INTERVENŢII PSIHOPEDAGOGICE LA ELEVII CU ADHD DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ

MICĂ

PSYCHOPEDAGOGICAL INTERVENTIONS IN YOUNG SCHOOLCHILDREN WITH

ADHD

PURCIA VALERIA ECATERINA

Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, Sibiu, România

Articol publicat în volumul : Cercetarea psihologică modernă : direcţii şi perspective :

cercetare cantitativă vs. Cercetare calitativã, coord. Marius Milcu, Wilfried Griebel, Raluca

Sassu. - Bucureşti : Editura Universitară, 2009.

Abstract: Attention Deficit Hyperactivity Disorder is a cerebral dysfunction frequently

occurring in the case of children, being one of the most common disorders for this age. ADHD

can be defined as a syndrome with an early debut (before the age of 7) and it consists of a

combination of inattention, hyperactivity and impulsivity that persists in time, sometimes until

adulthood. By means of the psychopedagogical intervention program we are now putting

forward, we wish to offer parents and teachers information about ADHD and also provide a few

simple and easy-to-use techniques which can be applied both in school and family.

Keywords: ADHD, psychopedagogical intervention program, young schoolchildren, family,

school.

Tulburarea hiperactivă cu deficit atenţional (ADHD), numită şi sindrom hiperkinetic cu

minimă disfuncţie cerebrală, este o afecţiune frecvent întâlnită la copil, constituind una dintre

cele mai comune tulburări specifice acestei perioade. ADHD se poate defini ca fiind un sindrom

ce se caracterizează printr-un debut precoce (înaintea vârstei de 7 ani) şi este alcătuit dintr-o

combinaţie de inatenţie, hiperactivitate şi impulsivitate ce persistă în timp, uneori chiar până la

maturitate, la indivizi cu dezvoltare mentală normală. Prezenţa acestor simptome duce la

dificultăţi de adaptare în mediul familial, şcolar şi social. (Măgureanu, 2004) Are o înaltă

prevalenţă, puternic impact personal şi social fiind deseori, asociată cu alte tulburări de

dezvoltare sau psihiatrice.

Fiind o problemă de ordin psihic, care, deşi nu poate fi vindecată complet, există metode

de a o controla. Cercetătorii sunt de părere că un copil neurologic neatent, hiperactiv, este un

individ care are un handicap ascuns şi asupra căruia trebuie neapărat să se intervină.(Sauvé,

2006)

Indiferent de gravitatea situaţiei, strategiile terapeutice dezvoltate în acest sens

îi vor ajuta pe cei mici să ajungă, treptat, la o viaţă normală.

Prin programul de intervenţie psihopedagogică propus de noi am dorit să punem la

dispoziţia părinţilor şi cadrelor didactice câteva informaţii despre ADHD şi câteva tehnici simple

şi uşor de aplicat în mediul familial şi şcolar.

Metodologia cercetării

Scopul cercetării:

Studierea eficienţei unui demers psihopedagogic privind ameliorarea simptomatologiei

tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie la şcolarul mic.

Programul a fost structurat pe trei axe de intervenţie:

intervenţie axată pe copil;

intervenţie axată pe familie;

intervenţie axată pe cadrele didactice.

Motivaţia elaborării acestei structuri de program a fost aceea de a permite controlarea şi

manipularea principalelor planuri de manifestare a simptomelor tulburării hiperkinetice cu

deficit de atenţie:

planul familial;

planul şcolar;

planul social.

Obiectivele cercetării:

1. Studierea eficienţei programului de intervenţie psihopedagogică privind ameliorarea

simptomelor majore ale tulburării hiperactive cu deficit de atenţie la şcolarii mici:

impulsivitate;

hiperactivitate;

inatenţie.

2. Studierea eficienţei programului privind ameliorarea nivelului scăzut de socializare asociat

tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie şi creşterea randamentului şcolar.

Ipotezele cercetării:

Implicarea şcolarilor mici diagnosticaţi cu ADHD într-un program de intervenţie

psihopedagogică, duce la:

1. Diminuarea simptomelor majore ale tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie;

2. Ameliorarea dificultăţilor de socializare asociate tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie

şi creşterea randamentul şcolar.

Metode şi instrumente

A. Interviul

B. Observaţia structurată (cantitativă)

C. Experimentul

D. Matrice Progresive Standard Raven

E. Scalele de evaluare Vanderbilt – Fişa de răspuns pentru părinte

Scalele de evaluare Vanderbilt (de urmărire) - Fişa de răspuns pentru părinte

Scalele de evaluare Vanderbilt – Fişa de răspuns pentru cadrul didactic

Scalele de evaluare Vanderbilt (de urmărire) - Fişa de răspuns pentru cadrul didactic

(Wolraich, et all, 2003), adaptate de noi cu acordul autorului, pe populatie românească, pentru

jud. Sibiu

F. Studiul de caz

G. Metode statistico-matematice

Universul populaţiei

Populaţia asupra căreia s-a axat această cercetare şi din care au fost extrase cazurile care

au stat la baza elaborării ei este reprezentată de totalitatea elevilor de vârstă şcolară mică cuprinşi

în cadrul claselor I – IV, aflaţi în evidenţa Spitalului de psihiatrie „Ghe. Preda” din Sibiu în

perioada februarie – martie 2008 , ce prezintă tulburări hiperkinetice cu deficit de atenţie.

Selecţia subiecţilor Pentru desfăşurarea cercetării am selectat 33 de cazuri de şcolari mici cu ADHD din

cadrul Clinicii de Psihiatrie „G. Preda” din Sibiu, secţia psihiatrie pediatrică conform

următoarelor criterii:

1. Profilul psiho-social al copilului

Prezenţa simptomatologiei tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie la nivel

comportamental;

dezvoltarea funcţiei de cunoaştere la nivel bun – I.Q. mai mare sau egal cu 90 - vârsta

mintală corespunzătoare vârstei cronologice.

nivelul scăzut de integrare în grupul şcolar şi social

randament şcolar neperformant.

2. Familia:

interesul ridicat pentru dezvoltarea bio-psiho-socială a copilului;

calitatea colaborării cu şcoala;

interes pentru implicarea într-un program psihopedagogic de intervenţie

3. Învăţătorul:

interes manifestat pentru aplicarea unor tehnici educaţionale individualizate elevilor

diagnosticaţi cu ADHD din clasă.

Criteriul 1 – profilul psiho-socio-comportamental al copilului

În urma convorbirilor purtate cu echipa de specialişti din cadrul secţiei de psihiatrie

pediatrică privind existenţa în observaţie şi tratament a unor elevi ce prezintă ADHD, s-au

identificat 33 astfel de copii: 21 elevi – clasa I-a, 6 elevi –clasa a II-a, 5 elevi – clasa a III-a, 1

elev clasa a IV-a

Selecţia subiecţilor s-a făcut în urma unui interviu cu părinţii şi învăţătorii copiilor, cât şi

prin rezultatele obţinute din completarea de către părinţii şi învăţătorii celor 33 de copii cu

ADHD a Scalei Vanderbilt pentru învăţători şi părinţi. Scorurile obţinute de fiecare dintre elevi

au fost trecute în fişa individuală, pornind de la necesitatea metodologică de a utiliza aceste

rezultate în construirea profilului pretest al fiecăruia dintre copiii care vor rămâne în final ca

subiecţi ai experimentului.

Menţionăm faptul că până în această etapă a eşantionării, toţi şcolarii s-au încadrat în rigorile

criteriului 1 de selecţie.

Criteriul 2 – Familia

Părinţii elevilor au fost contactaţi, şi în cadrul unor întâlniri, au fost edificaţi asupra

scopului, obiectivelor şi strategiilor de desfăşurare a programului, împreună cu responsabilităţile

educaţionale pe care ar trebui să şi le asume aceştia în cadrul programului. De asemenea, aceste

întâlniri au permis evaluarea interesului şi resurselor familiei pentru educaţia copilului în

general, şi pentru propunerea de implicare într-un program educaţional, în mod special.

S-a constatat în cazul a 6 dintre copii o slabă receptivitate a familiei în privinţa colaborării

la programul psihopedagogic propus, drept pentru care elevii respectivi au fost excluşi din

program.

În urma interviurilor, 27 dintre familii au fost de acord să se implice în program.

Componenţa lotului cercetat: 18 elevi – clasa I-a, 6 elevi –clasa a II-a, 2 elevi – clasa a III-a,

1 elev clasa a IV-a.

Criteriul 3 – Învăţătorul

În cadrul unor convorbiri cu învăţătorii copiilor cu ADHD rămaşi ca beneficiari ai

programului, au fost informaţi despre scopul, obiectivele şi strategiile de desfăşurare a

programului, împreună cu responsabilităţile educaţionale pe care ar trebui să şi le asume. Toţi

învăţătorii solicitaţi au răspuns afirmativ exprimându-şi poziţia de susţinători activi ai

programului.

Probleme comune ale cazurilor selectate:

Copiii selectaţi în vederea implicării într-un program de intervenţie psihopedagogică au

fost diagnosticaţi ca având ADHD de echipa interdisciplinară a Spitalului de psihiatrie „G.

Preda” din Sibiu, secţia psihiatrie pediatrică. Din colectarea datelor psihologice, familiale,

şcolare şi sociale ale copiilor, am putut constata că tulburarea ADHD îi afectează în toate aceste

planuri. Astfel, aceştia se prezintă ca nişte copii cu o imagine de sine scăzută, trăiesc puternice

sentimente de inferioritate datorate dificultăţilor pe care le întâmpină la şcoală şi în societate.

Aceste dificultăţi sunt legate de o slabă experienţă senzorial-motrică, o parţială lipsă de control

al comportamentului, construcţiei deficitare a unor deprinderi necesare activităţilor de zi cu zi,

cât şi a carenţelor în dezvoltarea abilităţilor şi deprinderilor şcolare şi sociale corecte.

Etapa construcţiei cazurilor

Profilul psihologic – evaluarea simptomelor

Testarea funcţiei cognitive:

S-a efectuat pe baza aplicării următoarelor probe:

- Matrice Progresive Standard Raven - dezvoltarea funcţiei de cunoaştere – I.Q. mai mare sau

egal cu 90 la toţi subiecţii examinaţi.

- Scala de evaluare a simptomatologiei ADHD Vanderbilt pentru părinţi şi învăţători

Etapa pretest a experimentului

În perioada martie – aprilie 2008 s-a încheiat aplicarea scalelor de evaluare a

simptomatologiei ADHD pentru fiecare dintre cei 27 de elevi selectaţi pentru includerea în

program, rezultatele fiind trecute în fişele lor psihologice (înainte de a fi beneficiari ai

programului de intervenţie psihopedagogică).

1. Evaluarea simptomatologiei ADHD de către familie

(Scala de evaluare a simptomatologiei ADHD - Vanderbilt pentru părinţi)

2. Evaluarea simptomatologiei ADHD de către învăţător

(Scala de evaluare a simptomatologiei ADHD - Vanderbilt pentru cadrul didactic)

Etapa manipulării experimentale

Parcurgerea completă a etapelor programului de intervenţie psihopedagogică a avut

loc în perioada aprilie – iunie 2008.

Etapele parcurse în vederea aplicării planului de intervenţie psihopedagogică:

Pasul 1: Părinţii observă comportamentul copilului acasă.

Pasul 2: Învăţătorul observă comportamentul copilului la şcoală

Pasul 3: Părinţii şi învăţătorul se întâlnesc şi discută despre ce au observat în legătură cu copilul

şi evidenţiază lucrurile îngrijorătoare cu privire la acesta.

Pasul 4: Părinţii se întâlnesc cu psihologul şi îi împărtăşesc observaţiile făcute de ei, cât şi de

învăţător; furnizează de asemenea şi posibilităţile de contact cu învăţătorul copilului: număr de

telefon, programul acestuia la şcoală etc.

Pasul 5: Psihologul iniţiază un interviu structurat pentru factorii implicaţi în program: părinţi,

copil, învăţător din care obţine date referitoare la istoricul educaţional şi medical al copilului.

Pasul 6: Părinţii primesc o serie de broşuri sau informaţii despre ADHD, şi de asemenea, aceştia

şi învăţătorul completează scale de evaluare a comportamentului copilului.

Pasul 7: Scalele completate de învăţător şi de părinţi sunt examinate de medicul psihiatru.

Pasul 8: În urma rezultatelor obţinute la scalele de evaluare completate de părinţi şi învăţător,

medicul psihiatru determină ariile psihopedagogice de intervenţie

Pasul 9: Psihologul elaborează un plan de intervenţie psihopedagogică centrat pe ariile de

intervenţie stabilite împreună cu părinţii şi medicul psihiatru.

Pasul 10: Psihologul deruleză şi medicul psihiatru monitorizează aplicarea planului de

intervenţie şi evoluţia copilului. Părinţii şi învăţătorul completează scale de evaluare

comportamentală a copilului la începerea şi la sfârşitul programului de intervenţie

psihopedagogică. (după Feldman, 2007)

Programul de intervenţie psihopedagogică

Programul a avut în vedere construirea unui mediu ambiental şi educaţional care să

favorizeze dezvoltarea armonioasă a copiilor afectaţi de ADHD, prin constituirea unui

parteneriat între următorii agenţi de intervenţie:

Centrul Judeţean de Resurse Educaţionale şi Asistenţă Psihopedagogică Sibiu

Director – prof. psiholog Daniela Moldovan

Psihologi/psihologi şcolari :

Valeria Purcia, Elena Morariu, Simona Crăciun, Simona Câmpean, Maria Opriş, Lidia Draghiţă,

Silvana Şerb, Cătălina Nechita.

Spitalul de Psihiatrie „Ghe. Preda” din Sibiu, secţia psihiatrie pediatrică:

Dr.Cornelia Acaru, medic primar – neuropsihiatrie infantilă; Dr.Sanda Elena Barb, medic primar

- psihiatrie;Dr. Angela Muntean, medic primar – psihiatrie;Răzvan Pleteriu, psiholog clinician

principal, Laura Orlandea, psiholog clinician principal.

învăţătorii şi părinţii acestor copii.

Parteneriatul interdisciplinar s-a construit pe diferite arii de intervenţie, vizând:

- acoperirea cât mai completă a planurilor (familial, şcolar, social) de manifestare a

simptomatologiei ADHD la şcolarul mic şi a tulburărilor asociate;

- identificarea principiilor fundamentale educative în creşterea copilului cu ADHD;

- identificarea principalelor arii de intervenţie psihopedagogică în vederea ameliorării

simptomatologiei ADHD şi a tulburărilor asociate;

- implicarea activă a agenţilor de intervenţie în controlarea şi ameliorarea tulburării hiperkinetice

cu deficit de atenţie la şcolarii mici, beneficiari ai programului de intervenţie psihopedagogică;

Obiectivele programului de intervenţie psihopedagogică

Obiectiv general:

Favorizarea dezvoltării globale a copiilor hiperactivi cu deficit de atenţie incluşi în

program prin crearea unui mediu socio-educativ adaptat cerinţelor specifice acestora.

Obiective specifice:

1. Asigurarea sprijinului informaţional şi formativ necesar părinţilor care au copii afectaţi de

tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie;

2. Facilitarea optimizării profesionale a învăţătorilor care lucrează cu copii afectaţi de ADHD;

3. Facilitarea dezvoltării funcţiei de comunicare şi socio-afectivă a copiilor afectaţi de tulburarea

ADHD;

4. Integrarea activităţilor desfăşurate de membrii echipei de intervenţie într-un parteneriat

coerent de educaţie şi formare a copiilor beneficiari ai programului.

Beneficiarii intervenţiei psihopedagogice:

copiii afectaţi de ADHD

părinţii copiilor afectaţi de ADHD

învăţătorii copiilor afectaţi de ADHD

Echipa de intervenţie:

Profesionişti:

psihologii şcolari

echipa interdisciplinara a spitalului de Psihiatrie „Ghe. Preda” din Sibiu

Voluntari:

părinţii copiii afectaţi de ADHD

învăţătorii copiilor afectaţi de ADHD

Desfăşurarea programului de informare/formare părinţi

Programul pentru părinţi a însumat în total un număr de 10 şedinţe formative (săptămânale). Ca

reprezentanţi familiali şi beneficiari ai cursului de formare în fiecare dintre cazuri, au fost

părinţii copiilor cu ADHD.

Obiective:

●Familiarizarea părinţilor cu particularităţile hiperactivităţii cu deficit de atenţie la copilul din

perioada şcolarităţii mici; problematica tulburării ADHD; informaţii legate de natură psihologică

şi criteriile de diagnostic, la particularităţile şi dificultăţile pe care copiii le întâmpină în procesul

de învăţare şi de dezvoltare (în plan comportamental şi al integrării sociale şi şcolare).

●Observarea şi evaluarea comportamentului copilului; conştientizarea de către părinţi a

greşelilor educative în corectarea comportamentului copilului cu ADHD.

●Îmbunătăţirea atmosferei familiale; ascultarea activă; comunicarea emoţională; comunicarea

părinte – copil.

●Modalităţi de întărire a relaţiilor părinte-copil; focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului;

acceptarea necondiţionată; timpul destinat copilului.

●Însuşirea de către părinţi a noţiunilor de management comportamental; metode şi tehnici

comportamentale de disciplinare pozitivă;

●Recompensarea atitudinilor pozitive; întocmirea unui plan comportamental viabil; tipuri de

recompense; rezolvarea situaţiilor problemă

●Cooperarea cu învăţătorul copilului; cardurile de monitorizare a comportamentului; planul

zilnic;

●Creşterea stimei de sine a copilului; dezvoltarea încrederii în forţele proprii; evidenţierea

lucrurilor pozitive; conştientizarea diferenţei dintre comportamentul şi persoana copilului.

●Influenţa jocului în terapia copiilor cu ADHD; dezvoltarea abilităţilor de socializare; tipurile

potrivite de jocuri şi jucării;

Desfăşurarea programului de informare/formare învăţători

Acest program a însumat un număr de 7 şedinţe formative (săptămânale).

Obiective:

●Familiarizarea învăţătorilor cu particularităţile hiperactivităţii cu deficit de atenţie la copilul din

perioada şcolarităţii mici. Informarea acestora despre problematica tulburării ADHD prin

oferirea de informaţii legate de natura psihologică şi criteriile de diagnostic, la particularităţile şi

dificultăţile pe care copiii le întâmpină în procesul de învăţare şi de dezvoltare (în plan

comportamental şi al integrării sociale şi şcolare).

●Instruirea şcolară ; acomodarea şcolară. intervenţii comportamentale;

●Structură şi rutină bine stabilite; folosirea sistemului gradual de structurare a clasei; cei trei

„R”: rutină, regularitate şi repetiţie; monitorizare atentă a comportamentului; controlul clasei.

●Însuşirea de către învăţători a unor principii şi reguli ergonomice care să ofere copilului cu

ADHD un mediu ambiant securizant.

●Lecţii cât mai atractive, implicarea copilului într-un grup de lucru; interacţiunea dintre copil şi

învăţător; combinarea indicaţiilor verbale cu demonstraţiile practice.

● Identificarea problemelor comportamentale; sistemul de management comportamental al

clasei; recompensele pentru o sarcină bine făcută.

● Parteneriatul între copii; reguli clar definite; învăţarea prin cooperare; timpul de joacă şi

socializare.

Consilierea copiilor cu ADHD

Obiective:

A-l face capabil pe copil să depăşească problemele emoţionale dificile;

A-l face capabil pe copil să dobândească un anumit nivel de congruenţă cu privire la gânduri,

emoţii şi comportamente;

A-l face pe copil să se simtă bine cu el însuşi;

A-l face capabil pe copil să-şi accepte limitele;

A-l face pe copil să-şi schimbe comportamentele ce au consecinţe negative; A-l face

capabil pe copil să funcţioneze confortabil şi adaptiv în mediul extern (acasă şi la şcoală);

A crea condiţii pentru copil astfel încât acesta să urmeze stadiile de dezvoltare.

Analiza şi interpretarea rezultatelor

Distribuţia pe grupe de vârstă (clasa şcolară) în lotul studiat a fost următoarea:

18 elevi – clasa I, 6 elevi –clasa a II-a, 2 elevi – clasa a III-a, 1 elev - clasa a IV-a. (fig. 1).

În această lucrare s-a luat în discuţie grupa de vârstă cuprinsă între 6 – 7 ani (clasa I),

care s-a dovedit a fi cea mai numeroasă, semn că manifestările afecţiunii sunt identificate corect

de părinţi şi învăţători cu predilecţie la intrarea copilului în şcoală.

Urmează grupele de vârstă 7-8 ani (clasa a II-a), 8-9 ani (clasa a III-a).

În schimb, grupa de vârstă 10-11 ani (clasa a IV-a) este foarte redusă la lotul studiat.

Acest fapt este în concordanţă cu DSM-IV care cere ca simptomele centrale ale ADHD să fie

prezente înainte de vârsta de 7 ani.

Fig. 1 - Distribuţia pe grupe de vârstă (clasa şcolară) în lotul studiat

Sex ratio - la lotul studiat a fost de 5,75:1. Repartiţia în funcţie de sex arată predominanţa

băieţilor în raport cu fetele. Aceste valori sunt similare cu cele din populaţia generală. (fig.2)

La copil, ADHD se regăseşte mai frecvent la sexul masculin, sex ratio fiind de 3,6:1.

Diferenţa dintre sexe are o mare importanţă. Fetele diagnosticate cu ADHD sunt afectate mai

mult din punct de vedere cognitiv sau al atenţiei, comparativ cu băieţii, la care domină

componenta hiperactivă/impulsivă. (Ivanesei, 2008)

Fig. 2 - Repartiţia lotului în funcţie de sex

În funcţie de gradul de dezorganizare a familiei (fig.3), în grupul studiat, 4 subiecţi din 27

provin din familii dezorganizate dar nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între ambientul

familial şi diagnosticul de ADHD.

85,18

14,81

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Băieţi

Fete

22,22%

7,40%3,70%

66,66%

Clasa I

Clasa II

Clasa III

Clasa IV

Fig. 3 - Gradul de dezorganitare familială în lotul studiat

La lotul analizat în funcţie de subtipurile de ADHD, subtipul combinat predomină,

celelalte subtipuri fiind foarte slab reprezentate; o posibilă explicaţie ar fi că depistarea copiilor

cu un grad mare de inatenţie, hiperactivitate şi impulsivitate a fost mai uşoară, deoarece aceste

comportamente sunt mai repede percepute de părinţi şi învăţători. (fig. 4).

Trialurile DSM şi alte studii clinice ulterioare arată că tipul combinat predomină, faţă

de tipul predominant cu tulburări de atenţie. Totuşi, din cauză că subtipul cu tulburări de atenţie

are cea mai mare probabilitate de a fi subdiagnosticat, prevalenţa acestuia nu poate fi dedusă din

loturi clinice. (Iancu, 2007).

Fig. 4 - Repartiţia cazurilor de ADHD în funcţie de subtipuri

Prelucrarea statistică – (SPSS, t test ) a datelor privind efectele variabilei independente asupra

variabilelor dependente s-a făcut cu ajutorul testului t pentru diferenţa dintre mediile a două

eşantioane dependente (perechi), prin compararea diferenţelor semnificative dintre mediile

eşantioanelor perechi rezultate în urma datelor obţinute din pretest şi posttest la următoarele

probe:

- fişa de evaluare Vanderbilt a simptomelor ADHD – completată de părinţi

- fişa de evaluare Vanderbilt (de urmărire) a simptomelor ADHD – completată de părinţi

- fişa de evaluare Vanderbilt a simptomelor ADHD – completată de învăţători

- fişa de evaluare Vanderbilt (de urmărire) a simptomelor ADHD – completată de învăţători

Testul t al diferenţei mediilor a două eşantioane dependente permite evaluarea

semnificaţiei variaţiei unei anumite caracteristici, la aceiaşi subiecţi, în două situaţii diferite (de

11,11%

18,51%

70,37%

Subtipulcombinat

Subtipulinatent

Subtipulhip./imp.

7,40% 3,70%

85,18%

3,70% Asistent

maternal

Părinţi divorţaţi

Familie

monoparentală

Familie

biparentală

exemplu, „înainte” şi „după” acţiunea unei anumite condiţii), ori în două contexte diferite,

indiferent de momentul manifestării acestora. Avantajul major al acestui model statistic este

acela că surprinde variaţia numită „intrasubiect”, prin faptul că baza de calcul este diferenţa

dintre două valori măsurate pentru fiecare subiect în parte. (Popa, 2008)

Raportarea rezultatelor cercetării

Având în vedere că la toate rezultatele obţinute valoarea p<0.05, se respinge ipoteza de nul.

Se acceptă ipoteza cercetării, conform căreia implicarea şcolarilor mici diagnosticaţi cu ADHD

într-un program de intervenţie psihopedagogică, duce la:

1. Diminuarea simptomelor majore ale tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie:

● neatenţie

● impulsivitate

● hiperactivitate

2. Ameliorarea dificultăţilor de socializare asociate tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie

şi creşterea randamentul şcolar, pe un eşantion de 27 subiecţi, pentru:

Evaluare părinte

t.o5(26)= 9,36, p<0,05, ADHD subtipul predominant neatent

t.o5(26)= 11,19, p<0,05, ADHD subtipul predominant hiperactiv/impulsiv

t.o5(26)= 12,23, p<0,05, ADHD subtipul combinat neatenţie/hiperactivitate

t.o5(26)=6,o67, p<0,05, Randament / socializare

Evaluare cadru didactic

t.o5(26)= 10,01, p<0,05, ADHD subtipul predominant neatent

t.o5(26)= 8,34, p<0,05, ADHD subtipul predominant hiperactiv/impulsiv

t.o5(26)=11,13, p<0,05, ADHD subtipul combinat neatenţie/hiperactivitate

t.o5(26)= 7,13, p<0,05, Randament / socializare

Datele psihometrice ale Scalelor de Evaluare Vanderbilt (varianta în limba română)

Studiile de reliabilitate (prin calculul coeficientului Alfa Cronbach) indică o valoare foarte

ridicată (α > 0,70) pentru majoritatea secţiunile scalei referitoare la ADHD. Excepţie face

secţiunea „anxietate /depresie” din cadrul scalei de evaluare Vanderbilt pentru părinţi unde α =

0,52. (Unii autori consideră drept acceptabilă o valoare de 0.5 a indicelui Cronbach alfa în cazul

scalelor cu un număr mic de itemi:10-15). Această valoare este oarecum îndreptăţită să apară,

deoarece secţiunea cuprinde un număr mic de itemi (7). Nu am insistat pe modificarea sau

înlocuirea itemilor la această secţiune, deoarece am vizat, în această lucrare, în special

simptomatologia ADHD şi mai puţin tulburările comorbide.

Datele obţinute susţin calităţile psihometrice ridicate ale instrumentului pus în discuţie. O

scală „consistentă intern” ne oferă garanţia că itemii instrumentului nostru „merg împreună”,

măsoară acelaşi „construct” psihologic; însă, acest lucru nu ne permite încă să afirmăm ca

măsoară exact ceea ce şi-a propus să măsoare. (Popa, 2008) Această problemă am verificat-o

prin studii de validare.

Testarea validităţii prin compararea rezultatelor obţinute folosind Scalele de Evaluare

Vanderbilt pentru ADHD cu rezultatele obţinute folosind Interviul de diagnostic structurat CIM

10 arată că instrumentele măsoară atribute şi aspecte comportamentale similare dar nu identice.

Limitele cercetării

● Scalele Vanderbilt de evaluare / urmărire a simptomatologiei ADHD au o adaptare

transculturală restrictivă, numai pentru jud. Sibiu;

● Rezultatele obţinute în această cercetare nu se pot generaliza la nivelul întregii colectivităţi

vizate. Factorii care ar putea să influenţeze negativ generalizarea rezultatelor sunt următorii:

natura şi reprezentativitatea eşantionului; modul de culegere a datelor; perioada de desfăşurare a

cercetării; variatele surse de erori sistematice dintre care putem menţiona tendinţa de

supraevaluare a rezultatelor obţinute de către evaluatori, respectiv părinţi şi cadrele didactice.

Acest aspect însă, poate avea o conotaţie pozitivă, privind eficacitatea programului propus şi a

aprecierii pozitive a rezultatelor.

Concluzii

● Prelucrarea şi interpretarea datelor cercetării au relevat eficienţa programului de intervenţie

psihopedagogică, elaborat de noi, asupra simptomatologiei tulburării hiperkinetice cu deficit de

atenţie la şcolarii mici.

● Structura acestui program (pe trei axe de intervenţie: părinţi, învăţători şi copii) a permis

controlarea principalelor planuri de manifestare a tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie

(familial, şcolar şi social) iar în urma aplicării lui, s-au obţinut ameliorări semnificative ale

simptomelor ADHD (deficit de atenţie, hiperactivitate, impulsivitate), cât şi a tulburărilor

asociate (integrare socio – afectivă, randament şcolar).

● Obiectivele programului au fost atinse, prin dezvoltarea la părinţi şi învăţători a unui set de

abilităţi educaţionale şi de creştere, adaptate particularităţilor copiilor cu ADHD şi prin aplicarea

coerentă a acestor abilităţi de către părinţi (în mediul familial şi în societate), de învăţători (la

clasă) şi de psihologii şcolari (în cadrul cabinetului de asistenţă psihopedagogică al şcolii), în

vederea ameliorării simptomatologiei ADHD.

● Prezenta lucrare vine în întâmpinarea psihologilor şcolari, a cadrelor didactice, a părinţilor şi,

în principal a copiilor afectaţi de ADHD, oferind un model de intervenţie asupra

simptomatologiei tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie la şcolarii mici, model ce a vizat

următoarele aspecte ale problematicii puse în discuţie:

- acoperirea cât mai completă a principalelor planuri de manifestare a tulburării hiperkinetice cu

deficit de atenţie (familial, şcolar şi social) ;

- identificarea principiilor educative fundamentale şi obligatorii în creşterea copilului cu ADHD;

- implicarea activă a agenţilor de intervenţie (psihologi, psihiatri, părinţi, cadre didactice) în

controlarea şi ameliorarea simptomatologiei ADHD precum şi a tulburărilor asociate, la şcolarii

mici, beneficiari ai programului de intervenţie psihopedagogică;

● Programele de intervenţie psihopedagogică pot constitui o alternativă pentru părinţii care sunt

refractari la ideea de a administra copilului medicaţie pe termen nedefinit, sau pentru acei copii

care dezvoltă intoleranţă la Strattera (atomoxetine) putând astfel să îmbunătăţească calitatea

vieţii copilului şi a membrilor familiei.

● Tehnicile de modificare a comportamentului, sesiunile de training, educare şi consiliere a

copiilor, părinţilor şi a cadrelor didactice sunt suficiente pentru controlul simptomelor formelor

uşoare de ADHD. De obicei, intervenţiile comportamentale sunt utilizate alături de tratamentul

medicamentos, în formele moderate şi severe.

● Terapia psihopedagogică, iniţiată de specialişti şi aplicată ulterior de către părinţi şi cadre

didactice, constituie un element de baza al abordării copilului cu ADHD. Programul de

intervenţie psihopedagogică propus de noi se poate dovedi o metodă eficientă de instruire a

părinţilor şi cadrelor didactice, în tehnici simple, utile şi uşor de aplicat.

Bibliografie:

Feldman, Howard, (2007) – Evaluating Your Child for ADHD, American Academy of

Pediatrics, National Initiative for Children’s Healthcare Quality;

Iancu, Mirela, (2007) – ADHD la copil şi adolescent, Revista Farmacist.ro nr. 32 (112);

Ivanesei, Mihaela, (2008)-Tulburarea cu hiperactivitate/deficit de atentie (ADHD) la copil.

Accesat 22 febr. 2008, la adresa http://www.nordlitera.ro;

Măgureanu, Sanda, (2004) – Cum diagnosticăm hiperkineticii , Revista Info Diagnostic, nr.1;

Popa, Marian, (2008) – Statistica pentru psihologie. Teorie şi aplicaţii SPSS, Ed. Polirom, Iaşi;

Sauvé, Colette, (2006) – Copilul hiperactiv. Hiperactivitatea şi deficitul de atenţie, Ed. House

of Guides, Bucureşti;

Wolraich, Mark et al.,(2003) - Psychometric Properties of the Vanderbilt ADHD Diagnostic

Parent Rating Scale in a Referred Populations, Journal of Pediatric Psychology 28(8):559-568.

Copyright © 2009

Editura Universitarã

Director: Vasile Muscalu

B-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1 , Bucureşti

Tel./Fax: 021 – 315.32.47 / 319.67.27

www.editurauniversitara.ro

e-mail: redactia@editurauniversitara.ro

EDITURÃ RECUNOSCUTÃ DE CONSILIUL NAŢIONAL AL CERCETÃRII

ŞTIINŢIFICE DIN ÎNVÃŢÃMÂNTUL SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.)

Această publicaţie se supune legislaţiei privind Copyrightul. Conţinutul acestei lucrări nu

poate fi reprodus în întregime sau parţial - fără acordul autorilor.