot’s knowledge and standardization level in repeating intervals

and determine the need of an additional training for the pilots who are insufficient about the knowledge and skill. Each pilot takes Instrument Flight Rating, Standardization

Exam and their flight checks once a year. The other flight crews also take verbal and written practical exams during the year in order to

maintain their knowledge about maintenance and flight missions. Insufficient flight crew was also subjected to the additional training” according to the Lt. Colonel. “The most challenging for new pilots fresh from the Army Aviation School is to adapt to the AS532. The usage of the foot paddles is opposite to that of the UH-1 and AB205. In those helicopters you will have to give left foot paddle as the main rotor is turning anti-clockwise. The AS532 has a clockwise rotor thus usage of right foot paddle is a must”. Furthermore the position in the cockpit of the AS532 is much more elevated compared to the UH-1 which provides less visibility” as the Lt. Col details.

The initial pilot training at the Army Aviation School takes about 51 weeks in which flying starts with the AB206 with around 100 hours of flying. The next phase will be transition to the UH-1/AB205 with an additional 80 hours of flight. Based on the demand by the Turkish Army graduate Army pilots continue with their advanced training on the S-70 or AS532UL; this process will take about 35 flying hours which is being conducted within the various regiments. Not all pilots will start with the advanced training as there is also demand from the regiments to have pilots flying on the UH-1/AB205. Lt. Col. Baysan

As the 3rd regiment is supporting all Turkish Army activities on regular basis Combat Search and Rescue (CSAR) exercises are held for which is trained

with Army Commandos

CORESPONDENŢĂ


explains “When a new pilot is added to the unit a 25 hours familiarization program is followed with an official check ride before we have the pilot added to active duties on the AS532”. Currently about thirty-eight pilots are on active duty with the 3rd regiment. “On average we have a demand of about 8-15 new pilots per year” according to Lt. Col. Baysan. The third regiment has currently one female pilot on active duty since two years’ operating on the UH-1. In total there are 21 female pilots

within the Turkish Army Aviation operating various types of helicopters and fixed wing aircraft except for the S-70 and AH-1s. Since 6 months a simulator is available for students to train on. This simulator was built with support of Havelsan. This company was established by Turkish Air Force Foundation in 1982 as a Turkish-American Company named Havelsan located in Ankara.

“The helicopters and Cessna’s are subject to the different levels of maintenance according to the flight hours and time intervals. All the maintenance is done exactly according

to the technical documents that have been published by the supplier and is conducted

by our experienced branch technicians. We are self-supporting and perform maintenance in intervals of 10, 25, 50,100-200 hours. Basically all maintenance up to 1000 hours is

performed at Gaziemir. After 3000 hours or 15 years each airframe is being overhauled in Ankara by the 5th Main Maintenance Centre

Command” according to the Chief Technician. “The maintenance in our authorization level

is done as quickly as possible in order to be ready for any kind of mission. However the 5th Main Maintenance Centre Command based in Ankara does some of the detailed

maintenance, checks and repairs beyond our authorization level of maintenance.

Currently the 3rd regiment is involved in continues deployments to Cyprus for which a number of AB205s and AS532s are being deployed. Furthermore the pilots and crew are part of a regular rotation schedule to East Turkey to support the fight against terrorism and security of its borders which has full focus. Each of the regiments (Gaziemir, Malatya, Ankara and Istanbul) are part of the rotation schedule providing round the clock security of the Turkish borders.

Pilots onboard one of the AS532s on strength. Clearly seen is the upgraded cockpit which the whole fleet of AS532s underwent. Seen also is the sole female co-pilot on

strength with the 3rd regiment

Colonel Zeki Göcmen (left) Commander of the 3rd regiment at Gaziemir is discussing operations with his deputy Commander

Basically all maintenance up to 1000 hours is performed at Gaziemir. After 3000 hours or 15 years each airframe is being overhauled in Ankara by the 5th Main Maintenance

Centre Command

CORESPONDENŢĂ


Au mai făcut, acum ce este în plus? Zboară la fel, nicio schimbare, aceleaşi misiuni execu-tate la nesfârşit! … Oare? Colaborarea cu

aliaţii (indiferent care sunt aceştia), nu poate şi nu are dreptul să se rezume la declaraţii şi documente.

În cazul de faţă, Forţele Aeriene Române şi cele Americane, au dezvoltat un parteneriat puternic, început cu ani în urmă. Atunci, în 30 aprilie 2009, era pentru prima dată când, în cadrul unui exerciţiu demonstrativ pentru presă, avioanele MiG-21 LanceR şi F-15E, ultimele aparţinând unităţii dislocate la Baza Aeriană de la Lakenheat, Marea Britanie, au oferit deschiderea către care mulţi dintre noi tânjeam de multă vreme. Era începutul, cu exerciţiul purtând numele STRIKE LANCE 09. Precedentul, „SNIPER LANCE”, se ţinuse la Aerodromul Mihail Kogălniceanu, deci nu la ei „acasă”.

În timp, plecând din acel an, actorii americani s-au schimbat (rotit mai exact), trimiţând la Baza 71 Aeriană „General Emanoil Ionescu”, pe rând, F-16, F-15 şi A-10, introducând astfel un principiu cât se poate de sănătos, cel al instruirii şi verificării comune. Merita acest efort susţinut de cele două părţi? Câştigul major al acestor „lupte simulate” este dat de însăşi valoarea celor implicaţi. Dacă analizăm experienţa de necontestat a aliaţilor, coroborată cu modalitatea

N C U N EX ERCI I U?

Marian COSTE

inedită de a se putea antrena cu un avion de concepţie estică, zburând plan la plan cu piloţii noştri, dorind împreună ajungerea la proceduri unice, valabile şi viabile pentru ambele părţi, plusul realizat este uriaş.

A fost greu, unii refuzau să accepte ideea, iar pentru alţii, mai sceptici, părea niciodată realizabilă. Fiecare parte avea procedurile ei, trebuiau aliniate şi, mai ales, respectate, pentru o mai bună reprezen-tare a eşecului sau reuşitei. Pentru că, de-a lungul anilor, s-a dovedit clară eficienţa acestui tip de colaborare şi, doar prin evaluări succesive, întinse pe parcursul mai multor ani şi zboruri în parteneriat cu mai multe tipuri de aeronave implicate, se poate creiona rezultatul. Diferitele misiuni „vânători cu vânători”, „vânători cu A-10” sau „elicoptere cu A-10” (acestea din urmă, mult mai apropiate ca specific), dar şi cele de colaborare pe misiuni cu sistemele

AWACS, au arătat în timp reuşita modelului implemen-tat. S-ar putea repezi unii să compare aceste exerciţii cu vestitele trageri din Astrahan, acolo fiind tot evaluări, dar erau în sistem competiţie, nu colaborare. În cazul de faţă, însă, s-a plecat conştient de la asumarea diferitelor posibilităţi tehnice şi a diferenţelor apărute, stabilindu-se un ţel care să fie tangibil de către cei implicaţi, astfel încât, fiecare parte să poată spune la final că misiunile au fost nişte reuşite.

În toţi aceşti ani, am avut privilegiul să fiu printre cei prezenţi, la fiecare oportunitate oferită. Am realizat că şi eu am crescut odată cu ei, că dezvoltarea mea a fost, într-o oarecare măsură, dictată de mersul lor înainte.

Pentru că ei au mers înainte şi în sus. E interesant cum dezvoltarea personală poate căpăta asemenea valenţe, influenţată de ceva exterior, devenind astfel tributar lor.

Revenind la misiunile comune, în cadrul cere-moniei din data de 16 aprilie 2015, mesajul transmis de oficialii români şi americani a fost clar: parteneriatul îşi demonstrează reuşita şi viitorul aparţine colabo-rărilor. Desigur, mai este de muncă, dar acţiunile mutuale vor aduce, cu siguranţă, şi rezultate pe măsură.

Spun asta pentru că resursele umane implicate (desigur, partenerii americani beneficiind de o redutabilă susţinere materială), sunt considerabile, lăudabile chiar. Profesionalismul arătat nu ar trebui să mai surprindă pe nimeni, din nicio parte a societăţii noastre, că vorbim de civili sau militari, meritul acestor reuşite, aparţine, procentual vorbind, fiecăruia dintre noi. Respectul şi susţinerea nu se negociează, sunt părţi motorii ale unui angrenaj numit „siguranţa naţională”, o sintagmă greu de înţeles, încă, pentru mulţi.

Zborul de ieri a implicat echipaje de pe elicoptere, avioane de vânătoare şi cele de sprijin tactic (atac la sol, sprijin aerian imediat etc.), trei categorii care, împreună, au demonstrat încă o dată eficienţa în cel mai evident mod, cel al unei colaborări devenită tradiţională.

Mulţumesc aliaţilor aflaţi la manşa avioanelor, a echipajelor de pe elicoptere şi de pe MiG-uri. Au demonstrat că, chiar şi atunci când se execută misiuni separate, în momentele-cheie, lucrul în comun desfăşurat în toţi aceşti ani, a dat roade.

Concluzia, ca răspuns la întrebarea din debutul acestui material este dA. Pentru că nu vor fi deajuns, vreodată. E ca şi cum am spune, la ce mai zboară şi azi, au făcut-o deja ieri.

Iar asta, neştiinţa, ca şi reaua-intenţie, se plătesc scump.

C u oCazia Zilei Internaţio nale a Copilului, sâmbătă,

30 mai, Forţele Aeriene Române au fost prezente pe Aerodromul Clinceni în cadrul demonstraţiei aeriene organizate de Aeroclubul României.

Forţele Aeriene au participat cu două elicoptere IAR-330 şi două aeronave C-27j Spartan aparţinând Bazei 90 Transport Aerian Otopeni.

NOAPTEA MUZEELOR

ZbOR dE ZiUA cOPiLULUi

Muzeul național al aviației romÂne a participat şi în acest an, în data de

16 mai, la evenimentul cultural Noaptea Europeană a Muzeelor.

Aici au putut fi admirate m a t e r i a l e p r o b a t o a r e c u semnif icaţie pentru istoria aeronautică a poporului român: avioane civile şi militare, staţii de radiolocaţie, tehnică de artilerie antiaeriană şi rachete sol-aer, machete, uniforme, decoraţii şi documente de arhivă etc.

1955-201560 de ani de la înfiin}area armei radioloca}ie

publication (1)

Documents