Psihiatrie 1

Psihiatrie 1

Repere semnificative in istoria psihiatriei

Psihiatrie= lat psyche(suflet) si yatreea (vindecare)

Oamenii preistorici aveau o gandire magica, nici o ciudatenie nu era ciudata. Totul, inclusiv bolile, era pus pe seama duhurilor/zeilor, iar bolile erau tratate cu incantatii, descantece, diverse potiuni, preotii/samanii fiind puntea de legatura intre oameni si zeitati. Putem spune ca la inceputurile ei toata medicina era psihiatrica. Ex: cei cu epilepsie erau posedati de zei, Nabucodonasor se credea lup pt ca asa doreau divinitatile.

Acest mod de gandire va fi preluat de crestinatate si perpetuat pana aproape de timpurile noastre.

Anticii incep sa acorde creierului rol in gandire si afectivitate. Hipocrate spune prin el (creier) noi suntem nebuni, deliram, datorita lui credintele si teroarea ne agita si foloseste termenul de frenitis (delir acut febril). Totusi Aristotel considera creierul un loc de tranzit, inima fiind sediul psihicului. Soranus din Efes pledeaza pt tratarea bolnavilor psihici fara brutalitate si constrangere, ceea ce Europa va uita complet pt 18 secole.In evul mediu apar primele asezaminte pt bolnavii psihici. Primele sunt semnalate in tarile arabe (sec VII), care mentin intelegerea fata de bolnavul psihic. Avicena-tratat despre melancolie. In Anglia si restul Europei situatia este diferita bolnavii psihici fiind inchisi in institutii ce semanau mai mult cu inchisorile decat cu spitalele. In timpul Inchizitiei condamnarea la moarte, arderea pe rug, schingiuirile reprezentau tratamentele celor posedati de diavol. Bolnavii psihici zaceau in lanturi, tratati cu dusuri reci, torturi, sangerari pt a scoate duhurile din ei in ospicii-puscarii. Acest model de gandire si atitudine continua si astazi sub diferite forme (exorcizare)Noaptea inteligentei umane a durat mai mult de un mileniu, pana in epoca Renasterii Leonardo da Vinci- cand apar primele cercetari si dovezi privind baza cerebrala a viatii psihice. Treptat Europa scoate bolnavii psihici de sub tratamentul calugaresc si ii rede medicinei. Astfel Paolo Zacchias (aprox 1600) medicul papei afirma ca singurul competent in a recunoaste boala psihica este mediculSennert reintroduce teoria organicitatii: la baza bolii psihice stau leziunile cerebrale

Emil Kraepelin (1856-1926) pune bazele psihiatriei moderne

Eugen Bleuler 1911 reintroduce notiunea de schizofrenii.

Concomitent se dezvolta si curentul spiritualist, care afirma ca la baza bolilor psihice stau exclusiv cauze metafizice, culturale, sociale si simbolice. Acest curent se va continua cu psihanaliza si cu antipsihiatria.De-a lungul timpului au existat cercetatori care au exagerat ambele curente; au existat si psihiatri care au intuit ca cele 2 curente, aparent opuse sunt, de fapt, complementare.

In momentul de fata se recunoaste ca majoritatea tulburarilor psihice se declanseaza pe fondul unui teren somatic fragil sub actiunea unor stresori externi.

Anii 1950 sunt probabil cei mai importani ani din istoria psihiatriei; sunt anii descoperirii primelor neuroleptice (clorpromazina), schimband complet fata psihiatriei, a spitaleleor de psihiatrie si prognosticul acestor boli.In tara noastra, in per feudala asistenta psihiatrica era de tip caritabil. Matei Basarab (1652) Nebunul, chiar daca a comis vreun delict, nu va fi pedepsit pt aceasta, dar nu va fi lasat in libertate, pt ca sa umble pe drumurile tarii, el va fi supravegheat incontinuu pana isi va recapata ratiunea

Al Ghica (1838) va da o hotarare prin care va trimite bolnavii psihici la Schitul Malamuci (balamuc) care va fi trecut sub administratia Eforiei Spitalelor.1890 prof Al Sutu infiinteaza catedra de medicina legala si psihiatrie in cadrul Facultatii de Medicina Bucuresti. Prof Al obregia infiinteaza spitalul care azi ii poarta numele si participa la deschiderea Sp de la Socola-iasi. Ulterior C I Parhon si Gh Marinescu au adus contributii importante.Noiunea de "bolnav psihic"n general, boala poate fi n mod simplu definit ca absen a strii de sntate. Delimitarea manifestrilor psihice morbide de starea "normal" nu este uoar, ntruct fiecare boal psihic are un aspect individual i social, determinat de personalitatea i de experienele de via subiective ale fiecrui pacient n parte. Pentru abordarea unei definiii se ine seama de o serie de factori: biologici, psihici, sociali si culturali. Statutul aparent particular al psihiatriei rezulta tocmai din aceasta intelegere a naturii umane in complexitatea ei. n cazul reunirii unor criterii stabilite n diverse sisteme de clasificare, se poate lua n considerare existena unei boli/ tulburri de comportament. Simptome i sindroame psihopatologiceSimptomele (semnele i manifestrile morbide) i sindroamele (complex de semne i simptome) psihopatologice constituie un instrumentar important pentru diagnosticul psihiatric.

Sistematizarea simptomelor psihopatologice Tulburri ale strii de contiin (starea de vigilitate, ritmul somn-veghe)

Tulburri de orientare (n timp, spaiu, situative, n raport cu sine nsui sau cu alte persoane)

Tulburri de percepie (iluzii, halucinaii)

Tulburri de atenie (deficit, fluctuaii)

Tulburri de memorie (amnezii, paramnezii)

Tulburri formale ale cursului gndirii si de coninut (inhibiie sau blocaj, fug de idei, incoeren, perseverri, idei obsesive, idei delirante)

Tulburri afective (ale dispoziiei: depresive, euforice, anxioas, indiferent, i ale emotivitii: ambivalen afectiv, fric patologic)

Tulburri ale voinei (ale nivelului pulsional: reacii explozive, piromania, cleptomania, impulsii sexuale patologice etc.)

Tulburri ale personalitii (depersonalizare, derealizare)

Sindroame psihopatologice Sindrom anxios (inclusiv atacul de panic)

Sindrom depresiv Sindrom maniacal Sindrom delirant-halucinator Sindrom de agitatie psiho-motorie

Sindrom autistic Sindrom paranoic Sindrom demenial Sindrom oligofren Sindrom psiho-organic

Clasificarea bolilor mintale n prezent, n aplicaiile clinice sau n cercetare, sunt adoptate dou sisteme principale de clasificare:Sistemul ICD-10 propus de Organizaia Mondial a Sntii

Sistemul DSM-IV al "Asociaiei Psihiatrice Americanen timp ce clasificrile anterioare fceau diferenierea ntre nevroze ( cu patogenez psihogen) si psihoze (avnd un substrat primar biologic) .