BOETHIUS§1

SALVIANUS

.-->--..-;i^.v...^,»r-.™ . / r»»m,r-

PABZNTI 91 ^IlITORI B_BBBIOB$TX

— 72

«JPARINTI §1 SCRHTOM BlSERlCESTfc.

A P A R EDtN XNITIATtVA PATRIABHULUI

IUSTIN

SI SE CONTINUA SUB BTOB-MAREAPREA FEBICITULUI PAMNTE

T E O C T I S T

PATRIABHUL BISEH1CU OBTODOXE ROMANS

<9^r

BOETHIUS§1

SALVIANUSSCRIERI

ARTICOLE TEOLOGICE§1 M1NGIIERILE FILOZOFIEI

DESPRE GUVERNAREA LUI DUMNEZEU

CARTE TIPARITA CU BINECUVUTTAREAPREA _ EBICITULUI PABTNTE

TEOCTISTPATRIARHUL BISERXCII OBTODOXE ROMANE

eOMISIA DE ED[TARE:

CUVfNT tNATNTE DBI. P. S. Dr. NICOLAE CORNEANU

MrrROPOLrrur, banatuluiTRADUCEBE, NOTE SI COMENTARII

de prof. DAVID POPESCU

P.S. TEOFAN SINAITUL. Vicar patriarhal (presedinte),

PC pr SABIN VERZAN, Consffier Patriarhal, Pr. Prof.

STEFAN A1EXE, Pr. Prof- TEODOR BODOGAE, Pr. Prof.

CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN,

Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE,

ION CIUTACU (secretar)

f * ft ;-: « v • $ T (:

FACUi.-isfr* -yc TEOLOOiE m*£

EDITURA lNSTlTTJTTJLOT BIBLIC 51 DE M1SIUNEAL BISERIC1I QRTODOXE ROMANE

BUCURESTI — 1992

_&>.._. -f jtffc_fr_<_____i '--'.--- ....J*- "__».__ ..„ i

i-. - —.a. .t. . . -..,.. _.. ,,.

- '

CUVINT INAINTE

Copyright C

EDITURA 1NSTITUTULUI BIBL1C $1 DE MTSIUNE

AL BISERIOI ORTODOXE ROMANE

ISBN B73—9130—19—

4

Atunci cznd vorblm despre xpdrintH si scriitorii biserlcesti* glndul

n/ se Indreapld cu precadere spre acei Slin}i Parinfi care au l&sat P*$n"

viola si opera lor urme adinci in viafa Bisericii si In constiinfa cre-

dinciosHor : Grigorie Teologul, Atanasie eel Mare, Vosile eel Md*fe;-

Maxim Marturisltorul, loan Damaschin, Ciprlan, Augastln, Ambrba0ALor ie ad&ugam nu pu{ini al}ii, reducindu-i insa plna in cele din lirnta

la cei pe care i-au popularixat nu atlt teologii, cit cercetatozii'ln ct!£

istoriei iilosofiei, literaturii etc. In lista acestora intra uneort Boelhius,

aproape deloc Salvianus. Pe Boethtus 1-au mai citat unii clteodntdi tat

opera sa uMlngiierile tilozofiein a tost chiar tradusci de acelasi $t In

aceeasi iorm& In care se reimprima acam. Despre Salvianus InsH pte&

pufini am auzit, ca sa nu mai vorbim de scrierile sale complet ignoraie.

Lipsa aceasta iat-o acum Irtfatuiata' prin straduinta domnului

profesor David Popescu In a carui talmdcite vdd lumina tipamlul

trei din scrierile totusi impo:U~*e ale perioadei patristice ; aArtico-

lele teologice* si «M2nglierile Wozoiiet» alcatuite de Boethius (480—524)

5/ «Despre guvemarea lui Dumnezeu* alcdtuita1

de Salvianus (400—480)>

Celui dintli i-au acordat mai multa atenfie iilosotii iniruclt prin el

s-a paslrai contactul cu marii ginditori ax antichltapi, mai ales 'GU

Platon si Aristotel, celui de-al dotlea, mai mult cercetatorli trecutulut

istoric. Asa bunaoara Constantin si Dinu Giurescu $1 cittaza pe Safvldisj*

ia capitolvd despre «continuitatea daco-romanilor in finutul caipai&-

danubian* (Istoria iom&nilor din cele mai vechi timpuri gi pinaV a*t&8i:

2972, p. J52;. In potlda ignoratiei ce-i inconjoara, ambii acestt aatori

sint insa reprezentanti de irunte ai epocii lor $i prin operele i&i'&l'

ie-au lasat au ImbogStH ford Jndoiaitf glndirea crestina si cUJtuta

umanitalli in general. '*' >-'x.

Daca multd vreme s-a ajuns ia nesocotlrea operel lui Baethitis #Salvianus, lucrul acesta $e datoreazS intr-o oarecare mdsurq aatoritiUii

coplesltoare a Jul Augusiin (354—430), care i-a precedat. Intreg aepjaiufc-

de dupii moartea sa, desi n-a lost lipsit de scriitorl renumitf, a :

..-&Mf •

totusi coplesit de talma eptscopului Hiponei. Impulsul dat ffjia$fes0;'

creatine de Augustin nu s-a sttns multa' vreme, Problemele fepf<^?^au lost ridiccae prjrt el la un nivelunde urmasii sdi nwnai cu grwi:$&.avut acces. J3p. iflsttS fwrfe, conjunction politics, si econoniksf ft*t»s.:liN#

: _.^.uuUte».fesBB

***,«. ,»«...«,..

cnvrtrr Ihabctjb

de rtatura sd contribute la alirmarea personal)tdplor care au apdruttntre timp. Continua presiane a popoarelor germanice a subminat toateprovinclile fostului Imperiu iar eforturile de a-i face lata au epuizatiortele unei populafii deja serios pusd !a incercare.

Concomitent, In culluia medileraneana ca si in felul de viafd aloamenilor s-au inliltrat elemente barbare si germanice care an antrenattranstormdri cu urmdri si in Bisericd. Popoarele germanice nu impdr-tdseau «dreapta credintd», inclinau spre arianism si n-au deprins incdarta guverndrii. £i astfel in limp ce institutia imperiald sucomba (476),lumea se agdta incd de iicfiunea unei «oibis romanus», adicd o socie-tate guvemata de mmasii Romei. Asa se face cd oamenil Blsericiisi-au pus nddejdea !n acestia ca unii ce-i puieau proteja pe ei Inslsl,nu mai putin credinta lor.

In acesl context au apamt si si-au desidsurat activitaiea Boethiusla Roma si Salvianus la Maisilia. Pentm a incepe cu Boethius, vomspunecd el a tost considerat ultimul dintre romani si lotodatd prlmul dintrescolastlci. Dor in reaiilate el a lost si una si alia. Ca roman s-a simfitchemat sd iamiliarizeze pe voibitorii de limbd iattnd cu adevdratafilozotie, nu. mai pujin Insd el a tost cretin, In care calitate a datopere teologice, de felui celei care a intrat in alcdtuirea, prezentuluivolum. In adincul suUetului sdu Boethius a rctmas atasal antichMtii, eltilnd cunoscut in isioiie ca ultimul tilosoi grec, desi a saris in Mind,un distins aristocrat si un convins cetatean roman. Cu toate acesteaori poate tocmai de aceea, a intrat in slujba stdplnirii ostrogote deatunci devenind consul (510). Curtnd Insd, pe lundalul tensiunilor tntreregaiul ostwgot si Imperiul de rdsdrit a tost bdrmit, pe nedrept, caar /i intrelinut rela}ii de trddare cu Constantinopolul, Incarcerat, asttrsit prin a fi executat in anul 524 din ordlnul regelui Teodorlc eelMare. In inchisoare Hind, a compus lucrarea «MingiieriIe iilozoiiei»care desigur 1-a ajutat pe el Inaintea oricdmi sd suporte avatamriledestinului nemilos.

Salvianus, la rindu-i, a experimental de tlndr urmdrile incursiunilorbarbare care 1-au obligat sd pdrdseascd locurile natale (Galia nordtcd).Deslcasdtorit, si-a ctiulat relugiul In viafa monahald deodata cu sopasa. O vreme a rdmas la mlndstirea din Lerin Intemeiatd nu demult,apo, a intreprlns o caldtorie in Rdsdrit, dupd care relntorclndu-se Inpatrfe deveni preot la MarsUia, funcflunc in care a rdmas pint laaclmci bdtrlneie (a murit putin dupd anul 480). Experien;a de viafd pecare i-a tost dat s-o iacd 1-a ajutat sd aledtuxased scrierea «De guber-nationeDeit, un izvor de prima mind pentm istoria civilizatiei/undeprezmla ioarie sugestiv Ingrozitoarele nenorociri determinate de in-

m **t* ;

^tivtire. maotty ••

vaziiie barbare.<~-"feZZXTS^-££"33'

oamenii trecpnn ^J^niatrnnezeiascd, Salvianus deserie

mgumente bibhee ^"f^Z^emii, inclusiy a creditor, din

in cuiori vfi ^oraUtatea oamemlorf^ de cej sdrmanf,

Golia, Spania sau Africa, hpsa <*ianciionanlor publici, repar-

neclreptdiile din viata socrala «^™^ '^^ te scuzd pentm.

oarbari (saxoru, franc, hun)jj ctaar^cuno?{eau gmvli

pe motiv cd mi cun0*t€"US Dt«]T«« se consider al Blsericii

suterit consecintele Jznpre^rarii^J^»

ce » ^J c3nd ce«/unul le-a cdzut victimd ^^^^[^Znd ca simplu preo^te.a supraviem retras In mto-*« %<%*»*„ cmtind. Si dacd

Primal a gdsit suport In MosoU«fj" q] Apos(oJiior, Boethius

nu pomeneste metadata numele Imhws^^^ clM viala

ne invatd cd ^^^^^^^capataf sdu, omul Hi

csfe amerdntatd si anpile morjn Hmie a ^ niosoliei si ^gdseste ultimul refagiuin n^rrte^^^^S:Z^lZln^L intra— domauiui pro, D-P°PeS 'privet pe Salvianus, el dewdlu*^—^Jmorale ale societm creatine a^nvremea^^Q(unc,&$£aproape cd a preierd Pe cea bj*™ V«« ^ ^>^criticd pe barbari sau pe eretici,^^ ^ fa<rfL

pomind.de

gheiizoli indeaiun, de cei care ave^u *J»o jo_

old. spre «-! caractema P^ 5̂ '^'^™^ eompan*.'»»"diitfre /can Casian *i SlJirfuI N,f^^'^ tal^regirne : fn «***«

ploioasd *l ei au Jntlinit un fdran ai caruJ car ^ ^ ^surPe^rra:=sr- *—^f

cvvttr? tNAwre

de naturd sd contribute la alizmarea personalitdtilor care au apamtSntre timp. Continua presiune a popoarelor germanice a subminat toateprovineiile lostului Impetiu iar elorturile de a-i iace lata au epuizatiortele unei populatfi deja serios pusa la incercare.

Conccmitent, In cultuia mediteraneand ca si in Selul de viola aloamenilor s-au infiltrat elemente barbare si germanice care au antrenaltransformdri cu urrndri si in Bisericd. Popoarele germanice nu impdr-tdseau «dreapta credinta», inclinau spre arianism si n-au deprins incdarta guverndrii. Si astiel in timp ce institupa imperiala sucomba (476),lumea se agdfa incd de licflunea unei «orbi$ romanus», adicd o socie-tal guvernala de urmasi! Romei. A?a se face cd oamenii Bisericiisi-au pus nadejdea in acestia ca unii ce-i puteau proteja pe ej insist,

nu ma! pupn credinta lor.

in acest context au apdrut si si-au desidsurat activitatea Boethiusla Roma si Salvianus la Marsilia. Pentru a Incepe cu Boethius, vom spunecd el a lost considerat ultimul dintre romani si totodatd primul dintrescolasticL Dar in realitate el a lost si una $i alta. Ca roman s-a simptchemat sd iamiliarizeze pe vorbitorh de limbs latind cu adevdrataiilozoiie; nu mai pufin insd el a tost crestin, In care calitate a datopere teologice, de ielul celei care a intrat in alcdtuiiea prezentuluivolum. In adlncul suiletului sau Boethius a ramas ata$at aidichitaUi, elHind cunoscut in istorie ca ultimul iilosol grec, desi a scrts in latind,un distins aristocrat si un convias cetfyean roman. Cu toate acesteaori poate tocmai de aceea, a intrat in slujba stapinirii ostrogote deatunct devenind consul (510). Curlnd insd, pe tundaJul tensiunilor intreregatul ostrogot si Imperiul de rdsdrit a fost banuit, pe nedrept, cdar ii intrefinut relafii de tradare cu Constantinopolul. Incarcerat, asiirsit prin a ti executat in anul 524 din ordinul regelui Teodoric eelMare. In inchlsoare Hind, a compus lucrarea «M3ngiierile iilozoUehcare desigur l-a ajutat pe el inaintea oricdmi sd suporte avataruriledesttnului nemilos.

Salvianus, la rindu-i, a experimental de twdr urmdrile incursiunilorbarbare care 1-au obligat sd pdrdseascd locurile natale (Galia nordicd).De9i edsdtorit, si-a cdutat retugiul In viafa monahald deodatd cu so/iasa. O vreme a ramas la minastirea din Lerin intemeiatd nu demult,apoi a intreprins o cdldtorie in Rdsarit, dupa care relntordndu-se tnpatne deveni preot la Marsilia, functiune in care a ramas pind laadmc, batrinete (a murh putin dupd anul 480). Experlenfa de viatd pecare i-a lost dat s-o iacd l-a ajutat sd aledtuiased scrierea «De guber-natrane Dei», un izvor de prima mind pentru istorfa civtlizafiei, undeprezwld ioarte sugestiv tngzozitoarele nenoroclri determinate de in-

covJi-rr jmaxkt*

vaziile barbare. Salvianus se smduieste sd combatd opinia cd Dumnezeu

m se inlereseaza de lucmrile pdmintesti si cd din aceastd cauzd

oamenii tree prin atitea necazuri. Astiel dupa ce demonsfreazd cu

argamente biblice si rationale pronia dumnezeiascd, Salvianus descrie

in culori vii imoralitatea oamenilor vremii, inclusiy a crestinilor, din

Gaiia Spania sau Africa, lipsa de consideratie iatd de cei sarmaru,

nedreptdtile din viata sociaid, necinstea iancfionarilor pubher, repar-

tizarea inegald a impoziielor etc. Autorul gaseste o scuzd pentru

barbari (saxoni, iranci, huni) si chiar pentru eietici (gofi si vandah)

pe motiv cd nu cunosteau legea dumnezeiascd ori o cunosteau gresdi

dar condamnd in termeni aspri pe cei care se considerau ai Biseneu

idrd a respecta insd prindpiile evanghelice. Astiel prdbusirea impe-

riuiui roman o prezintd ca pe o meritata pedeapsd a Cerulul si ca pe

o dovadd elocvenfd a «guverndrii» lui Dumnezeu in lume.

Din putinul acum ardtat Intelegem mai bine asemanarea desttnu-

lui celor doi scriitori latin! : Boethius si Salvianus. Ambii au avui de

sulerit consecintele imprejardrilor istorice in care gu trait, chiar daea

unul le-a cazut victimd Hind condamnat la moarte, pe cind celalalt

le-a supravietuit retras in mlndstire si apoi slujind ca simplu preot

Primul a gdsit suport 5n iilosoiie si in credinfa sa crestind. Si daca

nu pomenesle niciodata numele lui Hsus ori al Apostolilor, Boethius

ne invald cd «atunci cind orice nddejdi slnt spulberate, cind viafa

cste amenintatd si aripile moHii niiiie deasupra capului sau, omul isi

gaseste ultimul refagiu in mlngiierile Unistitoare ale iilosohei si ale

religiei. NumaJ acestea 11 impact cu vesnitia, cu ceea ce esle rational

Si national in viafa oamenilor* (din introducerea domnului prof. David

Popescu). ,

CU ii priveste pe Salvianus, el dezvdluie idra menajamente racilele

morale ale societaW creatine din vremea sa, merged pind acoio inclt

aproape cd o prelerd pe cea barbard 9i ereticd. Chiar atunct cind ii

criticd pe barbari sau pe eretici, ie gaseste o scuzd: n-au fost evan-

ahelizap indeajuns de cei care aveau daloria s-o facd. Porrund de

aid, spre a-1 caracteriza pe Salvianus, cineva a recurs la ^mparaUa

dintre loan Casian si Slintul Nicolae. Desi aceastd compaiafie i ».avantajeazd pe scitul nostru. totusi o reddm In ^regime

:In ****

si Biserica universal** Soloviev pune aldturi pe Casian si SIlMui

Nicolae. Ei merg impreuna pe acelasi drum spre rau Era a «ploioasd si ei au intilnit un tdran al cd/ui car cu boi s-a wpotmoi

5n noroi. Slintul Nicolae a spus insotitorului sdu:Sd in

^eicam.c

ajutdm pe acest om sdrman sa-si scoatd caruJ din noroi. Casian WW

CrOVtNT INAINTE

rdspunse cd nu face sd-si murdareascd rasa cdlagdreasc& cu noroi.

Atunci Silntui Nicolae merse singur sa-1 ajute pe Jdran si reusi sa-i

scoatd carul din noroi, dupd care isi continuard drumul. lata Insa cd

an ajuns la poarta raiului, unde se alia Siintul Petru. tnceplnd sa

discute, Silntul Petru intrebd de ce haina Sflntului Nicolae era mur-

dard pe cind a lui Casian nu. I s-a relatat ce s-a intimplat si atunci

Stlntul Petru a pronunfat sentinta : Stintul Nicolae va fi sdrbdtoril dedoud ori pe an, iar Casian o singurd data la patru ani, deoarece ziuo

lui a tost fixatd la 29 februarie, care cade doar In anli bisecfi. «M/se pare, zice eel pe care }1 eit&m, cd in locul Siintuiui Nicolae 1-am

patea pane pe Salvianus» (Paul Amargier, Salvien de Marseille, in :

Collectanea Cisterciensia, vol, 49, m. 1, 1987, p. 75).

Cu Insusirile care detinesc pe Hecare din scriitorii ale cdror opere

le cuprinde volumul de lata, el ni se adreseazd si noua crestinilor deastdzi. Fdrd sd recurgem la analogii tortaie , vom recunoaste ca precumodlnioard, la fel si azi destui dinire noi au lost si mai slnt incd pu$i

in situatH diticile, cind nimic altceva nu-i poate mSnglia dealt credinj.a,

«.iilozaiiat> luatd In accep/iunea ei ceq mai inaltd. De asemenea nuo data sintem obligaii sd constatdm cd racilele care macind societatea

in care trdim. In prlmul rind societatea noastrd care se cansiderdcrestina, sint intocmai ca pe vremea lui Salvlamis $i ar ti avul nevoie deun plus de «evangkelizaTe». Tinind seama de aceste curacteristici,

apreciem cd lectura operelor lui Boethius si Salvlaniis se va dovedi- nunumoi interesantd, dar chiar instructivd si pentm noi, cititorii de azi.

f NICOLAEMITROPOMTUL BANATULUI

ARTICOLELE TEOLOGICEALE LUI BOETHIUS

SCURTA prezentare

La Inceputul secolului al Vl-lea, cind isi scrie Boethius lucrarile.

teologice, dogmele crestine erau stabilite sub forma articolelor din.

Simbojul credintei. Formularea Jor nu s-a feicut usor, ci prin, contro-

verse sj. lupte.de idei, care au ajuns uneori la violente grave. Preterm,

patriarh al Alexandriei, de pilda, a fost ucis (a. 457) in altarul catedra-

lei, iar Stefan al II-lear patriarh al Antiohiei, acuzat de nestorianism

a fost omorit (a. 497), de asemenea, de catre monofiziti. Sinoadele au

fixat dogmele crestine pentru a lua pozijie impotriva eel or care aveau

alte pSreri ?i pe care i-au Infierat cu numele de eretici. Au fost multe

erezii, numite fie dupa inifiatorul lor, fie dupa" ratacirea pe care o-

sustineau, Cele mai multe erezii s-au produs in legatura cu invatatura

despre Sflnta Treime. S-au emis multe opinii despre unitatea de sub-

stanta In Sfinta Treime, prin care Biserica marturiseste credinfa intr-un

singur Dumnezeu preamarit in trei ipostaze sau persoane ; Tatal, FiuJ

si Sfintul Duh.

Cele cinci articole ale lui Boethius au aproape toate ca tem& ra-

portul dintre persoanele Sfintel Treimi, cautind sa-1 explice pe cale

logica, rationalS, prin recurs la filozofia lui Aristotel. Autorul martu-

riseste cS in multe privinfe el insusi are nedumeriri si de aceea cere

socrului s&u, Quintus Aurelius Symmachus, sau diaconului loan els

Bisericii Romei (viitor papS), carora le adreseaza articolele, pSrerea pri-

vitoare la dreapta credinta a Bisericii.

1. In primul articol «Despre unitatea Slintei Trelmi», adresait sor.

crului s3u, Boethius isi propune sS demonstreze cum Sfinta Treime-

este un singur Dumnezeu, si nu trei Dumnezei. De la inceput el re-;

cunoaste ca subiectul este greu, ca" problema Trinit^tii este InteleasS.

de multi crestini in chip diferit si ca el isi propune sa trateze aceast*

50 BOETHIUS

problems la un nivel ridicat, fSra sS incerce a-i convinge pe cei lasi sau

vieleni cS atitudinea lor este de-a dreptul monstrueasa, £1 afirma ca

atunci cind spunem «Dumnezeu TatSl, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu

Sfintul Duh», nu spunem trei Dumnezeu, ci un singur Dumnezeu. Pen-

tru a demonstra cS substanja divinS este forma, e! pleaca de la afir-

matia aristotelica, potrivit careia toatS realitatea se reduce la materie,

irtiscare si forma. Materia este In continue! miscare, Smbracind diferite

forme. Dumnezeu, tnsa, nu este materie, ci forma, dar fara s§ aiba ceva

din insusirile foxmelor In care se intruchipeaza materia : El exista pur

si simplu. Neavind nimic din formele materiet, Dumnezeu n-are nici

numar, nu se multiplies In nici una din formele pe eare le ia materia,

El fiind unitate, si nu pluralitate. De altfel nici in cele materiale repetitia

nu face pluraiitatea unitStilor, spune Boethius. Daca zicem sabie, spada,

sau florets este in fond vorba de aeeeasi arma de atac. Autorul insusi,

dindu-si seama cS este greu de redus In glndirea cuiva trei obiecte la

unul singur, cu un grad superior de general itate, explica existenta lui

Dumnezeu si unitatea Sfintei Treimi prin cele 10 categorii stabilite de

Aristotel in teoria notmnii, si anume : 1) substanta (fiinta, esenta), 2) ca-

litetea, 3) cantitatea, 4) rela|ia, 5) locul, 6) timpul, 7) posesiunea, 8) ase-

zarea, 9) starea activa si 10) starea pasivS. Categoriile aristotelice

constituie totalitatea atiibutelor care se pot spune despre un obiect,

despre o fiintS, sau despre un lucru existent, ele rezumlnd m-tr-un fel toate obiectele posibile ale gindirii. Categoria deter-

minants, insa, este substanta ,- dacS lipseste aceasta, toate celelalte ca-

tegorii devin fara obiect, n-au cui fi atribuite. Dumnezeu, nefiind ma-

terie, n-are nimic din insusirile materiale si nu poate fi delimitat prin

categoriile filozofice. El nu e substantS, ci mai presus de substanta, ne-

putlnd avea, ca atare, atribute prin care se delimiteazS celelalte fiinte

sau lucruri. Este mai presus de orice ftmp sau loc, mai presus de orice

asezare sau stare. Insistind in mod deosebit asupra persoanelor Sfintei

Treimi din punctul de vedere al relatjei, aratS cS si din acest punct de

vedere reletia dintre Tata J, Fiul si Sfintul Duh este cu totul alia decit

relatia dintre celelalte fiinte. Persoanele Sfintei Treimi sint imateriale,

netrupesti, si ca atare nu pot fi concepute sub categoria relatjei.

In ulliimil capitol, pe temeiul celor aratate anterior, conchide cS

Dumnezeu este totodatS unitate si trinitate, ca deci cele trei persoane,

fiind legate intre ele, existlnd din vesnicie si avind aceleasi insusiri,

formeazS o unitate care nu se poate descompune decit nominal. «Relatia

in Trinitate este de asemSnare, TatSl cu Fiul §i amlndoi cu Sfintul Duh.

Fiecare este acelasi si toti trei la un loc sint Una si Aceeasi».

AimCOUSLB TEOL0QICK — PJMZlWXMff 11

Boethius, In eercetarea raportului dintre persoanele Sfintei Treimi,

fsi dS seama cS problema este subtilS si Sncheie spunind ca asleaptS

parerea lui Symmachus asupra felului In care s-a achitat de sarcina ce

$i-a luat-o asuprS-si, aceea de a demonstra logic unitatea Sfintei

Treimi.

2. Articolul «Dacd Tat&l, Fiul si Sfintul Duh se spun substanjjai

despte Dumnezeu* (scrisoare adresata diaconului loan al Bisericii din

Roma) se ocupa de asemenea de unitatea de substantS in Sfinta

Treime.

Cuvintul SubstantS, in sens de fiinfa (cum s-a tradus si in Sim-

bolul credintei : «Cel de o fiin}fi» sau «Cel de o substan{a») se poate

aplica fiecSreia din. persoanele Sfintei Treimi, dar nuraai ca unitate,

toate fiind aeeeasi substantS, nu substante diferite, deci trei persoane

intr-o singurS substantS sau fiinta : «Tatal, Fiul si Sfintul Duh nu sint

mai multe substante, ci una singurS*. De aceea tot ce se poate afirma

despre fiecare persoanS a Sfintei Treimi este substantial, pe cind ceea

ce nu se poate afirma despre fiecare nu e substantial. Astfel, «Tatal

este adevSrul. Fiul este adevSrul, Sfintul Duh este adevSrul, Tatal, Fiul

$i Sfintul Duh fiind nu trej adeva"ruri, ci un singur adevar». Dar dacS

sub raportul substantei Tatal, Fiul §i Sfintul Duh una sint, sub raportul

relatiei se deosebesc : TatSl nu poate fi Fiul si Fiul nu poate fi Tatal,

cum TatSl si Fiul sint «Adevarul, dreptatea, sau chiar substanta insasi».

Nici Treimea nu se afirmS substantial despre Dumnezeu, fiindca «Tatal

nu este Treime, Fiul nu este Treime, nici Duhul Sfint nu este Treime...

pentru acela§i motiv cS Treimea consta in pluraiitatea persoanelor, iar

unitatea In simplicitatea substantei», De aceea Treimea este un singur

Dumnezeu, ea fiinta1

, preamSrita in trei persoane ca relatfe.

3. O problema pe care Boethius o pune, dar pe care nu reusestes-o rezolve In chip satisfacator, este cea formulatS de titlul articolu-

lui «Cum substanpele sint bune In ceea ce sint, pe cind cele substan'

t>Qle nu sint bune».

RSspunzind diaconului loan, care-1 rugase sa arate mai clar cumsubstantele sint bune, pe cind cele substantial nu sint bune, Boethius

11 previne pe corespondentul s&u cS obscuritatea exprimarii sale se

datoreste gindirii abstracte la care, InsS, nu poate renunta, fiindcS el

scrie pentru cei inifiati, nu pentru cei ce, prin ignoranfa lor, pot lua in

deridere cele scrise.. El porneste de la deosebirea ce exists Intfe faptul

de a fi ?i ceea ce deja este, arStlnd ca a fi este o notiune generafS, pecind ceea ce este se defineste ca existent In ac(iune. Intr-o InlSntuhrede judecSti si rationamente abstracte, el cautS sa demonstreze ca «tot

12 SOTrmns

ce exists tinde catre bine» si ca toate cele ce tind catre bine sint bune

ele insele. Este deosebire, Snsa, intre cele bune prin substanta si cele

bune prin participate, acestea din urma prin ele Insele nefiind bune :

«CeIe substantiate deci sint bune prin eie insele, si nu prin participare

la bunatate». Esenta primordiala este binele, este Dumnezeu, dar in

afara de esenta primordiala substanta mai are si alte insusiri, care nu

pot intra separat In categoria binelui, cum este de pilda acea substanta

care, pe llnga ca este buna, este si grea, alba, rotunda. Si numai cele

ce sint doar bune, fara alta calitate, pornesc de la principiul tuturor

lucrurilor. Dar sint si altele, care nu provin din binele primordial. Cele

albe, de pilda, nu sint astfel, pentru ca de la Dumnezeu provine binele,

si nu albul. «De aceea, fiindca a voit sa fie albe eel ce nu era

alb, ele sint numai albe». Ca atare, desi toate substantele sint bune,

unele parti accidentale ale lor nu sint bune, si in acest sens cele sub-

stantiate nu sint bune. Repetam, din cauza conciziei si abstractiunii

aeestei scrisori nu se poate Intelege cu claritate cum substantele sint

bune, pe ctnd cele substantiale nu sint bune. Sa ne gindim, insa, ca

autorui scrisorii traieste cu citeva secole inaintea lui J. Jacques Rousseau

sau a lui Lamarck. Argumentul lui Rousseau ca omul se naste bun, dar

societatea il strica, sau principiul lui Lamarck, despre variabilitatea spe-

ciilor ar fi fost poate exemplificari folositoare pentra Boethius in ex-

plicarea limpede a unor insusiri speciale care apar intimplator in dez-

voltarea vietii, facind ca din substanta primordiala sa apara elemente

cu insusiri care nu-i seamana,

4. In «Scurtcf expunere a credinfei creatines Boethius foloseste

metoda istorica, renuntind la argumente intemeiate pe logica aristote-

lica si marturisind de la inceput ca va reda adevarurile dreptei cre-

dinte asa cum reies din Vechiul si Noul Testament, Precum spun Scrip-

turile, Dumnezeu eel vesnic a creat lumea, mai tntii pe cea cereasca,

a cetelor ingeresti. Diavolul, care la inceput a fost capetenie cereasca,

a fost izgonit din cer, impreuna cu alti ingeri, care s-au lasat ispititi detrufia si viclenia lui. lar Adam, primul ora, care, prin Eva, s-a lasat

ispitit de diavol, a fost si el izgonit din rai si lasat sa-si duca viata,

el ?i urmasii sai, muncind din greu pe pamint.

Toate cele privitoare la facerea lumii au fost descoperite de Dum-nezeu lui Moise, «dupa cum maturisesc cartile ISsate de el». Din aces-

tea se stiu cele despre Adam si despre pacatul stramosesc, ca si despre

urmasii lui Adam, care s-au mmultjt si au savirsit multe pacate, pina ce

Dumnezeu i-a pedepsit prin potop, crutindu-1 doar pe Noe si pe cele-

lalte vietuitoare luate cu el in corabie. Dupa potop lumea s-a inmultit

AKXJCOLBS.E reo-kodtcs: — wmzss&i&iiBt- 13

din nou, iar Dumnezeu n-a mai pedepsit pe oameni prin potop, ci a ales

poporul iudeu, In mijlocul cSruia s§ se nasca Mintuitorul, Care sa sal-

veze pe oameni de la pieirea cea vesnica. Mai departe Boethius expune

pe scurt istoria poporului iudeu si nasterea lui Iisus din Fecioara

Maria. Despre Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu nascut din Fecioara

au aparut multe erezii, mai insemnati eretici fiind Nestorie, care so-

cotea ca Hristos este numai om, nascut din trup omenesc, si Eutihie,

care-L socotea numai , Dumnezeu, nenascut din trup omenesc. Iisus

Hristos a propovaduit invatatura cea adevarata, in care insa iudeii n-au

crezut, invataturS pentru rSspindirea careia s-a intemeiat Biserica

universaia a credintei cre$tine. InvStatura crestinS are ca stilpi de

bazS «unitatea scripturilor, tradijia universaia si InvatStura proprie

si particulars*. Ca institute, Biserica isi are organizarea si condu-

cerea ei, potrivit cerintelor.

Autenticitatea acestui articol a fost pusa la Indoiaia mai mult decit

a celorlalte articole ale lui Boethius.

5, In sfirsit, studiul intitulat «Cele doua naturi si o singurix per-

soana in Iisus Hristos» iisi propune sa corecteze erorile lui Nestorie

Si Eutihie, care se gaseau la extremitatea contrarie unul fata de altul,

gresind amindoi, cind se vorbeste despre persoana si naturi cu privire

la Iisus Hristos.

In dezbaterea problemei puse, autorui cauta mai intii sa defineasca

notiunea de natura, arattnd ca aceasta notiune poate fi analizata din

mai multe puncte de vedere. Daca intelegem natura ca substanta, vor-

bind despre Dumnezeu n-o putem incadra In categoria lucrurilor care

sufera o actiune, fiindca «Dumnezeu si cele dumnezeiesti doar savirsesc

o actiune, si nu o sufera». Natura se defineste in diferite feluri, fiindca

exista mai multe feluri de naturi, dar ele nu se potrivesc la fel lui Dum-nezeu si omului.

Trecind la definifia persoanei, el spune ca aceasta este si natura

?i substanta, numai ca persoana nu poate fi orice substanta, orice fiintS

sau lucru, fiindca «nimeni nu zice cfi exista vreo persoana a pietrei

sau a vietuitoarelor fara simtire... dar zicem ca exista o persoana a

omului, a lui Dumnezeu, a ingerului». Fiintele sau lucrurile sint unele

universale (om, animal, piatra), altele particulare sau individuale (Ci-

cero, Plato, piatra din care e facuta statuia lui Achile), iar persoanS

nu se poate spune celor universale* ci numai celor individuale, Exista

deosebiri intre natura si persoana. Persoana este substanta si natura,

dar natura $i substanta nu sint neapSrat persoane, pentru ca «persoana.

este substanta individuals a naturii rationale*. Confuzia termenilor

S.^a^a.^...

14 BOCXHltJB

persoana si substanta se datoreste, spune Boethius, saraciei de vocabular

a limbii Iatine, in raport cu cea greaea, Cuvlntul latinesc persona (per-

soana) insemnmd masca, prin care un actor reprezinta pe cineva pe

scena, eauta a corespunde cuvintului grecesc ipostaza care, insa, in-

senmeaza «substanta individuals a naturii rationale*. Pentru sensul dat

de latinescul persona grecii au cuvintui prosopon (de unde in roma-

neste prosop). Tot datorita saraciei de vocabular, observa Boethius,

latinii confunda adesea notiunile de esenta, subsistenta, substanta si

persoana, care traduc cuvintele grecesti usia, usiosis, ipostasis si proso-

pon. Datorita acestui fapt, Nestorie a confundat natura cu persoana,

socotiad c3 oricarei naturi, ca proprietate specific^ a oricarei

substante, " corespunde si o persoana, ca deci lisus Hristos,

avind douS naturi (dumnezeiascS si omeneasca) ate si doua persoane.

In ceea ce priveste natura dumnezeiasca si cea omeneasca a lui Hristos,

acestea sint unite nu prin alaturare si nici prin araestec, ci sint date

Sntr-o smgura ipostaza, nuinita in latineste persona. Daca n-ar fi asa,

n-ar avea nici un sens credmta in dumnezeirea lui Hristos, in nasterea,

moartea 51 fnvierea Lui pentru mintuirea nearaului omenesc. Ramine

deci stabilit, contrar ereziei lui Nestorie, spune Boethius, c3 Hristos are

douS naturi si o singura persoana,

Cu privire la erezia lui Eutihie, care credea ca Hristos are o sin-

gura" persoana, dar si singura natura, Boethius combate si erezia aces-

tuia priritr-o inlanfuire de arguniente Iogice, Sncheindu-si demonstratia

ci£ Hristos a avut doua" naturi : dumnezeiasca si omeneasca, prin argu-

ments ca Hristos S-a inaljat cu trupul la cer si ca trebuie sa ttnem

seama ca «nu se inalfa la cer dec!! Cel Care S-a coborit din cer».

Intrucit Eutihie credea ca la inceput au existat in lisus doua na-

turi, dar prin nasterea din Fecioara acestea au devenit una, Boethius SI

combate spunind ca acest fapt nu s-a putut produce nici prin transfor-

marea divinului In uman, nici prin cea a umanului in divin, nici prin

amestec. Cele corporate nu se pot amesteca in nici un fel cu cele incor-

porate, ci-si pastreaza fiecare insusirile sale. Nici cele corporate nu se

pot amesteca intre ele dectt daca" au un substrat comun. «Nu se poate

transfonna arama in piatra, sau in iarba, sau orice corp in alt corp,

daca nu e aceeasi materia lucrurilor care tree unul in altuK Vinui se

poate amesteca cu apa, dar nu si cu untdelemnul. Incorporalul nu se

poate schimba in corporal si nici invers, pentru ca n-au un suport co-

mun, nu le este materia comunS : in cele incorporate nu exista materie,

.3JtTICO£*SLE TXQ1UXHCX — PMKBWKiltlSE 15

iar in matexie nu exista spirit. Eutihie deci greseste, pentru ca din ceie

doua" naturi, divinS si umanS, nu se poate face una, ci fiecare-si menttnecalitatea.

In Hristos este o dubla natura, cea dumnezeiasca si cea omeneasca,,

dar o singura persoana, «fiindca Acelasi este om si Dumnezeu». Intre-

cele doua erezii, a lui Nestorie si a lui Eutihie, calea de mijloc este cea.

dreapta, ca si In virtute. Vom cauta, ca atare, calea de mijloc intre cele

pairu care sint deschise In judecarea persoanelor si naturilor cind sevcrbeste despre Hristos, «In Hristos sint sau doua naturi. si doua" per-

soane, cum spune Nestorie, sau o singura natura si o singura persoanaV

cum spune Eutihie, sau doua naturi si singura persoana, cum spune-

dreapta credintS, sau o singura natura si doua persoane». Primele cai

au fost combatute, in ele fiind vorba de erorile lui Nestorie si Eutihie,.

calea a patra nu intra in discutie, fiindca nu e nimeni atit de obtuz la

minte, incit sa si-I inchipuie pe Hristos cu o singura natura si cu douapersoane ; asadar calea de mijloc este a dreptei credinte, care martu-

riseste pe Hristos In douS naturi si singura persoana.

Ultima intrebare la care raspunde Boethius este cum s-a putut face

ca ambele naturi sa se p&stxeze Intr-o singura persoana prin intruparea

lui Hristos, astfel incit El sa" devina om, supus pacatului, si totusi saramina Dumnezeu, Infruntlnd pScatul prin desavirsirea vietii Sate. Intrei feluri putea sa ia Hristos trup omenesc, si anume putea fi ca Adaminainte de pScat, ca Adam dupa pacatuire, sau ca Adam care putea sa-

nu pacaiuiasca". Hristos a luat, spune Boethius, cite ceva din toate aceste

feluri : a fost ca Adam dupS pacStuire, in sensul ca a avut si El nevoi

trupesti, dar n-a pacSturt, a rezisiat p&catului cind a fost ispitit de dia-

vol, asa cum desSvlrsit a fost Adam inainte de a pacStui si cumdesavirsit ar fi putut sS fie dacS n-ar fi pacatuit, Hristos a luat trupuJlui Adam pentru ca s£- mintuiasca neamul omenesc de pacatul nios-

'

fecit de la Adam. A luat chip omenesc, dar negresind a ramas maideparte Dumnezeu.

Boethius incheie acest articol exprimindu-si nadejdea cH ideile lui

despre doua naturi si o singura persoana in lisus Hristos marturisesc

credinta cea adevarata.

Prof. DAVID POPESCU

I

ARTICOLELE TEOLOGICE

1. Despre unitatea Sfintei Treimi.

Cum Treimea este un singur Dumnezeu, si nu trei Dumnezei

GAtre socnil sau Onintus Aurelhis Syamiacbiis

INTRODUCERE

M-am straduit s3 v3 pun la fndemina si sfi vS imp&rtasesc gindurile

mele Intr-o problems de atita vreme cercetata, dupS ce le-am formula!

In tiparele ratiunii si ale scrisului, In masura an care lumina dumne-zeiascti a binevoii a tine aprins opaitul min{ii mele, en dorinta de a vaauzi pSrerea si cu grija pentru cele pe care le-am spus. Se poate inte-

lege starea raea sufleteasca ori de cite ori redau in seris cele cugetate,

datorita atit greutatii subiectului, cit 51 faptului ca ma adresez celor

•rari, adica autoritfitii voastre x, fara sa ma las atras de faima ieftina si

de laudele desarfe ale celor multi. Iar daca este de asteptat ceva din

aiara, aceasta nu poate fi altceva decit speranta unei aprecieri pe ma-sura materiei tratate. Asadar, daca imi intorc pTivirile de la vol,

ma intimptna dintr-o parte neputinta celor lasi, iar din alta pizma celor

vicleni, incit se pare ca ar aduce o ocara rinduielilor duitmezeiesti eel

ce ar pune aceste lucrari in miinile unor astfel de monstri 2 care, in loc

sa le studieze, mai degraba le-ar calca in picioare. De aceea mS exprim

intr~un stil concis si pe cele imprumutate din taina disciplinelor filo-

zofice le imbrac in haina cuvintelor cu intelesuri noi 3,pentru ca ele s3

vorbeascS numai cu mine si cu intelepciunea voastra, dacS vS ve\i in-

drepta vreodata privirile spre ele. Cit despre ceilalti, ii tratez astfel

incit, daca nu vor putea intelege cele sciise, sa-si dea seama cS nu sint

1. Quintus Aurelius Symmachus, socrul lui Boethius, era un am de va2§ nunumaj prin pozitia sa politics si sociala, ci si prin culture deosebita pe careo avea.

2. Monstri erau numtti partizanii lui Arie, originar din Libia Egiptului, «taracare abunda In monstri 51 In persoane nefiresti», cum a fost caracterizatfi de uaadversar al lui Arie.

3. Injelesurile noi a]e envintelor erau cele din limbajtt] filozofjai aristotelice,cu ajutorul careia BoetWus cauta sfi explice rational normele destine.

ARTtCOJJELE TEpEJCKJICE 3#:

vrednici de a le citi."De fapt^ tasa, nu numai noi trebuie sa cautam a

$ti cit de mult poate privirea ratiunii omenesti sa" se ridiee la inaitimea

ceior dumnezeiesti, caci si celorlalte stiinte le este harazit oarecumacelasi tel de a se inalta cit se poate de sus pe scarU ratiunii. Nici me-dtcina nu aduce intotdeauna vindecare celor bolnavi, dar nu va avea

nici o vina" medicul, daca 11-a lasat la parte nimic din ceea ce era de

trebuinta sa faca. La fel stau lucrurile si in celelalte domenii. Iar aceas-

ta problema, cu cit este mai grea, cu atit trebuie sa fie mai usoara in-

gSduinta in tratarea ei. Totusi, sinteti rugat sa bagati de seama daca.

nn cumva seminfe din scrierile Fericitului Augustin n-au venit ca roade

In gindurile mele* pentru ca de aici sa Incepem cercetarea despre

problema propusa.

CAPrroLUL 1

PAREREA UN1VERSALA DESPRE TREIME ;.'.._

91 DESPRE UNITATEA LUI DUMNEZEU

Multi pretind c5 sint adepti ai religiei crestine. Dar aceasta ere-!

dint§ este mare si unica in puterea ei, fiindca nu numai prin autoritatea

InvatSturilor de valoare universale, ci si prin raspindirea sa aproape

in toate pSr$ile lumii, se numeste generals sau universala, Credinta ei

despre unitatea Treimii este aceasta. Se spune Dumnezeu TataJ, Dum-

nezeu Fiul si Dumnezeu Sfintu] Duh. Dar Tata], Fiul si Sfintul Duh sint

un siogur Dumnezeu, nu trei. Ratiunea acestei uniri este nedeosebirea.

C&ci deosebire fac numai aceia care adaugS sau micsoreaza, ca arienii

care, impartind Treimea pe trepte de merit 5, o destrama si o Imping

in pluralitate. Iar inceputul pluralitat" este alteritatea. Si fara alte.iftf|t%

nu se poate intelege ce este pluralitatea. Deosebtrea dintre trei .sapi^i

multe lucruri consta in gen, specie si numSr. De cite ori se zice aic:e!ai&-

de atitea ori se spune si deosebit. Iar acelasi se spune in trei rndduji''"/

dupa gen, de pildS om si cal, care sint din acelasi gen, ca animalej ddpS'

specie, cum sint Cato si Cicero, care sint in aceeasi specie- «&

.

oameni, si dupa numar, cum sint Tullius si Cicero, douS nuffl%

din aceeasi familie. De aceea se spune ceva deosebit fie dupa gen.,;fife

dupa specie, fie dupa numSr. Dar dupa numar deosebtrea o face varlj^"1

tatea celor intimplStoare, caci trei oameni se deosebesc nu prin JjiKttJ.

sau specie, ci prin cele intimplatoare ale lor. Chiar daca in auflet am

4. Mai ales lucarartle Ferlcitutui Augustin despre Unitatea Sfintei Tfeuni 'i*«n-'

servit lui Boelhius'ea material documentar;'5. Arie, negttid duamercirea lui Hristos, Ii socotea inferior" lui Drunneaett'';;

Tatal, dar superior Puhului Sflnt, Jmp5rtind astfel Treimea to trepte de merit':"

2 — Boethius $i selvJanue

20 BOBTHXUS

altceva decit este ea Insasi, repetitfa pare ceva drept, ca si enumerareaa ceea ce e deosebit cind se zice Dumnezeu Tatal, Dumnezeul Fiul 51

Dumnezeu Duhul Sftnt, fimdca aceasta Treime este un singur Dumnezeu,dupa cum floreta si spadS este o singura sabie si soare, soare, soareeste un singur soare. Deocamdata s-a spus aceasta in legatura cu aceainsemnare si indicatie prin care se arata ca nu toatS repetarea unita-tilor face numarul- si piuralitatea. Dar nu se spune Tatal, Fiul si Sfin-

tul Duh ca si cum ar fi vorba de ceva numit In multe feluri. Caci sabie

si spada este unul si acelasi obiect; dar Tatal, Fiul si Sfintul Duh este

acelasi si nu este aceeasi, SS ne opiim asupra acestei deosebiri. La "m-

trebarea daca este Insusi Tatal Cel care este si Fiul, raspunsul este nu.Iarasi la Intrebarea daca este Acelasi unul Cel ce este si altul, raspun-sul este de asemenea nu. Asadar nu exista intre Ei nedeosebire intrutotul. Aici intervine numarul despre care am lamnrit mai sus ca aparedin diversitatea de subiacente. Despre aceasta vom vorbi pe scurt,

dupa ce vera ar&ta mai intli ce sens are fiecare categorie filozofica in

legatura cu Dumnezeu.

CAMTOLUL IV

CUM ESTE DUMNEZEUIN CATEGOR11LE FILOZOFICE

Exists la total zece categorii filozofice 8, care se aplica in general

oricarui obiect, si ele sint : substanta, calitatea, cantztatea, relafia,

locul, timpul, posesiunea, asezarea, activitatea, pasivitatea. Ele se ga-sesc subiacente, astfel ca o parte din ele slnt • substantia" In predicatia

celorlalte obiecte, iar o parte in numarul celor accidentale. Dar aces-

tea toate se pot schimba, daca este vorba de cele divine. Relatia nupoate fi atribuita lui Dumnezeu, fiindca" In EI substanta nu este sub-stanta, ci mai presus de substanta. La fel calitatea si celelalte care potexista. Dintre acestea, pentru ca Intelesul sa fie mai deplin, vom daciteva exemple. Cfnd zicem Dumnezeu, se pare ca denumim substanta,dar pe aceea care exista mai presus de substanta. Iar cind zicem drept,

numim o calitate, dar nu Intimplatoare, ci pe aceea care este substantasi mai presus de substanta. Caci nu este altceva faptul ca" este Dum-nezeu si altceva ca este drept, ci este acelasi lucru a fi Dumnezeu si a

9. Arlstotel a stabilit 10 categorii (in latineste categorie — praedicamen — enun-tare, atribut), 10 elemente sau puncte de vedere, cu ajutorul carora se delimiteazain glndirea noastrS un obiect, filatS sau lucru : 1. substanta, esentS, fiinta : ce estecineva, ceva (am, cal, scaun) ; 2. cantitatea : ctt de mult, de mare este dneva,ceva (lung de doi co(i) ; 3. calitatea : ce fel este {alb, gramatician) t 4. relatia 1

in legStura cu cine, cu ce (dublu, pe jumState, mai mare, mai mic) ; 5. locul : unde,de_ unae, pina unde (in piata, in liceu)

i 6. timpul ; cind, de cind, pinS cind (ieri,

mime, demult, de curindjj 7. asezarea: cum, in ce pozltie (culcat, asezat); 8. po-sesiunea: al cui, a cui, ai cui, ale cul (cu lncaltamintea sa, cu armele sale)s 8. ac-tivitatea, exprlmata de forma activS a verbelor (eu cert, eu laud) ; 10. pasivitatea,exprimatfi de forma pasivfi a verbelor (eu slnt certat, eu slnt laudatj. Dintre aces-tea 10, existenta celei dintii este obllgatorie ; daca lipseste aceasta, celelalte rtoSnfara obiect, n-au ce defitii. Pe de alta parte, ele se pot reduce la 4; substanta,calitate, cantitate, relate, in care intra toate celelalte.

,1m in'ifSiiaiift-i"itAfc.a

AjmCOTJ33L,E TBOIXXHCE 21

fi drept. La fel, cind zieem mare; 'sau foarte mare, ni se pare ca numimo cantitate, dar la fel cu substanta. despre care am spus ca" este maipresus: de substanta. Pentru ca acelasi lucru este a fi Dumnezeu si a fi

mare. Iar despre forma Lui s-a aratat mai sus ca" este unul ca forma si

n-are vreo pluralitate. Dar aceste atribute slnt In asa fel, inclt piin

ceea ce slnt fac ca El lnsusi sa fie ceea ce se spune ca este. La celelalte

fiinte se arata Insusirile in chip despartit, dar insusirile lui Dumnezeusint unite si nedespartite. Astfel, cind zicem substanta, de pilda om,sau Dumnezeu, aceasta se spune ca si cum substanta ar fi lnsusi acel

lucru despre care se vorbeste, ca de pilda substantia om sau Dumne-zeu. Dar exists deosebire, fiindca om nu este in Intregime omul insusi

si prin aceasta nu este nici substanta. Ceea ce este se datoreste altor

pricini, care nu sint omul, fn schimb, Dumnezeu prin insusi faptul c&

exista este Dumnezeu. El nu este altceva, decit ceea ce este si prin

insusi acest rapt este Dumnezeu, La fel, atributul drept, care este bcalitate, se zice astfel, ca si cum insusi ar fi cel despre care sputter*

atributul, adica daca zicem omul cel drept sau Dumnezeu cel drept

admitem ca" insusi omul sau Dumnezeu sint drepti, cu deosebirea

ca unul este omul si altul cel drept, pe cind Dumnezeu Insusi si

Acelasi este drept. Se spune mare si omului si lui Dumnezeu, ca si

cum ?i omul insusi ar fi mare, si Dumnezeu ar fi mare. Dar -©muleste numai mare, pe cind Dumnezeu este Insusi mare. Iar celelalte

nu se atribuie nici lui Dumnezeu, nici altora. Cit priveste catego-

ria locului, aceasta se poate spune si despre Dumnezeu si despre om,

ele pilda despre om ca este in for, iar despre Dumnezeu ca este

pretutindeni, dar in asa fel, incit ca si cum insusi lucrul despre care

se vorbeste n-ar fi ceea ce i se atribuie. CSci nu se spune ca omuleste In for asa cum se spune ca este alb, sau lung, nici ca si cum ar fi

inconjurat si determinat de vreo insusire, care i s-ar potrivi numai lui,

ci se arata numai determmarea ca este format intr-un fel sau altul,

Dar despre Dumnezeu nu este asa. Se spune ca este pretutindeni. nti

pentru cS El exista In orice loc (fiindca nu poate sa fie intr-un 16c),. e|

pentru cS poate cuprinde orice loc, chiar daca El Insusi nu e cuprrns

intr-un loc, §i de aceea se spune ca nu este intr-un loc, pentru cS -esj{$

pretutindeni §i nu intr-un loc. La fel, dacfi se spune despre om cl"^venit ieri, Dumnezeu este Intotdeauna. Dar si aceasta venire, desp^care se vorbeste, nu se arata ca ceva care ar exista, ci se indica ce,s^petrecut cu el in timp. Ce se spune, insa, despre Dumnezeu exista" In-

totdeauna, insemnind un singur lucru : ca a existat In tot timpul trecut,

ca exists in tot prezentul si va exista in tot timpul viitor. Aceasta 'se'

poate spune, dupa cuvintul filozofilor, si despre cer ?i despre .celelalte

corpuri nemuritoare. Dar despre Dumnezeu nu se poate spune a§a,

fiindcS este Intotdeauna, fiindca Intotdeauna exista in El prezentuL

fiind prezent in cele ale.noastre ?i In cele divine, fiindca face timpul

nostru ca si cum ar cuxge ve^nic, iar pe cel divin, tinindu-1 In pe.rma|

rienta nemiscare, il face eternitate. Acestui mime, dac&-i adaugi- (&*.

vlntul totdeaunar vei obtine ceea ce este al S5u, adica timpul In -petar

trerupta $i nesfirsita curgere, care este ve§nicia. La fel stau lucrurile

: •..-v,.4.'.,,^-A..T.l.. 1 - . : .,,,_, ,„,_.„: ,„1._j*-_.,j„jJ_ J .

22 BOETHIUS

si cu posesiunea si actiunea. Despre oa zicem cS alearga imbr&cat, iardespre Dumnezeu ca El conduce posedind toate. Nimic din ceea ceeste mi s-a spus ca este despre am'mdoi. Toata aceastS categorisireeste data pentru cele exterioare si toate acestea se refera intr-un fel

la ceva. Deosebirea de categorisire o putem face usor. Cind 2icem omsau Duranezsu, ne referim la substanta din care este omul sau Dum-nezeu. Cind zicem drept, ne referim la categoria calitatii de drept, iar

ciiid zicem mare, de asemenea, la categoria cantitatii, care face ca sSfie cineva mare. Dar in celelalte predicamente nu exista nimic asema-nator. Cine zice ca este cineva in for, sau pretutindeni, se refera la

categoria locului, si nu la cea a calitatii, cum este drept si dreptate.La fel, cind zic alearga, sau conduce, este acum, sau intotdeauna, marefer la categoria de Ioc si ia categoria de timp. Provizoriu ii putemzice timp si vesniciei divine, dar nu cum exists ceva din ceva, ca maredin marime. In Dumnezeu nu trebuie sa cautam nici asezarea si pasi-

vitatea, caci nu sint. Acum se intelege limpede care este diferenta desens a categoriilor ? Unele aratS un lucru, iar altele imprejurarile unuilucru. Unele sint folosite ca sa arate ca un lucru este ceva, iar altele

ca sa determine nu existenta, ci Insusirea a ceva venit din afara,

Asadar, cele ce arata ca exista ceva potrivit unui lucru se pot numicategorii care, cind se spun despre lucrurile subiacente, se numescaccidente potrivite obiectului ; cind se spun, insS, despre Dumnezeu,care nu este subiacent, categoria se numeste potrivit substanteiobiectului.

CAPrtoLUL v

CUM ESTE DUMNEZEU IN CATEGORIA RELATIEI

Sa discutSm acum despre categoria relatiei, in vederea careia

ne-am ocupat de tot ce s-a spus pina acum. Mai ales cele ce se vadlimpede ca sint ceva venit din afara nu par a corespunde unor cate-

gorii proprii. Intrucit tntre stSpin si rob exista o relatie, sa vedem daca

aceasta corespunde sau nu categoriei de relatie in sine. Aici daca in-

ISturi robul, ai Snlaturat si stapinul, dar nu vei fi tnlaturat si albul, chiar

dacfi vei fi inlSturat albimea. Diferenta este ca albimea este un accidental albul ui si, aceasta fiind InlSturatS, piere in mod sigur albul. Pe cindin privinja staplnului, daca~i inlaturi robul, piere cuvzntul prin careeste numit cineva stapin. Servttl mi este accidental pentru stapin, caalbimea pentru alb, ci o putere oarecare, prin care este constrins robul.

Fiindca_aceasta putere piere daca este InlSturat servul, este limpede

ca nu este accidentals staplnului 'prin sine, ci este exterioara Intr-unfel, prin. venirea robului. Asadar nu se poate spune ca aceasta categoricdespre care se vorbeste, $i anume relatia, adauga, micsoreazS sau schim-ba ceva prin sine. Aceasta toata nu consta in aceea ca este o existenta,ci in aceea cfi este o posesie oarecum in comparatie ,• si nu e intotdeaunain raport cu altceva, ci de multe ori in raport cu sine insasi. Hai, s8ziceni c& sta cineva in picioare : daca eu tree la dreapta lui, el va fi la

sting a in comparatie cu mine, nu pentru ca era el tnsusi la stinga dela inceput, ci pentru ca eu am trecut in dreapta. Iar daca eu tree la

ARTICOI.E1UE TKOiibQlCE 23

stinga, el devine la dreapta, dar nu Ia dreapta prin sine, ca alb si lung,

ci este la dreapta pentru ca sint eu linga el. fiind astfel numai in raport

cu mine si nu prin sine insusi. De aceea, ceie care nu fac relatia dup§proprielatea unui lucru prin aceea ca este ea insasi, nu pot sa alternezfe

sau sa mute nimic, nici sa-si schimbe in vreun fel esenta. Iar daca Tatal

si Fiu! se pun in relatie si nu se deosebesc deloc, cum s-a spus, decit

prin relatie, iar relatia nu se refera la eel despre c«e se vorbeste, ca:?i cum ea insasi ar fi potrivita lucrului de care se vorbeste, nu va face

alteritatea lucrurilor cea despre care se vorbeste, ci, daca se poatespune, asa cum abia daca s-a putut intelege, este o attentate a persoa-

nelor. Intr-adevSr, mare este adevSrul regulii ca in cele imateriale sa

se tin& seama de deosebiri, nu de locuri. Nu se poate spune ca s-a

adaugat ceva lui Dumnezeu ca sa devina Tatal, fiindca nu tncepe sS-fie

la un moment dat Tata, prin aceea ca existenta Fiului ii este substail-

tiala, iar categoria de Tata este de relatie. Iar daca ne amintim de : toate

cele spuse mai inainte despre Dumnezeu, trebuie sS ne glndim ca Dum-nezeu] Fiu] a purees din Dumnezeu Tatal, si din amindoi, SffntuI Duh J°.

Acestia, fiindca sint netrupesti, nu sint deosebitj ca loc, fiindca Dum-nezeu este Tatal, Dumnezeu este Fiul si Dumnezeu este Sfintul Duh, iar

Dumnezeu, neavind nici unele deosebiri prin care sa difere de Dum-nezeu, nu difera de nici unui dintre ei. Astfel ca, unde lipsesc deose-

birile. lipseste pluralitatea si unde Mpseste pluralitatea este prezenta

imitates. Nimic altceva nu s-a putut naste din Dumnezeu, decit Dum-nezeu, si in lucrurile care se numara repetarea unitatilor nu face in

tottte felurile pluralitatea. Asadar unitatea celor Trei este pe deplin

stabilita.

CAPirOLUL VI

CUM EXISTA IN DUMNEZEU UNITATE §1 TRINITATE

intrucit nici o relatie nu se poate raporta la sine insasi, iar predi-

cate raportata la sine insasi este lipsita de relatie, numarul din trini-

tate s-a obtinut prin categoria relatiei. Dar s-a pastrat unitatea in ceeace este deosebire fie de substanta, fie de lucrare, fie de acea predicajie

care se spune potrivit ei insesi. Substanta contine unitatea, iar relatia

multiplies trinitatea si de aceea sint arState separat si deosebit cele eesint in relatie. Tatal si Fiul nu sint aceiasi si nici Sfintul Dub nu este

fiecare dintre cei doi ; totusi este aceiasi Dumnezeu TatSl, Fiul si SfiP'

tul Duh. Aceiasi este drept, aceiasi este mare, aceiasi este toate care

i s-au putut atribui potrivit Lui. De bunS seamS, trebuie sa se stie :ca

predlcapa relativS nu este intotdeauna la fel, incit s§ se afirme intotdea-

una prin deosebire, cum sint robul si stapinul, care se deosebesc tntre

10. Termenul de Pilioque, insemnlnd cS Duhul SHnt purcede. ?i da la Fiul,

nu exista In Simbolul de credmtS niceo-constantinopolitaii (stabilil in primele dq)Wsinoade ecumenic* tinu.te priraul la NIceea in 325 £ al doilea la Cojistantinopol

In 38J}f e) a lost introdxzs in Apus. prin sinodul de Ja Toledo din 447, ca adaosla ariicolul 3. De vreine ce il g&sim $i in lucrarile teologlce ate lui Boethiss, _ toje*

legem ca in teologia apuscana s-a impus mai ales in teglturS cu ereziile prlvitoare

Ja pecsoaneSe Sfintet Trelmi, pentru intSrirea ideii ca Fiul n-a Jost mai raic dectt

TatSl, ci au existat amindoi in imitate, din amindoi purcezind Duhul SHnt.

*. ',IUM','M«i«i<W, .-.'. ./ ..

24 BOETHIU3

ei. Orice egal este egal cu egalul si asemenea este asennenea cu asemeneaSi acelasi este acelasi cu acelas i, Relatia In Trinitate este de asemanare,Tatal cu Fiul 51 amindoi cu Duhul Sfint. Fiecare este Acelasi si toti

la un loc slnt Unul si Acelasi. Si daca aceasta mi se poate gasi in toate

celelalte lucruri, produce acest fenoraen alteritatea, care este din nea-

raul lucrurilor pieritoare. lar noi se cade sa mi ne lasam Inselati denici o inchipuire, ci sa ne inaltam prin intelect si, pe cit se poate

intelege ceva, pe atit sa nu lasam nimic nelnfeles.

Dar am voxbit destul despre chestiunea pe care mi-am propus-o.

Acum subtilitatea problemei asteapta norma judecatii voastre si, dacadezbaterea ei a decurs corect sau nu, autoritatea voastra urmeaza sa

se pronunte. lar daca paxerii credintei foarte bine intarite prin temelii

proprii si prin sprijinul gratiei divine li s-au dat ajutoarele potrivite

ale argumentelor, bucuria pentru succesele lucrarii se va intoarce la

obirsia din care a plecat. In fine, daca puterea omeneasca n-a izbutit

sa se depa?easca pe sine insasi, nadejdile vor suplini ceea ce lipseste

putintelor mele.(Trad, din Calectia Migne. vol. LSIV, col. 1247—1256)

2. Daca Tatal, Fiul si. Sfintul Dqhse span substantial despre

Divlnitate — scrlsoare adresala lul loan,

diacoa al bisericii romane

Se pune intrebarea daca Tatal, Fiul si Sfintul Duh se spun sub-stantial despre divinitate sau in alt chip ; dupa parerea mea, calea uneicercetari amanuntite trebuie sa-si ia Snceputal de acolo de unde se stiebine ca-si au obirsia toate lucrurile, adicS de la insesi temeliile drepteicrediirte. Asadar, la intrebarea daca. Tatal este substanta, raspunsul esteafirmativ. Acelasi este raspunsul si la intrebarea daca Fiul este sub-stantia si nimem nu se indoieste ca si Sfintul Duh este substanta 1

. Nu-mai ca Tatal, Fiul si Sfintul Duh nu slnt mai multe substante, ci unasingura si de aceea substanta celor trei nu poate fi in nici un chip se-parata sau deosebitS, fiindca nu este eompusa din parti deosebite, ci

este una singura. Asadar, toate cite se afirma despre substanta divinasint comune celor trei. Acesta este faptul caracteristic, cind se deter-mina substanta divinitatii, ca tot ce se spune despre fiecare in parte sepotriveste pentru toate la un loc ; de aceea, trebuie sa afirmam desprefiecare acelasi lucru, ca Tatal este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, Sfin-

tul Duh este Dumnezeu, ca deci Tatal, Fiul si Sfintul Duh sint Dum-nezeu. Prin urmare daca una singura este dumnezeirea lor, anasingura este substanta, se poate atribui substantial divinitatiinumele iui Dumnezeu. Astfel, Tatal este adevarul, Fiul este adevarul,Duhul Sfint este adevarul, Tatal, Fiul si Sfintul Duh fiind nu trei ade-varuri, ci un singur adevar. lar dacS in ei este o singura substanta si

un singur adevar, trebuie ca si adevarul sa fie afirmat ca substantial.Despre bunatate, despre neschimbare, despre dreptatea despre putere

1. Teripenu) de substanta trebuie luat in intelesul de existent, esen(a, sau dentata din Simbolut credintei : Cei de o fiinta cu Tatal.

,\KTCCOr,JE£,E TBQW5GICK 25

§i despre toate celelalte, pe care le afirmam atit despre fiecare. separat,cit si despre toate la un loc, este llmpede ca le spunem substantial. De-

aici se vede bine ca iususirile pe care le putem spune despre fiecare inparte, dar nu si despre toti la un loc, nu se determina substantial, ci

iii alt mod si care este acest mod il voi cerceta mai pe urma. Numelec'e Tala nu se poate da si Fiului §i nici Duhului Sfint; de unde rezulta

cd numele acesta nu este inteles substantial. Daca ar fi substantial,

cum sint Dumnezeu, adevarul, dreptatea, sau chiar substanta insasi,

s-ar aplica si celorlalti. De asemenea, Fiul singur i?i prime^te acestacme, ?i nu-1 impartSseste cu altii, cum sint numele Dumnezeu, adevar

Si celelalte, despre care am vorbit mai sus. Nici Sfintul Duh nu esteacela$i cu Tatal §i cu Fiul. Din acestea inlelegem ca Tatal, Fiul §i

Sfintul Duh nu se spun substantial despre divinitate, ci in alt mod.Daca s-ar determina substantial, s-ar putea spune despre fiecare si de-spre toti la un loc. Aceasta este limpede ca se poate spune in ceea ee~

priveste relatia. Tatal este tata al cuiva, Fiul este fiu al cuiva, §i Duhul.este duh al cuiva. De unde rezulta ea nici Treimea nu se afirma sub-stantial despre Dumnezeu. Intr-adevar, Tatal nu este Treime, cum esteTatal, Fiul si Sfintul Duh. Nici Fiul nu e Treime, nici Duhul Sfint nue Treime, pentru acelasi rrtotiv ca Treimea consta in pluralitatea per-sosnelor, iar unitatea, in simplicitatea substantei. lar daca persoanele-

sint despartite si substanta este unita, in mod necesar numele de Trei-

me vine de la persoane si nu se refera la substanta. Deosebirea per-

soanelor a facut Treimea si deci Treimea nu se refera la substantS. Deaici reiese ca nici Tatal, nici Fiul, nici Sfintul Duh, nici Treimea nu sint

afirmate substantial despre Dumnezeu, ci prin categoria relatiei. cums-a spus. Dumnezeu, insa, adevarul, dreptatea. bunatatea, aiotputerni-

cia, substanta, imutabilitatea, virtutea, intelepciunea si orice se poategindi de acelasi fel, se spun substantial despre divinitate. Te rog sa.

ma ISmuresti daca. acestea sint spuse conform credintei si adevarului.

lar daca ai cumva in vreo privinta alta parere, cerceteaza cu multaaientie cele ce am spus si uneste, daca poti, credinta cu adevarul.

{Trad, din Colecfia Migne, vol. LXIV, col. 1299—1302)

3. Cum substantele sint bune in ceea ce sint,

pe cind cele substantiate nu siht bune —raspuns lui loan, diacon al Bisericii Romel

Imi ceri sa analizez si sa expun ceva mai clar acea problema, re-

data cu unele obscuritati in saptaminalul meu, in care se arata curu

substantele sint bune prin ceea ce sint, pe cind cele substantiate nusint bune, si spui ca trebuie facut acest luciu. fiindca nu sint intiodusi

toti cititorii in astfel de scrieri. Dar eu stiu bine cu cita insufletipe

te-ai ocupat tu insuti de astfel de problemei Eu Imi scriu pentru mine

saptaminalul ?i cele gindite mai degraba ]e pastrez in memorie decii

le impartasesc cuiva, fiindca multi prin lenea de gindire ?i nesocotinta

lor, iau totul in gluma si deridere. De aceea tu sa nu te impotrivesti unor

obscuritSti datorate conciziunii, caci pe cit sint de neimblinKite sub

26 80ETHWS

rapor'tul unei paze credincioase, pe attt au avantajut' c-8 vorbesc numaicu cei ce merita acest lucru. Asadar, cum se obisnuiesfe an inatematic5

$i !n celelalte discipline-, am folosit termeni si reguli prin care tratez

tot ceea ce urineaza. Enuttful este un concept spiritual coimin, pe careoricine il aude il intelege. Felul acestor enunturi este dublu : cSci unuleste comun, adica pentru toti oamenii, ca si cum ai zice : Daca iei dmdona egalitatj o egalitate, ceea ce ramine este egalitate, fapt pe careeel ce-1 intelege nu"l tagaduieste. Altul este InsS al celor Inv&tati, de§i

isi are sursa til conceptiile comune, cum este : Cele incorporate nu sint

sub categoria loeului, sau cum sint altele, pe care ie inteleg nu cei sim-pli, ci cei invatati. Este deosebire intre a fi si ceea ce este j caci a fi

inca nu este, pe cind ceea ce este, acceptind forma existentei, este si

exista. Ceea ce este poate participa la ceva, dar a fi, pur si simpiu, esiefara participare. Participarea are loc cind ceva este deja ? iar ceva estecmd a ir.ceput sa fie. Ceea ce este poate avea ceva In afara de faptul

ca este, dar singur a fi n-are amestecat altceva in afara de sine. Estedeosebire intre a fi ceva pur si simpiu si a fi ceva in ceea ce este ; cSci-acoio inseamna accident, aici substanta".

Tot ce este participa la ceea ee este faptul de a fi, dar participa3a altceva, ca se fie ceva. Si prin aceasta ceea ce este participa la ceeace este faptul de a fi, pentru ca sa fie ; dar este pentru ca sa participela orice altceva. Tot ce este simpiu isi are doar existenta $i unitateasa. Tot ce e compus are, pe linga existenta sa, si altceva. Orice diver-sitate este discordanta, pe cind asemanarea doreste ceva,- si ceea cedoreste arata" in chip natural faptul de a exista la Eel cum este ceea cedoreste. Dar sint de ajuns premizele pe care le-am pus ? un interpretinfelept va adapts prin argument ele sale totui la cerintele ratiunii.

Problems este aceasta : cele ce exista sint bune, fiindca, dupa pa-rerea comuna a Invata'lilor, tot Ce exista tinde catre bine. Pe de alta"

parte, totul tinde catre cele asemenea, deci cele ce tind catre bine eleinsele sint bune. Dar trebuie cercetat in ce chip sint bune: prin par-ticipare sau prin substanta? Daca prin participare, tn nici un caz nusint bune prin ele insele. Ceea ce este alb prin participare, prin ceeace constituie esenta sa insasi nu e alb ; si cu alte calitati lucrurile staula fel. Asadar, daca prin participare sint bune, prin ele insele in niciun fel nu sint. Dar s-a Ajpnis aceasta. Cele ,bune hu exista prin parti-cipare, ci prin substanta, ' iar- substanta lor este buna pentru ca ele sintbune si, pentru ca sint. isi an existenta din aceea ca exista. Asadar,binele este insSsi esenta ior si esenta tuturor lucruriior este binele.Dar daca faptul de a fi este.tfeele, cele ce sint prin ceea ce sint in-seamna ca sint bune, si pentru ele faptul de a fi seconfunda cu faptulde a fi bun, Cele substantiate deci sint bune prin ele insele, si nu prinparticipare la bunatate. Iar daca" insusi faptul de a fi este in eie binele,f£ra indoiala ca cele substantiate, de vreme ce sint bune, sint asemana-toare primului bine 91 prin aceasta \'or fi insusi binele. Daea bineJuinimic nn-i e asemfinatOr, in afara de sine Insusi, ar rezulta ca toatecare exista sint Dumnezeu, ceea ce este nelegiuit de spus. Asadar celesubstantiate nu sint bune si prin aceasta nu exista in ele binele. Nu.sint bune in ceea ce sint 9! in nici un mod nu sint bune.

AKUCOJ^Kl^E i^SOLOaiCE •ar-

Acestei probleme astfel de ,iezolvace i se va putea aduce. Sint

multe care, desi nu pot fi despartite in fapt, s® despart totusi cu gindul

si cu cugetul, cum este, de pilda, triunghiul, sau"allele la fel, pe carenici un fapt nu le separa de materia sahiacentB, dar, despartindu-se; cii

mintea, triunghiului insusi i se poate gindi proprietatea in afara mate-riei. Sa. IndepartSm a§adar din spirit prezenta primului bine, ceea ce

este Umpede ca exista si poate fi cunoscut din parerile tuturor celor

invatati si neirtvatati, ca ?i din religiile neamurilor barbare. Pe acesta

asadar inlaturindu-l pentru moment, sS presupunem ca sint bune cele

ce sint, si sa luam In considerare in ce chip ar putea fi bune, daca vmsi-ar fi luat obirsia din primul bine. Din aceasta irni dau seam<» ca xui?

este ca sint in ele bune, ?i alta c& doar sint pur si simpiu. Sa se prestt-

puna ca una si aceeasi substanta este buna, alba, grea, rotundis

atunci una ar fi InsSsi acea substanta si altceva rotunjimea ei', .an^

culoarea ?i alta bun&tatea. Daca acestea ar fi fiecare ceea ce este sub*.

stauta insa?i, acela?i lucru ar fi greutatea ca si culoarea, ca si binele,

iar binele ca §i greutatea, ceea ce natnra nu ingaduie sa fie. AfaMaxuna 9t fi in ele faptul de a exista pur si simpiu $i alta de a ficevaj.^

atunci ar fi bune, numai ca existenta nu le-ar fi de la bine, ci as*, fi

bune, si n-ar fi acela?i lucru faptul cS sint bune, caci una ar fi pentru

ele a fi si altceva a fi bune. Iar daca1

n-ar fi nimic altceva

decit bune, n-ar fi in ele nici o calitate, n-ar fi nici^ grefe?,

nici colorate, nici separate prin dimensiunea spatiului r daca ar fi

numai bune, atunci s-ar parea ca sint nu lucruri, ci piincipiul lucruriior,

si n-ar fi v52Ute, ci doar ar parea. Unul si numai unut este in asa fel,

inclt este numai bun si altceva nu este nimic. Acestea, fiindca nu sint

simple, nici n-ar putea sS existe cuniva, daca acela care este singurul

bun n-ar fi voit ca ele sa existe. A$adar, fiindca existenta lor $i-a luat

inceputul din vointa celui bun, se spune ca sint bune. Primul bun, prin

faptul ca exista, este bun. Iar al doilea bun, fiindca a decurs din ceea

ce este insusi bun, este isi el bun. Dar insusi faptul de a fi al tutur.gr

lucruriior si-a luat obirsia din primul bun si un astfel de bun, ca :S|.-i

spunem cum este drept, In esenta sa este bun. Deci insusi faptul de afi al lor este bun. Si, in ceea ce sint n-ar li bune, daca n-ar fjiizyoilt

din primul bine. .«. •b*.-'

Sub acest aspect problems este rezolvata. De aceea, cu toate ea

in ceea ce sint ele sint bune, totusi nu sint asemanatoare primuhii btnfti

fiindca lucrurile nu exista oricum, insusi faptul lor de a fi est&4>meJiei

Dar fiindca nu poate exista Insusi faptul de a. fi al lucrOTilor, da^a.Jju

?i-a luat obirsia de la primul fapt de a fi, adica de la bine, de. flc^e.a

insusi faptul de a f! este binele, fara sa fie astfel prin asemSnai^^jcii ^a|

de la care provine. Acela este oricum bun in ceea ce. este, .fiindcS. fl#

exista altfel decit bun; acesta, In schimb, dacfi n-ar fi din acela, ,.p.ror

babil ca n-ar putea fi bun, iar binele n-ar putea exista in ceea ce-es*|.

Si atunci poate ca ar participa la bine, iar cele ce n-ar avea. existent^

insasi de la bine, n-ar putea avea binele. Asadar,. fiihd supriinat'. '$>&

acestia din minte $i din cuget primul bine, chiar daca acestea ar'ffi bphe

totusi n-ar putea fi bune in ceea ce sint. Si fiindca ele n-ar fi putut

23 • BOIE^HIUS

exista In fapt, daca n^ai fi produs ceea ce este In adevSr'. bun,de aceea si faptul de a fi al lor este bun si nu este aseme-nea binelui substantial ceea ce a izvorit din el. Iar daca" n-arfi izvorit din el, chiar daca ar fi bune, totusi n-ar putea fi bune in ceeace sint, Ar fi !n afara de bine 51 nu din bine, de vreme ce insusi acel.

prim bun este si insusi faptul de a fi si binele insusi. Dar nu cumvasi cele albe vor trebui sa fie albe pentru ca a fast voia lui Dunmezeuca sa fie albe? In nici un caz. Pentru ca altceva este faptul de a fi si

altceva de a fi albe. far eel ce le face sa existe este bun, si nu alb. Asa-dar au fnsotit vointa binefui ca sa" fie bune in ceea ce suit j dar n-auinsotit vointa albului ca sa-i fie- astfel Insusirea, inett sa fie alb in ceeace este, fiindca n-au decurs din vointa albului. De aceea, fiindca a voitsa fie cele albe eel ce nu era alb, ele sint numai albe. Dar fiindca avoit sa fie bune eel ce era bun, ele sint bune in ceea ce sint. Astfel,dupa aceasta ratiune, toate trebuie sa fie drepte, fiindca drept este eel

ce a voit ca ele sa existe. Nu intereseaza ca a fi bun este esenta, iara fi drept este act. Este acelasi lucru in el a fi cu a actiona si deci ace-lasi lucru a fi bun cu a fi drept. Pentru noi insa nu este acelasi lucrua fi cu a actiona, fiindca nu sintem simpli. Nu este in noi afi buni 51 a fi drepji ? dar este acelasi lucru in noi a fi toti buni inceea ce sintem, Asadar, toate sint bune, dar nu si drepte, Mai mult,binele este general, iar dreptul special si specia nu coboara in toate.De aceea unele sint drepte, allele altfel ; dar toate sint bune.

(Trad, din Colectia Migtie, Vol. LXIV, col. 1311— 1314>

4. Scarta expunere a credln|ei creatine

Credinta crestina. se intemeiaza .pe autoritatea Noului si a Vechiu-lui Testament. Si, desi vechile documente au pastrat in ele numeleinsusi al lui Hristos s-i au aratat C& va fi vesnic Cel despre care mar-turisim ca a venit prin nasterea din Fecioara, totusi, numele Mintuito-rului nostru s-a raspindit in iume de la minunata Lui venire. Aceastareligie a noastra, care se numeste crestina, sau universale, in principalse sprijina pe urmatoarele temelii. Din vesnicie, adfca inainte de fa-

cerea lumii, Inainte de tot ce se poate numi timp, a existat substantadivina a Tatalui si a Fiului si a Sfrntulai Duh, adicS Dumnezeu Tatal,

Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Sftotul Duh, acestia totusi nefiind trei

Dumnezei, ci unul. Tatal are -pe Fiul nascut din substanta Sa si din vesni-cie, prin tr-o ratiune cunoscuta Lui, credinta marturisind ca Fiul nu esteTatal, nici Tatal n-a fost vreodata Fiul, ca sfi nu cugete gindul omenescca neamul dttmnezeiesc s-a inmulfrt la nefcfirsit. Nici Fiul n-adevenit vreodata Tata, desi este de aceea?i naturS cu Tatal ?i din ves-nicie impreuna cu El, pentru ca neamul dtrmnezeiesc sa nu fie socotit

ca se va inmulti la nesfSrsit. Iar Duhul Sfirit nu este nici Tatal,- hicl

Fiul si de aceea prin nici o fire nu este nici nascut, nici zSmilslit, ci

purcede de la Tatal 91 de la Fiul*. Ce fel de purcedere este aceasta nu

* Vezi note 10, cap. 5.

ARWeokktE nsoasoasras

putem spune lirupede, tntructt Sptrltul ©menese nu-si poate lamuri nas-terea Fiului numai din substanta pa***na\ Dar InvStatUra eea ndua $4 eeaveche ne preg&teste pentru ca ac^Stea sS file Cfezute. Despre astfel detaina", ca arc de bolts al rellgiel noajftre, mtflti an voribit In felurite chi*

purj si impotriva, simtind omeneSte si, ca sa zio asttel, trupeste, ca Arie

care, desi zice ca Fiul este Dumnezeu, totusi 11 socoteste in multe pri-

vinje mai mic. decit TatSl si nu din aceeasi substanta cu Tatal. Sabeiie^

nil 1 au Indraznit si ei sa afirme ca nu exists trei persoane, ci unasingurS, spunind ca Tatal este Fiul, iar Fiul este Tatal si Sfin-

tut Duh este Tatai si Fiul. Iar maniheii 2 declarS ca Dum*nezeirea este o singura persoanS, numita in mai multe fehttL

Ei socotesc cS din vesnicie exists douS principii potrivnic«.i§i.

nu cred ca Fiul este Unul NSscut al lui Dumnezeu, judedodnevrednic lucru ca Dumnezeu sa aiba un Fiu, neinchipQiBefco^sL

acest lucru decit trupesc, Intrucit nasterea provine din impreunaiea a

doua trupuri, zic ei, este nedemn sS-i fie atribuita si lui Dumnezeu ast-

fel de nastere. Aceasta ii face s& nu primeascS nici Vechiul si mcLNGBL.Testament in intregime. Ei nu vor sa admita. In ratacirea lor,<caKFi6a:>

S-a nascut din FecioarS, ca sS nu se para ca fiinta lui Dumnezeu a. fost;

intinata de trup omenesc. Dar despre aceasta pina" aiei, intrucit ele-se

vor spune la locul lor, cum cere trebuinta. Asadar, Dumnezeu duxlnd;

fara vreo schimbare din etemitate si in etemitate, a voit sa face lumea

din proprie vomta" si constiinta si, pentru ca nu exista, a facut~o s&

existe. N-a dat-o la iveaia din substanta Sa, ca sa nu fie crezuta de

natura divina, nici n-a urzit-o In alts parte, ca sS nu existe cevs care

sa-i fi ajutat vointa, s& nu intervina adicS in alcatuirea lumii ceva ne-

fScut de El si totusi sa existe ? ci cu cuvlntul a intins cerurile, a creat

pamintul, astfel inclt sa le fac& pe cele demne de cer pentru locuinta-

cereascS, iar pe cele pamintesti pentru p3mlnt. Iar despre fiintele ce-

resti, care indeobste se numesc fngeresti, desi le-a facur acoio fwmoase si rinduite in cete, o parte din ele totusi, fiindca au doriimaLmulte decit le daduse natura si insusi autorul naturii, au fost arancate,

din salasul ceresc. Si fiindca Ziditorul n-a voit sS raraina micsorat:$&*{

marul Lngerilor, adica al acelei cetati ceresti, ai carer cetateni s&tfffpR-;

gerii I-a facut din pSmfnt pe om, 1-a fnsufletit cu suflarea viefii, Hqtyxto'

zestrat cu ratiune, 1-a Smpodobit cu libertatea vointei si 1-a ase»at; !».•

desfatarile raiului, cu lege fixata ca, daca vrea sa ramtna fara pfeai^Sfi

se intovaraseasca, si el si urmasii lui, cu cetele ingeresti, peh|^..?^dupa cum fiintele ceresti, prin rfiul trufiei, au

;

ajuns la cele nta|--?3e;

jos, tot asa fiintele pamintesti, prin binele umilintei, s§ se ridice^Ja;-'

ceie de sus. Acel izvoditor al pizmei, ins3,.nerSbdind ca oamenii sS. 's^.

1. Sabelienii erau partizanl ai preotnlui Sabelius (sec. 01) care, trecut d*^*.:

pSginism la cretinism, socotea ca Dumnezeu are trei nume pentru cele trei modw-de majnfestere : ca Tata este creator, ca Fiu mlntultor, iar ca Sftntul. Duh'

:e»te

desavir§itor. .

"

:

'

; ' -:'-""

2. Maniheii (de la Manes, Mani sau Manlheus, persaa de origine ae&iUfsec. IH) credeau ca fiecare om are un suflet bun ?1 unul rau, In cofitoua &jf*5;(dualism) unul cu altuL Maniheismul era un aniestec de filozofie aslatJcS '»crestine.

30 BOETHIOS

urce acolo unde el n-a meritat sa ramlna, folosind ispita I-a facut pe

primal om si pe sotie, pe care Creatorul o facuse din coasta sotultii pen-

tru Inmultire, sa cada victima neascultarii, promitindu-i dumnezeirea

viitoare, pe care si-a pretins-o si el cu aroganta, din care pricina a fost

alungat din cer. Aces tea au fost descoperite de Dumnezeu lui Moise,

slujitorul Sau, caruia a binevoit sa-i aduca la cunostinja si conditiu

si obirsia neamului omenesc, dupa cum. marturisesc cartile lasate deel. Toata autoritatea divinS pare a fi comunieata pe aceste cai, si ami-

me ; fie pe cale istorica, prin care se arala faptele asa cum s-au In-

timplat, fie pe cale alegorica, prin care nu se respects ordinea istorica,

fie folosind arabele metode, ca lucrurile sa fie cunoscute si potrivit

istoriei, si potrivit alegoiiei. Iar acestea, pentru cei ce le inteleg cu.

evlavie si le pastreaza ca adevSruri in inima, stralucesc destul si cu

prisosinta.. Dar sa ne intoarcem la sirul expunerii.

Primul om a fost, Inainte de pScat, locuitor al paradisului, impreunacu sotia sa. Ascultind, tnsa, de indemnul dlavolului, n-a mai tinut sea-

ma" de porunca Ziditorului si a fost dat afara din rai. Surghiunit si osin-

dit sa munceascS paminiul, $i-a dus odraslele In tumturi necunoscute,

transmitlnd si urmasilor pedeapsa pe care el, primul om, o primise

pentru vina de a-si fi calcat legamintul. De aci a urmat stricarea tru-

purilor si a sufletelor, ca si pieirea prin moarte. Cel dintii care a trecut

din viata la moarte a fost fiul sau Abel, pentru ca sa masoare el In-

susi, prin urmasii sai, cit de mare era osinda pe care o primise. Dacaar fi murit mai intli el, n-ar fi strut si, de se poate spune, nu si-ar fi

simtjt pedeapsa, Dar de aceea a Incercat-o prin altul, ca el, care a dis-

pretuit porunca, sa inteleaga ce datorii avea fata de justitie si, pina sa

suporte pedeapsa mortii, sa fie chinuit si mai tare asteptlnd-o. Acestrau al nesupunerii, pe care eel dintii om 1-a transferat in chip firesc

urmasilor, un oarecare Pelagius 3 nu 1-a. crezut ca atare si a ramas cunumele lui erezia pe care credinta cea dreapta se stie ca a alungat-o

din domeniul sau. Si asa neamul omenesc, inceplnd de la primul om si

inmultindu-se necontenit, a stirnit procese, a ajuns la razboaie si s-a

prabusit In mizerie, dupa ce, prin primul sau parinte, pierduse fericirea

paradisului. Dar n-au lipsit dintre acestia si cei pe care harul Crea-toruiui i-a ales sa serveasca celor placuti ai Sai. Pa acestia, desi !i

osindea pacatul stramosesc, totusi, faclndu-i partasi legamintului viitor,

care trebuia mostenit mult timp dupa aceea, a voit sa-i aduca la starea

de la inceput. Lumea s-a umplut, insa, din nou de neamul omenesc si

a pornit pe caile sale omul care, din rautatea propriei sale nesupuneri,

dispretuise pe Creator. Atunci Dumnezeu, voind ca neamul omenescmai degraba sa se ridice printr-un om drept, declt sa raminS in strica-

ciune, a Iasat multimea vrednica de pedeapsa sS piara" tnghitifa" de unpotop, exceptie faclnd dreptul Noe, copiii sai si tot ce luase cu el In

3. Pelagius, om SnvStat, Uterat, ascet, avea o conceptie rationalists desprenatura umana. Credea ca pacatul lui Adam nu e oiiginar si nici ereditar. El acordamerit

. libcr.ulul arbitru, socotind ca pentru miatuire este suficienta vointa.. propriea omulul si Ml pacfituiasca. Pentru ca inlatura gratia divioS In dobSndirea mlc-tuirii, Pelagius a fost condamnat in mai multe sinoade, si In special in sinodulel Ill-lea ecumenic de la Efes {431).

lii l i ,jjw-J^ii i-.l. --, .

.

ASTICCIUEJ-K ytStUDOViK 31.

corabie. De ce a voit s3 se foloseasea de corabie pentru a cruta pe cei-

drepti oste cunoscut de min(ile erudite in cuooasterea Sfintelor Scripsturi ; ceea ce putem spune este ca prima virsta a iumii s-a incheiat cu :

pedeapsa prin potop.

A xeaparut neamul omenesc, dar tot n-a parSsit naiavul din fire,

mostenit de la primul faptas al neascultarii. A crescu't decaderea, pe~

care o pedepsise Inainte prin potop, si omului, care fusese lasat sa tfa-

iasca un mare numar de ani, i s-a scartat virsta. Acum Dumnezeu n-a-

mai pedepsit neamul omenesc prin potop, ci a socotit ca e mai bine s&aleaga bfirbati, care sa formeze un sir de generatii si din ei sa ne dea*

in sfirsit pe Fiul Sau propriu Imbracat In corp omenesc, Dintre acestia,.

eel dintii a fost Avraam si sotia sa. Dar, desi amindoi £nainta|i in virstai

si cu puterile stinse, ei au meritat totusi sa aiba un fiu fagaduit la#

batrinele. Acesta a fost numit Isaac si din el s-a nascut Iacob, iar dtoacesta, cei doisprezece patriarbi, nesocotind Dumnezeu In numarul lor

pe cei care se Inmultisera in chip firesc de-a lungul timpurilor. Acest.lacob, cu fiii si cu casa sa, a x'oit sa IocuiascS pentru un timp In EgiptUIar acolo, cresclnd multimea lor de-a lungul anilor, au inceput sa

:deal

pricini de Ingrijorare mai-marilor Egiptului. Faraon a hotSrit sa-i ::

su---.

puna la sarcini grele si-i chinuia cu munci istovitoare. Dar pina ;iai

urma Dumnezeu, socotind rea stapinirea regelui Egiptului, a despicat 1

Marea Rosie, ceea ce nu se mai intimplase niciodata pe pamtnt, si ar-mata Sa, sub conducerea lui Moise si a lui Aaron, a trecut ca pe uscat.

Egiptul, fiindca nu voia sa lase poporul sa piece, a fost pustiit de marlnenorodil, Treclnd asadar, cum s-a spus, Marea Rosie si strabatind

tlnuturi pustii, a ajuns la muntele care se cheama Sinai. Acolo, Dum-nezeu Ziditorul a toate, voind sa invete poporul in harnl legamintuluiviitor, a dat o lege prin Moise si a hotarit cum sa se invete ritualul

sacrihciilor, ca si obiceiurile popoarelor. Dupa ce pe cale luptaser&multi ani si Invinsesera multe semintii, au venit, sub conducerea lui;.

l'osua, la riul ce se cheama Ibrdan, pentru trecerea caruia apa a secat,

'

intr-un chip asemanator celor petrecute la Marea Rosie. Apoi au ajuns;

in orasul numit Ierusallm. Cit timp a poposit acolo, poporul lui J>um-* t

nezeu si-a ales judecatori,. profeti si regi. Citim ca dupa Saul a fdsji-

adoptat ca rege David, din tribul lui Iuda. Din acesta prin succesittoe-

regulata a descins sterna regala, purtata pina In timpurile lui Irod,.

care eel dintii din alte triburi, precum este scris, a domnit peste-rpa*,

poarele amintite. Sub domnia acestuia a existat, coborind din neamul.,lui David, Sfinta Fecioara Maria, care a nascut pe Mintuitorul neamuiutomenesc. $i fiindca lumea zacea In. moarte, pingarita de multe crime,:

a fost ales un neam in care sa strSluceascS poruncile lui Dumnezeu^

-

Acolo au fost trimisi profetii si alti barbati sfinji, prin mustiarea c&*rora poporul insusi sa fie chemat inapoi de pe calea ticalosiilor. Daracei oameni rai ucigindu-i au voit sa ramtna In stricaciune si desfrinare.:?

In eel din urma timp, Dumnezeu a hotarit sa se nasca nu profetii:"

?i nici altii placuti Lui, ci chiar Cel Unul Nascut al Sau prin Fecioara;.pentru ca mintuirea omeneasca, pierduta prin neascultarea iiniii singut'"

auiaaaa

32 BOETHTUS

om, sS fie regSsitfi prin Dumnezeu omul $i, pentru c§ o femeie aduseseprimului bctrbat pricina morjii, tot o femeie sa poarte In trup omenescpricina vietii. Nu este o injosire faptul ca Fiul lui Dumnezeu S-a nSs-

cut dintr-o fecioara, fiindcS a fost zamislit si adus pe iurne ocolind

cele aie firii. Fecioara a zamislit pe Fiul lui Dumnezeu intrupat de la

DuftuI SfXnt, Fecioara a nascut, Fecioara a ramas dupS nastere si aceJasi

Fiu al lui Dumnezeu a devenit si Flu al Omului, astfel incit In El saradieze splendoarea naturii divine si sa Se vada totodatS 51 firea ome-neascS firava. Dar au aparut roulti in stare s5 gindeascS altfel si sa

ia in deridere credinta atit de adevarata 51 de fara pata. Pe linga aljii,

creatori de erezie au fost Nestorie si Eutihie 4. Dintre acestia, unul a

socotit ca Hristos este mimai om, iar celSlalt, ca este numai Dumnezeusi c& nu venise in corp omenesci ImbrScat prin participate la substantaomeneasc.a. Si dupa trup Hristos a crescut si a fost botezat, pentru ca,

dlnd si aftora forma botezului, El eel dintfi sS Se supuna la ceea ce in-

v&fa. Dupa botez a ales doisprezece discipoli, dintte care unul a fost

tradator, Iar poporul iudeu, fiindca nu rabda invatatura eea adevarata,

L-a pus sub pazS si L-a r3stignit pe cruce. Asadar Hristos a fost ucis,

a z3cut trei zile si trei nopti in mormint si a inviat din morti, precumnotarise El insusi cu TatSl Sau inainte de intemeierea lumii. S-a urcatla cer, de unde, ca Fiu al lui Dumnezeu, n-a lipsit niciodata, si pe eel

intrupat om, pe care diavolul nu-1 lasase sa se ridice la cer, Fiul lui

Dumnezeu l-a urcat cu Sine in salasul eel ceresc. A dat asadar disci-

poiiior Sai pilda botezului, a invataturii mtntuitoare si a facerii de mi-nuni si i-a invafcat sa intre la viata in lumea cea fara hotare, pentruca propoveduirea mtatuirii sa se faca nu nurnai unui singur popor, ci

pe tot pamintul, Si, pentru cS neamul omenesc, prin pacatul pe care-1

mostenise de la primul cSlcator de lege, fusese x3nit de sSgetjle pedep-sei eterne si nu era pregStit pentru mintuire, pe care o pierduse prinstramosul sau, a primit oarecum si unele leacuri sfinte, astfel Incit el

sa-si dea seama ca un tratament i se datoreaza dupa meritul nasterii

si altul dupa darul gratiei divine, ca dupa nastere nu poate decit safie supus pedepsei, pe ciud gratia, care nu e primita decit in dar, si

care n-ar fi invStata, daca s-ar atribui meritelor, ii aduce tot ce este

pentru miirtuirea sa.

S-a raspindit asadar in lume acea invatatura cereasca, s-au adunatpopoarele, au infiintat biserici, s-a facut un singur corp care sa se ln-

tinda peste toatfi lumea, corp al carui cap, Hristos, se inalta la ceruri,

pentru ca in mod necesar membrele sa-si urmeze capul. Aceasta in-

vatatura cere vietii prezente fapte bune, iar dupa trecerea lumii aces-

teia, precum se fagaduieste, corpurile noastre fara stricaciune vor in-

via, si eel care, cu darul Domnului, a trait fScind fapte bune, la tnviereva fi foarte feric it, iar eel ce a facut fapte rele va avea pedeapsa la

inviere. Aceasta este temelia religiei noastre, sa credem ca nu nurnai

sufletele nu pier, dar si ca trupurile, pe care moartea le stricS, pentrufericirea viitoare isi vor recapata starea de mai inainte. Aceasta bise-

4. Pentru Nestorie si Eutihie (ambii din sec. V) v. articolui urtwStor.

ARYICOfclSJS TEQU3G2CB Mrica universala, rSspindita pe suprafata pamlntului, se dovedeste :aexista in trei moduti. Stilpii ei de rezistenta suit : autoiitatea Scripture

lor, traditia universala si invatatura proprie si particulara. Se raen^

'ine ca un corp intreg prin autoritate $i ptin traditia universala a &tr&mosilor, dar fiecare isi are asezSrile ei particulare si viata proprie, fUndcondusa in raport cu cerintele locale si cu ceea ce socotesc conducatorii

ei ca este bine. Aeum singura este nadejdea credincio§ilor, a cetor

cate credem p'ma la sflrsitul lumii cS toate cele stricacioase vor trece,

ca oamenii vor Invia pentru a fi supusi judecatii viitoare, ca vor fi rSs*

platiti fiecare dupa merit, ca vor rSmine in. vesnicie si eternitate in Uifti'*

tele datorate si ca exista o singura rasplata a fericirii, contemplatjia Zi-.

ditoiului, atita cit aceasta poate trece de la creature la Creator, peutru,

ca din numSruI lor sa se refaca numarul tngerilor si sa se umple aeea.

cetate cereasca peste care este rege Fiul Feeioarei. Vesnice vor fi bu-.

curia, desfatarea, hrana, lucrarea, lauda perpetua a Creatorului.

(Trad. <iin Colec'tia Migne, vol LXIV. col. 1333-1338)

5. Despre persoanS si cele doua naturt —contra lui Eutihie st Nestorie, catre loan, diacon al Blsericii Homane

INTRODTJCERE -:.'-'

Nelinistit de problema care s-a pus in adunare, m-am gindit demulte ori la tine, dornic s-o discutam Jmpreuna. Dar fiindca pe tine

nu te lasa serviciul sa mai vii, iar en, de asemenea, sint retinut de di-

ferite lucrari la ordinea zilei, Incredintez scrisului cele ce aveam dediscutat verbal. Iti amintesti ca, in scrisoarea care s-a citit in concilin, s-a

repetat c3 eutihienii marturisesc ca Hristos este din doua naturi, dar in

amindoua il tagaduiesc, pe clnd cei ai blsericii universale acord&cre-i

zare si uneia si celeiialte si, urmatori credintei adevaxate, le m&rtu-risesc pe amindoua. Izbit de noutatea acestei afiimatii, a acestei Ieg^.tu.ri

care-1 arata pe Hristos din doua naturi, sau in doua, am incepj||> $&•

cercetez deosebirile, cugetind ca nu este fSra insemnatate acest l«<$r#»:

fiindca socotesc ca nu trebuie sa tree cu neglijenta condamnabUa pB^,e

ceea ce nici episcopul, autorul scrisorii, nu voise sa treaca, intrucSJ^eat^

vorba de un caz foarte serios. Toti se amestecau in discutie, -H^^jp^dine si fara competenta, afirmind ca deosebirea este evidenta, c$,-|ttfc

blema n-are nimic intunecat, dar nici unul nu s-a gasit, intr-un ,twn^u»

atit de mare, mScar sa atingS problema, necum Sf-o rezolve. Eu^^zasem cam departe de eel pe care doream foarte mult sfi-ls Y$&/J$&aproape si, daca iti aduci aminte de felul cum. isi aveau locttrile.$$*,

lalti, intre mine si el se gS$eau atitia, incit, aricit as fi vrut, nurj pu-:

team vedea bine fata si miscarile, din care sa-mi fac o parere4$$¥t|&

ideile lui. Iar eu nu puteam spune nimic mai mult decit ceilalti, ba-ai^-

macar cit ei. In problema pusa nu simteam nimic impreuna cu ceilaAf?-

51 contributia mea a fost mai mica decit a Ipr, in darea pe fa||3.*JsJ?!

sei stiinte. iti marturisesc ca am suportat foarte greu situa.tia si,.to,B*li»,

locul atitor ignoranti, mai mult am tacut, temindu-ma sS nu par nebw»,

3 — Boethlus }} salvlanus

-"^^'teiiii

34 BOBTHiyS

daca m-as fj silit sa ma arat sSnatos intre nebuni. DupS aceea mi-amrecapituiat in rainte tot ce se discutase si nu Ingfuteam tot ce primisem,ci ruraegam in gind cele auzite. Dar deodata, la ciocauiturile insistente

ale ratiunii, poriile mintii s-au deschis si, descoperind adevarul cautat,

totf norii ratacirii eutihiene s-au risipit. Am inceput sa ma minunez.de-a dreptul de Indrazneala aceasta a oamenilor incompetenti, care in-

cearca sa acopere viciul nestiintei cu norul presupunerilor si al lipsei

de rusine, de vreme ce ei nu numai ca nu stiu despre ce este vorba.dar, In discutii de acest fel, nu int-eleg nici macar ce spun ei insisi, fa-

cind sa fie si mai rea cauza nestiintei, eind este acoperita.

Dar de la ei tree la tine, caruia Ui trimit acest opuscul, oricit este

de mic, pentru a-1 aprecia. Hi cer ca, daca-1 vei socoti bun, sa-1 intro-

duci cu numele meu intre celelalte lucrari. lar daca este de eliminatceva, de adaugat sau de refacut, cer sa specific! si acest lucru in pa-gini si sa-mi trimiti inapoi ceea ce trebuie transcris, pentru ca, numaicind va fi lucrarea terminata, s-o supun judec&tii celui caruia ma adre-

sez de obicei in asemenea imprejur&ri. Acum, fiindcS am ajuns de la

convorbire la scris, mai mtii trebuie sa Inlaturam eroriie iui Nestoriesi ale lui Eutihie, care se gasesc la extremitatea contraxie unele fat<i

de allele j iar dupa aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, eii Voi tine calea

de mijloc a religiei crestine. $i pentru ca in toata problema ereziilor

potrivnice se vorbeste despre persoane si despre naturi, le voi defini

mai intii pe acestea si le voi despSrti prin diferenjele lor proprii.

CAPITOLUL, I

CE ESTE NATURASe poate spune natura cind este vorba fie despre corpuri singure,

fie despre substante singure, corporale si incorporale, fie despre orice

lucru despre care se spune doar ca exists. Si fiindca se poate spunenatura in trei feluri, fSrS indoiala ca trebuie definita in tret feluri. Dacase gaseste cu cale sa se spuna natura despre orice lucru, se va da o de-

finite care sa cuprinda toate lucrurile existente. Se Va spune deci canatura este a acelor lucruri care, fiindca exists, pot fi cuprinse intr-un

fel oarecare cu mintea. In aceasta definite intra si cele intimplatoare

si substantele, fiindca toate acestea pot fi cuprinse cu mintea. Dar sementioneaza ca Dumnezeu si materia nu pot fi intelese in fntregime si

in chip desavirsit, ci se definesc intr-un fel numai prin lipsa celorlalte

lucruri. De aceea am spus mai sus «care fiindca exista», pentru ca si

nimicul tnseamna ceva, dar nu natura, fiindca el nu exists, desi spuneceva. Natura InsS este orice lucru.

'

Si daca se cade sa se spuna natura despre toate lucrurile,definitia naturii poate fi cea pe ' care am formulat-o mai sus.

Iar daca se zice natura numai despre substante, fiindca toatesubstantele sint fie corporale, fie incorporale, vom da definitia naturii

inserrmtnd substantele In acest fel : natura este ceea ce poate savlrsi

sau suferi o actiune ; a suferi sau a savirsi o ac|iune, cum sint toate

cele corporale si sufletul celor corporale, pentru ca In corp si de catre

ABTICOfcKWE TZ0UOtl*CE m

corp se savirseste faptul de a savirsi, sau a suferi. o actiune, Dar Dum-nezeu si cele dumnezeiesti doarrsa-virsese o actiune, si nu o suferas. Aiasadar si definitia acelui inteles ei naturii, care se apiica numai sub-stanfelor. In aceasta este redata" si definitia substantei ,- daca numelenaturii arata substatxtS, cind am descris natura am dat si definitia sub-

stantei. Iar daca numele naturii se refera numai la substantele corporate,

lasind la o parte pe cele incorporale, s-ar parea ca au natura numaisubstantele corporale. Precura afirma Aristotel si ceilalti partizani ai

filozofiei sale, vom defini si noi natura urmind pe cei care socotese c3ea exista numai In corpuri ; iar definitia este aceasta : Natura esjte

principiul miscarii prin sine insasi, nu prin accident. Am zis ca este

principiu a! miscarii, fiindca orice corp are o miscare proprie, ca a for

cului in sus si a paraintului in jos. De asemenea, am postulat ca- nature

este principiu al miscarii prin sine, si nu prin accident, fii&dcaVjde

exempln, un pat de lemn in mod necesar este purtat in 30s, dar nu prin

accident. Lemnul, fiind ca pamintul, este dus de ponderea si greutatea

sa. Si nu se duce in jos fiindca este pat, ci fiindca este pamtnt, -adica

fiindca i se intfmpia pamlntufui sa fie pat. De aceea spunemca ienmujl

se face natural, iar patul se face artificial. Exists si o altS lnsemnaj%- : anaturii, prin care spunem cfi este deosebire intre natura aurului 91 oaa

a argintului, dorind sa aratam prin aceasta proprietatea lucrurilorj la.

acest inteles natura s-ar putea defini astfel : natura este orice lucru cu

diferentS specifics fata de alt lucru. Asadar, fiindcS natura se defineste

si se spune in atitea feluri, atit dreptcredinciosii, cit si Nestorie, po-

trivit ultimei definitii, afirma cS fn Hirstos exists naturi §i ca nu se

potrivesc aceleasi diferente specifice lui Dumnezeu si omului.

CAPITOLUL n .

CE ESTE PERSOANA ': /'

Despre persoana poate exista mare indoiala in privinja definitiei

care i s-ar putea potrivi. DacS orice natura are persoana, exista un nodce trebuie dezlegat : ce deosebire poate fi intre natura si persoana, ,s^i.

daca nu exists egalitate intre naturS si persoang, ci persoana 'Sp'^lS-

seste sub limits si spatiul naturii, pinS la ce naturi ajunge peruana,ce naturi adica trebuie sa alba persoana, pentru ca ele sS se deoSebfeas^cS

de numele persoanei ; fiindcS este limpede cS persoana este subiaCeftSS

naturii si nu se poate afirma ca exista persoanS In afara '^lftr

turii. Acestea trebuie judecate de cStre cercetStori astfel: persoana.

nu poate exista In afara naturii, Intrucit cele ce se spun natu¥i,;*Jni

unele substante, altele accidente si vedem «S persoana nu poaterexiSia

in accidente. Cine ar spune cS exists vreo persoanS a culorti ^albe, smnegre, sau a marimii ? Ramfne deci cS se potrivestesS se spanS pet?soana la substante. Dar dintre substante, unele sint corporale, alible

incorporale. Dintre cele corporale, unele sint vjetuitoare, altele nu-

Dintre cele sensibile, unele sint rationalej altele irationaie ,* iar dintre

cele rationale, Dumnezeu este, prin natura, f ara schimbare si fSrS

pasibilitate. Altele sint prin creatiu'n'e schirribatoare $r pasibile, dacS nu

36 Boistiasos

ajung prin harul substantei impasibile la taria impasibilitStH, cum sint

fngerii si sufletele rationale. Din toate acestea, este limpede ca nu poatef i vorba de persoana in corpurile fSra viatS ; nimeni nu zice ca exists

vreo persoana a pietrei, sau a vietuitoarelor fSra simtire. Nu exista

vreo persoana a arborelui sau a fiintelor f&ra inteligentS si ratiune, acalului sau a boului si a celorlalte animale, care isi due viata mute si

fara ratiune, trSind doar prin simturi. Dar zicem ca exists o persoana

a omului, a lui Dumnezeu, a ingerului. Mai departe, dintre substante,

unele sint universale, altele particulare. Universale sint cele ce pot fi

numite toate la un ioc cu un singur cuvint, cum sint omul, animalul,

piatra, lemnul si celelalte de acest fel, care sint fie genuri, fie specii.

Se spune om fiecaruia dintre oameni, animal fiecaruia dintre animale,

piatra si lemn fiecSrei pietre si fiecarui lemn. Particulare sint cele nu-mite fiecare cu un cuvint deosebit de celelalte de acelasi fel, cum sint

Cicero, Plato, aceasta piatra din care este facutS statuia lui Achile,

acest lemn din care este lucrata aceasta masa. In toate acestea nicaieri

nu se poate spune persoana la universale, ci numai la cele singulare si

tndividuale j nu exista nici o persoana a animalului, sau a omului in

genera!, ci se numesc persoane cele luate una cite una, deci persoanalui Cicero, a lui Plato, a fiec&rui individ in parte.

«, CAPrromx ni

DIPERENTA INTRE NATURA $1 PERSOANA

Daca persoana este numai in substante si In cele rationale, iar sub-

stanta este in Intreginte natura, constlnd nu in universale, ci in indivi-

duals definitia persoanei este aceasta : persoana este substanta indivi-

duals a naturii rationale. Prin aceasta definite noi determinSm ceea

ce grecii spun unoo-cowic. Notiunea de persoana pare deci tradusa din

alta parte, evident fiind vorba de acele persoane care in comedii si in

tragedii reprezentau pe oamenii aratati prin ele. Persoana s-a zis dede la personare (a rasuna) accentuat pe penultima. Iar daca se accentu-

eaza pe antepenultima, se va vedea bine CS este spusa de la sonus

(sunet). De aceea de la sonus, fiindcS e necesar ca sunetul sa se am-plifice in cavitatea roSstii actorului. Grecii numesc aceste persoane

jcpooaiwx (fete, masti) de la aceea ea sint puse pe fata si o acopera tna-

intea ochilor, wxpa toS it-pis tthi wxai xifeobu (a aseza inaintea och.ilor).

Dar fiindca erau folosite mSstile in tragedie sau comedie, precum s-a

spus, actorii reprezentau oamenii individuali despre care era vorba,

adicS pe Hecuba sau pe Medeea, pe Simon sau pe Chremes. De aceea

si pe Ceilalti oameni, a cSror recunoastere era sigura dupfi forma, la-

tirtii i-au numit personae (persoane), iar grecii itpoatuita 1. Cu mult mai

potrivit ei au numit iyKbaxaaii (suport, fundament) existenta individuala"

a naturii rationale) fn schimb noi, din cauza saraciei de vocabular, amformat cuvintul prin traducere, numind persoana ceea ce ei spun

J. Prosopoo. — laW, de unde in romineste prosop, stergar de fata, a capStat

Si sens de persoana, de unde prosopopee — person! ficare.

ARTlCOklS.£ TECTUOGICK 3T

osoataotJ.. Dar Grecia, mai- bogata in cuvinte, nuraeste oiciotagicexis-'

tenta individuala. Ma fokssesc de limba greacS in cele discutate degreci, cu redarea in limba latina : AE ouai'cw ev pe-v toK xa8 '0X00 cImuoovavrat ev 61 xoK xata uipo? it^iaxaabai, adicS : Esentele pot exista -in

universale, dar subsists numai in individuale si particulare. Caci dn-telesul lucrurilor universale este luat din cele particulare. De aceea,fiindca esenjiaie sint in universale, iar in particulare capata substantS,pe drept au numit ujhwoosi? esentele cu existenta particulars. Pentrucine cerceteaza mai amanunt.it si mai in adlncul lucrurilor, aceste exis-tente nu par a fi ceea ce sint substantele. Ceea ce grecii numesc ouoiowiv

sau obaiaaBai, noi numim subsistentia sau subsistere (subsistenta sau asubsista) 2

, Iar ceea ce ei numesc vxiaxaaLi sau 6<pta0a36at, noi numimsubstantia sau substare (substante sau a substa). Subsists ceea ce n-arenevoie de accidente pentru ca sa existe ; dar substa ceea ce aducesubjacent prin alte accidente ca sa poata exista, pentru ca sta sub elecit timp este subiacent celor accidental. Astfel genurile si speciiiesubsista si n-au contingents cu accidentele. Cele individuale, insa, nu,numai cS subsista, ci chiar substau, neavind nici ele nevoie de accidente^ca sa existe. Ele sint formate prin diferenfe proprii si specifice si ajut*t>

accidentelor ca s& poatS exista, cit le sint subiacente, bineinjeles. De:aceea Etvat si oootcBaSai inseamna a fi si a subsista. Iar u<pt<j&za8ai inseamnS

.

a substa (a exista substantial). Grecia nu este saraca in cuvinte, cumpretinde Marcus Tullius, ci reda" esenta, existenta, substanta, persoana,prin atitea nume, spunind esenfa Quota, existenta oootowts, substantaoiroataat?, persoana -irpoouicov. De aceea grecia au numit ipostaza substan-tele individuale, fiindca se gasesc sub celelalte, fiind supuse si subia-cente oarecum unor accidente. De aceea si noi le numim substante pecele numite de ei ipostaze si, fiindca ei numesc icpoooiita aceleasi substan-te, putem sa le numim si noi persoane. Asadar, este acelasi iucru oom*si esentS, ooatcaot? si existenta, oitootaotC si substantS, icp&ouMtov si per-soana. Grecul nu le spune fiintelor irationale uwoaxdaet^, cum le spunemnoi substante, explicatia fiind ca acest nume este aplicat unora maibune, mai deosebite ? totusi, nu dupS descrierea naturii si dupa aceeac3 6<pto6ao6ai inseamnS a subsista si a substa, ci pentru c& se deoaebesicde fjjtdataoi'; sau substanta. Deci omul este si esenta, adica waia., :

-:jk'

existenta, adica ouoiiaotC si oxootaot?, adica substanta, si itpoaaweev,. adica..

persoanS. Se zice ouaia, dar si esenta, fiindca este,- o6a(awt.c, dar si exis-tenta, fiindcS nu e subiacent in nimicf 6*6a«tat«, dar si substantS, niodcaeste sub celelalte, care nu sint existente adicS oooi&oetc, si spoaawov-) adicS-persoana, fiindca este individ rational. Dumnezeu este si owt« si esentS.fiindca este si, mai ales, este eel de la care pleaca fiinta tuturora ; ©3fe?

;.

oumonc, adica existenta, cSci exists neavind nevoie de nimic, si oftotoaftfa*.

caci subsista, De aceea zicem ca una este oooia si ou«t(*itC, adicS esefit«

5i existenta dumnezeirii, dar sint trei moaxfani, adica trei substantaIn acest fel s-a zis o singurS esentS a Treimii, dar trei substante si tisei '.

2. Subsistentia, sau subsistere — subastenja, sau a subzlste. la romaneste. a.,subzlsta pastreaza Snteiesul latinesc (a eatista. a dSinui) dar sufeHsterita si-a BCti&ri«

:

:

oat intelesul, devenind mijloc de existenta, hrana, iar nu existenta, dSinuife. .

'''

•-.

38 -btjXTBiva

persoane. Da.cS uzul eclesiastic al vorbirii n-ar exclude In Dumnezeutrei substante, s-ar parea ca se spune substantia despre Dumnezeu nupentra ca" s-ar supune El insusi celorlalte lucruri ca subiacent, ci pen-tru cS, precum acelasi este mai presus de toate, la fel oarecum este prin-cipiu sub lucruri, in vreme Ce tuturor celorlalte le subadministreazaouat<Bo6at, adica faptul de a exista.

CAPrroiUL iv

CONTRA LUI NESTORIE, PERSOANA ESTE UNAAm spus toate acestea ca sa aratam diferenta dintre natura si per-

soana\ adica dintre oMa si o«6<jto<«c, urmind ca vorbirea bisericeascasa foloseasca orieare din aceste nume. Am aratat mai Inainte ca' exista

diferenta intre natura si persoana, pentru ca natura este proprietateaspecifics a oricarei substante, iar persoana este substanta individuala

a naturii rationabile. Pe aceasta din urmS Nestorie, crezind in mod ero-nat ca oricarei naturi i se poate zice persoana, a socotit-o dubla in

Hristos. Pornind de aci, sustinea ca in Hristos natura este dubla si cadeci si persoana este dubla. Eroarea o poate dovedi atit definitia datamai sus, clt si argumentatia de mai jos. Intr-adevar, daca nu este osingura persoana a lui Hristos, si daca" e limpede ca sint doua naturi,eea omeneasca si cea dumnezeiasca (pentru ca nu este cineva atit delipsit de.judecata Incit sa despartfi cu ratiunea pe fiecare din cele doua),urmeaza ca par a exista doua persoane, Intruclt persoana este, cum s-aspus mai sus, substanta individuals a naturii rationabile. In ce constSunirea intre om si Dumnezeu ? Oare asa cum ai pune doua corpuri ala-turate unul linga altul, incit sa fie unite numai ca loc, si nimic din ca-litatile uneia si n-ajunga la celalalt? Acest mod de unire grecii 11 nu-mesc xa-t<i irapdfteatv (prin alaturare). Dar daca astfel a fost unit umanulcu divinul, n-a rezultat nimic din cele douS elemente si prin aceastaHristos nu e nimic.- Iar daca, raminind cele doua persoane, s-a facutunirea. naturilor cum am spus mai sus, nu s-a putut face deloc una dincele douS, intrucit din douS persoane nu se poate face niciodata' nimic.Asadar Hristos, dupa Nestorie, nu e deloc unul, si prin aceasta nu enimic. Caci ceea ce nu este unul nici nu poate fi. Iar a fi inseamna. unulsi orice ar fi acesta, este unul. Chiar cele unite din mai multe, cum estede pilda o gramada, sau un cor, tot unitati sfnt, Dar marturisim limpedesi adevarat ca Hristos exists ; deci spunem ca Hristos este unul. Iardaca este asa, in mod necesar si fara fndoiala una este persoana luiHristos? pentru ca, daca ar fi douS persoane, n-ar putea fi unul. Si aspune ca" sint doi Hristosi nu este altceva declt o nebunie a unei rninti

raMcite. De ce ar indrazni sS numeascS doi Hristosi, pe unul om si pecelalalt Dumnezeu? Sau pentru ce pe eel care este Dumnezeu II nu-meste Hristos, daca si pe eel care este om va avea sa-I numeasca totHristos, de vreme ce n-au nimic asemenea, nimic unit din vreo legaturS?De ce sa se foloseasca de un nume asemanator pentru naturi foartedeosebite, cind, daca e silit sa-l defineasca pe Hristos prin dpi Hristosi(cum. spune el insusi), nu poate aduce o singura substanta a definitiei?

ABTTCdtteB rtSOl^OIC*

Daca este deosebita substanta' Tui' Dumnezeu ' si a omului, numele lui

Hristos este unul In ambele si nu este de crezut cS unirea intre sub-

stante diferite a facut o singuraV persoana; atunci numele lui Hristos

este cu dublu sens si nu poate fi cuprins intr-o definitie. Dar In eeScripturi numele lui Hristos nu este ingemanat niciodata ? Ce s-a facut

nou prin venirea Mintuitorului ? Pentru dreptcredincldsi este limpecte

§i adevarul credintei si raritatea minunii. Clt este de mare si de nouceea ce nu s-ar putea intlmpla in nici un alt veac — faptul ca na-

tura celui ce singur este Dumnezeu sa se uneasca cu cea omeneasca

atit de deosebita de el si astfel din doua naturi diferite sa se facS prin

jjisotire o singura persoana ! Dar dupa parerea lui Nestorie ce se in-

timpla nou ? Umanul si divinul, zice el, Isi pastreaza propriile persoane.

Dar cind n-a fost proprie persoana omeneasca si cea dumnezeiasca ? :

Si cind nu va fi ? Sau ce s-a inttmplat mai mult In nasterea lui Hast-Ps

declt a altcuiya, daca, fiind despar'tite ambele persoane, au fost sepa-

rate, si naturile ? Raminind asa persoanele, n-a putut fi acoio nici o unire,

a naturilor, fiindcS natura nici unui om, oricit ar fi de exceleniaV jiu.

s-a unit vreodata cu dumnezeirea. Dar fie, de ce numeste pe Dumnezeu.

cu numele lui Hristos, de ce nu indrazneste a numi cu un:

,cuviriVajs$-

manator elementele insele, prin care Dumnezeu savlrse§te, prin, ,&%.cari zilnice, unele lucruri minunate? Nu cumva fiindca substatit-ele

irationale nu pot avea o persoana care sfi merite a primi numele lu\,

Hristos? Oare in oamenii sfinti si straluciti prin pietate nu se cunoa$te

deschis lucrarea dumnezeirii ? Nu va inteiesa in nici un chip de ce nu-i

invredniceste cu aceeasi numiresi pe barbatii sftntw daca in insu§irea

a ceea ce este omenesc nu este o singura persoana in unire. Dar poate

zice cineva ca si ei sint numiti Hristos; da, dar avind in vedere rlyna

pentru adevaratul Hristos. Iar dac£ n-a existat nici o persoana unita

din om si Dumnezeu, ii vom socoti pe toti Hristosi adevarati..ca.;p8;

acesta care este crezut a ii fost nascut din FecioarS? In aeesta:

nic| p"

persoana n-& fost adaugata din unirea lui Dumnezeu si a omului, dupp,

cum nici in' cef ce preziceau din duhul Domnului despre venirea tm.

Hristos, chiar daca si ei au fost numiti Hristosi. Iar acum urmeaza'^ase creada ca, raminind persoanele, in nici un chip partea omeneasca''

n-a fost luatS de la cea dumnezeiasca; acestea sint cu total despfertite

si separate deopotriva prin persoane si naturt Repet, sintcu totul'desh

partite. Nu sint mai despartHi iaiie ei oamenii si boii, decit ;este;i8^-;

parat in Hristos divinul de uman, daca au ramas. persoane. Oamenii si

boii sint uniti printr-o singurS comunitate, cea aniraala, fiindu-le xft-ij

siuna dupa gen, substanta si aceeasi natura In lantul universal. lay,

Dumnezeu si omui ce vor avea in unire, dac3 se crede cS. deosebirep

3e-a ramas' sub raportul naturii, persoanei si ratiunii? Nu este; as^ffl,— dupa in^'atatura lui Nestorie — salvat neamul omenesc, nici o'iDi^tuire n-a purees Sn noi prin nasterea lui Hristos, tot .p'Oporul credmelp,c«l profetilor Scripturii a fost luat in derldefe, toata' autorltatea Vechluluf:

Testament care fagSduieste lurriii mlntuirea prin nasterea liii Hrist6§^

poate fi dispreiuitS: Nu es te limpede cS E! a venit, daca existl aceep^'.

deosebire in persoanei ca $i in natura. L-a mfntuit pe eel crezut c8'!l-ft

40 .JKHgZWOS

ales. Dar nu se poate intelege nici o alegexe, daca raroine la fel deo-sebirea naturii si a persoanei. Si eel ce n-a putut fi ales rammindu-ipersoana, pe drept nu va parea ca a putut fi mlntuit prin nasterea lui

Hristos. Prin nasterea lui Hristos n-a fost salvata natura oamenilor,

ceea ce este nelegiut sa se creada. Dar desi sint foarte multe care ar

putea lovi si nimici un astfel de inteles, totusi, din multimea argumen-

telor deocamdata este de ajuns ca le-am adus pe acestea.

CAPiTOLUi, V

CONTRA LUI EUTIHIE, CU ADEVARAT HRISTOSS-A INTRUPAT DIN MARIA

Trebuie sa trecem la Eutihie care, dupa ce a resit din orbita ceiorvechi, a ajuns in eroarea contrara, afirmind ca el este atit de departede credinta In dubla persoana a lui Hristos, inert nu admite in El nici

doua naturi, ca astfel S-a intrupat ca om, incit prin unirea cu Dumne-zeu natura umana a disparut. Rat&cirea acestuia pro-vine din acelasi

izvor din care a iesit a lui Nestorie. Intr-adevar, dupS cum Nestoriecredea ca" nu poate fi o natura dubla farS s3 fie si o persoana dubla si

de aceea, fiindca mSrturisea In Hristos o natura dubla, a crezui ca si

persoana este dubla, tot asa si Eutihie n-a socotit ca exists natura du-bla f3r& dublarea persoanei. Si cum nu credea ca persoana este dubla,a afirmat ca si natura pare a fi una. Nestorie, socotind cu dreptate cain Hristos natura este dubla, savir^este nelegiuirea de a crede ca in

El slut si douS persoane, pe cind Eutihie, crezind cu dreptate ca esteo singula persoana, afirma in chip nelegiuit ca si natura este tot una.Acesta din urmS, determinat de evident lucrurilor, fiindca este lim-

pede ca una este natura omului si alra cea a lui Duzrmezeu, spune cael marturiseste in Hristos doua" naturi inainte de unificare, dar unadupa unificare. Aceasta pSrere nu spune deschis ce vrea. Dar, ca sS-i

patrundem ratacirea mintii, sa presupunem ca aceasta unificare s-aputut face fie in timpul nasterii, fie in timpul Invierii. Daca s-a facut

in timpul nasterii, pare a socoti ca si inainte de nastere a fost trup

omenesc, nu luat de la Maria, ci pregatit cumva in alt fel. Dar a fost

aleasa Maria Fecioara, din care s& se nasca trupul, care nu fusese luat

de la ea, Acet trup, care a existat Inainte, a fost despartit si separatde substanfa divinitafii, dar, de indatS ce S-a nascut din Fecioara, na-tura s-a unificat cu Dumnezeu, astfel Incit sS parS. ca S-a facut una.Chiar dac£ nu este aceasta parerea lui, va putea fi aceea a celui cespune ca au fost doua inainte de unificare si una dupa unificare, dacaprin nastere unificarea s-a facut in asa chip, incit s-a intrupat din Ma-ria, dar inainte de intrupare natura dumnezeiasca si cea omeneasca aufost deosebite, iar prin intrupare s-a fSeut una si a trecut in substantadumnezeiasca. Daca insa socoteste c3 aceasta unificare s-a facut nula nastere, ci la Inviere, iarasi va socoti c& acest lucru &-& facut In

ARWCOkSZJE TVILOGICS '

v>.

doua moduri: in Hristos, fie cS.s-a nascut prin intrupare din Maria, fie

ca s-a nascut in alt fel, pinM la Inviere au fost doua naturi, iar dupa in-

viere s-a facut una. Din acestea se naste o nepotrivire, despre care in-

trebSm : Hristos, cind S-a nascut din Maria, ori .si-a luat trup omenesc

de la ea, ori nu si-a luat; daca nu spune ca S-a intrupat din ea, sa.

spunS in ce om a venit intrupat ? Oare in eel care cazuse in pacat prin

caicarea legamintului, sau in altul ? DacS a venit In acela din saminta

caruia a venit omul, pe cine a intrupat dumnezeirea ? Iar daca trupul

in care s-a n&scut n-a fost din saminfa lui Avraam si a lui David $i,

in sfirsit, a Mariei, sa arate din trupul carui om a venit ? Caci, dupa.

primul om, orice corp omenesc s-a nascut din corp omenesc. Daca-1 y*k

spune pe vreun om de la care a fost luata nasterea Mintuitorului, Jri

afara de Fecioara Maria, eJ insusi se cufunda in eroaxe si, inselat,-:

ya;

pSrea a subscrie o insemnare mincinoasa pe seama supremei.duipi%fe-'

zeiri, Ceea ce se promite in sfintele profetii ale lui Avraam si pavidl

ca din samlnta lor se va naste mintuirea intregii lumi, el daruies'fe-

altora, fiindca, mai ales daca a fost luat trup omenesc, n-a putut .'fT;

luat de ia altul, decit de ia cine 1-a nascut. Deci daca nu de la Maria).

ci de la altcineva a fost luat trup omenesc, ceea ce se respinge priti

argumentul spus mai inainte, a fost totusi procreat prin Maria ceea ce-

fusese corupt prin neascultare. Iar daca Hristos n-a fost intrupat in

acel om care a suportat moartea pentru stergerea pacatului, apoi din

saminta nici unui om nu s-a putut naste eel ce a fost fara pedeapsa.

pacatului original. Asadar un astfel de trup n-a fost luat de la nimeni,

ci s-a format in chip cu totul nou. Iar acesta, fie ca a fost vazut de-

ochii oamenilor si a fost socotit corp omenesc, desi in realitate nu era

omenesc, fiindca nu se gasea sub nici o pedeapsa stramoseaScS, fie ca,

era un adevSr minunat nefiind sub pedeapsa pacatului stramosesc, n^- :

tura omeneasca i-a fost formats cind a venit plinirea vremii. Daca %a,

fost cu adevarat trup omenesc, se dovedeste limpede ca mincinoasi

dumnezeirea care se arata in trup oamenilor, prin neadevar inseiind

pe cei ce socoteau ca este adevSrat. Iar daca s-a facut trup nou si act<e--

varat, nu luat din om, unde este tragedia atit de mare a nasterii ? UnWeste drumul patimilor ? Deci eu nu socotesc prosteste ca In chip inntft

s-a facut om. Ce folos a creat atlta umilinta a dumnezeirii, dac5 bhiul

care a pierit n-a fost mlntuit prin nasterea si patimile lui Hristos, dacaV

se neagS intruparea ? Iar&si deci, precum de la acelasi izvor al lui Nei-

torie a luat inceput eroarea lui Eutihie, la fel va avea acelasi sffr-$ffcj

intrucit si potrivit lui Eutihie neamul omenesc n-a fost mintuit, fiindcfi

nu eel care era bolnav si avea nevoie de salvare si ingriire a fost al»Si

Se pare ca" a ajuns la aceasta" parere eronata, Incit sa creada cfr tmymblui Hristos n-a fost cu adevSrat din om, ci din afara, format de Dum?nezeu in cer. Intrucit se crede ca s-a inSltat cu trupul la cer, trebuie s&

tinem seama ca nu se inalta la cer decit eel care s-a coborlt din cer* :

42 BOETHTCS

capxtolui, vi

NICI DIVINUL N-A FOST TRANSFORMATIN UMAN, NICI UMANUL IN DIVINSI NICI N-AU FOST AMESTECATE

Se pare ca s-a spus destul despre faptul ca, daca Hristos S-a in-

trupat, aceasta sa nu se crc-ada ca s-a facut din Maria, Iar daca s-a

mtrupat din Maria si n-a ramas desavirsitS natura urnana si divine,

aceasta s-a putut face f» trei moduri : sau substanta divina a irecut hi

cea urnana sau cea umana in cea divinS, sau fiecare din cele doua aufost astfel potrii'ite si amestecate, incit sS nu-si pastreze nici una din

cele doua substante propria forma. Dar daca substanta dumnezeiascaa fost transformata in substanta omeneasca, s-a ajuns, ceea ce este ne-

legiuit a crede, ca divinitatea sa se schimbe in umanitate, substanta

neraminind imutabila si ceea ce in chip natural era schimbator si supus

suferintei sSt rSmina imutabil, iar ceea ce se crede in chip natural imu-

tabil si impasibil sa se schimbe intr-un lucru mutabil. Aceasta nu se

intiropla in nici un chip, ci dimpofriva, natura omeneasca pare a se fi

schimbat in dumnezeiasca. Dar cum poate sa se faca aceasta, daca di-

vinitatea in nasterea lui Hristos a primit trup si suflet omenesc ? In

fapt, nu orice lucru poate fi intors si stramutat in orice alt lucru. Devreme ce unele dintre substante slnt corporale, iar altele incorporale,

nici substanta corporala nu se poate schimba in incorporala, nici cea

incorporaia in cea care este corp. Nici cele incorporale nu-si pot schim-

ba in sine formele proprii, fiindca numai acelea se pot schimba si

transforma in sine, care au subiacentul comun al unei singure materii,

si acestea nu toate, ci acelea care in ele pot savirsi si suferi o ac^iune.

Iar aceasta se poate proba astfe] ; nu se poate transforma arama in

piatra, sau in iarba, sau orice corp in alt corp, daca nu e aceeasi ma-teria lucruriior care tree unul in altul. Si daca nu pot de la sine si sa

savirseasca si sa sufere o actiune, dupS cum cind se amesieca vinul cuapa, apoi fiecare sint in asa fel, incit sa-si comunice si insusirea ac-

tiva si pe cea pasiva. Calitatea apei poate suferi ceva de la calitatea

vinului si, daca a fost apa multa, iar vin putin, nu se mai nunuesc

amestecate, ci se strica una prin calitatea celeilaltc. Iar daca varsacineva vin in mare, vinul nu se amesteca cu marea, ci Se strica in

mare, intrucit calitatea apei, prin marea ei cantitate, nu sufera nimicde la calitatea vinului, ci mai degraba calitatea apei a schimbat in eainsSsi calitatea vinului prin propria ei mulfime. Si dacS sint potrivite

51 aproape egale, sau putin inegale, naturile care de la sine pot fi active5i pasive, se amesteca si se echilibreaza intre ele prin calitatf mijlocii.

Acestea se petrec in corpuri, si nu In toate, ci numai in cele care de la

Sine (cum s-a spus) pot fi active si pasive, materia subiacenta fiind

ARTICOUEXB TEOLQalCE 43

comuna si aceeasi. Orice corp care se naste 51 se descompune pare a

avea materie comuna. Dar nu orice corp poate fi activ si pasiv de la

orice sau in orice. Cele corporale prin nici o ratiune nu vor putea fi

schimbate in incorporale, fiindca nu participa la nici o materie comunSsubiacenta, care sa se schimbe prin calitatile sale in cele incorporale.

iar materia substantei incorporale nu se sprijina pe nici o temelie ma-teriala si nu exista nici un corp caruia sa nu-i fie subiacenta materia.

Astfel stind lucrurile, nici macar acelea care au in chip natural materia

comuna nu tree in sine, daca nu le este prezenta puterea de a fi active

5i pasive in sine si de la sine ; cu atit mai mult nu se vor schimba in

sine cele carora in nici un chip materia nu le este comuna. Un iucru

se sprijina pe un fundament material, cum este corpul, iar altul in nici

un chip n-are nevoie de subiacentul matexjei, cum este incorporal.nl.

Asadar un corp nu se poate schimba in ceva incorporal si nici incor*.

poralele nu se pot schimba intre ele printr-un amestec oarecare. Nu este

nici o materie comua a acestora si nu pot sa se IntoarcS si sa se schim-

be In sine. In cele incorporale nu exista nici o materie, deci nil se Vo'f

schimba ia rindul lor unele in altele. Sufletul si Durrmezeu pe buna"

dreptate sint socotite incorporale si nu exista suflet omenesc in dumne-

zeire, de la care fiind luat sa fie schimbat. Iar daca nici corpul, nici

sufletul nu pot fi schimbate in parte dumnezeiasca, in nici un chip nuse poate face ca o fiinta omeneasca sa devina Dumnezeu. Cu mult mai

putin se poate crede ca fiecare din cele doua se pot face una, fiindca

nici incorporalitatea nu poate trece la un corp, nici corpul la incorpo-

ralilate, nefiindu-le comuna nici o materie subiacenta care s5 se schimbe

In calitatile celeilalte substante. De aceea spun acestia ca Hristos este din

dona1

naturi, nu in doua, susfinind ca nu se poate face un singur corp

c;.'oa ce consta din doua, de asa maniera incit sS nu se pastreze cele

din care se spune ca s-a facut. Dupa cum cind se toarna ap<5 in mierenici una nu ramine cum a fost, ci se formeaza oarecum al treilea corp,

cele doua corupindu-se prin amestec, la fel ceea ce devine a treia call-

iste torm&tci din apa si din. miere se spune ca consta din amindoua, dar:.

:ie neagM in fiecare din cele doua, neputind sta in fiecare din doua,; fiind-

ca nu se pastreaza natura ambelor. Poate deci consta din dou5, dar ca-

iitatea celor doua s-a stricat, nu mai e aceeasi. Nici apa nici mierea -nu

-.?ai ramin ceea ce au fost, fiindca ii s-a schimbat calitatea. In chip

rational, dreptcredinciosii InsS le marturisesc pe amlndou^i, afirmind cS

Hristos consta din amindou3 naturile si In amindoua. Cum se explicS

aceasta, voi arata ceva mai la urma. Acum se vede limpede ca a lost

dovedita eroarea opiniei lui Eutihie j de vreme ce in trei moduri se

poate face ca din doua naturi sa" existe una, fie divinul s3 treacS In

uman, fie umanui in divin, fie sa se amestece amindoua, prin argumen-ta|ia de mai sus se dovedeste cS prin nici unul din aceste moduri nus-a putut ajunge ca din doua naturi sa se faca una.

44 BOETHlUS

CAPITOL.UI1 vu

HRISTOS EXISTA IN AMBELE51 DIN AMBELE NATURI

Rarolne sa invatam, cum spune credinta Bisericii universale, caHristos consta in ambele si din ambele iiaturi, Ca este din ambeiunaturi arata doua lucruri, unul cind zicem ca se uneste ceva din douanaturi, ca din miere $i apa. Asta inseamnS. cS din una varsfnd in cea-

lalta, sau amestecindu-le pe amindoua, in nici an chip nu ramin la fel

amindoua. Potrivit acestuf mod, Eutihie spune ca Hrislos consta din

doua naturi. Un alt mod este de a consta din doua, dar fara sa seuneasca intre ele, sau una sa devina cealalta, cum zicem ca o coroanaeste compusa din aur si pietre pretioase, Aici nici aurul n-a fost trans-

format in pietre, nici pietrele in aur, ci au ramas fiecare la forma lor

proprie, fara sM si-o paraseasca. Astfel de lucruri, constmd din altele,

zicem ca stau in acelea din care se arata ca au fost formate. Putemspune despre coroana ca consta din aur si din pietre pretioase, fiindca

pietrele si aurul sint cele din care e formata coroana. In primui modSnsS nu este miere si apa, ci un amestec din amindouS. Credinta Bise-ricii universale marturiseste ca in Hristos ramin ambele naturi, c& ele

persists perfecte si ca nu se schimba una In alta, ca deci Hristos constain ambele si din ambele naturi : in ambele, fiindca ramin ambele, si

din ambele, fiindca din adunarea celor doua" care r&min se face unapersoana lui Hristos. Dar nu in intelesul susfinut de Eutihie afirma cre-

dinta cea adevarata ca Hristos este unit din ambele naturi. Acesta,pornind de la unirea dintre cele doua naturi, nu recunoaste cS El constaIn amindoua, nici ca ramin in EI amindoua ; in schimb, dreptcredmcio-sul, pornind de la existenta celor doua naturi, marturiseste ca Hristosconst3 in ambele si din ambele naturi, pastrindu-le pe fiecare. Dare un fnteles echivoc, sau mai degraba ambiguu in afirmatia ca El constadin douS naturi. Aceasta, fiindca intr-un sens nu ramin susbtanfele dincare se spune ca" este unit din doua In asa fel, inctt ramin amindoua.Asadar, dupa ce am dezlegat acest nod al echivocitatii si ambiguitatii,nu se mai poate impotrivi nimic Invataturii propovaduite de dreaptasi adevarata credinta. Ea marturiseste ca acelasi Hristos este Om de-savirsit, acelasi este Dumnezeu, si acelasi care este Om si Dumnezeueste unul Dumnezeu si Fiu al lui Dumnezeu, ca nu se afunge la impa-trirea Treimii cind sint impreuna omul si desavirsitul Dumnezeu, ci

exprima una si aceeasi persoana num&rul Treimii, Astfel se poatespune ca atunci cind a patimit Omul, a pStimit totusi Dumnezeu nupentru ca parfea dumnezeiasca s-a fScut omeneasca, ci pentru ca aceas-ta a fost primita de cea dumnezeiasca. La fel, Cel care este Om senumeste Fiul lui Dumnezeu nu prin substanta divinitatfi, ci a umani-tatii, care totusi, prin unitatea naturaia, este ImpreunS cu divinitatea.Si oricit se discuta si se amesteca acesta cu mintea, totusi unul si ace-la?! este si Om desavirsit 51 Dumnezeu : Dumnezeu, fiindca este nSs-cut din substanta Tatalui, iar Om, fiindca este procreat de FecioaraMaria Om. Este Dumnezeu, fiindca a fost de la inceput Dumnezeu, si

ABTlCOtttK TEOtOGICE 45

Dumnezeu este Om, fiindca a fost intrupat in om ,• astfel ca in aceeasipersoana una este divinitatea, care a primit, si alta umanitatea, care

a fost primita. Acela?i este asadar Dumnezeu si Om. Daca-L intelegi

pe Hristos Om, acelasi este Om si Dumnezeu, Om din natura si Dum-nezeu prin dumnezeire. Iar daca-L intelegi Dumnezeu, acelasi este

Dumnezeu si Om, fiindca este Dumnezeu din natura si Om prin intru-

pare. Este in Ei o dubla natura si o dubla substanta, fiindca este Dum-nezeu Omul, iar o singura persoana, fiindca este acelasi Om si Dum-nezeu. Aceasta este calea de mijloc intre cele doua erezii, dupa cum51 virtutile tin linia de mijloc. Orice virtute, asezata in mijlocui Iucru-

rilor, e o podoaba ; dar daca trece linia, mai sus sau mai jos, se des-

parte de virtute. Deci virtutea este calea mijlocie. Si dac5 acestea pot

fi patru si nu peste acest numar, in Hristos sint sau doua naturi 51 douapersoane, cum spune Nestorie, sau o singura natura si o singura per-

soana, cum spune Eutihie, sau doua naturi si o singura persoana, cummarturiseste dreapta credinta, sau o singura natura si doua persoane.

Iar daca am combatut cele doua naturi ?i doua persoane in raspunsul

dat fmpotriva lui Nestorie si am aratat ca nu poate fi o singura natura

Si o singura persoana, cum propune Eutihie, nici n-a existat cineya

atit de fara minte, inch sa creada ca exista in Hristos o singura natura,

dar doua persoane. Ramine asadar ca este adevarat ceea ce afirma

credinta cea dreapta, potrivit careia exista o dubla natura, dar o sin-

gura persoana. Am spus mai inainte ca, dupa parerea lui Eutihie, ina-

inte de nastere sint doua naturi in Hristos, dar dupa nastere, una sin-

gura, ?i am aratat ca aceasta parere ascunde o dubla eroare. Ca aceasta

dublare s-ar fi putut face sau prin nastere, fara sa fi fost primit trupul

omenesc din Maria, sau prin inviere, dupa intruparea din Maria, ambeleipoteze au fost discutate, dupa parerea mea, cum se cuvine ; acum tre-

buie sa cercetam cum s-a putut face ca ambele naturi sa se amesteceinir-o singura substanta.

CA"PITO!.UL VlII

CARE A FOST STAREA VIETH LUI HRISTOS

Mai este si o alta problems, care poate fi adusa in discutie de cei

care nu cred ca Hristos a luat trup omenesc din Maria, ci din alta

parte, pregafit sa para a se na$te unificat din pintecele Mariei. Dacaprecum spun ei

:trupul a fost luat din om, de vreme ce tot omul, de la

prima neascultare, nu numai ca era inlantuit sub robia pacatului §i amortii, dar era stapinit si de dorinta pacatului, astfel ca era vinovat nunumai de pacatul stramosesc, ci §i de propriile lui pScate, de ce in

Hristos n-a fost nici pacat, nici dorinta de a pacatui ? Intrebarea aceasta

contine o nedumerire care trebuie inlaturata. Daca trupul lui Hristos

a fost luat din trup omenesc, exista indoiala asupra felului acestui

trup, intrucit mintuirea urmeazS in iegaturS cu intruparea. Dac2 s-a In-

trupat intr-un om ca Adam inainte de pacat, se pare ca a primit natura

omeneasca intreaga, fara sa aiba vreo slabiciune care sS cear3 Ingrijire.

Dar cum s-ar fi putut face sa se mtrupeze intr-un astfel de om cum a

4fi ;: ^OSEPWKS

fost Adam, dsca in Adam a putut exists vointa si dorinta de a pacatui?

Insearana ca in aceasta situatie ar fi fost implicat in delictul nesupune-rii, trecind peste poruncile dumnezeiesti. In Hristos, insa, se crede can-a fost vreo vointa de a pacatui, mai ales fiindca, daca a Juat un astfel

de trup omenesc cum a fost al lui Adam inainte de pacat, n-ar fi tre-

buit sa fie muritor, intrucit Adam, daca nu pacatuia nu simtea In nici

un chip moartea. Fiindca deci Hristos n-a pacatuit, trebuie cercetat dece s-a supus mortii, daca a Juat trupul lui Adam inainte de a fi pacatuit.

far daca a primit o astfel de stare omeneasca, precum a fost a lui Adamdupa pacat, se pare ca n-a lipsit in Hristos necesitatea de a se supunegreselilor, de a se cufunda in patimi, de a calca regulile dreptafii, de anu discerns In sflrsit in intregime binele de rSu ; iar Adam de toate

acestea s-a facut vinovat prin pacatui neascultarii. Contra celor ce ridica

astfel de intrebari trebuie raspuns ca se pot intelege trei stari ale omu-

lui : una este inainte de greseala lui Adam, in care acesta nu era su-

pus mortii si inca nu se patase de vreo greseala, desi putea exists

in el vointa de a pScatui. Alta este cea in care ar fi putut sa se

schimbe, daca ar fi voit ferm in preceptele lui Dumnezeu, caci in acest

csz nu numai ca nu pacatuia, sau nu voia sa pac&tuiasca, dar nici macar

nu putea fie sa pacatuiasca, fie sa vrea pacatui. A treia stare este dupapacat, in care moartea 1-a urmat in chip necesar, ca si pacatui insusi,

si vointa de a pacatui. Acestea suit starile principale si contrarii : unade rasplata, daca Adam ar .fi voit sS ramina aseultator sfaturilor lui

Dumnezeu, iar alta de pedeapsa, fiindca n-a voit s§ asculte de porunci.

In acea prima stare nu era nici moarte, nici pacat, nici vreo vointa dea pacatui. In aceasta din urma insa a fost si moarte, si pacat, si toatS

dorinta de a calca rinduiala, si toate cele spre pieire, fara sa aiba In

ele vreun ajutor, pentru ca, dupa cadere, sa se poata ridica. lntre

aceste doua stari s-a asezat cea mijlocie, in care lipsea prezenta mortiisau a pacatului, dar exista putinta de a trai intr-o stare sau alta din

cele arState mai Inainte. Hristos a luat din toate cele trei stari cite

o pricina a naturii Sale corporate. Prin faptul ca a luat trup muritor casa alunge moartea din neamul omenesc, trebuie asezat in starea lui

Adam dupa neascultare. Dar cS n-a fost in El vreo dorinta a pacatului

o dovedeste faptul ca nu s-a lasat ispitit de inselaciunile diavolului In-

tinzator de curse. Ramine a treia stare, cea mijlocie, cea din timpul in

care nu exista moartea, dar putea fi dorinta de a pacatui. In aceasta

stare a fost Adam, care putea sa manince si sa bea, sa digere cele in-

ghitite, sa se lase cuprins de somn si de altele din cele omenesti, carei-au fost ingaduite si care nu-i aduceau nici o pedeapsa cu moartea.Toate acestea farS IndoialS c2 Hristos le-a avut ; caci a mincat, a bautsi s-a achitat de toate Indatoririle fata de corpul omenesc. Si nu e decrezut ca Adam a avut nevoi atit de mari, incit, daca n-ar fi mincat.

ARTICOUXE TBOLOatCE if

n-ar fi putut trai. Chiar si numai cu fructe din pomi putea sa triiiasca si

ga nu moara, fiindca nevoia de a trai ii sra satisfacuta de roadele pa-xadisului. Nimeni nu ignora ca si Hristos a avut asemenea nevoi,

ciar din putere, nu din necesitate. A avut astfel de nevoi inainte deiuviere. Iar dupa inviere si-a putut schimba trupul omenesc, precumS-ar i\ putut schimba si ce] al lui Adam, cu toata greseala lui. Pe noi

lissujji Domnul lisus Hristos ne-a invatat sa cerem prin rugaciuni sa sefacti vointa Lui precum in cer si pe pamint, sa vina imparatia Lui si

sa ne mintuiasca de eel riiu. Caci loate acestea lo cere acea prea fericita

schimbare a celor din neamul omenesc, care cred in EL

Acestea sint cele pe care \i le-am scris ca marturie a credintei

taele. Daca in ele este spus ceva gresit, nu sint atit de iubitor de mineiusumi, incit pe cele pe care le-am rostit odata sa nu caut a le spune

si mai bine. Iar daca n-am spus nimic bun, nu sint dator sa iubesc

ceea ce nu e bun 121 parerile mele. In sfirsit, daca toate sint bune,

venind de la eel care singur este bun, trebuie crezut ca bun este tot ce

ni se daruieste de catre acea bunatate etema si pricina a tuturor celor

bune.

(Trad, din Colectia Migne, vol. LXIV, co!. 1338—1354)

II

MtNGIIERILE FILOZOFIEI

Boethius se naste intr-o vreme cind lumea romana, in totala des-

•compunere, isi traia ultimeie clipe ale apusului. si grupa germanica a

popoarelor barbare venise s-o inlocuiascS. Se tnchidea un ev, acela al

popoarelor vechi, si Incepea un altul : evul mediu. Lumea romana,

decadenta si slabita politiceste, avea totusi destula strSlucire si pres-

tant&, ca sa impunS eel putin un respect formal cuceritorilor. Scolile

furxefionau, viata si administratia civila se desfSsurau mai departe

dupS legile romane, Numai armata apartinea noilor stapinitori. care

ocupau militareste Italia. Nemaiavind puterea de a se opune cu armele,

Roma o mai avea pe aceea de a menfine oarecum structura traditio-

nala a Iumii vechi. Crestinismul insa, intre altele, zdruncinase din te-

melie felul greco-roman de a intelege lumea si viata si de a-i pretui

bunurile. Si sub acest raport deci antichitatea facea loc unei noi forme

de cultura : scolasticismul medieval.

Luminoasa personalitate a lui Boethius ni se prezinta ca o legators'

spirituals intre doua lumi : cea veche, greco-romana, si cea noua, a

evului mediu. «Ultimu] roman» cu opera sa «De consolatione philoso-

phiae», definita ca «ultimul suspin al antichitatii expirante», Boethius

este in acelasi timp si «inip!atoruI scolasticism.ului» 1. Viata sa, inaltele

demnitati politice pe care le-a obtinut — care i-au adus si cea mai

mare stralucire omeneascS, dar si reversul acestora : inchisoarea si

moartea —, ca si operele pe care le-a lasat Infatiseaza aceasta reali-

tate, tragica si consolatoare in acelasi timp, a celor omenesti : pe dea-

supra tuturor schimbarilor pe care le aduc celelalte puteri ale oame-

nilor sau ale popoarelor, puterea spiritului este permanentS si ea sin-

1. Ci. p. Cayroe A. A., Precis de Patrologie, Paris, 1930, vol. Ui—IV, p. 217 s

Ferdinand Lot, Christian Pfister, Francois L. Ganshof : Histoite du Moyen Age,tome premier, Paris, 192« (Colect'ia Gustave Glotz), pag. 124, nota 107 j Otto Barden-hewer : Geschichte der altkirchlichen Literatim Freiburg in Breisqau, 1932, vol. V.p, 250.

^ afew&ikAj^.

.

MiNansRri,E.yn.ozorcEi

gura, neputind fi inlantuitS sau..suprimata, transmite . din generatie in

genera tie acea luraina prin care, oamenii pot fi deosebiti de celelalte

fiinfe ale pamintului.

Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius s-a nascut la Ro-

ma, dintr-o familie distinsa, aproape de anul 480. Tatal sau a fost con-

sul de trei on, iar bunicul dupS tata, fost prefect al pretoriului sub

Valentinian al Ill-lea, a murit alaturi de generalul Aetius, DupS mama,

care era din familia Severinilor, de asemenea, avea inaintasi consular!.

Inca de mic a fost trimis pentru studii la Athena, adincindu-se acolo

multi ani in filosofia greaca si traducind sau comentind in latineste.ps

marii ginditori greci. In acest timp se petreceau in Italia evenisaen^e

foarte insemnate. Ostrogotii, sub conducerea lui Teodoric, cu consirr*$&*

mtntul imparatului de RSsarit, Zenon, care avea astfel prilej sa abat*t

in alta parte un pericol, patrund in Italia si, dupa clteva lupte, weupS

Ravena. Odoacru, seful unor confederatii germanice, care in 4f6.f}uas0

domnia ultimului rege roman, este ucis (15 martie 493) si /-Teodoric

devine stapinul Italiei, stabilindu-se in capitala lui Odoacru. Primirid

de la imparatul de Rasarit titulaturi romane, pastrind in drept calitatea

de patriciu si de generalisim roman, luindu-$i prennmele de Flaviusv

Teodoric conduce in fapt cu puterea armelor gotice o lume latin a, care

asista pasiv la propria sa desfairfare politics sj nationals. Noul stapi'

nitor era destul de intelept ca s& nu ia mSsuri radicale, sa nu aducS

mari perturbatii in institutiile si administratia romana. A condus astfei

cu prudenta, ferindu-se cit mai mult ca sa nu fie resimtita prea puterhic

de romani dominafia straina ostrogota. A ramas la Raveria —^ -nuinai

o datS, in anul 500, apoi se pare ca s-a dus la Roma — cautind ift^fond

sa nu se amestece in organizatia politics, jiiridica si religioasS aJlumii

romane, decit atunci cind i se cerea parerea, cum a fost bunaoara^ ale-

gerea papei Symmachus, cind s-a pronuntat pentru acesta, Pehtru

senat a aratat tot respectul, desi activitatea senatului se mSrginealnacesi timp la «im fel de consiliu municipal al Romei», iar in afaraV'la.'o

autoritate <isimplu academica» ?. .,:.!...

De altfel, pufini senatori mai reprezentau spiritul de rezistenta *si

reactiune romanS; cei mai multi asistau, neputinciosi, la mersul eypr

nimentelor, sau se orientau, cum se intimpla adesea, spre noua asezare

politics. _.. , :

.;;:;

'

;

Aceasta. era starea de lucrurj 3a Roma, cind se intoarce Boettejds

de la Athena. Tatal sau m.urise ,- mama, de asemenea* cu.ttulti aat;iDa*

inte. Fruntasii vietii publice romane erau Festus si SymrnachilSi-;]^?

2. Op. cit., [Colectta Gnstava Glotz),- p. 115.

50 BdBrmnJs

acesta din urm& este luat sub proteose tinarul Boethius care, prin edu-

catfa, cultura si distinsele sale insusiri sufletesti, promitea un viitor

stralucit. Se casatoreste cu Elpis, fiica lui Festus, dar moartea ii rapeste,

la putin timp dupa casStorie, pe culta si pioasa poeta Elpis. Se recasS-

toreste cu a treia fiica a lui Symmaehus, Rusticiana. Prin aceasta casa-

torie drumul lui spre glorie se deschide deodata luminos. Socrul sau,

Quintus Aurelius Memmius Symmaehus il ajuta pe Boethius cu averea,

influenza si numele familiei sale vestite. Fostul consul in 485 era doar

nepotuj celnilalt Symmaehus, amic al poetului Ausoniu si ultimul

aparator ai pagmismului impotriva Sfintului Ambrozie. Atit famil.ia

Aniciilor, clt si a Symmachilor, se bucurau de toata vaza pe care o

meritau nu numai In societatea romana, dar si fo\& de noua stapinire

barbara. Era firesc deci ca Boethius sa nu intilneasca nici o piedicS in

ascensiunea sa politics. In vlrstS de mai putin de 30 de ani intra in

Senat, cu autoritatea pe care i-o conferea numele sau si rudenia cu

Symmaehus, dar si cu prestigiul unei personality de vasta cultura

stiintifica si filozofica. Tradusese si cordentase in limba latina — ca

fruct al studiilor sale la Athena — pe matematicienii Pitagora, Nicomach

si Euclide si-pe filozofii Platon si Aristotel iar in stiiffta lui Arhimede

era un erudit. Pentru a ft numit In dilerite demnitati si mai ales pentru

a ajunge la consultat, ultima treapta pe care o mai putea urea un roman

in vremea aceea, avea nevoje nu numai de stima si adeziunea nobili-

mii romane, dar si de favoarea si deplina prefuire a lui Teodoric, Oca-

ziile nu inttrziara. Clovis, regele francilor, cere lui Teodoric un citared,

un muzicant, care sa ctnte si la curtea sa, asa cum auzise c£ se cinta

ia Roma. Pentru a trimite lui Clovis muzicantul cerut, Teodoric se adre-

seazfi lui Boethius, repuiatul cunoscator al teoriilor muzicale si al te-

tracordului lui Pitagora. Gondebald, regele burgunzilor, cere lui Teo-

doric cadrane sol are si clepsidre, Acesta roagfi pe Boethius sa procure

regelui burgund orologiile cerute, adresindu-i urmatoareie elogii : «Ai

studiat cu atit de indelunga stradanie In scolile Athenei si ai schimbat

intr-atJt toga patriei cu halna muzelor elene, incit ai fScut ca Invafa-

tura greaca sS devina cultura romana. Ai inva^at cu cita adincime se

cugeta In partile sale filozbfia speculative si in ce chip se analizeaz-l

domeniul filozofiei practice, dSruind senatorilor urmasi ai lui Romulusopera pe care au lasat-o in lume cecropizii. Prin traducerile tale, italii

citesc pe muzicianul Pitagora si pe astronomul Ptolomeu. Aritmeticul

Nicomach $i geometrul Euclid stnt familiari ausonienilor. Teologul

Platon, logicianul Aristotel, vorbesc in limba Quirinalului ; chiar pe fizi-

cianul mecanic Arhimede 1-ai faeut. sicilienilor latin. Si price discipline

stiNG-BSBH-s iru>zarna . 54

$i arte a produs fecunda Greeie prin diferifi barbati, Roma si le insu-

$este in graiul patriei numai gratfe iucrarilor tale. Pe toate le-ai redat

atit de elegant ca inchegare stilistica si atit de desavir§it ca proprietate

a limbii, incit si citilorii care ar cunoaste ambele limbi ar prefera tor

tusi traducerile tale...» 3. Evident, aceste cuvinte magulitoare sint cu

atit mai pretioase, cu cit sint adresate lui Boethius de Teodoric, chiar

daca in numele lui scria Cassiodor. Regele si-1 apropie si-i imparta-

$este parerile in toate chestiunile. I se da* insarcinarea sa reformeze

monetaria, masurile 51 greutatile, i se acordS diferite denuiita|i admi-

nistrative, este numit de rege «magister palatiia si «magister officio-

rum», un fel de ministru al palatului, care cunoaste toate problemele

de politicfl intern§ si externa" ale stalului. Quaestor, patriciu, in;ahal

510 este in sitrsit consul, iar in 522, punct culminant al gloriei lui Boe^

thius, cei doi fii ai sai, prea tineri pentru aceastfi demnitate, sint; aiesi,

de asemenea, consuli. Gu acest prilej, intr-un splendid discurs* Boeihins

face elogiul regelui Teodoric care, dupa aproape treizeci de ani dedomnie, era «cea mai mare pexsonalitate a Occidentului». 4

Boethius are toate motivefe sS se simtS fericit. Fiii sai au ajunsconsuli. El si-a facut intotdeauna datoria, ca un adevarat filosdf, fiind

=i un bun sfetnic al regelui si un bun roBian. A fost cinstit, drept si

intelegator cu suferintele tuturor, A luat apararea celor oropsiU si im-pilati, i-a apSrat cu curaj impotriva vexatiunilor autoritStfi. tn timpul

unei loamete a impSrtit griu poporului, ajutlndu-Tin mod larg, impo-triva prefectului, cu riscul de a ajunge la cunosiinta lui Teodoric acest

caz. Pe Conigastus si Trigguilla, doi curteni ai regelui, care exploataupoporol, purtindu-se ca niste tirani, i-a atacat fara cru|are, casi pe alii «ciini ai palatului*, pentru care Italia nu era altceva decftun tinut de exploatare $i jaf. .';

Dar dragostea lui de cinste si de adevar nu se putea sa-i adticS

numai bucurie si fericire. Dusmanii binelui sint atit de adeseori raai

puternici decit dusmanii ratdui. Boethius cunoscuse zilele sale cele maifruxnoase de mSrire si glorie'; trebnia sS le cunoasca si pe cele de de^-

clin. Si riici acestea nu intirziara sS vinS. FrSmintSrile si certurile reli-

gioase, care au avut loc In primele veacuri, pinS la stabilirea dogmerlor crestine, au dat nastere la o multime de erezii ce au tulburat adlnC

5i pentru multS vreme Iinistea Bisericii si a Statului, atit in RasSrit, eft.

si In Apus. Una din aceste erezii, arianismul, era in timpul lui Teodoric

eredinta dficialS a palatului si a popoarelor germanice ce stapiiieau

3. Casslodorus, Patrologia latind, in «CoIectia Mlgne», Tomul 69, cro!. 539.4. Op. clt.. {Colectia Gusiave Glott), p. 123.

'

52 ."•H&KTKIUS

Europa, desiTumea romana, In fiuute cu papii Romei, marturiseau cre-

dinta stabilHa de sinoadeje ecumenice. In afara de erianism, inca douaerezii asemanatoare tulburau constiintele credinciosilor : nestorianis-

mttl §i monofisitismul. Impotriva tuturor acesiora. Boethius a luat ati-

tudine, aparind prin mai multe scrieri credinta Bisericii dm Roma. Po-

zifia lui Boethius ins3, de apar&tor al cont'esiunii religioase oficiale, im-potriva ereziilor, era dintre eels mai dificile. Desi arian, Teodoric

nu se amesteca in neintelegerile religioase, ci lasase forurile compe-tente ale Bisericii sa se pronunfe In chestiuni de dogme $i de contro-

verse teologice, Astfel, n-a dat atentie prea mare faptului ca Boethius,

prin scrierile sale impotriva aces tor credinte, care se abSteau de la

!nv5tatura recunoscuta de Biserica Romei si a Constantinopolului, lua

atitudlne si Impotriva arianismului. Cit timp neintelegerile religioase

s-au menftnut pe plan teoretic si cit timp mai ales ele dezbinau pe ro-

mani Intre ei, era chiar in interesul lui Teodoric sa nu se amestece In

aceste nefnfelegeri. Clnd, insa, imparatul de Rasarit Justin a luat im-potriva ereticilor o serie de masuri, care atinsero direct pe gofii arieni,

aceasta nu a putut ISsa pe Teodoric indiferent. Voind sa curateasca

imperiul de ereziifJustin a dat un ordin prin care era interzis orice

cult neoficial. Locasurile de rugaciune aie arienilor erau inchise si pre-

date ortodocsilor. Teodoric, foarte indignat de aceasta masura, care

izbea intr-o multime de conationali de ai sax, ce ajunsesera in functiuni

inalte in imperiul de Rasarit, protesteaza si tocmai pregatea trimiterea

unei delegatii In acest sens la Justin, cind se produce pe neasteptate

cazul Albinus. Fost consul, prefect al pretoriului 151 senator, Albinusera un om de vaza. si foarte bogat. In conflict cu acesta si rivnindu-i

boga|ia, se gasea referendarul Cyprianus care, pentru a-si compromiterivalul, i-a facut inscenare cu niste scrisori, din care reiesea ca Al-binus ar fi in legatura cu Imparatul de Rasarit, Justin, mijlocind elibera-

rea Romei de barbari §i reunirea Itaiiei cu RasarituI, sub sceptrul iui

Justin. Teodoric, alarmat de faptele imputate lui Albinus, care Inseni-

nau un complot impotriva lui si a statulut, a intemnitat de indata pe acu-

zat si a pornit cercetaiile pentru a stabjli proporpile complotului si gra-

dul vinovStiilor. Albinus era senator roman; trebuia aflat daca nu cum-va intreg senatul, aceasta umbra care mai ramasese din autoritatea sta-

tului roman, este de partea lui Albinus. Boethius, in calitatea sa de mi-

nistru al palatului, nu putea ramine in afara de acest caz. Parindu-i

nedreapta si nefondata acuzatia adusa lui Albinus — ca si suspiciunea

ce plana asupra senatului -—, ii ia cu hotSrlre apararea, declarind in

fata regelui ca acuzatia lui Cyprianus este fals<i..§i ca, 8aca Albinus

MlNGlIKRIXJS FJLOSOFIEX 33

este vinovat, atunci este vinovat si Boethius insusi si. senatul intreg.

Teodoric a fost indupiecai $i hotarirea in procesul: lui Albinus a fost

deocamdata aminata. lata insa cfi Cyprianus nu se lasS batut si lo-

N este de data aceasta direct in Boethius. Facind apel la Conigastns s>

Trig-iuilla, ale caror farudeiegi Boethius le reprimase, aceslia pun ia

iiidemina lui Cyprianus memorii si documente pentru a amesteca si pe

Boethius in procesul lui Albinus. Cyprianus preda lui Teodoric dou&

scrisori contrafacute, ca fiind ale lui Boethius catre Justin, pentru

riisturnerea lui Teodoric. Se arata in prima scrisoare In ce stare de

opresiune se giisesc r.omanii, iar in a doua se cerea interventia grab-

nica a lui Justin pentru eiiberarea Itaiiei. Se arata, de asemenea, ca Ita-

lia este slab pazita si c3 in caz de razboi provinciile se vor rascula si

vor trece de partea lui Justin. Teodoric uluit, pierdu orice Incredere ft»

Boethius si-1 crezu criminal. Faptul ca Boethius scrisese impotriva arie-:

nilor era un indiciu pentru Teodoric, acum batrin, banuitor si credul, cS

acesta e vinovat. Mai ales, cind inforrnatorii si martorii impotriva ha"

Boethius se Inmultira. Opilio, frate Cu Cyprianus, si. Gaudentius, niste

delapidatori ordinari, ca sa scape de pedeapsS au depus mSrturie in>-

potriva lui Boethius. De asemenea, si Basilius, fost intendent al Casei

regale si acum incarcat de datorii. Boethius si Albinus sint arestati-

Procesul s-a judecat, iar senatorii, din lasitate sau din tearaa de a nu,

fi socotiU complici cu acuzatii, au 13sat ca Boethius si Albinus sa fie

rondamnaji pe baza declaratiilor date de martorii lui Cyprianus.

Boethius este Snchis la Pavia si, cu toate memoriile trimise, cu

toate protestele impotriva unei judecati nedrepte, Teodoric nu reveni

asupra pedepsei. Dupa inchisoare de aproape jumatatede an, in- care

timp scrie «De Consolatione Philosophiaew, Boethius este executat ]»

Pavia, sau la Calvenzano, in regiunea Milanuhu, probabil la 23 octom-

brie 524. Averea ii este confiscate si lui si lui Symmachus, care este, de

asemenea, executat, iar Rusticiana este adusS In stare de urailintS s>

mizerie. In toamna anului 525, Teodoric trimite in Orient o delegare

compusS din senatori si episcopi, avind in frunte pe papa loan I insus^

pentru a cere lui Justin s& revina asupra masurilor luate Impotriva'

arienilor. Delegatia a fost foarte bine primita si a stat aproape o jumS'-

tate de an la Constantinopol. Papa loan I a oficiat, inconjurat de uri

sobor de episcopi si preoti, slujba sSrbatorilor Craciunului (525) 'si-

Pastilor (526). Intorcindu-se InsS farS rezultat, papa, care iiu putuSe

starui pentru a apara pe eretici, a fost dus in inchisoare, unde.a'muri^

din cauza torturilor, la 18 mai 526. In acest chip, Teodoric. a scapat.dfc

toji capii opozifiei romane in Italia. Mai raminea cbestiunea arianS^

. .... e-.Sa-zJ/U 'ilLiati it; .(

54.VH0J5.THIUS

In RasSrit. Vazmd ca nu poate proceda altfel pentru a determina peJustin sa repuna in drepturi pe arieni, Teodoric a recurs la o masurade o extrema severitate

: a dat un edict prin care se prevedea ca toatebisericite din Italia sa fie inchise pentru dreptcredinciosi si incredin-tate minoritStii ariene. Inainte de a se pune in aplicare acest edict insa,

batrinul Teodoric, impovarat de ani si de greutatile unei domnii deslulde indelungate, a murit in toamna anului 526, in urma unui atac deparalizie, chinuit, se spuue, de vedenii mspSirointatoare ale celor pecare ii suprimase fara" mila si fara justi|ie.

Dupa moartea lui Teodoric, uciderea lui Boethius nu se puteasa nu fie reparata. Amalasunta, culta si inteleapta fiica a lui Teodoric,a redat Rusticianei si copiilor acesteia averea confiscate a lui Symma-chus si Boethius. De asemenea, a admis sa i se ridice lui Boethius statuiin pietele Romei, cu inscriptii elogioase. Mai tirziu, regele longobardLuitprand a dezhumat osemmiele lui Boethius si le-a depus la Paviaintr-un mfiret mausoleu. Amintirea lui Boethius a inceput sS fie praz-nuita cu pietate si cu un. cult religios, la 23 octombrie, In fiecare ancelebrmdu-se sarbatoarea lui Boethius cu raulta solemnitate la Pavia,care-1 socote<rte ca pe protectorul sau. In breviarul de la Milan, aparutin 1539, Boethius este trecut ca Sf. Severinus, la 23 octombrie. Pentrucaracterul sau onest si nobil, cum si pentru jertfirea vietji sale pentruBiserica si dreptate, Boethius a fost beatificat.

Pe tarirnul scrisului, Boethius a avut o activitate destul de rodnica.Ne-au ramas de la el numeroase scrieri cu continut teologic, stiintifie

si filozofic. Fiindca personalitatea sa a fost atit de stralucitoare, poateca i s-au atribuit lucrari ce n-au fost ale lui, ori au apartinut altuiBoethiu — acest nume fiind destul de raspindit la inceputul evului rae-diu —

, polarizindu-se astiel in juru-i si contopindurse intr-unul maimulti autori. Autenticitatea operelor teologice ale lui Boethius, buna-oara, a fost foarte mult discutata. Multi cercetStori, spri]inindu-se pearguments scoase din opera sa filozofica, mai ales din De consolalionephilosophiae, au ajuns la concluzia ca Boethius ar fi fost pagin. §imai multi cercetatpri, insa, si indeosebi invatatij Bisericii, 1-ausocotit crestin si nu i-au pus ca atare la IpdoialS autenticita-tea operelor sale teologice. Aceste opete teologice se Incadreaza incerturile si controversele religioase ce au fcamintat atitea veacuripe crestini, pina ce dogmele cu privire la Sfinta Treime au fost in-chegate, cristalizate si stabilite pentru totdeauna. Lucfarile cii con-tinut teologic ale lui Boethius sint scrise in legfitara cu ariaitfsmut.

"JK^MSWflSfW^WJf *' -'

_

MlNGtBilMJJS Kt©«?fJBJ 55

nestorianismnl si rnonofisitismui, trei erezii de seama, care au

prilejuit prirnele sinoade ecumenice. Pentru a apara crestinismul

ecumenic impotriva acestor erezii si pentru a inlantui dogmele

trinitatii intr-o dialectic^ filozofica, Boethius scrie urmatoarele

cinci opere : 1) De unitate Ttinitatis (Tratatul despre unitatea Sfintei

Treimi, adresat lui Symmachus) ,- 2) Uitrum Pater et Fllias ac Spititus

Sartclus de Divinitate subsiantialiter praedicentur (Daca Tatai, Piul si Sf.

Duh pot fi afirmati substantial in Dumnezeire), adresat diaconului loan

al Bisericii Romei — papa loan I de mai tirziu—, trateaza, ca si lucra-

rea anterioara, despre raporturile dintre natura si substanta cu privixe

la Trinitate ,- 3) Qiiomodo substgntiae, in eo guod sint, bonae sfnt

(Cum substantele sint bune prin ceea ce sint), catre diaconul loan, o

extrem de concisa inlantuire de rationamente despre ideea de bine ?i

de substanta ; 4) Brevis iidei christianae complexio {Scurta expnnere a

credintei destine, cunoscuta si sub numele de De fide catholica)

;

5) Libei de persona et duabus naturis, contra Eutychen ,ef Neslprium

(Despre cele doua naturi si o singura persoana in lisus Hristos, conjtra

lui Eutihie si Nestorie) catre loan, diacon al Bisericii Romei, cea mai;

insemnata lucrare teologica a lui Boethius, in care arata cum sint cu

putinta cele doua naturi — divina si umana — Intr-o singura persoana

in lisus Hristos. Prin aruanuntita examinare 91 desffisurare logica a pro-

blemelor tratate, operele teologice ale lui Boethius devin interesante

si convingatoare. De§i lipsite de intinderea unor adevfirate tratate, ele

au fost mult citite si comentate de catre eruditii dpgmaticei creatine.

Dintre lucrSrile stiinpTice ale lui Boethius se pastreaza De Instiia-

tione aritmetica, De Institutione musica si Ars Geometriae. tmpreunS

cu Astronomia, care s-a pierdut, aceste opere sint cuhoscute si sufa

numele de matematici ?i au format in evul media ciclul superiors!

artelor liberale. quadriyium. Aritmetica, In doua carti. §i Musical in

cinci carti, au avut mult prestigiu in evul mediu 9* autenticitatea lor^n-a

fost contestata •, nu tot acelasi lucru s-ar putea spune despre ,GeometriBf

ce contine doua cSrti, dintre care prima e traducerea latina a geome-

triei lui Euclide.

Fara indoiala insa ca, daca Boethius s-a bucurat de atiia autQ^fta.tB

in evul mediu, aceasta se datoreste mai ales operei filosofice. •,Ti*«hiir

cerile, comentariile si tratatele sale originaie din domeniul logrc^ au

fost In scolastica. medievala carji fundamentale, prin care Boethius a

a devenit clasic, aiaturi de Martianus Capella si de Cassiodbr?

laf

De Cortsoiar/one Philosophiae, ultima si cea mai de searaa operS ffl&i-

zofica a sa, a luat Toe de cinste print re cartile reprezentative ate

omenirii.

56. Haa*Hni*

Autorul favorit al lui Boethius a fost Aristotel. Lucrarile de logic&ale acestuia le-a tradus, le-a comentat si tot pe ele le-a avut ca pildSin scrierile sale personale. Astfe], a scris mai Intli, ca studii pregatitoarepentru mfelegerea lui Aristotel, Dialogi in Porphyriurn a Victorinotranslation, rtoaa dialoguri asupra Isagogelor lui Porfirius, traduse deVictorinus. La Categoriile lui Aristotel. Porfirius a scris o introducere;"[sagoge), in care si-a propus sa explice cele cinci concepte logfce, nu-mite si universale

: gen, speja, diferenta, accident propriu si accidentcomun, a caror cunoasiere usureaza intelegerea filozofiei lui Aristotel.Introducerea lui Porfiriu a fost tradusa in latineste de retoiul Victori-nus. Asupra acestei traduceri Boethius scrie cele doua" dialoguri in careexplica" pe larg prietenului sau Fabius continutul operei lui Porfiriu.Pentru ce, insa, traducerea lui Victorinus nu i s-a parut desavirsita. afacut el alta, insotind-o de un excelent comentariu impartit In cincicarti

:Commentaria in Porphyriurn. A tradus apoi Categoriile lui

Aristotel, la care a scris patru carfi de mterpretare : In CategoriesAristoteiis, libri quatuor. La cartea lui Aristotel De Jnferprefarfdne(Ifcpl 'Epj^vstas) a scris doua comentarii : unul mai redus, care explicasumar textul lui Aristotel, si altul mai dezvoltat, pentru avansati : Inhbrum Aristoteiis de interpretations Commentaria minora si Commen-tary majora. De asemenea, a tradus din Aristotel Analitkele prime sipostenoare (Interpretatio priorQm Analyticorum Aristoteiis $1 Inter-pretatio posteriorum Analyticorum Aristoteiis), Topicele (InterpretatioTopicomm Aristoteiis) si Argumentele sofistice (Interpretatio Elen-chorum sophtsticorum Aristoteiis). Dupa unii cercetatori, Insa, atittraducerea Analiticelor, cit si a Topicelor si a Sofismelor, apartineiui Iacob de Venetia, de la inceputul secoluluj XII. A comentat apoiTopicele lui Cicero (Commentaria in Topica Ciceronis) si a scris inlegatura cu ele De Ditferentiis Topicis, in care arata deosebirea dintreTopicele lui Cicero si ale lui Aristotel, ocupindu-se in acelasi timpde izvoarele din care isi scot argumente probabile filosofii si retorii.Cu aceasta din urrna am ajuns la tratatele filozofice ale lui Boethius.He sint urmatoarele

: Introductio ad Syllogismos Categoricos, De Sv-llogismo Categorfco (libri duo), De Syllogtsmo Hypotetico (libri duo),Liber de Divisione si De Ditfetentiis Topicis, pe care am si amintit-o.

la aceste opere se adauga si altele mai putin importante, sau caren-au ajuns pina la noi. Dupa marturiile contemporanilof, planul luiBoethius a fost acela de a traduce in latineste in intregime pe Aristo-tel si pe Platon si de arata ca in chestiunile fundamental nu. este preamare deosebire intre acesti doi mari filosofi. Important lucraiilor fi-

MINOfifiRriJE FILOZOFIEI 37

lozoiice ale lui Boethius in evul medtu a fost considerabila. Cel putin

>>>;-!a in secolul XII cultura eiena a fost transmisa Occidentului pritt

intermediul acestor lucrari. Asa se explica de ce prima perioada a sco-

'asticii s-a marginit la un formalism logic, prin care se cauta a se pune

','!>. acord ratiunea si credinta. filosofia si dogmele crestfne. Nu vom ana-

liza continutul traducerilor, comentariilor sau tratatelor logice ale lui

boethius. NTe vom multmni. pentru a ilustra infkienta pe care an exer-

cital-o ele, sa amintim ca cearta dintre nominalism si realism, care a

rost singura problema de relief in evul mediu, isi are originea in prirmil

dialog la Isagogele lui Porfirius.

Cea mai de seam& opera a lui Boethius, De consolatione Philo-

sophiae, nu poate fi in^eleasa in intregime decit daca este raportaji

la mediul si momentul in care ea a fost scrisa. Considerata ca o iucrare

de sine statatoare, independents de personalitatea autorului si de ira-

prejurariie care au determinat-o, aceasta opera ar risca sa ramina

strain* de noi, tocmai in partfle ei cele mai caracteristice. Caci desi

prin continutul si problemele tratate se inalta deasupra timpuiui, pu-

tind fi si astazi si oriclnd de actualitate, prin anumite aspecte ale sale

ins* ea este strins legata de viafa autorului si de atmosfera politica si

cuUurala a vremii. Astfel, a cunoaste Mlngiierile Filozofiei inseamnS

a cunoaste mai intii pe Boethius, a-i cunoaste via{a, opera, locul sau

En istoria culturii apusene.

Ill

Opera cea mai citita si mai admirata a lui Boethius, in tpate

veacurile, a fost De Consolatione Philosophiae. Scrisa in inchisoare,

sub forma unui cuceritor dialog in versuri si proza, in cinci car#,

prin ideile adinci ce le cuprinde si Prin forma atlt de u§oara si de lim-

pede in care reda problemele tratate, aceasta scrlere a fost cartea de

capatii a multor generatfi de cititori, dintre cei mai erudUi. Otto Bar-

denhewer scrie despre ea : «Ultima opera a lui Boethius, De conso-

latione philosophiae, capatS semnificatie istorid umana. Numai citeva

produse spirituale au tras brazde asa de adirici i'h istoria literaturii um-

versale, ca aceasta opera» 5. Prin imprejurarea particulars ca in ea gt-

sim examenul de con?tiinta al unui om politic, care : a cunoscut toata

5. Op. cit., p. 251.

58 ..aOJSTHWS

strSlucirea gloriei, dar pe care soarta i-a aruncat, nemiloasS, in dezna-

dejde, umilinta si moarte, opera are, in acelasi timp, si un inteles so-

cial si moral : este catehismul datoriei si al sacrificiului.

Care este tema Mingiieriior Filozofiei ? Ea se desprinde chiar din

primele rinduri ale cartii. Boethius se gaseste in Inchisoare si, pierdut

de deznadejde, tsi tinguie jalea si durerea, intre viata care-1 paraseste

si moartea care ii asteapta. Filozofia, travestita" intr-o femeie distinsa"

si impunatoare, Ii apare, il dezmeticeste din somnolenta in care i! cu-

fundase disperarea, il cearta ca nu-si pastreaza seninStatea pe care

trebuie s-o aiba intotdeauna cei ce s-a adincit in studiul filozofiei, apoi

II mlngiie si-i propune s3-l lecuiasca de aceasta boala sufleteasca ce i!

stapineste, Raspunzlnd, Boethius ii aminteste cum a inteles sS se con-

formeze preceptelor filozofice ioata viata, slujind numai cinstei si bi-

nelui, in toate functiile publice pe care le-a detinut. Astfel, a aparat

pe cei nedreptafiti, s-a opus celor ce asupreau poporul fara mila, fa-

cindu-si dusmanii care si-au unit puterile si 1-au doborit. Deprimarea si

indoiala lui cu privire la dreptatea imanenta este explicabila, cind la

capatul unei vieti nepatate se gaseste in temnita, in fata mortii.

Filozofia, ca un adevarat medic, procedeaza cu prudent, folosin-

du-se la inceput de leacuri mai usoare si apoi de medicamente cu efecte

mai puternice. Astfel, ii pune mai intti citeva intrebari, din care sa se

convinga dacfi disperarea i-a smuls in intregime credinta in Diyinitate

si In triumful binelui, sau daca mai este vreo speranta de scSpare. Boe-

thius crede inca in Dumnezeu, crede ca lumea este condusa de o fiint-a

rationaiS, nu de intimplarea oarba, dar oinduriie ii sint tulburate si nupoate raspunde mai mult. Filozofia stabileste diagnosticul bolii lui Boe-thius : din cauza mtorsaturii tragice pe care a luat-o viata sa, mintea i

s-a intunecat si nu mai vede limpede destinele omului ; ea ii fagadu-ieste insa ca avind ca punct de plecare credinta lui in Dumnezeu,ii va alunga incetul cu incetul intunericul mintii.

Plecind de la nedreptatea careia Boethius i-a fost victims, temaMingiieriior Filozofiei se ridica la o inlantuire de probleme generate :.

existenta raului in lurne si caracterul de zadamicie al tuturor celor

omenesti se impaca cu ideea noastra despre Dumnezeu si cu aspectul deperfectiune al ordinii si armoniei universale. Viata noastra e supusainiimplarii si destinului orb, sau este ocrotita de o providenta, careconduce sub semnul binelui toate ? Daca exista Dumnezeu, de ce' exists

raul pe pamfnt? De ce il sufera atit de ades cei buni, iar cei rai nil?Care este intelesul libertatii noastre spirituale, al efortului nostru perso-

I'-iarinni Bf&kt~

-Mmattmmtm klozqmkt

rial, dacS prin prevederea si prestiin|a lui Dumnezeu destinul nostru

t» urzit de la inceput si nu se desfasoara" decit asa cum a fost pre-

vazut

?

Precum se vede, este vorba de problemele centrale ale filozofiei

omenesti, pentru rezolvarea carora s-au chinuit mintile atitor cugeta-

tori, care au dat tot atitea raspunsuri, fara insa sa existe plna acum unul

absolut linistitor pentru toate constiintele. Cartea lui Boethius este unul

din aceste raspunsuri. Nu vora arata aici cum au fost dezbatute proble-

mele puse si cum au fost dezlegate de premergatorul evului mediu.

Vora afirma numai ca De Consolatione Philosophiae nu este una dia

IncercSrile lipsite de valoare, care mai mult deprima decit IntSresc

•sufleteste; ea ramine si acum o carte de actualitate, in meditaffe*

noastra asupra celor trecStoare si a celor vesnice.

Atit forma, cit si conttnutul, confirms valoarea cartii lui Boethius.

Ca forma ne captiveaza de la inceput, prin amestecul de proza si ver-

suri in care este scrisa, prin dialogul viu si colorat, precum si prin in-

iantuirea silogistica a rationamentelor. Un aspect foarte variat 11 preside

ta metrica. Cele treizeci si noua de poezii ale Mingiieriior sint scrise

in numai pu^in de dou5zeci ?i sapte de metri diferiti. Aceasta varie-

tate metrica este una din difcultatiie de seama* pentru traducator, in

osteheala sa de aim falsifica prea mult nici originalulf nici cerintele

gustului de azi 6. Amestecul de proza si versuri poate parea la inceput

hibrid. Acest fel de a scrie era totu?i intrebuintat de cei vechi — dSm

in acest sens ca exemplu pe Petronius si pe Marcianus Capella —* si,

in tratarea unor probleme in care filozofia se intilneste adesea cu poea^a,

imperecherea nu este lipsita nici de inteles, nici de frumusete. Forma

dialogului, in care azi «zic» si «zice» mai mult se inteleg decit see?fpri-

ma, schematismul uneori suparator al rationamentelor in care-«deci^»

«asadar» si «prin urmare» revin la fiecare pagina, ofera traducStpruluij

de asemenea, dificultati in preocuparea de a impaca logica veche..cuc*ja.;

noua, Prezen^a permanenta, insa, a persoanelor dialogului, famfliarHa'-

tea, caldura si pasiunea cu care discuta, ne.fascineazS de la inceput si

piedicile formale ce ne stau in cale dispar, Pina la sflrsit deveniin ,al;

treilea personaj a] cartii, cu dorinta de a participa la dezbaterea pro*

blemelor, de a ne spune si noi pSrerea... . >./::,

In legatura cu continutul, vom remarca desigur — 5} aceasta ftt*

*pre a scadea valoarea operei — ca i.ema $i ideile din Miugiierile Filo-

6. tn prima tattnacfcre romaneasci a lui Boethius, em cSutat sS redSm ceva

din varietatea de care este vorba, traducind citeva poezii in metrics originaV iar

pe celelalte, tn versori modeme, apropiate prin metrics de confignratia grafica a

origioalcuui. ' '''"''

.. -L: ^, JJ-^.-r i^< J

j

.

60' SsQjEijH'rus

zofiei nu slnt puse in discutie pentru prima data de Boethius. E]e isi auizvorul in primul rind in filozofta platonica si neopialonicS. Asupra pro-videntei, precum si asupra legilor universuiui si ale miscarii car*, ii di-riguie, idei. stoice si aristoteiice coloreaza gindirea ]ui Boethius. Ci-cero, Pluiarh, Augustin, de asemcuea, isi dan iniiirhre hi Mingiieri Numai vorbim de alti glnditori *i poo»i. pe care Boethius ii citeazS sau iitrece cu vederea '.

Mingiieriie Fiiozofiei au fost scrise in iachisoare. Boethius n-aayut putinta sa consulte lucrari pentru redactarea earth. 4 citat dinmemorie. Cu ioate acestea, el sintetizeaza intr-o forma personals toatafilosofxa greco-romana asupra destinului omului. DefiniUUe date de eletenntath. fericirii. providentei, destinului au ramas celebre si ou fostfolosrte de ioti scolasticii, Toma de Aquino in special 11 citeaza ca pe oautomate si-i da adesea ultimul -cuvlnt in Summa Theologica.

Cu o mare nedumerke raminem in suflet dupa citirea MingiierilorFiiozofie,

:dnt ele o opera crestina sau pagina ? Problema a lost mult

discutata. Dm Mingiieri, in care nu se pomeneste niciodata numele luiisus, sau ale Apostolilbr, dar ia care abunda.in schimb filozofia si mi-unle greco-romane, ar reiesi ca Boethius a fost un filozof pagin idea-list si stoic, asa cum au fost mai toti filozofii din ultima perioada a epo-™ clasice. Cele mai multe cercetari insa §i mai ales autoritatea Rise-ncu ne invata ca Boethius a fost cretin si ca un crestin a scris Min-

m-,T \ .

l0Z0^e

-'

dar n"a m5rturisit-«>' P°ale pentru a ocoli susceptibi-Utetea batrmulm Teodoric in chestiunile teologice, Problema este to-tusi deschisa...

De Consolatione Philosophiae s-a bucurat in toate veacurile de opret-wre-egalfi/In evul media a fost, dupa Biblie, poate cartea cea maimult atita. rasplndita si comentata, fiind printre primele car?! latinestitraduse in celelalte limbi. Astfel, a fost tradusa in sec. IX in limba en-

r6

- '

ln sec * In limba germana si in sec. XIII in limba francezg. Iar

^^"^i'lfiStii^1^^?*,^'"?* ale Mtagtterttor FUmoflel. bogate

explicative oS^ l Pf„ ^hrH

le*Am *?°^V 5

iJBprujnutat in mar <= Parte in notele

explicative, am foiosit TTriri'JLBoc

f9nan0

' *n care, pe llnga text si notele*Snd inspi ratHte Klhu din ^n*™'? F™*^ Vn tabl0t

' de <*<»* ™P^>ales ..In BardecKewer «i -S?!!, . fe

J*M^^nle Fiiozofiei se gase$c maim sate comributhle adi^1«Tl^ a dm.unn3 aratS ln Profegomenele edi-

Bywater. G sSS Rani KltaS^v" r^ "^ 1Ui Boe,hins de4atre , Un.eJr»e, toate. «oeste »Bbiblui 1 .^ E» witl

9er'M

,

urme!lus PeiPer - HuUinger etc.Pe care in, c« mai m«e Dar,tK ^'"''".Pf ?

n no *ele- «le eipUca live, note

Piicative.oioi-ograpa sumara a lucraru- de .lata la sfls^it.. Si :

>ta:^stete.,exr

MrNGtJE«»tE.;.«3L02S(HTEI 61

tiparita a fost pentru prima data — text si traducere — la Niirnberg,

in anul 1473. De atunc! si pina astazi editiile s-au inmuitit in fiecare

secol, adaugindu-se la ele studii si comentarii in legatura cu textul,

forma, continutul Mingiierilor, apoi in legStura cu crestinismul lui Boe-

thius. Oricite marginalii insa se vor scrie la aceasta opera, nu vor fi

mai interesante decit opera insasi. Numai ea ne va invata ca, a Iunci

cind orice nadejdi sint spulberate, cind viata ii este amenintata si ari-

pile mortii filfiie deasupra capului sau, omul isi gaseste ultimui refugiu

in mingiieriie lintstitoare ale fiiozofiei si ale religiei. Numai acestea il

impaca cu vesnicia, cu ceea ce este rational si irational in viata oa-

menilov...

Speram ca citirea Mingiierilor Fiiozofiei va avea asupra lectorului

un efect salutar si ii va lasa impresia ca a citit una din acele c&rft

bune care s-au scris in legatura cu problema existentei rioastre.

BIBLIOGRAPIE SUMARA

Editit: J. P. Migne, Pairologia Lotink (torn. LXIU §i LXIV) ; Anicius Man-ilas Severinus Boethius^ Philosophiae consolatianis,- iibrt quinque i Accedunt ejusdemincertomm opuscula sacra. Recensait Peiper, Lipsiae 1871 ; Guileimus Weinberger,

Amicii Maalii Sevetini Boethii Phiiasophiae consolationls libri quinque, Vindobouae-

Lipsiae MCMXXXIV (in Corpus Scriptorum -ecclesiasticorum Latinorum, vol. 67);

Boece, La Consolation de ia philasophie, traduction nouveUe avec une introduction

et des notes, par Aristide Bocognano, Gamier, Paris.

Traduceri: Anicius Manlius Torquaitts Severinus : Die Trostungen der

Philasophie (ibersetzt von Richard Scheven (Universal-Bibllotek, No. 3154, 3155,

Leipzig, 1893), Boethius.- La Consolation philosophique, nouvetfe traduction avec

prelace, sommaires et notes par C. E. Rathter, Paris, Hachette, 1872; Aristide Bo-

cognano, op. tit., la edifu: Boethius Trost -der Philosophie (Consolatio Philosophiae)

Deutsch von Karl Buehner, mil einer Einfuhrung von Frledrich Kiingner, SammlungDietrich, Leipzig, 1939.

Lucrari in legatura cu Boethius: M. Aurelii Cassiodori, Opera

omnia quae extunl, in «Patrologia Latinaw, colecfia Migne, vol. 69 ?i 70) W. S.

Teuffel, Gesciuchte dei Romischen Literatur, Teubner, Leipzig-Berlin, 1913 s Mgr. L.

Duchesne, L'EgUse «u V/-eme siecie, Paris, E. de Boccard, 1925; Ferdinand Lot,

Christian Piister, Francois L. Ganshof : Hlslolre du Moyen Age, tome premier, Les

dcsUnees de ("empire en Occident de 395 o 8S8 (In colectia Gustave Glotz) if F. Cayree

A. A., Precis de Patrologie. Paris, 1930 ; Oito Bardenhewer : Geschichte altkirchlichen

Literatur, Freiburg ira Breisgau, Leipzig-Berlin. 1932; E. Brehier : Histoire de la

philosophie, tome premier, L'Antiquite et le Moyen Age, Felix Alcan, Paris; Karl

Buehner, fiemeritungen zum Text der Consolatio Philosophiae des Boethius, Hermes,

75, Jahrgaag, Heft. 3.

CARTEA I

POEZIA J

Cel ce odata poerne-am corapus cu avinturi de tinar *Smt nevort „ sa cfat vers de amare dureri

'

lata camenele-n . haine de doliu s2 scriu }rni Sctea.a5. elegla-n disfih fata ten scaida in pit*.

"He dear sfi ma-nsoteasca-au putut, fare frica de nimeniBuna tovarase fiind pentru un^ * "im^«-

AstTr*"P"tere

'Pe"atUnCi mi-au «^ "™l gloriiArt» mingne-un bStrin dezarMgtf de destinCaa batnnef grabita de rele-a venU timpurie

"*

Pirn?1

„* laCUm Ce3SUl neC8ZuJ »i ™,P-ralPB tap rm-a focaru„tit inainte de vreme

PieleaiacutesubUrivaluietrnpu-rflitrudit

ona

d

e

atnst

clndr !ntrerupe°^^Ucu^fft

e

hc;-

surda ur*ch* pe **»^s.

Clt imi^h f

a r Vfea °Chii de plins <*«*! i

Clnd tasaL*13 U

" ?3S r§U Vi3ta ia fUnd S* ™' *«^ind Ipsa fata i s-a intunecat schimbStoare,

ra n

' lafa

jhain5 mereu staruie-n ciuda-mi sa stea

N,Zfl-^ f^ feridrea-mi P-iniTMi era sigur de pas eel ce acum e cazut

!

PROZA I

^-^^ tf rusemnan, ta SCris

C-«?^*B

,ga-ii5*^ «- *« P« * „oi f prr„,rc ^4. Cf. Oviciiu, Trtofc, IV I ? . fw-

MINallEKILE 1LLOZOPIEI 63

sus de felul obisnuit a\ oamenilor, cu o culoare vie si respirind o ne-

senata vigoare, desi a\rea atitia ani, ca in nici un chip nu putea fj so*

cotita din vremea noastra, cu o statura ce nu se putea .1impede deosebi:

Astfel, aci se marginea la masura comuna a oamenilor, aci parea caatinge cerul cu crestetul ; iar cind inalfa capul, patrundea cerul Snsusi

$i scapa privirii oamenilor. Hainele ii erau foarte fine, facute, cu multS

maiestrie din fire de o xnaterie ce nu se strica, pe care, dupa cum mi-a

spus, ea insasi le lucrase cu miinile ei ; infatisarea lor, ca a unor chi-

purl umbrite de fum, itf dadea impresia ca o acopera intr-o ceaja din-

ir-o epoca indepartata. Pe tivul lor se citeau tesute literele grecesti, in

marginea de jos, iar sus 6, si intre ambele litere, in chip de scara.se

ciistingeau trepte facind cale de ureal de Ia semnul de jos la eel desus. Miini violente ii sfisiasera totusi aceast5 imbrScaminte si, care cumpuiuse, ii smulsesera parti din ea. In mina dreapta purta o carte, iar in

cea stinga, sceptrul. Cind a vazut muzele poeziei stindu-mi la capatii si.

dictindu-mi cuvinte potrivite cu lacrimile mele, miscata si inflacSrata,

cu priviri dusmanoase a strigat : «Cine a ingaduit sa se apropie de bol-

nav aceste curtezane de teatru, care nu nurnai c& nu i-ar linisti durerile

prin nici un remediu, dar chiar i le-ar mari mai mult cu veninuri

dulci ? "'. Caci ele sint cele care, cu spinii sterili ai pasiunilor, ucid rodul

bogat al ratiunii si mintile oamenilor le obisnuiesc cu boala, nu le

usureaza. Daca. mingiierile voastre ar rapi pe un profan, cum faceti

de obicei, mi-ar fi mai putin greu de suportat — fiindca prin aceasta

opera mea n-ar fi atinsfi deloc —, dar voi ati pus stapiniie pe acesta,

hranit cu invataturi eleatice si academice ? 8. Plecati, mai bine, si-

rcne dulci pina la pieire, si lasati-1 sa fie ingrijit si insanMosit demuzele mele».

6. r. $! 9, Kpau.-ix.Tj ?i BEwpittxT] ; In dialogul la Porfiriu (Migne, Pattol, lat., vol.LXIV, col. 11 A) Boethius spune c3 filosofia este de doufi feluri: teoretica (fls«ipT«*^)'>i practicS (upaTctixij), tod est speculative et activas.

?. Plato, RepublSca, 60? a §i b: «Nu trebuiesc admise in cetate declt imn»ril«catre zei si laudele de seamS ; c8ci dac3 ai admis muza fennecfitoare in clntecesi poezii epice, voluptatea si durerea Hi vor fi lege In cetate si ele vor domb»Sa locul acelei intelepciuni care a parut tuturor cea mai buna... j este veche netoiU'legerea intre filozofie 5l poezies. {Cf. si Plato, Rep. 548 b si Cicero, Hdrtensins;frag. 84 (91). .>;

8. $coala de filosofie lnteineiat3 la Eieea, In Grecia : Mare, de Xenofah dteCnlofon, a avut ca repreaentanti pe Parmenide si Zeoon din "Eleea, pirecum si-pfeMelissos din. Samos. Parmenide si Zenon slut, dup5 cum spune Artstolel, intenifcfieiorii dialectlcii. Academia era o grBdinS cu tin gimnaziii in Ateas, numita astfelde la nmnele eroului grec Academes. Plato a comparat-o si ?l-a ttaut aid cursurfl*sate, interbeind astfel srcoala Jilozoflcfi Academia, care a durat pioS-tn timpnl taiJustinian <529 d.Hr.). ... -.

..'- .-::.. ',;.

64a- JB&jRTHWS

Mustrat aatfel, coxul de muze si-a lasat cu aruaraciune pri\'irile In

jos $i, marturisindu-si prin ro?eala fetei rusinea, a parasit pragul cutristete. lar eu, care eram cu ochii intunecati de iacrimi si nu puteamsa disting cine era aceesta femeie de o autoriiate atit de impunatoare,

am ramas inmarmurit si, cu ochii fixatf in pamint, asteptam in tacere

sa vad ce-evea sa facS. Atunci ea, venind mai aproape, s-a asezat "iinga

patul roeu si, privindu-mi fruntea grea de durere si plecata spre pamint

de tristete, cu aceste versuri a plins tulburarea miritij mele :

POEZ1A II »

In fundul de genune, In care e cazutS,

Vai cum se stinge mintea ; lumina-i e pierduta

Si se afunda-n neguri, cind suflul paminteseli cre$te fara" numSr helini$ti ce-a zdrobesc !

Acesta era fiber, sub cer deschis odata.

Obisnuit ca drumuri pe firmament sa -bat 6,

Privea trandafirie a soarelui lumjna,

Urma in mersu-i luna, ce.a rece si senina,

Ori stelele-obosite de drum, ratacitoaxs),

.

Ce se intorc pe aceleasj cai, yesnic calStoare,

Pe-acestea dupfi numar cuprinseie aveaSi cu ihasura min'tii pe toate stap'inea.

Din'care pricini vlntul cu mersu-i vuitor

Tiraste apa riiarii iri val frematator,

Statornic universul ce spirit B conduce,In ape Hesperide ", cind la apus seduceLuceafarul, cum iarSsi se-nalta-n rasSrit,

Sau cine primSverii timp blind i-a Intocmit,

Ca sa Impodobeasca pamlntul tot cu flori,

Cinema rScut ca toamna, in anii roditori,

Sa curga mustul dulce din strugurii cei grei—«™ s..

9--Ac

.

e?Stfi

Jpoe2ie KB1tfne idelle generate, ale filozoftci platortice dupS cart-

m^tl - '«la ?1 Dmnn«*«? venb,d In Wmc. lulnd prin uraare chip material,

S^i -, ^",a

,

!n*unecatl a?a incIt «*'«"* mimai umbrele reality, mi rea'i-

n\ J^J^ eS?n.

ta ?' Prin ?ti,ntS *' ln3Itare s«"eteasc3, omul i?i aduce tncP-

n»; fL--^Cehll

i* I

^>nle ' de ' ceea ee •« *tiat ^ata in existanta sa ideals, anterioaraeastern trupestL Elamentele, decorative ale- cosmoiogiei lui .Plato {miscSriie astrelor

Cftr^'dS&^'S*^" 1 0Htona,<* *> spiritului universal care 'conduc'totu*taltti,« £ ™

*•v i fr*n? «f

a?nol»e

'revetrirea anotimpuriior. etc>. ppw •! la

Boetfeius, tamai toate poeziile saje, «a locuri commie. ... ,^~,

,„ _ ,0- Hesperide - cccideatale <Hespert*, <3e la Hespero* '*."-apus si Jiespera -seara), era pentru greci Italia $i peniru romani Spania. ,,..{:% • s^-.

,^'fi^i^w/Ki-/i-!

"Tl>"..l i,. , .^.h ih.j .i.

i .i... ."

Deprins s5 adinceasca asemenea idei,

Gasea la fiecare problema lamtirire.

Acuma zace. Mintea li este In nestire,

Impresurat ii este de lan^uri grele gitul

Si, ochii-n jos tinindu-i, sub frantea-mpovarata,

Constrins e sa priveasca tarina blestemata.

PROZA II

Dar, zice ea, este timpul lecuirii, nu al plinsului. Si, fixindu-ma

cu toata atentia, mi-a strigat : «Oare nu esti tu acela care odinioarS,

hranit cu laptele meu, crescut sub ingrijirile mele, ai capatat vigoarea

unui suf let de adevarat barbat ? Si ti-am dat arme pe care, daca nil le-aii

fi aruncat mat inainte, te-ar fi pastrat intr-o neinvinsa energie. Ce, nu

ma recunosti? De ce taci? Ai incremenit de rusine sau de fea^lH'f

As fi preferat de xusine, dar, dupa cum vad, groaza te-a Inabu^i*, $i

fiindca m-a vazut nu numai tacut, dar chiar ffira limba.si glas, mi-a.min-,

giiat incet pieptul cu mina si a adaugat : <tNu e nici un pericol, suferH

de letargie, boala comuna minfilor obidite. A uitat de sine pentru o

clipa} isi va reaminti de mine cu usurin|a, daca intr-adevSr m-a cunos-

cut inainte. Ca sa poata face aceasta, sa-i sterg putin ochii intunecatl

de norul lucrurilor muritoare».

Acestea a spus si mi-a uscat ochii, uzi de plins, cu o ciita a ve?-

mintului ei.! :

POEZIA HI

imprastiind intunericul, dusu-s-a repede noaptea

Si-n ochii mei s-a intors toata vigoarea dintii,

Tocmai ca stelele, daca le-aduna navalnicul Coras ll.

Si incarcat.e de nori cerul si pravale ploi.

Soarele este ascuns si, desi ntl sint stele de seara,

Noaptea coboara de sus, yaile intunecind.

Daca scapat e din pestera tracS ?i vine Boreas a

Zilei inchise sa-i dea drumul cu plesnet de bici,

Phoebus rasare si, pe neasteptate, vibrind de lumina,

Prinde in razele lui ochii ee stau admirind.

11, Corus, vlnt de' nord-vest. .. . v -iV.-f*

\% Boreas, vtnt de nord, boreal. Cf. asupra aseni&tiSrii v^rsuiilor. • Vergaiwf,.-

Bnelda I; 52 51 XH, 365. '-.'

£6 ;**W8Tttros

PROZA III

Dupa. ce s-au imprSstiat in acest chip norii tristetii mele, am privit

cu lacomie cerul si mi-am recapatat simfurile ca sa cunosc fata lecui-

toarei. Astlel, cind mi-am indreptat ochii spre ea si am fixat-o cu pri-

vlrea, am recunoscut pe doica raea, in caminul careia fusesem prirait

din adolescents, Filozofia. «§i pentru ce», zic, «o, raagistra a tuturor

virtutilor, a* lasat inaltimile ceresti ?i ai venit in aceste singur3t§ti ale

exilului meu? 13 Nu cumva esti socotita complice cu mine si ai venit

sa ispasim impreuna aceleasi false acuzatii?» «Dar», a raspuns ea,

«te-as parasi, fiule, si n-as impartf cu tine, printr-o suferinta comuna,

sarcina pe care ai luat-o asupra-tf, din cauza urii . numelui meu? Desi-

gur, -Filozofiej nu i-ar fi permis sa lase pe un nevinovat fara tovarSs de

drum. Nu m-as feme de remuscari si nu m-as ingiozi, ca si cum s-ar

intimpla ceva extraordinar ? Crezi ca acum, pentru prima data, intr-o

societate necinstita, intelepciunea este atacata si pusa in pericol ? La

cei \'echi, inalnte de vrerriea discipolului meu, Plato, n-am dat ade-

sea luptS mare cu Indrazneala prostiei? Si chiar in timpul vietii

acestuia, profesorui sau Socrate nu a primit ca rasplata 6 moarte ne-

dreapta, chiar sub ochii mei? Apoi, pe cirid 'multunea epicuree ?! cea

stoica si altAim felul lor unelteau sa-mi rapeasca mo$tenirea si ma'ti-

rau, pentru a avea fiecare partea lui de prada, cu toate protestarile si

opunerile mele, mi-au rupt vesmintul pe care 1-am cusut cu miinile mele

si, dupa ce au smuls din el fisii,. au plecat, crezind ca le-am cedat in

intregime. Atunci, fiindca se vedeau la acestia oarecare urme ale ira-

brac&mintii mele, ignoranta, crezind ca ei imi sint prieteni apropiati,

cum se intimpla in ratacirea multimii profane, a abatut pe unii dintre

ei. Daca tu n-ai cunoscut nici fuga lui Anaxagora u , nici veninul lui

Socrate I5, nici chinurile' lui Zenon **, fiindca acestia nu sint de la noi.

13. Pavi'a, attadata Ticinum, in latina veche Papia, )a 35 km sud tie Milano.14. Anaxagora,. nascut la Clazomenac, a trait !a Atena, in timpul lui Pericle,

asupra cSruia a exercifat o frumoasS influents. Acuzat de impietate religioasa,pentru ca Incerca sa explice , fenpmesele. naturii, si fund banuit de medism {caar fi favorizat contra patriei sale . interesele regelui mezilor), a fost salvat de la

moarte de Pericle, dar a trebdu sa se exileze. Astfel, a parSsit Atena si s-aretras la Lampsac, unde a murit (4^8,Ld,Hr.).

15. Socrate, acuzat cS. ar introduce zetiafi noi in Atena $i ca aJ corupe tine-rptul pria ideile sale liberate fat* de'zefi mltoiogici, a fost condamnat la moarte¥i. desi putea fi ajutat si ftigB din tocblspare, a preferat s& bea cucuta, pentruca sa nu aduca vreo atingere majestS»U legllor tarii. Splendida pledoarie a lui•Socrate pentru supunerea fata de legl care clnd nu sint drepte trebuie schim-bate, iar nu calcate —- o gasim in Criton al iui Plato.

s

cazuti r _ „ , „ , „ .„„.. „. . „„. J . «...„ _-trSdat si constrins si-si dea pe fata" compile! i, el a spus pi-' p^etefiii-tirattului.

-— -i^.^i,v -

mMmottm^jB>mzowm

eel putin ai putut *U de un Canius" Seneca '9, Soranus", a caror

amintire nu e nici prea veche, nici necunoscutS. Pe ace?tia i-a dus la

ruina numai faptul de a fi lost format! in disciplina mea si de a li

avut dorinte cu total- deosebite de-ale eelor necmstitf. Astfel, n-ai de

ce sa te mixi caipe aceasta mare a vietii slntem hartuiti de furtuni care

bintuie in juru-ne, unde lucrul de cea max mare impoitanta este de a

nu placea celor raL Desi armata acestora este numeroasa, ea este tp-

tusi de dispretuit, fiindcS n-are nici un conductor, ci este tirita doar

de eroare, care rataceste incoace si incolo, la Intimplare, farfi nici o

tinta. Daca aceasta, luptlnd impotriva mea, ma va ataca odata cu furie,

conducatorul meu — ratiunea— isi va stringe ostile sale in fortSreata

si dusmanul va avea de rapit doar materiate nefolositoare. Iar eu, de

sus de pe metereze, voi ride de cei care se lasa furati de cele mai ne-

insemnate dintre lucruri, adapostita de orice tumult furios.si to^rttft

prin acel zid, la carenu i-ar fi permis prostiei jefuitoare sa ajungavv,y

...-.- POEZIA IV 2°*

Cei ce stapin pe sine, cu-acelasi fel de viata,

A-nvins superba soarta, punlnd-o sub picior,

Cei ce7a!

avut curajul ca sa priveasca-n fata,

;

Norocul de inalta, sau e coborttor,

Pe-acela nici minia oceanului intins,. ....;,

Cu yaluri rascolite si amenintatoare, . . ; .,

' "'Nici furtMnos Vezuviul, ctnd izbucne^te incins ..,.-..:.-{

Si foe si' fum revarsS, cu lava curgatoare, ,,-.:;:

«Corpul tSu 1-a strapuns, nu pe t»ne>>-<.ano-a i„ . cami opetS : «De

17. Ganius . lulius, f.lozof contemporan cu Seneca,

-to .a e&nu ^pw

tranquilitate animi», gSsim povestite toprejurar.le In care a munt cu W.

w

-"^aSrSS— Senec. maxeleM -f »-- fJU^jSSSu? zrz tss? rsss£jssr!??3ur&* <»*»,Cpd,

irSofa»uS . stoic. vic.i»5 a W Nero, -iF*^f^V20. Idei asemiinatoare gasim la mulU scnlton. clasici ,

vers, z ._«._ ...s,. :iJ .

Georgice II, 4S2-^180 = "., : s

'

. ....;„ ' "'. , .

Fericit eel ce a putut cimoaste cauzele lucr»nf.

.-.> * ' '•

Si a calcat in pidoare orice feama ?l des?lnul *eat«t«ft.

,

^aferale. teCf. Seneca, De Vila bum. cap. 5 : «Vl«a f^a« ^ste starnrn^as .

ctad a scfipat nu numai de sn 5 Ieri, dar cMar de ^M^Sffijo^rf io^unde s-a oprit; aV»K a-5* ap5ra locul sSa chiar tepotriva amemnfartior *i «y, »s

rtlor soart^ia. \. ', ,

'

.

.

,; .>>.•'

'_

>'

:

'*'!i

**wwhhos

Sau fulgerul ce tumuri in virfuri le trazneste, —Mimica pe acela nu-1 poate-nspaiminta.De ce nenorocijii admira nebune§teTiranii cruzi ce ura nu pot a~si infrina ?

Sa n-ai nadejdi, nici teama n , in orice-mprejurare

$i dezarmezi minia celui nestapfnit ,•

Dar cine fara cumpat dorinti si temeri are,

Acela, nestatornic, mereu nechibzuit,

Isi lasa-n lupta scutul, uitlnd de datorie,

§i-si leaga singur lantul ce-1 duce in robie.

PROZA IV

«lntelegi tu acestea», zise ea, «si-ti intra in suflet, sau estt ca ma-garut inaintea lirei ? 22. De ce plingi, de ce-U curg lacrimile? Vor-be$te deschis, nu ascunde nimic In inima ta&. Daca astepti ajutoruldoctorului, trebuie sa-ti arati rana». Atunci eu, adunindu-mi in suflettoata energia, am raspuns : «Oare este nevoie de explicate si nu sevede de la sine asprimea soartei care se infurie impotriva mea ? In-tra nimic nu te miscS insasi infatisarea locului? Aceasta este biblio-teca pe care tu insati o alesesi ca sSIasul eel mai sigur in casa mea,hi care adesea sezind cu mine discutai despre stiinta lucrurilor divinesi umane ? Asa eram eu, infatisarea aceasta o aveam, pe cind desciframcu tine secretele naturii, pe cind tu imi descriai cu batul caile stelelor 24

,

pe cind imi formal caxacterul si ratfunea intregii mele vie|i, dupa exem-plul ordinei ceresti?* Aceasta imi este rasplata ca te-am urmat petine ? Doar tu ai consacrat aceasta sentinta prin gura lui Plaito, ca vor fi

fericite statele cind le vor conduce iubitorii de intelepciune, sau cindconducatorii lor vor putea sa se dedea studiului intelepciunii 2« Tu

«,«r«.?•*' <

vercetatori

|clasicismului lui Eminescu ar putea face apropiere intre soestvers si eel aproape identic din Glossa...

22. proverb grec.

«Ce plingi tu, fStuI meu scump ? Ce jale te-a]unse pe tine ?A.oune-ffi, lu mje 9i m .mS H/nui- ca S.G 9Hm inipreulUil,_

{Trad. G. Murnn)^uvintele subliniate stnt cltate de Boethtus in greceste.

AH* ?£ XZt S' ~Ene^ VI

'849-85» : «•*" niina cu cercul.

?; m*ll ICa!

K,!l"alLSfQM mar9tni K*«nde». (Trad. G. Cosbuc).

pnveasca,, .s&-v

'rtnduia«8 dupa el viata «,. Cf. si 473d, We, ibidem.

dac5 »{ rl\%efti 'Jt

V."

473.

d: <<Daca £llozofil nu devin re 9' »n «*«. sau

eustite ™>1 « ^ P eZCnt regi sau suve"ni ™ ^ fac filozofi adev5ra|iL nici

SSSSt* fc?Tlf°"ie

5?sc

'duP^ pSrerea mea, nu-?i vor yedea nenor«*rtle lor

Sot^^STw, d«Parte Plato spune c3 filozofii trebuie siliti sa -^u«wBe«e fVtl,3i!7 d—O^U Dj.

MtNotasiEBasm*>ioriKi

insati, prin. gura aceluiasi barbaL ai aratat cfi acesta este un motiv se-

rios de a~tf insusi puterea statului : ca nu cumva, conducerea fiind 1S-

sata cetatenilor necinstiti si r3i, acestia sa aduca nenoiocire si pieire

celor buni. Asadar, urmind aceasta autoritate, ceea ce am invatat de

la tine in timpul orelor libere $i linistite, am dorit sS traduc in fapta

in administratis publica. Tu si Dumnezeu, Care te-a semanat In mintiie

inteleptilor, imi sinteji martori cS nimic nu m-a adus la func[iile pu-

blice decit dorinta de a servi deopotriva pe toti cei buni. De aci grave

si inevitabile neintelegeri cu cei rai si supararea celor puternici, pecare am dispretuit-o Intotdeauna, in apfirarea dreptului, asa cum cere

Hbertatea constiin^ei. De cite ori m-am opus lui Conigastus *!, eiad se

repezea pe averea vreunui om slab, de cite ori am oprit pe Trigguilla^intendentul casei regale, de la o nedreptate inceputa sau chiar InfSptu-

ita, de cite ori, opunind pericolelor autoritatea mea, am ocrotit

pe nenorocitii pe care ii lovea piin nenumarate manevre Id'-

comia intotdeauna nepedepsila a barbarilor ! Niciodata nu m-aabatut

ceva de la dreptate spre nedreptate 29. Ma durea ca si pe victime cind

averile "provincialilor, prin jafuri particulars sau prin dajdii publice>

erau nimicite. Pe cind, in timpul unei mari foamete, rechizitia ordonata,

grea si inexplicabila, p3rea ca.ameninta provincia Campania 30 cu mi-

zeria, mi-am luat asupr&-mi lupta Smpotriva prefectului pretorian, pentra

interesul general, am luptat cu el pina la rege si am invins, impiedi-

cind sa se savirseasca rechizitia. Pefostul consul Paulinus 31, barbat. ale

carui averi le devorasera ciinii Palatinului, prin proiectele si ambitiile

lor, 1-am.scos din gitlejul lor pe cind erau gata S&-1 inghita..Am.in-

iruntat furia delatorului Cyprianus pentru ca Albinus 32, jost, consul,

sa nu sufere pedeapsa unei acuzari nejudecate. Oare n-am stirnit tm-

potriva mea vrajmSsii destul de mari? Ar fi trebuit eel putm sS fiu.-!e

27. Conigastus, lavorit ai lui Teodoric, pe care Alaric, regele vizigbt, II m»-

mea «B3rbat ilustru». (Cf. Cassiodor. Epist. VIII. 28J.

28. Trigguilla, sau Trigguila, despre care Grigorie din Tours spune ca ere

prjetenul Amalasuntei, fiica lui Teodoric. ' "

29. Plato, Apologia lui Socraie, I, 33 a: «M-am purtat totdeauna asa iel 1R

viata mea publica si particulars, Jncit n-am Sngaduit niciodatii aimanui nimic pe

aigturea de dreptatea. ''

30. Campania, veche provincie a Italiei meridionale, bintuiia 51 pe atxinci ae

rutremure si de eruptia Vezuviului.

31. Paulinus, consul la sflrjltul sec. VI. •

32. Albums, din familia lui Decius, ca si Paulinas, consul in 4»3 si apoi

prefectul pretoriului, trtmittnd ntste scrisori imparatului de Rasant, Justin, «c^s,e"

cad in mlna ofiterului palatului, Severus, care le tncreduiteasa. reIer^^"'"'Cyprianus, omul de incredere al lui Teodoric. Scrisorile parind s.uspecte, AJ"'^!este acuzat de complot. Boethius li.ia apararea si aceasta constituie Snceputui

urmaririi si osfndirii lui Boethius. -Cyprianus stia loarte bine latina .si gota ;avea

abilitate, elocinfl si . se bucura de deplma Incredere a lui Teodoric. (Migne,. W»-

trotagia laiinH. vol. LX1V, Appendix ad opera Boetii). . .

'••

70 BOKt-HHJa

adapost fata de ceilal|i, eu care, in dragostea mea pentru dreptate, nu

mi-am luat nici o masura" ca sa fiu in siguranta fata de oamenii curtii.

Dar de ce defaimatori n-am fost atacat? Dintr.e acestia, Basilius 33, de

curind aJutigat din slujba regelui, a fost impins de datoriile lui banesti

ia delatiune impotriva mea. Si, fiindca din cauza nenumaratelor si

multelor feluri de fraude, cenzura regeasca decretase sa mearga La exil

Opilio 3* ?i Gaudentius K, iar acestia, refuztnd sa se.supuna, se aparau

prin dreptul de azil al loca$urilor sfinte, regele, aflind aceasta, a de-

cretal, ca, daca nu vor iesi din Ravena 3S pina in ziua prescrisa, sa fie

fnfierati pe frunte si alungati. Ce se mai putea face in fata unei astfel

de severitati ? Si totusi, in acea zi, ei demmtind numele meu, denuntul

a fost primit. Dar ce ? Aceasta a rneritat activitatea mea? Sau pe acei

acuzatori i-a facut drepti condamnarea pe care o suferisera" ? Soartei nu

i-a fost deloc rusine, daca nu deinocenta celui acuzat, eel putin de

josnicia acuzatorilor ? Poate vrei sa' stii obiectul vinovcitiei ce mi se

Imputa? 37 Se afirma ca am voit sa salvez senatul. Vrei sa stii cum?Sint acuzat ca am impiedicat pe un delator de a denunta documentele

prin care ar fi putut face senatul vinovat de lese-majestate. Ce crezi

tu, stapina mea, ca trebuia sa fac ? Sa-mi tagaduiesc fapta ca sa nu-U

produc rusine? Dar am vrut-o si niciodata nu voi inceta de a o vrea.

SS mar.turisese ? Atunci va inceta stradania mea de a impiedica pe de-

lator Sau voi numi crima dorinta mea de a salva acest corp? Desigur,

el facuse prin politica sa impotriva mea ca aceasta sa para crima.

Dar bicisnicia( oricit ar mintit nu poate sa schimbe dreptatea fap-

telor ?i, dupS dictonul socratic, nici nu socotesc ca e bine sa ascund

.adevarul sau sa cedez minciunii 38. Oricum ar fi aceasta, o las sa fie

apreciata de judecata ta si a inteleptilor. $i, ca sa nu poata r&mine

riecunoscuta" povestirea adevarata a acestei afaceri, eu am transmis-o

memoriei urmasilor, scriind-o. In ceea ce priveste scrisorile apocrife,

prin care se arata" ca am ap5rat libertatea Romei, ce pot sa spun ? Fal-

sitatea acestora s-ar putea evidentia, daca mi s-ar permite sa rrrS fo-

losesc chiar de declarative delate rilor, fapt care are cea mai mare va-

loare, in toate imprejurarile. $i ce libertate se mai poate spera? O, de

s-ar putea spera vreuna! As fi raspuns prin cuvintui lui Canius care,

• 33. Invinuit de magie.34. Fratele lut Cyprtanas.35. Gaudentius, unul din delatorfi lui BoetWas.36. Capitala imperlului • de Apus taca din timpul lui Honoriu.37. Asupra acuzatiei si procesulut lui Boethtus, v. introducerea.38. Cf. Plato, Theaetet 151 d, unde Socrate spune eg filozotul iube$te staceri-

talea si Waste minciraia. (Plato, Rcptiblica, 485c: «Se poate cap* aeeeasi naturftsa fie cineva fllozof §i mincinos? Nub). .'.;'

fttrNomstBus nuozoFga :?*.

acuzat de Gaius Caesar, fiul lui Germanicus, ca ar avea cunostinta de

un complot urzit contra lui, a sous : «Daca eu a? fi Stiut, tu n-ai f i 9but».

Dar in aceasta afacere durerea nu a paralizat Intr-atlt simturile meie,

Incit sa ma pltng ca nelegiuitii au uneltit lucruri criminate impotnva

virtutii Din contra, sint inmarrourit cum au putut sa infaptuiasca ce

au dorit Fiindca a voi raul poa-te fi un defect omenesc, dar a face im-

ootriva inocentei tot ce a conceput un scelerat, fara teama de Dum-

rezeu aceasta este o monstruozitate. De aceea, pe buna dreptate, .a

intrebat unul din prietenii tai 38 apropiati :«Daca exista Dumnezeu, de

Unde provine raul? Iar daca nu exista, de unde provine binele?». Sa

ziCem insa cS a fost cu putinta ca oameni nelegiuiti, care cer singele

tuturor celor buni 5i al senatuiui intreg, sa fi voit sa ma piarda st pe

mine care lupt pentru bine si pentru senat. Dar meritam acelasi lucru

si de la senator! ? Hi amintesti, cred. fiindcS tu ins&ti, prezenta Intot-

deauna, ma conduceai in vorbele 5i faptele mele, «i amintesti. zic, pe

rind la Verona regele, dorind pieirea tuturora, cauta sa puna pe

seama intregului senat o crima de lese-majestate, de care era acuza

Albinus, cu citfi indiferenta fata de propriul meu pericol am. aparat

nevinovatia senatuiui. Stii ca acestea sint absolut adevSrate $x nu le

spun niciodata pentru a m& lauda , caei se micsoreaza oarecum for-

mecul secret al constiintei multumite de sine, ori dQ cite on cineva,

aratindu-si o fapta, priroeste pentru ea t ca rasplata, fauna. Dar vezi ce

soarta a avut nevinovatia mea : in loc de rasplata pentru ovirtute ade-

vSrata, am snferit pedeapsa pentm o acuzatie neintemeiata Martunsi-

rea pe fata a carei crime a avut vreodata judecatori a 5a de potuvHi

in severitate, incit sa nu fie nici unii subjugati de erori propru spm-

tului omenesc, sau de conditia soartei nesigure pentru toti murit^rii 4

Daca s-ar fi spus despre mine cS am voit sa incendiez altarele sfutfe,

ca tai gitul preotilor cu sabia nelegiuita. ca am adus moartea tuturor

celor buni, judecata m-ar fi condamnat in prezenta mea, pe ba?& *e

probe si de marturii , acum, la departare de aproape cinci sutejie

mii de pasi, fara putinta de a vorbi si de a ma apara, sint condamnat

la nioarte si proscriere din cauza zelului meu nemSsurat pentru senat.

O. de n-ar putea fi convins nimeni cS am rneritat asemenea nelegiuvei

Onoarea acestei acuzatii au vazut-o .chiar cei ce m-au denufl^'

ca s-o vestejeasca amestecind-o intr-o crima, au mintit ca mi-am patai

con^tiinta printr-un sacrilegiu, ca .sa dobtodeascS in schimb demnitaw.

Dar si tu, sadita in mine, alungai din adincul sufletului meu once ao-

3G. Aluzie la urmatoarele cuvinte.

ate lui ^^^^^lJ%SL!^&2J): «Dac4 vrea si p^te sa suprime raul, ceea ce se^cuvine ^ creaem o»t»

Dumnezeu, de unde exista acest rau? Sau pentm CO nn-1 suprima i».

72 BQETH1VS

rinta a lucrurilor muritoare si nu putea sa existe sub ochii tai loc pen-tru sacrilegiu, Caci irai strecurai zilnic in urechile si in cugetul meu aceldicton pitagoreic «Urmeazd-L pe Duwinezeu» * Si nu se putea sa capat-ajutoare de la spiritele cele mai meschine, cind tu ma formai in aceasta;

noblete spirituals, ca sa ma faci asemenea lui Dumnezeu. Pe linga :

acestea, caminul meu nepatat, tovarasia de prieteni foarte onesti, so-

crul meu u, cu o viata de sfint si care merita sa fie respectat de tine

insati, roa apara de orice banuiala a acestei crime. Dar, ce nelegiuire .!

;

Din cauza ta ei ma banuiau de o astfel de crima, si prin insusi faptuj:

ca am fost patruns de Invatatura ta, ca am fost format in disciplina ta,J

par in ochii lor a nu fi strain de aceasta acuzatle. Astfel, nu e deajuns;

ca nu mi-a fost de nici an folos cultul meu pentru tine, dar mai mult, :!

Gsti si tu lovita de ofensa adusa mie. §i se mai adauga la gramada ne»norocirilor mele si aceea ca aprecierea celor multi nu judeca meritullfaptelor, ci deznodamintul lor adus de evenimente si nu iau in seamaprevederile decit in masura in care ele sint incununate de succes ; dejaceea se intimpla' ca buna pret,uire sa paraseasca cea dintii pe cei ne-J

norociti.

Care sint acum zvonurile in popor, cit de deosebite si de multe sint,,

mi-e sila sa le amintesc ; as spune numai ca aceasta este cea mai apa-^

sStoare sarcina a urtei soarte vitrege, ca, atunci cind se plasmuiestejvreo crima pe seama celor nenorocitj, se crede c§ ei au meritat ceea cejindura. $i eu, deposedat, izgonit din toate bunurile mele* despuiatde demnitati, patat In reputatja mea, am primit ca raspiata sufe-

rinta, pentru ca am facut binele. Parca vad oficinele nelegiuite ale crHminalilor jubilind de bucurie si veselie, parca vad pe totf pierdutii ame-. ;

nintindu-ma cu santajul unor noi denunturi ; cei buni zac, cazuti subteroarea primejdiei mele t criminalii, daca nu sint pedepsifi cind

;

indraznesc sa comita crima, sint atftati sa o savirseasca in vede-:rea rasplatilor, iar cei nevinovati sint lipsiti nu numai de securitate, dar

;

chiar de aparare. De aceea sint indreptafit sa ma jelui

:

40. Citat in grecesle; Cf, Seneca, De vita beata, XV, 5: «Dupa cum un bun ;

soldat va suporta raniie, Is) va numSra cicatricele si, strapuns de sageti, murind.va iubl pe comandanhil pentru care va cadea, iateleptul va avea in suffet acel

:

vechi precept: «fJnneaz<S-L pe Dumnezeu* — Ep. XVI ad Luciliumz «Ea (filo-zofia^ ne va indemna sa ne supunem ds bunSvoie Jul Dumnezeu, sa rezistam cuindirjire soartei ; ea te va invata sa urmezi pe Dumnezeu si sa suporti lmprejn-

:

r«nle». — Ep. XLVIU ad Luctltam: oFilozofia tmi promite sa mi faca asemeneann Dumnezeu; pentru aceasta sint invitat, pentru aceasta am venit...» (Cf. si Ad.

„,, ,

4, - Prot,

ectorul si apoi socrul lui Boetbius, Symmachus (consul in 485) eraHanoi ai celebrului Quintus Aureiius Symmachus,. prefect la Roma 51 consul. ap5-ratorui. paginism-uJuj impotrlva Sftntului Ambrozie. In afara de rudenie, aceleastserit;mente,..aceleast gjnduri tilozofice

. $i rellgtoase uneau !n*r-o calda legaturSiufleteasca pe Boethlus ?i pe socrul sao.

MlKGltEHgJB ytLOaOPTEI ?3

POEZIA V 13

Daltuitor al boltei instelate,

5ezind pe tron, in vesnica domnie,

Tu-nvirti pe cer, in repezi cercuii toate

$i astrii-i faci sa se supuna tie.

Tu vrei ca luna argintie, plina,

Cu flacara ce fratele i-a dat,

In intuneric stelele sa \m&,

San palida, cu discu-ntunecat,

Aproape Hind de Phoebus,- sa dispara.

Prin tine Hesperus, cind noaptea vine,

Conduce astrii reci ca sa rasara ;

Apoi, schimbindu-si frine noi, se face

Lxiceafar palid Phoebus cind apare.

To iernii reci, de frunze pustiita,

li rindui ziua mica, noaptea mare,

Tu verii-nvapaiata si-nsorita

li dai nopU scurte si imbalsamate.

Prin tine anu-n limp Isi toarce firul

$i frunze de Boreas scuturate

Le-aduce iarasi fragede, Zefirul.

$i ce Arcturus vede-abia sub glie,

Sub Sirius in pirga rod se face,

Nimic, scapat de-a se supune tie

Din rostu-n care-i pus, nu se desface.

Vointa ta la toate este cale

$i doar pe oameni ii respingi, izvoare

Sa aiba vrerile dreptatii tale.

Ciici pentru ce e soarta schimbatoare

De neinteles ? De-i crima pedepsita,

O ispa$este eel nevinovat ,•

Iar rautatea e pe tron suita

Si eel ce e in viata nepStat

De cei misei caicat e in picioare.

Virtutea luminoasa-n umbra zace.

Cei drept este-acuzat de-ngrozitoare . . .

Pacate, ce doar eel nedrept le face.

Sperjurul li se trece cu vederea

42, Inspirata din tragediile lui Seneca, mai ales din Fedra si rUppolit. ««» 3̂

invocatie se tatati?e«a totusi ca uoa dlntre cele mai izbutite poezu ale lui Boethius.

7-1 BK*£TtWS

$i-nselaciui>ea luchisa-n false legi

;

Dar cind ajung in miini sa ia puterea,

Isi fac piacerea sa subjuge regi

Temuti de neamuri mari, nenumarate.

Priveste-acum pamintul plin de jalc,

Oricine-ai fi eel ce dirigui ioate :

Noi, buna parte a lucrarii tale,

Plutim pe marea vietii la intlmplare.

Stapine, opreste valu-nfuriat

Si da si pe pamint legea prin care

Conduct imensul spatiu Instelat.

PROZA VDupa ce am rostit acestea In continuarea durerii mele, ea, cu fata

linistita si f3rS s3 fie miscatS de plinsul meu, a zis : Cind te-am vazuttrist si inlScramat, am Inteles imediat cS esti nefericit si exilat; dar.nu sliam cit de departe iti este exilul, dacS nu-mi aratai prin cuvintarea

ta. N-ai fost alungat asa de departe de patrie, ci tu te-ai ratacit si, dacapreferi sa te socoti alungat, tu insuti mai degraba te-ai alungat. Pen-tru c& nimeni n-ar fi avut as.upra ta acest drept. Daca-ti amintesti in

ce patrie a trebuit sS te nasti, ea nu e condusa de un guvern popular,

ca odinioarS Atena, ci are un singur conduedtor, un singur rege 43 carese bucurS de inmultirea, nu de imputinarea cetatenilor, pentru care 11-'

bertatea insemneaza conducerea dupa ordinele lui si supunerea fa|a dejustitie. Sau nu cunosti acea lege foarte veche a tfirii tale, conform,careia nu poate fi exilat cine a preferat sa-si fixeze domiciliul pe pamin-tul ei? Cel ce se gaseste intre zidurile si Jntariturile ei n-are nici oteams ca o sS fie exilat ,- dar oricine a-ncetat de a voi sfi locuiasca in

ea, InceteazS in acelasi timp si de a se bucura de drepturile ei. Astfel,:

nu ma impresioneaza atlt infatisarea acestui loc, cit a ta, si nici peretji

bibliotecii impodobiti cu fildes si vitralii nu-i caut mai mult decit sa-lasul mint-H tale, in care am asezat cindva nu c&rtf, ci ceea ce face

pretul cSrtilor, ideile cSrtilor mele.

Cit despre activitatea ta pentru binele obstesc, ai spus lucruri ade-vSrate, dar pufine fata de multimea faptelor tale. Despre cinstea ta,

43. Reproduse in greceste, doua frinluri de vers din Iliada, II, 294 sq. (cele.-subliniate)

:

Ran e cind domnii sint raulti. inxaiai uruii $& lle-ntre oam&niPotuncitor si sWpln, numai cine primi de la Zeus.Schiptru, putere si. legi de care s-asculte supusii.

(Trad, a Murnu)

^IKGtlEagJB FILOZOFDBI 75

ca «i despre netemeinicia acuzatfOor ce ti s-au adus« ai ammtit lu-

cruri cunoscute de toti. in ce priveste crimele si muiciuuile denunta-

torilor tai, drept ai socotit ca nu trebuie amintite decit pe scurt. fiindca

ele s.e vor face cunoscute mai bine si mai rodnic prin gura multimii,C

caT& tine minte toate. Ai infierat cu vehementa atitudinea senatului ne-

ckept. Ai suferit, de asemenea, si din cauza acuzatiei adusa impotriva

mea si ai plins chiar de daunete reputatiei mele ranite. Apoi durerea

,a 5-a inflacSrat Impotriva soartei si te-ai plins e3 rasplata nu este cin-

tarita dupa merit si, in sfirsit, ai exprimat juruinte unci Muze infuriate,

cerind ca acea pace care conduce cenil sa conducS si pamintul. Dar

fiindca multe sentimente te apasa greu si pentru ca te trag in toate par-

tile durerea, minia, tristetea, cum esti acum la minte nu-U stnt Inca

prielnice leacuri tari« . Astfel, ma voi folosi de medicamente mai

usoare citva timp, pentru ca partile care s-au intarit In tumori, dm

cauza dtferitelor perturbajli. sub atingerile mele blinde sa se inmoaie,

pentru a putea primi medicamente mai energice.

POEZLA VI

Cel ce-n brazda neagra s-a-ncrezut

$i semanatura a facut

Cind e Caucerui apropiat

Mult de Phoebus si infierbintat

De credinta-n Ceres amagit,

Spre stejari sa mearga-i nevoit.

Niciodata pentru-o viorea

In paduri de purpura nu sta.

Cind cimpia suna de Aquiloni,

Ce se involburS In mari cicioni,

Cu avide miini nu cauta

StruguTi sa culegi primavara.

Daca vrei sa ai pe saturat,

Toamna mai degrabS ti-a 1Ssat

4T Intre faptele cu care Boethius se mindreste este si acela de a fi voit.sS

saWeze senatul (V, mat sus, proza TV). nepricepuU. 45. Plutarch, Consolalio ad ApoIIoiuunt «Ba .: .«Chwr cei m

a

"*? *

rtlntre medici nu aplicS deindatS grSmada de medicamente peste o tumo^e a

aintStoan de singe stricat, cJ asteapta ca tumomea care s-a m sa se mowde' la sine prin coacere, liiud unsa usor pe din afarft ^.™?*«mf^liiffit «vaciupa- ce timpul, prin caie toate de ofccei ajung la mat»™»te

,a J?ia

ISet«iuof.din aceasta calamitate si alectiunea suJletulfli tau pare a dut a ^

orul

P1'^n '

ln!

am socotit ca-mi voi face daloria daca. pentru a te consola, *^1^gT^edurile potrivite. prin care si durerea ta s5 se rmesoreze s» aceste ttnaian jaw..-

$i desarte sS dlsparSe,

7fi BOBTKJUS.

Bacchus ciarul sau eel prefuit.

Fiecarui timp i-a rostuit

Dumnezeu anume-nsarcmari

;

Nu vrea sa se faca rastumari

Ordinii ce-odata a fixat.

Daca-aceasta cate a lasat

Si grabeste mersul rinduit,

Nr

u ajunge la un bun sfirsit,

PROZA VI

— Imi vei ingadui, asadar, mai intli s& ating si sa incerc prin citevjfcj

intrebari starea sufletului tau, ca sa-mi dau seama ce fel de ingrijij-s

ti se cere ?

— Intreaba-ma cum iti place ceea ce vrei, zic eu, fiindca i{i veilraspunde. I:~4

— Socotesti, zise ea atunci, ca aceasta lume este condusa de Itt-

timptarea oarba, fara ordine si fara tfnta, sau crezi cS exista in ea oMcon ducere rational a ?

— Dar, raspund eu, in nici un chip n-a$ putea intelege cum cece este atit de bine organizat poate fi condus de intimplarea oarbfiidimpotriva, sint sigur ca Dumnezeu conduce opera Sa ca un interne^ielor, si n-a existat nici o zi in care sa ma departez de acest adevar. ../

— Asa e, zice ea ? caci chiar aceasta ai cintat in versurile tale,

puiin inainte si ai deplins pe oameni ca numai ex sint lipsiti de ocre*j

tirea divina. De celelalte nu te indoiesti ca nu sint conduse de o rati

divina. Insa vai, tare ma mir pentru ce suferi, daca stai pe un temei*asa de sanatos de gindire. Dar sa cercetam mai adinc ; nu stiu ce lij*|

seste sufletului tau exilat. Spune-mi, fiindca nu te indoiesti ca lume^!este condusa de Dumnezeu, stii cum o conduce ? ...;

— Abia inteleg sensu] intrebarii tale, zic eu, dar sS mai pot ras-l

punde si ce voiesti tu

!

'.-;'

Oare mi se pare mie, sau iji lipseste ceva prin care, ca pri#:spartura unui zid de aparare, a patruns in tine morbul ratacirii ? Sptt*ne-mi, ftf amintesti care este sfirsitul lucrurilor si care este finalitateacatre care tinde Intreaga natura ?

— Stiam, zic, insa durerea mi-a paralizat memoria.

^.^l^tfBiii^^^,-^;^.-.

—

MfNOltEftll-K KLOZOFffil 77

— Dar de unde pureed toate, stii ?

— Stiu, zic, si am raspuns c& exists Dumnezeu.

— $i cum se face ca tu, cunoscind inceputul, nu cunosti finele lu-

crurilor? Este drept, are tulburarea sufJeteasca acest caracter, aceasta

forta sa poata zdruncina pe om, dar nu poate sa-i rastoarne si sa-1

^ezradacineze. In intregime. As vrea sa-mi raspunzi si aceasta : daca-ti

amintesti ca esti om.

— Cum sa nu-mi amintesc ? raspund eu.

— Ce este omul ? Ai putea sa-mi spui ?

— Oare aceasta ma intrebi, daca stiu ca este un animal rational

^i muritor ? 4 * Stiu si declar ca aceasta sint.

— Si nimic altceva nu mai stii ca esti ?

— Nimic, zic eu.

— Acum cunosc, zice, o alta cauza foarte insemnata a bolii tale

:

ai incetat de a sti ce esti tu insuti. De aceea am descoperit complet si

cauzele bolii tale si drumul de a capata vindecarea. Desigur, ti-ai pier-

dut cunostinfa si ai suferit ca esti exilat si despuiat de avere. Fiindca

ignorezi care este sfirsitul lucrurilor, tu socofi puternici si fericiU pe oa-

menii de nimic si pe cei nelegiuiti ; iar pentru ca ai uitat cum este

condusa lumea, ti se pare ca aceste schimbari ale soartei se petrec fara

nici o conducere : acestea sint cauze mari, nu numai de boala, ci si de

pieire ; dar sa multumesti autoiului vindecarii ca natura nu te-a pa-

rasit de tot. Avem gateje foarte bune pentru a aprinde focul mintuirii

tale : parerea ta justa despre conducerea Iumii, faptul ca o crezi supusa

nu intimplarii oarbe, ci ratiunii divine ; asa ca sa nu te temi deloc,

pentru ca ti-ai capatat caldura vietii din aceasta foarte mica scinteie.

Dar pentru ca nu e timpul inca pentru leacuri mai tari si fiindca min-

tea omeneasca are aceasta insusire naturala, ca ori de cite ori respinge

ideile adevarate le primeste pe cele false, din care se na§te intunericul

ratacirilor si tulbura acea intuitie justa a reaiitatii, voi incerca, pentru

un moment, sa-ti linistesc sufletul prin leacuri u§oare, pentru ca, dupa

ce se va fj imprastiat intunericul pasiunilor inselatoare, sa poti recu-

noaste splendoarea adevaratei lumini,

46. Boethius, In Porphirium W, 4: «DacS at unit ceea ce e muritor cu ceea cee rational ai facul pe om». Cf. ?i Plutarch, Ad Apoltoniunt, IJ6 b.

7BBQETHIU&

poezia vn

Stelele, norii

Cind le intina,

N'u pot sa-mprastio

Xici o lumina.

Daca Austrul

Marea o biciuie,

Valuri dezlantuie,

Unda senilis,

Zilei asemenea,

Repede-o tulbura

Milul ce clocote,

Stavila ochiului,

Furie valului.

RIul pe cale,

Pina fn vale,

Vine din. munte ;

Des il opreste

AprigS punte,

Slinci ce se naruie.

Si tu gindeste :

Daca-adevarul

Vrei sa stii limpede,

C&ile netede

Sa -ti se-ntinda,

Teama alunga-USi bucuriile,

Ca si nadejdile,

Ca si durerile ,-

Ele cind bintuie,

Mintea se-nlajrtuie,

Si se intuneccL

,<f.&iatfdi J . .a^j^tt; u

CARTEA II

PROZA I

Apoi a tacut un moment si, facindu-ma si mai atent prin aceastfi

scurta" tacere, a inceput astfel : «Daca cunosc bine cauzele si rrtarjifes-

tarile bolii tale, te mistuie amitttirea si dorul de situatia ta de mai

inainte i schimbarea ei, dupS cum iti mchipui tu, ti-a adus aceasta stare

sufleteasca. Cunosc culorile multiple si calda famittaritate pe care soarta

o are cu acei de care vrea sa-§i bata joe, pina cind ii afunda intr-o -in-

suportabjla durere, dupa ce i«a pfirosit definitiv, Daca pofi sa.~\i amm-testi de natura, caracterul si valoarea ei, iti vei da seama ca prin ea

nici n-ai avut, nici n-ai pierdut ceva extraordinary dar cred ca nu roS

vot stradui mult ca sa t-i-o readuc in memorle. Fiindca si atunci cmd 6

aveai si te bucurai de mingiierile ei, de obicei o ocarai cu cuvinte bar-

batesti si o atacai prin raaxime luate din sanctuarul meu, Orice schim-

bare neasteptata a lucrurilor aduce dupa sine si o oarecare tulburare

sufleteasca ; de aceea ai pierdut si tu o ciipa linistea. Dar e timpui sa

iei si sa inghiti un medicament usor si placut care, patrunztnd in orga-

nismul tau, va deschide calea pentru leacuri mai puternice. Sa aducem

deci darul fermecat de convingere al retoricii, care numai atunci pa-

seste pe drumul drept, cind urmeaza invStatura mea, ,si cu ea muzica,

slujitoare in casa 3a mine, sa cinie meJodii cind usoare, cind grave.

Asadar, omule, ce te-a adus in aceasta stare de tristete si de plins?

Cred ca ai vazut ceva nou si neobisnuit. Tu socotesti ca s-a schimbat

soarta cu tine ,- gresesti. Ea intotdeauna a avut acest caracte'r, aceasta

natura. Si-a pastrat mai degraba cu tine felul ei statornic de a nu-fi

btatornica ; asa era cind te mingiia incintindu-te cu amagirile unei false

fericiri. Ai vazut fa{a dublS a acestei puteri oarbe 4?.Acoperita pentru

altii, tie U s-a facut cunoscuta in intregime. Daca o aprobi, foloseste-te

de obiceiurile ei, nu te pJinge. Daca te ingrozeste perfidia ei, dispretu-

ieste-o si respinge-i surisul nefast. Caci cea care acum iti pricinuieste

atita tristete ar fi trebuit sa-ti aduca liniste. Te-a parasit aceea de care.

nimeni nu putea fi sigur cS nu-1 va parasi. Socotesti oare pretioasa o

47. La cei vecbi, destinul era tcprezentat ca o divinitate oarba.

eo •B«KT*H«S

fericire trecatoare si poti iubi soarta prezenta, care nici na-ji fagadu-

ieste ca va ramine cu tine 51 care, cind va pleca, lfl va aduce durere ?

Daca nici nu poate fi retinuta dupa voie si cind fuge ne face nenorociti,

ce este aceasta fugara altceva decit indiciul unei calamitati viitoare ?

FiindcS nu va fi de ajuns sa privesti ce se gaseste in fata ochilor; ln-

telepciunea are in vedere sfirsitul tucrurilor si schimbarea intr-un fel

sau altul face ca nici amenintarile soartei sa nu fie de temut, nici min-

giierile ei sa nu fie de dorit. Pe scurt, trebuie sa suporti cu suflet egal

orice se petrece pe arena soartei, o data ce ti-ai pus gitul sub jugul

ei 48. Daca vrei sfi-i impui o lege prin care sa ramina sau sa piece cea

pe care ti-ai ales-o de buna voie ca stapina, nu vei face nedreptate si.

prin nerabdarea ta, nu-ti vei InrSutati o soarta pe care n-o poji schimba?

De }asi pinzele in voia vinturilor, mergi nu incotro vrei, ci incotro te

imping ele ; de asemenea, daca faci semanaturi, ai recolta de ani rod-

nici si de ani secetosi. Ai lasat soarta sa te conduca, trebuie sa te supui

obiceiurilor stapinei tale. Tu Incerci sa opresti nSvala unei rotf care

se invirteste ? 49 Dar, o, eel mai nesocotit dintre nraritori, daca soarta

incepe sa ramma neschimbata, inceteaza de a mai fi ea insasi.

POEZIA I 50

Cind vietile le schimba, cu miini necrutatoare,

$i-nainteaza asemeni spumosului Eurip Mf

Zdrobeste cruda soarta temuti regi sau iubiti

$i-umila frunte-naltS de invins, inselatoare,

De plins si de durere nu-i pasa In nici un chip

48. Plutarch, Ad Apohonium, 202 f. sq. : «Este tnsusirea omulua eduoat si inte-lept de a nu se schimba sub deveaiTea lucruriior ce par prospere si de a-sipastra cu demnttate tinuta unui suflet stSpIntt tn nenorocirea ; Hie: «CSci nu venimin viata cu acea lege ca noi ln$ine sa-i prescriem legi, ci sa ne supunem celorce sint hotarite de cStre zeii conducatori ai universale si celor ce au tost prescrtsede cStre desfin si providentS».

49. Cei vechi comparau adesea nestatornicia soartei cu o roata care se tn-virteste continuu. Cf. Plut. Ad Apoll. t03f: «Caci tnvtrtindu-se roata, parte aorbitei e sus, iar alta Jos». Cf. si Tibul, EL I, V, 70 si (Propertiu, II, II, 18.

50. Soarta, cu toate cruzimlle si nenorocirile ei, se gaseste ca tema in celemat multe tragedii din teatrul antic. De asemenea, si poetH lirici de atunci si detotdeauna depllng neputinta omului de a tnvinge determinismul social si cosmiccare-I impresoara.

51. Eurip, strlmtoare Intre Eubea si Boetia, renumita prin valurile sale vesnicagitate.

MlNGtCERn* SELCWROFUn si

§i ride de aceia ce gem de ea loviti.

Asa mereu se joaca, asa s-arata tare,

Ciudata-i e puterea, dac5-n acelasi timp

Ne face aci-n splendoare, aci nefericiti 52.

PROZA II

A$ vrea sa vorbesc nitel cu tine chiar prin cuvintele soartei ; tn

baga de seama" si vezi daca are dreptate M : «De ce ma acuzi, omule,

prin plingeri zilnice ? Ce nedreptate ti-am facut ? Ce bunuri ti-am rapit?

Judeca-te cu mine in fata oricarui tribunal despre posesiunea averii si

a demnitatilor si, daca vei demonstra ca este ceva din ele proprietatea

vreunui muritor, eu de buna voie iti voi da Indata ca sa fie ai tSu ce

ceri. Cind natura te-a scos din pintecele mamei tale, eu te-am luat in

primire gol si lipsit de orice, te-am incalzit cu bogatiile mele si, ceea

ce te face sa nu ma suferi acum, te-am inconjurat cu belsugul si splen-

doarea a tot ce este in puterea mea. Acum vreau sa-mi iau mina de

pe tine ; trebuie sa-mi multumesti ca pentru folosirea de un bun strain,

n-ai dreptul sa te plingi ca si cum ti-ai fi pierdut bunurile tale proprii.

De ce gemi dar ? N-am sSvirsit nici un act de; violenta fata de tine,

Avere, onoruri si toate celelalte de acelasi fel sint in dreptul men, sint

servitoare care-si cunosc stSpina, vin cu mine si, cind plec, pleaca si

ele. Indraznesc sa afirm c3, daca ar fi fost ale tale bunurile de care te

plingi ca ti-au fost rapite, nu le-ai fi pierdut in nici un caz. Imi voi

interzice eu insami exercitarea propriilor mele drepturi ? M Cerul poate

sa aduca zile luminoase si apoi sa le afunde in nopti intunecoase ;

anul poate sa incunune fata pamintului cu flori si roade, sau sa o tiria

sub nor si frig ; marea are dreptul cind de a mingiia cu o intindere U-

nistita de apa, cind de a inspaiminta cu furtuni si valuri ; pe mine ma

va lega dorinta nesaturata a oamenilor de o statornicie straina de ca-

52, Plut. Ad. Apoll. 103 d, 104 a b: «Despre urmatoarele spuse ale lui Euripide

:

«Averile nu sjnt durabile, ci efemere*, si : «Chiar luexuri foarte mici ne rastoarna

;

ba o singura zi ne-ar putea ridica pe treptele cele mai inaite si ne-ar cobori pe

cele mai de jos». Demetriu din Paler zk:e ci acestea sint foarte juste, dar ca or

fi fost mai exact daca ar fi spus c£ nu fntr-o zi, ci tntr-o clipa.

53. Pentru personificarea soartei, cf. personificarea legiior lui Plato (Critonj

sau a patriei in Cicero fCalilinara I).

5-3. Plutarch, ^ri Apolionium 116 a: «Despre toate trebuie s& spunem: ne in-

grijim de cele ce sint ale zeilor, pe care cind vor ni le cer Inapoi. Astfel n-ar

trebui sa socotim insuportabil daca ei cer pe cele a cfiror foloslnta ne-au mgadutt-o

un scurt timp». Cicero, Tusc. I, 93: «Sa fie inlaturate deci aceste prejudecSU ba-

besti, ca este nenorociie sa inori inainte de vreme. Dar care^vreme? Cea fixata

de natura? Dar aceasta ne-a dat viata, cum ne-a dat si bani, far3 a fixa ziua

restituirii. De ce sa te plingi deci ca ea cere Inapoi cind vrea? Doar cu aceasta

condifie ai primit-on.

S — Boethius gi Satvlanua

82 BOETHIUS

racterul meu ? 5S Aceasta este puterea mea, acesta e jocul meu continuu:invirtesc o roata cu cercuri repezi, ma bucur sa schimb pe cele de susjos si pe cele de jos sus. Urca-ie dacS vrei, dar cu conditfa ca sa nu ti

se- para nedrept sa te cobori, cind rajiunea jocului meu o va cere 5*.

Sau nu-mi cunosti obiceiurile? Nu stiai de Croesus S7, regeJe lydie-

nilor, cu pa {in inainte groaznic pentru Cyrus, curind apoi in mod demnde plius, dat Hacarilor rugului si salvat de o ploaie trimisa din cer?Ui(i ca Paulus 5* a varsat lacrimi pentru nenorocirile captivului saurege Persou ? Ce pjlnge aliceva coru] Iragediilor, daca nu soarta careprabuseste regate fericite, iovindu-le farS alegere ? N-ai invStat, cinderai tinar, ca la intrarea In tempiul lui Jupiter se gaseau doud butoaie,irnul plin cu ma ft altul cu bine?® Ce daca' ai scos mai mult din partesbinelui, daca nu m-am iiidepartat cu totul de tine, daca insasi aceastafire schimbatoare a mea este pentru tine o cauza dreapta de a sperazile mai bune? Totusi, nu te trece cu firea si, asezat in imparatia co-mirna luturora, nu dori sa traiesti dupa dreptul tau propriu».

55. Plutarch. Ad Apoll. 103 b: «Dup* cum planteie uneori dau roade mulre,dilcon nu dau deloc 51 animalele o data sint producatoare dc urmasi, alta datanu; si dupa cum pe marc altemeaza linislea ca furtuna, tot asa in viata se intim-pia miilte si felurite SmprejurSri, care tirasc pe oameni in diferite schimban ale

56. Horatius, Ode 7, 34, 12—15

:

Nuraai 1111 2eu e in stareDin mic su fac3 mare, pc-nalt, umil,Vadind r.e-avcunde umbra. Cu aprjg zoor

N'orocu-a smuls de-aid coroana,Vcsal ca dincolo o vede pusa.

(Trad. C. Nicuiescu)Od<! Ill, 29, 49—52 :

N jiocul eel prea bucuros de crunta iui menireIn jocul sau neprevazut sta-u veci indarapnat,Pe plac nesigure favoruri avind la toti de dat,Azi mie, miine altuia, cu multa inlesnire.

bi l.(Trad. Oilanescu)

Plutarch, Ad Apoll. 103 : «Cit de alunecoasS si de nestatornica este soarta si citu<i usor se grabesc cele tnalte si se inalta ce!e umile, in schimbarile soarteih).

or. Solon spusese odata bogatului Croesus c5 nimeni nu trebuie sa se consi-der pe depiin fericit tnainte de moarte. Invins de Cirus si dus sa fie ars perug, Croesus a stngat pe Solon de trei ori. Cirus. impresionat, a dat ordfrj sa fieopnt ruguL In acelasi timp, o ploaie toreutiaia a contribult !a stingerea completea tocului si la salvarea lui Croesus (cf. Ausoniu, Ludus sepfem sapientium).

j3. Perseu. regeJe Macedonia, Invins la Pydna (168) de Pauius-Emilius si H-

i'nchfso'are

167' " Smp0dobU carul de trU,mI al i»vj:igatoruhii sau si a murit apoi in

59. Citat In greceste din lliuda XXIV, vers 527—533

:

Doua butoaie se afla-n Olimp pe podeala Jul Zeus :

Unu-i butoiul de rele, cel&Ialt e butoiul de bunuri.Cind un amestec din ele cuiva intre oameni da Zeus,Nenorocirea-I asteapta, dar are si parte de bine.Daca-i da insS necazuri, il face batjocura lumii,Poamea pe sfintul pamfnt il adulmeca farS de miia.Si umbla saracul pribeag, oropsit e de Zei si de oameni.

(Trad. G, Mumu)

-..-^j^i^iiu^i^^.

MlNGIrEKrLS PILOZCUKSU 83

POEZIA II 60

Belsugul de-ar aduce cu miini daruitoare,

Din cornul sau bogat 61

Atita avutie, cit e nisip pe mare

De vaiuri framintat,

Sau cite stele noaptea pe firmament s-arata

Striilucitoare sus,

Nedemna tinguire tot nu este curmata

Si pllnsul tot nu-i dus.

Si Dumnezeu, oricite dorinte-ndeplineste,

Dind aur nesfirsit,

Cu-onoruri pe cei dornici oricit impodobeste,

Tot nu i-a multumit.

Cfici lacomia cruda inghite prada-ndata

St gura casca iar.

Ce lanturi vor mai tine dorinta blestemata

In inchisoare dar,

Cind, piina fiind de daruri, e si mai arzatoare

Pornirea de a avea ?

Bogat nu-i tiiciodata eel ce, gemind ca n-are,

Mereu se crede-asa 62.

PROZA III

Daca soarta, aparindu-se, ti-ar vorbi astfel, tu desigur ca n-ai avea

nici un cuvint impotrivS ; sau, daca ai ceva prin care sa-ti justifici

plingerea, poti sa vorbesti, iti dau rindul la cuvint.

— Fafarnice it,i slnt aceste cuvinte, zic eu atunci, si InvSluite in

mierea dulce a retoricii si a poeziei ; numai atunci cind sint auzite far-

meca, dar cei nenorociti au o In^elegere mai adinca a raului;.

astfel,

cind acestea au incetat de a rasuna fn urechile lor, tristetea din suflet

li se agraveazS si mai mult.

— Asa e, spuse ea ; caci acestea nu sint inca remediiie bolii tale,

ci numai niste pansamente pentru ingrijirea unei dureri mereu rebele.

Cind va fi timpul, iti voi aduce medicamente care vor patrunde adinc

in organismul tau ; totusi, nu te mai considers nenorocit r sau ti_ai

uitat intinderea si felul fericirii tale ?

60. Subiectul acestei poezii reviiie des in poezia didactica iatina. Cf. OvIdiU

:

FasCe 1, Horatius : Sot. 1, 2, C/oudion contra lui Rutin 1 etc.

61. Horatius, Carmen Saeculare 59..

62. Seneca, Ep. U ad Lucillum : «Nu e sarac cine are putin, ci cine cioresxe

rault».

64 BOKTHtUS

Tree sub tacere faptul ca, dezolat de moartea tataiui tau, ai fost

ocrotit de grija celor mai de seama barbati si ales In familia sefilor

statuiui, gen de rudenie care este eel mai pretios, ca le-ai fost prieten,

Inainte de a fi apropiatul lor. Cine mi te-a numit ce! mai fericit, pentrustraincirea atit de mare a socrilor tai, pentru delicatetea sotiei tale, casi pentru copiii tai, toti bSieti ? 63 Las la o parte — caci imi place salas la o parte cele conuine — aceea ca ai primit in adolescenja demni-

tutf care au fost refuzate altora la batrinete 64; imi fac placerea de a

veni la culminafia uniea a fericirii taie.

DacS a te bucura de lucrurile muritoare constituie vreo picatura

de fericire, ar putea fi distrusS printr-o ingramadire de nenorociri amin-tirea acelei zile cind ai vazut pe cei doi copii ai tat in acelasi ttmp con-

sult iesiti din casa ta cu solemnitate insotiti de mulfimea de senatori.

in mijlocul aclamatiilor poporului si, in timp ce ei se asezau pe scau-

nele curuie in senat, tu, orator laudat de rege, ai binemeritat gloria

talentului si a elocintei tale j cind in circ, Intre cei doi consuli, ai satu-

rat printr-o daxnicie triumfala asteptarea multimii care te inconjura?

Pe clt cred, ai stiut sa vorbesti soartei, pe cind ea te mingiia si te dez-

mierda ca pe alesul ei. favoare, pe care n-o acordase niciodata vreu-

nui particular, i-ai rapit-o tu.

Vrei, asadar, s&-U faci socotelile cu soarta ? Acum pentru primadata te-a ranit cu ochi dusmanosi. Avind in vedore numarul si felul

bucuriilor si durerilor tale, n-ai putea spune ca pina acum n-ai fost fe-

ricit. Daca de aceea nu te socoti fericit, pentru ca au disparut cele

ce atunci ti se pareau multumitoare, nu-i motiv sa te crezi nenorocitfiindca ceea ce pare trist acum trece. Acum pentru prima data ai

venit pe aceasta scena a vietii pe neasteptate si ca un oaspe? Crezica exista statornicie in lucrurile omenesti. cind oxa cea repede nimi-ceste adesea pe om insu$i ? Chiar daca ceea ce ne aduce Intfmplarearie promite sa ramina cu noi, totusi ultima zi a vietii este oarecummoartea soartei, chiar daca ea ar ramine. Dar ce interes crezi cSare daca tu o parasesti murind, sau ea te paraseste fugind?

rfni f»3

'

?in*a doua

ucSs3toTie cu Rustidana, fiica lui Symmachus, Boethius ;. avutdot hi: pe Symmachus si pe BoetMus, consul! foarte tineri, in 522.

,,,.•,

64"Dt

ttna,

r' Boethius a ajuns la demnitatea de patriciu ?i consul. (Patriciatul

era spre s.irsjtul umperlului numai un titlu onorific de noMete, care se dadea unuinumar restrins de personalUStl In stat).

.. y- «.t*iii4atiitt&,&.>

MlNajjEarCE FtLOzcwiKi 85

POEZIA III

Pc cer cind Phoebus a-nceput sS verse

Din caru-i purpuriu lumina 8S,

Pier stelele, palind cu raze sterse,

In zarea cea de soare plina.

Cind s-a-nrosit de ilori de prim3vara.

Dumbrava-n calda adiere,

Austrul bate, nori incep s-apara

Si de pe craci podoaba piere.

Sub cer senin, cu-ntinsuri nemiscate,

Adesea marea straluceste,

A_des furtuni, pe valuri inspumate,

Turbatul Aquilon stirneste.

Cind toate-n lume n-au statornicie,

Cind neintrerupt sint trecatoare,

Sa crezi in mincinoasa bogatfe,

Sa crezi in bunuri pieiitoare !

Statornica in lege, pe vecie,

E doar a lumii nestatornicie.

PROZA IV

Atunci eu : «Adev3rate lucrari», zic, «imi amintesti, o hranitoare

a tuturor virtutilor, si n-as putea tagadui mersul foarte repede al pros-

peritatii mele. Aceasta ma arde mai rau cind mi-aduc aminte, caci in

toaiS impotrivirea soartei, partea cea mai grea a nefericirii este sa fi

fost fericit».

— «Dar», zice ea, «chinul, pe care il ispasesti pentru greseala jude-

catii tale, n-ai avea dreptul sa-1 pui pe seama imprejurarilor, Daca te

impresioneaza acest nume go! al fericirii intimplatoare, poti socoti im-

preuna cu mine de cit de multe si de mari bunuri esti imbelsugat. Asa-

dar, daca ceea ce tu posedai mai pretios in tot ce este Iegat de soarta

ta ti s-ar pastra in chip miraculos intact !}i ne$tirbit, ai avea dreptul s&

acuzi nenorocirea, cind ai tot ce e mai bun? Socrul tau Symmachus,

acea podoaba de pre| a neamului omenesc, este inca in puterea vietii

Si — ceea ce ai cumpara cu pretul vietii daca n-ai fi slab —,b3rbat

facut in intregime din Intelepciune §i virtuti, nu se ingrijeste de sine, ci

sufera din cauza nedreptatilor de care ai fost lovit. Traie$te sofria ta^

cu spirit ales, cu o distinsa caratie si delicatete sufleteascS §i, ca sa

65. Carol lui Phoebus-Apollo este, dupS Jegenda, tras de 4 .cai* fiecare avln-

du-si iunctia aratata de niune: Pyrous (foe. caldura), Eous (luroina), Ethoa (carft

arde) si Phlegon (care aprinde).

as aoETHrcis

exprim pe scurt toate calitatile ei, asemenea tatalui sau ,• traieste, zic,

si, urind aceasta viata, nu respira decit pentru tine ; in sfirsit, singurul

fapt prin care conced ca fericirea ta sufera, ea se mistuie In Iacrimi

§i durere de dorul tau. Ce s3 spun despre fiii tSi, fosti consult in care,

pe cit le permite virsta, straluceste icoana tataiui si a bunicului lor ?

Asadar, fiindca grija principals a muritorilor este sa-si pazeasca. viata,

o, ce fericit ai fi daca U-ai cunoaste cele bune ale tale ,5fi tu, care ai laindemina cliiar acum destule comori, de care nimeni nu se Indoieste

ca sint mai scumpe decit viata. De aceea, usuca-tf lacrim tie ; soarta nuv-a urit pe to|i pinS la unul si nici nu s-a abStut asupra ta o furtun&

prea puternica, fiindca £(i sint bine prinse ancorele, care nu IngSduiesa-ti lipseasca nici consolarea in prezent, nici speranta in viitom.

— «Si rugaciunea mea este», zic, «ca ele sa stea prinse, cSci atit

timp cit ele vor rezista, orice s-ar Intimpla, vol fi salvat. Dar vezi cit

am pierdut din podoabele mele».

— «Atunci am progresat ni|el», zice ea, «daca nu te neinultumesteintreaga ta soarta. Insa nu pot suporta moliciunea ta cind te plingi cuatita neliniste si intristare ca lipseste ceva fericirii tale. Cine are o feri-

cire atit de complete, incit sa nu fie nemultumit intr-o privintS oarecarede calitatea ei ? Nelinistea este conditia bunurilor omenesti > ele nici nuvin odata toate, nici nu ramin neschimbate. Unul e plin de avere, dar ii

e rusine ca n-are singe nobil ; altul e cunoscut fiindca este nobil, insa, inlipsa de baaxi care-1 strimtoreaz3, ar prefera sa fie necunoscut. tJnul,

avind si una si alta, isi deplinge viata de celibatar ? altul a facut o casa-torie fericitS, dar, fiind fara copii, stringe avere pentru mostenitoristrami ; altul, cu destule odrasle, lacrirneaza intristat de greselile fiilor

Si fiicelor sale. De aceea nimeni nu se poate impaca usor cu conditiasoartei sale ,• cSci In toate exista ceva necunoscut de eel fara experienta,dar de care eel cu experienta se ingrozeste. Adauga ca sensibilitateacelor mai fericiti oameni este foarte delicate si, daca n-au toate la or-dinul lor, neobisnurtf cu nici un fel de nenorocire, cad sub loviturilecele mai usoare ale soartei ; atit sint de neinsemnate imprejurarile careimpiedica pe cei fericiti sa atingS culmea fericirii lor. Cit de mulU s-arcrede vecini cu cerul, daca din ramasijele soartei tale i-ar atinge si peei o parte minima ? Chiar acest loc, pe care tu-1 numesti exil, pentrucei care-1 loeuiese este patrie 67

.

66. Vcrg. Georgice It, 458 : «0, prea fericirii agricultorl, daca si.-ar cunoastebunurile lor !».

67. Plutarch, De exilio, 600 a : «Cred ca nil stnl multi sardinieni care sa nudoreasca sS piece in exil cu averile tale si care sfi li se para" c& s-a IScut foartebine cu ei, dacS astfet le este dat mat degraba sa traiasc5 ttitre strain!, decit fixatfacasS, asemSnatori broa?telor testoase, sa n-aiba nirnic bun decit si traiasca fara"grijS».

OSerkfilMa6&,}H

MlXGIIERILE FH^JZOrrEI 87

Este nenorocire aunta i ceea ce consideri ca atare si. dimpotriva.

orice soarta este fericita cind este suportata de un suflet stapin pe

sine 68. Cine este acela atit de fericit incit sa nu doreasca a-si schimba

starea in care se gaseste, cind st-a pierdut stapinirea ? De cite emaraciuni

nu e stropita dulcea?a fericirii umane ! Chiar daca ar parea placuta

pentru eel ce se bucura de ea, n-ar putea totusi s-o opreasca de a pleca

atunci cind vrea ea. Se vede 1impede deci cit de slaba e fericirea lucru-

rilor pieritoare, care nici nu desfateaza in intregime pe cei lipsiti de

cumpet.

De ce, a§adar, o xnuritori, cautati in afara o fericire care se gaseste

in voi ? Ratacirea si nestiinta va intuneca. Iti voi arata pe scurt punctul

de cSpetenie at celei mai inalte fericiri. Ai ceva mai prejios decit pe

pe tine insuti ? Nimic, vei spune ; asadar, daca tu vei fi stapin pe tine,

vei poseda ceva ce nici tu n-ai vrea sa pierzi vreodata, nici soarta n-ar

putea sa-U rapeasca. Si, ca sa-ti dai seama ca nu poate exista fericire

in aceste lucruri fntimplatoare, asculta. : Daca fericirea este supremul

bine a I unei fiinte ce traieste conform ratiunii si daca supremul bine

nu e ceva care sa poata fi rapit, fiindca este Intre cele dintii care nu

pot fi rapite, este clar ca instabilitatea soartei n-ar putea duce la dobin-

dire a fericirii, Apoi, eel ce este furat de aceasta" fericire nestatornica

sau stie, sau nu stie ca ea este schimbStoare. Daca" nu stie, ce fel de

fericire poate exista intr-o ignoranta oarba? lar daca stie, mereu se

teme sa nu piarda ceea ce stie ca poate fi pierdut r de aci o continua

ingrijorare care nu-i ingaduie sa fie fericit. Sau poate, daca a pierdut

aceasta fericire, socoate ca nu trebuie sa se mai gindeasca la ea?

Chiar prin aceasta e un bun pieritor, fiindca i se poate suporta pierderea

cu seninatate. Dar pentru ca si tie., pe cit $tiu, U s-a lamurit si intiparit

in minte prin foarte multe probe ca sufletele oarnenilor nu pot fi in nici

un chip muritoare si fiindca e clar ca o fericire intimplStoare se sfir-

seste cu moartea trupului 69, este neindoielnic ca, daca moartea poate

rapi aceasta fericire, max mult, tot neamul omenesc cade in nenorocire

la termenul mortii. Daca stim ca multi au cautat fericirea nu numai In

moarte, dar chiar In chinuri si suferinte, cum ne-ar putea face fericiti

viata cind e prezenta, daca ea nu ne face nefericiti cind s-a sfirsit ?».

63. Seneca, Bpist. I, 9, 20, Ad. UicUium: «Dac5 (zice Epicur) cineva:™..«^

multuimt de averea sa, poate' sS fie stapmnl Iumii Intregi. tot sarac e»>. iau, aaca

ti se pare mai bine altiei spus (intereseazS de altfel continutul, nil I™); cel «nu se crede fericit este un nenorocft, chiar daca porunceste lumii p-regi. v&,

ca sS stii ca aceste idei sint obstesti, fiiadeS le-a rostit In pnmui rtnda riatura

vei gasi Ja un poet comic aceasta vorba : «Nu este fericit eel ce nu se crede

astfel*.

69. Teme platonice si stoice:'

BOETHIUS

POEZIA IV

Cel care vrea s8 aiba" casa tare,

Zidita trainic si prevazator,

Sa fie sigur, fara-ngrijorare,

Cind bate Eurus rasunator,

Sau chiar cind marea este in furtuna,

Se va feri de rmntele stincos,

Cu. virfuri ce de trasnete rasunSSt de nisipul eel alunecos.

Caci Austral fl bate cu putere

Pe unul, fiind expus necontenit,

lar cestuilalt ii e cu neputere

Sa tina temelie de zidit.

Fugind de soarta cea periculoasa

A unei locuinte de placeri,

Ai grija de ift construieste casa

Pe o uroila stinca. Cu puteri

Oricit de mari va bate vint pe mare,

Pe naufragiafi Inspaimmtind,

Tu, linistit si f5ra-ngrijorare,

In casa ta, ca-ntr-o cetate stind,

Iti veti gusta o dreapta bucurie,

Dispretuind a cerului minie 70.

PROZA VDar fiindca acum te patrund leacurile arguraentarii mele, cred c3

a sosit momentu! sS ma folosesc de allele ceva mai puternice. Caci,haide, chiar daca" darurile soartei n-ar fi nestatornice si de moment ceeste in ele care sa" poata deveni vreodata al vostru. sau sa nu-si piardaprejul, daca este privit si cercetat mai de-aproape ? Oare bogatiile sintpretioase pxin natura voastra sau a lor? Ce vrei mai degraba, o gra-inada de aur, sau una de monede ? Stralucesc insa mai bine cheltuin-du-le, decit gr3madindu-ler daca intr-adevar lacomia face pe oameniuriti, iar dSrnicia, straluciti. Daca nu poate ramine la fiecare .ceea ce setransmite la altul, banul este prep-OS atunci cind, trerfnd la altii prindamicie, Inceteaza de a mai fi posedat. Si iarasi, daca sint strlnsi launui singux to|i banii din Iume, aceasta ii face pe ceilalti lipsiti , si daca

70. Cf. Seneca, Thyeste 111, 447 : «Dar nid o team* j fira anne casa niea estein sigurania ?i, to simplitate, mi bticur de o liniste des«Vtrsit&.. . .

WCTGIIERILE MLOSMTW 89

aceeasi voce umple deopotriva urechile multora, atunci bogajia voastra

nu poate trece la mai multi, decit impartita ; si, cind se petrece aceasta,

in chip firesc ii sSraceste pe cei pe care ii paraseste. O, inguste si de-

sarte bogatii, care nici nu pot fi stapinite toate de mai multi, nici nu

vin la unul fa"ra sa saraceasca pe ceilalti

!

Va atrage privirile stralucirea pietrelor pretioase ? Dar daca e ceva

ales in aceasta splendoare, ea apartine pietrelor, nu oamenilor;ma mir

foarte mult ca oamenii admira pietre. Fara miscarea sufleteasca si or-

ganizarea corporala, ce ar putea fi pe drept frumos pentru o fiinia in-

sufletita si rajionala ? Aceste pietre, chiar daca au oarecare frumusete

prin opera lucratorului si prin distinctiunea lor, totusi, ele gasindu-se

mai prejos de demnitatea voastra, in nici un caz nu pot merita admira-

lia voastra.

Vfi incinta frumusetea ogoarelor ? De ce nu ? Este o parte frumoasa

a unei opere foarte frumoase, Asa ne place uneori fata linistita a mariu

admiram cerul, stelele, luna si soarele ; este legat de fine ceva din

acestea? Indraznesti sa te glorifici cu splendoaxea vreuneia din ele?

Nu cumva ca te impodobesti s'mgur cu flori de primavara, ca rodnicia

ta pirguieste aceste fructe de vara ? De ce te lasi rapit de placeri de-

sarte, de ce imbratisezi bunuri straine ca si cum ar fi ale tale ? Niciodata

soarta nu va face sa fie al tau ceea ce natura lucrurilor a facut strain

de tine n. Fara tndoiala, roadele pamintului sint destinate hranei fiin-

telor vii ; dar daca, ceea ce este destul pentru natura, voiesti sa-i im-

plinesti cerintele, n-ai pentru ce sa ceri belsugul soartei. Natura se

multumeste cu pufin si de mica importanta §i, daca vrei sa-i silesU

satietatea cu lucruri de prisos, tot ceea ce ii vei da va fi sau neplacut,

sau vatamator 72.

Atunci socotesti poate frumos sa stralucesti prin haine felurite.

Dar, daca infatisarea lor este frumoasa, voi admira sau calitatea stofei,

sau priceperea lucratorului. Sau te face fericit lungul sir de servitori?"

Daca sint rai, vor fi pentru casa o sarcina periculoasa, si pentru stapin

dusmani; iar daca sint cinstiti, cum vei numara cinstea unul strain

intre bunurile tale? Din acestea toate se dovedeste ca nu e nici un

bun cu adevarat al tau, din cele pe care le socotesti ca ale tale. DacS

nu exista in ele nici o frumusete demna de a fi doxita, pentru ce s5

suferi ca le-ai pierdut, sau sa te bucuri ca le ai? Iar daca prin natura

71. Seneca, Ad. Matclam, 19, 5: nSoarta nil poate pastra ceea ce natura a-

parasit si nu poate II nenorocit eel ce nu mai esista».. *_*„*,»

72. Cicero, Tuaculane V, SB—89 (cap. 31—32): «Cine nu se teme de sSricie f

Totusi numai lilozoiii nu se tern de ea. Iar el (Epical) cu ctt de putin ee muiw-

meste ! Nitneni n-a vorblt mai mult decit el despre cump4tare».

90 BOETHIUS

lor sint fmmoase, care este meritul tau ? Eie ar fi fost placute prin eleinsele, independent de bunurile tale. Caci sint pretioase nu pentru caau venlt Jntre bogStiile tale, ci pentru cS pareau pretioase ai voit sale numeri in rindul bogajiilor tale

~s.

Dar de ce doriti 51 chemati norocul cu atita zgomot? Caufati, cred,sa aluugati saracia prin avere. Ajungetf Insa ]a un rezuilat contrarlfiindca este nevoie de mai multe ajutoare, pentru a pastra varietateaunor obiecte pretioase, si este adevarat ca cu cit cineva are mai multcu atit are nevoie de mai mult si ca, din contra, au nevoie de foarteputin cei ce-si masoara avuturile dupa nevoile naturale, nu dupa ntul-timea ambitiilor 74

. Dar voi n-aveti in voi nici un bun propriu, de sintetfnevoid sa cautati bunurile voastre in lucruri straine si departe de voi?Asa s-a rasturnat ordinea lucrurilor, incit o fiinta cu adevarat divinSprin ratiunea sa sa creada ca nu poate. straluci prin altceva decit prinposesiunea unor obiecte neinsuflejite ? Celelalte finite sint multumit©cu ceea ce au, dar voi, desi asemanatori lui Dumnezeu prin minteavoastra, cautati totusi podoabe pentru natura voastra distinsa in lu*cruri de nimic si nu mtelegeti ce insulta aduceti Creatorului vostru. Ela voit ca neamul omenesc sa stea mai presus de toate fiinteie pamln-testi; voi coboriti demnitatea voastra mai prejos de orice. Daca seadmite ca orice bun e mai prejos decit posesorul lui, clnd voi judecattca cele mai neinsemnate lucruri sint bunurile voastre, prin apreciereavoastra voi fnsiva va punetf mai prejos de ele. Si pe bun drept. Fiindcaaceasta e conditia naturii umane, ca numai atunci sa stea mai presusde celelalte lucruri, clnd se cunoaste pe sine; totusi, ea s-ar coborlmai prejos de celelalte animate, daca ar Inceta de a se cunoaste. Pen-tru animate, a nu se cunoaste pe sine e o stare naturala ; pentru oa-meni devine denaturare.

^ ^Cit de mare este aceasta gre?eala a voastra, voi, care socotitf ca poate

fi impodobit ceva cu podoabe straine ! Dar aceasta nu se poate intimpla?.caci daca un obiect straluceste prin lucruri imprumutate, sint admiratetocmai acelea care sint imprumutate, iar ceea ce este ascuns si acope-rit de ele se mtareste si mai mult in uritenia sa. Eu spun, insa, ca nupoate fi bun ceea ce aduce posesorului sau neplaceri. Oare mint ? Nu.

atit il

3'/^?l fr

-5,

?,

(S(??' m.-

3,'

25 + P°P- °^ rft-666 > ; "T'erinrea nu c«nsta

?«Mmn>^ ™P *>»K cu haine straiucitoare nu pare a da cuiva fericirea ; caci se

«* v-f « ^ -

Ce' "evr*dnlci ..de nimic. cind soarta te da stare si bunuri materials,

riLi „/L„ ,t!?"ltLadmira1a

-lnf5ti¥area lor decit Gi in5'« si aceasta este mai rauciecit once». (Weinberger, p. 33). .

,,. ,?4-.A - Gellius, IX, 8: «Desigur ca e adevarat ce-au spu's tnteteptfi, observtnd

viata -.jt cei care au matte sJnt lipsiti de mujte».- Hor'atios, Ode IV, IX, 5 : „Si nunumesti fencit pe eel ce are mult*.

'MlNGtlSEU&E STXOZOS1BI9!

vei spune. Dar bog&tiiie prea adesea au facut rSu posesorilor '» daca,

cei mai rai, si cu atit mai mult doritori de ceea ce este at altuia, se

socotesc foarte derrmi pe ei, care au tot aurul si pietrele pretioase

existente. Asadar tu, care acum esti chinuit de teama loviturilot si a

pumnalului, daca ai fi intrat pe calea acestei vieti calator, fara sa ai

nimic cu tine, ai cinta hi fata tSlharilor™. O, prea strSlucita fericire a

bogaUilor pieritoare, pe care, de liidata ce ai dobindit-o, ai incctat de

a mat fi fara grija !

POEZIA V 7T

In vremea de-altadata fericiti,

5i pe manoase tarini multumiti,

C-o viata fara lux molesitor,

Obisnuiau s-alunge foamea lor

Pe-atuncea oamenii cu gbinzi usoare.

Ei nu stiu ca miere curgStoare n

S-amestece in al lui Bacchus vin.

Nici sa culunde-n tyrian venin 79

Straiucitorul fir al serilor M.

Aveau pe iarba somn odthnitor,

in riuri bautura satioasa.

Sub pini inalti o umbra racoroasa.

Pe mare omul nu se avinta w ,

75. Aristotel, iragm. 57: ^Ceior ce stau tau cu sufletui nici tanfatarea, njj

?r«musetea nu le este dintre bunuri, ci, cu cit boggle incep mai Inilontor, cu

atit mai grav si mai rau ranesc pe cei ce le-au cistigat».

76. Cf. Juvenal, X, 21 sq :

De faci un drum in timpul Tsoppi

?i daca ai cu tine hiata

Putin-argintaiie buna, mereu de

sabie sau teapa

Ai sa te temi si tremura-yei. chiar

cind o trestle, pe apa,

!si miscS umbra te fata lunii j in

schimb drumetul far-de-avere

fi cinta hotului in fata. ^ l ^ Mar,nescu)

77. Fxumusetea ?i fericirca viejii simple si patriarhate ail fost clntate de cei

mai multi dintre poetii vechi, ca Tibul, Hbrathi. Ovidiu, Seneca «c -.

78. Se serveau comesenilor vin si miere, pe care 51 le amesrecau titcare

dUpa79.

ap'urpura de Tyr ; la Inceput culoarea purpurei se scotea din c-trava unei

iCO,C

B0. Serii, poporul din India de rasarit care fabrics s| «pwt«LJ^f"1^/£

cbime. (Viermele de matase, in chinezeste serh, a trecut 91 m grece?te ser »l»liDe9te sericum - matase ? serica - stole saa vesnaate de mfitase. Asttel se

explici etimolugid termenului modem de sencicultura).

81. in legatura cu navigatia, cf. Vergiliu, Baeollce TV ;Tibul. SlegJI I, v I

Ovidin, Metamor/oze etc.

92 BOETH1U*

\'ici dupa ireburi inca nu mergeaSa vada, ca un oaspe, tarmuri noi ,-

Pe-atunci tacea trompeta de r*uboi -3

Si singele varsat de ura greaTemute arme 53 inca nu pato.

De ce voia grozava nebunieSa poartc armele cu dusmanie,Cind ramie ce le pricinuia

RaspJata singelui nu aducea ?

O, de ne-am putea intoarce-odata

La obiceiurile de-altadata !

Dar dragostea febrila" de-a aveaDecit al Aetnei foe este mai rea.

Vai, cine-a fost eel ce a dezgropatIntii bucaft de aur blestemat

$i-aiitea pietre pretioase care

Ne-aduc pericole si-ngrijorare ? M

PROZA VI

Dar de ce sa discut despre demnitSti §i despre putere, pe care voi,necunoscatori ai adevaratei demnitati si puteri, ie ridicati in slavi ? 35

Daca ele au ajuns la cei mai necinstiti, ce nenorociri au adus incendiileprovocate de eruptia flacarilor Etnei, sau potopul ? Desigur, dupa cumcred ca-ti amintesti, puterea consulara ce fusese inceputul libertatii,

., f;.E1ogi"I pScii, cf. Vergilius, Horatius, Seneca, Augustin, Octavia, 390:

delu «.°menesc nv cun°a5te razboaiele, nici freamatele ucigatoare ale trimbitei

#»«*!?«•?

J

6*' atY£j™ aParatul critic aI l«i Weinberger, p. 36. gSsim : «arjna W£m„ h- ^SP^' ^'.P- 19 " ^ FatS cu ideea am ad°P tat In traducere lectjuneaurma air,

i

codicele W (Mainhingensle bibliotbecae Wallersteinianae).

(«i„™ . - .xidlus

'Me,omo«°ze 1. 140: «Sint dezgropate din pSraiat bogatiile atf-icuoare ja r<mtati»-

f^f.n8LA M

St"ir*

S9J(U

Ieinberser

' p' 36) : •°«w»«m si gloria imiplu mai mult su-

m 1 i™«?m e d«it celelalle dupS care rfvne?te omul-. Cicero, TusaUane

an n mtvk'

S "La aCfas

.a ratacire a noastri contribute si poetii ; acedia, Jiindca

t itfsi Snvaft?aremi d

?™v?*atiirS si de intelepciune, sint cu plScere ascuttaft

*«£.,«» S? S? P?

dlnafara ?' as««l ei se ioiiparesc adtnc In nifleta. Cind lor !i se

C„™ ? ' P°P°™1. a«st mare dascal aceasta multjme care din toate P SrtiIe ne

ndenfrV™ h!IU; ?

tU«d

4Stxtem deftai«v oWWtf de stricSciunea ideilor rele si ne

natarsi ™? i*L * insa?1 pina acolo tacit par a-si fi rivnlt cea mai buna

nirnic m* SEL**,S?.COtlt Ca

,

nimic au e mBi bun Pentru om' *»«* mai dorit,

/arta orf 4^h •

ecll«?

norur!ie

'conducer"e, gloria populaxS...». Plutarch, Conso-™Jd Apoitenjum, 103 e: «Desi aceasta este stares lucrurilor trecaioare, nnii,

mSri«^aKPr °-S

.M?i Mn«',e ?t*> »*i 'ac o glorie nesocottta ji desarta daca atunci cind^ ^1 °°9aVUo/ ,

sau ran9u l magistratnrilor, sau o situate mai InaltS in stai,on onorurile si gloria i-.an ridicat putin, amenint£ si insQlta' pe cei mici, neqindindcu de nestalormca si alunecqasS este soarta„.».

MintemBsnjE rnjozormx 93

din causa mtndriei consulilor ", au dorit s-o Mature stramosii vostri

care, din pricina aceleiasi mindrii, inlaturasera din stat mai Inainte

Puterea regala 87. Iar daca, ceea ce se intimpla foarte rar. onorurile sint

incredintate color cinstiti, ce altceva este de admirat la ei decit pro-

hitatea cu care-si fac datoria? Asa se face ca nu virtutile cresc in

c-onsidcratie prin titlu. ci titlul capata o aureola mai stialucitoare prin

virtutile ceiui care-I detine.

Dar care este aceasta putere stralucitoare si dorita de voi? Nu

vedeti. fiin*e pamintesti, cui vi se pare ca porunciti? Daca ai vedea

acum intre soareci pe unul arogindu-si dreptul si puterea de a conduce

pe ceilalti, ce ris te-ar cuprinde ! Sau daca privesti corpul, poU gasi

ceva mai slab decit omul, pe care adesea il ucide intepatura unei mus-

culite, sau a unui vierme intrat in intestine? Dar asupra carei parti

din ora poate exercita cineva vreun drept, daca nu asupra corpului si

asupra a ceea ce este mai prejos de corp, vreau sa spun asupra averii

sale?

Vei putea comanda ceva unui suflet liber, vei Jndeparta vreo minte

staoina pe ratiunea sa de la linistea-i proprie?88 Un tiran credea ca va

constringe prin chinuri pe un om liber 89 sa denunte pe niste tovaragi

intr-un complot indreptat Impotriva sa. Acesta insa si-a muscat limba si,

scuipind-o din gura, a aruncat-o in fata tiranului Infuriat. Astfel, chinu-

rile pe care tiranul le socotea element de cruzime, barbatul intelept

le-a facut element de eroism. Dar ce rau putem face altuia, fara sa ne

temem ca ni-1 va face si noua altul ? Legenda spune ca Busiris" care,

de obicei, i5 i ucidea musafirii, a fost ucis de oaspetele sau, Hercule.

86. Aiuzie la IcstUutia decernvirilor, creata la 451 l.d.Hr., pentru a redacta

leg! scrise.

87. Ultimul rege roman. Tarquinius Superbus, a fost alungat la 509 l.d.Hr.

88 Cf Seneca, De benefic/is, III, XX: «Daca-si inchipuie cineva c8 omul in

mtregime poate fi supus sclaviei, greseste , partea cea mai nobila dini

noi se

sastrage acestei conditii. Numai corpnrite sSnt supuse si In propnetatea staptoulm

,

spiritul isi are dreptul saa propriu, e attt de liber si de pita de miscare^

mcit

nici nu poate fi tinut in tnchisoare, ntct nu poate fi opnt de a-si lua avtatunie

sale pentru a se ridica sus in infinit in tovSrasia celor cere5ti».

89. Zenon din Eleea. Aitii cred ca e vorba de manful Anaxarh din Abdera.

p^rtizan al filosofiei lui Democrit si victims a tiranului Nicocreon dm Cypra.

90. Busiris, rege al Eglptlllut, pentru a opri flagelul unei foamete care se

abatuse peste tara lui, a ordonat, dupa sfatul unui gbicitor dm Cypru, sa se sa-

crifice Stratnii care patmndeau in Egipi. Pe Hercule, insa, nu !-a putut saermca,

deoarece acesta, ruplnd lanturile, a ucis si pe rege si pe bul acastma. »«o™?Jgreci combat verosimllitatea legendei dupa care ar fi esistat sacnliCu omenesti la

egipteni.

94BOETHIU»

Reguius 91 a pus in lanturi mulU prizonieri de razboi cartaginezi, darin curmd el insusi si-a dat mlinile sub catusele invingatorilor sai. A5a-dar, socotesti ca are vreo putere omul, care nu poate irapiedica pe altulsa-i faca ceea ce ar putea face el, la rindu-i, altuia ?

Pe linga acestea, daca prin eie Insele demnitatile ar avea vreo va-loare innascuta si proprie, ele n-ar ajunge metadata in mina celor rSi •

de obicei, nu se asociaza intre ele elemente potrivnice, caci naturerespinge unirea contrariilor. Astiel, fiindca, fara indoiaia, prea adeseacei rai exercita functfuni inalte, e limpede ca prin natura lor nu sintbune cele ce se lasa sa fie insusite de cei rai. Aceasta este o judecatajusta despre toate darurile soartei, care ajung din belsuq in miinile ce-lor nevrednici. In legatura cu acestea putem adSuga consideratia canimeni nu se indoieste ca e viteaz acela la care se vede bine vitejia sieel care are iutime e evident ca e iute. Tot asa muzica face pe muzicar^imedicina pe medici, retorica pe retori, caci natura lucreaza in directiacare-t e proprie, nu amesteca intre ele elemente cu efecte contrarii sirespmge pe cele care sint potrivnice. Dar nici bogatiile nu pot sa in-fringe o lacomie nemasurata, nici puterea n-a facut stapin pe sine peeel pe care-1 tin strliis in lanturi de nedezlegat pofte vinovate si dem-mtatea IncredintatS celor necinslitj nu numai ca nu-i face demni, darii arata cit sint de nedemni. De ce asa ? FiindcS va place sa denumtficu nurne false Iucruri care sint in realitate altfel, a caror natura se vedeusor dm efeclele lor ; asa ca nici bogatm, nici puterea, nici demnitateanu pot fi numite pe drept astfel. In sfirsit se poate spune acelasi lucrudespre toate aspectele soartei, in care nu exista nimic de dorit, nimiccare sa aiba o valoare innascuta, care jiu se uneste cu cei buni tatot-deauna si care nu face buni pe cei ca care s-a unit.

POEZIA VI *2

Stim lantul tot de crime pe care le-a comis :

Orasu-n vilvataie, senatu! tot ucis.

51 dupa ce pe frate I-a omorit, pe mamaA suprimat-o, fiara, miajindu-si fara teamstn singe corpul. Apoi, privind cadavrul rece,Fara sa verse lacrimi si fara sa se piece,

Wis si trat«e ™ *r^nif™ >

m car1a9'?«li ?s «cnt prizonier, Reguius a fost tri-

todarat darl ZS," PSntrU ™ *Mmb de Prizonieri, jurSnd c i se va intoarce

&3 ni,"

"JEm* T3Zl^ lB VOr e5ua'La Roma 5ns5 et « sMtuit pe compaltiotii s3i

ta CartaoSa ™aJ ^ <*«*&****>* « "P*. respecttndu-si juramtatul? s" Inters

Cicero in^ oSij^ SV"08 Ce3<>r mai g'Gle chinuri' P°ves«* lntte "ttU. de

si Tacit'.

TaW°Ul Srozfivii'lor sSvfrsite de Nero 11 gasim zugravit complet de Suetonio

jSlNatTERlLE FILOZOUSa 95

O frumuse|e stinsa a stat ca sa mSsoare 93.

Tinea acesta totusi sub sceptrul sau popoare

Ce Phoebus le priveste cind, iSsarind din unde,

Se-nalja, incalzeste si in apus s-ascunde,

Popoare asezate sub nordul inghetat,

Popoare ce de Notus, cind bintuie uscat,

Sint arse ca nisipul eel zilnic incalzit.

Dar fost-a-n stare-aceasta putere in sfirsit

Prea groaznicului Nero s3-i schimbe nebunia ?

Ah, cruda este soarta, cind sabia mirsava

Nedrept se-mperecheaza cu groaznica otrava !

PROZA VII

Atunci eu i-am raspuns : — «$tii tu insati ca ambitia raea a fost

dominate foarte pu^in de Iucruri muritoare ; am dorit domenii de acti-

vitate, ca sa nu-mi imbatrineasca fortele intr-o tacuta nelucrare»,

Ea a urmat

:

— «Un singur lucru este care su atraga mintile superioare prin

natura lor, dar care n-au ajuns in primele rinduri prin perfectiunea vir-

iiiiilor : dorinta de glorie si reputatia celor mai de seama merite pentru

stat. Cit este aceasta nazuinta de desarta si de strimtS, judeca in chi-

oul urmator. Tot globul pamintesc, dupa cum ai invajat din asironomie,

fai5 cu spafiul ceresc, se stie ca ocupa abia un punct, adica, daca e

r:omparat cu marimea universului ceresc, s-ar putea afirma ca n-are

nici un spatiu. Si abia aproape un sfert din aceasta mica parte a lumii,

pSmintul, este, dupa cum a eratat Ptolomeu, locuit de fiinte cunoscute

de noi. Din acest sfert, daca excludem ceea ce ocupa marile, lacurile §i

ciescrturile, abia mai ramine o portiune foarte mica pentru a fi locuita

de oameni. Asadar, in acest minim punct dintr-un punct, inchisi si in-

cercuiti, va ginditi cum sa va mariti reputatia, cum sa va face^i numele

cunoscut? Dar ce are nobil si maret o glorie restrinsa in hotare atit

de mici si de inguste? Adauga ca acest tare de scurta locuire este

ocupat de rnulte nafiuni deosebite ca limbs, obiceiuri, fel de viata 94,

la care, din cauza greutatii drumurilor, diferentei de limba si lipsei de

relatiuni intre popoare, nu poate patrunde nu numai numele oamenilor

93. DupS ce a fost ucisa" mama sa, Nero, venind sS-i vada cadavrul, se z£ce

ea !-a privit obiectiv, admlrSnd sau criticlad, din punct de vedere estetic, diferile

parji ale corpului. AdevSnal acestui fapt e pus tnsS la !ndolaia atit de Suetoniu,

cit si de Tacit.

94. Cicero, Hortenstus 27/37; «Ctt se deosebesc oamenii intre el ca fire, do-

"ni^e §i felul vietii Sntregi !»

96DOETHiya

luati In parte, dar nici macar al oraseior * In vremea lur Cicero, pre-cum el insusi spune undeva 96

, nu trecuse de muntii Caucaz numelestatului roman, care era pe atunci mfloritor si temut chiar de parti side celeialte neamuri din ace!e parti. Vezi, asadar, clt este de marginitS,cit este de restrfnsa gloria, pe care voi va muncitj s-o marifi ?i s-orispinditf ? Sau unde nu poate s& pStrunda fairaa numelui de romanva putea sa ajunga gloria unui barbat roman? Ce sa mai spun desprefapiul c& obiceiurile, ca si institutiile diferitelor neamuri, se deosebescintre ele, astfel ca ceea ce la unii se judeca demn de lauda, ia altii sesocoteste demn de pedeapsS ? De aici rezulta ca, daca pe unui H des-fateaza proslavirea numelui, el n-are nevoie in nici un chip sa-si facacunoscut numele la prea multe popoare. Fiecare va fi deci multumitcu o glorie rSspmdita intre ai sai si Iniauntrul hotarelor unui singurneam se va restringe acea prea stralucita nemurire a renumelui w

Dar pe citi barbafi vestiti in timpui lor nu i-a acoperit uitarea dinhpsa de scriitori

!De altfel, ce pot face scrierile Insesi, pe care le In-

groapS, ca si pe autorii lor, departarea si mtunericul timpului ? VouSvi se pare ca" va" asigurati nemurirea, cind va ginditi la faima voastrade vntor. Daca, insa. cercetezi spatule infinite ale eternitatii, cum tepot! bucura de durata numelui tau ?*» De compari durata unui momentcu zece mii de ani, caci fiecare spatfu este limitat, un raport cit de mictot exista intre ele, dar insusi acest numar de ani si orice multiplu<H lor nu poate fi nici macar comparat cu durata infinite. Fiindca intrelucrunle finite poate exista ceva comun, dar intre cele finite si celeinfinite nu poate exista nici o comparare. Astfel ca reputatia Intr-untircp destul de indelungat, alaturi de nesfirsiia eternitate, pare nu mica,

absolut inexistenta.

Voi nu stiti sa faceti binele declt pentru gura lumii si pentru vorbedesarte si, Msind la o parte primatul constimr,ei si al virtutii, ceretirasplata de la vorbele nesincere ale altora. Asculta cum a ris cinevade usuratatea unei arogante de aceasta spefa. Un oarecare adresase:n suite unui om care-st dadea numele fals de filozof, nu pentru oracticaeuleyaratei virtual, ci pentru o glorie increzuta, si adSugase ca el va stidaca acela e filozof, de va suporta cu usurinta si rabdare insultele ce-i

25, Cic., Hortensius. 80/67.95. Visul lui Scipio in Republfca, VI, 22.

limited' fclllar n£,J*'tJ ~ "A,

Cel r^Ume ins3 ia lntregi«e este incStusat In

VI 24° ?

'd* veacurile nsnumarate», rfT Cic, Ho/?. 25^6* Rep.

MiNGitEBXLE tnx>ao*mx 97

aducea. Acela a xabdat putin si apoi, falindu-se cu acceptarea insultei, a

zis : «Acum, 3n sfirsit, Sntelegi ca sint filozof ?»" Atunci el i-a raspuns

muscator : «As fi inteles daca ai fi tacut».

Dar de ce mai tin oamenii superiori — caci despre acestia e vorba

.— care cauta gloria in virtute, de ce mai tin ei la renume, dupa dis-

trugerea corpului prin moartea supreme? Caci daca, ceea ce conform

principiilor noastre nu putem crede 1W, oamenii mor in intregime, nu

este glorie aceea al carei posesor nu mai exista. Iar daca spiritul, cu

adevarat constient de sine, scapat de inchisoarea paminteasca, se in-

dreaptu liber spre cer, nu dispretuieste orice preocupare paminteasca,

el, care, avind cerul, se bucura ca a scapat de pamint?

POEZIA VII

Acel ce cu infrigurare doar dupa glorie s-avinta wl

§i-o crede eel mai mare bine

Priveasca cerul si pamintul cu toate ce le Invesmlnta

§i sa le asemene cu sine ;

Rusine H va fi de un nume, ce-a vrut pamintul sa-1 cuprinda,

Fata de cer asa de mic.

De ce din jugul mortii gitul doreste omul sa-si desprinda

Cind moartea n-o Invinge nimic ?

Oricit renumele pStrunde printre popoare departate

$i e purtat din gur5-n gara,

Oricit o casa straluceste, prin titluri mari si adrairate,

In fata mortii o masura

E pentru toti. Ea nu vrea glorii si farS vreo deosebire,

I<a fel ii sunt si mic si mare.

Ce-a mai ramas din Brutus m, Cato 103, rigid in viatS si-n simtire,

99. Plutarch, De vlt. pud. 532 i (Weinberger 42) : «TScerea este, zice Euripide,

raspunsul filazofilor». Proverbe 11, 12: «BSrbatul intelept va t5cea». (ci ProverSe

17, 28; Ecclesiastul 20, 5, 6, 7). Macrobius, Saturnalia VII. -1. 11: «A«asta este

una dio virtutile filozofiei cS, pe cind oratoral na poate sa demonstreze*5i'*

vorblnd, filozoful face fllozolle numal puiln tlclnd, dectt vorbind*. In tlmpttrile

noastte, tacerea a fost magistral daltuitS tn broraul cuvljitului de T, Caxlyle si.de

V. Parvan. .

100. Cf. Plutarch, Ad uxoreoi Slid: «ln privinta celor pe caTe le anzi de la

altii, care sffituie pe multf spunind c3 nu exista nimic ran, nimic trlst peiuxu .sei

ce sint dezlegafi de corp, stiu c3 te impiedica sa crezi aceasta tnvataturi stramo-

seasca si simbolurile roistlce ale orglilor dionisiace, pe care le cunoastem anfi dela altii cei ce participam la ele».

101. CI. Vergilius, Sneicla. [V, 173—177.102. Brutus, autorul principal al revolutfei republfcane din 509 l.d.Hr,, prm

care Tarquinii au fost alungati si regalltatea tnlocuiia de republic^. S-ar putea

sa fie, de asemenea, vorba despre Bratus care a asasinat pe Caesar.

103. Stoicul Cato din Utica.

98 BOBTiUUB

Fabriciu 1M cu credintS tare ?

O glorie u$oar3-n urma\ pe care-n litere putine

Doar numele-o marturiseste.

Dar daca dupa-al lor renume pe unii ii cunoastem bine,

De-atitia morti cine-amin teste ?

7ficeti deci ca-ntr-o noapte-adinca $i faima nu este in stare

Ca sa va dea tot ce-i cereti.

Do socotiti cumva c& viata mai lunga trainicie are

Prin numele pe care-! vreti,

Odata va sosi chior ziua cind si acesta va dispare

Si-atunci a doua moarte aveji.

PROZA VIII

Dar S3 nu crezi cS port razboi neinduplecat impotriva soaitei ; esteo imprejurare cind aceasta inselStoare 10S face bine oamenilor, anumeatunci clnd se arata, clnd isi descopera fruntea si-si marturiseste ca-racterul. Poate nu intelegi insS ce spun * ce caut sa arat e minunat si

de aceea abia pot sa-mi exprim prin cuvinte gindurile. Eu cred ca osoarta nefericita e mai de folos oamenilor decit o soarta" fericita.

Aceasta din urma totdeauna, sub masca fericirii, clnd se aratS blonda,rainte ; cea dintii insS este totdeauna adevarata, cind se arata nesta-tornica prin schimbarea sa. Una InsalS, alta instruieste ,- una, sub mascaunor bunuri mincinoase, inlantuie mintile celor ce se bucurS de ea, cea-lalta, prin cunoasterea fericirii fragile, libereaza. Astfel, pe una o vezialergind vintoasS si intotdeauna uitlnd de sine, pe alta o vezi sobrS, re-tfnuta §i prudenta in exercitarea adversitatii sale. In sfirsit, soarta fe-

ricita, prin mlngiierile ei, abate si pe cei slabi din calea adevaratuluibine, cea nefericita adesea tfrSste cu cirligul la adevaratele bunuri pecei rataciU. Sau ti se pare de minima important ca aceasta soartaasprS, ingrozitoare, Iti dezvaluie mintile prietenilor credinciosi, ca ti-a

aratat fetele sincere si cele prefacute ale tovarasilor, ca plecind aluat pe ai ei si tf-a lSsat pe ai tai ? Cu cit ai fi cumpSrat aceasta cinderai in bunS stare si, dupa parerea ta, fericit ? Acum plingi dupa boga-tiile pierdute ; ai gasit prieteni, care constituie eel mai pretios gen debogatie.

104. Consul roman in 232 t.d.Hr., proverbial pentru sfiracia, integritatea sicinstea sa. In razboiul cu Tarentul, Fabricills a fost trimis la Phyrrus sa nego-cieze rascumpSrarea prizo-nierilor si pacea. Phyrrus voind sa-i faca un dar de bani,el a refuzat. In acelasi limp insa a demratat lui Phyrrus intentiile criminate alemedicului acestuia. Clnd -a attzil, Phyrrus a exclamat: «Recm<>sc pe -PabriciuslAr fi mai u$or sa intorci soarele din drumul sau, decit- pe aces* roman din caleadreptatil si a onoarein.

105, Seneca, Agamemnon, 59 sq.

..-,.-.^M&i&lv»*L,:'*<:*..

MtUGtimVUB tTLOZOSTEI 99

POEZIA VIII

Daca-n lume, pc vecie,

Toate slau in armonie,

Daca chiar celc opuse

Sint la fixe legt supuse u*';

Dacfi Phoebus poarta-n car

Zile albe de clestar,

Phoebe tine nopt'ile,

Hesperus chemfndu-le.

DacS ale marii valuri

Se opresc ritereu de maluri

Si uscatul marginit

E-ji hotare neclintit,

Daca astfel sint legate,

Cer. pamint si mare, toate

Sint condusc de iubire im;

Far-a ei diriguire,

Cele ce sint azi in pace

In curind razboi vor face

$i-ntocmirea lumii care

In unire fiecare

Azi o misca — o vor strica.

Dragostea poale (inea

Ncamurile-n sfinta pace

;

Ea pe soti uniti ii face

Si scumpi unul altuia.

Ea dicteazS legea sa

Intre prieteni. Fericiti,

Oameni, atunci o sa fitf,

Cind din ceruri dragostea

Si-ntre voi se va-ntrona.

IOC. Martianus, Capeiia, 3, f. .

«Cel care lerji strlngtnd in lanturi tamice semlnte

«:are se lupta intre ele

Si printr-o sfinta imbratisare incalzesti legaturi,

Cati tmplete$ti eiementele unele cu allele,

finest} sexele si credinta sub semnul Kdragostei».

107. Reminiscente din Banchetul si Timeul lui Plato, dupa care iubirca' este

ca un demon ce are misiunea de a uni eiementele despreunate.

CARTEA III

PROZA I

Ea isi terminase clntecul ; pe mine, insa, domic de a asculta, fru-

musetca melodiei ma lasase inca fascinat si in reverie 10?. Dupa putintimp i-ara spus

:

— «0, neasemanata mingiiere a celor abatuti, cat m-ai xefacut su-fleteste, prin adincimea glndurilor si prin farmecul cmtecului tau;ptaa intr-atit, incit acum nu ma mai cred neinstare de a rezista lovitUr

rilor soartei ! Astfel, de doctoriile despre care spuneai adineori ca sirit

cam tari, nu numai ca nu mS tem, dar chiar le. cer stSruitor, . dornlcfiind sa ascu!t».

Ea mi-a rfispuns atunci

:

— «Am simtit aceasta pe ctnd tu ascultai in tacere si incordarecuvintele mele. Starea ta sufleteasca am asteptat~o sj, ceea ce este maiadevarat, eu ti-am produs-o i cele ce urmeaza sint de asa natura, ca"

Inteapa la gusts insa, dupa ce le vei primi Inauntni, se vor indulqi,Fiindca spui ca esti domic sS asculti, cu cita arddare te-ai mflacaradaca ai sti unde vreau sS te due !».

— «Unde ?» — intreb eu.

— «Spre adevarata fericire» — raspunde ea — «Ia care viseazasufletul tau, dar pe care tu, cu ochii stSpiniti de aparente, nu o potiprivi drept in fata» 1(»

108. Cf. Plato, Protagoras 328 d -. «Dupa ce Protagora a sans acestea, si al-lele ca acestea, a Incetat cuv&rtarear eu, Insa, mult timp fermecat de cuvtntarealui, il priveam tncS. domic s$ aud cele ce urmeazS».

109. In Republics lui Plato (tnceputul car^ii a VH-a) gasim celebra alegorie apesterii, jjrin care Socraie aseamSnS pe oameni — prizonieri propriilor slmturi siprejudecati, neputrnciosi de a cunoaste esenta adevarului — cu niste captivi care,Snchisi lntr-o pestera IntunecoasS, stnt nevoitf sa stea cu spatele spre lumiEa sis5 nu poata vedea declt umbrele Kintelor si lucrnrilor reflectate de lnmlna dealara, Dupa cum acesti prizonieri cu eft se apropie mai mult de iesirea dinpestera, cu atit pot vedea mai bine lucrurile, iar tiu umbrele lor, tot asa omul,dezbracat de pasiuni si prejudecStJ $i InSlJat pina la Dumnezeu, poate cunoasterealitatea ideala. Conchide Plato, prin gura lui Socrate (517 b): nAsadar, iubiteGlaucon, aceasta este icoana condjtfei umane. Pestera subteranS este lumea vfzi-bilas fociil care o Inmineaza este lumina soarelui; captivul care se ridica In re-gitmea superioarS si a contemplfi este splriral, care se InaltS pto3 la sfera inteli-gibila. Aceasta este parerea mea, dac3 vrei s-o sUi; Dumnezeu ?Me daca esteadevarata*.

MtNcttnaaus' itelosscbmu 101

«Haide* te Tog», ii spun eu atunci, «si arata-mi fara Intirziere

care este acea fericire adevarata».

_ «Pentru tine o voi face cu placere — raspunde ea — dar starea

care itj a ma ' cunoscuta, pe aceea m3 voi stradui sa fi-o zugfavesc 51

sa ti-o redau prin cuvinte, pentru ce, dupa ce vei privi-o cind vei rauta

ochii in partea opusa, sa poti recunoaste chjpul adevaratei fericiri>.

POEZIA I

Cel care vrea sa faca o felina ogor,

De radacini o cura intii si de trupirii

$i-i scoate lastarisul crescut de maracini

Ca Ceres s§ aduca rod indestulator Iltt.

Mai dulce este mierea curata de albine

Daca-am avut in gura intii un gust amar ;

Mai hrainoase stele pe.cer senin rasar,

Cu ploaie si fur-tuna cind Notus nu mai vine,

Cind Lucifer alunga nopti negre-ntunecoase,

Frumoasa zi apare cu caii purpurii.

Si tu, desarte bunuri priveste mai Intii

Ca gitul cu incetul sub jug sa nu-I mai til ;

Atunci vei 5ti ce bunuri sint cele-adevarate.

PROZA II

Cu privirea fixa o clipa si reculegindu-sa oarecum in tainele gin-

durilor ei, a inceput astfel

:

— «Orice stradanie omeneasca, pe care o hraneste chinul dorin-

telor de tot felul, pleach pe cai deosebite, dar cauta totusi sa ajuuga la

singurul tel al fericirii 1U . Aceasta insa e un bun pe care daca il ;do-

bindesti numai poti dori nimic altceva. El este gulminatia tuturor bunu-

rilor, continind in sine toate bunurile, caiuiadaca i-ar lipsi unul,-awar

putea fi astfel, fiindca ar ramine in afara de elceva ce ar putea ft

dorit. Se vede, a?adar, ca fericirea este o stare rezultata din reuniunea

tuturor bunurilor. Pe aceasta stare, dupa cum am spus, toft inuritorii

incearca s-o dobindeasca pe cai diferite ; caci exista in sufletele oa-

menilor sadita din nastere dorinta adevaratuiui bine, dar ratacireaB

l JO. Cf. Marlianus, Cope/la, 37, 4 (24, 6). . „_. ,. n_D - jm^,111. Loc comrn al fitosoftet morale antice. a. Plato. Euthidem 276 e t «^»

votm sa fim fericiti- cine dintre oameni nu vrea s3 fie fcnciU»| Cicero. «o"v

26/36: «Desigur, tofi voim sa fim fericiti».i Seneca. De vita beata, I, l: «iori «w-

resc sS traiascS ferici{i...».'.'

102 SOETHJCS

abate din drum catre bunuri false. Unii, crezind ca supferaul bine consta

In a nu duce lipsa de nimic, se zbat ca s& aiba mari avatii ; altii, insaV

socotind ca binele consta In ceea ce este demn de inalta ctnstire, se

silesc prin dobindirea onorurilor sa capete respectui concetalenilor lor.

Sint unii care pun supremul bine in puterea suprema ,- acestia, sau vo-

iesc ei sa domneasca, sau se silesc sa ajunga pe linga domnitori. Iar

cei carora li se pare celebritatea eel mai mare bun se grabesc sa-si

faca numele cunoscut prin mestesugurile razboiului sau ale pacii. Cei

mai multi insS masoara valoarea binelui dupa bucurie si veslie ; acestia

socotesc cu adevarat fericit pe eel ce inoata in pl£ceri. Si sint unii

care schimba intre ele scopurile si mijloacele : de pilda, cei care do-

resc bogapl pentru putere si placeri, sau cei care caut& puterea pentru

bani, sau pentru a-si face numele cunoscut, Asadar, in acestea si altele

ca acestea se risipeste toata incordarea faptelor si dorinjelor omenesti t

astfel sint, spre exemplu, gloria si popularitatea, care par a aduce oa-

recare celebritate, sotia si copiii, care sint doriti pentru bucurie ; iar

prietenii, cea mai sfinta categorie de bunuri, depind de virtute, nu desoarta. Celelalte sint cautate fie pentru putere, fie pentru placeri. Bu~

nurile corporale se insumeaza in cele de mai sus ; caci forta si mari-

mea corpului par a aduce putere, frumuset,ea si iutjmea, celebritaie, sa-

natatea, placere. In toate acestea se vede bine ca este dorita numai fe-

ricirea ; fiindc§ este socotit a fi bunul suprem, ceea ce fiecare doreste

mai presus de orice. Dar noi am definit fericirea ca pe bunul suprem ;

de aceea se socoteste fericita starea ps care o doreste fiecare mai pre-

sus de orice.

Ai deci in fata ochilor zugravit oarecum tabloul fericirii omenesti

:

avere, onoruri, putere, glorie, placeri. Numai pe acestea avindu-le in

vedere, Epicur, consecvent cu sine insusi, considers placerea ca pe su-

premul bine 112, fiindcS toate celelalte par a aduce bucurie sufletului.

Ma intorc insa la dorintele damenilor, al cSror suflet, desi cu memoriaintunecatS, cauta totusi binele suprem, dar, ca un om beat, nu cunoaste

pe ce drum sa se Intoarca acasa*13. Nu par a se Insela aceia care I$i

dau toata silinfa sa nu duca lipsa de nimic? Nu exista nimic care sa

poata aduce o fericire completa, ca o stare in care toate bunurile sint

din belsug, in care n-ai nevoie de ce este al altuia, ci esti nrultumit euce ai. Gresesc cei care socotesc c5 tot ceea ce este foarte bun este si

foarte demn de atentiile respectului? Deloc. Pentru c& nu este nein*

semnat si de dispxetuit ceea ce este cautat cu ardoaxe de straduintele

112. Epicur fr. 348 (AugusHnus, De civltate Deh XlXJ ; 1)-

113. Cf. Plato, Republica, 518c. ..,*** <•<

MlNGtrEBn,E tTUQZOYBXl<03

aproape ale tuturor muritorilor. Oare puterea nu trebme nuraarata

priutre bunuri ? Dar ce, trebuie socotit slab 5 i faxa puten ceea ce se

constat* ca este mai presus de orice? Sau trebuie cu desavirsire dispre-

tuita celebritatea ? Nu se poate trece cu vederea ca tot ceea ce este

foc-rte distins pare a fi si foarte renumit. Ca fericirea nu este nici ne-

litustitoare si trista, nici supusa durerilor si supSrarilor, de ce sa mai

spun cind chiar in cele mai mici lucruri se cauta tocraat ce-U place sa

ai si' sa f olosesti ? Acestea sint cele pe care voiesc sa le dobindeasca

oamenii si de aceea doresc avere, demnitati, domnii, glorie si placeri,

fiindca prin ele cred ca le va veni indestularea. respectui, puterea, ce-

lebritatea, multumirea. Binele 11 cauta deci oamenii prin dorinte asa de

deosebite ; in aceasta se vede cit de mare este puterea naturii ca, oncit

de variate si de contrarii ar fi p&rerile oameniior, ele sint de acord malegerea binelui ca tel.

POEZIA II

Cu care friu natura ne conduce,

Prin care legi p&streaza cu-ngrijire

Imensul univers, in care duce

Pe fiecare-n strtnsa-nlantuire,

As vrea s-arat in cintec-naitator,

Pe lira mea cu coarde tremurate.

Pot leii puni s& poarte lantul lor,

Din miini sa prinda hrana si s-arate

Destuia teama de stapinul crud,

Obisnuiti cu biciul ce-i loveste

;

Dar daca-si simt de singe gitul ud

Salbatica lor fire se trezeste ;

Urlind adinc de ei tsi amintesc,

Dezleaga lantul, scapS de robie

Si-n furiile ce U stapinesc

Pe-mblinzitor intii ei il sfi$ie.

Lixnbuta pasare ce-n ram cinta

E-nchisa-n fundul unei colivii

;

Cu miere cupe daca i s-ar da,

Ospete scumpe, dulci atentii mii,

Din partea celor incintati.de. ea,

Cind, insa, in strimtoarea ei sarind,

Dumbrava a vazut, cu umbra sa,

Mtncarea sub picioare risipind,

104 BOETHIUS.

Padurea cu tristete doar o cere,

Chitlnd pentru padure cintec dulce.

Nuiaua, indoita cu putere,

E-adusa virfui pe pamint sa-si cuice;

Dar libera lasatS astfel ea nu sade,

Ci-ndata se indreapta catre cer.

In unde hesperide Phoebus cade,

Dar iarasi, pe ua drum plin de mister,

Cu carul se inloarce-n rasarit.

Tsi cauta orice lucru calea sa,

Pe ea sa mearga este mullumit ,-

O alta ordine nu poate daDecit acel ce leaga neschimbate

Sfirsituri cu incepuiuri pentru toate 1M.

PROZA III

§i voi, or fiinte pamintesti,.desi cu imagine slaba, va reprezentatitotusi originea voastra si acel tel adevSrat al fericirii ii puteti foarteputin intrezari, insa intr-un chip oarecare tot fl simttti prin cugetare

;

prin acest fapt pe de o parte o tendinis naturals va duce spre adevaratulbine, iar pe de alta parte va departeazS de el eroarea de multe ori re-petata. Examineaza daca prin acelea, prin care oamenii socotesc ca vordobindi fericirea, pot sa ajunga la telul propus.

Daca banii, onorurile si altele de acest fel aduc o stare care nu parea fi lipsita de oarecare bine, marturisesc ca poate cineva deveni fericit

prin dobindirea acestorau Dar, daca nu pot lace ce promit si Ie lipsesccele mai multe bumiri, nu e clar ca se oglindeste in ele o imagine falsaa fericirii?

Astfel, te intreb mai Intii pe tine care, cu putin inainte, aveai atita

avere: In mijlocu! acelor bogatii fara margini nu li-a fost niciodata

sufletul intunecat de neliniste din cauza vreunei nedreptati ?

Dar, — i-am raspuns eu, — nu pot sS-mi amintesc daca am svutvreodata sufletul absoiut liber, nestapinit de nici o grija.

— Oare nu fiindcS-|i lipsea ceea ce nu voiai sa-tf lipseasca si aveaiceea ce n-ai fi vrut sa ai ?

— Asa e — zic eu.

— Deci doreai prezenta unui lucru si abserita altuia ?

114. Ci Seneca, Ad lAtciliam, 36: «AnoJimpurile, zllele astrala grata catoate fenomenele ?i lucrurtle au un ciclu pe care 11 parcurg fl-I repetfi in peri-oade determinate".

, .:

. ^f^L^..; ., ,

MiNQtntHTT'tg .ga-easarcps*lea

— Ti-o marturisesc.

Dar— zicea ea — ii lipse§te cuiva coea ce el doreste ?

— Ii lipseste.

$i cei care duce lipsa de ceva nu se simte indestulat in orice

moment ?

— Nu — raspund eu.

Asa si tu, plin de avere, te resimteai totusi de acest neajuns.

— De ce nu ?

— Prin urmare bogatiile nu ne pot face sa nu ne lipseasca nimic,

sa fim muHumiti cu ceea ce avem, desi promiteau aceasta. §i cred ca

tocmai aceasta trebuie mai ales retinut, ca nimeni n-are in chip natural

bani, asa incit sa nn-i rapeasca de la cei ce ii au, fara voia lor.

— Sint de aceeasi parere — raspund eu.

— Cum sa nu fii de aceeasi parere, cind zilnic eel mai tare rapeste

cu sila banii celui slab ? De unde provin plingeiile din for, daca nu din

aceea ca sint ceruti inapoi banii, rapiti fie cu forja, fie. prin frauda, Kmvoia posesorilor lor ?

— Asa e.

— Va avea nevoie asadar fiecare de paza" ceruta din aiarfi, ca sa-sf

puna in siguranta banii.

— Cine poate nega aceasta ?

— Dar n-ar avea nevoie de aceasta paza daca n-ar avea bani care

se pot pierde.

— Fara indoiala.

Ajungem deci la situafca contrara , caci averile., care socoteaj ca

te multumesc cu tot ceea ce-tf trebuie, fac sa ai mai mult nevoie de

ajutor strain. Cum s-ar putea alunga nevoile prin avere? Cetor bogai*

nu le e foame, nu le e sete, membrele celor cu bani nu simt frigul ierhii?

Vei rSspunde ca cei bogali au cu ce sa-si astrmpere foarnea, cu ce

sa-si alunge setea si frigul. In acest chip lipsa poate fi indulcita prin

bog&tle, dar nu poate fi inlaturata cu desfivirsire ;pentru ca ea, nesa-

turata si cerind meieu, este potolita numai in parte prin.avutie, rami-

nind cu siguranta ceva de potolit. Nu mai spun ca natura se multii-

meste cu foarte putin, iar IScomiei nimic nu ii este de ajuns. De aceea,

daca bogatiile nu pot sa inlSture nevoia, ci o fac ca pe ceva a! jor, ae

ce sa credeti ca ele ar aduce Jndestulare ?

•:-^'ft:^«*!^J- .'

106 BOETKia*.

POEZIA III

Bogatul poate sa adune de aur fluvii curgatoare

Nesaturat de bogatie,

S-aducS fructul Marii Rosii 115, sa are cimpuri roditoare

Cu boi o suta. sau o mie,

In viala-averea n-o sS4 lase lipsit de griji istovitoare,

lar mort, cu el ea n-o sa vie.

PROZA IV

Dar demnitatile fac pe eel ce le are stimat si pre}uit. Au functus,acea putere, inert sa alunge viciile si sa intipareasca virtuti in sufietelfeail

celor ce le profeseaza ? De obicei nu aiungS, ci scot In lurnina necmstea^-fasa incit ne indignam ca ele ajung adesea in mina celor mai necinstitX foamem" ; de aceea Catullus numeste Struma i18 pe Nonius, care detinea 1

o demnitate senatorial. Vezi clta dezonoare aduc celor rai demnitatile ? ':;

Nevrednicia li s-ar fi vazut mai putin daca nu s-ar fi facut cunoscrftPprin onoruri. Si tu ai putut in sfirsit accepta atitea riscuri, incit sa t#:gindesti s5 fii coleg de magistratura cu Decoratus 1W, clnd puteai v«vdea Sn el un spirit de caraghios necinstit si delator ? Caci nu putemsocoti demni de respect pentru onorurile lor pe cei pe care li credent

,

:

nedemni de acele onoruri. Daca ai vedea pe cineva Inzestrat cu intelep^,'?!

ciune 1-ai putea socoti nedemn de respect, sau de intelepciunea cu care'

este inzestrat ?

— Nu.

— Virtutea are o demnitate YnnascutS, pe care imediat o imprumutacelor cu care s-a unit. Fiindca onoruiile populare nu pot face aceasta,e limpede ca eie nu au o frumusete proprie demnitatii. In aceasta pri-

vinta, trebuie sa facem mai ales urmatoatea observatie : daca devine'

cineva cu atit mai josnic, cu cit este mai disprepuit de ceilalti. fiinde^nu-i poate face respectati pe cei pe care-i arata dispretuiji de multi,,

derrmitatea inseamna ca-i face si mai rai. Si nu fSra urmari, pentru,cS toti cei rai dau o infatisare asemanatoare demnitatilor pe care le

pastreaza, prin atingerea lor.

Ca sa-tf dai seama ca adevaratul respect nu poate fi obtinut prindemnitati iluzorii : daca, de pilda, cineva, fndeplinind de mai multerori functia de consul, a ajuns din intimplare Intre natiuni bar bare,

115. Perle; cf. Horatius, Epotte, 8, 14.116. Struma -= scrofula, urm$ de scrofuri; Catul Lit.117. Exista un Decoratus, atasat pe Itnga maesirul oficiilor. (Bocognano, p. 284,

nota 98).

MiNGniMJKiB nuo.ztm&t 10?

functia sail va face sa fie preamarit de barbari? De ar avea demnita-

tile acest dar natural, nu si-ar inceta in nici ui\ chip §i la nici un popor

oficiul lor, dupa cum focul pe tot paralntul nu inceteaza niciodata de

a incaizi. Insa, fiindca ele n-au o forta proprie. ci aceasta le esie im-

prumntata de opinia insclatoare a oamenilor, ele pSIesc pe data, cind

ajung la aceia care nu le socotesc demnitati. Aceasta, la celelalte na-

(iuni; intre aceia chiar in mijlocul carora au luat nastere dureaza ele

vesnic ? Pretura, mare putere odinioarS, acum e un name gol si o sar-

cina grea pentru indatoririle senatului !IS; daca era socotit mare eel ce

se ingrijea pe vremuri de aprovizionarea poporului. acum ce e mai ab-

ject decit acea slujba ? 119 Caci, dupa cum am spus ceva mai sus, ceea

•ce n-are nici o podoaba proprie, aci primeste, aci pierde splendoarea,

dupa cum se schimba parerile. Asadar, daca demnitatile nu pot face

pe oameni respectati, daca Inceteaza de a straiuci cu scMmbarea timpu-

lui, daca scad in pretuirea oamenilor, ce frumusete de dorit au in

ele, pe care s-o imprumute altora ?

POEZIA IV

Oricit se imbraca superbul in purpura din Tyr adusS,

Cu pietre scumpe-mpodobita,

Urit de toata lumea Nero traia o viata-ntr-una drtsa

In desfrinare nesfirsita.

La senatorii respectabili nedemne scaune

El insa da. Deci cine poate

Sa creada fericiji pe-aceia care primesc onoruri demne

Din mlini nenorocite date?

PROZA V .;

Domniile si prieteniile domnitorilor sint ele In stare sa te faca pu-

ternic? De ce nu, cind fericirea lor dureaza continuu? Dar e plinS vre-

mea veche de exemple 120, plina si cea de acum, in care regii an schim-

"bat fericirea in calamitate. O, prea straiucitS puteie, care nu se arata

destut de elective nici mficar pentru conservarea sa 1 DacS aceasta pu-

tere a domniilor este izvor de fericire, unde ea lipseste nu micsoreata

fericirea, facind loc nenorocirii? Oricit de departe s-ar Infinite auton-

118. Pe llngB Indatoririle lor speciale Qiulsdlctlo Si ^P^») *^S™*™

V uncle Dtributii poUtice *i administrative. El dadeau ?£%**** £1^^119. Prefectul kprovizlonarU. care supraveghea toate tndurtnrte .^linientare^nu

mai avea, la SfSrSitul imperiului, din vechile sale tasarcmSrl dent T« «» ,a«. a

lixa preUU plinii si de a verifica, pentru exactitale, clnterul brutanlor.

120. Cicero, Pro Alchia, 14.'

108 BOETHIUS

tatea oamenilor, prin forta luctarilor ramin multe neamuri carora nu le.

poruncesc regii. Oriande insa puterea inceteaza de a aduce fericire,.

se strecoara neputinta, care aduce nefericire ; in acest chip deci seleaga de regi cu siuuran(a o mai mare parte de nencrocire. Cunoscatorf.l pericolelor soartei sale, ua than a asemanat temerile domniei cagroaza ce o inspira o sabie atrinata deasupra capului ^\

Ce putere este aceasta, care nu poate sa alunge inu^caturile grijilor,

sa evite tepiie nelinistii ? Regii ar vrea sa traiasca fara grija, dar nupot

;de aici se glorifica eel putin cu puterea. Sau socotesti puternic pe

eel care vrea ceea ce nu poate sa faca ««, socotesti puternic pe eelcare merge mconjurat de grazi, care se teme eel mai mult de acei ca-rora le inspira teama, care, ca sa para puternic, se da In mina curteni-3or ? Si ce sa spun despre prietenii regilor — din moment ce arat eft

domniile insesi sint pline de atita slabiciune — pe care chiar puterea-regeasca, in vigoare sau decazuta, ii rastoarna? Nero a constrlns peprietenul si educatorul sau Seneca sa-si aleaga felul de moarte, pe Pa-pinianus 3*!

r multa vreme puternic intre curteni, Antoninus I-a pus subsabiile soldajilor, cu toate ca si unul si altul din acestia au voit sa re-nunfe la puterea lor. Seneca a iiiceicat chiar sS-si dea averea lui Nerosi sa se retraga din viata publica. Dar cum s-au prabusit*2* sub insasigreutatea puterii lor, nici unul nici altul n-a facut ce a vrut. Asadarce putere este aceasta de care se tern cei ce o aur pe care chad vreis-o ai nu mai esti In siguranja, si cind vrei s-o parasesti nu pop scapade ea ? Oare te pot pazi prietenii pe care tf i-a adus nu virtutea, cisoarta ? Prietenul adus de vremuri norocoase va deveni un dusman innenorocire. Si ce pacoste este mai vatamatoare decit un prieten de-venit dusman ? 185

titom ASS rv"'

S^acoz«- c5tre 3nuI 4M «»- pentm a face pe Ymgu-

Sil „rrtif?Daniocie_S5 inteleaga placeriie domniei, i-a cedat pentru o%i

uamocle a lnteles astfel fericirea tiranulul...

122. Cicero, De OlUciis. II, 24 sq.

lui feSni™,?^"?' iurisc

1

0tt«u,t «tebrus Caracala, ucizindu-si fratele, i-a cerutiu. papiawBus sa ,aca apologIa crimGi Acesta a refU2at ?.

a fost ucls _

greutatiH°raliUS

' °Be' "^ 4'

6S: "For*a carbS se Pr«»*e sub propria sa

125. Cf. Ev. Matel, 10, 36: «§i vrajmasii OEiului, casnirii tai».

JWjNGlTERliB yaiOZOFTEI 105

POEZIA V

Daca vrea puternic ca sa fie-oricine

Sa se stapineasca mai Intli pe sine.

Invins ce pi Seer e gitul sa nu-si iase

Ca s5 il conduca frine rusinoase

;

Caci pamintul indie poate tremura

Pus in intregime fiind sub legea ta,

Departata Thule lls poate a-ti servi,

Totusi, daca. nu po{i grijile gonir

Daca nu poft face lacrimi de durere

Sa nu iti mai curga, n-ai nici o putere.

PROZA VI

Gloria insa, adesea, cit este de inselfitoare, cit este de rusinoasa.

De unde nu fara dreptate exclama poetul tragic :

Glorie, glorie, multor mil de mutitori

Fara nici un merit, le-ai damil o viafa strSlucitoare ni.

Ca mul|i au avut un nume mare datorita opiniilor gre§ite ale vul-

gului, se poate tnchipui ceva mai rusinos decit aceasta ? Cei care sint

in chip fals glorificati trebuie s5 roseascS ei insisi de laudele ce li se

acorda. Chiar daca acestea sint dobindite pe merit, ce pot totusi aduce

in constiinta inteleptului, care-si masoara binele nu dupa gura lumii,

ci dupa adev&rul dictat de constiinta sa? §i daca pare frumos faptul

de a-ti fi facut numele cunoscut, urmeaza cS e urlt sS nu ti-1 fl bSs-

pindit. Dar fiindca, dupa cum am spus mai sus m, prin forta lucrurilor:

sint multe popoare plna la care nu poate ajunge faima unui singur: ©m,

se intlmpla ca acela, pe care tu il considexi foarte vestit, intr-o parte:

foarte apropiata a pamlntului sa fie cu totu! necunoscut. Intre aceste

forme ale gloriei, popularitatea n-o socot demna nici macar deH.a..;fi-

mentionatS, fiindca nici nu e intemeiata pe judecata, nici ntt e destul.

de puternica pentru a putea rezista. §i cit este de desert, cit este de

fara vatoare numele de familie, cine nu vede? Din punctul de vedere

al stralucirii nu este al tau propriu-zis j fiindca numele neamului pare

o lauda care vine de la meritele parintildr ia9. Daca elogiile publice

126. Cf. Vergilius, Geoigice I, 30. Indus la est si insula Thule la norcf erau

limitele lumii cunoscnte de cei vechi.

127. Versuri citalG tn greceste din Euripide, Andiomaca, 320 sq-

128. Cattea II, proza VII.

129. Aristot,, Rhetorlca. 1393 b; Sallustius. lagurlha^

no •BOETWrWS-

aduc stralucire, ar trebui sa' fie straluciti cei care sint elogiafi public ;

prin urmare, stralucirea altuia nu-ti da nici o iumina, daca nu o ai pea ta. Singurul bun, in reputatia numelui do familie, cred ca numai

acesta este ; sa le fie impusS celor de neam mare datoria de a »u de-

cadea din meritele stramosilor,

POEZIA VI

Tot neamul omertesc aceeasi origins comu»3 are ,-

Un singur Tata e in lume si unul cirmuieste toate.

El a creat aici pe oameni, pe cer, lumini nenumarate,

Lui Phoebus El a dat splendoare si lima tot prin El rasare,

El a tnchis in corp un suflet adus din-nalta-i locuinta 130;

Din nobila saminta, asadar, nSscut e orice muritor

Ce va faliti cu neamul vostru ? Ca inceput si autor

Pe Dumnezeu daca-L consideri, e nobila orice fiinta.

Numai sa nu Isi dea pe vicii oblrsia pe care o are.

PROZA VII

Ce sa spun despre placerile corpului, a caror dorinta este plina de-

neliniste, iar satisfacerea, de cainta ? Cite boli, cite dureri insuportabile

nu aduc celor ce le gusta, ca pe un adevarat fruct al stricaciunii ? Nastiu ce placere poate sa aiba practica lor ; dar ca sfirsitul placerilor

este trist, oricine va voi sa-si aminteasca de propriile sale placeri o>

va injelege-o. Daca ele ar putea educe fericire, n-ar fi nici un motiv

sa nu fie numite fericite si animalele, a caror intreaga incordare se

grabeste spre satisfacerea unei nevoi corporale. Poate sa fie foarte

onestS plScerea de a avea sotie si copii, dar prea s-a spus ca ceva fi-

resc ca nu stiu cine a gasit in fiii sai niste cSlai ; cit este de muscS-

toare grija de soarta lor, oricare ar fi ea, nu e nevoie sS-ti amintesc

faptul ca nici altadata, nici acum nu esti scutit de neliniste. In aceasta

privinta sint de acord cu vorba lui Euripide I3,p ca este fericit in neno-

rocirea sa eel ce n-are copii.

130. Cf. Iuvenal, XV, 708 sq.

«Din cer ne iuarSm cunostinfaAcestui simt din care nu sint Intra nimic impartSsiteVieluitoarele ce-?i poartS a lor privlri In jos tintlte.

Acel ce le-a creat pe toate dinlru-nceputul lumii, deteLa dobitoace numai viata, iar omenejtii noastre ceteI>adu si su£let...«

(Trad. I. M. .Marinescu>

131. In Andiomaca, vers. -420.

MlPtanssRXLE Kruazormi III

POEZIA VII

La fei e orisice placere :

Atfta, che ama, apoi cere,

Ca o albina-n zbor abia

Tsi lasa dulcea miere-a sa

Si zboara, dupa ce-a muscat

O inima ce-a singerat.

PROZA VIII

Asadar, nu exista nici o fndotala ca aceste cai abat din drumul

fericirii si ca ele no sint in stare sa conduca pe cineva acolo undo

promit sa conduca. IU voi arata acum pe soirt de cite rele sint legate.

Vei incerca sa string! bani ? Dar ii vei rapi celui ce ii are. Vrei sa

slralucesti prin demnitati ? Vei face plecaciuni celui care le da ?i tu,

care doresti sa intreci prin onoare pe ceilalti, te vei micsora prin umi-

linta cererii- Doresti puterea ? Expus vicleniei supusilor, vei fi amenin-

tat de pericole. Cauti glorie? Dar expumndu-te primejdiilor Incetezi

de a mai fi In siguranta. Duci o viata de placeri ? Dar cine n-ar dis-

pretui si n-ar respinge pe sclavul trupului, pe sclavul celui mai nein-

semnat si mai slab dintre lucruri? 132 Si cei ce socotesc bunurile cor-

pului mai presus de ei. pe ce posesiune trecatoare si nesigura se bizu-

iesc ! Vett putea invinge pe elefanfi prin marimea corpului. pe tauri,

prin forta, veU intrece pe tigri la fuga? Privitf spatful, taria, miscarea

cerului si incetati odata de a admira lucruri de nimic. §i cer.ul nu este

de admirat atit prin acestea, cit prin legile cu care este- condua. Iar

stralucirea frumusetii cit este de trecatoare, cum piere mai repede 51

mai in goana decit florile de primavara ! Daca, precum spune Anstotel,

oamenii ar avea, ca Lynceus •* ochi a caror privire sa poata trece prin

orice, oare privit inauntrul maruntaielor acel corp al lui Alcibiade, asa

de frumos la infatisare, n-ar parea foarte urit? Deci, daca tu pan

frumos, aceasta nu se datoieste naturii tale, ci infirmitatii ochtlor care

132. Plutarch, Consofaf/o ad Apollonhm. 104 a: «!n reafitate trupurile oame-

nilor sint nniritoare 5i e{emer«».nuterea ojnulilit

133. Plutarch, De tlberls educandis, 5e: «OI de bum este P«^eaScompanU cu puterea altor animate, , ca de pilda aWanitt,

r,^^^''^"^cAd LuciTaim XV : «Nu vei atinge nidodatfi nic. Ior|ele, nici greutatea unui dou

SraS>>

131 Aristotel fr. 59 (Iamblichus. ProtrepJicron 8, 47, 12) s «Dac3 cineva1

ar

avea vederea lui Lynceu, a carui privire putea strabate priz. ridon.» «rbon

,Jtar plrea o repxezeVtare insuportabilS sa vada din cite rele e consUtuit,,. (Wein-

berger, p, 59).

112 BOKTBIUB

te privesc, Pretuiti cit vreti de mult bunurile corpului, mnnai sa stitf ca

tot ceea ce adroitafi poate fi desfigurat de caldura unei febre de trei

zile. Din cele de mai sus se poate conclude ca toate cele ce nu sint in

stare sa dea foloasele pe care le fagaduiesc si nu se desavirsesc prin

adunarea la un loc a tuturor bunurilor, acestea nu sint nici cSi spre

fericire si nici ele inse§i nu aduc fericirea.

POEZIA VIII

Cum duce cruda nestiinta' pe-atttea cal intunecate

Pe oamenii nenoroeiti

!

Nu cautati In arbori aur si nici pietre nestemate

Pe rugii vitei nu gasi(i.

Nici n-arancati vreodata roreaja in muntii-Inalti cind vreti cu pesteS-aveti un prinz imbelsugat

In apele tyrerriene, de-asemeni, nimerri nu porneste,

De capra daca vrea vinat.

Ba inca oamenii si marea, cu tainicele ei retrageri

In fund de valuri o cunoscSi apele 'cu. pietre scumpe ei le strabat cu ochii ageri

Si purpura o recunosc.

5tiu si arid tepo$i, sau peste cu came atlt de delicata

In care mari poate sa fie, . •

Dar unde-aseuns e acel bine ce II doresc cu totn, iata

Ce, orbi, primesc ca sa-nu stie.

Si ce ar trebui s3 cate In cerul purUitor de stele

Ei cred ca pe pamint gasese.

Ce sS urez acestor oameni cu snfletele Intunecate ?

SS umble dupace doresc

§i sa cunoascS, false bunuri cind vor.avea cu greutate,

$i bunurile'radevarate.

PROZA IX

Pina aici mi-a fost de ajuns sa.arat infatisarea fericirii mincinoaserpe aceasta daca o privesti cu atentie, este timpul sa-ti arat apoi -si pe•ce'a adevarata. <'.; ;.'

:— Dar iroi dau seama ~ zic — c& nici bogapla nu poate aduee in-

destulare, nici domnia putere, nici derrmitatea respect, nici gloria ce-

Jebritate, nici voluptatea roultumife, -*

— Ai inteles si cauzele pentru care se intimpla astfel ?

Mmansfm^miicuaaraii .113

Mi se pare cS le privesc ca printr-o crapatura mica,- as vrea

jnsu mai .degraba sa le cunosc.de la tine mai Iamurit.

Calea e t'oarte usoara. Cue! ceea ce din natura este slmplu si

nedespartlt. greseala omeneasca separa si duce de la adevar si desa-

virsire la ceea ce e fals si nedesavirsit. Sau tu socote$ti ca are nevoie

de putere ceea ce n-are nevoie de nimic?

•— Nu.

Ai dreptatej desigur ca daca exista ceva cu putere mai slab*

in vreo parte, trebuie sa aiba nevoie in aceasta parte de ajutor strain-

— A?a e.

— Deci indestularea si puterea au una si aceeasi natura. -c

— Asa se pare.

— Si ceea ce este astfel, crezi ca merits dispret, sau dimpotrSvS,

toata veneratia? ..-'— Dar acest respect — zic — nici nu poate fi pus la indoialaV

— Sa adaugam, asadar, Indestnlarii si puterii respectul, ca sa le

socotim pe toate trei ca un singur tot.

— Sa-1 adaugam, dacM voirh sa marturisim adevaruL

— Dar ce — 2ice ea — consideri ca o fiinta cu eceste artibute e

obscura si necunoscuta, sau e vestita avind toata celebritatea ? Ai in

vedere, insa, ca nu cumva ceea ce ai admis cS nu duce lipsa de nimic,

ceea ce e foarte puternic, ceea ce e foarte demn de onoare sa nu para

<) ii lipsit de stralucirea pe care nu si-o poate da singur, si din cauza

aceasta, inferior in vrco parte.;

— Nu pot — zic — s& marturisesc ca un om, asa cum 1-am aratat,

nu este $i foarte stralucit. .

— UrmeazS deci sa marturisim ca" stralucirea nu difer.a ,ip.tru;

nimic de cele trei de mai sus.

— Asa e •— zic. •:.; •_>>:

— Deci cine n-are nevoie de nimic strain, cine poate totul prin

iortele sale, cine este vestit $i demn de respect, nu se. vede .bine c&

este si foarte multumit ? .• ._'

— Nu pot sa-mi inchipui cum i s-ar strecura vreo tristete unui

astfel de om ; de aceea trebuie s& marturisesc c& el este pliri de BftJ^

Uunire, daca ii vor ramine cele de mai sus.. .

J.;, !.i

i,y'

— Tot a?a indestularea, puterea, stralucirea, respectul, bucur;^ .^u,

nume deosebite, dar nu se deosebesc deloc ca substanta 13&. ^ . .

j ;,>.;

135. CI. Platon, Profago/as, 329 c.d : «.:.vfrtu»ea e una,: dar pfirtite «r ito®

jiistitia, tempersnta, sHnteaia, sau toate acestea sint niimele uneia. si .aceieia^,.

realitati".

8 — Boelhlus $1 saJulamis

>;*'?.??•&&&•:

114 BOBTHIV3

— E necesar sa fie asa — zic eu.

— Asadar, ceea ce este unul si simplu priu naturg, reaua deprinde-

re omeneasca II desparte si, in timp ce cauta sa afle o parte a unuilucru lipsit de parU, nu gase$te nici partea, care nu exista, nici intregul,

pe care nu-] cauta.

— Cum a$a ? — intreb eu.

— Cine cauta bogatii — rSspunde ea — ca sa scape de saracie nueste deloc preocupat de putere, prefer* sa traiasca neinsemnat si ne-

cunoscut si chiar se sustrage de la multe placeri naturale, ca sa nu-st

piarda banii pe care i-a strms. Dar in acest mod nu e nici macar in-

destulat eel pe care puterea il paraseste, pe care grija il chinuie, nein-

semnatatea II Injoseste, anonimatul il Inmormfnteaza. lar eel care do-reste numai puterea, lasa la o parte bogatiile, dispretuieste placerile

si onoarea lipsita de putere ,- chiar si gloriei nu-i acorda nici un pret,

dacS n-aduce putere, Vezi, Insa, cit de multe lipsesc si acestuia r caci

se IntlmplS ca intr-o bunS zi sa-i lipseascS cele necesare, sa fie sfisiat

de nelinisti si, fiindca nu poate sa scape de acestea, inceteaza chiar dea fi putemic, ceea ce el dorea atlt. Se poate judeca la fel despre ono-ruri, glorie, placeri ,• fiindca fiecare in parte e la fel cu celelalte si ori-

cine, cautind pe una din ele, fara celelalte, nu gSseste nici macar cedoreste,

—- Dar ce se fnttmpia daca doreste cineva sS dobtndeasca toate

deodata ?

— Acela poate ca" vrea toata fericirea la un loc, dar o va gSsi in

acestea pe care le-am aratat ca nu pot da ce fagaduiesc ?— Nu.

— Asadar, nu poate fi gSsita in nici un mod fericirea in acestea,ci fiecare fn parte sint crezute a da tot ce li se cere.

~ Marturisesc — zic — si nu s-ar putea spune nimic mai adevaratdecit acestea.

— Air asadar — zice Filozofia — in fata chipul si explicate falsei

fericiri. Intoarce actun ochii minfu in partea opusa ; vei vedea intr-acolo

indata pe cea adevarata, pe care ti-am promis-o.— Dar aceasta o poate vedea si un orb si mi-ai ar3tat-o mai Inainte,

cind ai cautat sa explici cauzele celei false. Daca nu ma in§el, este ade-varata si desavirsita acea fericire care ar putea face pe cineva Indestu-

lat, puternic, respectat, vestit si multumit. Si, ca S3 vezi ca eu am privit

lucrurile iniauntrul lor, Imi dau seama ca acea fericire este deplina si

fSrS echivoc, care poate sa dea cu adevarat unul din aceste bunuri,

fiindca toate sint acelasi lucru.

MiNGioaiiLB rntoaosrei113

dac&— Te felicit pentru aceasta parere, elevul meu — zice ea

ai b&gat de seama si aceasta.

— Ce anume ?

— Crezi ca exista in aceste lucruri muritoare si nesigure ceva care

sa-ti aduca o stare de aceasta natura ?

— Nu cred — zic — si aceasta ai aratat-o tu, fara sa mai fie nevoie

de explicari mai ample.

— Asadar, acestea par a da muritoriior fie imaginea adevaratului

bine, fie oarecare bunuri imperfecte, dar binele adevarat si perfect

nu-1 pot darui.

— Sint de aceeasi parere.

— Deci, fiindca ai Inteles care este fericirea adevarata si care sint

cele ce o promit In chip mincinos, acum ramine sa cunosti unde vei

putea sa cauti pe cea adevarata.

— Tocmai aceasta — zic — astept cu nerabdare de attta vreme.

— Dar fiindcS, dupa cum face si prietenul nostru Platon in Timae-

us "6 trebuie sa cerem ajutorul divin chiar In cele mai mici lucrun,

ce crezi ca trebuie s3 facem acum ca s3 meritam a afla salasul acelui

bine suprem ?

— Trebuie sa invocam pe fatal tuturor lucnirilor, fara de care

nici un Inceput nu poate avea temelie solida.

— Adevarat — a zis ea — si indata a inceput sa cinte astfel

:

POEZIA IX'

O, tu acel care lumea conduci cu vesnica lege,

Cel ce pamintul ?i cerul nascut-ai §i faci ca sa curga

Timpul eel vesnic, statornic, dind totusi miscare la toate, ; :

Tu, care nu din motive straine-ai facut schimbatoare

Opera ta, ci lipsit de invidie, adevarata

Forma-a supremului bine ai infaptuit, tu pe toate^

.

Dupa exemplul de sus le conduci, prea frumosul ISu spirit

Lumea frumoasS dirigue asemenea Tie facind-owSi, poruncindu-i in partile sale desavirsirea, . ,^

136. Platon, Timoois, 27 c: «Deci, datoria fa, Timaeus, este sS WW*«MJ

legftturfi cu acest subiect, pe cit se pare, dupa ce vei tavooa mai tnttl, dupl l«?e.

Pe Zei37. Cf. Platon, 71maem, 37 d.= -Natura modeluHrt era vfejrfci.^

f^gS2eternLtatu nu putea sa se adapter ^

Jntreg^a «ea .ce « Sm^O^.^«a hotartt atund sS faca o Imagine mobUS a eternitatti,-- ^Jllt^ £ £??m ose odlhneste ta imitate. »ceast* imagine vesica, dar *«*£^J^J?ii*numim tunp». Cf. Geneza I. 26: <«SI Jacera om dupa dUpd Nosteu ^ d«pH «T.raSnareS Intetepiiunea lui Solomon, II, 23: -CS Dunmezeu a afiht pre ob> SpT?

nestticaciune si dupa modelul tiintei Sale 1-au facut pre el».

«~.„~v

116 BOETHroS

Tu elemente cu numere 138 legi, sa se-mpace-ntre ele

Frigul cu caldul, uscatul cu apa, sa mi se inajte

Focui in aer, sau prin greutatea-i sa cada pSmintul.

Tu,: cu-ntreita natura un suflet 13S ce toate le miscaAkatuind, le imprcistii armonic in tot universul.

El, despartit, dupS ce-n dou5 cercuri isi stringe miscarea,

id rasi se-ntoarce !n sine, inconjura minlea profunda,

Cerului dind aceeasi miscare asemenea siesi.

Suflete tu plasmuiesti si vietile inferioare,

Ca sa se poata maija, asezindu-le-n care usoare it0,

Le raspindesti pe pamint si In cer si prin legea-ti divinaFaci sa se-ntoarca la tine aduse de focu! din ele,

Da-ne, parinte, cu mintea sa ne-apropiem de loeasu-ti M1,

Sa ne-adapam din izvoarele bineiui, da-ne lumina,Ca sa putem indrepta sufleteste asupra-ti privirea.

Nbrii si ingramadirea pamintului grea o tmprastie

Si straluceste-n splendoarea-ti divina, caci tu esti seninul,Tu esti odihna piosilor, sa te privim ni-i menirea 142

,

Tu, inceputuj, stapinul, viata, sfirsitul.

PROZA X

DupS ce ai vazut care este fnf§ti§area bineiui nedesSvIrsit si acelui desSvtrsit, trebuie sa-tj arat acum unde se gaseste asezata aceas-ta desavlrsire a fericirii. In aceasta privinta socot c5 trebuie

!33. Cf. Timaeus, 31 b-32 c.

...J 5?" Cf> TiameUS, 3Si o.:.Iata din ce e compus si cum este facut (soiritul lu~

mijj: dm substanta indivizibila si mereu aceeasi si din subsianta divizibiia si cor-porals El (Dumnezeu) compune un al treilea fe! de substanta, intermedia™ intrendtura celei caxe este meTeu aceeasi si cea care este mereu alta, si o st-sbilejtein Jt?i]!ooil _vizibilului si invizibiluluin. Aceeasi, aita si a tre'a substanta i-ler-mediara, lata cel.e trei elements pe care Dumnezeu le-a unit In proportii mafemaiice,cremd astfer spiritul lumii. Cf. Timaeus. 39. e: «Dumnezeu trebuia sa aseze ineceasta lume specii de animale de acelasi numar st de aceeasi natura cu cele pecare spiritnl sau le priveste in fiinta care exists in realitate. Dar exists pcitru:lieamut ceresc al zeilor, liintele inaripate, acelea care ioctliesc tn ap3, aceiea careI'Xmigsc pe pamint». DupS ce a creat pe zei, Dumnezeu le-a zis: .famine inca

in-Ar°naSC" neamuri de fiihte rauritoare... pentru ca acest* fiinte sa fie muri-

foii L ,

aPuca.t,-vS fiecare dupS puterea voastra si pl«smui1i areste vietuitoare». As-

i *n £? „C,

reate ninWe de rs,nguri din ce in ce mai puyn pure.

r»c a\V™ ™- « "f".*'41

;d: KDumn«e« a Smpartit (lucrarea Sa) in atitea suf.ete

TcXtlUSt . ?& S«Ie'a dat cIte unut la fiecare ciintce e!e si urcind ca intr-un car

act-.ste suftete le-a fScnt sa vadfi natnra universului».

cetele et*eriSianUS

'.C°Peii

° 74# 18 (4&A): "D3'

tat5, w mintea sa se wce la

l» «it^tCf" ?Ja,

,on

<k5.^* 715 e: «Dumnezeu.. cum-spune un cuvint vechl, . avlnd'"#„ tnceputul, sfirsitul si mijlocnl tuturor lucrurtior, pe toate le cuprinde, ur-manndu-le oa dreptatea Sa». CI. Apocalipsu! Si. loan 1, 8 : «Eu slnt Alfa si Onega,

lacepiitul 51 sfirsitul, zice Donrnul, Cel ce este ?i Cei. ce era • si Cel ce vine,

MrNarizssiE ficozofiei 117

cercetat mai intii daca poate sa existe in natura lucrurilo*

vreun bine de felul definit mai soft ca si na ae ara.a»

geasca imagines goaia a unei cugetari alunecate pe alaturi de ade^.a-

rul lucrurilor. E>ar nimeni nu poate afirma ca mi exista acest btne.sd

ca nu este un izvor ai tuturor celorlalte , tot ce se numeste nedesavlr*

«it f?i datoreste nedesavirstrea unei stirbiri a desavirsirii. Astfel, re»

zulta ca, daca intr-o categorie oarecare de lucruri se vede ceva nede-

savirsit, este necesar ca sa existe si ceva desavirsit ; caci suprirrilndu-se

desavirsirea, nu se poate inchipui cum de exista ceea ce este socotit ca

nedesavirsit. Fiindca natura iucrurilorn u-si ia inceputul de la-cele mic-

borate si nedesavirsit?, ci, plecind de la cele intregi si terrainate,-a|utige

la cele secatuite si de ultim rang 143. Daca, asa cum am*aiatat putin

mai inainte, exista o fericire nedesSvirsita, datoritS: unui bine incom-

plet, nu ne putem indoi ca exista si o fericire intreaga si des&viii§ita.

— Aceasta concluzie — zic — este foaite justa.si foarte adevarata.

— Dar unde locuieste aceasta fericire — zice ea—^ cerceteaza

astfel. Conceptia comunS a sufletelor omenesti adraite ,cS, Dumnezeu,

inceputul tuturor lucrurilor, este bun; intr-adev&r, de indata ce nu se

poate cugeta nimic mai bun decit Dumnezeu, cine s-ar indoi ca nu e

bun Cel decit care nu exista nimic mai bun? Astfel; ratiunea demon-

streaza ca Dumnezeu este bun, convingindu^ne prin aceasta- ca si binele1

suprem e tot in el, Daca n-ar fi asa, n-ar putea fi principiul tuturor lu-

crurilor ; ar exista Sn adevar ceva mai presus de ei, care sa posede

binele perfect si care sa para anterior si mai vechi decit el t caci toatfe

cele desavirsite s-a vazut limpede ca exista inaintea ceior mai; putiu

desavksite. De aceea, ca s3 nu ducem aigumentarea la infiriit, trebBie

sa marturisim ca Dumnezeu! suprem are in sine sihgur Si bihele suprem

§i perfect ; dar am stabilit ca binele perfect este fericirea adevtfratS ,-

asadar, adev3rata fericire se gaseste cu siguranta Jn DumnezeuFsuprem.

— Sint de acord — zic — si nu s-ar putea spune nimic tmpdtriVa.

— Dar vezi, te rog. — zice ea — eft de grav si de serios aprpM ce

am spus, ca Dumnezeul suprem este singurul stapinitor ai bftieliil supi*«B:

— Cum ? intreb eu./''' "

\ riL''--'">

— SS nu-ti inchipui ca acest tata al tuturor lucriiiriior st^pirie^t6

fie din afara, fie in mod natural acel bine suprem, cu careadml|fp c&

este inzestrat, asa inclt sa crezi ca exista o substanta diferita » f^icini

avute si a lui Dumnezeu care o are.,Paca iI.so;

cptt;P«^;^n ^i|^.aiputea sa admiti ca cel eare.l-a dat este superior celui care:M ^r^lti

dar noi cu foarte mare drepta'te marturisim cS Dumnezeu' -.^te-, cii

"143. Idee inspiratS din Platon.

I!8 BOBTHIU*

mai presus de toate celelalte fiinte. Daca poseda binele prin natura

sa, dar este deosebit ca organizare, fiindca" vorbim de Dumnezeu ca de

obirsia lucrurilor, s9-si inchipuie cineva, daca poate, fiinta care a unit

aceste elemente deosebite. Apoi, un lucru deosebit de oricare altul,

nu este acela de care intelegem ca este deosebit ; prin urmare, ceea ce

este prin natura sa deosebit de binele suprem, nu e fnsusi binele su-

prem, si aceasta n-o putem cugeta despre eel pe care toata lumea il

socoteste mai presus de orice. Caci, desigur, natura nici unui lucru n-ar

putea fi mai buna" declt principiul sau ; de aceea a? putea conclude,

cu cea mai dreapta" judecata, ca principiul tuturora este, prin substanta

sa, binele suprem.

— Foarte just — raspund eu.

— Dar am admis ca fericirea este binele suprem.

— Asa e.

— Deci — spunea ea — trebuie sa marturisim ca Dumnezeu este

insasi fericirea.

— Nu pot sa ma declar — zic — impotriva celor admise mai

inainte si vad ca aceasta este o concluzie dedusa din ele,

— Vezi — zice ea — daca nu s-ar putea dovedi si mai temeinic

acelasi lucru, plednd de la faptul ca nu pot exista doua categorii de

bine suprem deosebite fortre ele. Daca doua categorii de bine se deo-

sebesc Intre ele, e clar ca nu e unul ceea ce e celalalt; de aceea nici

unul din doua n-ar putea fi desavirsit, fiindca unuia h" lipseste celalalt

Dar ceea ce nu e desavirsit e evident ca nu poate fi suprem r asadar,

tn nici un chip bunurile care sint supreme nu pot fi deosebite intre ele.

Noi insa am conchis ca fericirea si Dumnezeu sint binele suprem, deaceea trebuie ca insasi suprema fericire sa fie identica cu suprema di-

vinitate.

— Nimic nu s-ar putea conchide nici mai adevarat ca realitate,

nici mai temeinic ca rationament, nici mai denux de Dumnezeu.— Pe deasupra acestora, deci, asa cum obisnuiesc geometrii 1M sa"

deduca din propozitiile demonstrate allele pe care ei le numesc po-risme 14S

, la fel iti voi aduce si eu un asemenea corolar. Daca oameniidevin fericiti prin dobindirea fericirii, iar fericirea este insasi divini-

144. BoetMus tradusese «Elementele» ltd Euclid $1 Arttmetica Ini Nicomah.145: tn voeabularul fllozofic al lui Laiande g&tim aceasta notS, dupfi ; I-

Braunschweig : aPorismele lui EucEde s-aa plerdut ; nu se $tie exact ce continean,nici macar ce tnseamn3 envintui. Dar se poate presupune ca ele trataa despre prc-i

pozitil tocomplet demonstrate si a c5ror dovedire, logic! ?i generals, tretmia d«-monstratJU. Totnsi, in dictionarnl grec-francez el lui Bailly gfisira tradus astfel eu-vintul : porisma— corolar, propositfe scoasS dintr-o teoremS <Eucl. Elem. 3, ij.

Aceasta traducere concord*, dupi cam se vede, cu tntelesul pe care i-1 da Boe-thtas. Prin urmare insemnarea cuvfntului portsma na rimtoB necnnoscutS.

. -;.l^!itattli-[^-* ,

MtNGftEKIUS FILOZOFTEI lis

tatea, e limpede ca prin dobindirea dreptatii devenim drepti, prin

dobindirea in{elepeiunii infelepti, tot a$a prtntr-o ratfune asemanStoare,

este necesar ca aceia care dobindesc divinitatea sS devina zei, Deci

oricine e fericit este un zeu ; prin esenta sa, exists unul singur ,-

prin participare insa nimic nu impiedica s§ fie clt mai multi zei.

— Este si frumos si pretios acest corolar, sau cum vrei sa-1 numesti.

— §i nu e nimic mai frumos decit aceasta idee, pe care rafionamen-

tul ne obliga s-o unim cu celelalte.

— Care ?

— Deoarece — zice ea — fericirea pare a contine multe elemente,

nu cumva toate acestea se unesc ca un corp a] fericirii prin oarecare

varietate a parfilor, sau exista ceva din ele care sa umple substanta

fericirii si de aceasta ax depinde celelalte ?

— A? vrea — spun eu — sa-mi lamuresti aceasta, amintindu-mi

elementele £nse?i.

— Nu socotim — zice — ca fericirea este un bine ?

— Ba chiar binele suprem.

— Poti da acest calificativ la toate. Caci la fel indestularea suprema,

puterea suprema, respectul, stralucirea si placerea sint socotite fericire.

Dar toate aceste bunuri, indestularea, puterea si celelalte, sint ca niste

membre oarecare ale fericirii sau toate tind spre bine ca spre originea

lor ? ,4e

— tnfeleg — zic — ce-ti propui sa cercetezi, dar as dori sa aud ce

stabilesti.

— Asculta analiza acestei chestiuni. Daca toate aceste bunuri ar

fi membre ale fericirii, s-ar si deosebi fiecare intre ele, pentru ca na-

tura parjilor este ca, deosebite fiind, sa alciituiasca un singur corp. Amdemonstrat ca toate sint unul si acelasi lucru, asadar nu sint deloc

rnerabre; pe Iinga acestea, fericirea va parea alcatuita dintr-un singur

membru, ceea ce nu s-ar putea intimpla.

— Asupra acestora — zic — nu exista indoiala ; astept dar cele ce

urmeaza.

— E lamurit de altfel ca acestea se refera la bine. De aceea este

cautata indestularea, fiindca este socotitS ca bine, de aceea puterea,

fiindca si ea este socotita ca bine ; la fel s-ar putea spune despre res-

pect, marire, muljumire. Asadar, binele este inceputul si sflrsitul tu-

tor aspiratiilor, caci ceea ce nici ca identitate, nici ca asemanare nu

Pontine in sine un bine, aceea In nici un chip n-ar putea fi dorit. $i

dimpotriva, cele ce prin natura lor nu sint bune, dar par a fi astfel, sint

146. Platon, Phoedon 60 b.

J30-~«ORTHJM(*'"

dome ca si cum ar fi in adevar bune. R«*a itS.de .aici ca pedrept biaeWeste socotit coronamentul, stilpuJ 9i tem*Ka tuturor dferinfelor, Ms*;rafmnea dorintei urtui lucru e mai ales doflta, dupa cumv spre exempli-daca cineva ar vrea sa calareasca pe cal pentru semataie, nu dore*^atit miscarea calariei, clt efectul esupra sanatatii. A$adar, fiindcatoatS?shit dorite pentru bine, nu atit ele, clt binele insusi este'dorit de catre •

toti. Si am stabilit ca pentru fericire sint dorite celeialte ; deci §i asifel !i

privind lucrurile, fericirea singura este dorita. De aici apare' limpedeca binele si fericirea au una si aceea5i substanta.

~ Nu vad delpc pentru ce ar putea fi cineva de alta parere.-Dar am demonstrat ca Dumnezeu si fericirea adevarata sin£

unul si acelasi lucru."

. .

:>'.*£— Asa e.

;

- Putem deci conchide fare teamS ca si substanta iui Dumneieu*este in binele Insusi si nicaieri in alta parte.

POEZlA XVeafti aici deodata, yoi to$i prizonierii \?Legati in rusuioase.eatuse^ale placerii ..'.

Ce mintfie terestre le tine-uselatoareAicj aveft odihnS.de muoci obositoare us

.

Aici v-asteapta portul cu pace linistita,

Aici e-azil cind viaja va e nenoroci.ta.Nici Tagus, cu nisipul de aur purtator,Nu da .nimic, nici Hermus, cu noaluLluci.tor,

.

Mci.Indul, ce vecin e cu:

hum infierbintate,Purtind in valurj pietre verzui sau argintateN-aduc in ochi lumina, ci sufietul '.orbit

Mai mult in intuneric il tin inabusit.Tot ceea ce atita, tot ceea ce seduce,Din funduri de caverne izvorul isi.aduce.Lumina ce e-n ceruri putere si marirePe suflet il fereste de neagra prabusire.Cu-acea lumina cine se va imparta^i,Chiar razele lui Phoebus le va t&gadui.

28:H?: ; CT. Ev. Matei XIo<J)hni pre voi».

146. Ver'gUius, Enelda VIII,fie». (Trad. Co$jbuc)

«Veaifi cStre Mine toU cei osteniji $i Eu 'vi'vdi

sLoc de cetate *i trudel<?r capSt' acolo sa-.U-

WLH&Je.--..-.

i^^™*;.?"

miTOlE6»»?t.:'fai<iSE0ri£I isi

..,,..;.-,. .,. ;PRGZA XI .. -..._; :

:

— Stiit de aceea?i parere — zic.; caci toate stnt Inlantufte intre

ele prin rationamente foa'rte puternice.

Atunci ea a fntrebat

:

— Ce pret vr_L avea pentru tine cunoaslerea binelui insusi?

-— IJn pr?t infinit — am raspuns '— daca as putea cunoaste tot-

odata si pe Dujimezeu, Care este binele.

— Hi voi indeplini dorihta pe drumul eel mai drept al ratiunii, im-

mai sa ramina bine stabilite concluziile de mai sus.

— Vor ramine.

— N-am demonstrat 149 ca acelea care sint dorite de cei mai 1

multii

de aceea nu slot bunufi adevarate §i perfecte, fitndca se dedsebesc

unele de altele si, lipsirtd unul altni'a, nu pot aduce binele d6pHh* !^i

absolutj dar pot deveni un bine adevarat, atunci cind sMt JBfim&ble

oarecum intr-o singura forms si forta, asa incit ceea ce" este iftdeftu-

larea sa fie si puterea, respectul, marirea §i multumirea 51 6a, rdac8

n-ar fi toate unul si acelasi lucru, 11-ar avea nimic prin tare sa intre

in numSru! celor dorite ?

— S-a aratat — zic — §i nu mai poate exista nici o indoialS in-

aceasta privinta.

— A$adar, daca acejstea sint deosebite nu sint bunuri f dar cind

incep sa, alcatuiasca toate la un loc o unitate-, intra, in categoria

binelui.

— Asa se pare. !....—' Admiti sau nu ca tot ceea ce e bine este bine prin participarea

la bine?*''='"

— Da.—r Trebuie deci sa admiji printr-un rationament asemaaator ?c&

unitatea si binele sint acelasi lucru ; pentru ca.au aceeasi swbit*h^

cele ce prin natura au aceleasi efecte.' ..-...•<

— Nu pot tagadui. '' "" '•'" ii--

— Prin urmare stii ca tot ce exista, ramlne si traieste- atlta limp

cit.isi pastreaza unitatea, darca piere si.se-.dizolva din moihental. lii

care-si pierde aceasta unitate ?'''. <-<K"^ '->>

~ Incemod? ''' --'!--' ;

— Ca si la.vietuitoare —r zice. ea—» c~m$ sufietul si corpul seassess

si ramin intr-un singux tot, formeaza Un animal; cind ins5:.aceasta- .-imi-

tate este dizolvata prin sspararea unuia de altui, este dar cS ariimaiul

moare si nu mai poate exista. Si corpul insu§i, cind rarrune ir.tr-Q sinr

149. CI. carlea III, proso IX,

->-*-'.;"

122_-#aiitffttiua

<rara forms prin umrea membrelor, fi vede*a ca un chip omenesc , dardacS pSrtile corpului impartite si delegate 5i-au pierdut unitatea. elInceteazS de a fi ceea ce a fost. In acelasi mod cercettnd si alte fiintese va vedea fara mdoiala ca fieeare traieste cit timp i9i pastreaza*unitatea, fnsa, cmd si-o pierde, moare.

^^- Ma glndesc la multe alte fiinte - zic - 5 i pe toate le gasesc

- Asadar, este vreuna care, intrucit duce o existenta naturala, dindorinta de a-Sl parasi existenta sa aspire la moarte $ i descompunere ?

-Daca ma gindesc _ r^spund eu - la animalele care au oare-care aWudine sufleteasca de a voi sau de a nu voi, nu gasesc nici unacare, fara ma o constringere din afara, sa abdice de la dorinta de atrm sx sa se grabeasca de bunSvoie catre moarte. Orice vietuitoare sestraduieste sa-si conserve sanatatea ;i evita moartea $i pericolele. Insatare ma* indorse ca s-ar putea aduce probe similare despre iarba, ar-t>on si mai ales despre lucrurile neinsufletfte.

_- N-ai de ce sa te indoie5 ti, clnd vezi c3 ierburi]e ?i arborU

in locan care le convin, unde, pe ctt le permite natura lor, nu pot nicisa se usuce, nici sS se piarda repede Ja>.

Unele rasar in cimp, allele la m„nte, pe unele le produc mlastinile,a tele stau fixate de sttnd, nisipurfle sterile sint fecunde In alte plante,

luZ ^'JmCeKi SS Ie mnU fn alte Iocuri

<se usu<^ F^areianatura ii da ceea ce-i convine si se straduieste ca ele sa nu piara

™:rz smttn fre?

x&min" jn vm - ce sa maj *™ *•»»'£Smfnt H

15'

+

eX"

9 hrana PHn radScini'CU 9ura lnfi^ a<*inc *

duva tt^mai SPUn ^ Pknta are PC C6le mai ffioi

-cum «*e J-

tt a ifn r^^8SCUnSe * inted0rUi^ iM In afar§ Se »»tbie prin

uTanSrTCVC° arta SS °P°ne lmpotriVa interrperiilor cerului, ca

r^turif

,

^^ ^ raU? S ap0i Cit de mare este intelepciunea

stile Z T raSPlndeaSCa t0ate Prfn Jn™«irea semintelor! Cine nu

£n a V*?a+

CeSteasJnt ca "*» "W«c. ingenioase, nu numai pen-tru a Mb un tmp, dar chiar de-a lungul generator, avind o durataoarecun, perpetua ? tf cele care sint socotite neinsufletite nu doresc ce

1 r a -7Pnn raUUni asemanatoare ? Pentru ce fiacfirile Hind u?oare

Zn^r*SUS

;iaIP*m 'mm este tras !" *» de greutatea sa, daca nu

conlervf ?"^ "^ i& C°nV!n ? A$a inrft- *>* A-™ «conserva ceea ce h prie9te, dupfi cum cele ce K sint potrivnice II dig-

Mcwang^sff^jij^a.. „, , ^

. .—._,

—

. , , $m. .

trug. De asemeaea, cele ce sint tari, ca pietrele, adera cu tenaci-

tate la partite lor si rezista ca sa nu fie descompuse cu usurinta. lax

cele ce sint fluide, ca aerul si apa, cedeazS usor diviaSrii, dar se adumS

iarSsi in pSrtile din care au fost despartite, pe cind focul refuza oriee

diviziune.

$i acum vom vorbi nu de miscarile votuntare ale unui suflet con-

stient, ci de tendinte naturale, ca de pilda.ceea ce se petrece cu noi,

fara cugetare, dupa ce primim hrana in organism, ceea ce ne vine in su-

flet inconstient, In somn. Adesea, din diferite cauze, moartea, pe care

o respinge natura, o cere vointa si. dimpotriva, na^terea, singura prin

care se asigura permanenta lucrarilor muritoare, uneori este interzjsa

de vomta. Astfel, aceasta dragoste in sine pomeste nu dintr-o miscare

sufleteasca, ci dintr-o tendinta naturala ; fiindca providenta a dat crea-

turilor sale acest insUnct de conservare asa de putemic, incit sa dor

reasca in chip natural sa traiascS atit cit vor putea. De aceea n-ai de

ce sa te indoiesti ca toate cite exista doresc in chip natural statorni-

cia vietii si evita pieirea.

— Marturisesc, — zic — acum, cS vad limpede cele ce mai inainte

mi se pareau nesigure.

— JnsS — zice ea — ceea ce cauta sa traiasca si sa dureze, dores-

te sa-si pastreze unitatea ; caci pierzlnd-o nu-si va putea mScar men-

flne existenta.

— E adevSrat.

— Asadar, toate aspira la unitate.

— Am recunoscut-o.

—Aceasta unitate insa?i am demonstrat-o ca e binele. .,..,>.*

— Asa e.

— Decj toate cauta binele, pe care 1-ai putea defini astfel t binele

insusi este ceea ce toti doresc.

— Nimic — zic — nu s-ar putea cugeta mat adevarat; pentru CS s*u

toate tind catre nimicire si, pierzindu-§i unitatea ca si cum si-ar

pierde capul, vot rataci fara ciimS, sau, daca exista ceva catre care se

grabesc toate, acest ceva va fi binele suprera^$i ea spuse : ...-. i

;

-^;-'-

— MS bucur foarte, invStacelul meu ; ;tl-al fixat in minte insSsf

pecetea adevSrului limpede. Prin aceasta tis-a lamurit ceea cesp^

neai putin mai : inainte ca nu stii. .•-;'

151. Quinttlianas, tpstitutlo Oratorla VII, Praefatlo.(

»

m BeJzrHins

— Ce? — zic.

—r Care este scopui uliim. ai tuturor luerurilor ? desigur acestaeste dorit de toate fiintele $i, fiindca lram stabilii ca este binele, ire,buie sa mMrUirisini ca binele este finalitatea tuturor luerurilor.

POEZIA XI

r>e vrei edevarul cu-adfnea gindireSi f&ra s-aluneci pe drurauri gregite,

Spre tine-fi indreapta atenta privire,

In suflet fti stringe puteri indoite.

Acolo invata-n comorile tale

Sa afli ce cauji pe cale strains 15i.

Chid sufletul norul erorilor sale

Almig'a. ca' Phoebus inalta lumina.:

'\

Caci nu este mintea de tot InUnataDe trup cu-ntuneric impaienjenit.

Ramine-adevarul, pe care-1 arcrfa

Stiinta, graunte-hSunthi sadit:

'

De ce gindesti bine cind esti intrebart ?

E-n tme«adevarftlr exists in minte.

Cad, cum spune Plato, de e-adevarat,

Orice-nvatatura e-aducere aminte 153.

FROZA XII

— Sint cu totul de paxerea lui Plato — i-ain spus eu alunci —pentra ca mi-ai amintit pentru a doua oara ceea ce am uitat intii princontactul cu corpul si apoi fiind coplesit de greutatea tris.te?ii.

Atunci ea spuse

:

—-Daca arunci privirea inapoi peste cele admise pina acum nu

vei intfizia sa-ti aminte§ti ceea ce ai mSrturisii de curlnd ca. nu stii.

152. Feriritul Augustm, Conlesslimts Vil, 10 t «Am fost nevoft sa ma'indreptspre mme tnsumi, anj irrtrat tn adtncul .coit?trMtei mele si am vSzub.. Uiraina csa,neschimbStoarea...

'

-

153. Conform cu teoria pla'tonicS a reminiscehtei (Phaedo, 9t e) : «!nvat5turaeste ailiicere aminte,,. Dupa Plato, sufletul nostru inamte de a se naste a trSit tncerun in lumea tdeilor pure, unde a putut sS contemple direct modeiere vesniee,prototipunle luerurilor ce «lc5tuie$c lumea sensibilii. Ctrid vine pe- pSmlnt $i tm-oraca corp material, nu mai poate contempla ideile si tncetul cu ihceuil le uita.

«m- .Pe

.

rceP« obiecteTe inconjuratoare, cu Hecarts perceptfe sufletul . 3.?/ educe

cminre de ideile din lumea inieligibila, ce constltuiau prototipul lucniriior parti-culate. Aceasta aminlire produce in suflet un fel de reflexiuni palide', imagiriivagi ale ideilor, si refiexiunile acestea sint nopunile noastre qenerala, iar totali-tatea lor este stiinta. . :.v:

.- '

>T,.\:. .

.. - ^,.iia^ii^.vi^.. ...

. ^^f1^

MrNGnS3«L»irEJ&iZ!OJTEI

— Ce? .

— De ce frine este condusa lumea.

— Mi-aduc aminte — zic — ca mi-am marturisit ignoranta 15i, dar

nesi inteleg ce vrei sa-mi spui, doresc totusi sa aud de la tine mai la-

iuurit.

— Socoteai — zice — mai inainte, fara sS te fi indoit deioc, ca

aceasta lume este condusa de Durrmezeu.

— O cred incS — zic — si niciodata nu raavoi indoi? Hi vores>

pune de altfel pe scurt prin ce rationament ajung aici. Aceasta lumej

nlcatuita din parti atlt de deosebite si de contrarii, n-ar fi ajiins la o

orma unitara daca n-ar fi fost cineva care sa uneasca elemente^tit

de diverse. Dar odata unite, insasi lipsa lor de omogenitate natvrala

le-ar fi disociat si dezagregat, daca n-ar fi existat o fiintfi Unica»ssfti*S

tinS mai departe in tnlantuirea ce le-a dat-o. Si nu s-ar mentine atit

de sigura ordinea naturala. rtici n-ar desfasura miscari asa de otdonate

ca loc, timp, proprietate, spatiu, calitati- daca n-ar exista-cineva:+4*nii

raminind insusi, sa orir.duiasca aceste felurimi ale schimbarilor. Aces-

ta, oricine ar fi, prin. care ramin si se misca cele create, U numesc, cu

numele intrebuintat de toti, Dumnezeu.

Atunci ea a spus :

— Fiindca tu crezi astfel, socot ca-mi ramlne putin de fScut, ca sa-ti

revezi patria teafar si stapin pe fericirea ta. Sa examinam insit ce am

spus. N-am numarat si indestularea in fericire si nu ne-am inteles ca

Dumnezeu e insasi fericirea ?

;— A?a e,l

_,— Si pentrua conduce lumea asadar— zice ea — nu va' avea n*~

voie de nici un sprijin strain; caci daca i-ar lipsi ceva rn-ar fi

depUft

it» sine insu?i..., ,

Aceasta — zic —: e necesar sa fie astfel.

-— Deci El orlnduie^te toate prin Sine ?

— Nu se poate t&gadui.'

-— ?i s-a aratet ca Dumnezeu este Binele suprem.

— Mi-amintesc. v— Asadar, conform binelui orlnduieste toate, daca

•

ihtr-adevar le

conduce prin Sine, Cel pe cajre am consimtit sa-L numim Binele stf-

prem, si' aceasta este ca o'barS de directie, ca o clrnia prin care ma-

sina omeneasca se pSstreaza statornicS si nestricata.

— Te aprob din toatS inima - zic - §i am infrezarit pnntr-p,

usoara banuiala, cu putin mai insinte, c§ tu vei spune aceasta. .._

154. Gi; Cartea I, proza VL iirfi.' !'

:~Wi'rli*,Jt*'A*i.~^

126 •jjsoiFiJflfOTS

— Cred — zice ea — caci, pe cit socot, aeum deschizf ochii maiveghetori pentru a privi adevSrui, dar ceea ce am sa span nu e maiputin limpede de inteles.

— Ce?— Fiindca pe drept credem — zice — ca Dumnezeu guvemeaza

toate prin cirma bunatatii si ca, pxecum am aratat, toate se grabescspre bine cu o tending naturaia, s-ar putea indoi cineva ca ele sint

conduse prin vointa lor $i cS raspund la ordinul orinduitorului lor,

supuntedu-se de bunavoie si acceptind pe conducatorul lor?— Asa trebuie sa fie f caci n-ar pSrea fericitS aceasta conducere

daca ar fi un jug pentru razvratiti, si nu mtatuire pentru supusi.— Nu exista deci nimic care, pastrindu-si natura, sa incerce sS

mearga contra lui Dumnezeu ?

— Nimic.

— lar daca ar incerca, ar avea vreun rezultat tmpotriva aceluia cepe drept am admis ca este eel mai mare stSpin al fericirii?

— Desigur ca n-ar avea nici o putere,.

— Asadar nu exista nimic care s& vrea sau sa se poata opuneacestui bine suprem ?

.

— Cred cfi nu.

— Prin urmare binele suprem — zice — este acela care conducetoate cu tarie si le orlnduieste cu bllndete.

Atunci eu i-am spus

;

— Cft ma desfateaza nu numai cele ce an fost stabilite ca o con-cluzie a rationamentelor, dar cu mult mai mult insesi acesfe cuvintede care te folosesti, ?i mi-e rusine ca", in prostia mea, uneori m3 lamen-tam atit.

— Ai auzit ~ zice ea — de giganfii ls5 din legenda, care au ata-cat cerul ; totusi 51 pe ei, cum a fost drept, i-a impficat o putere bine-voitoare. Dar vrei sa punem rationamentele sa se lupte iutre ele ? Poateca dintr-o ciocnire de acest fel s3 sar3 frumoasa scinteie a adevSrului 15S

.— Dupa dorinta ta — rSspund eu.

— Nimeni nu s-a indoit — zice ea — de puterea lui Dumnezeu.— Cel stSpin pe mintea sa n-are nici nedumerire in aceastS pri-

vinta.

— Dar pentru Cel Puternic peste toate nu exista nici un lucru pecare sa nu-I poata face.

— Nici unul — zic eu.

.— Dumnezeu poate face raul ?

155. Gigantfi, spune legenda, ajutati de mama lor Geea, au declarat rSzbollui Jupiter, dar acesta i-a Savins cu ajutoml lui Hercule.

156. Platon, Republics 425 a.

.. :— -. ' >^.. ; . ... ...

'• a ,mm^:-'

Mitmtrmmm **&e**wiEJ

— Nu.— Atunci raul nu exista, caci Dumnezeu n-ar putea sa faca ceea

ce nu exista.

— Te joci cu mine — am rSspuns eu —, tested un inexpiicabil la-

birint de rationamente, ca sa ai cum vrei port! de iesire §i intrare, sau

tneurei minunatul fir al simpiicitatii divine ? Putin mai inainte, Incepted

cu fericirea, ziceai c& ea este binele suprem si ca saiasluieste in Dum-

nezeu. Aratai, de asemenea, ca Dumnezeu este supremul bine si feri-

cirea deplina, dupa care ten dadeai, ca pe un. mic dar. ideea ca nimeni

nu va fi fericit daca nu va fi deopotriva cu Dumnezeu. Apoi spuneai

ca insasi forma binelui este substanta lui Dumnezeu si a fericirii si in-

vatai cS unitatea insasi este binele insusi, pe care il doreste tetreaga

natura. Sustineai chiar ca Dumnezeu conduce tot universul prte cirma

binelui, ca toate se supun cu vointa si ca nu exista vreo natura a r&a-

lui. Si tu explicai acestea cu argument* nu din afara, ci care-si spriji-

neau unul pe altul temeinicia, prin probe existente te acest subiect si

familiare lui.

— Nu glumesc deloc cu tine — a zis ea atunci — si am dus la.

bun sflrsit cea mai grea sarcinS din toate, cu ajutorul lui Dumnezeu,

caruia adineauri ne-am rugat. Caci forma substantei divine este de asa

natura, ca nici n-aluneca in domenii straine, nici nu primeste te sine

nimic strain, ci, dupa cum spune Parmenlde :

Ea este asemenea unei sfere cu desfotrfire rotunda *», &"****

sfera mobiia a lucrurilor, in timp ce pe sine se pastreaza imobiia. Uaca

am discutat chestiuni nu cautate in afara, ci care se gdsesc inlauntrul

domeniului tratat, n-ai de ce sa te miri, fiindca ai invatat sub garantia-

autoritatii lui Platon «« ca vorbele trebuie s5 fie Inrudite cu lucru-

rile despre care vorbim.

POEZIA XII

Ferice m de-acel ce-a putut tetelege

Al binelui plinde lumina izvor, .;

Ferice de-acel ce-a putut sa dezlege .

Catusele lutuiui cel zdrobitor.

Octets' Orfeu ctetarei^ *^ prtegea'

.

' ,%. *

De moartea sotiei si, cind prin cintare *;

\

157. Cltat !n grecejte, a. Plato, . Sopfasta, 244 e.".'''

\ S "r. V"

IS: g ^STSSA\ *»>. *-«:*> -!-?- --f**-***

•""mo*-. ««1 reg^i Oeagru >1 al uimM C»liope -.W^ rtgJJfinl lut Apollo 5i ai W^S Clio *s cel mai *™-:»™*™*.$. ^^^ $£$$&de aumele careia se leaga poeme; m«te«, dagme ^^JFT^f 'JSTp

™Orfeu ?i Euridice * topiiat .ieopolxlvB pe dtamaturgi, p« picton 51 P« POW. ««-

128 'wwsmus

Pe riuri in albia Ioj le oprea,

Paduri linistite punea in miscare

Ciud nu se temea caprioara sa sada

Culcata alaturi de iei linistiti,

Iar iepurii nu se-ngrozeau ca sa vada

Pe ciinii de cintec divin imblinzi|i,

Fiindca era mistuit de foe rau,

Ce inima pina-n adinc ii ardea,

Si nu izbutise cu cintecul sau,

Cu care putuse pe toti fermeca,.

Durerea lui proprie sa si-o mingiie,

Plingindu-se zeilor ce i-d rapira,

S-a dus in infem dupa scumpa-i sotje.

Acolo-n acorduri duioasede lira,

Incepe sa cmte, si tot ce primise

Sorbind din al maraei izvor 1010111*3^

Si tot ce durerea ii pricinuise,

De care atit era neconsolat,

Sau ceea ce dragostea sa-i inspira,

Acestea le cintS, pe'Taenar 161 miscind,

Si cere iertare-ndreptind ruga sa

Stspinilor umbrei si jalnic pllnglnd,

Portarul trigemen 1 ? 2 de cintec divin

De cum il aude rardine vrajit

Zeitrele 1C5 care sob spaima ii tin

Pe cei care crime an fost savirsit,

Indata plSng, ochii in lacrimi scaldind.

Pe Ixion m roata il lasa din chinuri

zia aceasta. a Iul Boethius este In Intreglme imitatS de aproape dupa Seneca

:

Hercule Furiosul 570—595; Hercule pe . muntele Oeta 3035—1134 si Medeea62?—636. In aproape toate poeziile jui Boethius gSsim influente, aseaianari sau frln-

turi de versuri din tragediile lut Seneca j In aceasta tnsS asemanarea este maiizbitoare ca in toate, poezia, fluid — s-ar pntea spnne — o contaminare a celortrei fragmente arState. Tabioul cctthplet de locuri imprumutate de Boethius dinSeneca a fost intocmit de R.. Peiper, Cons. Philosophise; Lipsiae, 1871.

Mart. Capella, de asemenea, are In cartea IX a Saiyriconului sau o poeziein care este espus mitul liii Orteu. Asemanarile cu versu'riie lui Boethius sintizbitoare. Cf. $1 Ovidius, Paste II, 83. : -

!61, Thaenar (estazi capul Matapan), pestera la extremitatea de sud-est aLaconiei, lingS intrarea in infem.

162, Cerberul, dine cu trei capete, pazitor al lofernului.163, Furiile (la greci: Eriniile), divmitatile carora nici o crima sau viclenie

nu !e scapa nedescoperita si nepedepsita.164, Ixion, regele lapifil^> ca<-uia Jupiter ii acordase azil in Qlimp. Ucigin-

du-si socriil. si tneerctod in plimp s8 necinsteasca pe Jnnona, a tost aruncat InInlern si pedeps.it .cu legaxea .' de. o

:.roata, care.se.invirtea- aecontenit*,.,. •.

.'.

-. , Ai*.iia*t^,^_ ,

; ,^^7-if

MlNGtiERjj.i; ya^oZornEi

Cu repezi virtejuri din mers Incetind.

Si Tantal 1B5 de. sete atitea suspinuri

Le uita, de apa nevrind s5 mai stie.

Chiar vulturu-ndata de cintec rapit

Lui Tityu 166 ficatul de loc nu-1 sfisie.

Al umbrelor mare stapin m -In sfirsit,

Acurn sint Tnvins» — zice induplecat,

«Sot,ia prin cintec si-a redobindit .;

Inapoi ii voi da-o acestui bSrbat.

Dar lege-i voi pune la darul primit

:

Sa no aiba dreptu-napoi a privi.

Din Tartar cit incS el nu a ie§it».

Se poate iubitii cu legi a-i opri?

lubirea e siesi stSpin legiuit.

Aproape fiind la al noptii hotar,

Pe Euridice Orfeu o priveste :

O vede, o pierde si mortii-o da iar.

Aceasta legends vi se potriveste

La toti care c&tre lumina de siis

Voitji sufleteste a va inilta.

Ccici cine-si intoarce lasindu-se dus

Privirea spre Tartar cu pestera sa,

Pe oricare dar ce de sus il primeste

11 pierde, in timp ce infernul priveste.

165. Tantal, regele Lidiei. dind o masS Mllor. pent™. ^'^jgSjM*servit drept mtneare pe -proprinl sin fin. Pelopes,

.ttat te^fi^'fj*'^

stiutorui insa 1-a trimis pentru nelegimrea lui ™.Tartar. P^Pf]"^.'^ ^%ulsete ve?nice, pe care nu 58 le poate astimpara nicloilaiaj de« tn W^j,^.riu ?i avtnd deasupra on pom cu fnicte coapte, ««•* "^Jf

«*™f5^tinde mina, iar valurile ftuvialut Ii ...scapa m«reu pnntre ovze. fara sa poaw.c^..

ghiti picStnra de apa, cindI vrea.sa-si ampere setea.sa

-

at^fu^t166. Gigant pedepsit de Apollo si Diana, fnndcSJa^l^e

fi^tul avg .^ -1

pe mama lor, Latona, ?i coadamnat 5I-I *«5» vesmc dot vuttHrt KcatiUia^ ^^sa-i poata alunga ...... ..,..>

•':''

167. Pluto, z3#fIniernitMi: - > :--

9 — Boethius 'St 9^v^8«':'

CARTEA IV

PROZA I

Filozofia, pastrindu-si demnitatea privirii si maretia chipului sau r

clntase acest cintec intr-o masura plScuta si armonioasa ; eu tnsa,

neuitind tristetea care-mi stapinea adlncul sufletului, pe cind ea sepregatea sa continue, am intrerupt-o zicind :

— O, antemergatoare a luminii celei adevSrate, toate cite le-ai

rostit pina acum prin cuvlntarea ta mi s-au inftStisat cu o forta de ne-

invins, atft prin speculatfa lor divina, cit si prin rationamenleje tale si,

desi mai inainte durerea nedrept&tii suferite m3 fficuse sa le uit, dupacum mi-ai spus, totusi nu le-am igno.rat niciodata cu totul. Cauza ceamai de seama a durerii mele este aceea ca, cu toala existenja unui

bun diriguitor al realitatii, rSul poate sa existe, sau sa fie trecut cuvederea, fapt care itf dai seama desigur cit este de uimitor. Si acestuia

i se adauga altul mai grav : in timp ce tiCeUosja este puternica si in

floare, virtutea nu numai c8 e Hpsita de rasplatS, dar chiar e trintita

si calcata in picioare de criminal!, ispSsind in locul acestora pedeapsanelegiuirilor. Ca acestea se petrec in Ixppfra'tia lui Dumnezeu, Care stie

totul, Care poate totul si Care vrea numai binele, nimeni n-ar puteaindeajuns sS se mire si sa se plinga.

Ea a spus atunci

:

— Si ar fi ceva de o nesfirsita uimire si mai groaznic decit orice

monstruozitate dacS, dupa cum crezi tu, in casa cea mai ordonata a

unui atit de mare tata de familie, vasele ieftine ar fi pastrate cu in-

grijire, iar cele pretioase ar fi ISsate in paraginire. Dar nu este asa

;

caci daca rSmln nerSsturnate cele ce am conchis cu pujin inainte, chiar

de la intemeietorul impara{iei de care vorbim, acum vej afla ca intot-

deauna cei buni sint putemici, iar cei rai josnici si slabi, ca niciodata

nu exista vicii fara pedeapsa, nicj. virtuft f3ra rSsplata, ca au parte cei

buni de fericire, cei raa intotdeauna de nefericire, si multe de acest fel,

care te vor intari Intr-o vigoare puternica, linistindu-Ji plingerile. $i

fiindea ai vgzut chipul adevaratei fericiri pe care ti-am aratat*o decurind si ai aflat in ce consta, dupa ce vom strSbate tbate caile pecare le socotesc necesare pentru Inceput, Hi voi arata si drumul care

te va duce acasS. Iar mintii tale ii voi da aripi pritivfea|e sa se poata

Kt^GEsa^jrocozoriBi i3*

inSlta ca, dupa ce ii vei invinge tulbur&rea, sa te intorci in patrie s&-

natos, condus de mine, pe drumui meu si chiar cu mijloacele mele de

caiatorie.

POEZIA I 188

Usoare aripi s69 am, ce pot sa duca

Sus, in inaltele tarii cereijti t

Cind spiritul le-a imbrScat, natuca,

Dispret aruncS celor pamlntesti.

Prin nesfirsitul aer el strabate 170

Si-n urma sa priveste norul greu.

Se-nalta-n regiuni fcnv&p&iate,

De focul de ete'r aprins mereti.

Spre-al stelelor palat apoi porheste,.'"'

.

Pe calea sa pe Phoebus intilnind,

P lane ta inghe tat a o-nsbteste "*,

Soldatm al unui astru straliicind,

Sau noaptea de lumina dantelatat

Urmeaza astrul alb in mersul lui

Si cind ii e rotirea terminata,

Se urea in Inaltul ceruiilL

Respinge sfere de eter senine,

Stapin al veneratelor lumini

;

Aici supremul rege sceptrul tine

Si cirma lumii el o are in miini,

Statornic carul zburator 173 conduce

Arbitru pentru tbate luminal,

Acolo daca-odatS te vei duce', ' "' -

Gas'mdu-ti drumui care 1-ai uitat,

«Imi amintesc, mi-e patria» vei spune.

t<De-aici plecat, aici ma- vox opri»^ ''-<-

{ar daca-ti va piacea s& vezi pamlntul

Cei parasit de tine, vei privi x. ;-',;

Tiranii in exll. ce cu cuvintul

Atltea neamuri n-or mai ingrozi. .^i-

168. Cf. Cicero, Vlsul lui Scipio {Republics).-

.„.„.- .

169. Plato n, Phaedma. 249 c= «Singuta gliidirea iilnzolului e inaripaw.-»-

ISHAVwlftl&m 1. 336= «Prive,te Sncotro *»*****+neta taghetata a lui Saturn». :'-?'

173* platan. Pheodrus, 246e: «E Iwiascnta poterea aripei'; «*•<?»: *WSg :j* '.tM«.

nnde locuie$te neomoi zeilar.. Mareie Jupiter merge Inainte pe cer, purtat In evr,

pregatitor 5» IngriJltOi " toate*.

Mmm*

132, ..BOETHTCJS

PROZA il

Atunci am exelamat

:

— Ah, ce mari lucruri fSgaduiesti ! $i uu ma indoiesc ca le vei

putea iace ; numai tu, care m-ai trezit, sa nu tritirzii.

— Mai intli — zice ea — i%\ vei putea da seama ca Intotdeauna

cei buni au puterea, iar cei rai slnt lipsiti de orice forte si aceste douaadevaruri se demonstreaza miul din celaialt. Caci de indata ce binele

si rSul sint contrarii, daca am stabilit ca binele este puternic, se vedsiimpede slabiciunea raului si daca e clara fragilitatea raului, taria bi-

nelui. este evidenta. Ca sa ai Insa o Incredere mai deplina in invatatura

mea, voi merge si pe o cale si pe alta, confirmlnd cind dintr-o parte

cind dintr-alta propozitiile meie. Executarea oricarui act ome-nesc consta din doua elemente, vointa si puterea, din care dacSlipseste una nu se poate traduce nimic in fapt. Lipsind vointa, nici nuincepi macar ceea ce nu vrei, iar daca lipseste puterea, vointa e za~

darnica. De aici rezutta ca, daca vezi pe cineva ca vrea sa dobindeascaceea ce nu dobindeste, iti dai seama, fara sa te indoiesti, ca lui It lip-

seste puterea de a obtine ce a voit.

— E clar si n-are de ce fi tagaduit.

— Dar daca" vezi cS a izbutit ce a voit, te vei indoi ca a avut putere?

— Nu.— Oricine trebuie socotit puternic in ceea ce poate, iar in ceea ce

nu poate. slab.

— Recunosc.

— Iti amintesti ceea ce am stabilit din rationamentele anterioare,

ca toata stradania vointei omenesti, care se manifests prin diferite do-

rinte, se sileste sa ajunga in graba la fericire?

— Tin minte ca s-a demonstrat si aceasta,

— Iti amintesti cS fericirea este binele insusi si ca astfel, cautind

fericirea. toti doresc binele ?

— Nu ma silesc sa-mi amintesc, fiindca aceasta o am bine fixata

in memorie.

— Asadar, toti oamenii, buni si rai, se strSduiesc In aceeasi sfor-

tere sa ajunga la bine ?

— Aceasta e concluzia,

— Dar e sigur ca prin dobindirea binelui devin buni.

— Sigur.

— Cei buni obtin prin urmare ceea ce doresc ?'

— Asa se pare.

MtNGtaanfc*;fjs&mrm

—Bar. cei rei, daca ar dobtndi binele pe care-1 doresc n-ar putsai-

fi rai."'-

: -^— Asa e.

— Fiindca deci si unii si altii doresc binele, dar unii il dobindesc'

iar altii nu, exista vreo indoiaSS ca oricam cei buni sint puternici §i

cei rai slabi ?

— Cine se indoieste nu poate urmari nici realitatea lucruritor,

nici inlSntuirea argumentelor.

— Daca slnt doua fiinte care, conform naturii lor, au de f&ciit'

acelasi lucru, si una din ele, supunindu-se unei datorii naturale. tl fece^.

ducindu-1 la bun sfirsit, cealalta insa nu poate indeplini aceastS &&>rie naturala, ci, intr-un mod care nu convine naturii, in loc.sa.

:

indje-

plineasca lucrul propus, imita pe eel ce-1 indeplineste, pe ca^e;i,din

acesti doi il socotesti mai puternic ? .,..:.,..:— Inteleg eu ce vrei sa spui, dar vreau totusi sa aud si mai lamurit,

— Vei tagadui ca oamenii au miscarea mersului conform unei legi

naturale? . . .. . .,-.,-.:

— Nu.— Te indoiesti ca acest act este datoria naturala a picioarelor ?

— Nici de asta nu ma Indoiesc.

— Deci daca un om, putind sa paseasca cu picioarele lui, merge,

iar altul, cSruia ii lipseste aceasta functie naturala a picioarelor, ar

incerca sa mearga sprijinindu-se in miini, cine din acesti doi poate . fi

socotit mai tare? .-..'.— Spune mai departe, caci nimeni nu se indoieste c&.anume ;

cel

ce poate indeplini o functie naturala este mai puternic declt, c§l ,ce:

nu poate. .< l

. ; ..> t= ^ ..'

— Dar binele suprem — care este tirita propusa deopotriv.a pentru,

cei buni si pentru cei rai — cei buni 11 urmaresc prin iunctia natwalS

a virtutilor, iar cei rai Incearca sa-1 dobindeascH. prin diferite presiuni,

care nu constituie functia naturals de a dobindi binele; sau tu;crezi

altfel?. 4 ..-.• :is;i r^ f

— Nu, caci concluzia e evidenta. Din cele stabilite pSnS aetfm '..e;

necesar ca toti cei buni sa fie puternici, Iar cei rai slabu .

— Corect anticipezi — zice ea — si aceasta, cum spera" de obicel-

medicii, este indiciul unei naturi care se reface si rezista. Dar fiipd;c%,

vad ca intelegi asa de repede, voi ingrcimadi rationamente' inciter vezJ

tu cit de evidenta e infirmiiatea eamehilbr viciosi, care nu pot ajunge

• -'-'air

134*" '

'

'' —

i-< '

"' ' i- tjQvtsffys

mScar unde fi duce 51 fi impinge o tendinis naturalM. §i ce 5-ar in-thapla daca ar fi lipsiti de ajutoml atlt de mare si aproape de neinvinsal naturu care anttcipeaza? Baga de seama cSt de mare neputinta sta-pineste pe oamenii nelegiuiti. Si nu rasplati usoare, care se dau lajocun » cauta, fara sa le poata urmSri si obtine, ci in fata virfului siculminate lucrurilor sint neputinciosi si, nenoroctfii, n-au nici un re-zultat in unica lor siradanie de fiecare zi si de fiecare noapte t aid sevad putenle celor buni. Caci dupa cum pe eel care, mergind pe jospoate ajunge in acel loc de unde nu s-ar mai putea merge mai de-parte, I-ai socoti eel mai tare la mers. tot asa pe eel ce percepe ho-tarul celor donte, dincolo de care nu mai exista nimic, e necesar sa-1socotesti eel mai puternic. De aici rezulta. prin opoziUe, ca nelegiuittipar a ft l,pS1h de orice puteri. Intr-adevar, pentru ce, parasind virtutea,se dedau viaulu, ? Din necunoasterea binelui - si ce este mai slabdedt orbirea ignorantei ? - sau stiu ce urmaresc, dar pasiu-nea fi abate si-i doboara ? Astfel ii face nestapinirea slabi pece. ce nu pot lupta tmpotriva viciului. Sau cu stiirija si vointa Pa-rasesc bmele si se Intorc spre vicii? In acest chip insa ei inceteaza nunumai de a fi puternici, dar chiar de a exista ; cei ce parasese tintacomuna a lot ceea ce exists Inceteaza in acela.i timp chiar de a exista.Ar parea poate cuiva de mirare afirmatia despre cei rai, care sintcei max multi, cS nu exista , dar aceasta e realitatea. Dar cei rai nuneaga ca sint rai

,ci neaga eg exista pur si simplu. Fiindca, dupa cumunui cadavru ii spun om mort, dar n-ai putea sa-1 numesti, simpiu, om,

moTn I Tte ^ CSi ViCi°9i Slnt '*• darM' PUtea ^unoaste Inmod absolut ca ei exista. Exista desigur ceea ce respecta si isi pas-treazS nature

,ceea ce insa se indeparteaza de ea parage ceea ce

e adit in natura sa. Dar cei rai sint puternici, vei zice , nu voi nega,tasB aceasta putere a lor nu izvoraste din for^a. ci din siabiciune. Ei

rarlwe'7 *

P * <"" ""* fi f°St ta Stare *» facS< «*«* ar fi pututramine cu nsus.rea de a face binele. Aceasta putinta arata limpedeca ei nu pot mrnic. Pentru ca, precum am stabilit mai inainte, raul nu

IrtrZc.'Ind3t5 ^ ^ nUmai ** S Clar *"P» cei ^ - -

— Este adevarat.

?1 pea'colo^111^ EneUla

'X11

'761~7C3: <^* ocoliri aa ffcut Inainte pe-aici

Jocurl «cind, cS se-ntrec pe capul 5i vlata lei Tannis.(Trad. Cb 5buc)

3d»r<iiiBBttB*iiioaaE'n:i >^S

— Dar ca £.3 intelegi care este forfa adevSratei puteri, am definit

cu putin mai inainte ca nu exista nimic mai puternic decit binele suprem.

— Asa e.

— Dar acesta nu poate face rSul.

— Nu.

Este deci cineva care sa creada ca oamenii pot face tolul ?

— Daca nu e vreunul nebun, nimeni.

— Dar ei pot sa faca raul.

— O, de n-ar putea !

^Asadar, de indata ce numai acela care poate face binele poate

totul, iar cei ce pot face raul nu pot sa fac& totul, e clar cl.acfei care

pot face raul pot mai putin. La aceasta se adauga ca toata putjerea tre-

buie socotita intre cele de dorit si ca toate cele de dorit find spre bine,

ca spre culminatia naturii lor, dupa" cum am aratat. Dar putinta de a

savirsi o crima nu Unde spre bine, deci ea nu este de dorit. Orice p>:

tere insa e de dorit; e limpede prin urmare ca putinta de a face iMnu.e putere. Din toate acestea apare neindoielnica" putefea celor buni si

slabiciunea celor rai si se dovedeste justa cugetarea lui Platom ca

numai cei Intelepti pot face ceea ce doresc, pe cind cei rai pot incepe

ce vor. dar nu pot indeplini ce doresc. Ei fac orice, socotind ca vor

dobindi, prin cele de care sint desfatati, acel bine pe care-1 doresc, dar

nu-1 doblndesc, fiindca necinstea nu duce la fericire.

POEZIA IIin

Vedeti §ezind pe-nalte tronuri regi mindri ?i impunatori

Paziti de arme-ntunecate, de purpura stralucitori, -...

Amenintind cu fete aspre ?i clocotind ca de turbare.

De li s-ar smulge haina, care le dS desarta-nfatisare,.

Se va vedea ca poarta lanturi, pe dinauntru-incatusatir

Caci pasiunea-i stapine^te, de-al ei venin nesaturati,

$i valul inaltat de ura de-atitea ori ii biciuieste,

Aici tristetea ii apasa, aici speranta-i chinuiestemAtiti tirani si-un singur suflet vedetf ca tuturor li-e dat

;

;=

Nu face ceea ce doreste eel ce de ei e apasat.

175. Cf. PialOB, dialogu] Gorgfas, din care Boethlus se iospirt In. acest SSPP*

176. Portrettrl tirapului, ci. Platon. ftepublica, X, 57ft b — 580 b. ' • .">''

'

177. Mart. CapeUa, 16, 1 (9, 25).

ln^iL<MSamAa^-i~., •,.

136 -SOETBIUS

PROZA ill.

Vezi, asadar, in ce noroi se rostogoleste infamia $i in ce lomlnfistraluceste cinstea ? Se vede bine ca niciodata binelui nu-i va Hpsi ras-pJata si rSului pedeapsa. Poate p3rea, pe buna dreptate, cS raspiataunui fapt sflvfrsit este acel lucru pentru care se savirse$te fiecarefapt dupa cum spre exemplu, raspiata alergarii intr-un stadioneste coroana pentru care se aiearga. Dar am aratat ca feri-

cirea este binele insusi, pentru care se savlrseste orice ac-tiune; deci insusi binele este propus ca raspiata comuna pen-tru faptele omenesti. InsS acest bine nu poate fi separat de.cei bum — cSci nici nu se poate numi bun eel lipsit de bine— de aceea o buna conduits isi are ca urmare raspiata sa. Deci oricitar fi in Iargul lor cei rai, totusi intelepiuhri nu-i va cadea coroana.nu i se va vesteji™. pentru ca necinstea altuia nu poate smulge po-doaba proprie sufletelor cinstite. DacS infeleptul s-ar bucura de o po-doaba priraita din afara, i-ar putea-o rapi fie altul, fie chiar eel ce i-aconferit-o

;dar pentru ca fiecaruia ii face acest dar cinstea sa, va fi

lipsit de raspiata atunci cind va inceta de a fi cinstit. Apoi, daca deaceea este dorita o raspiata. fiindca e socotita buna, cine ar putea credeca posesorul binelui e lipsit de raspiata? Si care e raspiata? Ceamai frumoasS si mai mare din toate -, aminteste-ti de acel corolai, pecare 1-am stabiiit ca foarte insemnat cu putfn inainte, si trage concluzia.Fiindca binele insusi e fericirea, e limpede ca toti cei buni, prin faptulchiar ci sint buni, devin fericiti.

Dar am spus despre cei feiiciti ca sint zei .• a fi zei este deci pen-tru cei buni raspiata pe care nici o zi nu o stricS, nici o putere nu omicsoreaza, nici o necesitate n-o pSteaza. Astfel stind lucrurile, inte-leptul n-ax trebui sS se indoiasca de pedeapsa inevitabila a celor r£i ?

caci de indata ce binele si rSul, ca si pedeapsa si raspiata, se deosebesccu chipuri contrarii, este necesar ca recompensei binelui sa-i raspundain cealalta parte, intr-un fei contrar, pedeapsa rauiui. Prin urmare, dupacum cei cinstiti au cinstea ca raspiata, tot astfel cei necinstiti au capedeapsa ticSlosia «: §i cine suferS din cauza unei pedepse stie binecasufera din cauza unui rau. Asadar, daca vor sa se judece ei msisi,

iarv|1

ata'n?K™//^Je

.,Ui So!°

cmo

.n

-X1V 25- Cununa infeleptilor este bogBUa lor;

US AT10 ®ste rea> Cf'9i Psa,ml' 89- 6 ' '«««»• 13, 18.

lns«J^dZn^0ifS^S-.De °"iclfs mfnhtUonm I, 12, 46: «Nelegimtul I?i este

ia rSsp?ata sa»'aiuUlimire ?i ,iecare

-

*~m £aPtele .»fe bune sau re'e, i?i

umGU£MJJl&itijQ%G£l®l 13?'

ar putea sa para lipsitf de pedeapsa cei pe care — extremitate a tutu-

ror releior — ticalosia nu numai ca ii atinge, dar chiar ii pateaza cu

totul ?

Vezi, insa, in comparatie cu cei buni, ce pedeapsa Insoteste pe cei

noc.ins.titi ; ai inva?.at cu putin inainte ca tot ceea ce exists e unui si

va acest unui e binele, de unde rezulta ca tot ceea ce exista

pare a fi binele. In ccest mod deci tot ce se desparte de

bine inceteaza de a exista. De aici, precum se vede, cei r£i

inceteaza de a fi ce au fost; chipul ramas al corpului lor

omenesc insS arata ca ei au fost oameni j cSzind in stricSciune,

au pierdut deci ?i natura omeneascS. Fiindca numai cinstea poate

ridica pe cineva mai presus de ceilalti oameni, e necesar ca necinstea

sa coboare sub demnitatea de om pe cei pe care ii indeparteaz5 de

natura omeneasca ; urmeaza deci ca pe eel ce-1 vezi transformat de

vicil sS nu-1 mai poti considers om. Violentul tilhar fierbe de lacomie

dupa avutul altuia ; ai putea spune ca seamana cu un lup. Gel feroce

Si f3ra astimpar isi oboseste limba in procese , il vei compara cu un

ciine. Cei care umbla cu siretlicuri si ascunzisuri se bucura ca a comis.

un furti?ag prin inseiaciunile sale ? e ca o vulpe. Cei ce mi-si stapfneste

ura clocoteste de s-ar crede ca are jnima de leu. Celtemator si iutela

picior se Ingrozeste de ceea ce n-ar trebui sa se teama : se poate socoti

asemenea cerbilor. Cal moale si stupid sta ca un amortit :traieste ca

un magar. Cei usuralic si nestatornic i?i schimba mereu dorintele :Sn-

tru nimic nu se deosebeste de pSsari. Unui se cufunda in placeri mir-

save si nelegiuite : este stapinit de placerile unei scroafe sordide. A§a

se face cum eel care, parasind cinstea, a incetat de a fi om §i, fiindca,

nu poate trece in starea de dumnezeire, se transforma in fiara.

POEZIA III 180

Pinzele istetului Nerite 1M

Si corabiile risipite

Eurus spre insula le minS,

Unde locuieste mindra ztna 182,

Carei soarele ii este tata.

180. Acest episod din viata lul Ulysse e povestit de Oyidiu in MeMmorftw*

XIV'

m.viysse, Neritus era un munte Intr-o mlci insula de ling S Itfaaeq, patria,

lai uiY|^vrSjitoare, fUca soarelui St a nSrafel Persela, lbcutad In iw*,

Aia. intr-un palat pSzit de animale sMbVHn 9l de ecoi trautanabi* "-HJ™?male. A lost uciaS.de Telemac, Cf. episodul acesta, pm-estit de Homer ..fuctweews

XX, 138 sq.l ca unnatprtd inceput

:

138BGETHTO3

Cupe cu licoare •fermecatfi

Are pentru oaspeti pregatite ;

Cind li schimba-n chipuri felnrite,

Mina-i care vraji din ierburi face.

In mistret pe unul il preface,

Altul leu marmaric xm devenind,

Dintf i§i vede si-unghii mari iesind.

Unu-n rindul lupilor intra t,

Vrea sa plinga si o da-n urlat

;

Altul leu de Indii devenit,

Urr.blS printre case linistit.

Al Arcadiei ,84 intr-aripat

Zeu, de sef fiind induiosat,

L-a scgpat de chinul felurit,

De frumoasa gazda pregStit

Totusi, cupele nenorocite

De vislasi erau acum golite.

Prefacuti in porci nu mai mincauRoadele lui Ceres, ci catau

Ghinda, fiind cu- chipul prefacut,

Vocea, corpul vechi avind pierdut.

Numai mintea, nefiind schimbata,

Geme de durere-mpovarata.

O, usoare miirii si plante-n stare

Timpului s-aduceti transformare,

Dar ce-n nici un chip nu veft putea

."Si in inimi sfi schimbati ceva !

Inauntru-nchise, ca-n cetate,

Are omul forfe-adevarate.

De-dici pornim-nainie p]ini de jateDie pierderea iubitilor tovarasi,par multumiti ca noi scaparSm teferi5i-ajungem la ostrovul Aia undeSedea frumoasa Circe, o zeUS,Cu gTal de om si-amarnica, o soraDe-ua singe cu salbaticul AetesCare-i nSscut din luminosul" soare5i de-a lui Ocheanos lata Persa-

(Trod. Murnu)383. African; Maraarica, In Africa, £ntre Egipt si Cyrenaica.384. Mercur, nascut Jn Arcadia, reprezentat cu aripi la uraeri 5i la picioare.

MtNGtlEH^S JTLGZOF1EI

E vatamatoare-acea otrava

Ce-nauntru patrunzind, grozava,

Scoate omul din fiinta sa

§i, laslndu-1 neatins trupeste,

Numai sufletul ea i-1 raneste.

PROZA VI

Am raspuns alunci filozofiei

:

— Recunosc si pe drept se poate spune, dupa cum vad, ca vicipsii

isi pastreaza trupeste chip omenesc, iar ca natura sufleteasca smt

transformati In fiare ; dar ca spiritul lor, groaznic si criminal, amenin-

ta cu distrugerea pe cei buni, iata un fapt ce n-as fi vrut sa ,li se in-

gaduie.

— Nici nu li se ingaduie — raspunse ea — dupa cum voj. arata

la lpcul potrivit, dar totusi, dacS li s-ar lua ceea ce se crede ca le e.

ingaduit, s-ar usura in mare masura pedeapsa oamenilor criminali. ,Ar;

parea poate de necrezut, dar in mod sigur sint mai nefericitl cind si-au

realizat dorintele, decit daca n-au putut sa-si indeplineasca aspiratiile.

lor 185, caci daca este nenorocit lucru a fi dorit ticalosia, este mai ne-

norocit a fi avut pentru aceasta puterea, fara care traducerea in fapta

a unei volute nenorocite ar fi paralizata. Astfel, pentru ca fiecare isi

are mizeria sa, este necesar s3 fie loviti de o intreita nenorocire cei

pe care ii vezi ca voiesc , pot si s&virsesc crima.

— Sint de aceeasi pSrere, dar as dori foarte mult ca ei s& fie re-

pede scSpati de aceasta nenorocire, pSrasiti de putinta de a savtesi

crima.

— Vor fi scSpati mai repede decit vrei tu, sau decit ered ei ca

vor -scapa t fiindca in marginile atit de strimte ale vietji nu se poate

intimpla nimic asa de tirziu, melt mai ales sufletul nemuritor sa creadt

ca are de asteptat mult timp. Marea speranta a celor rai si inaita coa-

structie a crimelor lor, se distrug adesea printr-un sfirsit ne asteptat '*$i

nesperat, ceea ce le statorniceste o masura a nenorocirii ; daeS tica-

losia Si face nenorociti, trebuie sS fie mai nenorocit eel ce e mai.lnde-

iung ticalos. Pe acestia i-as socoti absolut nefericiti, daca moartea^p

185. Cf. Platon, Garglas, 509 d, (cap. IXV): aAsadar, din doua rele, a ct

a fapta rea si a o suieri, noi spunem cfi-i mai mare eel dihHi $1 mai ;mic *^n-ai doitea. De aceea, ce mijloace trebuie sa-51 procure cineva, oa sa pom sft-i ajiMe

astfel, tnclt sa alba amtndoufi foloasele, atit pe acela de a nu comite fapte reie, -.ca

si pe acela de a nu le suferi ? Oare puterea sau vointa ? Vreau sa spun osaet-r-w

fi ierit de nedreptati dacil nu va vol* saa daca l*i va dobindi puterea ca- saL,f"J2riedreplfitit ?» (Trad. Simenschy) cf. Gicero, Horienslus 20/39 ; Augrustin, De OlvOOte,

Dei V. 26. ./ '.".-'.:.- ."" ' '--? .'tu^Vmi

MP.:.ts&&$vkus

sfirsit. o-ar pune odata capat rautatfi lor, in adevar daca am trasconcluai juste despre nenorocirea ticalosiei.. e clar ca e mfmita mi-z?ria care se constata a fi vesnica m .

K .,„~ Concluzia - zic eu at««ci - e»te uimitoare si aproape inadmiai-

bila, dar jini cau seamaca se potriveste Intra totul cu cele admise pSnaacum. ^

— Ai dreptate - ruspunse Filozofia - insa eel ce crede ca s-ar im-paca greu cu o concluzie, trebuie sa demonstreze ca premizele sint falsesau sa arate ca alaturarea lor nu este potrivita pentru o coneluzie nece-sara

;altfel, daca ai admis premizele, nu exista nici un motiv de discutle

asupra. concluziei. Pentru ca si ce vol spune nu pare mai putin uimitorci deopotriva de necesar, dupa cele stabilite pina acum.— Ce?

#

— Ca toti cei rai sint mai fericiti daca ispasesc crimele, decit dacaMi-i sanctioneaza" nici o pedeapsa a justice!. Si nu mcerc acum sa aratcum s-ar putea gindi cineva ca moravurile rele sint corectate prin masuripotrivnice, aduse pe calea binelui prin frica de pedeapsa, ca aceasta con-stitute pentru ceilalU un exemplu de a fugi de fapte eulpablle ; pe altacale cred eu despre cei rai ca sint mai nefericiti daca nu ispasesc, fara aavea in vedere corectarea lor si exemplul ce-I ofer5.— Si care va fi aceasta alta cale ?

— N-am stabilit ca in mod sigur cei buni sint fericiti si cei rai sintnenorociti ?

— Asa e.

— Daca deci i se adauga oareeare bine nenorocirii cuiva, nu este elmai fericit decit eel a carui nenorocire este intreaga si absoluta, faraames-tecul nici unui bine ?

— Asa se pare.

— Iar daca aceluiasi nenoroeit, care este lipsit de orioe bine, la raulprin care e nenoroeit i s-ar adauga un altul, n-ar trebui sa fie socotit cumult mai nefericit decit eel a carui nenorocire este usurata prin participa-rea binelui ?

— Cum nu ?

— Asadar, cei rSi, cind sint pedepsiti, Isi adauga un bine, adica pe-ceapsa msasi, care este un bine, dupa judecata dreptului ; si iarasi, cindsint lara pedeapsa, au in ei un rau mai mult, nepedepsirea, care ai recu-noscut ca e un rau, fiindca e o nenorocire..— N-as putea sa neg.

MINGtEERIIiR mSjOZOetSS MM

— Deei cei rai, cind sint Jasa^i intr-o nedreapta impunitate, sint cu

mult mai nefericiti decit cei ce au primit o sanctiune justa. Se vede bine

ca e drept sa fie pedepsiti cei rai si nedrept sa' scape fara pedeapsa.

— Cine ar tagadui aceasta ?

— Dar nu s-ar putea nega nici ca este bun tot ce este drept sr ca,

din contra, ce e nedrept este rau.

Amraspuns ca acest adevar e clar. Apoi am continuat

:

— Aceasta reiese din concluziile anterioare ; dar nu exista, te rog,

pedepse pentru suflet dupa ce corpul moare ?

— Exista pedepse mari chiar, dintre care unele, dupa socotinta mea,

sint apiicate cu o rigoare pe.nala, iar altele cu o injaduinta-purifica-

toare m~, dar acum n-am intenjia sa tratezdespre ele,

Scopul discutiei de pina acum a fost ca tu sa intelegi ca puterea celor

rai, care ti se parea cu totul nemeritata, nu exista, sa vezi ca toft cei im-

potriva carora te plingeai ca sint nepedepsiti nu sint nrciodata scutiti de

sanctiunea necinstei lor, sa afli ca libertatea lor, al carei sfirsit il cereai

degraba, nu este de lunga durata si ca va fi mai funesta daca va fi mai

indelungata, ajungind a fi foarte nenorocita daca va fi eterna r ca astfel

sint mai nefericiti cei rai daca sint lasat/i intr-o nedreapta impunitate, de-

cit daca sint pedepsiti dupa cum se cuvine. Concluzia acestor afirmatii

este ca tocmai atunci sint izbiti de pedepse mai grave, cind sint crezuti

nepedepsiti.

— Cind exarainez argumentele tale — i-am raspuns eu — mi se

pare ca stnt foarte indreptatite, dar daca ma intorc la judecata oame-

nilor, care este acela caruia ele sa i se para nu numai de necrezut,

dar chiar d'e neauzit

?

, ...

—- Asa e. Ei nu pot sa-§i inalte ochii obisnuiti cu intunericul la lurni-

na adevarului limpede $i sint asemenea pasarilor a caror privire este_ iltt-

minata noaptea si orbita ziua j caci privind nu ordinea lucrurilpr, ci ijn-

presiile lor proprii, cred ca ingaduinta sau nepedepsirea erimelor co^J-

tuie o fericire. ..: v

Vezi, insa, sanctiunea legii eterne. Daca ti-ai orinduit spiritu] con-

form binelui, nu e nevoie de un judecator care sa te rasplateasc3| tii;10j

suti ti-ai ales cele bune. Daca ti-ai intors dorintele spre rau, nu cauja^

afara sanctiunea ; chiar tu te-ai grabit sa te cobori, dupa cum, daca pri-

vesti pe rind pamintul urit si cerul, inlaturind alte cqnsideratU §i.Iasi^p

doar privirea.sa judece, ti s-ar parea ca estd cind,in noroi, cind intre a$&Lumea, insa, nu vede acestea ; inseamna sa intram In rindul celor pe care

i-am aratat ca sint asemSnatori. bestiilpr. ; ;•."-<:

1 87. Cf. Platon," Sepabflco, X i Vergilius, Eneida, VI, 739.

_-*.^i^j^iiiK^

142 'BOJ^THTOS

Ce, daca bunaoara cineva, pierzindu-si complet vederea, ar uita ca aavut-o odata si ar socoti ca nu-i lipseste nimic ca sa fie om intreg, n-amconsidera oare orbi pe cei ce ar crede la fel ? Multimea nu va aproba nici

acest adevar sprijinit pe argumente tarj 51 puternice, ca sint mai nefe-

riciti cei care fac, decll cei care sufera" nedreptatea.— As vrea sa aud insesi aceste argumente.

— Poti spune ca nu toti cei rai merita sa fie pedepsiti ?

— Nu.

— Dar este cu totul limpede despre cei rai ca sint nefericiti ?

— Asa e.

— Dec) nu te indoiesti de cei vrednici de pedeapsa ca sint nenorociti ?— Desigur ca nu — raspund eu.

— Prin urmare, daca ai fi judecator, pe cine socotesti ca ar trebuisa pedepsesti, pe eel ce a facut rau, sau pe eel ce a suferit nedreptate ?

— Fara indoiala ca voi da satisfactie celui ce a suferit-o prin pe-

depsirea infractorului,

— Asadar, tf s-ar parea mai nenorocit autorul, decit victima unei ne-dreptati.

— Aceasta e eoncluzia.

— Deci, din aceste motive si din altele de aceeasi natura, din mo-ment ce turpitudinea prin esenfa sa face pe oameni nenorociti, se vedeca o nedreptate constituie o nenorocire nu pentru eel ce o sufera, ci pen-tru eel ce o savirseste.

Avocatii fac insS din contra — urmeaza Filozofia ; caci ei incearca saatt^e mila judecatorilor in favoarea celor ce au suferit ofensa grea si

cruda, atunci cind li s-ar datora mila mai dreapta celor vinovati, carear trebui sa fie adusi de acuzatorii lor la judecata, ca bolnavii la medic,nu cu ura, ci mai degraba.cu indulgenta si mila, pentru ca prin pedeapsasa fie vindecati de boala vinovafiei lor. In acest chip zeltil aparatorilor oris-ar anula In intregime ori, dac£ ar prefera sa fie de folos oamenilor, si-arschimba rolul de acuzator. Iar cei rai, daca ar putea privi printr-o deschi-zatura virtutea pe care au p5rasit-o si ar vedea ca se spala" de necura-tenia viciilor prin ispasirea pedepselor, capatind in schimb cinstea, n-arsocoti ca acestea sint chinuri, ci, respingmd concursul aparatorilor, s-arincredihta in intregime acuzatorilor si judecatorilor lor. De unde reieseca in sufletul celor imjelepti nu ramme loc pentru ura; caci cine, decitnebunii, ar uri pe cei buni ? Dar si a uri pe cei rai e o UpsS de ratiune.Daca stricaciunea morala este boala sufleteasca, asa cum paralizia esteo boala trupeascS, din moment ce socotim pe cei bolnavi trupeste nudemni de urS, ci mai degraba de mila, cu atit mai mult trebuie nu urma-rift, ci comp5timiti cei ale caror suflete sint bintuite de rafirmitate maigrozava decit orice paralizie.

MtMOtlBRUaC 'UtOZOf'iBI U3

POEZIA IV

De ce v-aduce^i singuri ati'ta tulburare ?

De ce cu rnina voastra destinul vi-l grabiti ?

De vreti sa vina moartea, ea fara vreo chemare

Spre voi isi rnina caii mereu neobositi.

Acei pe care leul, mistre$ul ii ranes.te,

Ori sarpele, aceiasi cu sabii se rfinesc.

Sau firea si naravul li se deosebeste

De-n crincene razboaie-ntre ei se har^uiesc,

§i in sageti dusmane pieirea si-o asteapta ?

A lor salbaticie nu are ratiuni :

Vrel pentru fiecare o rasplatire dreapta ?

De cei ce-s rai ai mila, iubeste pe cei buni.

PROZA V

Am raspuns atunci Filozofiei

:

— Vad care este fericirea si nefericirea legata de rasplata celor cin-

stiti si Recinstiti. Chiar in ceea ce indeobste se numeste soarta, constat ca

exista bine si rau ; caci nici un infclept nu prefera exilul, cu mizeria $i

rusinea lui, unei vie# infloritoare in avutfe, plrnS de stralucire si putere,

in patria sa. Functia mtelepciunii este mdeplinita mai straiucit si mai

efectiv atunci cind fericirea condueatorilor se revarsa oarecum asupra

popoarelor conduse, pe cind Snchisoarea si alte chipuri de pedepse preva-

zute de lege trebuie date mai degraba cetatenilor perkulosi, pentru care

au si fost prevazute. De ce deci rolurile sint schimbate si pedepsele cri-

melor apasa pe cei buni, iar cei rai rapesc raspUrtfle virtutilor, ma mir

foarte mult si doresc sa 5tiu de la tine care este ratiunea unei coniuzu

atit de nedrepte. M-as mira mai putin daca as crede ca toate sint ames-

tecate dupa jocul intlmplarii ; dar, ceea ce-mi mareste uimirea, Dumne-

zeu conduce toate. De indata ce El adesea acorda celor bum placen, iar

celor rai neplaceri, dar si din contra, celor buni rautati, iar celor rai Je

ingaduie sS-si indeplineasca dorintele - daca pentru toate acestea mx

exista explicate, cum se deosebesc ele de capriciul intimplarii ?

~ N-ar produce uimire universul — raspunde ea — daca\ ig-

norindu-se ratiunea ordinii sale, ar fi socotit. ca un Iucm intimplator #confuz; dar tu, oricit ignorezi explicatia acestei armonii atit de vasW.

din moment ce un cirmuitor bun conduce lumea, sa nu te indoie5to,Ga

toate se petrec dupa dreptatea sa.

*, --.•-iU~^£v-.-. . .

144 BcyETHros

POEZIA V

Cel care nu cunoaste cum catre pol se duce

Arcturus ys cu incetul in drumul sau pe cer,

-Sau cum Bootes '*' carul spre mare si-1 conduce,

Tirziu sa se scufunde in ape §i mister,

Desi grabit rasare — aceia nieiodata

Nu va cunoaste legea eteruiu! de sus,

De este luna piinS de negura patata,

Palind in noaptea sumbra, cu globul pal si dus,

Sau daca stele care erau acoperite

De Phoebe, iar s-aratS, aceasta disparind,

Pe neamuri ratacirea incepe sa le-agite.

Lovesc in aer, semne si zgomote facind 19fl,

Nici unul nu se mira cind Corus hartuieste

In goania tarrrml marii cu val frematator,

Nici cind zapada, care de geruri se intareste,

Pe data e topita de Phoebus arzator.

Dar daca pentru-acestea-n^elegerea-i usoara

Sint alte adinci mistere ce mintea chinuiesc.

Cind lucruri raf se-ntimpla, sau pot ca sa apara

Neasteptat, pe oameni usor U Ingrozesc ;

Eroarea nestiintei cu noru-i sa dispara :

Vor Inceta, desigur, ciudate sS se para !

PROZA VI

— Asa e" — zic eii — dar fiihdea este in puterea ta sS scormonesti

cauzele fenomenelor misterioase si sa scot;i la lumina zilei infelesurJte in-

valuite de intuneric, te rog s5~mi spiii si mie p&rerile tale despre ele, pen-

tru ca raa tulbura foarte mult aceste ciudatenii.

Atunei Filozofia, surizlnd 191 o elipa, zise :

— Domeniul ce mi-1 fnfatisezi e eel mai vast dintre toate in proble-

me care nu se pot rezoiva cu usurinfa' definitiv. Caci subiectul este de

asa natura, incit abia este inlaturata o indoiala §i rasar allele, ca niste

388. Vergilins, Georgice I, 204189. Mart. Capella, 42, 4 (27, l)i cf. Ovidius, Metamorfoze II, 177.

190. In timpul eclipselor de luna cei vechi faeeau un zgomot asurzitor, lovind.intre eie obiecte de metal, pentru a ajuta Juna saV iasS din eclipsS, Acest obiceit:ar« se mai pSsireaza gi astazi la groenlandezi $i la urtele populatii air!cane tre-

buie pus In legatura ca un strSvechi mtt ind5an, dupa care luna si soareie sintnecontenit urmgtite de capul nemuritor al Itrt Rahm, pJrEt de aceslia lui Vishnuca ar fi baut din apa nerauririi.

191. Loc comun tn dailogurile platonlce, Cf. Phaedost, 62 a.

.-:a!^.i^

Brt*nsirei«yB;.* ,jtiQiBOJriEi 143.

capete de hydra ; sj nu exista pentru eie alt procedeu, decit s& le string!

sub jaraticul mistuitor al spiritului. intr-adevar, in acest domeniu este

de obicei vorba despre unitatea providentei, despre inlan^uirea destinului,

despre evenimentele venite pe neasteptate, despre cunoasterea si. predes-

tinarea divina, despre liberul arbitru, a caror greutate tu Insu^i o po^i

aprecia. Insa, pentru ca si cunoasterea acestora face oarecum parte din

tratamentul tau medical, desi timpul ne este limitat, voi incerca .totusi

sa vorbesc si despre ele. Daca te desfateaza farmecul poeziilor cintate,

va trebui sa-tl amii putin aceasta placere, cit tirop voi inlan^ui argu-

mentele in ordinea lor necesara.

— Cum vrei, zic.

Atunci, ca si cum ar fi luat subiectul de la un alt capatm, a fa-

cut urmatoarea dezvoltare :

— Nasterea tuturor lucrurilor, evolutia tuturor fiintelor sqhimba-

toare, tot ceea ce se misea intr-un mod oarecare, isi are sortite cauze,

rinduire, forme din stabilitatea inteligentjei divine. Aceasta, sezind in

cetatea uniformitatii sale, asigura in desfa^urarea realitfit" ° ordirie

multiforma. Privita in lumina inteligentei divine, aceasta ordine se riii-

me^te providen|a ; in raport, insa, cu fenomenele pe care le orfnduieste

•si le pune in mi§care, a fost numita de cei vechi destin. Ca aceste doua

— providenta §i destinul — nu se confunda, se va vedea cu usurin^a,

daca privim cu ochii min^ii puterea fiecareia dintre ele ; caci providenta

este insasi acea ratimne divina care, ca principiu suprem gi universal,

orinduie§te totul, pe cind destinul este ordinea care troneaza in ienome-

ne, in miscarea lor §i cu ajutorul careia provident^ le inlantuie, dindu-le

la fiecare un loc anumit. Providenta imbrati^eaza deopotriva pe toate,

oricit de deosebite si oricit de nesfirsite, pe cind destinul pune pe fiecare

in miscare, dindu-le spatii, forme si durata, a?a indt aceasta de^su-

rare a ordinii in timp, unificata in lumina spirltului divin, este proyideh^a,

pe cind aceea§i unitate, rinduita ?i desfasurata in timp, se nume.ste des-

tin.

Acestea, de?i sint deosebite, atirna totusi una de alta : caci ordin&a

destinului depinde de uniformitatea providentei. DupS cum un ariisti.ce^

prezentindu-si in minte forma operei pe care o va face, mcepe realizarea

ei §i ceea ce prevazuse unic si absolutincepesa. capete cpntururi in spatiu

-si timp, tot asa Dumnezeu, cu ajutorul providentei, orinduleste tot ce are

de savirsit unic §i statornic, iar cu ajutoruL destinului organizeaza opera

192. Cicero. De tlivinattone, II, 101. Dupa Usener, Klingner st Muller-. (cf-

Weinberger pag. 96),. Boet.hius s-a tolosit in acest capitol de izvoare neiiplatonice :.

Plolin I, 7, 1 ? 201 ; UI..1. ? sq.

ID — Bflefhlus 5i Salvlanua

!46 BOKTHTUS

Sa In amanunte si in timp. Prin urmare, fie ea destinul se exercita prin

spirite divine ajutatoare ale providence!, fie ca pinsa destinului e {esuta

de spiritui universal, sau de intreaga natura m care i se supune, sau de

miscarile -ceres ti ale astrelor, sau de vixtutea Ingerilor I9< sau de felurita

tscusinta a demonilor 195, de unele sau de toate aceste forte, ceea ce e si-

gur este ca forma jmobila si unitara a fenomenelor e providenta, iar des-

tinul este inlantuirea mobila si desfasurarea in timp a celor pe care uni-

tatea divina le-a orlnduit ca sa se produca.

De aid rezulta ca tot ceea ce e sub puterea destinului e supus si

providen^ei, careia i se subordoneaza si destinul, dar unele lucruri care atir-

na de provident sint rnai presus de inlanbjirea destinului ; sint anume ace-

lea care, stabil fixate in preajma supreme! divinitati, depa§esc ordinea

schimbatoare a destinului. Caci dupa cum dintre sferele ce se invirtesc

in jurul acelelasi axe, cea mai launtrica se confunda aproape cu centrul

in unitate si serve§te oarecum ca axa eelorlalte sfere exterioare, care se

invirtesc in jurul ei, iar sfera cea rnai din afara, invirtindu-se cu un cere

mai mare, cu cit este mai departe de unicul punct central, cu atlt se des-

fasoara in spatii mai largi §i daca acestui centru i se apropie si i se

uneste ceva, acest ceva participa la unitate si inceteaza de a fi impras-

tiat in rojscari exterioare, tot asa, printr-o ratiune asemanatoare, ceea ce

se indeparteaza mai mult de spiritui suprem este prins In mai mari inlan-

tuiri ale destinului si este cu atit mai liberat de destin, cu cit se apropie

mai mult de acea axa a tuturor lucrurilor. Iar daca $-a fixat in stabili-

tatea spiritului suprem, lipsit de mi^care, trece deasupra legilor nece-

sare ale destinului. Prin urmare, dupa cum este argumentarea pentru

intelect, nasterea pentru viata, timpul pentru eternitate, cercul pentru

centru, a$a e inlanfeuirea miscatoare a destinului pentru unitatea stator-

nica a providentei. Acea inlSntuire pune in miscare cerul si astrele, rm-

duieste stihlile intre ele $J, printr-o schimbare succesiva, le da forme felu-

rite ; tot ea reinnoieste pe toate care se nasc si apun, prin evolutii ase-

manatoare ale animalelor si plantelor. Ea strange oamenilor intr-o indi-

solubila conexiune de 'Gauze faptele si soarta 395 care, pornind din ince-

puturile nemiscate ale providentei, e necesar ca si aces-tea sa fie neschim-

batoare. Caci reali'tatea este condusa desavirsit daca unitatea care se ga~

193. idee stoics.194. PSrerea susttautS de Atenagora, fllozof -platonic, nascut la Atena in

sec II, coavertit la crestinism.195. Gtndire platonlca.196. Cf. Cicero, De Divinations, I, 125 j «Su Ins* nunjesc destixi ceea ce grecjl

numesc eluiffi^f, adicS o ordine ?1 O serie de cauze care se nasc unele din altelei.

. . ^.'-i*Jija*^; .,;:.,

MlNGBRRJUB WtOaOMBI 147

seste in mteligenta divina exprima o ordine inflexibila de cauze si dacaaceasta ordine retine in propria ei stabilitate lucrurile nestabile, care alt-

(ei ar pluti in voia mtimplarii.

Reiese din acestea ca si in cazul ca voua, care nu puteti privi ordinea

aceasta, vi se par toate confuze si tulburi, totusi slnt toate orinduite dupSfelul lor, si conduse in directla binelui. Fiindca nu exista nimic care sa

se faca in vederea raului, chiar de catre cei rai; pe acestia, dupa cums-a demonstrat cu prisosinta, o eroare grava i-a intors din drumul binelui,

numai sa nu se abata de la principiu] sau ordinea care 5si are obirsia S»axa binelui suprem. Dar, vei zice, poate exista vreo confuzie mai nedreap^

ta decit ca sa aiba cei buni parte cind de fericire, cind de nefericire, lay

cei rai sa obtina cind cele dorite, cind cele detestate? Au oamenii-pritt

urmare acea inteligenfa deplina, incit cei pe care ii socotesc bxmi sau

rai sa fie cu siguranta cum ii cred ei ?, In aceasta judec&tile oamenilor

sint conttadictorii si pe cei pe care unii ii socotesc demni de rasplata,

altii ii gasesc demni de pedeapsa.

Sa admitem, insa, ca ar putea cineva sa deosebeasca pe cei buni

de cei rai ; va fi in stare acesta sa priveasca sufletele in intimitatea «i

temperamentul lor, ca sa intrebuintez un termen obisnuit in inteles fi-

zic ? Elseva minuna, ca acela care nu stie pentru ce organismelor sa-

ilatoase le priesc la unele alimente dulci, la altele amare, pentru ce unii

bolnavi sint intariti cu leacuri usoare, altii cu medicamente puternice.

Dar medicul, care deosebeste ritmul si felul particular al sanatatii si al

bolii, nu se minuneazS deloc. Ce altceva pare a fi sSnatatea sufieteascS

decit cinstea, ce este altceva boala sufletului, decit viciile §i cine altul

pastratbrul celor bune si indepartatorul celor iele, daca nu Dumnezeuf

diriguitorul si doctorul sufleteior ? Privind din turmal Inait al provi-

dentei. el vede si da fiecaruia ceea ce i se potriveste. In aceea consta

deosebita minunatie a ordinii destinului, cS se savirsesc de eel ce $&&

fapte care inmarmuresc pe nestiutori.

Caci pentru a ma margini la clteva rationamente pe care le intelege

mintea omeneasca despre adincurile dumnezeirii, despre acel pe care feu,

1.1 socotesti foarte drept si foarte respectuos al onestitatii, el pare deo--

sebit de providenta care stie toate iS7. Ca zeilor le place cauza victor

rioasa, iar lui Cato cea invinsa, ne aminteste prietenul nostru Lucaw

nus i9S. Prin urmare, desi vezi ca se intimpla aici ceva pe alaturi del

197. Verg. Eneida 1I.-426.

198. Lucanus, Pharsalia I, 128. Nepot al lui Seneca Retorul. ?i Seneca Fdow>-ful, Lticanus, raarete poet *plc. roman, a mmit.de .tlw^r, osindit.ds Nero Stock*sa amestecase ta consplratia republicans a lui Caipumios. ;.:;'; .-„..' 4

148 BO**wiirs<

sperantele tale, exista totusi o ordine:; in iwcruri, iar confuzia care ras-

toarna valorile este o aparenfa subiectiva a mint" tale. S& presupu-'

nem, Insa, ca exista cineva cu o conduits morala atit de ireprosabila-,

incit sa fie de acord asupra lui judecata divinS ?i c<*a umana ; el este

slab ca rezistenta sufleteasca si, daca i se intimpla vreo nenorocire, vainceta poate de a mai cultiva virtutea care n-a putut sS-i pastreze fe-

ricirea, Astfel. o inteleapta organizare cruta pe eel pe care nenoroci-

rea 1-ar putea face mai rau si nu-1 lasa sa sufere pe eel ce mi poate

rabda. Altul este omul desavirsit prin toate virtutile, sfrnt si apropiat

de Dumnezeu ; pe acesta providenta pina Intr-atii il fereste de nenoro-.

cire, inclt nu-1 lasa sa fie atins nici de boli. Caci, dupa cum a spuscineva mai de seama chiar decit mine :

Tariile cere$ti au zidit corpul omului sfint i&9.

Dar se Intimpla adesea ca posturile de inalta raspundere sa fie Jn-

credintate celor buni, iar rautatea sa fie nimicita. Altora providenta le

imparte fericirea proportional cu nenorocirea, dupa calitatea sufletelor

lor ; pe unii ii musca, pentru ca ei sa nu se moleseasca intr-o fericire

Indelungata, ingaduie ca alfii sS fie puternic zguduiti, pentru ca vir-

tutile lor sufletesti sa se intareasca prin practica si exercitiul rabdarii.

Unii se tem mai mult decit trebuie de ceea ce de fapt pot sa suporte,

altii dispretuiesc mai mult decit trebuie ceea ce nu pot sS suporte,

;

pe acestia experienta ii duce la cunoasterea de sine. Unii si-au do-

bindit cu pretul unei morti glorioase un mime venerabil de-a lungul

secolelor, altii, neinfrinati in fata torturilor, au dat celorlaltf exempluca virtutea nu este invinsa de suferinje •, ca acestea se petrec de re-

gula, cu rinduialS si in interesul celor ce par a le suporia, este departe

de once indoiala.

Aceeasi explicatie are si faptul ca tuturor celor rai li se intimpla.

cind neplSceri, cind lucruri dorite. De neplacerile acestora desigur canimeni nu se mira, fiindca toti socot ca ei au meritat raul ; pedepselelor pe altii ii abat de la nelegiuri, iar pe ei li corecteaza ,- si bucuriile

lor slnt pentru cei buni pilda elocventa de ceea ce trebuie sa judecedespre o astfel de fericire, pe care o vad adesea In serviciul celor rai.

In aceasta chestiune cred ca se poate tine seama si de posibllitatea

de a fi until cu un temperament asa de iute si de nestapinit, inert lipsa

de cele necesare s54 impinga" pina la nelegiuire ; providenta vindeca

boala acestuia dindu-i ca leac avere multa. Privindu-si constiinta pa-

199. Ciiatu!, in greceste, este l«iat poate din Hermes Trlsmegtstul, personal le-gendar, c&rula is* atribufan nuraeroase carU. - continind -pilncipiile intelepciuniivechiuiui Egfpt (Bocognaao pa'g. 26B} san' din fitazoful elea% ParfHeaide (Weinberger,pag. 100). . '

. ' .;-:

--^"•^j&kiHii&.Via. ...... .._.:

'?™rTVt?<!i?z™*.'*r."

MBJOIIEKIIaE T1SA>ZOFXBl 149

tata de ticfilosie si comparindu-si avutia cu sine, se teme poate sa nu-1

fie dureroasa pierderea bunurilor, a caror folosire ii este placuta ; isi va

schimba deci conduita si, to teama sa de a nu-si pierde avutia, se va

lasa de rele. Pe altii i-a prabusit in ruina meritata o fericire doblndita

pe nedrept, unii au capatat dreptul de a pedepsi, pentru ca sa existe

mijloc tie intarire pentru cei buni si de corectie pentru cei rai. Caci,

dupa cum nu exista nici o legatura intre cei buni $i cei rai, la fel cei

rai nu pot sa se inteleaga intre ei. De ce n-ar fi astfel cind, viciile sfi-

?iindu-Ie constiinta, nu slnt de acord cu ei in§isi si fac adesea lucruri

pe care le dezaproba dupa ce le-au facut ?

Din aceasta reiese ca deseori acea providenta suprema a dat dova-

c)a si de acest extraordinar miracol, incit cei rai sa facS pe cei rSi buni.

Fiindca uneori sufera nedreptSti din partea celor mai rai dintre ei,

aprinzindu-se de revolts impotriva nedreptatilor, se intorc la roada vir-

tu|ii, dorind sa nu mai fie asemenea acelora pe care-i urasc. Caci numai

puterea divina este aceea pentru care si raul sa poata fi un bine cind,

folosindu-se de el cu masura, ajunge la realizarea vreunui bine. Exista o

ordine care imbratiseaza toate si eel ce si-a parasit locul pentru a in-

tra in aQta ordine de lucruri, rSmin'e totusi inlauntrul ordinii, pentru

ca sa nu se faca loc la nimic intimplator in ImpSratia providenfei.

E greu ca eu sd voxbesc de acestea toate ca un zeu 200.

Omul nu poate sa cuprinda cu mintea sa, ori sa explice prin cuvinte

organizarea operei divine261. Nu e de ajuns numai aceasta, sa vedem

ca Dumnezeu, creatorul tuturor fiintelor, orinduieste toate, conducin-

du-le spre bine si, silindu-se sa mentina in asemanare cu sine ceea ce

el a chemat la viata 202, elimrna raul din hotarul statului sau, prin in-

lantuirea inevitabila a destmului. De aici rezulta ca raul ce se crede

ca abunda pe paminf, daca-1 privesti prin prisma providentei rindui-

toare, nu se gaseste nicaieri. Dar vad ca de la o vrem'e tu, impovarat

de greutatea problemei si obosit de lungimea rationamentuiui, a$tepti

un cintec odihnitor ; soarbe deci o inghititura, care te va intari si-ti

va da puteri, pentru a asculta cele ce vor urma.

200. Citat in grecesle din Hiada VII, !76 : «Daca eu nu sint o muz5 anevole

o sa spun despre toate». (Trad. Mnmu)201. Cf. Bcciesiasfui l, 8: «Toate lucrurile slnt. grele, nu poate omul sa le

explice prin cuvlnt si nu se va satura ochiul a vedea, nici urechea a auzl»L ,

202. Cf. Epist. Pillp. 2, 7: «Ci s-an desertat pe; sine ..chip de. osn luind, lotto

asemSnarea oamentior facindu-sea. Iacob 3, 9 ; «Cu dinsa (cu limba) .buiecavlntain

pe Dumnezeu ?i Tata j St cu dinsa bleslenianx pre oameni, care slnt JScuUi dupa

asemSnarea lui Dumnezeu*. . . •;;;.-. ...

"?-' .'" ' " •'@3WfWi**',?4*^'-v*?'-

ISO /•OB1HTOS

POEZIA VI

Cu gmduri luminoase si-adinci de vrei sa stii

Cei care-n cer uri tuna ce legiuiri urmeazS,

Priveste firmamentul cu inaltele-i taiii

:

Acolo astrii pace straveche 151 pastreaza

Prin dreapta invoiaJa cu care s-au legat.

StrSlucitor de raze cind soareie s-aprinde

Nu-mpiedica pe Phoebe in cerul inghetat,

Nici Ursa ce zenitul cu repezi cai cuprinde m3

In valuri s&. se scalde nu merge niciodata

In occidentu-n care, cum vin sa se scufunde,

Priveste pe-alte astre pe bolta instelatS

Si nu doreste oceanul ca-n el sa se afunde.

Intotdeauna Vesper cu-ntoarceri regulate

Vesteste umbre-ncete si Lucifer asteme:

Din nou frumoase zile si binecuvintate 2W

Le tonoi.es te mersul supus la legi eterne

Iubirea dintre ele si este exilat

Razboiul din tinutu] de stele purtStor **.

Aceasta armonie conduce neincetat

Pe orice elemente, ca-n rlnduiala lor

Uscatul s3 dea locul la umedul opus,

Ca frigul legatura cu caldUl s& pSstreze,

Ca focul ce sta-rr aer sa se ridice~n sus

Si-nvins de greutate pSmintul sa s-aseze,

De-aceea-n adierea calduta a primaveiii

Se-mprastie parfumul din fiecare floare,

Isi coace Ceres- roada-n arsiiele verii

De poame plina toamna se-ntoarce-odihnitoare,

lar iarna e batuta de ploi, zapezi si ghea^a.

Aceasta tolantuire a timpului hraneste

Si uitretine tot ce respira-n lume viata ^Tot ea apuca, fngroapa, sfarima si rapeste

Pe bietele fiinte tn moarte cufundind.

Iar neincetat, in ceruri, al lumii ziditor

Troneaza, universul cu friu-i conducind,

Stapin si rege, obirsie si nesecat izvof,

203. Cf. Mart. Capelia 427, 7 (299, 25)204. VergtEus, Edoge 8, 17.

205. Vergillus. Gsorglce m, 225—228.206. MaximiajHis, 5, 112.

Vergilius, Qedrgice II, 481—482.

.... *-. 1* tl r ''JlTi'mltuM**!.^ . ^.

.v^=r.

:rt^;-r>-y^;:,:|>v'-i-:

MtNGtEEjots riiAmorna 151

Dreptatii legroire si-arbitru inteiept,

El cheama iar la sine pe cele in miscare

$L celor ratacite le-aseaz& drumul drept.

Caci daca nu le-ar pune-ngradiri pe-a lor carare,

Chemindu-le sa vina de unde au pornit,

Cele ce sint imute in buna rinduire

S-ar pierde de izvorul de unde au venit.

El fara incetare e pentru toti iubire

De-orice vietuitoare e binele dorit

Fiindca-n rostu-i viata i-ar fi cu neputinta

De nu s-ar reintoarce s-ajunga in sfirsit

Condusa" de iubire la eel ce i-a dat firnfS.

PROZA VII

— $i acum vezi ce concluzie urmeaza, dupa tot ceea ce am spus ?

— Ce ? — i-am raspuns eu.

— Ca orice soarta" e Intotdeauna buna.

— Si cum e cu putinfa* aceasta ?

— Asculta. De Indata ce orice soartS, placuta sau aspra, are

de scop fie sfi rfisplateasca" si sS Intfireasca" pe cei buni, fie sa pedep-

seasca sau s& indrepte pe cei rai, rezultS ca oricare este buna, Kind in

acelasi timp dreapta si utilS,

— Desigur, rationamentul tau este foarte adevSrat si, daca tin sea-

ma de providenta si destinui de care mi-ai vorbit cu putin inainte, cu-

getarea ta se sprijina pe temelii putemice. Totusi, daca vrei, s-o tre-

cem si pe ea in numarul celor pe care le-ai declarat ca de neinteles,

— Cum?— Fiindca este o afirmatie curenta .si generala aceea ca soarta uno-

ra este rea.

— Vrei, a$adar, sa ne apropiem putin de vorbirea vulgului, pentru

a nu da impresia ca am pierdut oarecum legatura cu omenirea ?

— Cum !ti place !

— Nu crezi ca ce e bun e si folositor ?

— Da.

— Prin urmare si bun ?

— De ce nu ?

— Dax aceasta este soarta acelora care, fie cladHi in virtuti, poartS

razboi potrivniciilox viepi, fie tntorcindu-se din calea viciilor, iau dru-

mul virtutilor.

— N-as putea s31neg.

1.52 :: B08THT0S

— Iar soarta fericita care este data celor buni ca rasplata" nu cum-va vulgul o crede rea ?

— Ba deloc ; o socote$te foarto buna, 35a cum este,

— Si pe cealalta, care prin asprimea ei constitute o dreapta pe-cleapsa pentru ceirai, o gaseste poporul buna ?

— Ba o socoieste mai nenorocita decit lot ce s-ar pu'.ea mchipui.

— Baga do seama deci sa nu spunem vreun paradox urmlnd ju-

decata muHimii.

— De ce ?

— Din ceea ce am admis rezulta ca acei care sint in posesia, cau-tarea sau dobindirea virtutii au intotdeauna soarta buna, oricare ar fi

ea, pe ctud cei ce ramin in necinste o au intotdeauna foarte rea.

— E adevarat — conchisei eu — desi nimeni n-ar Indrazni s-o mar-turiseasca.

— Dc aceea — raspunse ea — barbatul intelept nu trebuie sa su-porte cu greutate unele hartuieli cu soarta, dupa cum barbatul viteaznu se cuvine sa se minie cind suna mobilizarea. Caci pentra fiecare,

greutatea insasi este prilej, pentru unul de a-si dobindi glorie, pentrucelalalt, de a-si intari intelepciunea. De aici se numeste vir-

tute, fiindcfi, spiijtnindu-se pe puterile sale nu este invmsa depotrivniciile viejii r si voi, deprinzindu-va cu dezvoltarea virtu-

tii, n-ati venit ca sa va risipiti in usuratate si sa va isto-

vitf in placed. In sufletele voastre v-ati inclestat in lupta apriga cuintreaga soarta, ca ea sa nu vS inabuse cind este tristS si S3 nu vacorupa cind e placuta. Ocupati locul de mijloc cu forte tari ; oricineramine in afara, intr-o parte sau alta, are disprepul fericirii, nu ras-plata muncii. In mina voastra este chiar cbipul in care vreti sa vadaltuiti soarta ; orice soarta care pare rea, daca nu intareste sau in-dreapta, pedepseste.

POEZIA VII

Prin zece ani de lupte Atrid 31J a razbunatPe frate ca rapita i-a fost a lui sotfe,

Pe Frigia-n ruina lasind-o, neindurat.

El, ins<1, vrind cu flota, pe marea azurie,

Sa piece si cu singe vint bun rascumparind,Si-a scos de tata haina si preot s-a facut,

In triste sacrificii la zei pe nlca dind.

207. Inainte de a pleca cu IJota spre Troia, Atridul Agamemnon a trebuit saJertfeascS pe fiica sa Iflgenia, pentru a avea vinturi favorabile de plutire.

L.'^i'^ilj-ii--. . ..

-•.:-.,"rsgwsw "S .

IttKGIIESnJE' tfroozOKEI153

Eroul din Itaca »» a plSns ca si-a pierdut

Tovara^ii ce fost-au cu totii inghitHi

De Polyphem eel groaznic, cu pintec nesatul

;

Dar totusi, pierzind ochiul, ca niste oropsiti,

Si-acesta bucuria si-a rasplatit destul,

Lui Hercul pentru munca-i marirea i-a lost plata :

Pc aprigii Centauri in lupta i-a supus,

^-a imhracat cu pielea de la un leu 209 luata

Si cu sageti ochite de pasari 2;" a rapus.

Cu mina-i grea de aur, el poame 2U a rapit

Unui dragon ce-n paza le avea neincetat.

Pe Cerber cu trei lanturi legat 1-a domolit.

Imingator se spune ca drept pasune-a dat

La ni^te cai in furii pe-al lor stapin 212. Zdrobita

in foe pierit-a Hydra, cu tot veninu-i rau.

Iar riul Achelous cu fruntea murdarita,

Si-a Inters inrusinate priviri spre fundul sau 2in.

In lybice nisipuri pe-Antaeus 1-a rapus 2i/*.

Iar Cacus lui Evandru i-a potolit minia

Si umerii ce lumea aveau s-o {inS. sus

Au fost pataji de spuma unui mistret 213. TSria

Cu care cea din urma grea munca-a fost rabdat§.

Caci pe grumaz el cerul tinea 216. I-a cinstit

Pentru aceasta truda cu cerul ca rasplata.

Mergetf pe calea inalta ce vi s-a daruit

Ca o mareata pilda. Fiti bravi ! Putep: fugi

Fara curaj ? Pamintul de-1 veti fi biruit

Stapin i pe cer veti fi-

mffiTdln Nemeea. Este verba de chinurile la care "J^*^pentru a ispasi vina de a-si li ucis, latr-un acces de nebunie, sotia si copiu.

210. Pasarile lacului Stymfale.

2X1. Merele de aur din gradina Hesperidelor.r.mone-aara Hercule

212. Diomede, regele Traciei, 5si hranea can cu carne omeneasca. Hercw

1-a pedepsit pentru aceasta cruzime dtndu-1 propriiJor- lui cai sa-i stjsie.

2!3. Seneca, Hercu/es Purens 1178,

214. Seneca. Wedeea, 643, 653.

215. Mistretul 'd« la Erimante din Aicadia.

216. A limit, !n locul lui Atlas, pamintul pe umert.

. L,i>iYLik:iziii. ,.,....

CARTEA V

PROZA I

Filozofia vorbise astfel si, schimbind subiectul, era gata sa in-ceapa a trata si lamuri alte chestiuni. I-am spus atunci

:

— Sfatul tau este bun si vrednic de autoritatea la, dar vorba pecare mi-ai spus-o adineaori, ca problema providentei este legata demulte altele, o verific acura. pe teren. Astfel, iatS, te intreb, de creziin intlmplare, si ce este ea ?

— Ma grabesc — raspunse ea — sa ma achit de promisiuneafacuta si sa-ti arat cararea, pe care sa te intorci acasa. Cunoastereaacestei chestiuni, insS, desi foarte folositoare, ne cam indeparieazade 3a calea noastra si mS tern ca nu cumva, obosindu-te pe cai la-turalnice, sS nu poti fi In stare sa duci pinS la capat drumul eel drept.— Nu te teme

, este pentru mine o adevarata odihnS sa cunoscaceste probleme, care mS desfateaza" foarte mult. Cind orice laturaa discutiei tale va fi intemeiata pe o convingere necontestata, nuvoi mai avea nici o indoiala pentru cele ce urmeazS.— Te voi comringe ~ zise ea — si iodatS Incepu astfel t

— Daca hazaidul se defineste ca un eveniment intimplator, pro-dus fara nici o Inlantuire cauzala, te-asigur ca el nu exists si-U de-clar c3 acest cuvint, necorespunzind ca insemnatate vreunei realitfiti.este o vorba goala ,• caci dacS Dumnezeu cuprinde in ordinea Sa totceea ce exista, mai poate rSmlne vreun loc pentru hazard ? Maximacare spune ca din nimic nu se naste nimic »* este adevarata, si ni-mem dmtre cei vechi n-a contestat-o vreodata, desi ei au luat-o catemelie a tuturor rationamentelor, nu cu privire la principiul activ,ci cu privire la materia creata, adica la natura fiintelor. Daca senaste ceva far* nici o cauza, va parea ca s-a nascut din nimic , iardaca aceasta nu se poate intlmpla, nici hazardul nu e posibil, eel pu-tm in forma in care 1-am definit adineauri.

sius!s«/re m?84 S g. :

"U"91 P°ate aVea 0ri9inea ta ^arS de ° cauz3 »- — PGr "

«Ntmic nu se naste din nimic,Nimic mi se poate Intoarce in nimic.

MS

— Ce atunci nu exist* nimic care sa post* fi numit pe drept

hazard sau intlmplare? Sau exista ceva care scapa intelegerii vul-

qului, dar caruia totusi i se potrivesc aceste denumm ?

- Discipolul meu Aristotel a .definit acest cuvint intr-un chip

simplu si apropiat de adevar*6 In Fizicele sale.

—Cum ? — intreb eu.

_ Ori de cite orir— a raspuns ea — o acjiune care se savir-

§ este intr-un scop oarecare, din anumite cauze, ajunge la altceva

decit isi propusese, se numeste hazard, cum .ar fi bunaoara atunci

cind ciueva, sapind pentru a-si munci ogoml, descopera o curtate

de aur Ingropat in pamint. Acesta este un caz ce se crede a h dato-

rat hazardului, dar el nu exista din nimic , are cauze propiu a caror

intilnire neasteptata si iwprevtautt pare produsa de hazard Invade-

vSr, daca agricultorul nu sSpa pamintul si daca nu si-ar fi Ingropat

cineva banii acolo, n-ar fi fost gSsit aurul. Acestea sint cauzele umu

cistig intimpiator, provenit din cauze care se intilnesc si se mtre-

taie, nu din intend autorului lor. Fiindca nici eel ce a ascuns aurul,

nici eel ce a sapat pamintul n-au avut intentia ca acei bam sa fie

descoperiti, ci, dupS cum am spus, s-a nimerit, printr-un concurs de

imprejurari, ca sa gaseasca unul ceea ce altul ascunsese. Se poate

deci defini hazardul ca un eveniment neasteptat, adus de cauze care

se Intilnesc in fapte ce se petrec cu un scop oarecare. Dar mUlmrea

si intretaierea intre cauze este datorata acelei ordini care, avmd o

inevitabilS inlantulre si coborfnd din izvorul provident, ormdu-

ieste toate fenomenele in spatiu si timp.

POEZ1A I

In Achemenia 319, unde din fug3 in piept cu sageata

Urmaritoral lovit este de eel urmarit 220,

De sub o stinca din munti izvorind Eufratul si Tigrul,

Pleaca-mpreuna intli dar mai apoi se despart

Daca din nou s-ar uni si in raatca deobste ax curge,

Ceea ce due despartit impreunat ar pluti

Trunchiuri purtate de ape, corSbii ar merge la vale,

22!89: SE^-JSTde 'Achemeni, ae la Ache.ene, ***** W ^s ,i

Cl™m In retragere, partii cauzan mari pierderi inainicului. coplesindu-l din.*+

cu sSgett-f

156BGETHTOS

Si jucaus peste tot undele s-ar invirti ?

Tata si, aceasta mi$care-n schimbarile ei e condusaDe-ale apelor legi si de pamintu-nclinat.

Tot asa, soarta, ce pare ca merge cu frinele-n voie,Are zabale si legi ce o-nfrineaza mereu.

PROZA II

- Imi dau seama - zic _ # recunosc ca asa e. cum spui tu.Dar m aceasta serie de cauze, care se fnlan^uie Intre ele, exista li-berul nostru arbitru sau 5i miscarile sufletesti sint srrinse in c§tu~sele fatalitStii ?

- Exists - raspunse ea , cfici nu este fiinta rational*, care.asa-i lipSeaSc5 liberul arbitru. intr-adevar.. eel ce poate din fiiea sasa se foloseasca de ratiune, acela poseda judecata prin care are pu-tinta sa aleaga, distinge prin sine deci ce sa doreasca si de ce safuga. El cauta ceea ce socoteste ca e de dorit si luge de ceea ce ere-de ca trebuie evitat. De aceea cei care au ratiune au si Hbertatea dea voi sau de a nu voi, dar declar ca aceasta libertate nu e egalapentru top". ESen,ele superioare au desigur judecata patrunzafoare,vomta ne§tlrbita si puterea oricind gata de a-si indeplini dorintele.Sufletele omenejti, msa, sint neaparat mai libere cind ramin in con-templarea inteligentei divine, libertatea li se micsoreaza cind elese coboara in corpuri, si se micsoreaza si mai mult cind shit strinse« egaturi pamintesti. Robia lor este extrema cind, alunecate pepante viciilor, si-au pierdut posesiunea ratiunii proprii. CSci in mo-m«rtol ,n care si-au mutat ochii de la lumina adevarului suprem spreuraea de Jos si intunecoasa, indata sint invSluite de norul ignorantei

irrT ^ PaSlUni Pe"CUl0aSe'P* Care P»™ndu-le si consim-

"clu-le. isz maresc robia ce >i-au adus-o si sint oarecum captive ale

JtZTf I fTmL ^ aC6Stea

't0tU?i

'PrOVidenta

"

Care Prt^te ^nb ermtate total, le vede si Ie orinduie?te, predestinindu-le pe fiecare«upa mental lor

:

Ea vede tot si cuprinde tot 22'.

-est?IglfJE&SfSJ*'imi °dT° Xi'm * X" 323) «-wemoergei (pag. no) ca prjmul in poezia ce urmeaza.

*;*.S<*X«*ii5i*.V.-_ *•

MWrctQEart-B''KtCoasowsii !57

POEZIA II.

Clntat de Homer eel cu glasul de mieie

n Phoebus lucind de curata lumina 2~,

!n fundul pamintului insa putere

E! n-are a pStrunde cu raza senina

Si nici in oceane ce-adlnci se intind.

Dar rru-i tot asa Ziditorul eel mare t

Privirile Sale pe toate cuprind.

Sa-I stea Impotriva nu este in stare

Pamintul sau noaptea cu sumbra cernire.

Pe-acelea ce sint, ce au fost sau ce vin 223,

I.e are-ntr-o singura inaita privire.

El toale le vede cu ochiul divin 22'',

El singur e soare cu dreapta numire,

PROZA III

lata zic eu atunci — m-am infundat din nou intr-o incur-

catura mai grea.

— Care ? — raspunde Filozofia.

— Mi se pare o prea mare opozitie si contradictie intre faptul

ca Dumnezeu cunoaste dinainte toate si acela ca ar exista vreun liber

arbitru 225. Intr-adevar, dacS Dumnezeu cunoaste totul, de la inceput,

si nu se poate Insela in nici un chip, este necesar ca evenimentele

sa se produca asa cum le-a prevazut providenta. Deci daca din eter-

nitate cunoaste mai dinainte nu numai faptele, dar chiar gindurile

si vointele oamenilor, nu va exista nici un liber arbitru, fund-.

ca n-ar putea exista vreun fapt sau vreo vointa, decit cu prevederea

providentei divine, care nu stie sa greseasca. Caci daca acestea ar

putea lua alta cale declt aceea care li s-a prevazut, prestiinja yiito-

rului'nu va fi puternica, ci mai degraba o banuiala nesigura, ceea ce nu

ini se pare legiuit sS cred despre Dumnezeu.

Si nu aprob nici acel rationament prin care unii cred ca pot dez-

lega nodul acestei probleme. Ei zic ca hu fiindca 1-a prevazut pro-

videnta se va intirapla un fenomen, ci dimpotriva. pentru ca va avea

222. Homer, llioda, I. 605—606. .

flj - . f

223. VergUius, Georgia, IV, 393 : «CeIe ce sint ce au fost si-n carina slut

'"'''ffllCt'&m De Wa<«ro Oeonim. II, 68: 111^54 - Lactantlus, ^««*(one«

Bivinoe II, 10 — Finnicus Maternus, De errom pzofonarum niigiotam 17, I. -*

Mart. Cape/to 74, 1 (48. ?}. ,

225. Ci. Augustintis, De CSvttate Dei V, 9—Hi

ISB8QETH1US

sa se Intlmple el nu poate scSpa providentei divine, ca in acest moddatele problemei se rastoarna. Nu e necesar sa se intlmple cele cese prevad, ci trebuie sa fie prevazute cele ce se mtimpIS , ca si cumgreutatea ar consta in a afla care fenomen este cauza ceiuilalt, anu-rne de a afla daca prestiinta e cauza necesitajii fenomenelor sau ne-cesitatea lor este cauza a providentei si ca si cum nu ne-am sili saclemonstram ca oii in ce chip s-ar petrece ordinea cauzelor, este ne-cesar. sa se produca fenomeneie prestiute, chiar daca prestiinta nupare a impune fenomenelor viitoare necesitatea de a se intimpla.

Daca bunaoara un ora sade, judecata care presupune ca el sadeeste in mod necesar adevarata, si invers, daca despre un om este ade-yaratS afirmatia care spune ca el sade, apoi el trebuie sa fie asezatin acel moment. Exists deci in ambele cazuri necesitate : in unul se-derea, in celalalt adevaiul. Dar nu de aceea sade cineva, fiindca ju-decata este adevarata, ci mai degraba aceasta este adevarata pentruca i-a precedat

,sederea cuiva. Aslfel, desi cauza adevarului vine din

alta parte, exista totusi o necesitate comuna in fiecare.

Se poate judeca la fel despre provident in legaturS cu eveni-mentele viitoare , caci chiar daca de aceea suit prevazute, fiindcase vor intimpla, si nu de aceea se intfmpIS, pentru ca sint prevazute,totusi Dumnezeu prevede neaparat tot ceea ce se va. intimpla si facesa se intimple tot ceea ce a prevazut, fapt care singur este de ajunsca.sa suprime liberal arbitru. Si apoi cit e de fara sens sa se afirmeca devenirea faptelor in timp este cauza prestiintei divine! Ce estealtceva a crede ca de aceea Dumnezeu prevede cele viitoare, fiindcaele se vor intimpla, decit a socoti ca toate cite s-au Intlmplat sintcauza acelei providenje supreme ? Pe linga acestea, dupS cum cind5tra sigur ca exista ceva, acest ceva trebuie sa existe, tot asa cind§tra sigur c& se va produce ceva nou, va trebui sa se produca? deaici results deci ca nu poate fi evitata producerea unui lucru.prestiut.In sfirsit, daca socoteste cineva un lucru altfel decit este el in reali-tate, aceasta nu numai ca nu e stiinta, dar este o falsS judecata. cutotul contrarie adevarului stiinjific. Deci, daca se va intimpla un eve-mment far* ca producerea lui sS fie sigura si necesara, cine ar puteast! mai dinainte ca el se va intimpla ? Caci dup3 cum adevarata stiin-ta nu este amestecata cu erori, tot asa ceea ce e conceput de ea nupoate fi altfel decit e conceput. De aceea stiinta e lipsita de minciunS,pentru ca orice lucrn este neapSrai asa cum .11 intele.qe ea.

MWafiBiUup,Faoat»riEi 159

Cum cuaoaste mai dinainte Dumnezeu un viitor nesigur ? DacS

Ei crede cS se vor intimpla sigur evenimente care ar putea sa nu se

intimple se Insaia sa aceasta e o impietate nu numai de exprimat, dar

chiar de conceput. lar daca socoteste ca ele vor fi asa cum sint, c3

adica vor putea deopotrivS sa se intimple sau sa nu se intimple, ce

fel de prestiinta e aceea al carei domeniu n-are nimic sigur, nimic

stabil ? Intrucit difera de acea ridicola profetie a lui Tiresias :

Tot ce spun, va it sau nu va fi 226 si ce autoritate va avea provi-

denta divina in fata judecatji umane, daca judeca, intocmai ca oaroe-

nii, nesigure evenimente ce se produc nesigur ? Daca inlauntrul pro-

videntei — acest izvor universal al oricSrei certitudini — nu poate

exista nimic nesigur, este sigura producerea faptelor a caror realiza-

re ea le-a prestiut cu siguranta.

De aceea nu exista nici 6 libertate in hotaririle si actiunile ome-

nesti, inteligenta divina, care prevede toate fSra greseaia, le leagS tn-

tr-o singura unitate si le determina desfgsurarea. Odata admis acest

principiu, se vede clar ce deznodamint tragic au lucrurile omenesti.

Caci zadarnic se propun celor buni si r3i recompense si pedepse, pe

c are nu le-a meritat nici o miscare libera si voluntara a sufletului. Si,

ceea ce acum se socoteste foarte drept, va parea de o nedreptate ex-

tremS sa fie pedepsiti cei rai, sau si fie rSsplatiti cei buni, pe care

nu ii mina spre una din aceste doua alternative vointa lor proprie, ci

ii constringe o necesitate implacabiia a ceea ce va avea sa fie. Deci.

nici viciile, nici virtutile n-au In sine vreo existenta, ci sint mai de-

graba un amestec nedefinit al consecintelor tuturor faptelor omenesti,

conciuzie cu atit mai criminaia cu cit, daca in provident^ Isi are obir-

sia orice ordine a realitatii si vointele omenesti n-au nici o putere,

urmeaza c3 si viciile noastre au ca principiu tot pe autorul tuturor

lucrurilor. Asadar, nu e nici o ratiune de a spera sau de a te ruga

pentru ceva ; de altfel, ce ar putea spera sau cere prin rugaciuni ci-

neva, cind toate cele ce merits a fi dorite sint legate intr-o inlantuire

ce nu se mai poate schiruba ? Se va suprima deci acea 'unica legatura

intre Dumnezeu si oameni, speranta si rugaciunea, daca macar me-

ritam, ca pref al unei umilinte drepte, rasplata nemasurata a grajiei

divine, care este singurul mijloc prin care oamenii par a putea s3

226. Horatiu, Satira II, .5, 59. Ulysse se adreseaza .vestitutulnl profet teban

Tiresias, intreblndu-1 cum va putea sl-$i refaca averea; DupS ce-i da unele sfa-

turi, Tiresias adaagfi aceste cuvinte, al caror echivoc e caracterfstfc tuturor oraco-

lelor: «Fiu al lui kaexie, ceea ce spun va fi sau nu va fitrnarele Apollo m*inspirS prezicerea •>»•' ' ...-:.'.".

160 • BOKTKfEfS

vorbeascS cu Dumnezeu si sa se uneascM, prin insasi ratiunea rugH-

ciunii, cu acea luminS neintfnata, chiar inainte de a o dobindi. Dar dacS

socotim faptele viitoare ca necesare si nu le credem inzestrate cu o

putere a lor proprie, prin ce ne vom putea lega si uni cu acel prin-

cipiu supieui al luturor lucrurilor ? De aceea va trebut, cum tu spuneai

mai adineauri in vei suriie tale -'-, ca neamul omenesc sa se pr&bu-

seasca dezgradit si despicat de izvorul sau.

POEZIA III ™Ce pricina le face pe cele strlns unite

S3 se dezbine ? Ce zeu razboi mereu trimite

Ca doua adevaruri in lupte mari sa fie ?

fn parte de sint Iuate isi au statornicie,

Dar ca sa stea-mpreuna refuza fiecare.

Sau intre adevaruri nu-i nici o dezbinare,

In stransS legatura si sigura fiind toate,

Dar mintea-ntunecata" de truptil orb nu poate,

— Ca focul ce isi arde lumini InSbusite —S3 vada lucrurile cum sint inlantuite ?

De ce e mishrita de-atita pasiune

SM afle adevarul cu-adinca viziune ?

Stie ce vrea sa-nvete atit de-nfrigurat ?

Dar cine se munceste sa afle ce-a invajat ?

Ce cauta-n orbirea-i ceea ce nu va sti ?

Si ce nu se cunoaste cum s-ar putea dori ? zs*

Pot cele nestiute sa fie cercetate

Si cum pot fi gasite ? lar daca sint aflate,

Ca cint chiar adevarul putea-va oare sti ?

Si cind jnteligenfa suprema-o va privi

Nu va cunoaste parte si tot inseninata ?

Acum, in trup inchisS, de nor intunecata ?

Cu totul insS mintea nu si-a uitat de sine ;

Pieizind cele marunte ce e-nsemnat refine.

227. Cf. cartea IV, poezia VI. 43.

228, Despre teoria platonicS a reminiscenjei, ale carei idei sint reluate aici,

v. cartea a Ha, poezia a Xl-a, nota 2.

229.. Cf. Platon, Menc, 80, d. e. : «Bagi de seama to ce argutnentatie incur-cata intram ? Ca. $i cum omul n-ar putea cerceta nici ce cunoaste, nici ce nucunoaste. CSci el nu caulS ceea ce cunoaste, fiindca stie si n-are nevoie de nicio cercetare amanuntitS, si nici ce nu cunoaste, fiindca nu stie ce cauta».

MtNSWEflO* TtbOZGFUSt

Deei cine adevarul sa-1 afle isi propane :

E la mijloc de eale .; caci el nu poate!- spune

Nici ca ceva cunoaste, nici ca nimjc nu s.tie ;

Dar cele mai de seama ce-n minte pot sa-i fie

Le vede. le recheama din-nalturi neincetat

Ca sa aseze-alMuri de cele ce-a pastrat

Aceea ce-a uitat.

m

PROZA IV

Filozofia a raspuns atunci

:

Este veche aceasta plingere impotriva providentei j ea a fOst

strasnic dezbatuta de Cicero 230, in tratatul sau despre divinatte si tu

ai cercetat-o indelung si staruitor, dar nici unul dintre voi &u,fc*

adus o lamurire precisa si temeinica. Pricina tntunericului acestei pro-

bleme este c5 sovairile rationamentului omenesc nu se pot apropia

de unicitatea prestiintei divine care, daca ar putea ii inteleasa cit de

eft, n-ar mai lasa loc pentru indoiala, Voi incerca totusi sa lumitiez

si sa Iamuresc aceasta problema, dupa" ce voi examina mai intii ches-

tiunile care te framinta. Vreau in adevar sa aflu pentru ce Ji se pare

mai putin multumitor rationamentul celor ce aduc o solutfe, aratlnd

ca prestiinta nu e o cauza de necesltate pentru lucrurile viitoare, ca

astfei liberul arbitru nu e impiedicat de prestiinta. In ce consta pen-

tru tine argumentul necesitatji , celor viitoare, daca nu in aceea ca nu

pot sa nu se intimple cele stiute mai dinainte ? Daca deci precurioas-

terea nu impune lucrurilor viitoare nici o necesitate »*, .ceea' ce tu

ai marturisit cu putin inainte, pentru ce manifestarile voluhiare iau

o directie determinata? Pentru o mai usoara punere a problemeii ea

sa poti intelege mai bine cele ce vox urma, sa presupunem ca prestiin-

ta nu exista. Asadar. ca sa ne Jinem in cadrul acestei afirmatii, cele

ce vin din liberul arbitru sint constnnse de necesitate ?

— Nu. ..,',.

— Sa presupunem acum ca prestiinta exista, dar ca nu imptjri.e

fenomenelor nici o necesitate', va ramine, dupa parerea mea, aceea$i

intreaga si absolnta libertate a vointei. Dar preijtiirita. vei zice. chiar

~~"i?: gS^ffiE^E vi. in, *»«m± Mreaffl-.«B:^plica celor pe care El le are in puterea Sa necesitatea de a se proflnce.., ;

-.--

« — BoetWus ?1 salvianaa

182 BOKESTOS

daca nu constituie pentru cele viitoare o necesitate ca ele sa se pro-

duct, este totusi un semn ca ele se vor produce neapSrat. Prin ur-

mare in acest caz, chiar daca n-ar fi existat o cunoastere anticipate,

ar reiesi totusi ca o deformare amunila a evenimeruelor e necesara:

caci orice semn arata numai ceea ce este, dar nu produce ceea ce

semnifica. De aceea trebuie demonstrat mai Sntii ca" nu se intimpla'

nimic fara sa fie nevoie, pentru ca sa apara cunoasterea anticipate

ca semn al acestei necesitafi ; altfel, daca una nu exista, nici cea-

lalta nu va putea li semnul a ceea ce nu exists. Se stie pe de alta

parte ca o demonstrate, sprijinita pe un rationament solid, nu tre-

buie der!usa din semne, nici din argumente exterioare problemei ci

din cauze necesare si adecvate.

Dar cum se face ca realizarea celor prevSzute nu se produce ?

Ca si cum am crede ca nu se vor intiiripla cele pe care providenfa Ie

cunoaste anticipat ca se vor produce si n-am socoti mai degraba ca

fenomenele, desi se produc, n-au avut totusi prin natura lor nici o

nevoie de a se produce. De aici ineolo le vei putea judeca cu usu-

rinja, caci multe fapte se petrec sub ochii nostri, ca de pildS acela

cind vizitiii fsi intorc sau isi conduc quadrigele, si altele de acest

fcl. Sint constrinse de vreo necesitate aceste fapte sa se petreaca

jltfei ?

— Nu, fiindcS ar fi zadarnica munca diferitelor invStSturi, dacS

totul ar fi pus in miscare din constringere.

— Deci un fenomen care scapa de necesitatea de a exista 5n mo-

menta! in care se produce e scutit si de nevoia de a exista inainte

de a se produce. Exista astfel unele evenimente viitoare, a cSror ma-

nifestare e dezlegata de orice necesitate. Cred ca nimeni nu va zice ca un

fapt care se petrece in acest moment nu s-ar fi putut intimpla si ina-

inte de momentul in care s-a produs ? prin urmare, chiai cele prestiute

au desfcisurari libere. Precum stiinta celor prezente nu le da acestora

nici un caracter de necesitate, tot asa stiinta de mai inainte a celor

viitoare nu le aduce acestora nici o necesitate de a se produce 232. Dar,

232. Idee neaplatonica din Ammonius : «cunoastefea... este o energie a cu-nosca.tonitui» — . st Procutus t «tot ce se cunoaste nn prin peterea sa, ci mai de-graba priri puterea cunoscatorilor se percepe».

-='":- rvf-™—;-

umcTiEiaiiLwrbos&tmx

zici, problema este daca poate exista vreo cunoastere anterioarS a

acelor lucruri a caror realizare nu e necesarS. Pare a fi aici o con-

tradicts, gindesti ca un fenomen prevaznt isi atrage dupa sine ne-

cesitatea existentei lui ca, daca aceasta" necesitate lipseste, el nu

se mai poate prevedea ? si ca stiinta nu poate cuprinde decit ce este

cert. Iar daca cele ce au realizari nesigure par ca sigure, ele se in-

faftseazS ca un domeniu intunecat al parerii, nu ca un adevar stiin-

tific ; si a crede lucrurile altfel decit sint inseamna a socoti ca exista

sparturi in integritatea stimtei. Cauza acestei erori este ca noi cre-

dem ca toate cunastintele pe care le avem despre un obiect depind

exclusiv de natura si esenta acelui obiect. Adevarul Insa este cu to-

tul contrariu : cunoastem un obiect nu dupfi insusirile lui, ci mai ales

dupa puterile noastre intelectuale. Caci, ca sS lamurim aceasta afir-

matie printr-un mic exemplu, aceeasi forma rotundS a unui obiect

altfel este perceputa prin vSz si altfel priri pipait i in primui caz, gra-

tie departarii poate fi intuits sfera intreaga, printr-o privire totala a

ei ; in al doilea caz, forma sferica a obiectului nu poate fi perceputS

decit prin apropierea de sfera si prin pipairea ei pari.e cu parte.

Pe om insusi altfel il vedem prin simturi, altfel prin imaginatie,

altfel prin ratmne si altfel prin inteligenta. Simturile judeca forma

unui corp dupa materia components, imaginatia judeca insa numai

forma, farS materie. Ratumea trece mai departe si, printr-o conside-

ratie universala, cuprinde spet,a care se gaseste in indivizi. Ochiul in-

teligentei priveste mai de sus , depasind sfera universalitatii, tinde,

prin patrunderea ascutRS a spiritului, catre tipul nnic. In legatura cu

aceasta trebuie neapSrat sS avem in vedere cS functiunea superioara

de perceptie cuprinde in sine pe cea inferioara, dar cea inferioarS nu

se ridicS pinS la cea superioara. In adevar, nici simturile n-au vreo

putere in afara de materie, nici imaginatia nu percepe caracterele

generale, nici ratiunea nu retine forma unica, ci inteligenta, ca dra-

tr-un observator inalt, cunoscind tipul, distinge in acelasi timp tot

ce se cuprinde in el, cu aceeasi patrundere cu 'care distinge tipul fti-

susi necunoscut celorlalte forme de perceptie. Ea cunoaste si speciile

universale ale ratiunSi si formele imaginatiei si materia senzatiflor,

nefolosindu-se nici. de rathme, nici de imaginatie, nici de simturir-<S

t64 ?.-B0B4SH17S

numai de acea pStrundere a spirifcutui, care priveste, ca sa span astfel,

tipic, Raplunea, de asemenea, cind pnveste ceva universal!, fSra s£ se

foloseasca de imaginatie sau de senzatii, intelege datele imaginatiei

§i ale simturilor. Ea este cea care formuleazS definitiile generate, ca

de exemplu : omul este un animal biped rational. Aceasta, desi o idee

generala, nimanui nu-i e necunoscut ca are un substrat sensibil si

imagiriabil, pe care insa ratiunea il examineaza nu cu imaginatia, sau

cu sensibilitatea, ci cu rationamentul, care este functiunea sa propiie.

Si imaginatia, desi pe temeiul senzatiilor incepe sa vada si sa-si re-

prezinte imagini, totusi, parasind simturile, lumineaza eiementele

sensibile printr-im fel propriu de a judeca, nu sensibi), ci imaginativ.

Vezi, deci, cum in toate stadiile de cunoastere activeaza mai degraba

Eacultatile noastre intelectuale, decit obiectele cunoscute ? Si pe buna

dreptate ; cSci, de Sndata ce orice judecatS se jnfayseaza ca un act

al ceiui ce judeca, este necesar ca fiecare sa-si indepiineasca opera sa

cu puteri proprii, iar nu strSine.

POEZIA IV

De Portic 233 inspirapl odata

Batrini cu faima-ntunecata

Credeau ca-n minfi slnt. imprimate

Senzatii si imagini date

De corpurile din afara,

Cum uneori condeiul zboara

Pe-ntinsul unei pagini care,

Neavind deloc vreo insemnare,

Prime§te scrisu-ntli pe ea.

Dar dacS mintea n-ar aveaPuteri si proprie miscare,

Ci ar primi cu resemnare,

Imaginile ce-i slnt date

233. Numeie Intjn al filozofiei stoice, gr. exoa lat. porticus, o galerie cu co-Ionade si picturi In Atena, unde Zenon din Citiujn si-a tinut cursurile. Filozofiasa ji-a luat numele de stoicism de la Jocu] unde era predata. Stoieii afirmS clsenzatfa este primui act al cunoasterii; acordS insS spiritului rolul de a prelucradatele simturilor si de a extrage din impresii coniuze si paittculare idei precise si

generate. Dupa conceptia stoicS deci spiritul nu are numai o receptivitate pasivS,cl este eseirUal activ. Boethius opone acestei teorii a cunoasterii teoria platonica,dup.3. care notiurdle generate despre lucruri nu ies din perceptiile noastre sensibile,ol ele preexist? In spirit, Jlind doar trezite cu prilejul perceptlilor.

'

lU-i-kUli^Ji/^ff^

MtNGnEKTUi nijoizofcrEi tee

De obiecte reflectate

Ca-nir-o oghnda, cum s-ar naste

In suf let faptul de-a cunoaste ?

Pe lucruri ce putere treaza

Le vede si le-anaiizeazS

Cind le cunoaste ? Cine-apoi

Le-aduna in sinteze noi

Si aceste doua drumuri luind,

Cind urea spre abstract , cind

Spre cele ce-s concrete vine

.Si, judecindu-se pe sine,

Doar adevarul pur il cere ?

Aceasta este o putere

Cu mult mai mare, mai activa,

Decit a'ceea ce pasiva.

Impresii doar intipare$te.

Cu toate-acestea, trebuieste

Intii un element trupesc

Pentr-u procesul sufletesc 234

Si sunete-n urechi sa vina

De sufiet fijnd atunci chemate,

Cu cele noi sint confruntate

Ideile innascute,. care

Cu-acestea an asemanare.

$i astfel sint amestecate

Imagini cu tipare date.

PROZA V

DacS in perceperea obiectelor, cu toate cS organele simturilcw

sint excitate de impresii exterioare si activitatea energiei suflet«5W

este precedata de excitatia fizica, prin care este provocata acputt^

spiritului si sint trezite formele apriorice care atipeau In interior, dacS

zic, in perceperea obiectelor spiritul nu primeste pasiv excitatiile, Cl

le judecS prin puterea sa proprie, cu atit mai mult fiintele libere de

orice excitatii fizice nu se tm de lumea exterioarS In 'judecStfle lor, &lasa loc numai activitatii intelectuale'! Cunoasferea i^i are t'epteI*

sale, dupa gradul de dezvoltare al diferitelbr fiinte. Se reduc la sen-

234. Ci, Prudectius, Apotheosis, 83.

• "-"irit'WiSMi'fll'liYrirlii r ..,.,„, i„._-i..^.., ^ c

169 •&OE*BKJ3'

zatii elementare fiintele imobile, cum sfnt scoicile marine si alte

anirnale care traiesc fixate pe stlnci ; imaginat'a e rezer\'atS anima-

lelor care se miscS si care par a avea oarecare stari sufletestt de

dorintS sau de repulsie. Rathinea apartine spetei umane, iar inteli-

genta este privilegiul exclusiv al divinitatfi ? de unde rezulta cS

aceasta din urma forma de cunoastere este superioara tuturor celor-

lalte, fiindcS prin natura sa cunoaste nu numai realitatea corespun-

zatoare ei, ci si ceea ce corespunde celorlalte functii intelectuale.

Ce ar fi deci dacS senzatiile si imaginajia s-ar declara Impo-

triva rationamentului, spunind ca nu exista acele idei generale, pe

care rajiunea crede ca le cunoaste? Desigur ceea ce este sen-

sibil si imaginabil nu poate avea caracter general, deci sau

nu e adevaiata judecata ratiunii si nu exists nimic snesibil, sau, fi-

indca ii e cunoscut ca cele mai multe cunostinte tree prin simturi si

imaginatie, este goala conceptia ratiunii, care considers universul ceea

ce este sensibil si singular. Pe de alta parte, daca ratiunea ar ras-

punde dimpotriva ca judeca din punct de vedere universal datele sen-

sibilitatii si imaginatiei, dar ca acestea nu pot sa aspire ia cunoas-

terea universului, fiindca stiinta lor n-ar putea sS depSseasca for-

mele corporate, ca trebuie in actul cunoasterii sa se increada intr-o

judecata mai sigurS si mai depIinS, asadar in acest fel de neintelegere

noi, care avem in acelasi timp facultatea de a rationa, de a imagina

si de a simp, oare n-am aproba mai degrabS cauza ratiunii ?

Tot asa e si cu rajiunea umanS, care crede ca toate cele viitoare,

cum sint cunoscute de ea, sint cunoscute si de inteligenta divina.

Poate vei spune : dacS unele lucruri nu par a avea desfasurari sigure

si necesare, nu pot fi §tiute mai dinainte ca se vor Intirapla sau nu.

Nu existS deci nici o prestiintS a acestora, iar daca am crede ca ea

exists, nu se va petrece nici un fenomen in afara necesitStii. Daca,

deci, dupa cum stntem inzestrati cu ratiune, tot astfel am putea avea

judecata inteligentei divine, cum am admis cS imaginatia si sensibi-

litatea cedeazS ratiunii, tot asa am socotit ca dreapta ratiune umanS

se supune mintii divine. De aceea s§ ne inSltSm, dacS putem, pe cul-

mile acelei inteligenje supreme : acolo va vedea ratiunea ceea ce nu

poate cunoa?te prin sine insasi, adica va injelege ca sigure fenome-

nele a caror desfSsurare nu e sigurS si a cSror cunoastere anticipatS

nu este presupunere si nesigurantS, ci unitatea unei stiinte supreme

si nelimitate.

..j.^t**ati,ui

MlWOttERH.E WtOSSpTlEI . MPOEZIA V

Atitea fiinte sint In iume cu chip atit de felurit

!

Se misca unele cu-ncetul prin praf, cu trupul alungit.

Tirindu-si pieptul inainte si dSra-n urma lor ISsind,

Sint altele cu-aripi usoare, ce spatiile strSbSttnd

Se-ntrec cu vintul si vazduhul il cuceresc in zborul lor.

Le place unora prin cimpuri si-n inima padurilor

Sa intre si sa lase unne adinc in glie apSsate.

Desi cu chipuri felurite, au totusi fetele plecate

In jos si li se-ngreuiazS intunecata lor simtire.

Doar neamul omenesc se-nalta spre cer-cu falnica privire

Cu capul drept stlnd in picioare de sus pamintul il priveste*5.

De nu te-a prins tSrlna-n mreaja-i de chipul tSu Hi aminte^te

;

Tu, care ai spre inalturi ochii si fruntea-n sus tf-e ridfeata

Si spiritul spre culmi malta-l, ca mintea ta ImpovSratS

Sa nu stea mai prejos de trupul ce cStre cer cu fata cata.

PROZA VI

FiindcS, deci, dupS cum am arStat cu putin inainte, procesul cu-

noasterii nu depinde de natura obiectelor cunoscute, ci de natura cu-

noscatorilor, sa vedem acum, pe dt este cu putinta, care este alca-

tuirea hintei divine, ca sa putem cunoaste ce Unite axe stiwrfe sa..

Judecata obsteascS a tuturor celor ce traiesc prin ratjane declara cS

Dumnezeu este vesnic. SS examinam deci ce este vesriipia r.aceasta

ne-o descoperS deopotriva natura si stiinta divina. Vesnicia este po-

sesiunea !n acelasi timp deplina si desSvirsitS a vietii nesflr%ite, de-

finitie care se fatfelege mai limpede din comparatia cu cele vrenael-

nice. CSci tot ceea ce traieste in timp, in present fund, inainteaza

din trecut spre viitor si nici o flinty care tfSieste in timp nu poatj

imbratisa dintr-o singura privire intreaga durata.a vietii sale ,...n*J

mult, n-apucS sS vada ziua de miine, cSci a si pierdut-o pe ce*^ierir chiar in viata defiecare zi nu trSiti decit o succesiune de mpi

mente, care tree repede. Deci un lucru care suferS conditia timpului

Ovidius, Meiamorfoze, I,:

S5. sq. — PtU-235. Cf. Salliistitis, Cattllna I, 1.

dentins, Contra Syaiitimhim, IT, 262.

m BOETHIWS

poate, dupa cum a socotit Ajistotel aae despre rume, s* n-aiba nici

inceput nici sfirsit, prelungindu-si existenta In infinitatea timpului

,

totusi, nu are tnsusirile care sa-i dea dreptul de a fi socotit ve$njc.Pentru ca, desigur, nu cuprinde si mi imbratiseaza deodata intreg

spatiul vietii infinite, ci fragmente din acest spatiu : viitorul inca nu-1

are, trecutul nu-I mai are. Asadar, acela care cuprinde si stapineste

in acelasi timp intreaga plinatate a vietii neraarginite, eel caruia nu-i

scapa nici trecutul nici viitorul, acela este pe drept numit etern si

e necesar ca, mereu prezent si stapin pe sine, sa albS prezenta infi-

nitatea timpului trecator.

De unde pe nedrept unii, plecind de la ipoteza ca lumea, dupacum o vede Platon^?, n-are nici Inceput, nici sfirsit, ajung la con-cluzia. ca toate cele create au aceeasi vesnicie ca si creatorul lor.

Dar alta este a-tf prelungi o viata fara limite, asa cum crede Platondespre tame, si alta este. a imbratisa In acelasi timp Intreaga pre-sents a vietii nemarginite, insusire care apartine desigur inteligen-tei divine. Dumnezeu trebuie considerat anterior creatiunilor Sale nuca durata in timp, ci mai ales ca proprietate a naturii Sale unitare.In adevar, acea nesfirsita miscare a existentelor trecatoare in timpimita starea de fiecare clipa a vietii In nemiscarea sa si, fiindca elenu o pot realiza sau atinge, din nemiscare cad In miscare, din unita-tea prezentei coboara In cantitatea nesfirsita a viitorului si a tre-cutului si, desi.nu pot poseda in acelasi timp intreaga plinatate avietii lor, prin insusi faptul ca nu inceteaza niciodata de a existaintr-un mod oarecarer par a rivaliza intr-o raasura cu ceea ce nupot atinge si reproduce, legindu-se de o prezenta, chiar asa scurtSsi trecStoare cum e ea, si fiindca aceasta prezenta poarta in sineoarecare imagine a acelei prezen|e statornice. e firesc ca fiinjele careau existenta in prezentul relativ sa creada c3 traiesc in prezentul

nid S^^IT1,^Cae'° 1} A * H

'!

:

aCcrul ,n tatregime nic! nu este n&cut.

Si"?nlc\ s"r*" a > tatregii etenritStf, avtad tnsa si plstrtnd In sine timpul

de ri

2» mt

t0"' ltmaem; » **" ^"Pa ce tatai a bagat de seamS ca lumea creatS

km J?# It 5' ™? vtaW- s"a bucura * »* PUn <*e veselie s-a gindit s-o faca simai mult «jup*. asemanarea sa. Astfel, preCum el e yesnic, tot a*a s-a hotfirtt s3faca si universui pe c» se poate la fel. Evident, natura vietuitoare'ior sste ve5aican .

. \-..-U^ft*5<&Srii-.SL*'- . .

MINOlIERSiB FB<OBlMfBBa\

absolut. Neputlnd ramine legate de un singur moment, insa, au luat

drumul infinit al timpului si, In acest mod, au ajuns prin mi§care

sa-si confirme o viata a cSrei plinatate n-au putut-o imbrati§a stind

pe loc. Astfel, daca viem s& dam lucrurilor nume demne de ele, ur-

mind pe Platon m vom zice ca Dumnezeu e etern, iar lumea In desia-

•rarare perpetua.

Pentru ea jadecata percepe fenomenele apliclndu-le legi confor-

me naturii sale si fiindca Dumnezeu are totdeauna o stare prezenta

si totu$i vesnica, iar stiinta sa, trecind peste orice miscare a timpului^

ramine in unitatea prezentei sale §i, imbrati?ind toate spafiile infinite

ale trecutului si viitorului, din aceste pricini In cunoasterea sa unicS

le considers ca si cum s-ar intimpla in prezent. Astfel, dacS vrei sa\

judeci aceasta prevedere care cunoaste anticipat toate, iti vei da

searaa ca nu e ca o prestiinta a viitorului, ci mai degraba ca o stiintS

a prezentului mereu actual. De unde nu se zice prevedere, ci mai

degraba providenta, fiindca, sezlnd departe de realitatea inferioara,

priveste toate ca dintr-un turn Inalt al universului. Pentru ce dar

ceri ca sa devina necesare cele ce sint luminate de raza divina,

cind nici mScar oamenii nu considera necesare toate fenomenele pe-

care le vad? Celor pe care le vezi in prezent le adauga privirea ta

vreo necesitate de a exista ?

— Nu.

— Si daca se poate face vreo comparatie intre prezentul divin.

si eel uman, dopa cum voi vedetf citeva lucruri in acest prezent al

vostru limitat In timp. tot asa el vede toate in prezentul sau etextt.

De aceea aceasta precunoastere divina nu schimba natura ?i pro-

prietatea lucrurilor. ci le priveste In fata Sa ca prezente, in forma

in care ele se vor produce odata in viitor. Nici nu confunda Jude-

catile Sale despre realitate ?i, Intr-o singura privire a minpi Sale,

deosebeste ceea ce va exista neapSrat de ceea ce nu va fi oblig«t

sa existe, dupa cum voi, cind vedeU in acelasi timp un om merging

pe pSmint §i soarele rSsarind pe cer, desi avefi deodata ambele in*

tuitii. va dati totusi seama ca o intuiple subsumeazS un fenomen #&-

iuntar, iar alta unul necesar. Deci intuitia divina, care priveste teat©*

238. Platon, Timaem, 37 d. sq.

;

170 fcOBTHItJS

nu tulbura calitatea lucruiilor, prezente in fata sa, dar viitoare subperspectiva timpului. De unde rezulta ea nu e un amestec de presu-

puneri, ci mai degraba o 5 Uinta" bazata pe adevar faptul de a cu-

noaste ce se va intimpla si de a sti ce poate fi lipsit de necesitatea

de a exista.

La acestea daca-rni obiectezi ca tot ce Dumnezeu vede ca se vaintimpla nu poate sa nu se intimple, iar ce nu poate sa nu se in-

-tirople izvoraste din necesitate si daca ma constringi cu termenul

acesta de necesitate, i|i voi marturisi ca este aici o realitate de eel

mai nestramutat adevSr, dar la care n-ajunge decit eel ce poate

vedea pe Dumnezeu. Iti voi r&spunde ca acelasi fapt viitor pare ne-

cesar fats cu cunoasterea divina, dar cind e judecat prin propria Sanatura pare liber si absolut 239

. Caci sint doua necesitatf, una abso-

luta, ca de pilda" aceea de a fi oamenii muritori, si alta condiUonata",

de exemplu, daca e necesar sa mearga cineva pe care il vezi ca

merge. Desigur, cunoastem un fapt cum e el, dar prin aceasta nu-i

-atragem o necesitate absoluta" de a exista. Flindca" nu natura sa pro-

prie li impune aceasta necesitate, ci o conditie care se adauga; nici

o necesitate in adevar nu-1 constringe sa mearga pe un om care* face

acest act cu voia sa, desi e necesar ca, atunci cind merge, sa meargS,

Dec! in acelasi mod, daca providenta vede un fapt ca prezerit, e

necesar ca el sa" existe, chiar daca n-are prin natura sa nici o nece-

sitate de a exista. Si evenimentele viitoare, care izvorase din libe-

ral -arbitru, le vede Smpreuna prezente t prin urmare, raportate la in-

tuitia divinS ele devin necesare prin faptul ca sint supuse cunoasterii

divine, dar considerate in ele ihsesi, nu-si pierd absoluta libertate a•naturii lor. Se vor produce deci, farS indoialS, toate acelea pe care

Dumnezeu le cunoas.te mai dinainte ca vor exista, dar unele din ele

pornesc din liberal arbitru si, desi se produc, prin aceasta nu-si

pierd natura lor proprie, grafie c5reia inainte de a se produce ar f

i

•putut si sa nu se produca. Dar ce intereseaza ca nu sint necesare fe-

nomenele — zici tu — cind ele se produc in toate chipurile prin aceasta

stiinta divina, foarte asemanatoare necesitatii ? Raspunsul |i 1-am arS-

239. Ammonias, 135 : «Acela?I lucru prin natura sa este U*m«; iar prin en-moasterea sailor este nu nedefinit, ci deliait», (Weinberger, : pag. .125);.

'

S'''- -l.Jt^^i-^-T-..

Mmo'tretm.* yrxoaoytgi ——

—

•

tat mai inainte in exemplul cu rasaritul soareiui si cu mersul oimilui,-

ac-ste fapte, in momentul in care se petrec, nu pot sa nu se petreaca,

dar, dintre ele totu$i, unul. chiar inainte de a se produce, este necesar

sa se produca, celalalt insa nu se prezenta cu acest caracter de nece-

sitate Tot asa, cele pe care Dumnezeu le are ca prezente, exista fata

indoiaia, dar aceasta existent* a lor la unele se coboara din necesi-

tatea lucrurilor, la altele ea atirna de puterea celor ce le savirsesc.

Deci am avut dreptate sa spunem ca aceste fapte, daca se refera la

cunoasterea divina, sint necesare, iar daca se considers in ele insele

sint dezlegate de lantul necesitatii, dupa cum tot ce e din domemul

simturilor raportat la ratiune este general, iar daca il privestl in. sine

e individual.

Dar - vei zice - daca este in puterea mea de a,mi schimba

hotarirea, voi inlatura providenta, cind voi ajunge sa scbimb ce pre-

vede ea. Voi raspunde ca pott sa-U schimbi hotarirea, dar fnndcS

providenta cu adevarul sau mereu prezent stie ca tu pott face aceasta

si vede daca o fad «t incotro te indrepti, nu poti evita presthnta di-

vina. dupa cum nu poti ftigl de privirea unui ochi mereu prezent,

oricit te-ai indrepta cu libera vointa spre diferite acttuni. Ce. dec, -

vei zice - va fi schimbata stiinta divina dupa dispozitia mea, a5a

inch, cind eu voi vrea o data ceva. o data altceva, sa para a-si alterna

Si ea felul de a cunoaste? Nu. Caci privirea divina" precede once

fapt viitor, ii aduce *-l recheama in prezentul propriei sale consU-

inte , ea nu-si modifies, cum crezi, cunoasterea sa anticipate cind

Sntr-un fel cind in altul, ci, raminind intr-o singura si permanenta

privire, previne 5i imbratiseaza schimbSrile tale. Prezenta aceasta,

care cuprinde si vede total, Dumnezeu o are nu din desfa$urarea tap-

telor viitoare, ci din propria Sa unitate. Si capata astfel dezlegare

Si problema Pe care mi-ai pus-o cu putin inainte, ca este nedemn sa

se spuna ca fapteie noastre viitoare sint cauza a stiinlei divine, ft-

indca aceastS putere a ?tiintei. care imbrati?eaza toate prmtr-o cu-

noastere prezenta, impune ea insasi felul de a fi al tuturor lucrurilor

fara a depinde de cele ce se vor petrece In viitor.

172 BOETKB3S

Astfel stmd lucrurile, muritoriior le ramine neatins liberul arbi-

txu, si nu legi tiedrepte propun pedepse §i recompense vointelor U-

bere de orice necesitate. lax Dumnezeu, prestiutor a toate, ramine pri-

vind din malt §i eternitatea totdeauna prezenta a viziunii Sale merge-

mSna in mma cu calitatea viitoaie a faptelor noastre, tmpartind celor

buni rasplati, celor rai pedepse 2*. Si nu zadarnic sint indreptate

catre Dumnezeu sperante si rugaciuni care, cind sint drepte, nu pot

sa fie farS efect. lndeparta{i»va deci de vicii, cultivati virtutile, inal-

tati-va sufletul in sperante drepte, ridicatf catre cer rugaciuni pie-

cate. Cind via(a voastra se desfasoara inaintea ochilor judecStorului

care vede toate, daca nu vreti sa va inselafi pe voi insiva, trebuie-

sa va impuneji marea datorie a virtupX

240. Prudentius, Cathemerinon II, 105 sq

;

«Dlii zori ?i plnS Sn apusAvera ua octii acolo snsCe zilnic e cereetatorAl vorbelor ?i faptelor.

Kl vede tot §i §tie-orice

tn tot ce facem martor eDe dreapta judecat-a LaiNu scapa gitidtll mrnarruix

SALVIANUSDespre guvernarea lui Dumnezeu

(De gubernatione Dei)

TRADUCEHE, INTBODUCERENOTE 51 COMEtfTAKH DE

?ROF. DAVID POVESCTJ

,.„, „ ;»j .jf i-in> AiWJ" ''-•-- '•-

INTRODUC E RE

Istoricul francez Jerome Carcopino, intr-un articol despre vandal!

aparut postum in revista pariziana" Historama si reprodus In traducere

romaneasca in numSru] pe ianuarie 1980 al revistei Magazin istorie,

pe baza unor dociimente reJativ recent descoperite ?i comentate despecialist], afirm& ca acesti barbari «nu fusesera atlt de rSufficaiori pecit ni-i inchipuisem». Daca traducerea romaneasca redfi tot articolul,

este de mirare ca, pentru a ajnnge la aceasta concluzie, Carcopirio,

care in alte lucrSri are atitea trimiteri la izvoare literare, hii ^frilo-

seste si tratatul De gubernatione Dei, scris intre 43? si- 451 de catre

preotul Salvianus din Marsilia, tratat care confine unele • in'formafij

destul de interesante despre viafa si obiceiurile vandalilor, ea'sl de-

spre ceilalti barbari cotropitori ai imperiului roman in prima jumState

a secolului al V-lea.

Salvianus susjine ca vandalii, desi s-au dedat la jafuri, distrugeri

si atrocitSti groaznice, erau totusi mai virtuosi decit romanii, ca, de

exemplu in Cartagina, unde si-au stabilit capitala Tegatului lor vre-

melnic, nu numai ca n~au imprumutat viciile romanilor, dar chiar au

cautat sa-i tndrepte si pe acestia, dovada cea mai evidenta fiind fap-

tul ca au desfiintat casele de toleranta si au incadrat femeile.:din ele

in viata conjugal^ si de familie,

Dar cartea lui Salvianus este o marturie demna de luat in searaS

mai ales pentnu cunoasterea societStii roraane din Imperiul tJrziu.' si

mulji istorici moderni si contemporani (Gibbon, Engels, Mas^hit*^$i

aljii) care s-au ocupat de istoria Romei antice, 1-au citat pe Siairfeattt*

in incercarea lor de a stabili cit mai exact cauzele care au dus la pi'S-

busirea Imperiului roman de Apus si la inlocuirea ortnduirii 'scla!?£-

giste cu cea feudala. Amintim ca pe Salvianus, care zugraveste.: in. pr-

iori izbitoare deprayarea, coruptia si asupririle din Imperiui "Vi»nJuo«

existente de altfel si in seeolele anterioare, il citeaza si linix isjp^rfci

ai nostri, ca de pilda C, C. Giurescu si Dinu Giurescu (Istoria .i?$|*-

nilor din cele mai vechi timpuri si pina\astazi, editia Aibatrqs, BUCU-

resti, 1975, in capitolul despre continuitatea daco-romanilor in .tiffft-

turile carpato-dun&rene). ."-.-.-' '".:••.

176SAI.VIANDS

Salvianus demonslreazii, cu argumente grcu de combatut, ca Im-perii! 1 roman a cazut in miinile popoarelor migratoare datorita nuforjei $i vitejiei acestora, ci sjabiciunji legiunijor si descompunerii mo-rale a lumii roman e. Lacomia color bogaji, biruriie foarte grele si ne-dreptatile sociale de tct felul — arata el — an facut ca marea majo-ritate a locuitori lor Imperiului sii traiascS in saracie si mizerie, ceea cea silit pe multi cetateni romani sa treaca in rindurile taraniior rascu-lati, numiti bacauzi, sau sa fuga la dusmani, unde exploatarea si asu-prirea erau mai usor suportabile decit in Imperiu.

De exceptionala important ca document istoric, De gubernatioiieDei are §i o certa valoare literara care, din placate, i-a fost prea pu|inscoasa in evidenta de-a hmgul veacurilor. In istoriile literare autoriis-au multurnit cu aprecieri fugitive asupra stilului, subliniindu-i suc-cint aspectul retoric, fara vreo indicate de amanunt. In aceasta pri-vinta Pierre de Labriolle observa in a sa Histoire de la litteraturechretleane, Paris, 1924, ca «lipseste un bun studiu asupra limbit luiSalvianus, care este foarte interesanta», despre stil marginindu-se sa-iremarce «eIocinta fugoasa, verva inalta in culori, retorica tunatoare»,desi ar fi fost nocesar sa aduca dovezi, chiar si sumare, in sprijinulseestor calificative.

Cu toate ca mformatiile necesare sint insuficiente, se poate afii-ma totusi ca situatia a ramas aceeasi si de atunci incoace, ca n-a apa-rut inca, nici la noi nici in alta parte, vreun studiu deosebit asupravirlutilor literare ale operei lui Salvianus, foarte putfn cunoscuta lanoi.

Cele ce urmeaza sint rasarite din dorin^a de a atrage atentia asu-pra unor procedee literare din tratatul De gubernaliorie Dei, in nadej-dea ca un specialist zelos, printr-un studiu mai dezvoltat, nu va in-tirzia sa restituie operei lui Salvianus valoarea pe care o merita §i

consideratia de care este demna sub raportul ar.tei cuvintului. Va fi

avuta in vedere in aceasta mica analiza numai opera De gubernationeDei, care este cea mai insemnata, lasindu-se la o parte cele 9 scri-sori, precum si tratatul despre avaritfe, Ad Ecclesiam, acestea neadin-cind in plus aproape nimic important pentru scopul urmarit

Exists putine date biografice asupra lui Salvianus, caruia nicinumele complet nu i se cunoaste. Din opera sa si dintr-un mic com-pendiu de Viris illustribus al unui oarecare Gennadius reiese ca s-anascut intr-o familie distinsa pe la sfirsitul secolului al IV-lea, innord-estul Galliei, la Treveri (azi Trier, in nord-vestul GermanieiFederate), unde si-a facut studiile, Poate de tearrta barbarilor a plecatm sud, s-a cSsatorit cu fiica unor pagini, pe care a convertit-o la

DESPHB OHVKBM*K«A LUI DUH»«5!KJ m.

crestinism, si, cu toate ca au devenit si ei pSr»n$U unei filce, amtndoi

sotii, prin buna intelegere, si-au daruit saracilor avutul si s-au dedicat

vietii monahale. Preot al uaei biserici din Marsilia, el a murit la o

virsta foarte inaintata.

Salvianus este asadar contemporan gravelor evenimente deter-

minate de marea invazie barbara de la Inceputul secolului al V-lea.

Popoarele de neam gexmanic, impinse din spate de eatre bunii veniti

din nordul Chinei, au cotropit imperiul roman si n-au mai putut fi

scoase peste hotare ca-n alte dap:. Vizigotfi, condusi de Alarie, au

pustiit in 408—410 de trei ori Roma, iar in 419 s-au fixat In sud-ves-

tul Galliei, formind acolo primul regat barbar in interiorul imperiului

roman. Vandalii au patruns in Gallia, au trecut in Hispania, unde s^au

oprit o vreme, si de aici in nordul Africii, unde au format, tot pe te-

ritoriul imperiului roman, un regat al lor sub Genserie, cars a<- debar-

cat apoi cu boardele lui si in Italia, jefuind cumplit Roma In 45S,:HaaU

de asemenea au devastat parti ale imperiului romaa, plnfl In Galliat

unde au fost batuti de genaralul Aetius si plna aproape de Roma, pf,

care xnsa au crutat-o, iar dupa moartea lui Attila (4 fi3) s-au stabilit

in Pannonia. Imparatii romani au fost nevoiU sa cedeze barbarilor

provincie cu provincie, ptna ce, In 476, cum se stie, ultimul imparat

roman, nevlrstnicul Romulus Augustus, a fost detxonat, luindu-i local

Odoacru, seful unei confederatii germanice.

Uciderile, jaful si pustiirile lSsau in urma lor jale, lipsuri, sarScie,

iar in teritonile iuate in staplnire, de asemenea, nemultumire, um>

linte, robie. De aceasta stare de:

lucruri crestinii si paglnii se Invjnuiau,

imii pe altii. «Cind aduceam sacrificii zeilor, Roma era puternic^ ;

'

acum, clnd sacrificiile ne sint interzise, iata ce a devenit Rpmattri.^?

ceau pSginii mai mult in soaptS, pentru ca prin lege paginismul fusese

desfiintat in mod oficial de la sfirsitul secolului a]t. IV-lea, Pe deMparte, crestinii ii acuzau pe pagini ca.nu se supua legilor si-si, prae^#

mai departe cultele lor. Multi dintre crestini se pltogeau chiar loipo-

triva providentei. DacS exists o dreptate la ccruri, ziceau ei. Cum

rabda sa se petreaca aceste nedreptati pe pamint ? De ce raufacateri*

sint puternici, iar crestinii slabi, d«s ce barbarii;

inving, iar romaflii

sint invinsi? Fata de aceste stari de spirit Salvianus ia o po*itie o>

ferita §i cu totul originala in raport cu contemppranii si predecesorii

sai. El ii socoteste mai putin vinovati pe pagini, fiindca acestia sSC§#-

tuiau fara sS cunoasca religia crestina, ca si pe barbaiii care ImbTfir

tisasera crestinismul sub forma ariana, fiindcS §i acestta fara stirea loi >

erau ereticii cev mai vinovati de nenorociriletimpului erau, dupa pa*

rerea lui Salvianus, crestinii : acestia uitasera de invatai^rae . J»i

12 — Boe«htos 51 salvtenus

iW /.;.-: . s «.«;-'»WgLTOttRK

Hristos:§i ale apostaHlor, de • persecutiile si.de martirii printelor veacuri-

51 practieau viciiie cele mai abominabile. Topi, sau aproape to{i,

calcau in diferite chipuri invS^atura iubirii de aproapele, a vietii sim-

ple si curate, a iertarii si a fratiei universale. Barbarii, cu toata cruzi-

mea lor, erau in schimb virtuosi, aveau in general o moralS austerS

si aceasta ii fotarea in lupte. Pe romani i-a invins deci nu nep&sareadivina fata de ei, ci propriile lor pacate, prin care au devenit maislabi decit barbarii. «Respublica romana aliquando patitur quod iamdiu meretur» (VII, 88) : Statul roman sufera in fine ceea ce de multmerita ; «Nemo sibi aliud persuadeat, nemo aliud arbitretur ; sola

nos morum nostrorum vitia vicerunt» (VII, 108] : Nimeni sa nu caute

alte pricini, nimeni sa nu creada ca raul vine din alta parte r singure

viciiie noastre rte-au invins».

Aceasta este tema tratatului De gubernatione Dei, aceasta esenja

contmutului, dezvoltat pe parcur-sul 'Celbr opt capitole sau cSrti, cumijloaeele de expresie pe care i le >ofereau scolile retorice In care

studiase, scriitorii pagini si crestlni pe care-i citise, temperameotullui de luptator devotat trup si suflet apostolatului cretin si impreju-

rarile social-polrtiee ale vreniii.

In lega*tura cu remarca lui Labriblle din 1924 ca pina atunci n~apa-ruse un bun studiu asupra Mmbii opexelor lui Salvianus, se cuvine sa=

atragem atentia ca, din acest punct de vedere, poate fi de un oare-care folos ihdicele de cuvihte si de locutiuni de la sfirsitul ediplei dincorpul vienez (Corpus scriptorum ecciesiasticdrum latmonrra, vol. VHiVindobonae 1883). In acest indice se gasesc trimiteri asupra vocabu- :

larului folosit de autor, eum sint cuvintele dicaS etfn}|i£va, unele cuvinte 1

folosite cu sensiiri speciale, sau in bpozi|ie de sens cu altele, precumsi asupra unbr constructjx gramaticale mai putin obisnuite, sau ne-uzitate

: de clasici, ca mdicativuTCn propozitiile interogative indirecte,

de asemenea indicativul in locul conjunctivului in unele conditional©,incalcari ale concdrdantei timpurilor, completive cu quod si indica-

tivul sau conjunctivul in locul cohstructiilbr infinitivale etc*, desi in

general regulile sintaxei clasice sint respectate. De altfel opera se

abate relativ putin de 4a tinuta gramaticii ciceroniene, cu toate caeste scrisa ihtr-o vreme In care limba latina are destule semne deevolutie adiise de trecerea secolelor. Tot in indicele pomenit sint

citeVa trimiteri privttoare la stil, mai precis cele la anumite jocuri decuvinte foarte cultivate in vechea retdrica. Dar mai ales aceste jocuri

de cuvinte sint destul de saritoare in ochi la lectura cart-ii si pentruele nu .este nevoie de ajutorul indicelui, care nu le cuprinde decit in

mica masiira.

BBaPHarv«BVK^(«^i|i4 lpi pia<wgg«v mSalvjaass a fost preot si ca structure 4ratat«l Be guberhati&fie

Dei, cuprinzbid in editfa amintita 200 de pagini, pare un ciclu de pr»-

dici cu aceeasi tema, se infStJseazS ca ua neintrerupt dialog polemic

si apologetic purtat cu unul sau mai mulji colocutori, nenumiti dar pc~

sibili, cu acei crestini ale caror indoieli cu privire la proyidenta le

combate, pentru a le demonstra si a-i convinge ca providenja este

neintrerupt prezenta in lurae, c8 vede faptele oamenilor si le judeca,

sanctionindu-le, in marea-i bunatate, mai blind decit ar .merita.. Obie«-

tie, contraobiectie, cu argumente furnizate de ratiune, de exemple din

istorie, mai ales din istoria evreilor, intarite cu citate din .B|b.Jie, dar

sf de autoritatea vechilor filozofi si scriitori, iar la sflrsit concluzia in

sprijinul celor afirmate, cam aceasta este factura fiecSrvUi . capilol 5i

structura intregii carti.,.. Jh.-;.

Obiectiile ce urmeaza a fi combatute sint introduse pria:.,dicitur

a quibusdam {I. 1), aiunt (I 6), dixit quidam(I 13), sed sint fGrtfcSse;

alia maiora (I 17) etc. Contraobiectiile de asemenea incep cu : probftf.

mus (1 1), primum reguiro (I 17), raspondeo (I 14), verum est, sed

quid facimus quod (I 17), iar la sfirsitul argumentatiei concluzia de,

rigoafe : igitur necesse est (I 4), nequaquam ergo (1 8), haec ergo,.ut

dixi est (I 16), igitur stulte atque impie creditur quod (I 26). Aceasta

schema : afirmatie, contraafirmatie, argumente, concluzie, desprinsS

din primele capitole ale cartii I, este urmata in tot tratatui.

Un prim aspect stilistic, care atrage atentia in textul lui Salvia-

nus este, eel oferit de abundenta propozitiilor intezogatlve. Direde

sau indirecte, reale sau retorice, acestea, ca si' in arta dldacticS, pun

probleme, cer raspunsuri, tin atentia incordata ii gindirea sub tenstuiie

continua, ceea ce asigura cadrul psihic necesar procesairii de cbmtt-

nicare a ideilor. In cartea I, de pilda, dupS ce arata cfi si Pitagofai

Plato si stoicii au crezut in provident^, dupa exemple din istOrtWiRof-

mei si a poporului evreu, concluzia despre cirmuirea lui Burnnezeu

este formulata la sfirsitul cartii astfel : «Ce intelesufi nu cuprind toM'e

acestea ? Vrei s8-l vezi conducator ? lata, lndreaptS pe cele pr^zetite

si le orinduieste pe cele viitoare. Vrei sa-1 vezi judecatbr seveVT'ld^al

pedepseste pe cei vinovati. Vrei s3-l vezidrept $imilos? : fetSi .octo*-'

teste pe cei nevinovati. Vrei sa-1 vezi in toate jiidecatdr ?- -HatS; psf**

tutindeni exista judecata LuL Ca judecatox cerceteaza,^ ea judec'lftar^

conduce; judecator da hotSrirea, judecaHor nimlceste pe cer vinbvaSv

judecator rasplSteste pe cei nevinovati». (Quid est quod* in bSs oraiii^

bus non sit? Vis videre rectorem? Ecee*; et praesentia cbnigit 'W-

futura disponit. Vis videre severum iudicem? Ecce, noiios pamt:'

190'!feaVM*KJB DE5PBB.'-JHOV«W.ABtE* LUJ DUMHEZKU

VIS videre iustum etpium? Ecce, innocentibus parcit. Vis videre inomnibus rudicem? Ecce, nbique iudicium est. Nam et ut iudex arguitet ut index regit. Iudex promit sententiam, iudex noxios perimit, judexinooxios muneratur {I 60).

In acest sir de intrebari si raspunsuri exista si multe figuri reto-rice, dmtre care remargin aici anafora, care consta In repetarea ace-luiasi cuvint, sau aeelorasi cuvinte la inceputul mai multor propoziti:•vis videre, vis videre. iudex, iudex, ecce, ecce. precum si aliteratiadin vis videre, care cu siguranta ca a fost cautata.

Interogatiile retorice insa slnt armele cele mai puternice si maides folosite Jn opera lui Salvianus. IntrebSrile chiar cele reale debuna credinfS, sint mijloace eficiente pentru a retine atentfa ; darcind slnt puse numai formal, ca Indies Inlocuind propozifiile afirma-tive sau negative, efectul lor nu poate fi declt eel urrnant : autonil lefoloseste nu pentru a afla, ci pentru a impune un adevar sau o opi-nie. Tat3 un asemenea procedeu, care-1 ajuta pe autor sa formulezeacuzatii ce n-ar parea poate atit de grave, daca ar fi exprimate prinpropositi! declarative. Dupa ce spune ca : «neamul saxonilor este saLbatie, al francilor nesincer, al gepizilor fara pmenie, al hunilor fftXrusme», se intreaba mai departe; «Dar au oare aceeasi vinovatie vi-cule lor cum au ale noastre, este atit de condamnabila nerusinareanumlor cit este a noastra, atit de.dernna de osinda viclenia francilorcit a noastra, atit de vinovata. betia unui ajaman cit a unui crestin?Daca insala

;

un hun sau un gepid, ce este de mirare aceasta, de vre-me ce nu cunoaste in adincime vina Inselaciunii ? Daca'francul Jurastnmb ce lucxu mare face el, care socoteste ca juramintul strimb eo vorba, nu un p&cat ? Ce este de mirare ca barbarii cred asa, dacanu ctwosc legea sj pe Dumnezeu, de vreme ce aproape o mai marepare cu nume roman pacatuieste constient?» (Sed numquid eundemreatum habent illorum vitia qUem nostra, numquid tarn criminosa estcbunorum impudicitia quam nostra, numquid tarn accusabilis franco-rum, perftdia quam nostra, aut tarn reprehensibilis ebrietas alamanniquam- ebnetas, christian* aut tarn damnabis rapacitas alani quamrapacitas chxistiani? Si iallat chunus velgipida quid mirum est, quiculpam penitus falsitatis ignorat ? Si perieret francus quid novi faciei,qui^penurium ipsum sermonis genus putat esse, non criminis? Etquid mirum si hoc barbari ita credunt, qui legem et deum nesciunt,cum maaor feme romani nominis. portio ita existimet, quae peccarese novit ? IV, 68).

:'

"I

'3 *

..'

In atltea propozitii interogative retorice Se cuprind si multe alte

elemente stilistice, precum anafora, unui din procedeele de a porife-

tiza si compara, sau exemple de epifora, care contrar anaforei, constS

in repetarea unui cuvint la sfirsitul mai multor propozitii (nostra-nos-

tra, christiani-christiani).

Exclamatiile retorice, ironiile, apostrofa sint <te asemenea mijloa-

ce stilistice des folosite de Salvianus in acuzatiile aduse impotriva

celor ce erau crestini doar cu nuniele si-n exprimarea miniei impo-triva lor :

«Ot mindrie insuportabila ! O, nebunis ingrozitoare !» (O super-

biam non ferendam ! V 48 ; O amentia monstruosa ! VI 24; 26 etc.).

«Desigur, urmelc Mintuitorului le cautam in-circuri, urmele Mint'iiito-

rului le cautam In teatre». (Videlicet, vestigia Salvatorjs sequimurin circis, vestigia Salvatoris sequimur in theatris ! VI, : 29).- «Ru-

sine sa vS fie, popoare romane de pretutindeni, rusine'isS :v&fie de viata voastra !» (Pudeat vos, romani ubique ' populi, pu-

deat vitae vestrae ! VII, 108). De remarcat si-n aceste exem*

ple anafora si aliteratia. De altfel intregul registru al vechii re-

torici se intzlneste in De gubernatione Dei si nu mentionam aici decit

citeva din figurile folosite de Salvianus.

In narafea unor evenimente din istoria poporului evreu; influen-

tat si de textul biblic, din care citeaza frecvent, stilul sau este con-

cis, redus adesea la o insiruire de verbe juxtapuse, la prezentul is-

toric. lata un exemplu : «Moise, asezat in' de§ert, paste turma, vede

rugul arzind, aude pe Dumnezeu din rug, p'rimeste invSt^turile, se

inalta In putere, este trimis la Faraon, se duce, vorbeste, este dispre-

tuit,- invinge». (Moyses in deserto positus gregem pascit, :rubum ; -af-

derp conspicit, deum ex rubo audit, praecepta accipit, potestate exal-

tatur, ad Pharaonem mittitur, venit, loquitur, coritemnitur; viricit. • I,

40). Dar nu numai figura asyndeton din acest citat, ci si cea inversa

acesteia, numita poiysynde/on, este adesea intllnita : «Nn -.este oare

Dumnezeu si observatorul si chematorul si calauzitorul si ingrijito.*

nil si promitatorul. si rasplatitorul s-i'verificatorul si inaltatoTul-si rai-

bunatontl si judecatorul ?» (Num deus non est et inspector et^invita^

tor et.ductor et sollicitus et sponsor et protector: et-munerator efcfpro-

bator et sublimator et ultoret iudex? I, 36). Se observa .in- acest

citat nu numai iolosirea conjunctiei et fara necesitate gramaticalS;.'X:i

si figura numita homoeofelekton, care consta in ittsirarea'maiimultot

cuvinte cu aceeasi ierminajfie, in cazul de aici suiivm} -** toT.yfi'i"':

'

-1

;

':

."''

182 BgVkVIANUS

Eigurile retorice pentru care Salvianus, pe clt se pare, a avut ©adevaratS predllecfie sint jocurile de cuvinte. Mai ales acestea, desiIn fond dovezi de maiestrie artistica, dau citeodatS — si nu numaila Salvianus — aspectui de lucru cSutat si artificial, unul din cusu-rurile care pot fi atribuite retoricei.

Jocurile de cuvinte poarta, ca si alte figuri retorice, denumirlgrecesti si constau de obicei in intrebuintarea mai multor cuvinte cusunete asemanatoare In interiorul unei propozitji sau fraze, cum amvazut mai inainte figura homoeoteleuton, a carei sonoritate este rea-Jizata prin sflrsitul cuvintelor.

Uneori astfe! de structuri stilistice constau in foiosirea de cu-vinte din aceeasi familie sau in foiosirea aceluiasi cuvint la formedeosebite (polyptoton) : «Orice pacatos, care pdcdiuie?te astfel incit

prin pacatul sau nu face totusi pe altfi sa huleasca, i?i face numai lui

ran prin pacat, funded numai el a pacatuit*. (Quicumque peccator itapeccat, ut alios tamen peccato suo blasphemare non faciat, peccatamsuum sibi obest tantummodo qui peccaverit IV, 89), Vorbind deun anumit soi de perversiune, practicata mai ales de cartaginezi, spu-ne: «Dar aceste fapte Ingrozitoare totusi nu le produceau groazd,fiindca" pe to{i ii infectase aceea$i grozdVJe*. (Sed horrori eis tamenhorrida ista non erant, quia idem omnes horror infecerat. VII, 74).

Multe jocuri de cuvinte sint folosite in aiaturarea unor idei opu-se (oxymoron), in antiteze : Credinja fara fapte este un rod nerodilor,tmctus inlructuosus (IV, 6). Altadala fomanii erau cei mai viteji,

acum sint fara puteri. Vechii romani erau remu/i. noi ne temem, lorle plateau biruri popoarele baibare, noi sintem blrnici barbarilor.(Fortissimi quondam romani erant, nunc sine viribus. Timebantur ro-mani veteres, nos timemus, vectigalia Ulis solvebant populi barba-romm, nos vectigales barbaris suraus. (VI, 98).

Se inttlneste foarte des si paronomaza (paronomasia), care con-sta In asocierea a doua cuvinte asemanatoare prin sonoritate, dardendrite ca sens : «Vao* un ora$ fierbind de tot felul de nedreptafi,piin de multimi, dar mai ales de josnicii, plin de bogatii, dar maiales de vicii, invingindu-se oamenii unul pe altul In netrebnicia si

ticalosiile lor, intreclndu-se unii in a fi hrapSreti, altii In necurStie*(Video urbem omnium iniquitatum genere ferventem, plenam qni-dem turbis, sed magis turpltudinlbus, plenam divitiis, sed magis vi-tlis, vincentes se invicem homines neguitia flagitiorum suorura, aliosrapacitate, alios impuritate certantes. VII, 70).

DESPKE. OBi-BRHAHEA LUI DUMNEZEW i83

Nu lipsesc din opera lui Salvianus comparattilc, metaforele, epi-

tetele. Se observa" insa ca acestea sint mai mult demonstrative declt

ornante, intenfia automlui fiind mai mult sa ilustreze o idee sau

un fapt, decit sS produca o emotie estetica. Grija divina este corapa-

rata cu fjrija medicilor penlru bolnavi, cu atentfa stapinilor fata de

slugi. cu dragostea parintilor fata de copii (VI, 91}. Taranii care, pen-

tru a scapa de greutatea birurilor strivitoare, intrau sub protectia

celor bogati, sint comparati cu cei ce se Inchid in fortiirete de frica

dusmanilor (V, 44) , dar acesti tarani — spune el mai departe — ve-

nind pe mosiile celor bogati se schimbau ca si cum ar fi baut din pa-

barul Circei, fiindca se transformau in robi. (V, 45). Si in alte parti

anumite elemente de comparatie sint luate din mitologie..: crestinii

care nu respecta poruncile divine sint ca gigantU care s-aa . revoltat

impotiiva zeilor (VI, 23), orasul Treveri este comparat cu.;hidia?din

Lerna, pentru ca, desi pxadat si pustiit de multe ori de ca'tre bafoari,

viciile din el renasteau imediat, dupa .cum hidra, daea i se taiaU: ca-

pstele, nu murea, ci-i apareau allele in loc (VI, -76). • vMulte din comparatii comenteaza sau imita pe cele. din Biblie.

Precum in ochi, zice el, dac-a aJntrat un gunoi, oricit de mic, se in-

tuneca toatS vederea, tot asa in corpul bisericesc, chiar dacii fac

putini lucruri josnice, acestea pateaza aproape toata lumina stralu-

cirii. bisericesti (VII, 81). Urmeaza, in sprijinul. acestsi compar&tii. ci-

tatul din Matei 6, 22 : Lumina corpului tau este ochiul tau ; daca

ochiul tau va fi curat, tot corpul tau va fi iUminat etc. Inel de aur

in ritul porcului, a?a este femsia frumoasa si ptoasta, zice el. citing

din Pildele lui Solomon 11, 22 si adauga •: Numele de crestin;ne este

astfel ca o podoaba de aur : daca-1 purtam nedemn, parem ca ni$te

porci cu belciug de aur (IV, 2). ?Stilul metaforic al lui Salvianus este plin de imagini tori : itAproa-

pe toate neamurile barbare au baut singe, roman. toate ne-au sflsiat

maruntaiele». (Omnes fere barbarae gentes romanorum sanguinem bi»

berunt, omnes viscera nostra laceraverunt. VII, 29). '"

«A.i putea numi Africa o Etna a flacarilor nexu?inarii, caci'precuni

Etna este incinsa in sinul ei de fierbinteii naturale, la iel Africa a ars

necontenit in focul ticalosiilor celor mai josnice». (Aetnam putes &&<•

pudicarum fuisse flammarum, nam sicut Aetna intestinis quibusdam

naturae ferVentis ardoribus, sic ilia abominandis iugiter fornicatibnum

ignibus aestuavit. VII, 65). Remarcam in comparatia> Africii cu Etna

o metonimie §i o sinecdoca : Africa in loc de Cartagina, tin vulcan

pentru un. continent intreg. Asemenea imagini sint.uneori trivialensj

dezgustatoare, folosite mai ales in infiera?ea-viciilor : «Puteau, teaJSi

1*4 SUOTMTBS

spun asa, toti cetatenii acelui oras {estfe vorba de Cartagina) de spur-

cSciunile placerilor trupesti, respirindu-si unul altuia aerul infect a]

desfriaarilor comune». (Faetebant, ut ita dixerim, cuncti urbis illius

cives, caeno libidinis, spurcum sibimet ipsis rrmtuo impudicitiae nido-

rem inalantes. VII, 73). Se poate observa in acest citat ut ita dixerim

in loc de ut ita dicam, inalantes in loc de inhalantes (daca" lipsa lui h

nu se datoreaza copistilor), dar aceastS comunicaie se ocupS numaide stilul, nu si de limba folosita de Salvianus.

Multe metafore sint peiorative si hiperbolicer depasind mSsuralucrurilor, exagerind cu mult dimensiunile reale ale faptelor, Vorbinddespre locuitorii din Aquitania, care erau tot atit de desfrinati ca si

cartaginezii, spune intre altele : «Stomacul tuturor este aproape o sin-

gurS prSpastie, viaja tuturor este aproape o singurS casa de tolerant§»

(Paene unus gurges omnium gula, paene unum lupanar omnium vita.

— VII, 15). Cuvlntul lupanar ca epitet metaforic se Intilneste in

multe din invectivele lui Salvianus. Pe Socrate il acuza. ca «a fScut din

lume un lupanar» (fecit lupanar e mundo, VII, 103), fiindca acesta s-ar

fi declarat impotriva cSsStoriei, sub motiv cS «mai mare va fi concor-

dia intre cetSti... daca toti barbatii s-ar amesteca, farS deosebire, cu

toate femeile si, bineinteles, dacS toate femeile s-ar culca, far 5 deo-

sebire, cu toti b3rbatii». (Maior erit concordia civitatum... si omnesviri feminis sine discretione omnibus misceantur et omnes se scilicet

feminae omnibus viris sine distinctione substernal. VII, 102). Secade sa" atragem aici atentia ca Salvianus il acuza fSra dovezi sigiire

pe Socrate. Spune despre el ca a scris cartf (libros condidit, VII, 103),

desi, dupS marturiile contemporanilor lui Socrate, de la acesta n-a ra-

mas nimic scris. In legatur& cu acuzatja adusH, este drept ca in dialo-

gul lui Plato despre republics Socrate afirma ca tntr-o repubh'cS

idealS toate trebuie sa fie comune, chiar si femeile, dar nu este cert

cS ideea li apartine lui Socrate sau lui Plato Insusi, idee pe care co-

mentatorii i-o atribuie lui Plato. li mai aduce lui Socrate, ca si «roma-nului Cato» (romanus Cato, alius Italiae Socrates) si alte acuzatji pusein circulatie de unii cre?tini, asupra cSrora nu putem insista aici, dar

subliniem cu acest prilej cS !n critica societStii roraane Salvianus afolosit mijloacele satirei, cu toate riscurile pe care le comports subraportul adevarului acest mijloc de prezentare a realitatii.

Mai rar ca epitet omant, adjectivul este folosit mai adesea Incaracteriaari $i antiteze : «Neamul gotilor e viclean, dar cu rusine, al

alanilor fara rusine, dar mai putin viclean, francii sint mincinosi, darprimitori, saxonli sint groaznic de cruzi, dar minunat de neprihSniti j in

sflrsit toate neamurile isi au insusi rile lor, si bune si rele. In schimb

tMSPaUCHeVBaHAKEA txn PPWWgBO

la afri aproape ca nu stiu ce rSu nu exists deopotriva la toti>. (Gotbx*-

rum gens perfida, sed pudica est, alanorum impudica sed minus perfL-

da rfranci mendaces, sed hospitales, saxoni crudelitate efferi, sed cas-

titate mirandi ? omnes denique gentes habent sicut peculiaxia maia

ita etiam quaedam bona ,- in afris paene omnibus nescio quid non

malum. VII, 54). Mai departe cartagineeii, numiti metonimic afri (afri-

cani), sint aratati inumani, betivi, foarte vicleni, foarte inselStori, foai-

te lacomi, foarte perfizi ; inhuman!, ebriosi, fallacissimi, frauduleati-

ssimi, cupidissimi, perfidissimi (VII, 64). Remarcam, in fine, in acest

Sir de calificative, figura numita homoeoptoton, constlnd aci intr-un

cumul de adjective la acelasi caz si cu aceeasi desinentS.

$i arta descrierii este bine < stapinita de Salvianus. Tinutul Aqui-

taniei, succint descris, se prezintS ca un fruroos tablou de nature

:

«Pina-ntr-atit acolo toatS regiunea este plinS de vii, de pajisii inflo-

ritoare si de felurite culturi, acoperitS de pomi, de dumbrSvi rScori-

toare, de izvoare zgiobii, strabStutS de rluri si ImpodobitS de holde,

incit pe drept posesorii si mai marji acelui pSmint par a stfiptni nu o

parte dintr-un finut, ci grSdina raiului» (Adeoillic omnic admodum

regio aut intertexta vineis, aut florulenta pratis, aut distincta culturis,

aut condita pomis, aut amoenata lucis, aut inrigua fontibus, aut in-

terfusa fluminibus, aut crinita messibus fuit, ut vere possessores ac

domini terrae illius non tarn soli istius portionem, quam paradisi ima-

ginem possedisse videantur. VII, 8).

In unele locuri elementul descriptiv se implete§te cu eel narativ,

cum sint prezentate, de pildS, suferintele locuitorilor din Trever^ du-

pS cea de a treia devastare a orasului de cStre barbari : «Cei pe pare

in timpul distrugerii orasului nu-i ucisese dusmanul erau loviU de

nenorocire dupS aceea, cei care in dezastru scSpaserS de mparte, dupS

dezastru nu scSpau de nenorocire. Astfel, uhn mureau In lungi.c^-

nuri din cauza rSnilor pricinuite prin tintiri de departe, al^i, atinsi

de flScarile dusmanilor, se zbateau in chinurile mortii, dacS num.uri-

serS In flScSri. Unii mureau de foame, altii cu trupuxjle g^aleT:unii

de nemincati, altii de frig. Astfel, prin diferite Jeluri de moarte, ...ttp

aveau singurul sfirsit al mortii». (Quos hostis in excidio, non. ocefde-

mt post excidium calamitas obruebat, cum id quod in. excidio eva-

serat morti, post excidium non supresset calamUaii. Alios eniin im-

pressa, altius vulnera longis mortibus necabant, alios ambustos hos-

tium flammis etiam post flammas poena torquebat. Alii intenbant

fame, alii nuditate, alii tabescentes, alii rigentes, ac sic in unum exi-

tum mortis per diversa moriendi genera conruebant. VI, 83). Tabloul

este zguduitor, iar elementul narativ, desi de micS intindere, are ten-

EM SALVIANUS

tS epicS, Se observS si aici, in afara de unele figuri retorice bine £o-losite pentru a da relief celor povestite, efectul stilistic c&utat, joculde cuvinte, care poate c3 nu era eel mai potrivit pentru momenta!tragic pe care-1 prezinta narajiunea.

Dar ne oprim aid.

In cele de mai sus au lost aratate in schita citeva din trasatu-rile stilistice ale operei lui Salvianus, pentru a se vedea c5 mi numaisub iaportu] continutuiui, ci §i al artei literare, opera este intere-santa. Fara indoiala cS aspectul eel mai caracteristic este eel retoricsi merita sa fie subliniat in zilele noastre, cind teoria literara si-a in-

drepiat din nou atentia asupra tropilor si a figurilor retorice, cind sevorbeste chiar de o nou5 retoricS. «Teoria argumentani», «arta de avorbi bine pentru a convinge*. «arta de a distribui ornamente . intr-oopera in proza» sint definitii sau denurairi ale retoricii si poate can-ar fi rau ca Sn manualele scolare, care si asa se modifica destulde des, sa fie reintrodus genu! oratoric, alSturi de cele trei mari ge-nuri literare. Este nevoie de anumite nofiuni pentru a intelege si

aprecia just o opera IiricS, epicS, dramatics, dar stiinta literaturii nucreeaza poetf, romancieri, dramaturgi, ci doar ii indrumeaza in acti-vitatea lor, pentru care este nevoie de talent, sau, dupa caz, chiar degeniu. In schimb despre orator se spune ca se formeazS (Poeta nasci-tur. orator fit) si, alaturi de experienta vietii, preceptele oratorice ii

invata pe vorbitorii in public sa-si organizeze ideile si S3 le exprimeintr-o forma ingrijita — cerinte necesare si azi si intotdeauna.

La rascruce de drumuri istorice, Salvianus are meritul de a fi

vazut prezentul in adevarata lui faja, de a fi intrezarit viitoml si dea-1 fi indicat cu energie si hotarire. Pentru el, ca si pentru ceilaltiistorici din an tichitate; predominant in ridicarea §i decSderea popoa-relor este factorul moral. Vjftutile ii intaresc pe oameni, iar viciileii molesesc. In lupta pentru existent inving statele Intemeiate pedreptate socials si pe respectarea principiilor etice si sint inyinse celem care doming asttprirea, exploatarea si coruptia — adevaruri sauopinii demne de amintit 51 de relevat oricind.

Interesanta asadar priri contimitul istoric si atragatoare prin for-ma literara, De gubernatione Dei poate oferi destule invStaminte defolos §i cititorilor din vremea noastrS.

:

PREFATA

1. Salvianus, catre Sfintul episcop Salonius. sanState intru Dom-

nul. Aproape top: oamenii care au socotit ca-si aduc contributia lor la

dezvoltarea culturii, daca alcaiuiesc opere de valoare in domeniul

scrisului, s-au straduit cu deosebita grij§ ca, tratind despre lucruri

fie utile si demne, fie inutile si imorale, sa le puna in luminS nurhai

prin stralucirea vorbelor, pentru ca ideile si sentimentele pe care vo-

iam sa le exprime sa capete via*a si culoare prin arta cuvintului. Astfel,

cei mai multi scriitori din ambele genuri literare au mers pe aceasta"

cale in tratarea diferitelor teme si subiecte, nejinind seama indeajuns

de cerintele impuse de continutul materiei, ci nazuind doar ca pe

cele spuse sa le descrie in versuri frumoase si atragStoare, sau sa le

povesteascS in proza alcStuita cu talent.

2. Acestia, avindu-se in vedere numai pe ei rnsisi in lucrarile lot

si cautind mai mult a-?i aduce lauda lor decit a fi de folos altora, nu

s-au gindit sa dea vreun ajutor oamenilor, ci au fScut in asa fel tno»

sa: treaca drept talentati ?i sa capete o larga publicitate. De aceea,

scrierile lor sint pline ori de cuvinte goale ?i false, ori de expuneri

obscene si vulgare, incit cu adevarat, preocupindu-se numai sS fie

laudati de cititori si dind atentie unor subiecte nedemne, mi se pare

nu cS si^au ilustrat, ci ca ?i-au osindit talentul.

3. Noi, Insa, iubitori mai mult ai faptelor decit ai vorbelor, w-

marim mai degraba cele folositoare decit cele placute:

*i de succes

ieftin ^i cautam sa fie laudate prin noi nu podoabele de?arte ale'Kreacn-

rilor, ci foloasele sanStoase ale lucrurilor, voind ca in modestefe

noastre scrieri sa existe nu depravare, ci intSrire morala, care JfiS

placa de buna seamS nu uredhilor celor trindavi, ci sa fie de folos

mintilor cautatoare de lumina* avind a aduce in orice caz si' o inare

roada in domeniul darurilor ceresti.

4. Caci daca parerea gresita a unora despre Dumnezeul nostru

o voi indrepta, mulpamirea mea nu va fi mica, pentru ca voi fi de fo-

los multora. Iar daca nu voi izbindi !n intregime in stradania mea,

chiar si numai faptul de a fi incercat sa fiu. de folos nu este un lucru

zadarnicf gihdurile generoase si dorint.a cinstita, chiar dac5 nu vor

ajunge la realizare deplitia, isi au tptusi meritul bunelor intentii. Voi

incepe porninddeila ^cest punctde vedere asadar.

'ssv

despre wmsattiaxh vui ditmnexeu

CARTEA I

1

t. Se spune de catre unii ca- Dumnezeu este indiferent si nepS-sator fata de faptele oamenilor, c3 nu-i ocroteste pe cei buni si nu-iinfrineaza pe cei rai si c3, de aceea, in aceasta lume, cei buni sint

adesea oropsiti, ,iar cei rai sint fericiti. Ar trebui sa fie suficient cu-vlntul divin pentxu respingerea acestor afirmatii, fiindcS vorbim cucrestim' j dar, fiindca multi dintre ei au ceva din necredinta pSgina,nu e rSu s3-i Sndestulam cu mSrturii oferite de cei mai de seama" filo-

sofi pSgini. Aratam asadar ca n-au vorbit de o astfel de indiferenta

si nepasare nici cei care, nefiind adepti ai religiei celei adevSrate,

n-au putut cunoaste in nici un chip pe Dumnezeu, fiindca n-au cu-noscut legea prin care este recunoscut Dumnezeu.

2. Filosoful Pythagoras, pe care fiiosofia insasi 11 considers cape un Invafator al ei, tr'atind despre natura si despre binefacerile; lui

Dumnezeu, a spus asa : «Este sufletul in neincetata miscare, raspin-dit prin toate partjle universului, din care se nasc si capata viatatoate fiintele» *. Gum se poate spune asadar cH n-are grija de lumeDumnezeu, care desigur o iubeste indeajuns, daca El se intinde printot corpul lumii ? 3. Plato 2 si toate scolile platonice il marturisescpe Dumnezeu ca orinduitor al tuturor lucrurilor. Stoicii spun .ca Elramine vesnicul clrmaci in interiorul celor pe care le conduce. Ceau putut gindi mai drept si mai religios despre grija si dragostea lui

Dumnezeu, decit sS-L asemene unui cirmaci, in'.elegind ca, precumun clrmaci nu-si ia niciodata mina de pe cirmS, la fel- Dumnezeu nuinceteaza niciodata cu grija Lui asupra lumii , astfel cS, precum cir-

maciul cSutind vint favorabil, ferindu-se de stinci si privind stelele,

este in intregime, cu trap si suflet, devotat slujbei sale, la fel Dum-nezeul nostra nu pierde din privirea Sa nimic -din ceea ce exists Inunivers, nu-si parSseste funcjia providentei Sale si nu-si intrerupedarurile nesfirsitei Sale bunatati. 4. De aci si acel exemplu de misti-

r * h CL aqerot De natura deorum I, II, 27 s Uctaottus : Institutiones divinae

2. Plato (429—347 l.d.Hr.), tntemeietorul carentului idealist In filozofie; stoicl,urmatori ai fllo2ofiei lui Zenon din Cltium (sec. IV t.d.Hr.), care socotea cauniversal este materie si forts, aceasta fort* fllnd Dumnezeu insusi.

cS automate prin care Maro* a voit sS Se arate nu mai putin filOSOf

decit poet, cind a zis : «DrumuI divinitatii trece prin toate tinuturile

pSmlntului si ale mSrilor si prin Inaltul cerurilor». lax Tullius a spus:

«Divinitatea nu poate fi inleleasa de noi altfel decit ca o minte slo-

bodS, libera si in afar* deorice alcStuire muritoare, simtind Si pu-

nlnd'ln miscare toate» 4. Iar in alt-loc spune : «Nu exista nimic mai pre^

sus de divinitate» 5. Rezulta ca in mod necesar lumea este condusa de

Dumnezeu, ca Dumnezeu nu este supus si subordonat nici unei naturi,

ca prin urmare El conduce toata natura, afarS numai daca noi, grozav

de intelepti, gindim in asa fel, incit pe eel despre care spunem c8

este a toate cirmuitor il credem in acelasi timp Cirmuitor si totddatfi

nepasator. 5. Dar de vreme ce si cei in afara religiei adevarat'e, im-

pinsi de for|a necesitatii, au piitut afirma ca toate sint gindite st ebri'--

duse de divinitate, cum il so cotes c acum unii indiferent si nepasatbr

pe-cel ce pe toate le simte prin pStrunderea sa,'le : pnne id' "miscarte

prin putere, le conduce prin autoritate si le aparSprin bunState? Amspus ce au gindit despre maretia si ifatelepciunealui Dumnezeu cei

mai de frunte reprezentanti ai filosofitei si elocintei- Dar de aceea am

citat pe cei mai cunoscuti dascali ai ambelor discipline; pentru ca s8

arSt mai usor ca to|i ceilalti au gindit la fel si cS, daca au avut deo-

sebiri de vederi intre ei, acestea n-au fost prea mari. Si cu sigurantS

ca nu pot descoperi pe cineva care sa nu 'impartaseasca judecata

acestora, In afara de aiurelile unor epicurizanti c, care au Impreunat

piacerea cu virtutea, iar pe Dumnezeu cu neghjenta si nesimtirea, In-

ert se poate crede ca aceia care gindesc astfel urmeaza nu numai gi^

direa si senzualismul epicureilor, ci si viciile acestora.

II

6. Nu socotesc cfi, pentru a prpba acum un lucru atit de evi-

dent, trebuie sa ma folosesc in aceasta parte crdar de marturii diyiue,

mai ales fiindca, fara indoiaia, cuvintele divine contrazic atlt de abunr

dent 51 de clar toate afirmatiile necreclinciosilor, Inclt, in,tJmp ce iSs-

pundem la urmatoarele calomnii ale lor, putem combate mai dip pUn

si pe cele ce.au fost aratate mai sus, Asadar ei spun qft Dumnezeu pe

3. Maro (P. Vergilius Maro>: Georgtbe, IV, 221 91 vtmUt *f. ^ LacWnttusi

Inst. div. I, 5, 12-.

-..•: i. „'« <y» '««»' rt4. TulBus <Marcus TolUns Cicero): tascnlanae cruaesMones, I, 27. wt m.

Lactantins I, 5, 25._ ,

:

_

5. Cicero : De natura deoram j Lactantins : Inst div. 1, 5,44. .,.

.„:

5. Epicure! tf aptcurizanM, adepti ai BlozohUnI grec Epicur ^-^ ]***£care alima ca sdl s«". nn exist*, san, dac» exista. ei nu se interesemIde yteja

oamenilor. Din panel da veder« moral, Epicur socotea ea Plicerta «^W^£prem al viepi, iar durerea rSul suprem, si c5 fertdrea consta to eritarta dur^J-

Multi urmasi ai lui Epicur au coboxlt morala acestuta la un senznalism vulgar.

-";

31

!90 8AX.VIAMtT8

toate le trece cu vederea, pentru.ca nici nu pedepseste pe cei xai,

nici nu-i oerote§te pe cei buni si -eS de aceea pe aceasta lume staiea

celor buni este rea, ca de aceea cei buni traiesc in saracie iar cei rai

in abundentS, cei buni sint slabi si cei rai tari, cei buni intotdeauna

in durerea lor, iar cei rai in bucurii, cei buni in mizerie si

abjectie, iar cei rSi in prosperitate §i cinstire. 7. Dar mai in-

tii ii Intreb pe cei ce se indigneaza sau acuza ca a?a stau

lucrurile, daca-i doare inirna pentru cei sfinfi, adica pentru

crestinii adevaraU si sinceri, sau pentru cei falsi si impos-

tori. Insa pentru cei falsi este superflua durerea simtitS ca

nu sint fericiti acestia, intrucit, oricum, prin insasi desfasurarea,

lucrurilor sint detestabili cei ce se bucura ca ticalosia lor are urjiiari

bune } macar de aceea ar trebui sa fie foaxte nenorociti, ca sa inceteze

de a fi rai, ca.unii care pretind pe cai necinstite numele religiei si~§i

aroga titlul sfinteniei pentru cele mai josnice interese. Desigur ca dacS

li se compara nefericirea cu ticalosia, sint mai putin .neferic iU decit;

o merits, fiindca, pricare ie-ar fi necazurile, nu sioi totusi atit de:-ae-

fericiti pe cit sint de rai, 8. Nu trebuie asadar sa suferim pentru ei

ca nu sint bogati si fericiti. dar. nici pentru cei cinstiU. fiindcS

acestia, desi pentru ignorantf par neferioiti, in realitate nu pot fi totusi

altfel decit fericiti. Este fara" sens sS-i consider e cineva nefericiti din

cauza slabiciunii, a sSrSciei sau a altor pricini aseraanatoare prin care

ei dimpotrivS se cred fericiti. Intr-adevar, nimeni nu este nefericit prin

simtirea altuia, ci prin a sa. De aceea nu pot fi nefericiti prin jude-

cata gresita a altcuiva cei ce in constiinta lor sint fericiti. Caci, dupS

parerea mea, nimeni nu poate fi mai fericit decit eel cfe se comporta

conform gindurilor ?i aspiratiilor sale proprii. Cei religiosi sint umili,

aceasta vor ; sint saraci, se nyultamesc cu saracia ; sint fSxS ambitie,

le repugnS ambitia ; stnt fSrS demnitSti, fug de onoruri ; pllng, doresc

sa plinga ? sint slabi, se bucura de slSbiciunea lor. «Clnd sint slab, zice

apostolul, atunci sini puternicv"7. Si pe drept judeca" a$a eel catre

care Dumnezeu insusi a grait astfel : «De ajuns iff e'sf'e tie dragostea

mea ? caci virtutea se des&virseste in slSbiciune» B. 9. Asadar in nidi

un caz nu trebuie sa avem aceasta supSrare pentru slSbiciune, ci sa*

intelegem ca ea este mama a virtutiior. Astfel, oricum ar sta lucrurile,

cei cu adevarat religiosi trebuie sa fie numiti fericiti, fiindca, in tm-

prejurari oricit de aspre si de vitrege, nimeni nu e mai fericit decit

eel ce este ceea ce vrea sa iie.. Oricit ar exista unii care, savirsind

ttBSSRBE QMVERNAS«A LUI PUMWEZ8FJ

7. I Cor. 12, 10.

8. II Cor. 12, 9.

M'

fapte urite:§i rusinoase, sint. duP3 parerea lor, iericiUr fiindca dobin-

rfesc ce vor, in realitate totusi nu sint fericiti. fiindca ar fi trebmt

sa nu voiasca ceea ce vor. Cei religiosi insa prin aceea sint mai fe-

riciti decit toti, fiindca au ceea ce vor si «l pot avea lucruri mai

bune decit cele pe care le vor. Truda si postal, saracia si umilinta

nu sint grele pentru cei ce le accepts, ci pentru cei ce nu vor sa le

accepte. Caci sufletul celui ce le suporta le simte fie grele, fie usoare;

DupS cum nu e nimic usor pentru eel ce face ceva fara voia lui, tot

asa nu e nimic greu pentru eel caruia i se pare un lucru usor fiindca-1

face cu placere. 10, Sau poate socotim cumva ca acei barbati vechi ai

virtutii de odinioara, cum au fost Babius 9, Fabricius, Cincinnatus, au

suportat greu saracia, ei care nu voiau sa fie bogati, care^si dedicaji

toate eforturile si toate dorintele realizarilor obstesti si imbogateau

prin saracia lor personals puterile infloritoare ale republicii? Dar su-

portau ei atunci cu durere si gemete acea viata cumpatata si simpla,

cind se multumeau cu o mincare sumarS si t^raneasca fth^S vetrele

pe care o gateau si nu le era ingauuit s-o serveasca decit spre Seara?

Oare suportau greu ca nu-i ispitea lacomia, glndul <fe' rmbtigatire si

dorinta de a avea sume de aur, cind prin legi ei pedepseau chiar -ft*;

iosirea argintului? Oare nu pedepseau momeala si cupiditatea, de

vreme ce n-aveau slnul incarcat eu:

Uani de aur §i-l- considerau ne-

demn de a fi senator pe un patrician care voise sS alba zece liyre de

argint? 11. Cred ca nu dispretuiau traiul saracacios, daca imbracau o

haina scurta si ieftina, data erau chemati de la plug la demnitati

irialte si, trebuind a indeplini sarcini consulare, stergeau P^berea

amestecata cu sudoare de petogile pe care le imbracau in cometoda-

mentele indeplinite. De aceea pe atunci acei denlnitari saiaci aVeaU

o republics bogata. pe cind acum puterea celor bogati face ca repubhea

sS fie sSracS. $i nu este oare orbire si hebunie, sa se creadg c,a pot dSi-

nui avutiile particulare Intr-o republics saraca §i lipsita?{Asa er^u pe

atunci vechii romani, care dispretuiau bogatla, desi nu cunpstean .ge.

Dumnezeu, la fel cum o dispretuvesc acum cei ce4cuno.se pe D^nuJ.

12. Dar de ce sa vorbesc eu despre cei ce, din grijade a-?i mSripa-

tria, isi dispretuiau interesele particulare In favoarea avutului, pubHs

Si,. chiar daca in parUcular erau saraci, abundau totusi de b°96^;

pus interesele patriei mai prestis- de interese e Ion Pabius *^^^osS*5a invins pe SBmniti «i Pe gall la 8«*m

J«» «*•^X^^S ™»«a

in 282 i.dHr., rermmit pr n moravunle sale sobre, s-a fltstms in ™P»»*'

samnititor S nuTv.Wsat = corupt prin darurt de Pyrrhns, regefle Tf^^at«cSnatus consutin 400 t.d.Hx„ a ramas de asemenea celebm p«n simpUtolea

vietii sale.

S9Z 8ALVIAMUS

comune, de vreme ce chiar unii greci, adep?i a£ in^lepciunij, farS

vreun sentiment al utilltafii publice, doar In dorinfa de a c5p8ta

glorie, aproape c& s-au lipsit de toata averea personala? Nu numai

atlt, dar acestia au teal-fat culmea doctrinei lor pinS la dispreful du-

rerii si al mortji, afirmind ca inteieptul este fericit chiax in lanturi

§i In chinuri. Au considerat ca atlt de mare este puterea virtual, Inclt

nu poate fi metadata nefericit un faarbat bun. Daca deci nici acum

unii bSrbati intelepti nu socotesc nefericiti pe aceia care nu cSpatau

nici o alia rasplata a activitatii lor decit lauda momentului, cu atlt

mai mult nu trebuie socotiti nefericiti bSrbatii religiosi si sfinti,

care-si capata" mingiiere pentru credinta prezenta si urmaresc ras-

plata fericirii viitoare.

in

13. Cineva dintre acestia, impotriva cSxora ne pllngem, i-& In-

trebat pe un barbat cucernic, care gtndeste conform regulii adevS-

rului ca Dumnezeu conduce toate, adaptindu-si cirma dupa cum este

necesar neamului omenesc, 1-$. intrebat zic : «De ce tu insuti esU

slab ?». Dupa sens si dupa judecata ei, intrebarea este aceasta : «Dac8

Dumnezeu conduce in viaja aceasta toate, daca" Dumnezeu da fieca-

ruia ce i se cuvine, dupa ce. judecata este sanatos si puternic omul

pe care eu SI stiu pacatos, iar tu, despre a carui sfintenie, nu mS in-

doiesc, esti slab ?». Cine n-ar admira pe barbatul cu inima atlt de

generoasa, care socoteste meritele si yirtutile celor religiosi demne de

recompense atit de mari, incit considers ca in viafa aceasta de acura

carnatia si puterea trupului trebuie s3 fie raSplatS a celui sflnt ? 14.

RSspund in numele nu numai al celor religiosi, ci al tuturora : Intrebi

tu, oricine esti acela, de ce barbatfi cuviosi sint slabi ? Iti raspund

scurt: de aceea bSibatu cuviosi sint slabi, HindcS daca ar fi grasi

n-ar putea fi cuviosi. §tiu c3 in regula generala" toti bSrbatii sint

grasi prin mincare si bauturS, iar slabi prin posturi si ajunari. Nueste de mirare asadar ca sint slabi cei ce resping acele lucruri prin

care altii sint grasi. Si este o ratiune a respingerii, dupa cum spune

Apostolul Pavel despre sine insusi : «/mi pedepsesc tmpul $M supwi

robiei, pentru ca nu cumva, cind voi predica altora, s& m& iac tn-

sutni de ocard* 10. DacS insusi Apostolul socoteste de dorit slabieiu-

nea corpului, ce in|elept o evita ? DacS. Apostolul se teme de puterea

c&rnii, cine in mod judecat vrea sS fie gras? Aceasta este asadar

ratiunea prin care oamenii dSruiti lui Hristos sint si vor sa" fie slabi. 15.

De aceea n-avem nici un raotiv s3-i socotim neglijati de Dumnezeu

10. I Cor. 9, 27.

DESPRE :.GWEB*IARE1A- 1MX DUMNEZEU Wpe cei despre care sintem inerediafati c3*i iubeste si mai mult. Ciiira

c3 Apostolul Tim.ot.ei a fost foarte stab trupeste. Oare era neglijat

de Domnul sau n*a placut lui Hristos din cauza sl&biciunii . eel ce-avoit sa fie slab tocmai ca sa placa ? Cineva era extrem de slab, dar

Apostolul Pavel nu i-a tngadnit sa bea decit foarte pu^in vin. Ceeace iasemneazS cS a voit s& se ingrijeaseS de slSbiciunea aceluia, dar

n-a voit sa fie un imbuibat ll. $i pentru ce aceasta ? FSrS indoialS

ca nu pentru altceva decit fiindca, precum 3pune : «Tmpul dare$te

impotriva spirituiui, iar spiriiul Smpotriva trupului». «Cdci —^jace ed-^s'mt unul Impotriva celuialalt fi de aceca nu iaceti ceea ce vaittoQ16. Nu fSrS rost a spus cineva, din acest punct de vedere, icS d*ac£ anputem face ceea ce dorim, fiindca ne impiedicxi. puterea co*puluij< itr*~

buie sa luam masuri de slabire, ca sa- putem face, cele dorite. '«lptoi

— zice — , slabi ciunea trupului ascute puterea .mintii si puterile ..twfr

pului din; madularele slabite se transforrdci in virtu ti ale sufletoiui.

Cele .interioare ale trupului .nu ard. in flaeiri .. rnsinoase, .doiiute'' «*cunse nu aprind si nu imbolnSvesc mintea, simtuiiie nu'-se ^ibolesest

in mingiieri trindave, iar sufletul se inalfS singur, bucuros de bitutn-

\e asupra trupului, ca si cum ar fi ;subjugat :un ladversar» ^. Aceasta

este, precum am spus, pricina siSbiciunii ' pentru barbatj si nici tu,

pe cit socot, nu tagaduie?ti aceasta. ...;.''IV

.. 17. Dar poate sint, zici tu, alte urgii mai raaori,-. c$ ,adica pamenii

sufera in aceasta viata multe primejdii ;si nenorocPjiy^cS sli)t:l»a;Ji. &n.

captivitate, c8 sint chinuiti, ca sint ueisi, Este adevarat; dar ceijaeem

ca si profep'i au fost dusi in captivitate si apostolii.iaUiSulerJt Cbifli

chinuri ? $t nu ne putem indoi cii. mai ales atunci ii produceau lui

Dumnezeu grija, cind erau suportate pentru Dumnezeu. Sau poate

mai degraba vrer sa probezi prin aceasta ca Dumnezeu::- is. aeeastet

lume neglijeaza toate si rezervS totul jndecatii viitoare;: daca jibtoj-

deauna cei buni au suferit; toate cele. •irele, iar cei •rai le-aUjf&cfct.

Ideeanu.pare a unui necredincios, fiindca m&turise^te judec&ttai'vii-

toare a lui. Dumnezeu, 18. Dar noi spunera ca ;neam»l oraenesc. astiti

trebuie judecat: de la Hristos incoace.i incit ;.credem ca. Dumnezeu^acum conduce, si cintareste toate asa cum crede ^irja'Uofl^Vfsi^afirh

mSm ca asa va judeca §i in viitor, inert Snvatam. cS El ft tiid@;ai: tu*

totdeauna si in lumea aceasta. De indata ce Dumnezeu. este Jntqt-

11. I Tim. 5» 23.

12. Gal. 5. 17.' ia SaJviasus; BpiKolt? V, 4.

13 — Boetttlus ?1 salviaous

m SAtWAKOS

deauna cirruuitoB, insemneaza" ca este Intotdeauna 51 judecator, fiind-

ca guvernarea este tn acela?i timp si judecata. 19. In cite feluri vrei

sa prdb&m aceasta ? .Prin ratfune, prin exemple sau prin m&rturii ?

Daca" prin ratiune, ^1^ es te attt de lipsit de inteljgenta umana si de

strain de insusi acest adevar despre care vorbim, Incit sa nu recu-

noasca si sa nu vada ca opera aceasta atit de minunata, care este

Universal, si maretia nepretuzta atit a ceJor de sus cit §i a celor de

\os shit conduse de eel ce le-a creat si ca acela care a lost creatorul

elementelor tot el va fi si guvernatomi lor ? Evident ca acesta cu ce

puteie $i majestate a cladit toate, cu aceeasi providenta ?i masura

le cirmuieste, mai a)es fiindca In cele care sint administrate prin

actiuhe umana nu exista nimic fara. o ratiune interioara si toate isi

trag ocrotirea de la providenta, cum isi trage corpul viata de la su-

flet. De aceea in aceasta lume nu numai imperiile si provinciile, orga-

nizafia civilS si military, ci chiar activitfitile mai neinsemnate, casele

particulare, in sfirsit turmele si cele mai marunte neamuri de vietui-

toare dotnestice nu sint conduse decit de orinduirea si chibzuinte

umana ca de o mina si de o cirma. 20, $i toate la un loc, fara nici

tndoiaia, sint conduse de voin^a si judecata fiintei supreme, adica

de Dumnezeu, pentru ca tot neamiil omenesc sa conduca particelele

si membrele lucrurilor luind ca exemplu dondncerea intregului uni-

vers de catre Dumnezeu. Dar in principiu, zici tu, aceste statute si

dispozitii ale creaturilor sint date de Dumnezeu ; Acesta, dupa ce a

infaptuit si desavir^it universul, a indepartat de la El si a exclus

orice grija" a lucrurilor terestre, fugind de truda si evitind greutatea

oboselii sau, ocupat cu alte lucruxi, a parasit o parte din ele, fiindca

nu putea $& biruie totul.

21. Deci, precum spui tu, Dumnezeu a indepartat de la sine gri-

ja de cei murftori. Dar atunci care este pentru noi rapVunea religiei

divine? Care este scopul adorarii lui Hristos si la ce bun speranta

ocrotfrit de catre el ? Daca Dumnezeu neglijeazS in aceasta lume nea-

mul omenesc, pentru ce intindem zilnic miinile spre cer ? Pentru ce

cerem prin dese rugaciuni mila lui Dumnezeu ? Pentru ce ne ducemla biserica 1 Pentru ce ne plecSm in fata altarului ? N-avem nici oratiune de a ne ruga, daca ni se spulbera speranta Implinirii rugS-

dunHo* Vezi asadar cit de nesocotita si de fara temei este ideea

acestei afirmatii. Daca aceasta se accepts ca adevarata, nu se mai

poate pastra niraic din religie. 22. Poate ca te refugiezi in afirmatia

ca noi adorSm pe Dumnezeu de frica judecatii viitoare si ca" indepli-

DESPBB ETVVtsaiAXKA XXl BVMNXZfB}

nim acest act de adorare cu tot ritualul slujbelor existente ca sa me-

ritam a fi absolvita la judecata viitoare. Dar ce vrea;

Apostolul Pavel

ci'ud invata zilnic in bisericS si porunceste w sa facem fSra intreru-

pere rugaciuni Dumnezeului nostru, sa-i cerem harul sau pentru ae-

tiunile noastre ? Si toate acestea de ce ? De ce altceva decit ca sS

ducem o viat-3 linistita si tihnita in toata cuviinta ? Pentru prezent,

precum vedem, porunceste sa se faca rugaciuni lui Dumnezeu, ceea

ce, desigur, n-ar porunci daca ai considera ca nu poate fi r^igat. 23.

Cum socoteste cineva ca «urechile» lui Dumnezeu sint deschise la

rugaciunile pentru obtinerea bunurilor in viitor, dar incijise §i as^n>

pate pentru prezent ? Sau cum cerem noi de la Dumnezeu, ruglndu^ne

in biserica, mfntuirea prezenta, daca socotim ca nu sintem a3|Ziti ?

Oare nu trebuie sa ne exprimam nici o dorinta pentru sanSt^t^a^si

fericirea noastra, sau poate mai degraba, pentru ca modestia rpga-

mintii sa ne insojeasca vocea ctnd ne rugam, sS spunem .: Dpamae,

nu cerem prosperitate in aceasta viata si nu ne rugfim pentru bunurj

prezente. Stim ca urechile tale sint inchise la aceste, rugamintj.51. cS

n.-au auz pentru cereri de acest fel, ci ne rugam numai pentru cele

ce vor fi dupa moarte. 24. Fie si asa, n-o fi lipsita de utilitate o astfel

de rugaciune 1 dar cum se poate justifica ? Daca Dumnezeu isi ia gri-

ja sa de la aceasta lume si-si inchide urechile la cererile celor ce se

roaga, fara indoiala ca, neauzindu-ne pentru cele prezente, nu ne

aude nici pentru cele viitoare, afara numai daca nu cumva credem

ca, in raport cu rugaciunile noastre, Hristos isi inchide si deschide

urechile, cS adica le inchide cind e rugat pentru cele prezente, dar

le deschide pentru cele viitoare. 25. Dar despre astfel de.;

Jncruri

n-avem de ce vorbi mai mult? caci sint atit de absurde si.de nese^

rioase, incit trebuie avuta grija ca nu cumva chiar ceea fie se spune

pentru cinstirea lui Dumnezeu sa nu para a fi injuria fat4 de pumrnezeu. Este cu totul deosebit si coplesitor respectul pentru majesMt-

tea sacra, si de aceea sintem datori sa spunem cu mare teama si sn-

punere ca impresioneaza foarte puternic nu numai cele ce se spun de

catre ei impotriva religiei, dar si cele pe care le spunem noi Insinte

in favoarea religiei. 26. Asadar se crede prosteste si in chip nelegiult

ca pietatea divina nesocoteste grija fata de cele omenesti, fliridca

realitatea este tocmai dimpotriva ,• si dac5 Dumnezeu se ingrije$te de

creatia sa insemneaza ca o 5i conduce, far daca o conduce, prin

insusi faptul acesta el judecS ceea ce conduce, fiindca nu poate exista

conducere fara judecata permanenta exercitata de conducStor.

14. I Tiro. 2, 1 si ramSt.

SALVIASOS

VI

27. Dar poate cineva socote$te ca nu e de ajuns ce spune ratfunea,

cS este nevoie ca afirmatiile sa fie SntSrite prin exemple. SS vedem in

ce chip a condus Dumnezeu de la inceput lumea i vom demonstra

ca el a condus mtotdeauna toate, ca sstfsl sa putem arSta ca el a si

judecat toate. Ce spune Scriptura? «A fdcur a$adar Dumnezeu pe

om diln tramlntaturd pdmintului si a sufJaf in el sufiarea vie(fi» 13. $i

dupa aceea zice : «L-a asezat In paradisul pldcerii» ie. Ce urmeaza

dupa aceea ? Desigur i-a dat legi, 1-a incarcat cu invatuturi, i-a ara-

tat calea vie|ii. Dar ce a urmat dupa acestea ? Omul a uitat de po-

runca sflntS, a nesocotit invatatura, a pierdut paradisul, a primit pe-

deapsa cuvenita. 28. Cine nu vede in toate acestea pe Dumnezeu con-

ducStor si judecatOr ? L-a asezat pe Adam nevinovat in paradis si 1-a

alungat vinovat.- In a$ezare este conducerea, in alungare, judecata.

Cirid I-a pus in1

Ioc placut a orlnduit, cSnd 3-a alungat din domnie ca

pe un vinovat 1-a' judecat. Aceasta se spune despre primui om, adica

despre tata ; dar despre al doilea, adica despre flu ? &S-a iacut — zice

Sflnta Scriptura' — , ca dupa multe zile Cain sa oiere Donmului da~

ruri din roadele parhlhtului. A oferit si Abel din primii miei at turmei

sale si din grasimea ei. Si s-a uitat -Domtlul la Abel si la darmiie lui,

dar la Cain $1 la damrile lui nu s-a ui£cti» *'. 29. Mai inainte de a

vorbi despre jiidecata, Hestul de evidenta, facutS de Dumnezeu, afirm

ca exista chiar iti cele ce am spus un iridiciu de judecatS, Faptul ca

Dumnezeu a primit sacrificiul unuia, iar pe al celuilalt 1-a refuzat,

arata foarte clar ca El a judecat cine are dreptate, dtnd-o unuia

51 refuziud-o celuilalt. Dar acest fapt este de mica" importan-

tj. Cain pune la cale crima impotriva fratelui sau, il atrage

intr-un desert si infSptuieste crima mcrezindu-se in singuratatealo-

cului, fapt nelegtuit si nebunesc totodata, fiindca a socotit ca este

destul, pentru a-si ucide fratele, sa se fereasca de vazul oamenilor

fSra sa-si dea seama ca la omorul sSvirsit de el Dumnezeu este mar-

tor. Socotesc ca s-a gihdit atunci, cum se gindesc si acum multi, ca

Dumnezeu nu se ingrijeste de cele pamintesti si nu vede faptele oa-

menilor scelerati. FSra indoiala ca asa s-a gindit, de vreme ce dupa

savirsirea crimei, chemat si intrebat de Dumnezeu, a raspuns ca nu

stie nimic despre uciderea fratelui. 11 socotea pe Dumnezeu atit de

strSin de faptele oamenilor, incit credea ca poate acoperi cu min-

is. Fac 2. 7.

16. Pac. 28, 17.

17. Fac. 4, 3 ?1 urmat.

DESFRE OUVE&NASBA LUI 0UMi»KZEU

ciuni o nelegiuire atit de bestiala. Dar socoteala lui a iesit altfeL

Caci pe Dumnezeu, de cStre care-si inchipuia ca nu-i este vazuta cri-

ma pe cind o infaptuia, 1-a simtit ca-1 vede pe ciud era condamnaU30. Acum vreau sS-i intreb aici pe cei ce afirma ca faptele omenesiti

nu sint nici vazute, nici conduse, nici judecate de Dumnezeu, d&cStoate cele despre care am vorbit n-au nici un fel de noima. Eu soco-

tesc ca este prezent acela care participa la sacrificiu; este condueatoracela care dupa sacrificiu dojeneste pe Cain, dovedeste grijS acela

fare intreaba pe criminal despre crima infaptuita si judeca acela care

condamna la dreapta osinda pe ucigasul rielegiuitk De aceea sfi nu^nemirfim acum cS oamenii cuviosi suferS uneie nedreptSti, ci«d vedemcS si pe atunci Dumnezeu a lasat sa fie ucis prin cea mal .mare-lrtele-

giuire eel dintii dintre cei cuviosi. Cum de rabda Duitmezeu- as*me-nea fapte nu este in putin^a ratiunii umane nici sa curioascS strict' ȣjudece in timpul acesta. Deocamdata este destu] sa'^ aratara c&;rtotfte

cele de acest fel nu se produc diu nepasarea sa-U'Hpsa de grijfi a- lui

Dumnezeu, ci sint ingaduite cu socoteala si chibzuinta. Nu 'putem tS-

gadui judecata divina 91 cu atit mai mult n-o piitem socoti ; nedrdap-ta, fiindca vointa lui Dumnezeu este justitia suprema, Divinitatea nusavirsesle nimic nedrept $i omul este Sub puterea dreptatii divine.

Dar sa ne intoarcem la subiect.

VII

31. Vedem asadar, din cele ce au fost spuse, c5 nimic nu se fac4?fara stirea lui Dumnezeu, care ie-a rinduit pe. toate.. diu,disp.pzitia. sa

divinS, pe uuele rabdindu-le, pe altele sanctiqnindu-le. Poate unii so-

cotesc cS nu sint probatorii cele ce Ie-am spus .despre pu^ini.r sas

ye-

dem deci dacS acestea le putem spune despre toft. .Neam.uj >pmen$$£.

s-a inmultit si odata cu ei s-a intins si nedreptatea. «Vqz2^d. J?MPUJe-

zeu — spune Sfinta Scriptura 18 — cd multd era i&utatea oamenilor

pe pdmmt $i ca Intregul caget al inhnii le era indrepfal! spre rdu In

iof timpul, S-a edit cd a fdcut pe om pe. pdmint si, indlxrerat/lff adincul

inimii Sale, a zis : vol disttuge de pe ia}a pdmttitului pe oinuT pe!

tti&&

/-am creat». 32. SS examinSm Sn ce chip se corVStatS in toate- ''ac#t*ft

grija si in acelasi timp severitatea Domnului. Spurie in' prfmul :imiP?

«Vdzind Domnul», in al doilea rind : «jnduxerat in ad'ihcul inimti 8dle»i

iar in al treilea rind «voi disttuge pe omul pe care 1-arn credit*; 1$faptul ca Dumnezeu vede toate i se arata grija, in acela cS e Indu-

rerat i se dovedeste mim'a, iar in acela ca pedepseste i se vede se-

18. Pac. 6, 5.

198 SAtVlANUS

veritatea de judecator. «S-a cait — zice Sfinta Scriptura — cat a t&cut

pe om pe pdniinU. Aceasta nu Insemneaza ca Dumnezeu ar fi rob

afectivitatii, sau supus vreunei pasiuni ; dimpotriva, pentru a ne fa-

cilita mai deplin intelegerea adevarata a scripturilor ni se vorbeste

ca despre niste stari sufletesti umane, aratindu-se puterea lui Dum-nezeu sub numele de caiutS si mlnie j iar mxnia divinitatii este pe-

depsirea pacatosurui. 33. Dar ce a urmat dupa aceea ? «Cind a vazut

Dumnezeu — ni se spune — stricacianea pe pamint, a zis iui Noe t a

venlt in ia{a mea siiisitul tuturor oamenilor, s-a umplut pamlntul de

nedrepiatea lar $i eu if voi pierde de pc ptfm3ftf». Iar dupa" aceea?

«£/ au lost dezlegate toate izvoaiele marelui obis si deschise caio-

ractele cetului si ploaie s-a idcut pe pamint patmzeci de idle si pa-

truzeci de nopli» u. Si pu|in mai departe : «A lost nimicitd toata fap-

tura care se misca pe iala pdmintului» w. Apoi : «§i a ramas singur

Noe $i cei care eiau cu el In corabie* 2l. Aceasta vreau sa-i intreb

acum pe cei ce afirma ca lui Dumnezeu nu-i pasa de cele omenesti

:

Daca ei cred sau nu ca El In acel timp s-a preocupat si a judecat cele

pamintesti ? Dupa parerea mea, El nu numai ca a judecat, dar a fa-

cut o dubla judecata. Caci s-a a rata t si un drept rasplatitor, ocrotind

pe cei buni, si un sever judecator, condamnmd pe cei rai. 34. Poate ca"

pentru mingle Inguste asemenea fapte par de mai putina autoritate

fiindca s-au petrecut inainte de potop, adica In alta erS. Dar ce, nucumva ca pe atunci Dumnezeu a fost altul, iar dupa aceea n-a voit

sa mai alba grija de lume? Cu ajntorul lui Dumnezeu cele spuse

le-as putea dovedi despre toate generative care au urmat dupa po-

top ; dar Intinderea in timp este prea mare si de aceea este suficient

a arSta ceea ce este mai insemnat si mai sigur, De altfel, Dumnezeueste acelasi si pentru epocile mari si pentru cele mici si se in^elege

cS afirmatiile despre cele mici au valoare si pentru cele mart.

VIII

35. Dup8 potop Dumnezeu a binecuvintat neamul omenesc si prin

InsSsi binecuvlntarea Sa a dat nastere unei imense multimi de oameni.

Apoi Domnul a vorbit din cer lui Avraam, i-a poruncit sa-si para-

seasca tarina ?i sa caute alta. Este chemat, se supune, este dus, ase-

zat In alt loc, se face din sarac bogat, din necunoscut puternic, din

pribeag de rind este inaltat in demnitaji, dar totusi, pentru ca aces-

tea, care«i fusesc-ra date de Dumnezeu, sa nu para numai merite, ci

19. Fac 17, ll.

20. Fac. 7, 21.21. Fac. 12, 1.

DESPRE CSWEHNAaKA t.Vl DUMNZZEO t99

$i sarcini, el, care se bucura de situatii prospere, este incercat si devitregia soartei. Urmeaza pentru el truda, primejdia, teama. E silit

sa se mute dintr-un loc in altul, este surghiunit; lovit de nedreptati,

ramas fara so|ie. Dumnezeu i-a poruncit sa-si sacrifice fiul si el, : cuinima indurerata de tata, s-a supus poruncii. Apoi iarSsi surghiun, ia-i

rasi teama, urit de filisteni, jefuit de Abimelech, multe nenoroctri,

dar tot atit de multe imngu'eri ,• caci desi este lovit de foarte multi, pen-tru toate este razbunat. Ce urmeaza de aci ? 36. In toate acestea pecare le-am amintit nu este oare Dumnezeu observatorul, chem&toral,

calauzitorul, ingrijitorul, promit^torul, rasplatitorul, verificatorul,

inalfStorul, razbunatorul §i judecatorul ? Este observator, desigux, >de

vreme ce 1-a ales vazindn-1 ca este eel mai bun. Chemator, de' SndatS

ce-I invita, calauzitor, fiindca 1-a condus in locuri necunoscute j.- tng«-jitor, fiindca" 1-a vizitat linga stejar ; promit&tor, fiindca i-a fSglidBit

cele viitoare ,- ocrotitor, fiindca 1-a aparat Intre neamurile barbar**rasplatitor, fiindca 1-a imbogStit ; probator, fiindca a voit sa-1 verifi-

ce in priraejdii i inaltator, fiindca 1-a facut mai puternic peste toti;

razbunator, fiindca I-a razbunat impotriva adversarilor, si judecator,

fiindca prin judecata" 1-a razbunat. 37. Indata insa vine in aceasta po~

vestire Dumnezeu zicind : «Strigatele Sodomei si Gomorei s-au in-

multlt si pacatul lor s-a agravaf pesfe mdsura» 22. A sptxs : strigatele

Sodomei si Comorej s-au inmultit. Bine a zis, ca pacatele au In ele

strigate, Fara Indoiala ca strigatul pScatosilor este mare, ca se urea"

de la pamint la cer. Dar de ce sint numite pacatele oamenOor stri-

gSte ? Desigur, Dumnezeu spune ca urechile li sint izbite de striga-

tele pacatosilor, ca sa nu fie aminata pedeapsa pacatosilor. Este stri-

gSt adevarat si strigat mare, cind mila lui Dumnezeu este. coplesita

de strigatul pacatelor, care-1 obligS sa pedepseasca pe pScSto§i. Ara-

ta asadar Domnul cit de fara voia Sa pedepseste pe cei mai mari pS-

catosi, cind spune ca strigatul Sodomei s-a inaltat pin£ la El. A spus

adica : Mila Mea ma sfatuieste sa-i crut, dar strigatul pacatelojr MSsileste sa-i pedepsesc. Dupa ce a spus asa, ce a urmat ? 38. Au fost

trimi^i ingeri la Sodoma a : au plecat, au intrat, au fost ocrotiti de

ajutorul celor buni si maltratati de nedreptatea celor rai. Cei .neqipt-

stiti au fost orbiti, cei cinstiti au fost mrntuiti. Loth eel cu simtaain,-

te evlavioase a fost scos din oras, iar orasul eel cu Iocuitori pecre-

dinciosi a fost ars. Intreb aci : oare cu judecata sau fara judecata a

ars Dumnezeu pe cei rai ? Cine zice ca sodotnitii au fost pedepsiti de

22. Fac 18, 20.

23. Fac. 19.

2oe /SALVMUKH3.

EMamneZea fata .-judecata. 11 acuza pe Durnnezeu de nedreptate.-Bar

Dumnezeu a .judeeat, rfiindca i^e pedepsit cu judecata ..pe.eet raL Ajudeeat si . inca a judeeat; oarecum in felul juctecaUi viitoare, de vremec©: este^lar ca arderea

. in gheena va fi in viitor pedeapsa celor ral,

prectnn Sodoma si orasele vecine ei au fost mistuite de focul eel

cepesc.,39. Eteocamdata insa Dumnezeu, cind a trimis asupra popomluinelegiuit gheena din cer, a voit sa arate ce va fi acea Judecata viitoare,

pieCQBl: spune si apostolul -\ ca Dumnezeu a condamnat cu nimicirea

ceiatile Sodoma si Gomora, dind un exemplu pentru cei ce se vor

purta in chip nelegiuit, desi ceea ce s^a petrecut acolo a dovedit maimulta mila decit severitate. A fost mila faptul ca a aminat atita timp

pedeapsa §i justice eg pina la urma a pedepsit-o. $i de aceea Dum-nezeu a trimis pe 'fccgeri la Sodoma, fiindca a voit sa ne probeze ca sfpecei-raj li pedepseste deoevoie. Oesignr ca atunci cind citim ce au suferit

ingerii din partea sodomitilor si vedeni grozavia nelegiurilor, josnicia-

crimelor si nerusinarea ipoftelor> ne daai seama ea Dumnezea n-a voit

sa-i piarda-,' cj eiJnst^i'au rnersda pierzanie. . • s- ;...:;

; i.- . i.-6.- IX .-.. .- •• -

4p. As.piitea , sa dau example nenumaraie, dar nu vreau ca,.ip

starjuinta. de.,,a face o demopstratie eft mai clara., sapar a compuneistori4 lyipis^ ^ asezat in ..desert, paste, turnia, yede. rugui ar,zlnd, audepe Dumnezea din rug, p.rirae;ste

:.,iny$tatunle, se inaita in put ere,

este trimis la faraoo, Sq duce, . yorbesie, este dispretuit, inyjnge. Egip-

tul, e&te atac^t, nesjipim^'rea faxapnului es,te pedepsita, si nu:in£>un sin-

gur fel, ppntrifcea nelegluiiiil sa f\e,ii mai mult tprturat prin diversitatea

chinurijor- Cjuni adica$ $e' zece ori se rascoala, de, zece ori este infrint

Ce yrem sa spunem prin.aceasta? Socotesc c& in to^te.acestea ppti recu-

noaste.ca Dumnezeu de^potriya' se ingrijeste de cele pmeriesti si le ju-

deca. Se vede bine ca. .atunci in Egipt judecata lui Dumnezeu n-a fost

sirnplS, c'i dubla, caci'de cite ori a infrint pe egiptenii razvrStiti, de ati-

tea ori ?-ai jiidecat. 4t. Dkt ' diipa cele pe care le-am spus ce a urmat?

Fsr&eiul este lasat sa piece, dupS ce»si sarbatoreste pastele !i jefuieste

pe egi'pte&i, se indeparteazli : bogat. FafaomiT se» caie$te, Strihge ar-

mal#i'is$uiiqe Is. fUgart, taberele se efbenese, dar sirrt despSrtite deintuiieHc, marea este secatS,1

!

Israel d v trece cu picioarele, scapa deprime]dia valurilor. Faraorrul ii urmaregte, marea se rbslogole^te peste

el «.f.-l.-inghite aub valU¥f. Afletm ca in cele ce s-au intimplat de vedelimpede judecata lui Durane2eu si nu numai judecata, ci si moderatia

24. Tl Petru 2, e.

25. Te5. 3.

DESFJaE-GKR/ESKAUBA- LUI DIIMNE5SEU

si rSbdaiea. lui.v Caei este dovada de rabdare faptul ca. egiptenii an

fost nimiciti nUmai dupa ce s-au raSculat de multe ori, dovada de- j«t~

drcata faptul Jca :au' fost -eondamnatii la moarte din cauza staruinj;ei

.or i?i nesispunere. 42. Asadar,:dupa acest ^ir de evenimente, neamul

evreilor, invingator fara razboi, intra in desert. Isi face drum prin

aceie regiuni fara druriruri, este cSlator fara cale, calSuzit de Dumne-

zeu, <.:instit de oastea divina, puternic 'prin conducerea cereasca, ur-

Ttind coloana miscStoare, de nor ziua, de foe noaptea, coloana care^i

schimba culoerea-dupa diversele cerinfo ale timpului, pentru ca adica

in lurnina zilei sase distinga prin aspectul unui nor intunecat, idr-fn

negitra nopfii sa se vadM ca o flacara stralucitOare. 43. AdaugS atci

izvbarele iesite pe nea^teptate, adauga apele lecuitoare, fie apartitfe,

lie scbimbate cele existente* pastrindu-si infatisarea dar transf«rmi»-'

du-si calitatea, adauga riurile tismnd din creierii mitotiiory dgoatefe

pline de praf fertilizate de noi suvoaie si turmele de vite minate spre

tabere pentru hrana calatorilor, Dumnezeu slujind cu nesfir^ita, dra-

goste :rm numai pentru folosUl, ct cbiar pentru desfStat'e'a dameiAilpr,

'>ra:na data *ilnic celor condusf de stele timp de patruzeci'dfe itii^ce-

rurile plouind cu mincaruri ' dulci, nu' numai pentru brana, ci si psn-

iru placere? adauga faptul ra' oametiii n-an sirrifit in nici o parte a

ijierabrelof adaosu) sau scaderea'iri greutate a cbrplirilor umane, ca un-

ghiile nil le-ail crescut,:

dintii riu le-au cSzut, parul s-a men^ftut ltf'f^l.

picioarele nu li s-au batatorit, imbraca.mth.tea :

s'i

:

'incalfamintea hu ii

^-au'Enpt, onoaxea sporita a oameriilor impbnind dernnitate chlar irfi-

bracamintii lot saracacibase ; adauga aici faptul ca Dumnezeu' S^a

"oborit pe pamint pentru a invafa pe oatnehi; Dumnezeu Fiul luirid

pentru aceasta : Infatisare' omebeasca, ca muHimea ttenUmarata a jto-

porului a fosli prifftita Tri pfeajma' familiaritatii divine; straluc&^Jrib

onoarea prieteniei sacre j adauga aci funetele, 'fulijerele, taflorMoa-

>*eile rasuri'ete ale buciurnelor ceresri, InSpaiTnifitatbrbl frearnat ill. fix

vazduhul, ceruril^ mugiiid cu vUietc 'sacfe, fbcuri, intuiiecimi, ndl^i

pli n i (Ic vtiteroa lui Dumtiezeu . Dom'b'ul:

vbrbhid de^ 'apr^ape; JPffl

rasun!nd i lr gtira diviria, litere,

'chvinte si p'agini scrise d'e degetuT^Wt

Dumnezeu, cairtea de piatrk, poporul invattnd si Dufniie*e\i;tavap|i-

du-1, aproape o sihgura' scbala a e'eruiui §i a pSmintuiui,lnger'i>i,o.Sr^eW

lablalta. 44. Caci a?a est* serfs ca, dupS Ce TvlOise a transihis lui Dttni-

uezeu cuvintele poporului, Dornnul i-a spiis ; «De ociun voi ye$IJQtine intr-un nor des, ca sa nia audit poporul yarBind catre ffne»^;

!;$i

a.-va mai departed <:Iata, a zis, au inteput sa se anda tunete $/ sa U~

2«. I2f. 19, 9.

202 SALVIASTDS

core tulgere $i un not loaite de» sa acopere nmniele* J7. Si iarasi

:

«S-a coborjr Domnul pe munfeJe Sinai, (kept pe vJrfuJ mun<eiui». Si

mai departe : «$i vorbea cu Moise in vdzul tututor, fiindca stHpul

de nor statea la intrarea in cort $i ei in$i$i stateau si se rugaa la in-

trfaile In coiturile lor. Vorbea lui Moise Domnul fata cdtre fafd, cumobi$nuie$te sa vorbeasca un om catre an prieten al sau» zs

. Daca asastau lucrurile, oare nu se vede cS Dumnezeu are grija de oameni,dindu-le atitea, ajutiodu-i cu atitea, f&cind pe un biet omulet pSrtas

la convorbire si admitfndu-I oarecum In ambianta unei prietenii sacre,

deschizind catre el palmele pline de bogStii nemuxitoare, dJnd oame-nilor sa bea pahare cu nectar si hranindu-i cu merinde cereasca? Cegrija mai mare, ma rog, le putea acorda decit pe cea a cortului Sau,

ce sentiment mai puternic, decit ca ei sa trSiasca in lumea acesta,

dar sa aibS in fata oglinda vietfi viitoare ?

45. Dar aid s-ar putea raispunde ca Duranezeu a avut altadatSaceasta grija de oameni, dar acum sigur n-o mai are, De unde credemasa ? Poate fiindca nu mai raincam zilnic o mana ca atunci, desi avembelsug de roade pe ogoare, nu mai prindem potirnichi care ne viain mina, desi mincam tot felul de yite, pasari si alte viefuitoare ? Canu ne mai vin la gura ape din deschizSturile stincijor, desi avem ca-sele umede de bautura scoasa din rodul viilor ? 46. Adaug eu cevamai mult, ca noi, care spunem cS atunci aceia au fost in grija lui

Dumnezeu, iar noi sintem neglijaji de Dumnezeu, dacS am putea primibunurile din trecut in locul celor din prezent, am refuza in modsigur aceasta schimbare de condijie. Caci n-am vrea sa pierdem ceeace avem acum pentru a poseda ceea ce ei aveau atunci in folosinta,nu pentru ca acum avem lucruri mai bune decit au avut ei atunci, cipentru ca ei, care atunci erau hrariiti din grija lui Dumnezeu si a ce-rului, preferau in locul bunurilor prezente vechea indestulare a pin-tecelui, amintindu-si cu o duiosie condamnabila de mincarurile dealtadata si tinjind dupa ceapa si usturoiul din trecut nu pentru caerau mai bune cele pe care le avusesera" inainte. ci pentru ca se to-timpla si cu ei atunci ceea ce se inttmpla cu noi acum. Nu le placeaceea ce aveau si doreau ceea ce n-aveau. Noi laudam mai mult ceeace a fost atunci decit ceea ce este acum, nu fiindca, daca am aveaputinta de a alege, am prefera sS le avem intotdeauna pe acelea, cifiindca mintea omeneasca are acest cusur inradScinat de a dori in-

27. le?. 19, 20.

28, les. 33. 9 si unaSt.

OTTSPRB' OOVgftKABKA. LOT BUMNKZETJ 203:

totdeauna ceea ce nu este si 47. fiindca — preeum spune cineva ?*

«noua ne pktc ale altera iax alfora-le plac ale ,floastre» » Se adaug*

si ceea ce este aproape general, ca omul este intotdeauna nerecunos-

cator -fata de Dumnezeu, ca toti au naravul urit si aproape innascat,;

de a nu lua in seama binefacerile lui Dumnezeu, de a nu se recu-

noaste datori fata de el. Dar sa ne oprim aci cu acestea ;sa ne in-

toareem acum ia sirul celor de mai inainte. Desi cred ca am demoa-

strat cu prisosinta ceea ce mi-am propus, voi mai adauga totusi ceva

la cele spuse, dacS se gaseste cu cale ? fiindca este mai bine fata cu

cerintele necesitStii sa demonstrezi ceva cu mai multe argumente

decit cu mai pufine.

XI

48. Eliberat odinioarS de sub jugul Faraonului, poporul eyreilor

la muntele Sinai a cazut in pacat si pe data, din cauza greseiilbr, a

fost pedepsit de Domnul. Caci este scris asa: «Poporal a iostpMep-

sil asadrn de DomnuJ din cauza vitelulai lndltat de Aaron**6 . Ce' ma-

sura de judicata mai mare si mai evidenta ar fi putut sa ia ©niarie-

zeu fatS de pacatosi decit sa-i pedepseaScS imediat pe cei ce paca-

tuisera ? $i totusi, daca tot poporul fusese vinovat, de ce n-a fost tri-

mis5 tuturor condamnarea? Fiindca milostivul Dumnezeu de bunS

seama ca a pedepsit cu sabia judecatii Sale o parte pentru ca sa cq-

recteze cealalta parte prin exemplu si sa dovedeasca tuturor prin.

pedeapsa judecata, iar prin ingaduinta mala Sa. A judecat daca a per

depsit si S-a milostivit daca a crutat, desi n-a procedat cu o masura

egala, fiindca mila i-a fost mai mare decit severitatea. De aceea to

orice caz Domnul Cel Atotbun se arata" intotdeauna inclinat mai

mult spre iertare decit spre pedepsire ; astfel ca atunci cind a trebuit

sa pedepseasca o parte din armata iudaica, socotinja divinS a foloslt

intr-o masura judecata si severitatea, dar a fost mai mare dragostea

pentru popor, si anume mila deosebita fata de multimea cea fSr«

numar, pentru ca pedeapsa sa nu se aplice tuturor impricinatildf. 49.

De altfel, fata de unele persoane si familii, precum citim 31,'jude-

cata lui Dumnezeu este neindurata, ca In cazul acelui om care, in-

tr-o zi de sabat, a fost ucis pentru ca s-apucase sa ^tog5

lemne in loc sa Una sarbatoare impreuna cu poporul. CSci desi

fapta lui parea in sine nevinovata, totusi devenea criminals dia

cauza zilei in care era savirsitS. Sau ca in cazul cind doi se jude«au

29. Publius Syrus. poet latto (sec. I l.dJir.l, de la care a rSmas o colecae

de maxime morale.30. Ie?. 32. 35.

3J. Nxmierii 15.

30* SALVIANOS

in proces si .Until din ei, findca a hulit, a tost pedepsit cu moartea.Estescris asa. : «Dar tela cd iiul unci femei Israelite, nascul cu un bar-

bat egiptean, ititre till lui Israel s-a certat in tabdrd cu un bdrbat is-

raelii. $i fiindcd hulise pe Domnul si-L blestemase, a tost adus 5n tatalui Moise* M. $i mai departe citim : «L-au trimis la Inchisoare, asiep-I'tnd ei sd vadd ce potvneeste Domnul. iar Acesta a vorbit cdfre Moisezicind : Scoatc pe hulilbr din tabard >/ tofi mre 1-au auzit sd-timnd miinile pe capul lui si sd-1 ucidd cu pietic tot poporal» ss

. 50.

Oare nu e vaditS si activa judecata lui Dumnezeu, n-a fost data oJiotarire ca si in cele omenesti, deosebirea fiind doar aceea ca ve-nea din cer ? Intii : eel ce pacaiuise a fost arestat ,• al doilea : a fost

dus ca la un tribunal ,• al treilea : a fost acuzat si trimis la inchisoare ,

In sfirsit: a fost pedepsit de autoritatea judecatii ceresti. Dar n-a

fest pur si simplu pedepsit, ci i s-a dat pedeapsa sub .mSrturie, ca sase vada bine ca-1 condamna pe acuzat justitia, nu forta, exemplul fiind

in mod sigur de folos pentru indreptarea tuturor, pentru ca alta datasa nu savirseasca o fapta pe care o condamnase tot poporul in cazulunuia singur. Cu aceastS rafiune si judecata" procedeaza Dumnezeu si

ecum si asa a procedat intotdeatraa, ca" sa ajute la indreptarea tutu-

ror pentru ceea ce facuse fiecare in parte. 51. Asa a fost si cazulcu Abiud si Nadab, :

ba"rbati de rang sacerdotal, care au fost mistuitide focul eel ceresc. In" cazul acestora Dumnezeu a voit sa arate nudoar "o judecata", ci judecata Sa mereu prezentS si veghetoare. Caciscris este c3 dvipa ce focul venit de la Domnul mistuise toatS jertfa,

nKadab si Abiud luina] cddelnitele au pus foe si J-uu aprins deasu-prq, oferind Domnului un ioc strain, nu cum U se poruncise, si ve-nind focul de la Domnul i-a mistuit si au murit In lata Domnului* **.

Ce altceva a vpit.sa arate, decit ca mina Sa este intinsa asupra noas-tra ?i ca" ne amenintS vesnic sabia celui ce a pedepsit greseala celor'nai inainte arStati chiar pe cind ea se savirsea, pacatul fiind astfel

pedepsit inainte de a se infaptui cu totul ? Dar din acest caz nu nu-mai un invatammt trebuie Iras, ci multe altele. 52. CSci atunci a fost

pedepsitS nu chibzuinta nelegiuita, ci procedura ustiratica si nesoco-trtaV Domnul a arStat limpede de ce pedeapsa sint demni cei ce sa-vfrsesc ceva in dispretul divinitStJi, de vreme cc fuseserS pedepsitide Dumnezeu chiar cei ce piicatuisera. Nu se gindisera prea mult ce

32. Levit. 24, 10.

33. Levit. 24, 12.

3 J. Lev it. 10. 1 i$i urmat.

TXESFRE OUVEBKABEA LUI DUMWEZEU

fac, saw eft de vinovatf sint: cei ce savirsesc ceva impotriva vointei

stapinului lorv de .vreme ce au fost la fel pedepsiti si cei ce au facut

lucruri neporuneite. Dar prin aceasta Dumnezeu a voit sa' ne indrep-

Leze prin exemplul judecatii Sale, pentru ca toti.cei nestiutori sa Jn-

teleaga cit de mult trebuie sa se teama de minia lui Dumnezeu, daca

nu i-au scSpat de pedeapsa pe fiii preotului nici ineritele tatSlui ior

si nici privilegiul slujbei lor sacre. 53. Dar de ce sa vorbesc eu des-

pre aceia a caror lipsa de prevedere L-a suparat pe Dumnezeu si a

ajuns ca o insulta a cerului ? Mariam ii vorbe^te lui Moise si:, este

pedepsita, dar nu farS judecata, ci asa cum cer legile justitiei. Intr-a-

devar, intii este chemata in proces, apoi este judecata , si, in al trei-

lea rind este pedepsita. Prin sentinta simte puterea judec^ii,, iar

prin lepra suporta ispSsirea greselilor. De altfel sanctiunea a |^rit-o

nu numai Mariam, ci si Aaron, fiindca desi marele preot n-a /<>^t Jor

vit de lepra, totusi pedeapsa l-a atins si pe el, prin pedeapsa P4,™^de Mariam fiind umiiit ?i Aaron ca ijn fel de complice la culpa. C&i

Mariam este chinuita, iar chinul ei este o rusine pentru Aaron." 54. D'aY,

ca sa cunoastem din astfel de cazuri ca proced'iira judecatii divine

este farS indurare, accasta procedura n-a putut fi schimbata nici ta

interven^ia celui ce fusese lezat. Citim ca' Domnul astfel a zis cSire

Aaron si catre Mariam : «De ce, asadar, mi v-atf temut sa-i vorbi/i

dc rdu pe rohul meu Moise ? Si supdrat a pJecdt.'?i iatd ca Maria

s-a umplut de lepra si a devenit alba ca zapada. $i a strigqt Moise

cdlre Domnul zicind: te rog, Doainne, Insdndtoseste-o. §i i-a'rds-

puns Domnul ; Dacd tatdl ei ar fi scuipdt-o in fata, n-ar ii trebuit eel

putin zece ziie sa se rusineze? Sa tie tnchisd sapie zile aiara din ta-

bard si dupd aceea $& tie rechematd»m. Dar este de ajufrs1 ceW^ce

am spus despre acest fel de cazuri i?i despre aceasta'parte' a "e^TJu-

nerii. Caci se poate discuta la infinit 'despre toate care cer niultiiBip

$i numai pentru a fi enumerate, cu attt mai mult pentru a fi digitate.

XII mi

55. Neamul evreilor se caieste ca a plecat din Egipt, este pe#P"

sit. Nu-i place oboseala drumului, este. cJjinjiit.i dpreste cajne,. |£#?

biciuit. Fiindca, mincind zilnic rnana, doreste sa-si umple ^Jifecele

cu delicatese, este sSturat de cele dorite, dar satiul insusi H f*c?f *$.%.

«Pind acum — zice Scriptura — era hrand in gura lor si minia Dom-

nului s-a aprins impotriva lor si a ucis pe cei mai muUi dintre-ei si

35. Numerii 12, 3 si urmat.

2fl6 SALVtAKtlS

i-a Itttrint pe eel ale$i ai lui Israel***. 56. Og se razvrSteste impotri-

va lui Moise, est© nimtcit. Core ocSrSste, este doborSt Dathansi Abi-ron murmurS, slnt Ingtutiti. «Cdci s-a deschis pdmintul — se spune— si ]-tt inghi}it pe Dathan si a acoperit adunarea lui Abiron* 3 7. Dob a

sute cincizeci de barbati frontal, care — precum ma"rturiseste.

Cuvtntul Sfint — erau chemaji pe nume in timpul unei adunarj, s-au

ridicat contra lui Moise. «$i, cum stateau Impottlva lui Moise si a

iui Aaron, au zis : Sa vd He de ajuris cd este toata multlmea de slinfi

si ed Intre ei esle Dornnul ; de ce vd ridicati mai presus de poporul

Domnului ?» 38. 5i mai departe se spune ; <iFoc a venit de la Domnul

si i-a mlstuit pe cei 250 de bSrbati care aprindeau !drnire». 57. Dar

desi acestea s-au petrecut astfel, cu toata grija cereascS ei nu s-au

schimbat. A fost folositS adesea constringerea, dar n-a urmat indrep-

tarea. Caci precum noi de nvulte ori sintem pedepsiti, dar nu ne in-

drept'Sm, la fel si el, cu toate ca erau destul de des dojenitj, nu se

indreptau. CSci ce este scris ? «!n ziua urma'toare, toatd muJfijnea fii-

lor lui Israel a murmurat contra lui Moise si a lai Aaron ziclnd : Voi

afi ucis poporul Domnuluh 39. $i ce a urmat? Indata" au fost loviti ?i

mistuiji de foe patrusprezece rail sapte sute de oameni. 58. Dar daca

atunci toata multimea poporului a pacatuit, de ce n-au fost toti pe-

depsitf 1 Mai ales ca" din acea rSscoalS a lui Core, despre care amvorbit mai sus, nici unul n-a scapat. De ce acolo Dumnezeu a voit

sa ucida toata multimea de pSc&tosi, iar dincoace numai o parte ? De-

sigur, findca Domnul este plin de dxeptate si de miloslrdie si-si ara-

ta dragostea sa prin IngSduintA iar severitatea prin JnvStStura\ Deaceea a aplicat acolo inv5t4tura, pentra ca pedeapsa tuturor celor vino-

vati sa fie spre indreptare tuturor. Aici insS. a intrebuintat milosirdia,

ca sa nu piara tot poporul. 59. $i cu toate cfi S-a aratat atit de milos,

fiindca n-a fost de folos mustrarea repetata de atitea ori in parte,

pinS la urma i-a condamnat pe toti la moarte. Acest fapt ar trebui

sa fie de folos fn acelasi timp pentra teama si indreptarea noastrM,

pentra ca nu curhva cei ce nu ne indreptam din exemplul lor sa" fira

poate pedepsitf din sfirsitul lor. Nu e nici o indoialS despre ceea ces-a intrmplat cu ei. Pentra ca desi tot neanvul evreilor a iesit din

Bgipt pentra a intra in pSmintul fagSduintei, nici unul n-a intrat, in

36. Psalm 77, 30.

37. Psalm 105, 17,

38. Numerii 16, 3.

39. Numerii 16, 41.

DESJPBK OW*******' JfcOT PCTPtfg*« vm

afara doar de doi preacuviosi. Caci este scris asa :«A vorbit Domnul

cdtre Moise si catre Aaron^clnd .-; Find clnd aceastd mulprne foarte

tea murmurs Impotriva Mea? Viu s'mt Eu, zfee Domnui, dupd ceiece

ali vorbit astazi In lata Mea, asa va voi face : In acest pustiu vor zd-

cea cadavrele voastre» a. $i mai departe spune: «Pe copiii vostri,

despre care a{i spus cd vor f/ prada dusmanllor, if voi duce sd vada

pdm'intu} care voua nu v-a placut : cadavrele voastre vor zdcea in

pustiuri* *l. §i mai departe se spune de asemenea : «Toti au murlt si

au lost nimiciti In fata Domnului» «. 60. Ce in^elesuri nu cuprind

toate acestea ? Vrei sa-L vezi conducator ? lata, indreapta pe cele

prezente si le orinduieste pe cele viitoare. Vrei s5^L vezi Judecfitor

sever? lata, pedepseste pe cei vinovati. Vrei sS-L vezi drept si Ki-

los ? lata, cru^a pe eel nevinovati. Vrei sa-L vezi in toate jndetdttor ?

lata, pretutindeni exista judecata Lni. Caci ca judecfitor cerceteaza,

ca judecStor conduce; judecStor da hotfirireai judecStor nimiceste pe

cei vinovati, judecStor r3splateste pe cei nevinovati.

40. Numerii 14. 26 $i urmat.

41. Numerii 14, 31.

42. Numerii 14, 37.

CARTEA A HA

I

I. Exemplele aratate sint suficiente pentru a dovedi ca Dumnezeu

este pentru noi vesnic observator, plin de gfijS, eonducator foarte

intelept 51 judecator roar Ie drept. Dar vfeun nestiutor poate gindeste

astfel : daca in prezent toate sint conduse de Dumnezeu, a^a camau fost conduse in trecut, din ce cauza cei rai sint- tari, iar cei buni

suiera j de ce atunci cei rai au sinrtit minia, iar cei buai rniia, ,pe cind

acum dimpotrivS, cei buni par a strati . minia, iar eel rai mila Domnu-lui? Vol raspunde la acestea ceva mat pe urma ,•..acum,

;fiindca. sint in

discutie trei lucruri, adica" prezenta lui Dumnezeu, conducerea si ju-

decata Lui, am promis cS le voi dovedi pe trei cai : prin ratiune, exem-ple si marturii si, fiindcS am folosit indeajuns ratiunea si exemplele,

rSmlne sa apelam la marturii, De altfel, exemplele insesi, pe care

le-am citat, ar trebui sa fie socotite si ca marturii, fiindca, precum

drept se spune, marturia este mijlocul prin care se confirma adeva-

rul lucrurilor. 2. A?adar, din cele trei pe care le-am spus mai sus,

ce trebuie dovedit mai xntli : prezenta, conducerea, sau judecata lui

Dumnezeu? Cred ca prezenta, fiindca eel ce are sa conduca, Sau sS

judece, trebuie neaparat sa fie prezent, ca sa poata conduce sau Ju-

deca. Vorbind in cartile sale, Cuvintul Divin spune : «/n to!, local

ochii Domnului privesc pe cei buni $i pe cei rai» K lata, t\ ai prezent,

iata, II ai privind §i veyhind in tot locul cu privirea Sa. Caci de aceea

am spus ca sint avuti in vedere si cei buni si cei rai, pentru ca sa se

probeze ca nimic nu neglijeaza Cei pe care toate II arata ca neobosit ob-

servator. 3. Ca sa intelegi mai bine aceasta, asculta ce marturiseste

intr-un alt loc al Scripturilor Duhul Sfint : «Och7i Domnului — zice

el - - sint spre cei ce se tern de El, pentru ca sa le rapeasca suiietul

de ia moatte si cind sint lniomela(i sa-i hrdheasca*-. lata de ce se

spune despre Dumnezeu ca priveste pe oamenii drepti : ca sa-i ocro-

teascH si sa-i apere. CSci privirea divinitatii este scut ocrotitor pen-

tru existenia umana. In alt loc tot Duhul Sfint spune : «Ochii Donmu-

J. Pilde 15. 3.2. Psalm 32, 18.

DESPJftJS '• OUVKWSAWEA UK DtJMNKRlSt' aw

iui spre cei drepti $i urechile Lai spre rugdcJtmile loi» 3. Vezi cu citci

bunatate, dupa cum spune Scrip tur a, se poarta Dumnezeu cu ai Sal.

In cuvintele care spun c'S ochii Domnului sint spre cei drepti se arata

dragostea Celui ce priveste, iar in cele ce spun ca urechile it Sint In-

totdeauna atente la rugaciuni se dovedeste damicia Celui ce le aude.

Deci prin ceea ce se spune ca urechile divine sint intotdeauna atente

la rugSciunile celor drepti, nu este aratata numai ascultarea lui Dum-nezeu, ci intr-un fel si devotamentui Lui. 4. Dar de ce sint urechile

divine atente la rugacimnile celor drepti ? De ce, daca nu ca sa anda"

intotdeauna, daca nu ca sa multumeasca fara intirziere pe cele ascuU

tate? Asadar urechile Domnului nostru sint intotdeauna pregatite s3

asculte rugaciunile celor drepti, intotdeauna sint atente. Cit de ie-

riciti am fi, daca am vrea sa-L ascultam la fel cum am citit ca neas-rulta El pe noi. Poate spui Cct nu e un argument serios ceea ce citim,

ca Dumnezeu priveste pe cei drepti, fiindca nu este general^, privirea

divinitatii, daca se Indreapta cu speciala' bunatate numai asiipra ce-

lor drepti. 5. Dar am citat mai sus cuvintul sfint, care spune ca ochii

Domnului privesc ?i pe cei buni si pe cei rai. Si daca vrei sa-U-fac

acum o dovada mai deplina, asculta ceea ce uxraeaza cind se spune

:

«Privirea Domnului asupia cefor ce fac ra'u, ca s6 piarda de pe iata

pamintului pomenirea Iot» 4. Vezi, farS indoiala, $i nu te p'oti plinge

ca Dumnezeu nu priveste si spre cei nedreptL Intelegi ca privirea

Domnului este generala" cStre top, dar se indreapta dupa merite : sint

privip cei buni ca sS fie apSrati, iar cei rSi, ca sa fie pierduti. Pen-

tru ca faci parte dintre ace?tia din urmS tu, care spui ca nu se uitS

DumnezeU la oameni, intelege bine ca Domnul vede si afla ca in mod.sigur vei pieri. De vreme ce fafa. Domnului este asupra celor ce fac

rau, ca sa mature de pe fata pamintului pomenirea lor, in mod ne-

cesar, ca unul care negi cu perfidie privirea Domnului, ai sa cunosti

prin pieire minia privitorului. Dar despre prezenta si privirea lui Dum-nezeu cele spuse sint suficiente.

u;'/;Y

6. Sa.vedem acum daca Acela Care ne priveste ne si conduce. Da^

insa$i ratiunea de a privi cuprinde in sine, un rnptiv de conducere,

fiindca nu ne are sub privirea Sa pentru ca, dupa;ce, ne-a privit^s^

nu se mai intereseze de noi, Cei despre care Sntelegem ca tocmai fi-

indca Se intereseaza de noi ne priveste. Asa precum a marturisit mai

sus cuvintul sfint, Dumnezeu priveste spre cei rai pentru a-i pierde,

3. Psalm 33, 15.

4. Psalm 33, 16.

14 — Boethius si Salvianus

Tv?t^^nr?5M£a

216 SAX.VIAMUS

iar spre cei buni pentiu a-i mintui. Chiar prin aceasta se vede Intelep-

ciunea cirmuirii divine. CSci aceasta insemneaza a conduce cu dreap-

ta cirma si a trata pe fiecare om dupa deosebirea meritelor. 7. Dar

priraeste despre aceasta o marturie 51 mai deplina : zice intr-un psalm

Duhul Sfint catre Dumnezeu Tatal : «Ascu}ta, Tu, care conduci pe

Israel* "', Dumnezeul pe care-L vede Israel este Cel pe care-L vad in

inima si credinta lor crestinii, care cred cu devotiune ca, desi Dum-nezen este ocirmuitorul tuturor, le acorda totusi un regim special

celor ce merita In chip special s& fie condusi de dumnezeire. De aceea

si tu, oricare esti acela, daca esti crestin, trebuie sa crezi ca esti con-

dus de Dumnezeu. Dar dac& nu socotesti ca esti condus de Dumne-zeu impreun&.cu toti ceilalti crestini, trebuie sa recunosti ca esti in afa-

ra tuturor crestinilor. 8. Daca vrei sa starui mai mult asupra celor spuse

mai sus, ca Dumnezeu Se intereseaza de to|i oamenij, nu numai de

tre$tini, iata spune clar Cartea Sfinta ca toate sint zilnic conduse de

vointa divinitatii, toate sint cirmuite do Dumnezeu. «Cdcf — spune

Scriptura — El lnsu$i iubeste sfatul si Jnvd/dtura* 5. $i eel care are

gxija de to|i nu estq altul decit Dumnezeu. ttFiindcd e?ti drept — zice

Cuvintul Sfint — toate le ortndaie$U cu dreptate si pe noi ne orln-

duiesti cu mare bdgare de seamd» 7. lata, ai pe Dumnezeu vesnic cfr-

maci, vesnic conducator, Dar in acest loc al Scripturii nu este vorba

numai de cirmuirea cea sfinta, ci sj despre demnitatea umana. Prin

cuvintele «ne orinduiesti» este ariitatci putexea cirmuirii divine, iar

prin cuvintele «cu mare bagare de seama», demnitatea umana in eel

mai inalt Int,eles. 9. In alt loc spune profetul : «Oare nu umplu eu

cerui $i pdminrul ?» 8. De ce umple toate, spune el insusi : «Fiindcd

sint cu voi, ca sd vd mlntulesc» 9. lata ca Domnul aratS nu numai

conducexea si omniprezenta Sa, dar si puterea si binefacerea omnipre-

zentei Sale. CSci omniprezenta divinitatii axe in sine aceasta putere

de a le salva pe toate pe care te cuprinde. $i de aceea Sfintul Apos-tol Pavel spune in Faptele apostolilor : «/n El Insusi tidim si ne mi$-

cdm si sintenw 10. Este fara indoiala mai mult decit un conducator al

vietii, fiindca in El se gaseste miscarea celui ce are viat^a. In adevax,

n-a zis c3 sintem miscati de El, ci in El, invatjndu-ne limpede cS. fiin-

t?. noastra a tuturor se gaseste inlauntrul virtutilor sfinte, fiindca de

bunS seSma traim in Insusi Acela de la care avem ceea ce sintem.

5. Psalm 79, 2.

6. Eccl. 39. 10.

7. Int. Sol. 12. 15.

8. lerem. 23, 24.

9. lerem. 42, 11.

10. Fapte 17, 28.

OESPHK ©UVE8i*£j*EA LOT DUMKE2EU 211

10. Dar El este $i MSntuitorul nostru. «lata Eu -^ zice Evanghelia—sint cu voi in toate zflele p}na la stirsltul veacuhij» J1

. N-a spus doar

ca va Ji cu noi un timp, ci ca va fi cu noi in toate zilelCi Tu,

omule prea nerecunoscator, spui ca n-are nici grija, nici vreo conside-

ratie peotru noi Cel ce fax& incetare este cu noi ? Dar ce face cu npi ?

Oare de aceea e cu noi, ca s3 nu-I pese de noi ? $i cum este cu pu-

tinta aceasta contradictte ca Acela care pretuieste pietatea sa trate-

ze cu nepa"sare impietatea? «2ata — zice Scriptura — Eu sint cu vol

in toate zilele, pind la sifrsitul veaculujv. 11. Grozav mai taimacim

sentimenteie lui Dumnezeu, dacS-L defaimSm spunind ca sintem ves-

nic neglijati, clod El dovede^te intotdeauna ca nu ne pSrase§te. Prin

aceasta a voit sa ne arate El ca niciodata nu ne pSraseste cusdxagos-

tea si ocrotixea Sa, fiindca intotdeauna este prezent al&turi de.%oL Iar

noi tratam cu dispret mila divina fata de noi ( schimbam dovezile de

dragoste in argumente de urS. Afirmatia Lui ca este prezent: noi vpimsa fie dovada mai degraba de uxa, dectt de dragoste. Intr-adevSr, daca

Domnul ar fi spus ca va fi absent, probabil cS L-am putea acusa mai pu-

tin de nepasaxe, ca absent. Este semn de dispret $i de sil5 fata de noi,

ne neglijeaza mereu Cel ce nu se departeaza niciodata de noi ? $* are

mai multa ura fata de noi dac5 ramine intotdeauna cu noi pentru ca,

fiind prezent linga noi, sa ne pSrSseasca totusi cu afectiunea Sa?12. Dar departe de noi de a crede despre Dumnezeu Cel Preamilostiv

si Preabun ca de aceea a voit sa fie intotdeauna Hnga noi, ca sa para

ca, fiind linga noi, ne trateaza cu si ^ai xo.'alt dispret neglijindu-ne 1

departe de a spune o asemenea nelegiuire. Dupa p3rerea mea, nimeni

in tot neamul omenesc nu este asa de r3u, inclt de aceea vrea sa fie

cu vreunul dintre oameni, findca nu-I iubeste si de aceea ii dore$te

prezenta, ca prezent sa-1 poatS uri si disprepai mai mult. Insasi na-

tura umana ne invata si ne convinge cS nu dorim sa fim cu oricare

om, ci cu cel pe care-1 iubim. $i dacS-1 iubim dorim c& prezenta

noastra sa-i fie de folos celui pe care-1 iubim. Ceea ce asadar pu-i

putem tSgadui nici unui om ii tagaduim lui Dumnezeu si-L facem mai

r3u decit pe cei mai r3i dintre oamenj pe Dumnezeu, dac3 spunem

ca pentru aceea va fi cu noi, pentru ca, fiind cu noi, sa ne neglijeze

cu si mai mare dispret. Dar pin5 aici cu acestea.

IM

13. Ramine ca, dup3 ce am arStat prin marturii sacre cS Dum-nezeu vede si conduce totul, sa invatSm ca El si JudecS in aceasta lume

toate. Psalmistul David, dupa ce a suportat ocara nedreapta in Car-

11. Mat. 38, 20.

212 S*i.WiHtT5

mel, fiindca" el a amlnat razbunarea, pe data a fost indeplinita aceasta

de Dumnezeu. Dupa" ce asadar adversarul i-a fost doborlt de m£na

cereascfi, astfel a vorbit : «Binecuv'mtat tie Domnul care a pedepsit

ocara produsa mle de NabaJ» l2. 14. Si dupa ce fiul persecutindu4 l-a

alungat din domnie, Duranezeu ca judecator repede l-a razbunat, si nu

numai l-a razbunat, ci a m5rit pedeapsa pe care a voit-o eel razbunat,

pentru ca Dumnezeu sa arate Kmpede ca pentru El este xnai grava inju-

ria eclor ce suporta" nedreptati, decit pentru cei ce le suporta. Oare eel

care-1 razbuna pe cineva mai presus de dorinta acestuia, ce vrea alt-

ceva sa" ne invete declt ca" el insusi este razbunat prin eel pe care-!

rSzbuna astfel ? Fiul parlcid a fost splnzurat pe crucea care nu fusese

fScutS de mina omeneascS si cuvintul divin spune ca astfel i-a fost

anuritata pedeapsa divina : «Aduc o veste bund regelui, stapinul men ;

caci- pentru tine astazi Domnul a pedepsit mina tuturor celor care s-au

ridicat Impotriva ta» ,:'.

IV

15, Vezi cum nu numai prin fapte, cum am spus mai sus, si prin

exemple, ci prin insusi numele judecapii scriptnrile divine probeaza

cu ajutorul marturiilor sfinte ca Dumnezeu judeca si pe lumea aceas-

ta. Dar poate socotesti ca In chip special i-a fost dat de Dumnezeu

barbatului prea cinstit sa judece fSra zabava pe dusmanii lui. Numi-ar ajunge o zi daca as vrea sa" vorbesc despre hotaririle lui Dum-

nezeu prezente in aceasta lume si despre judecatjle Lui. Dar ca sa

eunosti bine ca cercetarea si judecata Sa sflnta nu pin seama" atit de

persoane cit de cauze, asculta cum Dumnezeu, Care ca judecator a

dat o hotarlre clara" In favoarea servului Sau David, l-a judecat ade-

sea si pe David Insusi. Si aceasta nu din pricina multor barbapl prea-

cinstiti. a caror nedreptatire poate ax fi miniat pe Dumnezeu, ci din

pricina unui singur om, si acela barbar, care ca persoana nu i-ar fi

agravat vina lui David, daca nu 1-ar fi pedepsit cauza vinovatiei. 16.

Dupa uciderea lui Uiie Chettaeul, om de neam nelegiuit si dusman,

cuviiitul sfint s«a adresat pe data lui David astfel : «Ai strapuns cu

sabia pe Urie Heteul si pe Sofia lui U-oi luai-o de sofie, iar pe el 1-ai

ucis cu sabia fiilor lui Amnoh; d!e aceea nu se va depdria sabia de

casa ta in veci. Astfel zice Domnui -. lata, Eu vol afita asupra ta rSuI

din casa ta si-ti voi lua sotiile In fata ta si levoi da aproapelai fdu.

Tu ai fdeut-o pe ascuns. Eu voi indeplini acest cuvlnf inaintea Intre-

12. 1 Regi 25, 39.

13. II Regi 18, 31.

MSPK& GUVB&KAREA t.VX DUMNEZEU 213

galui Israel 91* inaintea soarelui» 14. 17. Ce zici Va, care crezi ca Dum-

nezeu nu numai ca nu judeca, dar nici macar nu vede tot ce faeem

noi? Oare nu vezi c& ochii lui Dumnezeu ..n-au ramas deloc departs

de acea ratacire in care a cazut David ? De aceea si tu care, pentru

usurarea pacatelor tale, cred, nu socotesti ca Dumnezeu vede faptele

noastre, intelege din insu?i acest caz ca ve$nic te vede Hristos §i

afla ca vei fi pedepsit fara intirziere. Vezi cum David nu si -a putut

ctscunde greseala sa de ochii care patrund in toate ascunzisurile si

cum faptele lui rnari n-au constituit pentru el un privilegiu sa scape

de pedeapsa. Caci ce i-a spus Domnul ? «Voi lua sotiile in fafa ta. si

sabia in veci nu se va depdrta de casa ta». 18. Vezi cit de repede a

fost judecat marele barbat pentru greseala sa. Vina i-a adus indata

osinda si a fost pedepsit ffira sa i se ia-in seamS vreun rnerit, sanc-

tionat pe data, fSra sa j. se amine executarea pedepseiv De aceea

nu i s-a spus: fiindca ai facut aceasta vei simti judecata . virtoare alui Dumnezeu si vei fi ars in focul viitpr al gheenei, ci vei simti ••*- i

s-a spus — chinurile prezente si vei avea indata deasupra grumazului

tau sabia severitatii divine. 19. Dar ce a urmat? Vinpvatul isi recu-

noaste, de buna seama, vina, . se uroilegte ; este abatut, marturiseste,

plinge, se caieste, se roaga, dispretuieste podoabele, isi scoate purpura,

se dezbracci de hainele tivite.cu -aur, renun^a la onoarea diademei,

isi sSraceste tinuta, isi neglijeaza corpul, lasa cu totul calitatea derege si ornamentele regale, ia drumul pribegiei, al caiutei si al lipsu-

rilor de.tot felu), rabda de foame si de sete, se adinceste in jale si

se inchide in pustie. Si totusi, rege cu atitea. calitati, mai mare prin

cucernicie decit prin putere, distins prin prerogativele meritelor : din

trecut, staruie in umilintS si se roaga. 20. Si numai in aceasta consta

roada marii sale cainte, ca nu e supus pedepsei celei vesnice,. dar

iertarea in pxezent n-o capata. Caci ce-i spune penitentului profetul ?

«Fiindcd ui facut pe dusmanii Domnului sa huleascd, fiul care s-a

ndscut din tine va Tnurin 15. Dumnezeu a voit ca tatal, in afara de

pedeapsa aspra a pierderii fiului prea iubit, sa mteleaga ca el este

cauza mortii acestuia si sa-1 doara faptul cS pe copilulnascut drntr^o

crimS l-a ucis fnsasi criroa care-1 adusese pe lume.

V21. Acesta este primul inceput al mustrarii divine "si, binelnteles^

nu singurul, fiindca" a urmat un lung sir de mari necazuri si nenpfbi-

cirile casei lui David au continuat. Tamara este victima pasiunli luf

14. II Regi 12, &— 12.

15. II Regi 12. 14.

2i4 SAlVIftlWS

Amnon, ia'r acesta este injunghiat de Abesalon 1B, Se sSvirseste o mare

nelegiuire de catre un frate, dar una si mai mare, cu pedepsire, de

ait frate. In timpul acesta David, ca tata, este pedepsit prin crima

amindurora. PacStuiesc doi fii, dar prin douS p&cate sint pierduti trei.

Tamara isi pierde fecioria, prin uciderea UU Amnon este pierdut

Abesalon si jalea este mare. §i n-ai putea sti pierderea caruia din

cei doi fii a fost mai grea pentru bunul tata : a celui care a fost

ucis de mina frateiui sau in acest veac, sau a celui ce va pieri de

propria sa mina mai ttrziu. 22. De aici, potrivit cuvintului lui Dum-nezeu, IngramSdirea nenorocirilor f&rS numSr. Tatal cade In cursa

intinsa' de fiul sau, este aiuixgat din domnie si, ca sa nu fie ucis,

pleaca in pribegie. Fiul — nu~ti poti da seama care-i este mai marevina : imoralitatea, sau cruzimea —. Hindca nu poate sa-1 ucidS pe

tat3 il face de rusine prin incest, nelegiuire care a adus dupa sine

altS nelegiuire, fiindca" prigonitorul tatalu'i sau a comis In public

crima, care chiar In secret saVIisitS este abominabila, desigur nunumai pentru ca tatal In absents sS fie compromls prin grozavia

faptei, dar si ochii lumii intregi sS fie Intinati de publicitatea inces-

tului. 23. lar dac& este vorba de chipul fugii, ce fel de chip este

acela, cind un rege cu un nume atlt de respectat, mai stralucit dectt

al tuturor regilor, mai mare decit al lumii Intregi, fuge de toti ai sSi

doar cu cltiva slujitori, lips t de orice suita, singur doar cu sine,

pribegind cu teama, cu rusine, cu jale, «mergind — zice Scriptura —

•

cu capul acoperit si cu picioatele goale* 17, o epavS fata" cu starea de

mai inainte, exilat de bunS voie, supravietuindu-si siesi, mereu expusfie insultei slujitoriior sai, ceea ce este grav, fie milei lor, ceea ce

este si mai grav, ajuns sS-1 hraneascS Siba 18, sau sa" nu se teamS

a-1 vorbi de ran In public pe Simei; schimbat atit de mult de jude-

cata lui Dumnezeu, Incit eel de care se temuse poate tot pamlntul

era acum insultat pe faf5 de un singur dusman.

VI24. Unde sint cei ce spun ca Dumnezeu nu se uita la cele ome-

nesti ? lata, de cite ori ne Invata textele sfinte priu persoana unui

singur om ca Dumnezeu nu numai ca ne urmareste cu privirea, darne si judeca. Si de ce toate acestea ? De ce daca nu pentru ca sa

intelegera ca vor exista intotdeauna in lume judecata si pedeapsaDomnului, asa cum au fost si in trecut? 25. De aceea, precum citim,

altadatS au fost judeca.ft de Dumnezeu chiar oamenii cuviosi, ca sa

16. II Regl 13.

17. II Regi 15, 30.

18. II Regl 16.

OESPHE' OUVEK*AiU5A : I.tIl DVUtlKZeV '

215

ne dam seama cS si noi vom fi judecati. chiar ?n veacul acesta, fiindcS

vesnic este Dumnezeu si vesnica dreptatea Lui, nestirbita este atot-

puternicia Domnului si neschtmbata judecata, fiindcS drept este Dum-nezeu si dreptatea Lui este dreptate In veac. Si de aceea in cartile

sfinte toti cei prea cuviosi, fnfricati mereu de amenintarea atltor

primejdii si sub sabia prigonitorilor, cer sS fie prezenta judecata lui

Dumnezeu. 26. Caci eel drept spune In ps'aimi astfel : «Judeca-m(i,

Diwmezeule, si apdrd drepfatea nxea de neamui necinstit» 19. $i. ca

sa nu se poata amina In viitor judecata lui Dumnezeu, spune mai

departe : «Searx2-md" de omul nediept $i vicleaw. Desigur, cere jude-

cata prezenta a lui Dumnezeu eel ce se roagS sa fie scos din mliniie

prigonitorului, Este bine ca, stiindu-si dreptatea cauzei, cere nu atit

bunSvointa lui Dumnezeu, cit judecata Lui fiindca unei cauze drepte

i se acordS intotdeauna cea mai mare bunavointS, dacfi se judecS

cu dreptate 27, lar In alt loc se spune foarte limpede: nJudeca,

Doomne, pe cei ce-mi lac idu, alungd pe cei ce ma ataca. la annate

pi scutal $i ridicS'Te in ajutotul metis 20. Vezi ca In acest loc se

cere nu severitatea cercetSrii viitoare, ci hotartrea judecStii prezente.

Acest Inteles au cuvintele: «Ia scutul si sabia», scutul, bineinteles,

pentru apSrare si sabia, pentru rSzbunare. Nu pentru ca Dumnezeu

judectnd ar fi lipsit de astfel de pregStire, ci pentru cS In acest veac

acestea sfnt numele uneltelox de groazS pentru faptele de groaza,

vorbind psalmistul intelegerii umane In sensul lucrurilor umane

»

fiindcS se ruga sS fie judecat si aparat de dusmani a exprimat puterea

judecStii sfinte cu numele uneltelor necesare pedepselor pamintesti,

28. In sfirsit, !n alt loc acelasi profet aratS ce deosebire este Intre

judecata de acum si cea de apoi. Caci iatS ce spune Domnului despje

judecata de acum: «£ezuf'Ci pe hon, Cei care judeci cu drepiate»^-"

lar despre cea de apoi, despre cea vesnicS, spune:: eVa judeca pesie

lot pamjntul cu cinste* si «va judeca popoarele cu d^epfate

»

22.. Chiar..

prin cuvintele folosite a aratat timpul fiecarei judecafi, deosebind

pe cea prezenta de cea viitoare. Ca sS arate pe cea prezentS a;.spus

mai departe : «V a judecas. Asadar am adus-destule argumente piin

ratiune, exem p le >i marturii despre grija luj, Dumnezeu fat^de.upi,;

despre conducerea si judecata Sa, desi cele ce vor urma se vpi> refeii;

la aceleasi adevaruri. Acum dacS: Dumnezeu,: In . slujba CSruia lucram,

ne va da puterea trebuincioasSj vom ipcerca sa arStSm si totodatS.

sa respingem cele spuse de dusmani contra ceior sustinute mai sus..

ia Psalm 42, 1.

20. Psalm 34, 1.

21. Psalm 9, S.22. Psalm 95, 13.

CARTEA A III-A

I. PfiiS aciim bine: am pus temeliile unej opere Snceputa curivnS pioasa si continual cu dragdstea fata de o indatorire sacra,

temelii care n-au fost asezate pe pamint sfarimicios, nici construitedin piatra nerezistenta, ci din lucrarea putemicS a cheltuielilor sfinte,

consolidata cu arta invSt&turii divine. Aceste temelii, cura spunechiar Durrfnezeu in Evanghelie'*, nu pot fi nici zguduite de furia vin-'

turilor, nici snbminate de stivoaiele ape] or, nici roase de infiltrarea

ploilor. Lucrarea operei a fost coiidusS oarecum de mina Sfintelor'

cSrti, incheieturile i-au fost intarite de Scripturile ceresti; de' aceeaea trebuie s3 fie puternicS prin Domnul Iisus Hristos, cum puternicesmt st cele ce i-au stat la bazS. Aceasta lucrare isi trage asadarputerea din obirsia sa si'nu se poate prSbusi cit timp sint puterniceizvoarele din care purcede. Caa dupS cum la clSdirile pamlntestiaimeni nu poate dSrima zidurile, dac5 n-a desfacut pietrele si ciroen-tul de Iegatura, la fel nu este nimeni in stare sS distrugS edificiul pecare 1-am' construct, daca n-a dis'trus mai intii incepStura construc-liet si a lucraiii. Si fiindca" abeasta in nici un chip nu poate fi slabita,

pe buna dreptate putem presupune c& am realizat o lucrare sanS-toasS, sprijfinita' pe temelii nepieritoare. 2. Astfel stind lucrurile. In-trebarea este : de ce, dacS totul se savirseste In aceastS lume pringrija, conducerea si judecata lui Dumnezeu, de ce starea barbariloreste cu mult mai bunS decit a noastra, de ce si la ei si la noi soartacelor bum este mai asprS decit a celor rai ? De ce oamenii cinstiji sintia pamint, iar cei necinstiti se inalta ? De ce toate se prSbusesc infata celor mai nedrepte puteri ? As putea sa rSspund cu destulajudecata si sigurant£ : nu stiu. Caci nu cunosc plamil tainelor dum-nezeiesti, Imi este suficient, pentru a arSta cauza acestei situatii, sSrepel rSspunsul pe care-l dau cuvintele ceresti. Precum am ar Statsi in carfile anterioare, Dumnezeu ne spune cS El vede toate, conducetoate, judeca" toate. Dacfi vrei s5 §tij ce trebuie retfnut, ai cartdle-

siinte. 3. Dreapta ratiune JU dicteaza sa re{ii ceea ce ai citit. Dar din

1. Mat. ?, 25.

DESF.iBKVSUVBaNAlWSLA T.TJI DUMNKZBO Z\7

co cauza Dumnezeu face cele despre care vorbim nu vreau si too

intrebi pe mine. Om smt, nu injeleg tainele lui Dumnezeu, nu indraz-

nesc sa le cercetez si de aceea ma tern chiar sa incerc acest lucru,

j.iindca este o indrazneala nepermisS sa stii mai mult decit U se

ingriduie. S3 fii mulpamit daca Dumnezeu marturise$te ca de El sint

infaptuite si cintarite toate. Este ca si cum m-ai intreba de ce unu;

este mai mare, iar altul mai mic, unul oropsit, iar altnl fericit, upu>

tare, iar altul slab. Din ce cauza face Dumnezeu acestea nu inteleg,

dar am destule argumente sS-p! demonstrez ca ele sint facute de Dum-

nezeu. Caci dupa cum Dumnezeu este mai mult decit orice ratiune

umana, la fel mie-mi trebuie mai mult decit ratiunea ca sS cnnosc

ca toate sint facute de Dumnezeu, Asadar nu este deloc nevoie s&

f.'uzi ceva nou in acest domeniu. Ajunge pentru toate intrebafile

jiispunsul ca Dumnezeu este atoatefScStorul. Si nu este ingSduit ca

in cele create dup5 voia divina sa spui cS un lucru este drept, iar

altul nedrept, fiindca esti dator ca tot ce vezi si esti convins c'S e

creat de Dumnezeu sa marturisesti c5 este mai niult decit drept.

4. Acestea pot fi spuse foarte repede si foarte pe scutt despre condu-

cerea si despre judecata lui Dumnezeu. Nu este nevoie sa dovedesc

eu cu argumente ceea ce se dovedeste prin faptul ca este spus de

Dumnezeu. Astfel, clnd citim cuvintele spuse de Dumnezeu ca El

prive$te intotdeauna tot pamintul, dovedim cS-1 priveste, fiindcS •>

spune El insusi. Cind citim cS El conduce toate pe care le-a inf^ptuit,

prin aceea ii dovedim conducerea, fiindca EI o mSrturiseste. C&w

citim c3 toate le supune judecatii Sale, prin aceea se vadeste judecata

Sa, fiindca El insusi marturiseste cS judeca. Toate celelalte cnvipte,

adica ale oamenilor, sint Iipsite de dovezi si de marturii- CuvIHtu

lui Dumnezeu insS este siesi mSrturie, fiindcS nu se poate ca a e"

varul eel nestricat s.5 nu marturiseascS in chip . nestiicat adevSru •

5. Dar de vreme ce Dumnezeu a voit ca noi sS #im prin Scriptuiii

sfinte ceva din tainele inimii si ale mintii Sale, fiindcS intr-un fe

glndurile lui Dumnezeu sint exprimate in SEinta, ScripturS,; nu yo|

trece sub tacere ceea ce Dumnezeu a voit sS fje cunoscut si pred^a

printre ai SSi. Mai inainte, insS, de a incepe sS vorbesc, \n* lucm

vreau sS stiu : anume data trebuie sa vorbesc cu un crestin. * ati c

un pSgtn. Daca cu un crestin, nu mS indoiesc cS voi dovedi ce spun,

dar daca cu un pSgin, refuz s8 argumentez, nu fiindca n-am &<*»*'

ci fiindcS nu sper cS Va fi de folos ceea ce spun. Este cu sigof^nt,

munc& desarta ?i fSra roada sS vorbesti unui auditor de rea credihtSt

care nu-ti primeste argumentarea. Dar, fiindcS cred cS nu .este ain*61"

218 SAT,VIANDS

cu nume de cre?tin care sa nu vrea sa fie cretin, eu voi sta devorbh cu im crestin. Chiar daca este cineva de o necredinta totals<,i paging, pentru mine este totusi de ajuns sa dovedesc cresttnuluiarirrarul celor spuse.

II

G. Intrebi asadar de ce noi crestinii, care credem in Dumnezeu,sintem mai oropsiti decit totf. Poate fi destul sa-ti raspund la aceastamtrebare cu cuvintele pe care Ie-a adresat catre Biserica" Apostolul

:

«\imeni -~ zice el — sd nu se datine in sup&rari ,- cdci $t'm voiin$iva ca la aceasta sintem pusi» 2, $j de vreme ce Apostolul spunecil ia aceasta sintem pusi de Dumnezeu, ca sa suportam necazurile,amaraciunile, supararile, ce este de mirare daca le suportam pe toatenoi cei ce mflitam pentru rabdarea tuturor celor potrivnice ? Darfiindca multi nu inteleg acestea si socotesc ca oamenii care sintcrestini trebuie sa primeasca de la Dumnezeu rasplata credintei lor,

astfel incit, fiindca sint mai religiosi decit top: ceilalti oameni, sa fiesi mai puternici decit toti, sa fim de acord cu parerea si credinta lor.

7. Sa vedem insa ce insemneaza a crede neabStut in Dumnezeu.Voim sS avem in acest veac o rasplata mare a credinjei noastre sta-tornice,- dar sintem datori s3 examinam continutul ideii de credintadevotata. Ce sint asadar credinta si devotiunea ? Dupa parerea mea,a crede cu tot sufletul in Hristos, a fi credincios fata de Dumnezeuinsemneaza a respecta cu credinta poruncile lui Dumnezeu. Cacidupa cum servitorii oamenilor bogati sau mandatarii lor, carora li

se incredinteazS mobila scumpa sau vase pretioase, nu pot fi numiticredinciosi, daca au irosit bunurile incredintate raspunderii lor, lafel de necredinciosi sint si crestinii, daca au stricat bunurile datelor de Dumnezeu. 8. Poate se pune intrebarea care sint bunurile pecare Dumnezeu le incredinteaza crestinilor. Care sa fie, daca nuioate prin care credem, adica toate prin care sintem crestini ?

Acestea sint, birreiiteles. in primul rind Legea, apoi Profetii, in a!treilea rind Evanghelia, in al patrulea rind Epistolele apostolice, insfirsit, semnele na$terii celei noi : Sfintul botez si ungerea cu SfintulMir. Desigur, predum altadata la evrei, adica la poporul alesal lui Dumnezeu, dupa ce sarcina de a judeca a trecut in puterearegal*. Dumnezeu a chemat la domnie pe cei mai alesi si mai Sn-cercafi barbatf, tot la fel crestinii, dupa ce au fost unsi cu Sfintul Mirm Biserica si au indeplinit poruncile lui Dumnezeu, sint chemati lacer pentru a primi rasplata muncii Ipr. 9. Asadar, daca acestea stnt

2.TesaI. 3, 3.

OESPKS GUVaSMAtCBA LOT DUSiWEZEO 219

toate doveaS prin care se constats credinta, sa vedem cine pSzeste

aceste jurarainte de credinta, ca sa para credincios j fiindca necre-

dincios, precum am spus. este eel ce nu pastreaza ceea ce i s-a tn-

credintat spre pastrare. $i nu-1 intreb daca indeplineste ceea ce porun-

cesc cele doua testamente ? tree peste pedepsele dupa legea veche,

tree peste amenintarile profetilor, tree chiar peste ceea ce in nici un

taz nu trebuie lasat la o parte, cum sint severa invStatura a c&rtilor

apostolice, sau doctrina plina de toata desSvirsirea a volumelor evan-

ghelice, tree peste toate acestea si intreb : cine se supune rnacar unui

numSr foarte mic de porunci ale lui Dumnezeu? 10. Nu vorbesc de

acelea de care multi fug in asa chip, incit aproape ca le socotesc

diabolice. Atit de mare putere au la noi cinstirea si respectul fata

de Dumnezeu, incit cele pe care le facem din indatoriri religioase,

le socotim demne de dispret. Cine vrea sa auda ca Mintuitorul ne

opreste sa ne gindim la ziua de mline 3, cine-L ia In serios cind ne

porunceste sa ne multumim cu o haina, cine se socoteste dator sa-L

asculte cind ne invata sa umblam fara Incaltaminte ? Dar tree peste

acestea. Credinta pe care o marturisim a slabit in noi atit de mult,

incit cele pe care Domnul le-a voit sa le facem spre mintuirea noastra

noi le socotim fSra rost. «lubiti — zice Mintuitorul — pe du§manii

voshi, tacefi bine celor ce vd urasc pe voi» i, Dar cine face toate

acestea? Cine se crede dator sa indeplineasca daca nu din toata

inima, macar din guxS pentru dusmanii sSi ce le-a poruncit Dumnezeu ?

11. Daca incearca cineva sa le indeplineascS, aceasta o face totusi cu

vorba, nu cu cugetuL Rosteste ceva de forma, dar simtirea inimii nu

si-o schimbS. Astfel incit, chiar daca se sileste cineva sa se roage

pentru dusmanul sau, spune vorbe, nu rugaciuni. Nu pot insista asupra

fiecarui caz in parte. Dar voi mai adSuga totusi ceva, ca sa intelegem

ca noi nu numai ca nu tioem seama de toate cuvintele lui DumnezeUi

dar aproape ca nu ne supunem nici uneia din ponxneile Lui. Si' de

aceea Apostolul striga t «Cine se crede ca este ceva, desi nu este

rumic, acela se amdgesfe pe sine insu$i»*. 12. Ne Inmultim pacatete

?i vinovati fiind de atltea, ne credem buni si cuviosi, astfel ca in

numele dreptatii slujim §i mai mult nedreptatea. «Cine waste pe tiatele

sau — zice Apostolul — este an uctgasf 6. Putem a?adar intelege cS

sint multi uciga?i care se socotesc nevinovati, fiindca, precum vedem,

3. Mat. 6, 34.

4. Mat. 5, 44.

5. Galat. 6, 3.

8. I loan 3, 15.

220SAiVIAWUS

onmciderea se sSvirseste nu numai de mlna celni ce ucide, ci si desufletul celui ce uraste. De aceea Mintuitorul a intarit puterea acesteiporunci cu un adaos aspru zicind : *Cine Se supard lard pricina pcfratele sou vwoval va ti la judecatd* \ Snpararea este mama uriiDe aceea Mintuitorul a infierat supararea, pentra ca nu cumva dinea sa se nasca ura. 13. Dar daca nu numai ura, ci chiar supararea neva face vinovati in fata judecatii lui Dumnezeu, trebuie Sa recunoastemca nu exista nimeni care sa nu se supere niciodata, ceea ce inseamnaca nu va putea fi nimeni scutit de judecata, Dar Domnul urmaresteamanuntele acestei invataturi si-i cerceteaza oarecum toate ramurileS1 vlastarele cind zice

: «CeJ ce va ii spus cuiva ca e nebun, vinovatva h de iocul gheenei } ce! ce u va fi spus i[atelai sdu racha, vinovatva h m fata judecdW»*. Muiti nu stru ce fel de injurie este racha,-dar cunosc bine ce injurie adresezi cuiva facindu-1 nebun. De aceeaoamenii, folosindu-se mai degraba de stiinta, decit de nestiinta lor,prefera sa-si ispaseascS vinovatiile in focul eel vesnic, pedeapsa pecare o shu, decit fn fata judecatii omenesti, a curei pedeapsa n-o stiu.

HI14. De vreme ce asa stau lucrurile si toate pe care ni le porun-

ceste Domnul nu numai ca nu se InfSptuiesc, dar aproape ca Se facd7mpotnva, cind le vom indeplini pe cele mai grele ? «CeJ ce vote?tesa vrna dap* Mine, sa se iepede de sine - zice Mintuitorul -, sa-si>a crucea sa si sd-Mi wmeze...»*. Cel ce-si zice crestin trebuie saumble asa cum a umblat Hristos. 15. Aceasta porunca este sigur cau-o indeplinesc numai cei atrasi de usuratate si de podoabele veacului,dar ma macar cei ce renunta la placerile veacului. Chiar cei ce para renunta, nu renunta a§a incit sa para a fi renuntat cu total, iar ceice se socot ca poaitS crucea o poarta in asa fel incit sa aiba maimulta cmstire pim numele crucii, decit prin suferintele la care s-arexpune. $, totusi. toti acestia, chiar daca- indeplinesc ceva din buna^or credmta, fara Indoiala ca nimeni dintie ei n-ajunge pina acoloincit sa mearga pe calea acestei viefc asa cum a mers Mintuitorul."Cel ce spane cd rdmlne in Hristos — zice Apostolul - trebuie saumble el Insusi asa cum a umblat Hristosn »

f. Mat 5. 22.8- Mat. 5, 22.9. Luca 14, 33 j Mat. 10, 3a.10. I loan 2, 6.

BBSMtst. avvs^HAmxA. ' t,xn dukmezeu 221

IV

16. Poate unii cred cS invataturile apostolilor sint aspre. Desigur,

ar trebui socotite aspre, daca Apostolii ar cere mai multe indatoriri

altora decit $i-au impus lor Insile. Dar daca au poruncit celorlaltf cumult mai putin decit si-au impus lor nu numai ca nu trebuiesc judecati

ca niste seven" invatatort, ci ca niste parintf foarte ingaduitori, care

din dragoste iau greuta[ile de pe umerii fiilor si le tree pe umerii lor.

Ce zice unul din ei catre mulfimile din biserici ? «Copilasii mei— zice

el —,pe care va. nose pentru a doua oara", ping ce se va iorma Hristos

in vai» J1. $i de asemenea : «Sa tifi urmatori mie, precum si eu sin*

lui Hristos* 12. 17. Ne porunceste s5-l urmam pe el, care~$i poruncise

sa fie urmator al lui Hristos. $i nu e nici o IndoialS ca el 1-a urmat peHristos. Caci Hristos S-a supus lumii pentru noi si ApostolUl s-a supuspentru Hristos,- Hristos pentru noi a suferit injosiri si p&timiri foarte

grele, iar Apostolul a rabdat pentru Hristos •, Hristos pentru noi asuferit umilinte si Apostolul le-a suferit pentru Hristos. Hristos pentrarioi a rabdat patimile si moartea si ia fel a facut Apostolul pentru

Hristos. De aceea nu fara motiv, constient de rneritele sale, spuue :

«Lupta cea buna am luplat, calatoria am savirsit, credinfa am pazit-o ,-

de aceea mi s-a pregdtit cununa dreptatih 1S. IS. Daca el astfel a

urmat pe Hristos, sa vedem cine dintre noi se infatiseaza ca urmator

al Apostolului. El scrie 14 mai intii despre sine ca n-a facut nimanui

nici un rau, ci pentru tot.i s-a aratat ca sfetnic al lui Dumnezeu, in

mare rabdare, in amaraciuni, in lipsuri, In lovituri, in inchisori, in

schingiuiri. 19. $i in alt loc, comparindu-se cu altii, zice : «!n orice

indrazneste cineva, fara" intelepciune spun, indraznesc si eu. Sint ei

•ilujltori ai lui Hristos ? Neinfelepieste spun .- eu sint mai mult decit

ei. In osteneli mai mult, in inchisori mai mult timp, in bdt&i peste

masura, la moarte adeseori. Am primil de la iudei de cinci ori cite

patmzeci de lovittiri de bici fara" una. De trei ori am iost batut cu

vergi, o data cu.pietrc •, de trei ori s-a sldrimat corabia cu mine? iS>

,

Fara indoialS, chiar daca nu facem nimic in domeniul celorlalte virtu^i

apostoiice despre care el a vorbit, totusi in domeniul uneia puterii

chiar sa inyingem, anume in domeniul naufragiului, pe care Apostolul

spune ca 1-a suferit- de trei ori. Intr-adeviir,- noi n-am naufragiat nutnai

11. Galat. 4, 19.

12. I Cor. 11, 1.

13. n Tiai'i 7.

14. H Cor. 6,

15. II Cor. 11, 21- -25.

222 SAX.VXANUS

de trei ori, cSci aproape toata' viata noastrS. este un naufragiu ? traim

tofci in atlta rastumare morala, incit nu este aproape nici urm] dintre

crestini care sa nu para ca se gSseste intr-un neintrerupt naufragiu.

20. Dar poate cineva zice ca acum nu mai sint timpurile sS suferim

pentru Hristos asa cum au suferit pe atunci Apostolii. Este adev3rat j

caci nu mai avem iraparati pagini, nici tirani prigonitori, nu se maivarsa singele sfintilor si nici credinta nu mai este incercata prin

chinuri. Dumnezeul nostm este muljumit sa-I slujeasca pacea noastrfi*

si-I fim placutj prin puritatea faptelor nevinovate si prin sfintenia

vietii nepatate. 21. li datoram cu atit mai mult credinta si devota-mentul nostru, cu ell El ne cere putin si ne da mult. Si de aceea,

pentru c3 impSratii sint crestini, nu exista. nici o persecute si religia

nu e amenintatS, iar noi, care nu sintem impinsi la grele incercSri

pentru a ne dovedi credinta, sintem datori sa placem mai mult lui

Dumnezeu macar prin servicii mai mici. Cine indeplineste lucruri maimici dovedeste cS, dacS este nevoie, va fi in stare sa indeplineasca

!ji lucruri mai mari.

VI

22. Dar sa trecem peste cele suferite de Sfjntul Apostol Pavel,

ca si peste cele suferite dupa aceea, precum citim in c3rtile de religie,

de to{i crestinii, care au ureat treptele persecutiilor pinS la intrarea

palatului ceresc, fScindu-si scari oarecum din bancile de tortura si

din gratarele rugurilor de martiraj. Sa" vedem dacS mScar In acele Jn-

datoriri de devotiune religioasS mai mici si comune, pe care le putemindeplini oricind in deplinS pace toti crestinii, sS vedem daca" macarin acestea incercSm sa rSspundem Invataturilor Domnului, Hristosne porunceste sS nu ne judecam. Cine se supune poruncii? Si nunumai aceasta porunceste, ci mai mult : porunceste sa ne lasSm detot ce duce la procese, ca sa n-ajungem la ele. «Celui ce voieste —zice El — $a se judece cu tine si sa-fi ia halna, las&i si cimasa* ,6

.

23. Intreb : e cineva care sa se lase despuiat de dusman, sau care s5nu tncerce sS-1 despoaie el pe dusman ? Atit de departe sintem de al&sa si pe celelalte impreuna cu hainele, incit, dacS putem cumva,lu3m dusmanului si cSmasa si hainele, Cu atlta devotiune ne supunemporuncilor Domnului, incit nu ne ajunge c& nu lSsam dusmanilor nici

cea mai mica parte din imbracamintea noastrS, dar le rapim totul,

numai sa putem si sa ne ingSduie imprejura rile. 24. Dar invStSturii

16. Mat. 5, 40.

DESPBE;CUVEI1NAREA L«I DUMNfcZEtf 223

acesteia i se adauga o porunca asemSnatoare, cu acelasi sens, prin.

care Dorarral spune : «Daca te-a lovit cinevg peste obrazul diept, in-

toaice-i si pe celalalt» r'. Citi sint care sa dea ascultare acestor cuvinte

sau, chiar daca par a face aceasta, sint multumiti in sufletele lor ?

Cine este eel care, daca a primit o loviturS, sa nu raspunda cu multe

pentru una ? Este atit de departe cineva de gestul de a intoarce si

celSlalt obraz, incit socoteste c& 1-a invins pe dusman nu primind,

ci dind lovituri. 25. «Ce vteti sa va iaca voua oamenii — zice Min-

tuitorul — lacefi-le si voi la lefa 18. Prima parte a acestei tnv&taturi

o cunoastem bine si n-o trecem niciodata cu vederea, dar peste

partea a doua trecem asa de usor, de parcS n-am auzit de ea niciodata.

Stim fo'arte bine.ee am vrea sS ne dea al^ii nouS, dar nu stim deloc

ce sintem datori sa le dam noi lor. Dar oare nu stim ? Vina nestiintei

ar fi mai mic3, precum spune invatatura sfintS : «Cine nu $tie voia

siapinului sdu va primi pu\ine lovituri, dar cine o stie $i nu o inde-

pJmeste va primi -multe* i9.. Acum injuria mai mare este aceea c£

primim partea inva^aturii care este in sprijinul intereselor noastre, dar

trecem peste partea cealalta, ceea ce este o injniie fata de Dum-

nezeu. 26. Astfel subliniazS cuvintul Domnului §i Apostolul Pavel in

cele ce ne invata cmd zice t *Nimeni s& nu caute ale sale, ci tiecare

pe ale aproapelui* M. 5i, de asemenea, in alt loc spune :«Cugetlnd

Hecate nu numai la cele ce sint ale sale, ci ?i la cele ce sint ale

altora* 21. Vezi cu cita credintS a urmat el invatatura lui Hristos. Cind

Mintuitorul ne-a poruncit sa ne glndim si la aiyi cum ne gindim la

noi, El ne-a poruncit de fapt sa ne glndim mai mult la binele altora

decit la al nostru, ca un bun slujitor al unui stapfn bun, ca un urmStor

stralucit al unui invajator iara seamSn, care mergind pe urmele st&-

pinului s5u, cu picioarele sale a f3cut Intr-un fel ca urmele stapinului

s3u sa fie mai vizibile si mai deslusite. Dar noi, crestinii, ce facem

din toate acestea : ceea . ee ne porunceste Hristos, sau ceea ce ne

porunceste Apostolul ? Cred cS nici una, nici alta. Sintem departe de

a savirsi ceva in interesul altora primejduind interesele noastre sj

toti ne ingrijim in cea mai mare mSsurS de foloasele noastre, cbiar

dac5 pagubim pe altii.

17. Mat. 5, 39.

18. Mat. 7, 12.

IS. Luca 12, 4?.

20. I Cor. 10, 2421. Filip. 2, 4.

224 SM,VLMR»

VII27.' Dar poate i se pare cuiva ca" alegem indatoririle grele, pe

rare nimeni nu ie indeplineste §i care, cum cred unii, nici nu pot fi

indeplinite, trecind peste allele, care pot fi indeplinite si care chiar se

indeplinesc de catre toti. Mai intii trebuie avut in vedere ca nici

unui slujitor nu-i e permis sa aleagS dupa bunul sau plac ce vrea

si re nu vrea sa indeplineasca din ceea ce-i porunceste stapinul,

caci este o indrazneala de neiertat sS faca ce-i place si sa lase la o

parte ce nu-i place. De altfel, nici stapinii pamintesti no socotesc ca

trebuie tolerat ca servitorii lor sa le asculte unele porunci, iar pe altele

sa le disprepaiasca, sS faca" adicS dupa pofta lor ce socotesc ca trebuie

facut si sa calce in picioare ceea ce cred ei ca merits un asemeneatratament. 28, Daca slujitorii se supun dupa cum voiesc ei stSpinilor,

nu le fac din asculfare nici pe cele in care se supun. Cind un servitor

lace din cele poruncite de stSpin numai ce vrea sa facS, nu indepli-

neste. voia staplnului, ci pe a sa. Asadar, dacS noi, care sinterrf niste

bietf oameni, nu voim s& fim in nici un caz dispietuiti de servitoTii

nostri, inferior! nouS dup# conditU lor socialS, dar egali cu noi prin

soarto umana, cu cita nedreptate II dispretuim pe Stapinul eel ceresc,

noi care, desi sintem oameni, socotim ca nu trebuie sa fim dispretuiti

de oameni de conditia noastra. Sau poate avem o astfel de intelepciunesi o inteligenJS a tit de profunda, incit nu vrem sa suportam injuriile

servitorilor, dar vrem ca Dumnezeu sa fie la dispozipla injuriilor noastre

Si cele pe care le credent nedemne de a fi suportate de oameni le

credem demne de a le rabda Dumnezeu din partea noastra. 29. Dacasint vreunii, ca sa ne intoarcem la cele aratate mai sus, care socotescca am vorbit numai despre indatoririle grele si ca le-am lasat la oparte pe cele usoare, ei trebuie s^ inteleaga ca se piing farS rost.

Caci nu e drept sa fim acuzaji cS ne ocupam numai de unele, cindtoate trebuiesc indeplinite. Dupa cum pentru slujitorii stSpinilor pamin-testi nu e permis in nici un caz, a'sa cum ain mai spus, a alege cesa faca si ce nu din poruncile stSpinului, tot asa si pentru hoi, caresintem slujitorii Staplnului nostru, in nici un caz mi e permis sa ln-deplinim dupa pofta inimii numai ce ne place si, din trufie, s3 cSlcamin picioare ceea ce nu ne place.

VIII

30. S3 incercam a fi totusi de acord cu cei care poate de aceeahu vor ca noi sS vorbim de poruncile mari ale lui Dumnezeu, fiindcaei socotesc ca le indeplinesc pe cele mai mici. Dar nu ajunge pentrumintuire sa indeplinim numai indatoririle usoare si sa le neglijam pe

DESPKB -OOTIMKASKA-lAl DWMNEZEV 225

cele grele, caci doar se spune : «Cine va pdzi toaifi iegea, dar va gresi

intr-o singula porunca, s-a ideal vinovat fata de toate poruncile»2\

Nu este suficient asadar sa ne indeplinim numai indatoririle mici, sau

foarte mici. Totusi, accept sa vorbesc numai de cele mici, ca sa arat

cA aproape nici un crestin nu le indeplineste pe cele mai neinsemnate.

31. Mintuitorul nostru a poruncit crestinilor sS nu injure. Dar vei g&si

mai multi din cei care injura intodeauna, decit din cei care nu injura

niciodatS. A poruncit si ca nimeni sa mi ocarasca. Dar cuvintul cui nu

este ocarS? Ocarile sint primele s&geti ale supararilor, si ceea ce nu

putem face din slabiciune la suparare exprimam sub forma de inju-

ratura. Astfel ca in toate necazurile ne folosim de blestem si inju-

raturi ca de niste arme. 32. Fiecare om dovedeste foarte limpede cS

tot raul pe care-1 doreste du?manilor sSi, ar vrea chiar sS-1 faca el

daca ar putea. Toti ne folosim usor de aceasta necuratenie a limbii,

fara sa ne supunem poruncilor Domnului. De aceea ni se pare eS

aceasta nu insemneazS nimic in fata lui Dumnezeu. Si totusi, El spune :

«Ocdr?forfi nu vor stdptni Impataiia lui Dumnezeu* 23. De aici putem

intelege cit de gravS si de raufacatoare este ocara, de vreme ce chiar

daca facem alte lucrari bune, ocara singura ne indeparteaza de cer.

33. Hristos a poruncit sS ne ferim de pizma. Dar noi dimpotriva nu-i

pizmuim numai pe cei mai de departe, ci chiar pe cei mai apxopiaii

si-i invidiem nu numai pe dusmani, ci si pe prieteni , intr-atit domneste

acest rau in inima tuturora. Piacerea de a mlnca isi are o limits, dar

placerea de a cleveti n-are nici o limita. De mincare ne sSturSm

intr-un fel intotdeauna, dar de clevetire nu ne saturam. 34. Vina

acestui pacat, poate spune cineva, nu este mare. Dar lata ce spune

Sfinta Scriptura : «Cel ce cievefesfe va ii vrednic de moarfe» 2*. Greu,

desigur, si cutremurator avertisment. §i totusi nu exista nici o indrep-

tare. Nici unul dintre oameni nu inceteaza de a-1 sfisia cu vorba' pe

altul, nu-1 cruta chiar daca-si face siesi r3u. Dar sancplunea deiana

a acestui rSu urmSreste numai pe autor, fiindca nu-1 vatamS cu nimic

pe eel caruia i se adreseaza, ci-1 pedepseste numai pe eel din gura

caruia iese ocara. 35. Daca nu m& insel, poate dau impresia ca aiurez

si mi-ar parea rau sa dau aceasta impresie. Domnul nu aiuxeazS

cind invata pe Apostolul SSu astfel : «Sd Inldtuiafi de la voi toatS

vorba rdstita 91 taata Tautatea» 25. Ambele ne Insofesc permanent, dar

parcS mai mult rautatea. CScl vorba rastita nu ne este Intotdeauna

22. lac. 2, 10.

23. I Cor. 6, 10.

24. Rom. 1, 30 t Psalm 139, 2; Pilde 21, 28,

25. Ses. 4. 31.

IS — Boethitis Jl Salviano*

salviajsos

pe buze, dar rautatea ne este. intotdeauna in inima. De aceea cred

ca r oricit ne-am stapini de la cuvinte tari, rautatea n-am putea-o

suprima. 36. Dumnezeul nostru ne-a inv&tat 2* sa nu ne vaicSrim $i

sa nu murmuram. Dar cind i-au lipsit acestea neamului omenesc ?

DacS e cald, ne plingem de arsija, daca ploua ne vaitam de teama

inundatfilor, daca anul este mai fara roade acuzam scumpetee, daca

e rodnic ieftinatatea. Dorim sa avem belsug si dobindindu-1 H acuzam.

Ce poate fi spus mai nedrept si mai revoltator ? Ne plingem de mila

lui Dumnezeu ca ne da ce-I cerem. 37. Dumnezeu i-a povatuit peservii Sai sS nu cada in giesealS nici macar cu privirea, «Daca s-a

uitat cineva cu gind necuiat la vreo lemeie — zice Domnul — a

pacatuit cu ea an inima Jui» 27. De aici putem intelege bine cit de

neprihSniti ne-a poruncit MIntuitorul sS fim, daca n-a ingaduit nici

ochilor sa greseasca. Stiind ca ocbii sint oarecum ferestrele luminoase

ale mintii noastre, si ca toate poftele necinstite intra in inima prin

ochi ca prin niste deschideri naturale, a voit sa le nimiceasca in

exterior cu totul, ca nu cumva, dupa ce au incoltit prin vaz, sarasara in suflet si crescind sa se intareasca intru pierzanie. 38. Deaceea zice Domnul ca privirile pStimase ale oamenilor nerusinap! nu

slat lipsite de germenul adulterului, de buna" seama pentru ca acela

care fuge cu buna" credinta de adulter sa-si pazeasca si privirea. Voind

ca slujitorii Sai s§. aiba desSvirsitS si foarte curatS cuviosia, le-a po-

runcit sa se fereasca cu foarte mare bagare de seama de astfel de

lucruri, oricit de mSrunte ar parea, pentru ca viata crestinului sa

fie curata ca lumina ochiului si, precum ochiul nu primeste in el nici

eel mai mic firicel de praf pentru a-si pastra vederea nestirbita, la

fel viaja noastra" nu trebuie sa aiba in intimitatea ei nici un fel de

semn al necuviintei. 39. De aceea spune Domnul cele ce urmeazS :

«Dac& te sminteste ochiul tau scoate-1 ca mai bine Itf este lie cu unsingur ochi sa intri In Impazatia lui Dumnezeu, decit avlnd amlndoi

ochii s& fii aruncat in gheena tocului... si de fe sminteste mlna ta, ta-

i-o.„» 28. DacS, potrivit cuvintului lui Dumnezeu, din cauza smintelilor

sintem tlriti in gheena, pe buna dreptate, desigur, ca sa putem evita

gheena se cade sa" ne pedepsim chiar miinile, picioarele si ochii.

Aceasta nu flindca" ar trebui sa fie cineva lipsit de membrele sale, ci.

fiindca ne sint atlt de necesare unele unelte pentru treburile casnice

si Intrucit ne folosim de ochi si de mtini ca de niste unelte, trebuie sa

ne lipsim de slujba si de ajutorul lor, ca sa nu suferim cbinurile fo-

26. Filip. 2.

27. Mat. S, 2a28. Marcu 9, 46 j Mat 28, 30.

DESPKB OUVJCRMAREA LCI DUMNEZEU 227

cului vesnic. Caci atunci cind este vorba de ales intre unealta si via-

ta fara indoiala ca pentru un crestin este mai bine sa se iipseasca" de

unealttl decit de viata.

IX

40. Astfel, de vreme ce Domnul nostru ne-a poruncit sa ne supu-

nem Lu: in toate acestea, este cineva care sa se supuna intr-adevar

lui Dumnezeu in toate poruncile, sau mScar In unele? Este cineva care

sa-si iubeasca dusmanii, sa faca bine prigonitorilor sau sa biruie cubinele pe cei rai ? Cine isi ofera obrazul loviturilor, cine-si lasS avu-

iul jefoitorilor, fara sS le faca proces ? Cine este eel care sa nu-si per-

mits nici un fel de abatere, care sa nu faca pe nimeni vinovat depropriile lui necazuri, care sa-si InMneze gura prin tacere, sa nu iz-

bucneasca in blestem si ocara ? Este cineva care s& indepiineasca din

toate acestea macar pe cele mai mici ? 41. Aceasta, ca sa nu mai yor-

bim de cele mai mari, despre care am vorbit cu putin inainte. Dacaasa stau Iucrurile si daca noi nu respectam nici una din poruncile

Domnului, de ce sa ne plingem de purtarea lui Dumnezeu fata de noi,

cind mai degraba Dumnezeu ar trebui sa se plinga de purtarea noastra

fata de El ? De ce sa ne v^itfim c5 nu sintem ajutatf de Dumnezeu,cind noi insine nu-L ascultam ? Din ce motiv murmuram ca Dumnezeunu-si arunca privirile pe pamint, cind noi nu le aruncam spre cer,

ca Domnul nu ia in seama rugaciunile noastre, cind noi Ii disprepjim

invataturile ? Sa presupunem ca noi procedam asemenea Domnuluinostru : 42. Unde este locul plingerii drepte daca fiecare ispaseste ceea

ce a fScut ? Pot sa probez usor cS noi nu ispasim ceea ce facem si

ca Dumnezeu este mult mai ingaduilor cu noi decit sintem noi cuDumnezeu. Dar sa continuant pe linia celor incepute. Domnul insu?i

spune asa : «V-am strigat $i nu M-atf auzii ; si voi Ma vep Shiga si

nu va voi auzi" 29. Ce este mai demn si mai drept? 43. N-am auzit,

nu sintem auziji j n-am respectat, nu sintem respectati. Cine, mS rog,

dintre stapinii trupesti este multumit sa se poarte cu ai sai conform

unei astfel de conditii, incit sa dispretuiasca pe servii sai numai atit

cit a fost si el dispretuit de ei? De altfel noi dispretuind pe Dumne-

zeu nu-I pricinuim numai injuria pe care servitorii o pricinuiesc sta-

pinului Jor trupesc dispretuindu-1, desi acest dispret al servitoriloi

este foarte mare, dacS ei nu fac ce li se porunceste. Noi insa in orice

strSdanie, in orice indeletnicire nu numai cS nu Indeplinim poruncile,

dar facem impotriva a ceea ce ni se porunceste. Dumnezeu ne po~

29. Wide 1, 24; Miheio 3. 4 1 Psalm 17, 42; lerem. 11, 11; Zahar. 7. 13.

228 .'aftMffi»JPp$.

runceste ca toti sa ne itabim unii pe altii, dar noi toti ne sfisiem In

du^manii reciproce. Dumnezeu porunceste ca toti cei ce au sa dea si

celor ce n-au, dar toti se reped la ceea ce este al altera. Dumnezeuporunce$te ca tot cresiinul sa-si Jina" ochii neprihaniti ; ci\i sint care

sa nu se rostogoleasca in noroiul desfriului ? 44. Dar ce sa spun mai

mulfe ? Este grav §i ialnic ce mai am de Spus. Slujitorii si crestinii

Bisericii insisi, care in toate trebuie sa impace pe Dumnezeu, ce fac

altceva decit sa-L invenineze pe Dumnezeu? Cu exceptia putinora,

care fug de cele rele, ce este altceva aproape orice adunare de cres-

tini daca nu o cloaca de vicii ? Oare gasesti In biseriea" pe cineva

care sa nu fie sau betiv, sau bruta, sau curvar, sau depravat, sau hra-

paret, sau desfrinat, sau hot, sau ucigas ? $i, ce e mai rau decit orice,

toate acestea sint fara sfirsit. 45. Ma adresez constitntei tutuior cres-

tioiJor : dintre toate aceste vicil sau nelegiuiri pe care le-am insirat,

citi nu sint stapiniti fie de unul, fie chiar de toate ? Mai usor gasesti pe

cineva care sa le aiba pe toate, decit care sa" n-aiba pe nici unul. Dar

cele pe care le-am aratat poate nu par asa de grave, desi situatia este

cu mult mai grava : vei gasi mai usor invinuiti de toate relele decit

numai de unele, mai usor de crime grave, decit de crime usoare,

adica mai usor din cei care au sSvirsit si crime grave si crime usoare,

decit din cei ce au savirsit nUmai din cele usoare, fara vreuna din

cele grave. 46. Aproape tot popdrul bisericii se balSceste in aceasta

tic&losie de moravuri, incit pentru toata muitimea crestinilor a fi cre-

dincios adeVarat Snseamna a avea mai putfne vicii. Astfel ca unii

socotesc ca Kisericile sau teinplele si altarele lui Dumnezeu sint dem-ne de mai putiix respect decit casa oricarui functionaras, sau judeca-

tor municipal. Intr-adevar, pe usa nu numai a directoriior de insti-

tutu, dar chiar a seiiior sau subsefilor de birouri n-au voie sS intre

toti de-a valma, ci numai cei care au fost chemati, sau li s-a dat

voie,' sau ' funcjia lor saperioara Ie~a dat dreptul sS intre ,- astfel

incit, daca vreunul din cei intrati a fost obraznic, sau este mustrat,

sau este dat -afara, sau este pedepsit pentru lipsa lui de respect si

de considerate. 47. Dar in temple, in biserici si chiar in altare nava-lesc de-a valma toti, fara eel mai mic respect pentru cele sfinte, nupentru ca nu toti trebuie s3 vina sa se roage lui Dumnezeu, ci pentru

ca acela* care intra sa se roage nu. trebuie sa iasS pentru a ;face

rau, Sinue tot una a cere fertare si a provqea mjnia lui Dumnezeu.48. Este «n aou fel de ciudatenie -. aproape toti fac mereu aceleasi

lucruri pe care se pling ca le-au facut si toti cei care intra in bisericS.

sS se caiasca de pacatele vechi ies sa faca rau, Dar ce zic eu ca ies ?

Chiar. in timpul, fugaciunilor si al iftehinarjlor uneltesc noi rautaji.

DBJBWB.."-* £$$ ygMo^igiy

Una le spune gura si alta iaima $1, in timp ce cu verba isi deplfcnq

rauta-ti'le din trecut, cu gindul puu la: cale >pe : cele din viitor,

-

: astfel

ca rugaciunea lor aduce mai degraba inmultirea, decit iertarea paca-

telor. De aceea se implineste cu ei acel blestem din Scriptuxa 30, de

aceea chiar de la rugaciune ies condamnati, de aceea rugaciunea lor

devine pacat. 49. In sfirsit, daca vrea cineva sa §tie ce cugeta in

templu astfel de oameni, sS vada ce urmeaza : Indata dupa termi-

narea sJujbei re]igioase toti alearga la indeletnicirile lor obisnuite,

adica unii sa insele, al^ii sa se imbete, altii sa se depraveze, altii

sa fure, incit se vede limpede la ce s-au gindit cit au stat in biseriea

dupa ceea ce fac cind ies din biseriea.

X50. Dar poate unii socotesc ca toate aceste rele, toata aceastS

ticalosie a viciilor despre care am vorbit mai sus .$e refera 1« ; scl^vi,

sau la oamenii eei mai decastutii ca numele celor liberi nu «^e patat

de aceasta murdarie a nelegiuirilor. Dar ce este altceva vi«ta tutuior

negustorilor decit mselatorie si minciuna, ce altceva viata functio-

narilor municipali decit nedreptate, ce fac cei din slujbe civile altceva

decit abuzuri, sau cei din servicii militare altceva decit jaf ? §i

poate mai socote$ti ca acestea sint pacate profesionale ale unor per-

soane j 51. caci — zici — aceasta este activitatea lor, precum le

este ?i profesia si nu e de mirare daca fac ceea ce sint impinsi

de profesie sa faca. Ca si cum Dumnezeu ingaduie cuiva sS fae3

rau potrivit profesiunii ; sau ca si cum nu este hict o jignire a demnitatii

sfinte, daca in slujbele mai mici par a se infaptui abaterile cele mai

mari, mai ales ca in aceste categorii intra cea mai mare parte dintre

oameni. FSra indoiala, unde este mai mare muitimea celor ce gre-

sesc, acolo este mai mare si injuria diviuitatii. Dar — zici tu —nobilimea este in afara unor astfel de nelegiuiri. 52. Din pScate, insa,

nobilimea in toata lumea nu pare altceva decit uri singur om tntr^un

popor mare. S3 vedem totusi dacfi aceasta nobilime este farS patS.

Pentru aceasta sS ascultam mai Sntii ce spune despre astfel de ba-^

meai cuvintul dumnezeiesc. Apostolul lui Dumnezeu tnvinuirid

poporul, spune asa : «Ascultati, piea iubifii mei trap. Oare hul-a

ales Dumnezeu pe cei ce slnt saraci In ochii luinii, dar bogal! in

credintti $i mostenitoii ai impardfiei pe care a promis-o Dumnezeu

celor ce-L iuhesc pe El? Voi 3nsa afi netinstii pe eel stirac, Ocie.pei

bogaii nu vd asupresc pe voi si nu. ei vd ilrasc la /udeedfi ? Oar^.nu

30. Psalm. 108, 7.

230 '••(MEVwaras

hulesc ei mimele eel bun intru care afi tost chemafi ?» 31. 53. Grea

este aceasta marturisixe a apostolului, daca" nu cumva nobilii se soco-tesc in afara ei, fiindca" numeste doar pe cei bogat«. Dar fie ca bogatii

5i nobilii sint acelasi lucru, fie ca daca exists bogati fara sa" fie nobili,

acestia sint ca si nobili, fiindca este atit de mare saracia in aceasta"

vxeme, incit nu mai este socotit nobil decit eel ce este in primul

rind bogati Fie ca a vorbit apostolul de una din categorii, fie deamindoua, aceasta nu constitute o problema. Caci nu intereseaza

care din cele doua categorii este vizatS in primul rind, de indata cecuvintele spuse se potrivesc $i uneia si celeilalte. 54. Cine dintre

nobili sau dintre bogati condamna" intru totul faptele rele? De altfel

cred ca am pus intrebarea gresit, caci multf le condamna, dar foarte

putini se feresc s3 le sSvirseascS. La alfii condamna ceea ce la ei

admit, in chip curios sint acuzatori si fSptasi ai acelorasi delicte.

infiereaza in public ceea ce fac pe ascuns si prin aceasta ei in

timp ce socbtesc ca condamna pe alpf se condamna mai degrabape ei insisi prin propria lor atitudine. 55. Dar sa-i lasSm pe cei irn-

pricinati mai mult. Care bogat sau care nobil cauta sS fie nevinovatsau sa-si staplneasca mina de la toate aceste nelegiuiri ? Desi amspus farS rost de la toate. O, de s-ar stapini macar de la cale maimari, fiindcS cei puternici vor sa-si revendice ca un fei de priviiegiu

al lor dreptul de a le savirsi pe cele mai mici. Astfel ca despre paca-

tele mai usoare nu zic nimic. S3 vedem daca" este vreunul nevinovatfa^a de acele doua mari pScate, aproape capitale, adica de omucideresi de desfrinare. C8ci cine nu este sau patat de singe omenesc sau

murdSrit de noroiul vietii decazute? Este de ajuns unul singur dinacestea pentru pedeapsa cea vesnicS, dar aproape toti cei bogati

le-au comis pe amindoua.

XI

56. Poate cineva din numSrul acestora gindeste : eu pe acesteanu 3e fac. Te laud daca nu le faci, dar totusi inainte poate le-ai facutSi a inceta de a le face nu insemneazS a nu le fi facut niciodatS. §i chiarde ar fi asa, ce ar folosi totusi c3 unul s-a despartit de pacat> iarceilalti multj ramln in pacat? 57. Intoarcerea unuia nu anuleazagreselile celor mulji ?i nu e de ajuns c3 unul a pSrSsit calea pScatu-lui ppntru a impSca pe Dumnezeu, pe care-L supSrS totalitatea nea-mului omenesc. Cind eel ce se intoarce, ca sa poatS scSpa de moarteavesnic.3, culege desigur mari roacte ale irrtoarcerii sale, daca scapS,numai cM nu i se poate intimpla sa" fndepSrteze pe altli de pedeapsa

31. lac. 2, 5.

DESJ*W5' •CfWiji^KiK tUI DOTtKEMBC .831:

.

condamnarii. Este o dovada" de mindrie neingaduita si un mare pScat

dacS se crede cineva atit de bun> tacit socote$te ca si cei r&i pot

fi mintuiti prin el. 58. Dumnezeu, vorbind despre o \&t& oarecare si

despre un popor pacatos, zice asa : «Doco se vor ailct acolo trei

batbati : Noe, Daniel s/ Iov, acedia nu-?i vor scapa prin dreptatea

/or nici tiii, aid Hicele •, ei singuri vor scapa» 32. Cred ca nimeui

nu va fi atit de fSra rusine, incit sa IndrazneascS a se compara cu

asemenea barbati, fiindca oricit ar dori cineva sS-I placS acum lui

Dumnezeu, totusi este un fel de cea mai mare nedreptate, daca" se

presupune pe sine drept. $i prin aceasta este inlSturatS orice spe-

ran{a a parerii desarte prin care credem ca nenumSrata multime ;a

oamenilor pierdut' poate fi aparata de relele prezente prin bun&voin$a

citorva oameni buni. 59. De vreme ce nici unul nu este la ,fe) cu

cei despre care am vorbit mai sus, ce sperantS V°^e Syea cineva

ca pot fi scapati si strainii ?i nenumarati altii si ceji rai de cfitre

foarte putini oameni buni, cind nici macar acei cuviosi foarte apro-

piati lui Dumnezeu n-au binemeritat de la Domnul nici macar sa-§i

scape copiii ca pSrti ale corpului lor ? §i pe drept cuvlnt, Caci desi

toti copiii par Intr-un fel membre ale parintilorf nu trebuiesc socotiti

totusi membre ale celor de care au inceput s3 se indeparteze prin

sentimente, fiindca unii ca acestia nu pot beneficia de drepturile

naturale pe care le pierd prin ticaiosia purtarii lor. A$a se face cfc

Si noi, caxe lie numim crestini, prin pacatul ticalo?iei pierdem drep-

turile acestui nume atit de mare. 60. N-ajuta la nimic numele sfint

fSrS o buna purtare, fiindca viata in dezacord cu profesiunea inde-

plinita compromite titlul profesiunii, oricit de inalt ar fi, prin josnicia

faptelor nedemne. De vreme ce aproape nici o parte din toti cres-

tinii, aproape nici un colt din toate bisericile nu este in afara de

orice abatere, de orice vinS a pacatelor de moarte, de ce s& ne ma-

gulim cu numele de crestin, cind prin insusi acest nume prea sfint

s'mtem in culpS, tocmai fiindca nu ne purtam cum ne cere nufaele

sfint ? De aceea il suparam si mai mult pe Dumnezeu priri titlul religiei

noastre, pentru ca pacatuim compromitind numele religiei pe care

o marturisim.

32. lezech. 14, 14.

CARTEA A IV-A

I

1. Sa lasSm la o parte acel privilegiu al numelui de crestin, care

ne face sa socotim ca sintem mai religiosi decit toate neamurile

si ca deci trebuie sa fim si mai puternici, De vreme ce, precum am.

spus, esenta credintei crestine consta in a crede statornic in Hristos

si a pazi poruncile lui Hristos, insemneaza ca nu este credincios

doar eel care n-are credinta si nu crede in Hristos, ci si eel care

calca poruncile lui Hristos. In concluzie, nu este crestin eel ce nuface faptele cerute unUi crestin. Este vorba goala numai numele,

fara indeplinirea cerintelor implicate in el. Precum spune cineva in

scrierile sale *, ce este altceva inaltimea unui rang fara inaltimea

meritelor, decit un titlu de onoare fara om, sau ce este o delimitate

la un nedemn, daca nu o podoaba in rioroi ? 2. Astfel, ca s3 nefolosim de aceleasi cuvinte, ce este altceva numele sfint fara merit,

decit o podoaba in noroi? Cuvintu] sfint spune in Carole sfinte

astfel : «lnel de aur in ritul porcului, asa e iemeia fmmoasa si ford

minten'-. Numele de crestin ne este astfel ca o podoaba" de aur;daca-1 purtarn nedemn, parem ca niste porci cu belciug de aur. 3. Insfirsit, cine vrea sa stie mai deplin ca fara fapte numele nu insem-neaza nimic, sa se gindeascS la nenumarate popoare care, pierziri-

du-si meritele, si-au pierdut si numele. Cele douasprezece triburi deevrei, caie fusesera odinioara alese de Dumnezeu, au primit douanume sfinte : au fost numite si poporul lui Dumnezeu si Israel. Citimastfel

: «Asculta popoiai Meu, si-fj voi vorbi •, Israel, si-}i voi mar-turisb) s

. Asadar iudeii au fost altadaia si una si aJta, iar acum nusint nici una nici alta. Caci nu se poate numi poporul lui Dumnezeueel ce a parasit nu demult cultul lui Dumnezeu §i nu-L vede pe Dum-nezeu eel care L-a renegat pe Fiul lui Dumnezeu, precum. este scris :

«lsrael insa nu M-q cunoscut si poporul nu M-a in(eZes» 4. 4. De aceea

si in alte locuri vorbeste de norodul iudeilor, spunind catre profet;

1. Salvianus: Ad ecclesiam II, 37.2. Pilde 11, 12.3. Psalm 49, 7 ; 80, 9.

4. Isaia 1, 3.

•3».

aCheama numele lui nefubif* 5. Si iarasi catre iudei : «Vox" nu s^ntefi

poporul Meu,. si Bu na sint Dumnezeul vostiun. Dar de ce spuaea

despre ei a§a, arata El insusi .limpede in alta parte, cind spune : «Auparasit pe Domnul, izvaml apei celei vii» 6

; si iarasi s «Au aruncat

i'uvintul Domnului si nici o intelepciune nu este in ei» ". 5. Ma tern

ca nu s-a putut spune despre ei atunci mai mult decit se poate spune

despre noi acum, fiindca nu ne supunem cuvintelor Domnului si nueste in noi nici o intelepciune. Sau poate cumva credem un fapt

intelept ca disprefuim pe Dumnezeu ?i o suprema intelepciune ca

nesocotim poruncile lui Hristos ? 6. Avem un motiv s'6 gindim astfel,

Caci infaptuim toti cu aceleasi sentimente pacatele, ca si cum ne-am

fi inteles intr-un inalt consiliu sa pacatuim. Astfel stind lucrurile,

de ce ne amagim pe noi inline cu pSrerea desarta ca* fiindca ne

numim crestini, ne poate ajuta numele bun in mijlocul relelor pe

care Ie facem ? Duhul Sfint spune ca fara fapte bune credinta nupoate fi de folos crestiniior. Credinta are mai mare valoare decit

numele, fiindca numele este un cuvint al omului, pe cind. credinta

este un rod al mintii. Si totusi apostolul maxturiseste ca si acest

rod al credin|ei este sterp fara fapte bune. «Credinfa fara faple

— zice el -^, rnoartd esie* s. $i iarSsi : ^Precum Irupul icira sufJet,

tot asa si credinta fara fapte bune moarta este» 9. Adauga si cuvinte

mai aspre pentru a-i rusina pe cei ce se inctntS singuxi cu anumite

presupuneri despre credinta crestina.

7. Dar poate spune cineva : tu ai credinta si eu am fapije r

arata-mi credinta ta fara fapte si eu itj voi arSta credinfa mea din

fapte. Este drept ca faptele bune sfnt ca niste marturii ale credjntei

crestine, fiindca un crestin daca n-a facut fapte bune nu poate s$-si

dovedeasca in chip temeinic credinta sa, iar prin faptul c<i UtO ,pp.«t!e

dovedi trebuie socotit ca si cum n-ar avea-o. Cit socoteste ca aceasta

singura nu valoreaza nimic, o arata Apostolul in cele de mm josr

cind zice catre un crestin : «Tu crezi ca unui este Dumnezeu. Bine

iaci ; dar si demonii cred si se cutremurd* 10. 8. Sa vedem ce a yoat

sa spuna Apostolul prin aceste cuvinte si sa nu ne miniem., irapo-

triva marturiilor divine, ci sa le primim, sa nu le tagadoiin; ci sa

5. Osea 1, 9t Rom. 9, 25.

6. Ierem. 17. 3.

7. Ierem. 8. 9.

8. lac. 2, 20. . .

9. lac. 2. 18 i 26, 10.

TO.' lac % 19.

334 SAtTOwres

[e infaptuim. «Tu crezi — zice Cuvintul divin catre un crestin — cSunui este Dumnezeu. Bine fact ; dar $i demonii cred si se cutremura».

Oare a gresit cu ceva Apostolul asemanind credinta unui crestin cua unui demon ? In nici un caz nu ; dar fiindca a volt sa arate, cumam spus mai sus, ca farS fapte bune nimic n-ar trebui sa se pretinda

la adapostul credintei, de aceea spune ca si demonii cred. Adica.

dupa cum demonii, desi cred in Dumnezeu, totusi ramin in strica-

ciune, la fel si unii oameni, au un fel de credinta demonica, dacSafirma cS ei cred in Dumnezeu, dar nu inceteaza de a face xau, 9. Sprerusinea si condamnarea oamenilor pacatosi, Apostolul adaugS spu-

rrind nu numai ca demonii cred, dar ca ei se si tem si se cutremuracind aud numele lui Dumnezeu. Aceasta este ca si cum ar fi spus

:

Ce te mlndresti, omule, oricine ai fi tu, cu credinta ta, care nu va-

toreazS nimic fara teama si supunerea fata de Dumnezeu ? Demoniiau ceva mai mult. Tu ai numai un lucru, ei au doua : tu ai credinja,

dar n-ai teama, ei au deopotrivS si credinta si teama. De ce te miri

asadar daca sintem loviti? De ce te miri daca sintem asupriti, dacasintem tiriti de dusmani la judecata, daca sintem mai slabi decit

toti ? 10, Fie neplacerile noastre, fie betesugurile, fie umilirile, fie

inchisorile, fie pedepsele la robie ru$inoasS, toate acestea dovedescun slujitor rau si un stSpin bun. Cum slujitor rau? Pentru ca sufar

ceea ce merit. $i cum stapin bun ? Pentru ca arata ce meritam, desi

nu ne pedepseste cum am merita, pentru cS, Sn loc sS ne nimiceasca,prefers sS ne corecteze prin foarte blinda si foarte binevoitoaredojana. Noi, in ce priveste faptele noastre rele, sintem demni dechinuri aducatoare de moarte ; dar El, folosind mai mult mila decit

asprimea, vrea mai degrabS sa ne indrepteze prin masuri blinde,

decit sa ne ucidS printr-o dreapta pedeapsS. II. Sint destul de sigur

ca e neplacut pentru noi cind sintem loviti. Dar de ce ne miram dacaDumnezeu ne biciuieste pe cei care pacStuim, cind noi insine ii

batem pe robii care gresesc ? Sintem niste judecStori nedrepti

:

oameni fiind nu voim sa fim batufi de Dumnezeu, dar noi insine ii

batem pe oamenii de credinta noastrfi. Nu ma mir ca sintem atit denedrepti in aceastS privinta. Prin Area noastra avem un fel de jude-cata sucita, ca robii ; voim s3 gresim, dar nu voim sa" fim pedepsiti-Ne purtam exact ca robii nostri ; toti voim sa pacStuim fSrS sa suferimconsecintele. In sfirsit, ii intreb pe toti daca eu mint cind afirm ca nuexists nimeni, chiar vinovat de fapte grave, care sa accepte ideea catrebuie sS fie pedepsit. 12. De aici asadar se poate recunoaste cit

de nedrept si de fSrS temei este faptul ca sintem foarte seven cu altii

si foarte ingaduitori cu noi, aspri cu altii ?i ISsatori cu noi. In aceeasi

vBs&amj§BJfj

§jjM|ttg **** ptngcaaastr

vinS ii pedepsira pe alt" si »e iertSm pe noi. Este cu total intolerabila

aceastS atitudine de partinire si de ingustime. Nu voim sS ne recii-

noastem vinovap: si indraznim sS-i socotim pe altii vrednici de trimis

in judecata. Ce poate fi din partea noastra mai nedrept si mai ticSlos?

Aceeasi crima pe care o aprobam daca e savirsitS de noi, o pedepsim

foarte sever dacS a corois-o altcineva. Incit, nu fara motiv striga

Apostolul catre noi : «De aceea esti de neiertat, omule, oricine ai

If, care judeci: cdci in ceea ce judeci pe altal te osindesti pe tine,

de vreme ce iaci aceieasi Iucruri pe care le judecin il.

Ill

13. Dar noi nu facem aceleasi iucruri pe care le fac robii -^ poate

ca zice until dintre cei bogafc —, cSci dintre robi sint hotii $1 fugarii.

dintre robi, cei supusi mereu gurii si pintecului. Este adev&at ca

acestea sint vicii ale robilor; dar ale stSpinilor sint si mai mail,

chiar daca nu ale tuturor. Unii fac exceptie, dar sint foarte putfrU. si

nu-i numesc, ca sa nu se para cS numindu-i nu atit 11 laud, cit ii

fac cunoscuti nenumindu-i pe altii. 14. Dar in primul rind, robii daca

fura poate sint impinsi de lipsuri sa fure ? si in afarS de asta, chiar

daca li se dS simbria obisnuita, o fac mai mult din deprindere, decit

din necesitate, si astfel mai mult Indeplinesc o regula, decit isi satisfac

o trebuintS. Prin aceasta lipsa face vina insasi mai putin vinovata,

fiindcS este scuzabil eel vinovat de lurt, daca pare a fi fost silit sa

fure fSrS voia lui. De altfel si SHnta* Scriptura pare a scuza oarecum

greselile tuturor oropsitjlor soartei, caci iata ce zice : «Nu este o

vina mare daca un oarecare a farat ; caci fura ca sd-sf asfimpere

ioamea» «. Fura ca sa-si astimpere foamea, si QU trebuie sS-i acuzam

atit de mult, daca sint scuzati de cuvintul divin. 15. Ceea ce spu-

nem despre furturile robilor spunem si despre fuga lor. Dar mai drept

este sa-i scuzam pentru fuga lor, fiindca ii imping pe robi sa. fagS- au

numai lipsurile, ci si chinurile. Se tem de vStafi, se tem de cei pusfcsa

facS liniste, se tem de intendenti, astfel ca ei sint mai muit robii

acestora decit ai stSpinilor. De toti sint loviti, de toti sint ingenun-

cheati, ce sS mai spun? Multi robi aleargS la stSpini sa-i scape,- Hie

propriii lor tovara§i de robie. De aceea fuga lor nu trebuie s-p rAppr-

tam atit la cei care fug, cit la cei care-i imping s§ fuga. Sufcf4:*ot

felui de violente, prea nefericitii : doresc sS slujeascS si sint sili|i sS

fugS. Nu vor sS piece din serviciul staplnilor lor §i cruzimea tpvarS-

Silor de robie nu-i lasa sa serveascS. 16. Li se spune cS sint si minci-

1 1. Rom. 2, 1.

12. Pilde 6, 30.

238 •a«ma6*i!effs

no$i. SSnt constrinsi la minciuna In fata pedepsei, mintind ca sa scapede sehingiuiri. Ce este de mirare daca robul de teama prefers' sa mintsdecit sa fie biciuit ? Sint acuzati ca sint lacomi, ca sint robi ai gurii

si ai pintecului. Nii e nimic nou in aceasta : doreste si mai mult sa sesature eel ce adesea sufera de ioarae. Dar fie, daca nu suporta foameade piine, sigur suporta foamea de desfatari 51 de aceea trebuie iertat

daca doreste cu lacomie ceea ce-i lipseste permanent. 17. Tu esti no-bil, tu esti bogat, care ai de toate din abundenfa, care cu atit mai multesti dator sa-L cinstesti pe Dumnezeu prin fapte sfinte, cu cit te bu-curi fara incetare de binefacerile Lui. SS vedem daca savirsesti nuzic fapte sfinte, dar macar nevinovate. Dar cine, dintre cei bogati, in

afara de putini, cum am spus mai sus, nu este patat de toate bleste-

mafiile ?' Zic in afara de putini, dar ce bine ar fi daca *4#< gasi- cit

mai multi, sau chiar toti in aceasta situate ! NevinovStia celor maimulti ar fi mintuirea tuturor. Si acum nu vorbesc decit despre acela

care se recunoaste in cele spuse de mine despre el. Daca este in

afara constiintei lui ceea ce spun eu, nu-i aduc nici o vina spusele

meie. Dar daca recunoaste ca i se potrivesc cele spuse de mine, sastie ca nu de limba mea sint spuse, ci de constiinta lui. 18, Mai intii,

ca sa vorbesc despre vicii ale robilor, dacS un rob este un fugar, si

tu esti fugar, bogat, ca si nobil ,• caci fug de stapinul lor toti cei ce nurespects • legea stapraului lor. De ce, dar, bogatule, il invinovatesti peun rob, cfnd tu faci exact ceea ce face el ? EI fuge de stapinul lui

si tu de al tau. Dar tu esti mai tfinovat decit el, fiindca el poate fugede un sta'pin rau, pe cind tu fugi de stapinul eel bun. il acuzi pe unrob ca nu-si mai satura stomacul. Dar el datorita lipsei se satura rar,

pe cind tu, datorita belsugului, te saturi in fiecare zi. 19. Vezi, asadar,

ca intelepciunea apostolica te biciuieste mai ales pe tine, chiar nu-mai pe tine 5 fiindcS : «Prin ceie ce jaded pe altal, te oslndesti petine insuti, caci faci acelea$i pe care le /udeci» 13

. Dar faci nu numaiaceleasi rautati, ci ?i altele cu mult mai mari si mai netrebnice. Luiii pedepsesti nestapinirea si nesaturarea pintecului, iar tu tf-1 incarciia mese neintrerupte. $i furtul, precum socotesti, este un viciu derob. Dar tu tot furt savirsesti, bogatule, cind iti insusesti cele opritede Dumnezeu, Intr-adevSr, furt savirsesc toti cei ce fac lucruri ne-permise.

IV

20. Dar de ce sa vorbesc asa de cu zgircenie si aproape pe oco-lite despre aceste lucruri, cind nu numai furturile, dar chiar tilhariile

13. Rom. 2, 1.

oESPsft a»Ns&«*JK*S\ pot DtrMtre'ZKr 23*

mari ale celor bogati se dovedesc prin atitea nelegiuiri savtrs/ite-pe-

fata ? Cine, nu numai dintre cei saraci, se simte la ad'apost prin fap-

tele si prin starea lui in fata celui bogat ? Prin abuzurile celor puter^

nici, oamenii slabi i$i pierd avutul lor, sau se pierd chiar pe ei in-

$isi odata cu putinul pe care-1 au ; incit pe drept marturise$te si des-

pre unii si despre alp*i cuvintul sfint graind : «Asimi] In desert, vi-

nat pentm lei , asemenea hrana sint sdracii pentm cei bogafi» » De

altfel nu numai cei saraci, ci aproape intreg neamul omenesc suporta

asemenea tiranie. Ce este altceva demnitatea celor de sus, daca nu

vinzarea la mezat a cetatilor? 21. Ce este altceva guvernarea unora

pe care nu-i spun pe mime, decit pradS? intr-adevar, nimic nu con-

stitute un mai sigur mijloc de a jefui pe cei saraci, decit puterea.

De aceea se cumpara onorurile de catre cei putini, ca sa se plafeasca

prin devastarea tuturor. Ce poate fi mai nedemn sau mai nedrept decit

aceasta? Cei saraci plStesc preturile demnitatilor, dar nu le cumpa>

ra. Nu stiu negoful, dar stiu pierderile. Ca s8 se ridice ci^va se

coboara lumea -, gloria unuia este fatala pentru tot pSniintuL Stin

aceasta Hispaniile *5, cSrora le-a ramas numai numele ; stiu Africile,

cite au fost, stiu Galiile devastate, dar nu de toti, si de aceea In

foarte putine colturi s-a putut respira mai usor, fiindca uneori in-

tegritatea ceior putini a hranit regiunile pe care le-a pustiit jaful

celor multi.

V22. Cuprin?i de durere ne-am indepartat prea mult de subiect.

Asadar, ca sa ne intoarcem la cele de mai sus, de ce vicii ale robi-

lor n-ar fi pStatf $i nobilii, cind pe cele pedepsite la sclavi ca p&cate,

ei le savirsesc ce.si cum ar fi ingaduite? Sn sfirsit, la acele nesabu-

inte pe care si le permit sus-zi$ii nobili, robul nu-si permite nicisfi

aspire. Dar sa nu mint; caci unii dintre robi devenitji nobili an sfr

virsit fapte asemanatoare sau mai grave. Totusi, nu li se poate im-

puta deloc robilor ca starea lor de sclavi a cedat asa de usbr in sf*ta

unor nelegiuiri. 23. Chiar omuciderile sint printre robi rare, detenpi-

nate de frica, sau de teama mortii, pe cind printre cei bogati sin*

frecvente, acestia avlnd speranta si increderea ca nu vor fi DeieBS\ti.

Poate cumva sintem nedrepti spcotind pScate ceea ce fac ceit

b^ati,

de vreme ce atunci cind isi ucid sclavii ei socotesc aceasta un A*?0

Si nu o crima. 24. Nu numai atit, dar ei abuzeaza de acelasi'

priv11|-

15. Hiapaaiile, AfrtcUe, Oalliile, la plural, pentru cS Hispania, Africa. GaHia,

aveaa provtneii cai acelasi name cte baza : Hispania Citerior (Taraconensis),.His-

pania Ulterior (Baetioa), Gallia Belgica, Gallia Lugdtmensis, Gallia- NarBohensis etc.

^—..•^.m-^ :.;-...

.

238 SALWAMVS'

giu cind se bSIScesc in mociria depxavarilor. Caci cine dintre ceibogati respects jurSmintul casatoriei, pe cine nu-I anmca in prapas-tie nebunia poftelor, cuj na-i suit patate casa $i famiiia de desfiinaiesi cine nu si-a urmat nebunia cugetului spre orice persoana cStre care1-a impins arsifa dorintelor necinstite? De aceea despre asemeneaporniri cuvintul divin spune : «Caj tonebunitf dupa feme/ s-au fa-cut» k». Caci despre cine vorbesc aceste cnvinte, daca nu despre eelcare vrea sS cake totul in picioare pentru a ajunge la impreunare cuoricine i-a atfiat dorintele prin simpla privire? 25. Despre concubi-naj se pare cS este nedrept a spune ceva, fiindcS in compara|ie cuticalosiile mai sus ar&tate, este ca un soi de neprihanire faptul de afi multumit cu femei purine si a tine friul plScerilor fn limita unuiamimit numar de softf. Am zis de sotii, fiindca, faptele due la o neru-sinare atft de mare, incit multi socotesc slujnicele lor sotii. 26. O, dele-ar avea de sotii numai pe cele care trebuiesc socotite ca atare I

Dar mai urlt si mai detestabil este faptul cS unii, dupa ce fac casa-torii onorabile, isi iau alte sofii de condyle servila, deformindu~sicinstea sfintei casatorii printr-un concubinaj degradant, fSra sa serusiaeze ca se fac barbati ai slujnicelor lor, prabusind culmile cgsS-toriiior nobile in camSrutele josnice ale servitoarelor, raeritmd pinala urmS starea acelora cu care se socotesc demni sS traiasca in to-varasie.

VI

27. Nu ma indoiesc c5 dintre acestia cei mai multi, fie ca sintnobili. fie cS vor sa parfi nobili, trateazS cu aroganta si dispret fap-tul ca, reflectind la moravurile despre care am vorbit, am fScut afir-matia ca unii robi sint mai putini ticalo$i declt stSpinii. Dar am spusaceasta nu despre toti, ci despre cei care sint astfel 9i nici unul nutrebuie sa se supere, daca stie cS nu face parte din categoria celorvizap, ca sa nu para ca este din ceata lor tocmai prin faptul cS sesupSrS. Mai mult, nobilii care se tngrozesc de aceste rautati trebuieS3 se minie Impotriva celor ce prin faptele lor josnice compromitnumele de nobil. Caci desi astfel de oameni agraveaza situatia tuttl-ror crestinilor, totusi ii pateaza cu mnrdariile lor in mod special pecei din clasa din care fac parte. 28. Am afirmat ca unii nobili sint maiPrejos de robi (am afirmat categoric), dar afirmatia ramlne desartSdaca n-o sprijinim cu dovezi. lata, aproape tot numarul robilor estem afara acelei mari nelegiuiri despre care am vorbit. Intr-adevSr, axe

16. lereto. 5, 8.

»»mrie;fliE^iMK^iiacA vn. vuMmzxc

vreun rob raultimi de concubine, practicS vreunul din ei obiceiul u'rlt

de a avea muite sotii, socoteste vreunul cS, dupS obiceiul ciinilor sanal porcilbir, sint sotii ale sale toate pe care le poate aservi poftelor

sale ? 29. Dax se poate raspunde la aceste a ca robilor nu li se permi-

te sa faca asemenea lucruri, pe care le-ar face daca ii s-ar permite.

Se poate ; dar cele pe care nu le vad ca se intfmplS nu le pot socoti

ca si Intimplate. Oricit de necinstite le-ai fi gindurile, oricit de vino-

vate dorintele, nimeni nu poate fi pedepsit pentru o fapta pe care

n-a savirsit-o. Este sigur c& robii sint rai si detestabili ; dar oamenii

liberi si nobilii sint cu atit mai de condamnat daca, desi au o situate

sociala mai respectabila, sint totusi mai decazurti declt robii. Se ajungeastfel in mod necesar la concluzia cS robii nu pot fi achitatj de vind-

vdtiile lor, dar ca pe de alta parte cei mai mul|i dintre cei bogati strrt

de condamnat in comparatie cu robii. 30. Cine ar putea s3 zugrl-

veascJi asa cum merits acea nelegiuire tilnSreasca, anuine faptuY'cS.

acum cind statul roman, chiar decedat sau dindu-si ultima suflare

tocmai in acea parte in care inca traieste, moare strangulat de lanturile

impozitelor ca de miinile tilbarilor, se gSsesc totusi cei mai multj

dintre bogati ale caror dSri le platesc robii, adica se gasesc cei mai

multi dintre boga|i ale cSror dari ii sufoca pe saraci. Am spus ca

se gasesc cei mai mulfi, dar mfi tem cS e mai corect sS zicem toti.

CSci sint atit de putini nevinovati de acest rau, dacS totusi sint vreunii,

5nclt in acea parte in care am spus cS sint mnlti, ii putem gSsi

aproape pe toti cei bogati. 31. lata, ImbunatStirile aduse prin l^gl

In unele ora?e ce altceva au fScut decit sS-i scuteasca pe toti cei

bogati si sa-i Incarce de biruri pe cei sSraci, acelora sS le redUcS

vechile datorii, acestora sS le adauge altele noi, pe aceia sS-i inibb-

gSteascS scSderea celor mai mici plfit4, pe acestia sS-i copleseas^S

adaosul altora foarte mari, aceia sS prosper© prin micsoratea celor ip*

care le suportau usbr, acestia s5-?i dea sufietul prin marirea ctjlor

pe care si Inainte nu le mai puteau suporta si astfel asaiZisele tof

bunStStiri sS ridice pe unii prin cea mai mare nedreptate, iar:ivp& sW*sS-i nimiceasca prin cea mai mare nedreptate, pentru unii s8 fie-USSt*

plata cea mai criminals, iar perrtru'-altii otrava cea mai crimriialS't

De aceea afirm cS nimic nu poate fi mai criminal decit ca cei boga|i

sS zdrobeascS prin reformele aduse de ei pe cei sSraci, si nimic' nuconstituie o mai mare nefericire pentru cei sSraci, declt ca ei s8 ffe

strivitd chiar pirin acele legi care slpt date In folosul tuturbr.

- .-.vb.— ^-jiAM.-... . .

240 SALVIAHUS

VII

32. Dar cum si clt de sftnt este faptul ca, daca vreumil dintre

nobili a inceput sa se Indrepte catre Dumnezeu, indata Isi pjerde

ouoaroa de nobil ? Sau cit de mare este onoarea lui Hristos in multi-

mea cresting, pe care religia o face demna de dispret ? Indata ce a in-

ceput cineva sa fie mai bun, este tratat cu desconsiderare fata deeel rau si in felul acesta toti sfnt silifi oarecum sa fie rai, ca sa nufie socotiti oameni de nimic. De aceea nu fara motiv siriga Aposioiul

:

xTot veacul este asezat In rtiutate» t7. Este adevarat, caci se spune

pe buna dreptate c5 totul este ran acolo unde cei buni nu-si pot gasi

loc. Astfel totul este plin de nedreptate, de vreme ce fie cei rai sint

asa cum sint, fie cei buni slut chinuiti de prigoana celor multi* 33.

Dacu, asa cum am spus, cineva mai bine vazut s-a dedicat religiei,

pe data inceteaza de a mai fi bine vazut. CInd cineva si-a schimbathaina isi sehimba imediat si demnitatea : daca a fost respectat, devinedemn de dispret, daca a fost intre cei mai de sus, ajunge intre cei

mai de jos, daca a fost coplesit de onoruri, ajunge coplesit dedezonoare. Se mira" oamenii veacului si necredinciosii daca suporta

supararea §i minia Kii Dumnezeu, cind ei II prigonesc pe Dumnezeuin toti cei cuviosi , caci toate slftt rasturnate si intoarse pe dos. Ceibun este disprepjit ca si aim ar fi rau, iar eel rau este respectat

ca si cum ar fi bun. Nu este nimic de mirare daca suferim din ce ince mai mult, fiindca sintem din ce in ce mai rai. Zilnic oamenii sa-virsesc noi fapte rele, iar de cele vechi nu se lasa ,• uneltesc mereualte crime, iar pe cele din trecut le repeta,

VIII

34. Dar de ce sa" fim nemultumiti ? Oricit de aspre si de grelenscazuri induram, ele sint totusi rhai mici decit cele pe care le me-ritam. De ce ne plingem ca Dumnezeu se poarta vitreg cu noi? Cumult mai vitreg ne purtam noi cu Dumnezeu. 11 inveninam prhv des-frinarea noastrS si 11 impiiigemsa ne pedepseasca fara sa vrea. Dum-nezeu, desi prin rajiunea si maretia Lui are o astfel de fire, incit nu-Lstapineste nici o patima a, miniei, totusi pacatele noastre sint &tit deprovocatoare, incit li silesc SS se minie. li punerti la Sncercare dra-gostea si ridicam oarecum miinile impotriva milei. Lui. Desi este deo atit de mare bunatate, incit ar vrea sa ne ierte mereu,. este con-strins de rautatile noastre sa pedepseasca nelegiuirile pe care le

facem. .35. Precum cei ce asediaza orase foaxte,intaritersau Inceaica

17. «Rascuinparind vreaiea, caci'zitele. sint rele», Etes. 5) 16.

DKSBWB.#WaflBW(E(aBA jyCJl.OKM^fEZBH 241

sa cucereasca si sa darirae puterracele fortarete ale oraselor — lira

indoiaia ca le ataca cu tot felul de arrae si de masini de lupta -7-,

la fel-si noi, prin toata nelegiuirea pScatelor celor mai mari, ca si com.

acestea ai fi tot felul de arme, luptam sa spulberam mila lui Dumne-zeu. Il socotim pe Dumnezeu nedrept fata de noi, cind noi insine sin-

tem foarte nedrepti fata de El, Orice greseala a oricaxui crestin este

nedreptate fata de Dumnezeu. 36. Ori de cite ori savirsim ceva ce nu

este ingaduit de Dumnezeu Insemneaza ca-I calcam poruneile. $i ttf-

tusi, in nenorocirile noastre in mod nelegiuit facem vinovata seveii-

tatea divina, desi vina o purtam noi. Deindata ce ingaduim lucnari

care due la chinuri, sintem insine autorii chinurilor noastre,: Pentru.

ce ne plingem dar de asprimea pedepselor ? Recare dintre noi se pe-

depseste el insusi. §i de aceea acel cuvint profetic ne spufle : ftlaid

voi tofi aU aprins locul sf atf dat puieri tlacariloi .• mergeti In para

focului vostm $i a Mcaiilor pe care le-ati apiins* iS. Tot neamul ome-

nesc se prabuseste in pedeapsa cea vesnica, potrivit acestei tlnduleli

pe care a aratat-o Scriptura : mai intii aprinde focul, apoi da putere

flacarilor si dupa aceea intra in flacarile pe care el le-a pregatit Cind,

a?adar, si*a aprins omul pentru prima data focul eel vesnic ? De bunS

seama ca de la primul pacat. 37. Dar cind da puteri focului ? Cind In^

gramadeste pacate peste pacate. 5i cind va intra in focul eel vesnic ?

Cind suma fara leac a tuturor relelor va intrece orice xnasura prin

excesul delictelor din ce in ce mai mari, precum spune Mintuitorul

nostru catre fruntasii iudeilor : alntrecep masura paiinlilor vostrt, ser-

pilor, 111 de vipere» iS. Nu erau departe de a intrece orice masura 4prm

multimea pacatelor lor cei carora li se adresa Insusi Domnul si, f&r&

indoiala, de a umple numarul nedreptatilor, ca sa piara cei ce de ncum

nu mai erau demni de mintuire. 38. De aceea Legea veche,, dupS.ce

aminteste ca pacatele amoreilor au depasit orice limita^ aratS ca

ingerii au vorbit catre Loth astfel : «Pe fotf care sint ai tdi sco<tfe-i

din aces J ora$; vom nimic/ aces! Joe, pentru ca strigStul ImpptriW

lor s-a Intiltat In lata Domnultd, Care ne-a trimis sd-l pierdem*! .

Fara indoiala ca mult aprinsese acel popor prea nelegiuit fdcttl to

care avea sa piara $i de aceea, cind nedreptatile lor au atins culmea; el

a ars in flacarile crimelor lui. Atit de rau a pacatuit in fata iui Datt-

nezeu, incit a suferit chiar in acest veac gheena care va fi to

judecata viitoare.

18. Isaia 50, 11.

19. Mat. 23, 32.

20. Fac. 19v 30.

H — BOBttllUt 91 s*»lin»n«

- ----- 3'--w-*s. <*~ .- .-

:

242 8ALYXA34US

IX

39, Dar nil e nimeni demn de sfirsitul acelora, — ar zice

citieva —-, fiindcS nimeni nu e de comparat eu spurcaciunile lor. Poateeste adevarat ; dar ce facem ca Mintuitorul aminteste ca sintera

Eoarte rai toti aceia care-I dispretuim Evanghelia ? Catre Caper-naum, spune asa : «Daca s-ar ti fdcut in Sodoma minunile care s-au

iclcut in tine, poate ca ea ai exista $i astaxi. Totusi, vcf spun voudca pentru pdmlntu! Sodomei va ti mai usor in ziua judecafii decit

pentru fines 21, Daca spune ca sodomitii sint mai putin derani deosinda decit toti cei ce hu respects Evanghelia, exista un motivfoarte sigur ca si noi, care In cele mai muite cazuri nu o respectam,

sa tr'ebuiascS a ne teme de ceva mai rau, mai ales fiindca nu vremsa rie m'ultumim cu viciile praeticate si oarecum familiare. 40. Multoranu le sint de ajuns vinovatiile obisnuite, nu le sint de ajuns certu-

rile, defalmanle, jafurile, nu 2e sint de ajuns betiile,' nu le sint deajuns petrecerile desantate, nu le sint de ajuns prefacatortile, nule sint de ajuns juramintele false, nu le sint de ajuns adulterele, nule -sint de ajuns omuciderile, nu le sint, in sfirsit, de ajuns toate

acestea la un. Ioc, care, desi foarte inumane prin atrocitatea lor,

due de fapt la nedreptaji omenesti, cind nu ridica miinile blestemateale celor cu cugete nebune chiar impotriva lui Dumnezeu. «$i'duridicai —' precum este scris despre cei nelegiuiti — plnd la cer guralor si Urhba lor a strdba'tut pamlntul si au zis : cum va sti Dumnezeu,chiar daca. exists stiinfS In cer ?» M. Sau : «Nu va vedea, nici nu va'mielege Dumnezeul lui Iacob»X 41, Poate la unii ca acestia se refera

cuvintele profetului : «A zis nebunui in inima sa : nu este Dumne-zeu* &. Astfel, cei ce spun cS Dumnezeu nu priveste nimic, neglndu-Iprivirea aproape ca-I neagS si substanta, si spunind ca n-are ochipentru nimic, ei afirma aproape ca El nu exista. Si desi nici o nele-giuire n-are vred motivare ratfonalS, fiindcS nelegiuirile nu se potuni cu ratiunea, totusi nici una nu este, dupS pSrerea mea, maifara" ratiune $i mai absurdS, Intr-adevfir, ce e mai nebunesc lucrudecit ca:pe de o parte sa nu-L tagSduiesti pe Dumnezeu ca facStora toate, iar pe de alta sa-L tagaduiesti ca ocirmuitor, sa~L recunosticreator; si sS spui ca nu se intereseaza de ceea ce a creat?' Ca si

cum aceasta I-a fost grija in tot ceea ce a creat, ca sa neglijezeceea ce a creat, 42. Eu insa afirm ca intr-atit de mare ii este grija

21. Mat il, 23j Ltica 10.22. Psalm 72, 9.

23. Psalm S3, 7.

24. Psalm 52, 1.

I'i'A&M**'-'

i«spMi-j^#*ii&AM*-xut x>xrnnszxa

pentru CTeatarile Sale, incjt as putea dovedi cS a avut aceasta grij«

inaintea oricaYei creatii. precum arata acest fapt cu limpezime Insaji

realitatea.Cu adevarat nimic n-ar fi facut, dacS n-ar fi avut grija

de a face, inainte ca sS facS ceva, mai ales fiindcS si lutre oameni

nu e nici unul atit de fSra cap, incit de aceea sS facS si sS desavlr-

?easca vreun lucru, pentru ca dupS ce 1-a desavirsit sS mi se mai

ingrijeasca de el. CSci si eel care cultiv5 ogorul, de aceea il cultivS,

ca sS gospodSreasca" produsele. §i eel ce planteazg vie, de acee* !

.d

planteazS, pentru ca sS se ocupe de plantatfa sa, §i eel care tnc$je

sa creascS vite, isi face toate pregatirile gindlndu-se cum sS-si m8-

reascS turma. $i eel care pune temeliile unei case, chiar inainte Ae:

a avea locuinta gata se gfndeste la tot" ce mai are de facut; nrittat

de speranta viitoarei locuinte. 43. Dar ce sa mai vorbim despre

oameni, cind chiar cele mai marunte vietuHoare fat totul ;

jftfr ii§pV

riui viitorultii? Furnicile in ascunzFsurile lor de snb "ipSmtnt^ttM

aduc din cirap diferite iroade, de aceea le string si le IngramSd^sCr

fiindcS se ingrijesc de viata lor prin cele aduse. Albinelfr cirid l$i

f^uresc fagurii, de ce tree din floare in floare, dac5 nu din dorinta

de a stringe miere, de ce fae fagurii si aduna mlerea, daca nu din

dragostea pentru urmasele lor? 44. Asadar, Dumnezeu, Care a.

insuflat celor mai mici fiinte acest interes pentru propria lor lucrare,

nu S-a putut lips! numai pe El de dragoste fa|S de creaturile Lui, mai

ales c8 toata dragostea fata de lucrurile bune a coborit in noi din

dragostea Lui fatS de bine. El Insusi este izvorul ?i obirsia a toate

si, fiindcS ccJn El — precum este scris — tralm si ne misc&m si

sinterxt}> ffi, de la El primim orice sentiment de dragoste fatS

;

<Ie

odraslele noastre. Tot universul si toti oametiii sint mlSdite ale Crea-

torului lor. De aceea, din insusi acest sentiment pe care 1-a' sBdit

in noi, faefndu-ne sS ne iubim copiii, a voit ca noi sS tnplegem tit

de mult isi iubeste El insusi mlSditele Sale. 45. DupS cum-^- precum

citim — «ceie nevdzufe ale Sale se vdd 3nfeleglndu-se din cele '"pfe;

care le-a fdcut» 28, tot asa dragostea Lui fatS de noi a voit sS ^6 tit-

teleaga din dragostea pe care El ne-a dat-o fatS de ai nostri. SI pre-

cum a voit ca in cer si pe pamint — asa cum este scris— totul s8-sf

traga numele de la El ca pSrinte, tot la fel a voit ca noi sH reennwa^

tem in EI dragostea de tata 27. Si de ce spun de tata" ? Este mai malt

decit de tata, dragostea Lui. O dovedeste aceasta glasul MIntuitorufeii,

Care spune in Evanghelie : <tAth de mult a iubit Dumnezeu lumea

25. Papte 17, 28,

26. Rota. 1, 20.

27. Efes. 3, 15.

r*i*^ArniV'^iWl^irujc;

244 » 'SAL7XANU8

aceasta, Inefi §/-<* do* pe unicui Sou Piu -penfni vinfti - Jonib * Dar§i Apostolul zice: «Duxrtneze!i, jiu $/-a cru/af pe Fml Sau, d L-a datpentru noi toti, cum ne-a daruil toate Impreand cu El ?» 29,

X46. De aceea am spus mai sus ca Dumnezeu ne iubeste mai mult

decit un tata pe fiul sau. Este limpede ca Dumnezeu ne iubeste maimult decit ca pe niste fii, fiindca nu Si-a crutat propxiul Sau Fjupentru noi, pe Dumuezeu-Fiul

} ce se poate spune mai mult ? $iaceasta pentru noi, pentru niste rai, pentru niste nedrepti, pentruniste nelegiuiti. 47. Cine ar putea sa socoteasca prepxl dragostei luiDumnezeu pentru noi, cind dreptatea lui Dumnezeu este atit de mare,incit in fata Lui nu poate sta nimic nedrept? Dupa judecata ome-neasea, omul ar savirsi un lucru nedrept daca ar face sa fie ucisun fiu bun pentru niste robi foaxte rai. Dar cu atit este de mai marepre* dxagostea lui Dumnezeu si cu atit mai minunata puterea Lui,iar marea Lui dreptate nu poate fi inteleasa de om, incit pentrumintea cea slab* omeneasca, marimea dreptatji Lui aproape ca poateparea ca un soi de nedreptate. De aceea Apostolul, pentru a judecamila divina cea farS de margin! fata de noi, spune asa: «De ceHristos, Hind noi intra neevlaviosl, lavremeaSa a murit pentru nisteneevlaviosi? C6ci penim cei dxepf cu greu moare cinevcr* »48. Aceste cuvinte ne arata, de buna seama, dxagostea lui Dumnezeu,iar. dacS accepts cu greu cineva sa moarS chiar pentru cea maiInaltS dreptate, Hristos a dovedit ctt S-a sacrificat murind pentrunedreptatile savirsite de noi. Dar pentru ce a facut Dumnezeu aceasta,indata ne invata prin cuvintele de mai jos: «Dumnezeu Isi aratadragostea Sa pentru not. Daca pe cind noi eram Incii p&catosi Hristosa rnarit pentru noi, cu atit mai mult, asadar, indreptaU liind acumpnnslngele Lui, vom li mlntuiti prin El de mlnie* ». Prin aceastaarata ca a murit pentru cei neevlaviosi, 'liind astfel de mai mare pretbinefacerea care se acorda celor nevrednici. De aceea El spune:«Diujmezeu Isi investeste In noi dxagostea Sa». 49. Cum investeste?Este limpede

: fiindca ne-o daruieste fara s-o meritam. Daca ar fi

acordat-o celor evlaviosi, care-i merits dragostea, n-ar pfirea c3 aacordat ceea ce nu era dator, ci ca a dat inapoi ceea ce era dator.Dar noi ce dam in schimb pentru toate acestea, sau, mai bine zis,

28. loan 3, 16.29. Rom. 8, 32.30. Rom. 5, 8.

31. Rom. 5, 8.

DESPBE'ilS»*9iSiRAB«A I>UI DUM^!5^JBW

ce stutem 'datoxi sa d3m in schimb ? In primul rind, farS tndoialS,

ceea ce martuxiseste prea fericitul profet ca este dator si cS va dainapoi, clnd zice : «Ce voi da Domnului pentru loate pe care mi leMB

dat mie ? Paharut mintuirii voi lua si munele Domnului voi chemm «50. Prima plats este aceea de a reda moartea prin moarte si de a

man toti pentru Cei Care a murit pentru noi, cu toate ca moartea

noastra este de mai mic pret decit a Lui. De aceea, chiar daca vomprimi moartea, nu ne vom achita de datorie. Dar fiindca nu putem

raspunde cu nimic mai de pret, pSrem a da totul daca dam tot cfe

putem da. 51. Astfel, prima achitare de datorie este, cum am spus,

aceasta. Iar a doua, dacS nu achitam datoria prin moarte, s-d .achitam

pxin dragoste. Insusi Mintuitorul de aceea, -

—

' cum spune Apostolul "-~,

a voit ca, murind pentru noi, s8 ne incredinteze dragostea Sa,^ pentru

a ne atrage prin exemplul dragostei Sale si sa. rSspundem -si"noi :Ja

fel fata de o dragoste atit de mare. Si precum se spune ca acele

minunate pietre scumpe ale naturii, care apropiate de fier atrag ca

printr-o suflare vie otelul oricit de dur, tot asa si El, carfe ^este cea

mai stialucitoare 51 mai desavirsita piatra pretioasa din impara'tiile

ceresti, a voit de buna seama ca, prin pogorirea Sa din cei

apropiindu-se de noi, oricit de duri siritem, sa ne atiaga spre

El cu puterea dragostei Sale ; aceasta, pentru ca, recunoscindu-1

darurile si binefacerile, sa intelegem ce se cuvine sfi facem noi pentru

un Stapin atit de bun, dupa ce El a facut aiitea pentru niste slugi

rele ca noi si pentru ca sa se implineasca ceea ce spune Apostolul 33,

astfel incit pentru dragostea Lui sa fim omoritf toata zma $i hlci

necazurile, nici strimtorarile, nici prigoana, nici foairiea, hic'i lipsa

de imbrScSminte, nici sabia sS nu ne poatS desparti de dragostea lui

Dumnezeu, care este in Hristos lisus, Domnul nostfu.

XI

52. Asadar, iritrucit este destul de bine stmt ce datoram ;noi

Domnului, sa vedem ce-I d3m noi in schimb pentru toate Scestea

pe care le datoram. Ce, de buna seamS, dacS nu tot ceea ce aia ipas

mai sus, adicS orice este necuviincios, orice e nedexan, otidb'*sfe

de naturS s3 duca la nedreptate fata de Dumnezeu, adica puttarile

necinstite $i ticaloase, betiile1

, imbuibarile $i tot ce poate^caprinde

mai mult gindul decit cuvintele ? «Cele ce tac ei pe ascuns — 'ate*

Apostolul — este rusinos chiar de spus» M . ?i nu nurxiai acestea, "caxfe

S2. Psalm 115,: 3—4.

33. Rom. 8, 38.

34, Efes. 5, 12.

W.luU'llHl-.!

24* §AtyiA»ns

slnt vechi, apartfnlnd atlt timpurHor prezente ctt si celor trecute.

53. Mai grav si mai dureros este faptul cS adaugam la pScatele vechi

altele noi, si nu numai noi, dar unele paginesti si monstruoase, mai

inainte nevazute In Biserica Domnului. Asa slut cuvintele nelegiuite

rostite impotriva lui Dumnezeu, pline de ocarS si de blasfemie, afir-

mind ca Dumnezeu este nepasator, ca Dumnezeu n-are grijS, cS Dum-nezeu nu se sinchiseste, c8 Dumnezeu nu clrmuieste si c3 prin aceasta

este nerailos, inuman, aspru, impietrit. Intr-adevSr, celui despre care

se spune ca nu vede, nu se ingrijeste si nu-i pasa, ce mai rSmlne decit

53 i se spunS ca e si aspru, impietrit si inuman ? O, oarbS nerusinare

!

O, nelegiuitS indrllznealfi I Nu ne ajunge ca" prin pacatele fara" numSrsintem viriti in toate vinovS{iile fa|S de Dumnezeu, dar slntem si

acuzatori ai lui Dumnezeu. Si ce speranfS, va intreb, mai poate avea

omul care, trebuind a fi judecat, isi acuzS pe propriul sSu judecator ?

XII

54. Dar daca" — zic unii — Dumnezeu vede cele omenesti, daca1

Se ingrijeste de ele, dacS Ie are in atenjie, dacS le conduce, de ce

ingSduie ca noi sS fim mai slabi si mai nenorocitf decit toate najiile ?

De ce ne las3 s3 fim invinsi de barbari? De ce sa fim subjugati dedusmani ? Foarte pe scurt, cum am mai spus, de aceea ingaduie stf

suportam aceste lucruri rele, fiindca meritam sa le suferim. S3 privimla- tlcSlosiile, la blestemStiile, la acele nelegiuiri ale plebej romane,despre care am vorbit mai sus, si vom Intelege daca putem sa-I

meritam protectfa, clnd trSim Intr-o atlt de mare stricSciune. 55. Astfel,

daca" tn sprijinul afirmatiei lor cS Dumnezeu nu vede celo omenestiunii aduc ca argument faptul ca" sintem slabi, cS sintem niste oropsitj,

ce altceva meritSm ? Dac3, desi trSim In atitea vicii, In atita necinste,

ne-ar IngSdui totusi s3 fim foarte puteraici, foarte infloritori si foarte

ferici|i, ar putea fi vreo bSnuialS cS Dumnezeu nu vede nelegiuirile

baibarilor dacS IngSduie sS fie fericiti atitia oameni raVatitia ti'c&Iosi.

De vreme ce InsS porunceste ca oamenii atit de viciosi, atit denecinstiti sS fie cei mai de jos si cei mai nenorociti, se intelege foarte

limpede ca Dumnezeu ne vede si ne judecS, fiindca pStimim ceeace meritSm. 56. Noi socotim, fara" indoiala, ca nu meritam aceasta,

fapt pentru care sintem si mai vinovati si mai demni de pedeapsa,fiindca nu recunoastem ce meritam. Cea mai mare acuzatoare a oame-nilpr vinovati este trufia pretinzind locul nevinovStiei. Intr-adevSr,

intre cei multi vinovati de aceleasi pScate nu este nici unul maipScStos decit eel ce nu se socoteste pacStos. Astfel c3 si noi putemadSuga faptelor noastre rele pe acela c3 ne socotim nevinovafi.

DESPHK ©WVBKNAKEA X.OI DUMNEZEU 24?

57. Dar fie poate zice vreunul — , om fi noi pacatosi si rai, desigur,

ceea ce mi se poate nega, dar sintem mai bum" decit barbarii si prin

insusi acest fapt se vede bine c& Dumnezeu nu Se uita la lucrurile

omenesti, fiindca desi sintem mai buni, ne lasa subjugati de cei mai

rai- Daca sintem mai buni decit barbarii vom vedea indata. Desigur

nu este nici o indoiala c3 sintem datori sa fim mai buni. Dar daca

nu sintem mai buni, prin insusi acest fapt sintem mai rai, fiindca

ar trebui sa fim mai buni, si este mai mare vina pentru eel cu o

stare sociala buna. Daca persoana celui ce pacatuieste este mai res-

pectatfi, si gravitatea pacatului este mai mare. 58. La oricare omfurtul este o fapta rea, dar fara indoiala ca un senator este mai, de

condamnat daca fura ceva decit o persoana cu totul neinsemnata.

Desfrinarea se interzice tuturora, dar este cu mult mai grava daca

este practicata de cineva din cler, decit de un oarecare din popor.

La fel si noi, care spunem ca sintem crestini, din Biserica universaia,

daca savirsim ceva asemanator necurapilor barbare, gresim mai grav.

Pacatuim mai rau cei ce slujim numelui sfint; fiindca unde rangul

este mai inalt vina este si ea mai mare. Religia Insasi.pe care o

mSrturisim, ne acuza greselile ? de aceea este. mat vrednica de osindS

necinstea celui ce a fagaduit nepribanirea. Este mai injositor pentru

cineva sa se imbete, daca in fata lumii se pretinde retinut de la

bautura. .59. Nimic nu este mai rusinos pentru. un filosof, decit sa

se dedea la vicii compromitatoare, fiindca in afara de uritenia pe

care o au in ele viciile, ei este si mai mult stigmatizat pentru numele

lui de filosof. Dar si noi, in tot neamul omenesc, piopovgduim: filo-

sofia crestina si pentru aceasta trebuie.sa fim crezutj si socotiti m&i

rai decit toate neamurile. fiindca traim in numele unei pfopovedanii

atit.de mari §i totusi pacatuim, de?i sintem marturisitori ai ieligiei

noastre; ..-.-

XIII'" '"'*

_":: '

:

;';."..

60. §tiu ca multora dintr.e noi li se pare intolerabil s3 se. spuna

ca sintem mai rSi decit barbarii. Ce facera insa ca nil folosejte- de

loc cauzei noastre daca acest lucru ni se pare intolerabil ? JMJnpQ-

triv3, ne agravam si mai mult cauza, daca sintem , mai rS^, 5if,ne

credem mai buni. «CeI care — zice Apostolui—

"se socote^M fi

ceva, de$i nu este nimic, se amdge$te pe sine Insusi > dar sd-si cer-

cereze omul lucraiea sa» 35. Trebuie sa ne Incxedem asadar In fapta,

nu Sn pSrerea noastra, in rusine, nu in' plScere, in adevSr, ;wa in

minciuna. 61. Dar fiindca unii socotesc de netolerat faptul e3 sintem

35. Gal. 6, 3—4. ':....-

248 SAWMWOS

considerate mai ral decit barbarii, sau nu cu mult mai buni, sa vedern

In ce chip slntem mai buni, si decit care barbari. In tot neamulomenesc sint dona feluri de barbari : eretici si pSgini, In ceea ce

priveste legea divinS, afirm c5, fftra comparafie, noi sintem mai buni

decit totf acestia; dar in ceea ce priveste viata ?i faptele vietii.

imi pare ra"u §i deplmg faptul ca sintem mai rai. Cu toate ca — asa

cum am spus mai sus — nu afirm aceasta despre totalitatea poporului

roman. 62. C3ci ii exceptez intii pe toti cei credinciosi, apoi pe unii

care, desi in afara credinjei, sint la fel cu cei credinciosi sau, daca

e prea mult spus, asemenea celor credinciosi printr-o oarecare sta-

tornicie in fapte cinstite —, dar repet ca toti ceilalti, sau aproapetoti, sint mai vinovati decit barbarii. Si a fi mai vinovat insemneazaa fi mai rftu. Astfel, fiindca unii cred eft este irational si absurd sa"

fim judecati mai r2i, Sau nu cu mult mai buni decit barbarii, sa

vedem, precum am spus. In ce fel si decit care barbari. 63. En, in

afara doar de aceia dintre paglni, pe care i-am mentionat mai inainte,

spun ca toti ceilalti, sau aproape toti, sint . de o mai mare vinovatie,

fiindca due o viatS mai urita decit barbarii. Tu, care citesti acestea,

poate te superi si pe deasupra mai si osindesti ceea ce citesti. Nufug de judecata ta. Osindeste-mS daca mint, osindeste-ma' daca nu voi

dovedi cele afirmate, condamn&-m& dacS nu voi demonstra ca tot cespun eu au spus mai dinainte chiar Scripturile sfinte. 64. Asadar, noi

ne socotim cu mult mai buni decit toate neamurile tumii si eu insumi,care spun ca romanii in cele mai multe privinte sint mai rai, nu tSgS-

duiesc cS in unele sint mai buni. Prin viata si pacate, cum am spus,

sintem mai rai, dar prin religia noastra universale sintem incomparabilmai buni. Trebuie tnsa' avut in vedere ca, daca religia e buna, nu e

meritul nostru, iar daca noi traim urit este vina noastra. Nu ne folo-

seste la nimic cS legea este buna, dac8 viata si purtarea noastra nusint bune •, legea este un bun dar al lui Hristos, iar viata noastra rea

infatiseaza faptele noastre rele. Sintem cu atft mai vinovati dacacultivSm o lege bun3 si sintem cultivatori ai r£uiui. Dar nu sintemnici macar cultivatori, daca sintem rai, fiindca nu se poate numicultivator eel ce este un r3u cultivator. Si nici nu cultiva eel ce nucultiva cu sfintenie un lucru sfint, iar prin aceasta este acuzatoareanoastra insasi legea pe care o cultivam.

XIV

65, Asadar, lasind la o parte prerogativa legii, care sau nu neajuta" deloc, sau chiar ne condamna la o dreapta osinda, s3 com-param viata, preocuparile, obiceiurile, viciile barbarilor cu ale noastre.

JOESPRE GBVSrXARKa' LTJI DOTVWEZEU 249

Barbarii sint nedrepti si noi sintem la fel, barbarii sint zgirciti si

noi sintem la lei, barbarii sint f3ra caracter, si noi sintem la fel,

barbarii sint usuratici, si noi sintem la fel, barbarii sint nerusinati,

si noi sintem la fel, barbarilor le apartine tot ce e urit si necinstit,

§i noua la fel. 66. Dar s-ar putea rSspunde : daca sintem la fel cii

barbarii in stricaciune, de ce nu sintem la fel cu ei si in puteri ? Devreme ce ne este la fel necinstea si vinovatia, fie ca ar trebui sa fim

si noi tot atit de puternici cit sint ei, fie ca ar trebui sa fie si ei tot

atit de slabi cit sintem noi. Este adevarat si din aceasta s-ar deduce

eft sint mai vinovati aceia care sint mai slabi. Prin ce dovedira

aceasta? Prin aceea ca — asa cum am arfttat mai sus — toate se

fdc cu voia lui Dumnezeu. «!n tot locul — precum este sens —

,

<;chii Domnuiui privesc pe cei buni 91 pe cei rain ffi si — precum

spune si Apostolul Pavel — «Judecaia lui Dumnezeu este dupd odevar

Impotriva tuturor celor r&i» 37. Noi, care nu incetam a face rau,

vedem ca din judecata lui Dumnezeu eel drept suportam pedepseje

rautapj. 67. Dar — zici — barbarii sftvlrsesc aceleasi fapte rele si

totusi nu sint atit de nenorociti ca noi. Aceasta insemneaza cS, dac8

barbarii fac ceea ce facem si noi, totusi pacatele noastre atirna mai

greu. Pot fi la fel viciile noastre si ale barbarilor, dar in aceste vicii

in mod necesar pacatele noastre sint mai grave. Cum am spus mai

sus, barbarii sint fie pagini, fie eretici §i vorbesc mai intii despre

paglni, fiindca greseala lor este mai intii. Neamul saxonilor & este

salbatic, al francilor nesincer, al gepizilor fara omenie, al hunilor

iara rusine, in fine viata tuturor neamurilor barbare este Strica-

ciune. 68. Dar au oare aceea$i vinovatie viciile lor, cum au ale noas-

tre, este atit de condamnabiia neru?inarea hunilor, cit este a noastra.

36. Pilde 15, 3.

37. Rom. 2, 3. -«.<38. Saxonli, populate de neam germanic, stapineau la inceput 'tinuturile :imt-

tre Hin si Elba. Faceau incursiuni in apus, peste Rin $i in nord, pesle CJanatoH

Mined!, ?1 pinS In sec. IX, Impreuna cu anglii, au cucerit 51 colonizat Britain*.

Franclt, confederate de popoare germanice, au f5cut ineepin'd 'din 240 d-Hr*.

incursiuni m Gallia, unde din timpul donmiei lui Clovis (465—511) au...deveiBt

doniinanti; de atunci Gallia a luat numele de Franta. Gepi2ii, rainurr a' g6&at,

in sec. III au inceput tncursiuni asupra teritoriului roman. Supu$i de huni; duiia

moartea lui Atilia si-au dobindit libertatea si s-au stabilit in vestal Dacjel. £i ,.!«

Pannonia. In sec. VI au lost eiterminati de longobarzi, alt' popor de neam geir-

manic. Hunii, de origine mongoli din nordul Chinei, in sec. V d.Hr., ajunseserS

in apusul Eurqpei. Aiamanii, popnlatie germanica, au incercat sS se sfcabileasca

in Gallia, dar au fost alungap" de franci, care SntemeiaserS aco!o: un regat sub

conducerea lui Qovis. Alanii, populate de neam scitic, la Inceputul sec. V d-Hr^.

ajunsesera in Gallia si In Spania, unde au fost invin$i de vlzigotf 91 facutl S8

disparS din istorie. Slrlen/i, triburi de neam arab, au format regate puternice ptafl

in sec. I l.d.Hr, clnd au inirat sub stapinire romana. Slria a fost dupa ludeeaprima farS in care s-a rasplndit crestinismul

25G SALVIANUS DSiKPH* xsirnamMutA iui ovtamzxo

atit de demna de osindS vielenia francilor, cit a noastra, at!tde vinovatfi betia unui alaman, cit a unui crestin, seu atit decriminala rapacitatea unui alan, cit rapacitatea unui cretin? Dacainsaia un nun sau un gepid, ce este de mirare aceasta de vremece nu cunoaste in adincime vina fnseiaciunii ? Daca francul jurastrimb, ce lucru nou face el, care socoteste ca jurSmintul strimb esteo vorbS, nu un pScat? 69. Ce este de rairare c5 barbarii cred asa,daca nu cunosc legea si pe Dumnezeu, de vreme ce aproape o maimare parte cu nume roman pacatuieste constient ? Ca sa nu vorbescdespre alt neam de oameni, sa luam in considerare multimile denegustori si de sirieni care au ocupat aproape cea mai mare partedin totalitatea cefaclor, sa vedem dacS este viata tuturor aces-tora altceva declt punere la cale a InseiSciunii si indeletnicire curarnciuna, sau daca nu socotesc ei ca nu insemneazS ceva cuvinteledecit In masura in care stnt de folos celor ce le rostesc. In asa feleste la ei cinstit Dumnezeu, care interzice juramintul, tacit socotescca orice juramint strimb Isi aduce roada sa. 70. Asadar, ce este demirare c3 barbarii insaia, daca ei nu cunosc pacatul inseiaciunii ?Ei nu Iucreaza In disprepal Invataturilor ceresti dacS nu stiu inva-tStura Domnului, fiindca necunoscatorul legii nu face ceva contralegii. Vinovafia noastra este specials, fiindca citim legea divina sicaic&m intotdeauna prescriptive legale, spunem cS-L cunoastem peDumnezeu- si nu-I respectam poruncile si hivataturile , si prin aceastape eel despre care credem ca-1 cultivSm, in realitate il dispretuimsi-1 ofensam

j de aceea chiar ceea ce pare respect fata de Dumnezeueste de -rapt injurie.

XV71. In sfirsit, ca sa nu vorbesc despre aite pacate, cine este dintre

oamenii veacului, In afara de foarte putini, care sa n-aiba intot-deauna in gura numele lui Hristos pentru a jura strimb? De aceeas-a raspindit- si intre nobili si intre nenobili acest juramint: «PeHristos ca am sS fac asta», «Pentru numele lui Hristos, asa fao, «PeHristos ca n-am sa spun nimic altceva*, «Pe Hristos c3 n-am s3 facnimic altceva». Ce sS mai spun? PIna acolo au ajuns Iucrurile, cumam spus mai inainte despre pagini, incit se pare c8 numele luiHristos nu mai este un juramint, ci doar un cuvlnt. 72. ConteazSfoarte putin pentru cei mai multf acest nume, astfel cS acestia nici-odata nu pot fi luatj mai putin in serios decit atunci cind se jurape numele lui Hristos. Cu toate c3 este scris : «Sct nu iei numele

..:.-

Domnului . t&u In deserte™, pina intr-atlt a decazut respectul fata

de Hristos, incit intre celelalte lucruri desarte ale veacului nimic

nu pare mai In desert spus decit numele lui Hristos. 73. Multi se

jura c8 vor face in numele lui Hristos nu numai unele lucruri mSrunte

si fara insemnState, ci chiar unele nelegiuiri. Astfel se spune in mod

curent : «Pe Hristos cS-1 suprim*, «Pe Hristos cS-1 loveso, «Pe

Hristos ca-1 ornor*. S-a ajuns ca atunci cind ei se jura pe numele

lui Hristos sa considere ingSduitS de religie nelegiuirea pe care o

savlrsesc. lata, voi spune ce mi s-a intimplat chiar mie. 74. Pe cind,

cu putin timp in urma, induplecat de rugSmintea unui ora sarac,

51 rugam pe un oarecare dintre cei bogati cu toata staruinta sS mi-i

ia bietului om, sSrac si lipsit, ultimele mijloace de existentS, sa

nu-i rapeasca putiriul pe care-si sprijinea sSracia, de-ndata acela,

care dorea cu sete nebuneasca ultimele lucruri ale saracului, dupa

ce pe celelalte i le Inghitise cu anumite planuri si cu arzatoare

lacomie, bulbucindu-si ochii si axuncind spre mine priviri ucigase,

parca ar fi urraat sa iau eu ceea ce el Inca nu luase celuilalt, mi-a

raspuns ca In nici un caz nu se va inttmpla ceea ce li ceream; - ca

si cum ceea ce f3cea ar fi fost dintr-o porunca a scrierilor sfmte,

peste care el nu putea sa treses. 75. Intrebindu-1 din ce cauza nu

putea sS renunte la ceea ce sSvIrsea, mi-a rSspuns cu urmatoarele

cuvinte categorice, care nu puteau fi contrazise : «Am jurat — a zis

el — ca trebuie sa fac 'acest lucru ,- vezi, asadar,. daca pot, sau daca

am dreptul s3 nu fac ceea ce am spus jurlndu-mi pe numele lui

Hristos ca voi face», Atunci eu (cad ce mai puteam face olnd. ;el

socotea ca juramintul ii confera un drept sfint ?), auzind c*-si sprijinS

nelegiuirea pe un temei religios, am plecat.

XVI;

76. Acum ii intreb pe toti cei cu minte sanatoasa :, cine ar

crede vreodata c3 IndrSzneala lacomiei umane va ajunge pip* la

aceasta necinstire a lui Dumnezeu, incit sa spunk cineva c3 faptele

rele, prin care necinsteste pe Hristos, le face in numele lui Hristos?

O, incalificabiia si monstruoasS nelegiuire j La ce indrazneli nu s-au

dedat mintile celor necinstiti I Se InarmeazS pentru a jefui In numele

lui Dumnezeu, II fac intr-un fel pe Dumnezeu autor al cri?aei lor,

si, desi Hristos interzice si pedepseste toate faptele rele, ei spun, ©a

uelegiuirile lor le savlrsesc pentru Hristos. tar noi ne plingem de

nedreptatile dusmanilor si gSsim pricina barbarilor pagini c5 se.Jura

sfrimb. 77. Cu cit mai mic le este insa pacatul jurSmintului strimb

39, le?. 20, 7-

252 3AL.nt&tBS

In numele demonilor, decit al nostra in numele lui Dumnezeu! Cucit este mai mieS vina de a necinsti numele lui Jupiter decit pe eelal lui Hristos! In primal caz se jura pe un om care a murit, in aldoilea pe Dumnezeu, care este viu. Acolo nu mai exists macar unom, aici exists Dumnezeu Cel Preainalt si, in acest caz, cu cit

este mai mare juramintul fals, cu atit mai mare ii este si vinovatia.Acolo, de vreme ce juramintul aproape cS nu exista, insemneaza canu exists nici eel mincinos. Caci de indatS ce nu exista zeul pe carese jura, nu exists nici pacatuirea cind se jura strtmb. 78. In sflrsit,

cine vrea sa stie cit de adevarate sint cele pe care le afirmam noisa asculte pe Sfintul Apostol Pavel, care predicted spunea astfel

:

«Noi stim insa c8 toate cite ie spune legea, acelora care sint inlege Ie spune»*>.. Si in alt loc : Made nu exista lege, nu exista niciabatere de la iege»«. Prin aceste doua invataturi sint arState celedoua parfi ale neamului omenesc : cei asezati in afara legii si ceice traiesc in lege. Care sint cei asezati in lege ? Care, desigur, dacSnu crestinii ? Asa a fost insusi Apostolul, care vorbeste despre sine

:

«Nu slnt idra" legea lui Dumnezeu, dar sint Jn legea lui Hristos* &79. Dar cine este fara legea lui Hristos? Cine, daca nu paginii,care nu stiu legea Domnului ? De aceea zice despre ei : «Vnde nueste lege, nu este nici abatere de la lege)*. Aceste cuvinte arata canumai crestinii sint catcatori de lege daca au pScStuit, dar capSginii, care nu stiu legea, gresesc fara abatere de la lege, fiindcanu poate fi nimeni acuzat ca s-a abStut de la un lucru pe care nu-1stie. Numai noi, asadar, sintem cSlcStori ai legii divine, fiindca,precum este scris, citim legea si n-o indeplinim, si prin aceastastiinfa noastra nu este altceva decit abatere, fiindca stim legea numaica sa pScStuim mai grav, cakind prin poftS si desconsiderare ceeace cunoastem din citit si din inima noastra. 80. De aceea foarte binese potrivesc oricarui crestin aceste cuvinte apostolice : «Tu, ecl ce'e lauzi cu legea, il necinstesti pe Dumnezeu prin cdlcarea legii

;caci prin vol este hulit intre neamuri numele lui Dumnezeu*®. Citde vinovati sint crestinii se poate intelege din acest singur fapt ca"defSimeaza numele lui Dumnezeu. Si desi ni se scrie sS facem toatemtru preamarirea lui Dumnezeu « noi, dimpotrivS, facem total intranecinstirea lui Dumnezeu. Insusi Mtntuiiorul nostru in fiecare zistngS cStre noi; «asa sdf lumineze iumina voaslra Inaintea oamenf-

40. Rom. 3. 19.41. Rom. 4, I5u42. I Cor. 9, 21.43. Rom. 2, 23.44. I Cor. 10, 31.

0E3F«fc<at»*Siw«»fcA xtrr dwmnkzeu 253

lot, penim ca ttti oamenilor sS vada laptele voastre bune si s& prea-

mdreased pe Tatal vostru Carele este In cerurm*5. Noi, dimpotriva,

trSim in asa fel, ca fiii oamenilor sa vadS faptele noastre rele si sS

huleascS pe TatSl nostru Carele este in ceruri.

XVII

81. Astfel stind lucrurile, cu ce mare trecere ne mai putem amSgi

in numele crestin&tStii noastre, daca traim si ne purtSm astfel, incjt

prin insusi faptul cS ne numim popor al lui Hristos pSrem a fi. o

dezonoare pentru Hristos ? La pagini, dimpotrivS, ce putem gSsi la

fel ca la noi? Oare se poate spune despre huni : lata cum sint cei

ce-$i zic crestini? Se poate spune despre saxoni sau despre franci:

iata ce fac cei ce afirmS cS sint adoratorii lui Hristos? 82, Q^re

caica maurii m legea sfintS prin datinile lor inapoiate ? Oare obiceiarile,

cu totul lipsite de omenie ale scitjlor ?i ale gepizilor constitute un

blestem si o hulS pentru numele Domnului si Mintuitorului nostru?

Se poate cumva spune despre vreunul dintre acestia : unde este legea

cre?tinS in care ei cred ? Unde sint Indemnurile la cuviosie si nepri-

hSnire pe care le invat,a? Citesc evangheliile si sint nerusinati, aud

cuvintele apostolilor §i sint niste befivi, urmeaza pe Hristos si

jefuiesc, due o viata de nedrept&ti si spun cS au lege dreaptS. Astfel

de acuzatii se pot aduce vreunuia din neamurile pomenite? In nici

un caz nu. De toate acestea sintem vinovati noi, prin noi este injosit

Hristos, prin noi legea cre?tinS este ponegritS. Despre noi se spune

ceea ce am spus mai sus : iata ce fel de oameni sint cei ce adorS

pe Hristos. 83. Ei mint cind spun ca invata cele bune, cind se laudS

ca-si insusesc indemnurile legii sfinte, CSci dacS ar invata cele bune,

ar fi buni. FSrS indoiala ca asa este religia, cum sint si adeptii ei.

Asa-i slnt invStSturile, cum sint $i cei ce le Invata. Este limpede astfel

cS si profetii pe care-i au ii invatS lucruri necinstite, si apostolii

pe care-i citesc le-au spus nelegiuiri, ?i evangbeliile cu care se im»

pauneazS propovaduiesc ceea ce ei lnsi?i fac. 84. Pe scurt, crestinii

s-ar purta ca niste sfinti, dacS ar fi invStat de la Hristos cele sfinte.

Dupa adoratorii sSi poate asadar fi pretuit eel ce este adorat. Cum

este un profesor bun, eel ai cSrui scolari se vad a fi a?a de rSi?

Doar de la el i?i trag numele de cre§tini, pe el il aud, pe el II

45. Mat 5, 16. „ ..

46. Mauri, locuitori al provlnciei Manritaaia din nord-vestul Africil. Scith P°P?-

latli care locutan In regiunea de nord a M5rii Negre, an cucerlt o parte dmEaropa §i Asia, dar an fost la rindnl lor subjugatf de alte popoare. In sec. Vll dJir.,

numele Scltiei dispare din istorie, teritortal el filnd Impartlt de slavi, avari, bul-

gari etc.

254SALVIANTJS DESPRE GgYlEgKABEA X.OI DUMNEZEU

vlrT'^J Z ?Utim tUtUr°r SS lntelea93 tavatatura lui Hristos.

toe, cif de gresU si de fals au fost informal! p5Sinii despre sfinteniaDomnulu^ o aratS anchetele singeroase ale prigonitorilor sSlbScare credeau ca la sacrificiile creatine „u se sSvirseau declt faptenecurate „ ngrozatoare. Ace?tia socoteau cS inSu$ i Inceputul re Se!

S^TT" porne?te de la doua crime foarte raari<^ ™£derea si a dona ceea ce este mai grav decit onmciderea, pacatnirea

intre,

fu s, pannji, dar nu numai omuciderea ,i pScStuirea intre Llbrn faimliei, ci, ceea ce este mai nelegiuit decit acest pacat si decltomuaderea impreunarea cu mame preacuvioase si uciderea decopilas. nevmovati despre care credeau nu numai ca sint ucisi dar

,

C

o2 Z T * mai **"**"• cS sint "tocatl de catre crestini. 5i™ nitPentrU 9 Imbh"nZi Pe ^mnezeu, ca si cum ar existavreo nelecpmre mai mare care sa-I supere, pentru a ispSsi o crimS

SJL7? ^ Tta/lta mai mare'PentrU a aduce J«t«. ca ? i cumDornnul s-ar putea fngrozi max mult de vreun lucru, pent u aUa

ceLV

cTa;fdflne

'

Caf ^ ChIar daCS ar~ <**»* 5aceste cai ar fi de un pre{ atlt de mare a ajunge la ea prin nistecrime atit de ingrozitoare, .

'P 5

XVIII

86. Putera Intelege deci ce fel de oameni cred paginii cS slut

cmi J ^ "a InVat3t 3Semenea Jertfe-$i de ce a?a? De

«;sd

; -.

m CaUZa CeI°r Ce'5i ric °*«* 5i nu slnt, care prin

2F2S m^fl05me

J*def*imeaZa nUmele -^"^ care cum

^L ,1SeSC °W CUn°SC ** Dumne^. ^r prin fapte II

in S«rC;

Vreme ^ ^ ^ de dB"3«t»ori si far* nimic sfint,

sttnt a, Sln

a^a

r7,U1

' ^ ?"" Qele3iuirile lor este plngant numelestint al Domnului Dumnezeului nostra. 87. Cit de rau, de o neleqiuire

nTamUl^il trte

,faPt

^ * * ** "^ M Dumneze^ «» huta^2a™ dm Chiar exemPIul Preafericitului David: acesta,S mlTr "/J"? ^ P6deaPSa C6a Ve5niCa Pentru ^elilesale lulndu^ ca rag rturie numaj una ^ fn-a putut doblndi iertarea avind ca apa^tor cainfa. Caci lu care-s

«™«»e«^faaliil «u, nu ve/ mur«, dar a adSugat pe data : «Totu? l,

47. Tit I. 16;48- II Petrti 2. 2.

2SS

:^

tiindca of fdfciii pe dusmonfj Domnuiui sa~l huleosca, din aceasiapriclna Hui care s-a ndscut din tine va miiri»®. 88. §i ce s-a in«m-plat dupa aceasta ? §i-a scos diadema; a aruncat pietrele scumpe, s-adezbracat de hainele de purpura si de orice stralucire a demrd'taUiregale, s-a retras in singuratate, s-a imbrScat cu un sac umffltor,si-a pus cenusS pe cap si, plinglnd cu cainfa amarnica, se ruga prea"bunului Dumnezeu sa-i crute viata copilasului , dar cu toate ruga-ciunile si umilintele n-a putut sa-si scape copilul, desi, ceea ce e«teun putemic ajutor pentru cei ce se roaga, crezuse cS va dobiudiceea ce cerea de la Dumnezeu. 89. Din aceasta se poate fnfetegp canici o nelegiuire nu cere o isp5sire mai mare decit faptul de a daneamurilor pricinS de blasfemie. Caci oricit de grav ar fi gre^tcineva farS hula altora, isi aduce numai osinda sa -, dar cine 6 J*«aitpe al{ii sa huleascfi duce cu sine pe.mulfi la moarte si In mod necesarse face vinovat pentru atitia citi a tlrlt cu sine in greseal&Nu numaiaceasta, orice pacStos care pSc&tuieste astfel incit prin pacatuI-sSunu face totusi pe altii sa huleasca, pacatul 11 osindeste numai pe ceice a pacStuit, caci nu raneste numele sfint al lui Dumnezeu prinvorbele rele si nelegiuite ale hulitorilor. Daca insa cineva pacatuindface pe altii sa huleascS, in mod necesar pacatul lui depSseste masuraunei nelegiuiri omenesti, fiindca prin ocara multora aduce lui Dum-nezeu o foarte mare injurie,

XIX

90. Acest pacat, precura am spus, este In mod deosebit numai alcrestinilor, fiindcS Dumnezeu este hulit numai prin el, care invajacele bune si fac cele rele, care, precum este scris 50

, 11 marturisescpe Dumnezeu In vorbe si-I tagSduiesc in fapte, care, cum spuneacelasi Apostol, primesc legea, ii stiu vointa si o. aprobS, care maiales au in lege forma stiintei si a adevarului, care spun sa nu furl

si ei furS, care citesc in Scripturi cS nu trebuie sa te destrabfile^i

si ei se destrSbaleazS, care prin lege se falesc, iar prin Incaicarealegii il necinstesc pe Dumnezeu. 91. $i de aceea crestinii sint maSrai, fiindc3 ar trebui sS fie mai buni ? ei nu fac ceea ce marturisesc

si-si tSgSduiesc mSrturisirea prin obiceiurile lor. Este mai de. con^damnat rautatea decit o acuzS numele bunStatii si un name cuvibspoate fi Hinova tie a celui necuvios. De aceea chiar Scriptura alee in

Apocalipsa" cStre un crestin calduj : «0, de ai ti on"cold, ori rece ;

49. II Reg! 12, 14.'''''

50. Tit 1, 16 r Rom. X 17.

258 SALWANU3

acum insa, iiindca esti caldut, am s<3 re vcirs din gura Mean a. Domnul

porunceste oricSrui crestin s& fie fierbinte in credi&ta 51 in. duh.

Caci este sctis a$a : «Sa fim tierbinfi In Duh, slujind Domnului» 5$<

92. Asadar in aceasta fierbinfeala se aratS ardoarea credinjei reli-

gioase. Cine are In eel mai inalt grad aceasta ardoare se recunoaste

a fi fierbinte si credincios. lar eel ce n-o are deloc se Intelege ofi

este rece si pagtn. Cine insa este intre unul ?i celalalt, sau nu e nici

unul, nici celalalt, este crestin caldut si urit in fa|a lui Dumnezeu

si catre acesta sint spuse cuvintele ; «0, de ai fi ccld sau rece ; acuminsa, iiindca' esti caldut, am sd te vdrs din gura Mea». Aceasta vrea

sa spuna ; O, de-ai avea ori cSldura si credinta bunilor crestini, ori

raceala si nestiinfa pSginilor. Caci ori te-ar apropia de Dumnezeucredinta fierbinte, ori te-ar ierta Sntrueitva necunoasterea legii ptaii

in timpul de fata. Acum insa, fiindca ai cunoscut pe Hristos sMi.

neglijezi pe eel pe care 1-ai cunoscut, tu, care ai fost primit oricnat

in gura lui Dumnezeu prin cuno asterea credintei, vei fi dat afar&

prin starea ta c&lduta. 93. Aceasta a aratat-o limpede si Sfintui

Apostol Petru, cind a spus despre viciosi si despre cei calduti, adie*

despre crestinii care traiesc in pacat : «Era mai bine pentru ei sH

nu cunoasca adevarul, declt cunosczndu-1 sa se intoarca de la Inscuv.

cinarea ce ie-a tost data. Se "mtimpla. cu ei ce spune un adevarat

proverb : «Ciinele s-a intors la varsatura lui si scioaia s-a tavalit

in noroi si mocirlav B. Ca sa injelegem bine ce s-a spus despre cei

care, desi cu nume de crestini, traiesc in necurafenie 51 murdatiile

lumii, asculta ce spune tot despre crestini In acela$i lor : vDacd ei,

iugind de Sntindciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mlhiul-

torului nostru lisus Hristos, Incurcaf-i iar&si In acestea sint Invinsl,

li s-au tdcut cele nol mai rele decit cele dinainte* H. 94. Aceasta ospune ?i fericitul apostol Pavel in acelasi fel : «lntr-adevdr, taierea-

Imprejur foloseste dacd ptizestl Iegea ; dar daca esti calcator al legii,

t&ierea Imprejur a ta a devenit netaiere Imprejur* 55. Dar ca" t&ierea

imprejur trebuie luatS in sens de crestinatate el insusi ne invat^

spunind foarte limpede : aTaiere Imprejur sintem noi, cei care slujim

lui Dumnezeu In duh si nu ne incredem in frup» ^.. Prin aceasta vedemca el aseamana pe crestinii r3i cu paginii, si nu numai ca-i aseamana,dar aproape ii socoteste raai prejos de acestia, zicind : «Daca insa eel

51. Apoc. 3, 15.

52. Rom. 12, 11.

53. 11 Petru 2, 21 $1 arm St.

54. II Petru 2, 20.

55. Rom. 2, 25.56. HI. 3, 13.

DESPBS • 0ft9!**i*W*HS& XiUl DVHHKZBV 257

net&iat Imprejur pdzeste hotarlriie legii, netaierea lui Imprejur nu va

ii oare socotitd ca tdiere Imprejur ? §i nu or glndi ei, din tire netdlat

imprejur dar Jmplinind legeo, ca tu respecfind door Jil era legii si tdfereo

Imprejur esti calcator al legii ?» 57. 95. Prin aceasta intelegem, cum

am spus mai sus, ca sintera cu mult mai vrednici de osindcL noi, care

avem legea lui Dumnezeu si o nesocotim, decit ei, care in nici unchip n-o au ?i n-o cunosc. Caci nimeni nu e socotit cS dispretuieste

ceea ce nu cunoaste, etntr-adevar, nu sffam pofta — zice Apostolul-—dacd legea nu spunea : sa nu poftesti» **. Nu calca legea cei ce n-o au,

fiindcS — precum este scris — uunde nu este lege mi este nici ineffl-

care de leges 59. ?i prin aceasta, daca nu sint calcStori ai legii ,:

Lpf!-

care n-o au, insemneazS cS nu dispretuiesc nici cuprinsul legii pf»;

care nu-1 stiu, fiindcSi nimeni — precum am spus .—, nu poate dis^i

pretui ceea ce nu-stie. Asadar noi sintem deopotriva dispretuitori.i'iit

calcStori de lege si prin aceasta mat rSi decit pSgiaii,' fliHAc& ei h&cunosc porunctle lui Dumnezeii, noi le cunoastem ; ei tin le au,' h|fi

:

le avem,- ei, nu fac ceea ce n-au auzif, noi calcSm Ceea ce am citifc:

De aceea la ei exista necunoas^erea, iar la noi caicarea legii, ?i este;

mai micS.vina a nu sti legea decit a o disprejui.

;:ni

-'ilO',

,.iJJKi

57. Rom. 2, 26.

58. Rom. 7, 7.

59. Rom. 4, 15.

is — Boethim »1 Salvisni*

iiiiii"i5ct^**--i»^. i

CARTEA A V-A

1

1. $tiu ca unii nepazitori ai credintei ?i neintelegatori ai ade-

vSrului dumnezeiesc ar putea spune, impotriva celor afirmate de

mine, cS, daca este atit de mare vina crestinilor pentru neascultarea

lor, Incit trecind peste ponmcile Domnului, pe care le cunosc, paca-

tuiesc mai mult decit nearaurile pSgine, care nu cunosc leyea, .aces-

tora le-a lost ;mai folositoare necunoa$terea decit ounoasterea si ca

adevarul eiste, pe ctt se vede, impotriva,- celor ce ,1-au cunoscut. j^.ces-

lora trebuie sa le raspund ca nu adevSniHe^este impotriva,. ci viciile,..

canu legea ii vatama, ci purtarile. Poarta-te June, si s.tiinta legii va

fi pentru tine ? iniatnra viciile, si legea^ iti este de folos. «$tim — zice

Apostolul 1 — cd iegea este buna, dqcd se foloseste cineva de ea

pottivit legii». Asadar, foloseste-te de lege potrivit ei, $i |i-ai fScut

tu insuti o buna lege. «§tim, — zice — cd legea este band, daca se iolo-

seste cineva de ea pottivit legii, stiind cd legea nu este pusd pentru

cei drept». 2. Astfel, incepe s& fii drept si vei Ii neatirnat de lege,

fiindca nu poate veni impotriva bunei purtSri legea care apSra bunele

purtari. «§tiu — zice — cd legea este bund, daca se foloseste cineva

de ea potrivit legii, stiind cd legea nu este pusd pentru cei drept,

ci pentru cei nedreptf si nesupusi, pentru neJegiu/fi si necuvios/ si

pdcdiosi si pentru cei ce se Impotrivesc cu ceva invdtdturii celei

sdnatoase» 2. ?i prin aceasta nu legea ti se impotriveste \ie, omule,

ci tu te Impotrivesti legii, si nu legea este impotriva ta dindu~ti bune

invataturi, ci tu esti impotriva legii traind in rele purtSri. 3, Hotarit,

ea este pentru tine si tu esti impotriva ei. Ea te indruma spunlndu-ti

cele sfinte, tu vii impotriva ei savirsind cele necurate si nu numai

contra ei, ci si contra ta. Prin aceea fiind contra ei esti contra ta,

fiindca in ea stau mintuirea si viata ta. Astfel ca, in timp ce para-

sesti legea divinS, te lipsesti de propria-ti mintuire. Noi nu ne plingem

de legea divina altfel decit se plincje de un medic foarte bun un

bolnav nerabdStor care, dup3 ce a facut ca prin purtarea lui sS-si

i. I Tim. 1, 8.

2. I Tim. I, 9.

oEaraaFji •tUt' DUMMECTO

inrfiuta^eascSr bbala, acuzS pe medic de nepricepere. Ca si cum sfa-

turile ar"<. putea Ingriji vreo silbieiune, daca" nu H se supune eel islab,

sauar putea insanatosi pe cineva regimul pe care i-1 pornneestemedicul, daca Insusi bolnavul nu respects regimul. 4, Ce ajut or fi

da stomacului absintul, daca indata dupa el urmeaza lucruri dulei ?

Ce ofera linistea celor din jur unui furios, daca strigStele sale ii

innebunesc si mai tare? Sau la ce poate ajuta o contra-otrava ineares-a turnat otrava ? Si pentru noi legea este contra-otrava, ' iar vicittt;

otrava. Nu ne poate insanatosi contra-otrava legii, dacS ne .r&pttne;

otrava viciilor. Dar despre acestea am vorbit §i mai inainte destui

si, daca va fi nevoie, si mai •.departe,. eu ajutorul Domnului^ voli maispune cite ceva. ' .-.

.< ,>>"de

5, Fiindca . am .,-amintit mai sus ,ca exista- doua. ; |eluii jsau sK^f^f^-

de barbar i ; pagini si eretici si fiindca, 4npa parerea Jft0a,\ despot;

pagini am. .vorbit destui, mai departe ne vom reieg(j r.si asuptajie^e^,

cilor, in masura in care va fi necesar, Cineva poate sa spuna^chiafdaca legea divina nu cere pagpilor sS indeplineasca poruncile pfe

care ei nu le cunosc, ereticiloi, in schimb, cu sigjuranta le cere, fiindc|fc

,

ei le cunosc, Acestia citesc ceea ce citim si noi, exista si la ei aceiajgi.

profeti ai lui Dumnezeu, aceiasi. Apostoli, aeeleasi Evanghelii si prju.;,

aceasta legea nu e mai putin ^desconsiderata de ei decit de noi, ba rn^i.,

mult, desi citesc aceiea?i . scrieri ca, ai nostri, fac lucruri cu muit.ra*$

rele decit ai nostri. Sa vegem asadar si. una si alta. 6vEi citesc.—^ci-r-.,

aeeleasi carti pe care 'le citim ji noi. Cum aeeleasi, cind unele

ele au:fost r3u schimbate ?i rSu trapsmise de cafcre r3i aut;p4 ? J

nu sjnt aeeleasi, fiindca nu pot spune acela^i lucru, cele ^.j^b^.^unele pHrti stricate. Nu-si au autenticiiatea cele. .care ?i-au piesdui.

integritatea ?i nu-?i p3streaza nicidecum starea lor cele ce ' "aii; tost

lipsite de puterea cea sfinta de la inceput. Noi insS avem Sr^pftiriie.

Sfinte;1

depline, nestricate; !

intregi, pe care le sotbim de la 'izVdSSiti

lor direct, sau le scoatem din fevoruT eel mai curat, printr^'cttratf'

talmScire^ Datoria noastrS in«a este sS le citim bine; 7. $i: nu'li»nn«t^

sa le citim bine, ci sS le ?i tndeplinim cubtne.-E^fe mai'•' mtca^^ptf5

de a nu citi cele sfinte,. decit de a nu respecta cere citite si m8*te»-

ca noi nici nu citim sum trebuie, nici nu pazimreum trebuie deoicici?'

citjm. Celelalte, neamuri, fie: aa n-an legea lui Dumnezeu, i fie dSj©'

au stricata si r3nita si prin aceasta, — precum am spus — n-au eeea

ce auaga.Caei?*' 'dac* exista unele din neamurile Sarbare1 caie parrt

a avea, intre, eSriiie ;lor Sfinta ScripturS eu mai purine schimbari;

..• :/..*id;-^-^^s.-,:-.'.-- -.-...- .. .. .,.,

260 ••> SAIiVIAKUS

sau falsificari, o au totusi stricata prin traditfa vechilor invatatori

si ' prin • aceasta au raai degraba traditii decit InvStalura, fiindcS ei

nu pastreaza ceea ce ii po~vatuieste adevarul legii, ci ceea ce le-a

virit sificaciunea unei rele tradi^ii. 8. De buna seama ca barbarii,

siraini de cele ale stiintei romaae, care nu stiu nimic altceva decit

ceea ce aud de la mvatatji lor, ceea ce aud aceea urmeaza si astfel,

in mod necesar cei nestiuiori ai intregii stiinte si literaturi cunosc

csenta legii dumnezeiesti mai mult din mvat&tura, dectt din citit,

pastreaza... mai degraba Snvatatura decit legea. Pentru ei mostenirea

de la invatatorii lor si invatatura invechita este ca si o lege, fiindca

stiu numai ceea ce stnt Inyatati. 9, Sint asadar eretici, dar ffirS sa

stie, suit numai pentru noi eretici, dar pentru ei nu sint. Ei se soco-

tesc in a?a de mare masura drept jyedinciosi, incit ne defaimeazS. pe

noi insine cu numele de eretici. Asadar, ceea ce sint ei pentru noi

sintem noi pentru' ei. Noi sintem siguri ca ei ponegresc nasterea

divina, fiindca spun ca Fiul e mai utic decit Tatal 3. Ei ne socotesri

necinstitdri ai Tat&lui," fiindca-i credem pe Tatal si pe Fiul eg*rL<

Adevarul este de partea rioestra, dar ei susfin c5 e de partea lor1

.'

Noi il cinstim pe Dumnezeu, dar ei' socotesc ' ca trebuie cinstit Dum* 1

nezeu numai in fehil 'in care cred ei. 10; Ei nu fad slujbe rellgioasfe'

fiindcS; pentru ei credin|a este cea mai matta slujba". Sint necuvic^iv

dar socotesc cS'aceasta este adevSrata cuviasie. Ei gresesc, asadar,

dar gresesc cu euget bun, nu din ura, ci din dragoste i&\a de Dum-nezeu, crezind Ca-L cinstesc si-L iubesc pe Doranul, Desi n-au credinja

cea adevarata, ei socotesc ca aceasta este dragostea cea desavfrsira

fatS de Dumnezeu. In ce fel vor trebui pedepsi^i in ziua judecafYf

pentru aceasta ratacire a uhei pareri gresite, himeni nu poate sfe

decit JudecMoru], 11, Deocamdata de aceea, dup5 cum gindesc,

Dumnezeu le acorda IngSdumta, fiindca vede ca ei, desi nu cre<$

corect, gresesc totusi prin dragostea unei pareri cuvioasse, mai ales.

fiindca stie ca ei fac cele pe care nu le stiu. Ai; nostxi in schimb nuiau tn serios ceea ce cred si astfe} aceia paclituiesc din vina invaja^tilor, iar ai nostri, din propria lor vina, aceia din nestiinta, ai nostri,

cu stiintA aceia fac ceea ce cred ei drept* ai nostri, ceea cens*iti< ei

cS este nelegiuit. $i de aceea, 6intr-o dreaptS judecata, pe aceia Si-

ocroteste ingaduinta lui Dumnezeu, pe ai nostri Ii dojenesteeuobser-vatiile Lui, fiindca stie pinS unde trebuie iertata ignorant, iar

3. Atienii (unnfitori ai preotului ,Arie din Alexandria), suspneau ci peisoaneleSfintei Treimi nu sjnt de aceea?i fiintfl, c4 Fiul este mai mic decit TatSl. Erezialui Arie a fost condfemitati de conciWie din Nlceea (325) fi Constantinopol (391).

Di6»PRK:?40iVIKj!lA»*A iLU't DUMNXZBU 26f

disprepil nu este ingSduit. Caci este scris : ixftobul care nu $tle vato

siapinahii sdxi si n-o indepllne$te vq primi putine lovituri ; dar eel

care o $tie ?i n-o 2ndepline$te va primi multe* *..-:

Ill

12. Asadar s'A nu ne miram ca primim multe lovituri, fiindcS nupacatuim prin nestiinta, ci prin nesupunere. Stiind binele, nu facem

ceea ce este bine si infeleglnd deosebirea dintre drept si nedrept.

urmSm cele nedrepte. Citim legea si-i <;alcam poruticile, cunoastem

invatSturile sfinte numai pentru pa sa savirsim ceea ce ne este jn$er-

zis. Spunero ca-1 iubim pe Dumnezeu si sintem . slujitori ai diavolul#i.

13. Dupa astfel de purtare intotdeauna voim sa priwim de la Dfcp-nezeu cele bune, dar intotdeauna ingrSmadim rau p^ste rSiu. ¥HlfbPca Dumnezeu sS ne Indeplineasca orjee, iar noi nu ^oim^ »9 .Inderti-

nim yoia lui Dumnezeu. Ne purtam ca si cum noi asp fi : mai -prejsus

de Dumnezeu. Voim ca Dumnezeu sfi se supuna mereu vpintei noas%»,

iar noi toti Ii respingem mereu voinfa Lui. El este direptoiar -rjei

sintem nedrepti. El dojeneste pe cei ce trebuie dojernil si-i ingSdnt^

pe cei ce trebuie ingidutti. Si-ntr-un car si; In celSlalt vrea .SS

ajunga la un singur lucru : ca si dojana sa infrioeze la drept cre-

dinciosi pofta de a pac5tui si ca ingaduinta lui Dumnezeu sa feca"

pe eretici sa cunoascg plna la nrmS. adevdrul deplin al-credinfei, mai

ales cind ii stie ca nu sint vrednici de dieapta credinta cei. -pie

care-i vede ca sint mai presus de cei dreptcredjaclosi. prin felfll

vietji lor. 14, Toti acestia despre care vorbim ; sint fie vaHdali,?>«:fie

gotj. Despre ereticii romani, a caror multime ,este;nenumarata,,:

;;rni

spunem nimic si nici nu-i asemSnam, fie:

romanilc^, fieibaj^ariiOf.

fiindca prin necredinta sint mai rSi decit romaaii r iar prin ttr^pnia

vietii, mai josnici decit barbarii. Aceasta insa nu -numai'X& pSitttfe

ajuta, dar ne incarca peste ceea ce sintem ineSrcati de; «oi' !bisW«/

1—I-.,...; .-.;'. .' .- ; ..'iv:r t 'sftrrr"

4. Luca J 2, 47 si uriaifc •;' ' < . :\i r.-

.'•&£&5. Vandali, populate de neam germanic ?i in parte Slav, din nord-esjwj. paw--

pel, au cobortt In sec. lit d.Hr., plnl In noirdul Daciei, iar tn apiis; alia^f

^

fdn ;4Hmi.si suewii, au .ajuns a incepytul sec. V to GaUia si apoi in ..SpaniasfWI^t^ISi*1

stabilit In flnutul cai;e de la.ei s-a mimit inlli Vaadalusia si,apoi Andaii

Spanfa'au trecut 5n 'Africa si Cartagtoa a' deveitif ca'pftala Mr: yfetnd iJici

ietoind chlar Rghib, an last nlmiciti tn sec. VT de gcnersilul ..feteaatin 4^elt^j5e-

Gofi, popor de neam germanic, lmpartiti In. trei ramuri : .gepizii, vizigoiij, ,^*au

gopi- de vest, 'si' osirogojl/, sau gbtii de'est. An trecut 'de nlnMe oii :!&txiSt^>va.-

vjndu-si stapinixea, dar prima lovitura serioasa au capatat-o , din partea *)¥^W-fh sec. V visigppi au- ajuBs pln3 in. Italia si, prin Gatlisr' de

:

;sud, au patraas fa.

Spania, unda si-a« format un regat al lor care a durat ptoS.tB y^nireai.arabilt^-.

Si ostrogojii au ajnns in Italia, unde au format un regat putemic, dai la mijlocul

sec. VI au tost tavinsi de Belizarie si desfilntap ca napune. In sec. IV gotK uuprim.it crestiratsmul sub forma ariana.

262 SALVrANWS

fiindcS aceia pe care Si acuzam c& sint a§a stnt romani. De aci putemintelege ce bine merits tot statul roman, cind romanii il supara peDumnezeu o parte prin viafa lor, o alta parte $i prin necredinta si

prin viata lor, datorita si faptului ca" odinioara ereziile barbarilor

?i-au iuat izvorul din stricaciunea invatatarii romaue si deci sintem

vinovati noi dacS popoarele barbarilor au inceput sa fie eretice.

IV

15. Daca ne uitam la viata gotilor si a vandalilor oare sintem

noi prin ceva superiori lor sau rnacar ne puterrt compara cu ei ? MaiIntii sa vorbesc despre dracoste, despre care Domnul ne invata ca

este virtutea cea mai de seama si pe care nu numai prin Scripturile

sfinte, ci prin sine Insusi ne-o recomanda zicind .• «ln aceasta se vasti cS slntetf dlscipolil Mei, dacfi v& iuhitf urtii pe altii* 6

. Aproape

toti barbarii, care eel putin sint de acelasi neam si cu aceeasi cbrmuire,

se iubesc unii pe aHii, dar aproape tot* romanii se prigonesc unii pe

aJtii. 16. Care cetajean nu pizmuieste pe alt cetacean ? Cine are

dragoste deplinS fatS de vecinul sau ? Dimpotriva, toti, desi ca loc

nu sint depart© unii de alfii, ca aiectiune sint departe, desi sint uhiti

prin locuinta, sint neuniti pfin ginduri. §i, de ar fi asa numai ca

locuitori ai aceleiasi cet§ti, sau ai aceluiasi • sat, cu toate ca rSiil

acesta este foarte'mare? Mai grav este faptul ca nici rudele nu ins-

pects drepturile de rudenie. Cine se comports ca o rudS adevHrata

fata de rudele lui? Cine acordS dragostei ceea ce el recunoaste eSMdatoreazM dupS mime? Cine are sufietul care se cere unei rude'?

Cine este atlt de rudS cu inima cum este prin singe, al carui suflet

nu arde In flacara vinStS a pizmei si a rautatii, a carui invidie nft-i

robeste sentimentele, eel pentru care nu este un chin buna stare aaltuia ? Cine nu socoteste binele altuia raul sau ? Cui Si este de

ajuns fericirea sa intr-atlta, incit sa>-l voiasca si pe altul fericit? Cei

mai multi sint acum stSpfniti de un rau nou si incalificabil : nu vreacineva atit sS fie el fericit cit sa fie altul nefericit. 17. Un fapt atft

de salbatic, atit de neomenos, atlt de strain barbarilor si de obisnuit

romanilor este acela ca se jefuiesc de averi unii pe altii pfin tot

felul de nedreptSti fiscale, Dar nu chiar unii pe aHii, caci ar.fi oare-

cum de infeles ca fiecare sa suporte ceea ce face altuia ; mai grav

este ca sint jefuifi cei mai multi de catre putini, pentru care recla-

matiile sint o prada speciala, care fac ca impnnerile fiscale nedrepte

ale unora sa fie pentru ei cistiguri particulare. §i savi?esc aceasta

6. loan 13, 35.

DESPRE GUVEKNAHEA IAJ1 DUMNEZEU

nu numai cei mai de sus, dar si cei mai de jos, nu numai judecStorii,

ci $i cei mai mici dec.it ei. 18. Care sint nu numai ora^ele, dar chiar

comunele si satele in care slujbasii fiscali sa nu fie adevarati tirani ?

Ej se felicita de altfel cu numele lor, fiindca eel puternic este si res-

pectat. Aproape toti se bucura si se fSIesc daca se spune despre ei

( a sint mai rSi decit in realitate. Asadar, care este locul, precum

am spus, in care sa nu fie sfi$iate de mai marii ora§e!or maruntaieie

vaduvelor 51 ale nevirstnicilor 51 cu acestia ale tuturor celor cuviosi ?

Caci §i pe acestia ii socotesc ca pe vaduve si ca pe nevirstni&i,

fiindca oamenii cinstiti prin profesiunea lor nu vor, iar prin nevi:no-

vatie si umilinta nu pot sS se apere. Astfel nici unul dintre acestia

nu este in sigurantS si, in afara de cei mai de sus, nici unul nu este

la adSpost de jaful tilharului devastator, nici unul, dacS.nu e el insusi

asemenea tllharilor. In aceasta condijie, in aceasta nelegiuire a.ajijns

situatia, incit numai daca este rau cineva poate scapa. .-.:

19. Dar de buna seama, de vreme ce sint atltia care-i jefuiesc

pe cei buni, poate exists :?i unii care in aceasta jefuire s§ alerge in

ajutor, care, cum este scris 7, sa scoata pe eel sarac si lipsit din mina

raufacatorului. «Nu este eel care sd laca binele, nu este aproape pina

la unul»*f fiindca sint atit de rari cei buni, incit aproape daca se

vede unul. Intr-adevar, cine da ajutor celor pagubiti si in suferinJS,

de vreme ce nici preotii Domnului nu pot tine piept violentei oatne-

nilor necinstiti ? 20. Cei mai multi dintre ei sau tac, sau sint la. iel

cu cei ce tac, chiar daca vorbesc, si fac aceasta nu intimpjator.-ci

cu chibzuinta si judecata, dupa cum cred ei necesar. Nu vor s»; 5pTi8*a

adevarul cu voce tare, fiindca nu-I pot suporta urechile 'oamenftor

necinstiti, caie nu numai ca fug de el, dar chiar il urasc ?i-l feilJwCi

iar cind il aud nu numai ca nu-1 respects si nu se tern de^elr <?i ! il

dispretuiesc in mod criminal cu si mai mare inversunare si trHfie?.<13?!e

aceea chiar si cfei ce pot vorbi tac, ferindu-se sa-si facS singuri rliu,

si nu vor sS dea cale liberS adevSrului, ca sa nu-i faca si mai raj pe

cei ce nu pot suporta adevarul. 21. In felul acesta cei sSraci sint

jefuiti, vaduvele plln'j, orfanii sint oropsiti, astfel cS multi dintre ^ei,

nSscuti din familii cunoscute 51 bine educati, fug la dusmani; ca :«S

nu moara zdrobiti de tot felul de prigoane, cautind, de buna searaS,

ia barbari oinenia romana, fiindcS nu pot suporta la romani neomenia

barbara. Si de?i se deosebesc prin obiceiuri de cei la care fug, se

7. Psalm 81, i.

S. Psalm 13, 3.

264 SAX.VIAKUS

deosebesc prin limba, ba chiar, ca sa spun a$a, se deosebesc prin

mirosul corpurilor si prin imbracaminte, prefera totusi feJu] de viata

al barbarilor, decit sa suporte nedreptatea crunta a romanilor. 22. Ei

emigreaza fie la yoti, fie la bacauzi 9, fie ia al|i barbari stapinitori,

si nu regrets ca au emigrat, caci prefera sa traiasca liberi sub formacaptivitatii, decit sa fie captivi sub forma libertatii. De aceea numele

de cet5fean roman, altadatS nu nurnai respectat, ci cumparat cu bani

multi, acum este parasit de bunavoie, fugindu-se de el, si este socotit

nu mimai de mic pre?, dar aproape chiar inspirind groaza. 23, Cepoate fi mai mare marturie a nedreptatii romane, decit faphil ca

foarte multi oaraeni onesti si nobili, carora cetatenia romana ar fi

trebuit sa le fie de cea mai mare stralucire si cinste, sint impinsi

totusi de cruzimea nedreptatii romane sa refuze a mai fi romani?De aceea chiar cei ce nu fug la barbari, sint silitf a fi barbari, cumeste o mare parte din hispani, si alta la fel dintre gali, si toti, In

fine, pe care in toata lumea romana nedreptatea romana i-a facut

sa nu mai fie romani.

24. Vorbesc acum despre bacauzi, care jefuiti, batjocoriti si

imputinati de catre Judecatorii rai $i cruzi, dup8 ce li s-a rapit drep-tul libertatii romane, si-au pierdut si dreptul numelui de roman. Li

se imputS acestora propria lor nefericire, le imputSm acestora numeleprSbusirii lor, le imputam numele pe care noi insine li 1-am facut

:

fi numim rSzvratiti, Si numim oameni pierduti, desi noi i^am rmpinss3 devina" vinovati. 25. Dar ce alte pricini i-au fScut bacauzi, dacanu - nedreptafile rioastre, daca nu necinstea judecStorilor, daca nuconfiscSrile si jafurile celor care au schimbat numele impunerilorpublice In mijloace de cistig propriu si au facut birurile altora prSziale lor? Acestia nu numai ca s-au purtat ca niste fiare ingrozitoare,dar i-au Inghitit de vii pe cei din cireumscriptiile lor, hr8nindu-senn n«mai din jafuri, cum obisnuiesc cei mai multi tilhari, ci dinsfisierea si, ca sa zic asa, din singele bietilor oameni. 26. Asa s-afacut ca oamenii, coplesiti de tilhariile iudeeatorilor si ajunsi inpragul pieirii, au inceput sa fie ca si niste barbari, fiindca nu li sepermitea s3 fie romani. Au ajuns s3 fie ce nu erau, fiindcS nu li sepermitea sS fie ce fusesera, au fost siliti sa-si apere macar viata,

9. Bacauzi, sau bagauzi, tarani gali din jurui Latetfei {Parisu! de azi) s-anreyoltat pe tmipul lui Diocletian, aleglndu-ji chiar lmp5rati dintre ei, dar au fostinfrlntJ In 285 de catre Maximiaa, colegul lui Diocletian de dotnnie. In sec. Vmiscarea bacauzilor a izbncnit din nou in Gallia $i ia aceasta mi^care se refer*!aci Salvianus-

llETOTO/OUVEBSABBA LUI PliMNB2J:U_ 265

M

fiindca vedeau ca iibertalea si-au pierdut-o cu totul. lar acum cp

altceva «* face decit ceea ce s-a facut atunci, adica aceia care pinfi

acum nu sint bacauzi sa fie constrinsi a deveni astfel? Violentele

si icjuritle la care sint expusi ii imping sS voiasca a fi, dar, impie-

ciicati de slabiciuiiea lor, nu sint. Asa sint deci a si niste captxvi

supusi jugului dusman: suporta chiniil de nevoie, nu dc voie,

in

sufletul lor doresc libertatea, dar suporta cea mai grea robie.

VII

27 Este aproape aceeasi situat-ia tuturor celor de jos:un singur

mottv li impin-e in doua directii deosebite. Impulsul launtric suprern

1- cere sa aspire la libertate, dar acela?i impuls este opnt de la rea-

iizarea a ceea ce-si dore§te. Li se poate imputa ca voiesc aceasta

oameni care n-ar dori altceva decit sa nu He. siliti a voi aceasta,

caci ceea ce vor ei este cea mai mare nefericire. Cu e» lucrunle ar

sta mult mai bine, daca n-ar fi impinsi sa yoiasca aceasta, 28. Dar

ce altceva pot sS doreascS nenorocitii care mereu, ba chiar nelntre-

rupt suporta consecintele nefaste ale impunerilor publice, pe care-i

ameninta intotdeauna greaua si nesaturata scoatere la mezat a

avutului, care-si parasesc casele ca sa nu fie schingiuiti in propn.le

lor case, care iau calea pribegiei ca s5 evite. torturile? Pentru ei

sint mai blinzi du5manii decit oamenii fiscului. Realitatea insSsi arata

cS ei fug la dusmani ca sa scape de silnicia impozitelor. $i aceasta

situatie, oricit de asprS si de inumana, ar fi mai putin grea si mai

suportabila, dacS pentru toU ar fi la lei. Dar mai nedemn si max con-

damnabil este faptul cS nu suporta toti sarcinile tuturor, cS oamenii

saraci sint apSsafi de impozitele celor bogati si cei mai slabl due in

spinare sarcinile celor mai puternici. lar cauza ca nu le pot duce

este aceea cS sint impu 5i la saxcini mai mari decit le sta tap^sa duca. 29. Sint sub presiunea a douS forte cu totul deosebite si

neasemanatoare : invidia si sarScia ,invidia in ceea ce pnveste pia«

si sarScia in ceea ce priveste posibilitStile de plata. DacS te uji cit

platesc, crezi ca traiesc in belsug. Daca te uiti cit an afh ca am

in lipsa. Cine poate judeca mSsura acestei nedreptati? Suportaj»J«P

de oameni bogatj si Hpsuri de cersetori. Gu mult mai grav estestoptol

ca uneori bogatii in?i?i mSresc impozitele si pentru ei plStesc:

cei

saraci. 30. Dar te intrebi s de indatS ce impozitul lor e *«arteJ^si in consecinta si darile sint la fel de mari, cum se face «*»*•«ei in?i?i datoriile ? Eu nu spun ca si le maresc

,cSci de aceea. le

maresc pentru Ca nu lor si le maresc. lata, am s& spun ceva. V*n

adesoa noi crainici, noi vatSsei de la autoritatile cele mai malte,

'. SAliSB^KWS

trimisi la ci{iva dintre cei mai bine vazu$i, sure pieirea celor maimaltf. Acestora It se hotSrasc ndile sarcini, nolle impozite. HotSrasccei puternici, ca s3 pl&teascS cei saraci, hotSraste trecerea celor bo-gati,- ca s8 plateascS multimea celor nenor.ociti. In nici un caz ei nusin« ce hotargsc 31. Dar nu pot ,- vei zice — sa mi fie onorati si

bine prlmifi cei ce aii fost trimisi de cStre cei mai mari. Voi, bogaU-Ior, care slnteti primii In hotarlri. sS fipl primii si in exeeutarea lor.Cei ce slnteti primii in multimea cuvintelor sa fiti primii si in achitareadafdiilor. Tu, eel care dai de la. mine, dS si de la tine. Este foartedrept, oricine ai fi tu, ca, daca* singur vrei s3 capetf treeere, sa suportisingur plata ei. Vc-infa voastra bogatilor, noi, cei saraci, o primim,dar cu conditia sa" achitam tbti ceea ce porunciti cei putfni. Ce poatefi mai uman si mai drept ? HotSririle voastre ne apasa cu noi datorii

:

facet! macar ca datoria msS?i sS ne fie comuna si noua si voufi. Cepoale fi mai nedrept si mai nedemn decit ca, dupS ce-i facet! pe tofidatornici, voi siaguri sa fiji scutiti de datorie? 32. Saracii si neno-rocitii platesc astfel tot ce am spus, desi fara sa stie in fond careeste ratiune'a si motivul ca platesc ei. CSci cui ii este lngaduit saintrebe de ce plSteste, cui ii e permis sa cerceteze ce este dator?Numai atunci se da pe fata aceasta, cind cei bogati se gilcevesc intreei, cind se supSrS cite unul ca s-a mat vreo hotarir* fara consultareasi parttdparealUi. 33. Atunci ii auzi pe cite unii zicind : O, ce faptanedemnS:' HotSrSsc doi :sau trei povara scelor multi, se hotSraste decatre cei putiiii; si puternici ceea ce atirna de cei multi si nenorodtlTop. cei bogati-considera de demnitatea lor sS riu se ia nici o hotarirein absenta lor, desi mi-i intereseaza In ce mSsiira sint drepte :hotar!rileluate In prezenta lor. In-sflrsit, ceea ce au reprosat altera, duPa aceeaei in$fsi hotarSsc, fie pentru a se razbuna impotriva unei dispre-piin din trecut, He. pentru a-si mari puterea. $i prin aceasta preanefencitii saraci se gasesc ca ia mijlocul marii intre rfurtuhile care seizbesc intre ele : sint inghititi ba de vahwile uneia, ba de ale celeilalte.

VIII

34. Ar putea spune cineva despre cei bogati cS, daca intr-o pri-vinta ami nedrepti in alta se dovedesc infrin&U si drepti, ticalosiaunma fSnd rfiscumparata prin cinstea altuia.: Caci cei- sSraci sint to-carcati desarcinile unor noi impozite, dar slai,.ajutati- in schimb prinunele imbunatatiri. Numai ca, pe cit sint apasati cei mai mici de: noidajdii, pe atlt sint usurati cei mari :prin noi revizuiri. Astfel tacitnedreptatea se pSstreaza si-ntr-un caz si-n altul. Cei .saraci suportaprimn incSrcarea impozitelor, dar benefkriazS ultimii de reducerea lor.

.,Tr: 5"°>Si"s.*T~ -?--?.

'

,

D^m^a^Miam^. wtyOVMnW**"

35.-©aca-.vreddata, cum s-a iiitimplat de curind, cei mai mari si«putetnictSQCdtesc ca trebuie sase Vina In ajutorul oraselor sifcacite,

sau si li.se mai scadS- din impozite, a}utoare]e trimise pentru toti ;*i

le impart acolo intre ei doar cei bogati. Cine-§i aminteste atunci die

cei saraci? Cine ii cheama' pe cei umili si lipsiti la tovarSsia bine-

facerilor? Cine accepta ca acela care este primul la sarcini sS fie

raficar ultimul la vreo subvenjie ? Ce Sa mai spun ? Cei saraci sint

buni de plata cind li se majoreaza irnpozitele, dar nu sint buni si de

primit cind se impart ajutoare. 36. §i socotim ca nu meritam pedeapsa

severitatii divine, cind noi ii pedepsim asa intotdeauna pe cei ;saxjsci,

sau c^edem ca Dumnezeu eel drept nu trebuie sS fie niciodatftr im-

potriva noastra, cind noi. sintem intotdeauna nedxepti? Unde; sau*4a

cine exists aceste-.rautiLft daea nu doar la romani? La cine exiS^

atita nedreptateica la noi ? Francii nu cunosc o astfel de.Snal^iift*.

Hunii sint straini de ea, Nimic din aceste crime nu exists rflsfci^te

vandali, nici la gotf. Este pestejputint&'ca intre goti, barbarii sa snfarte

acestea, astfel ca nu sint expusi la ele nici romanii care traiescSiitre

ei. 37. De aceea acolo una singura este dorinta :tuturor rofikaniLai-;

aceea de a nu fi necesar sa ajunga vreodata sub dreptnl roman. Uria

si.aceeasi.rugaciune face acolo plebea romana : sS li se ingaduie sa

traiascS; imprewnS cu barbarii viafa pe care o au.de trait. $i ne mai

airfim.cB nu sint invinsi gotii de catre ai nostri,. cind romanii vor s&

trSiasca mai degraba la acestia decit la noi. Fratii nostri nu numai

cS nu vor in nici.un caz sa fugS de la ei la noi, .dar ne cheama §i pe

noi sS fugimla.ei. 38. As putea sa ma mir cS nu fac acest lucru t(fti

birnieii saraci -si lipsiti, daca n-as st* ca este o pricina care nu^4asa

sa facfi aceasta, anume faptul ca nu po-t strfimuta acolo si eSstttele

si tacrusoarele 5 i familia lor. CScide vreme ce ceimai audtivdlBlre

ei isi parasesc micile ogoare si colibeie* ca isS scape de gwutatea

birurilor, cum n-ax vrea, der-te-ar- sta in putinta, sS ia cu efc cete pe

care sint aitiU sa le pSrifeeasca ? Dai fiindca nu pot; fac si^ei'macar

ceea ce pot : se predau sub ocrotirea -si protectia celor m*ri,'*fe *ac

supusi ai celor bogati ?i tree astiel oarecum sub dieptur*ilex'legal^<ale

acestora. 39. Totusi n-as socoti grav si nedemn acest lucru,^^J"

degraba i-asMeiieita pe cei; puternici pentru aceastS *ap« -a^WJ^te

a lua sub proteose pe cei saraci, daca riu si-ar vinde aceasta pfotB^te,

daca ar fi un-act de omenie si nude lacomie felul cum ii apara^^cei umiii. Grav Snsa si peste masura de aspru este faptuLca ii primesc

pe cei saraci sub ocrotirea lor ca s5-i poata jefuic ca-aparS pe_^Jnenorociti cu.-planul ca sa-i facS ; ?i mai ' nenorociti aparindu-^i. -Caci

toti aceia care--par a fi^aparati tree in dreptul aparatorilor^lof apubape

SS2.VIAMUS

toata fiinta lor tnainte de a fi aparati si astiel, pentru ca tatii s3obtina ap3rarea, isi pierd fiii mostenirea, Punerea la adSpost a p3irin-tilor edbivaleaza cu aducerea copiiior in stere de cersetori. 40. IatSce sint ajutoarele si ocrotirile celor mari : venituri pentru ei, nu pentrucei luati sub ocrotire. Se da temporar pSrin$il©r ceva, peatru ca inviitor sa le fie luat fiilor total. Cei mari vind astfel, si inca pe pi<>\foarte greur tot ceea ce dau. §i ceea ce am spus c3 vind, o de ar vindedupa obiceiul comun si in uz! Le-ar ramlne poate ceva si cumparS-toriior. Dar acesta este un gen nou de vinzare si cumparare. 41. Vin-zatorul nu da nimic si primestc tot; cumparStorul nu primeste nimicsi pierde cu desSvIrsire tot. $i cum in general un contract are acestcaracter ca vinzStoruI ramine Iipsit. iar cumpaiStorul este invidiat,fiindca vinzStoruI isi Fmputineaza' avutul, iar cumpSratorul si-1 mSreste,in cazul de care vorbim se ajunge la acest gen nemaiauzit de comer*

:

vinzatorilor le creste averea, iar cumparStbrilor le ramine sS cerseasca.Se creeazS aceasta situatie de nesuportat si monstruoasS, pe careafirm ca mintea omeneascS nu si-o poate Inchipui, sau mScar auzi.42. Atitia bieti nefericiti, dupa ce sint jefuitj de putinele lucruri simiatniati de pe ogoareie lor, dupS ce si-au pierdut tot avutul, plStescmai departe biruri pe avutul pierdut Posesiunea le-a fost luatS, darnu si impozitul

, an devenit lipsitj de proprietSp; si sint ruinati dedajdii

!43. Cine poate spune cit de mare este acest rSu ? HrSpSretii le

InsfacS lucrurile, iar nenorocitii achita impozitele pentru hrSpSreti.Dupa moartea tatSlui, copiii nu intra In posesia pSmintului conformdrepturilor ce li s-ar cuveni, ci se ineacS in datorii de pe urma ogoa-relor. Si dupS atit de mari nelegiuiri la ce altceva se ajunge, declt caacei care au fost deposedatf printr-o acaparare particulars sS~si gS-seasca moartea in mijlocul unei dureri generale si cei cSrora jefuireale-a luat averea, impunerile sS le ia viata ? Asa se face cS unit dintrecei despre care vorbim, care, fie ca sint mai chibzuifi, sau pe carenecesrtatea i-a fScut chibzuiti. de indata ce-si pierd locuinfcle si pa-mintnl prm presiuni sau le parasesc alungatj de perceptorii de im-pozite, cer sprijinul celor mari si devin muncitori pe pSminturiie celorbogati. 44. Precum de obicei aceia care sint impinsi de frica dedusmam, se inchid in fortSrete, sau cei care pierzmdu-si starea deiibertate de mai inainte din disperare Isi cauta vreun azil, tot asa siacestia, fiindcS nu-si mai pot pastra locuinta si demnitatea famiUeise supun situatiei umilitoare de asa-zisi proiejati, adusi In asemeneastare, inclt izgoniti nu numai din avutul lor, dar si din alte mijloacede existenfS, si pierzmdu-si nu numai ale lor, ci pierzindu-se pe eimsisi, ramin 51 fara nici un avut ?i fSrS dreptul de Iibertate.

tlESFa»i'WB#sau*AJitA tOI OUMNSZSO

IX

45. Si fiindca a?a cere nefericita necesitate, ar fi de suportat

aceastS soartS foarte grea a lor, dacS n-ar interveni ceva extrem de

grav, care face ca la raul vitreg si insuportabil s8 se adauge altul

^i mai Ingrozitor. Caci sint primiti ca venetici, se fac bastina?i In

locuinte mizerabile si, dupa obiceiul de odinioaili al acelei preaputer-

ince raufacatoare despre care se spunea c3 transforms pe oameni in

animate l'\ tot a?a si acesti oameni, care sint primitj pe mosiile celot

bogati, se schimba ca si cum ai fi baut din pabaru'l Circei. Primiti

ca straini, veniti din alia parte, se transforma in bunuri proprii ale

celor bogati ; cei despre care se stia sigur ca sint oameni libei"i,:

devin robi. 46. Si ne mai miram ca barbarii ne fac captivi clnd tiOi

facem pe fratii no?tri captivi? Nu este asadar nimic de mirare/'dat'S

exista devastSri de orase si ucideri de populatie. Am pregStit de'miflt

aceasta prin asuprirea celor mai multi, luind pe aljii captivi, amiuceput sa fim noi insine captivi. Simtim, desi. cu mult mai tirziu ^decit

meritam, sirrdim in sfirsit cele pe care le-am facut si, cum spune eu-

vintul sfint 1I, mincSm roadele miinilor noastre. 47. Nu ne este milS

de cei surghiuniti si iata ca noi insine sintem surghiuniti. Am luat

straini robi prin inselSciune, iata noi insine sintem robi, straini si

Inselati- AjutaU de imprejurSii am asuprit oameni liberj si iata de

curind am inceput noi Insine sS trSim pe pSmint strain, temindu-ne

de pe acum de ce va urma. O, cit de mare si de ciudata este orbirea

mint il or celor rele ! Suportam oslnda judecatii lui Dumnezeu si nu

recunoastem cS sintem judecati. 48. Se mira unii dintre cei cuviosi

ca nu sint Indreptati dupa exemplul nostru ceilalti, care pinS acum

n-au suportat nimic asemSnStor, desi noi insine, cei care sintem pe-

depsiti de Dumnezeu prin chinurile nedreptatilor uoastre, nu ne In-

dreptSm. O, trufie insuportabilS ! Cei mai multi suportS pedepsele,

pacatelor lor, si nimeni nu cautS sa inteleaga pricina pedepselor.

49. Dar se vede limpede cauza acestei trufii. Sintem trufasi de bunS

seama, fiindca, de§i suferim intrucltva, totusi nu inielegem s3 sufer^»

inca atita cit meritam. Este atit de mare mila. lui Dumnezeu tt«%de?i voieste ca noi sa ispasim unele din pScatele noastre, tottt$j

;.;i>:B.

ne pedepseste pentru toate. Dojeneste pe cei rai, dar nu dupa,mSsura

rSutatilor lor, si voieste ca noi mai degraba sa ne recunoastem

pacatele, decSt sa le ispasim, fara Indoiala pentru ca prin pedepse

usoare si pamintesti sa ne arate ce meritam sS suportam. Totusir nu

10. Circe, vrajitoare celebrfi, despre care In Odiseea se spune c3 a transformat

in porci pe tovarasii lui Ulise.

11. Psalm 172, 2.

2»:SAX,VIANDS

ne d3 ce meiitSm. potrivit acelui fcuvint a I fericitului apostol, rarespune

:<JVu stii ca bunatatea lui Dumnezeu je cfuce la pocaintf ? Dai

mtd cu Indardtnicia ta si cu in/ma nepocSiti ifi aduni minie pentruziua miniei**. 50. $i, intr-adevSr, facem asa cum spune apostolulCSci Dumnezeu ne cheama la pocaintA dar noi ne aaonisira minie •

Dumnezeu ne indeamna la iertare, iar noi zilnic ii inmultim supa'ranle. Ridicam mina irapotriva lui Dumnezeu prin nedreptatjle noastresi noi iosme inarmam minia Jui Dumnezeu irapotriva noastra II silimpe Dumnezeu ca fara voia lui sa ne pedepseasca pentru grozavianelegimnlor noastre si aproape ca nu-J ingaduim Sa ne crute Desidin partea Lui niciodata nu poate sa vinS sau sa se iveasca vreunsemn de nedreptate, noi tptusi facem in asa fel tacit. daca nu ne pe-depseste pentru marea mulfime a faradelegiior noastre, sa para a finedrept.

u-? " *?Un"

_ ar ZfCe cineva - care au f<*t de buna seamaaitadata pacatosi, dar care acum poate nu mai sint. Dar exista vreomasura a farSdelegilor, se despart oare oamenii de crime inainte de ase despSrti de viatf ? Cine nu moare.cu nedrepta.tfie sale si nu emgropat cu insesi crimele sale? De aceea cu adevarat si foarte dreptse pot spune despre ei acele cuvinte profetice : «Mormwtele lor sintcasa lor in vecf si se aseamdna dobitoacelor fata tninte si se lac la telcu ele»

. O, de s-ar asemana dobitoacelor J Era mai bine s3 fi avutnestnnta fiintelor necuvlntatoara Dar, ceea ce este mai ran si maicriminal, au pacatuit nu din necunoastere, ci din lipsa de respect fatade Dumnezeu. 52. Si aceasta bineinteles nu numai laicii. ci si uniidintre clerici nu numai oamenii cei din afara religiei, ci multf chiardmlauntrul ex, vindutf pacatelor veacului sub forma religiei. Acestiadesigur, dupa decaderea si nerusinarile vechi, inscriindu-se cu titlutie cuviosi si-au schimbat numai numele prin profesiune, nu si felul

ZZ1B

f\TCOtiDd Viata * todatoririle c«ltului divin mai mult forma

tL 5I "aU P"r"Sit nUmai haina"nu cu^etui de raa > I****

LtS ™ Tf."131 putin vinovat! cei ce- de?i sp«n c3 ™ «cut

Z «aS " * "1Ci obiceiurile-n*i felul de odinioara? Caci asa

LinI IT aPr°aPt

Pe t0ate> ^" j'ai Putea socoti <* n-au facut

de fnskPa

°Caiat P6ntrU fapt6le l0f rele'Clt se cSies^ d«PS aceea

t Xat ^°H ff"CUt3

' * ^ nU S'aU CSit at5t !nainte ™™ traitpaca t, clt dupa aceea c3 au promis ca vor tr3i in virtute. Ei stiu cS

!2. Rom. 2, 4.

13. Psalm 48, 12.

nam q«\tsrnaiwa lui dumnszbu 2?1

en vorbesc adevarul ?i spun ca mfirturie Imi este chiar constiinta lor.

V'orbesc despre multi altii, dar, mai ales despre cei care pe cale

religioasa, dupa indeplinirea formala a unei iargi pocSinte, dornici de

noi onoruri, sint cumparatori ai unor demnitati neavute mai inainte.

,54. Intr-atit n-au vrut sa fie numai oameni ai veacului, ci mai mult

chiar decit oameni ai veacului, incit nu le era de ajuns ce fusesera

inainte, daca nu erau dupa aceea mai mult decit fusesera inainte.

Cum, asadar, unii ca acestia nu se caiesc ca au facut pocainta, cum

nu se caiesc chiar ca au cugetat ceva despre schimbarea lor si despre

Dumnezeu aceia care, abpnindu-se de la prqpriile sotii, nu se abtin

de la rapirea avutului altora si, desi marturisesc infri'narea trupului,,

se destrabaleaza prin nestapinirea sufletului ? Este. fara indoiaia acesta.:

un nou gen de schimbare. 55. Nu fac cele Ingaduite, ci pe ceie.ng-!

ingaduite. Se Infrlneaza de la legaturile conjugale ?i nu se InfrineazS

de la jafuri. Ce faci, judecata prosteasca ? Dumnezeu a interzis pScatuj.;.

nu casatoria. Faptele voastre nu se potrivesc cu glndurile yoastxe.

Cei ce spuneti ca slnte^i iubitori ai virtutflor, nu trebuie sS fiti pri'etenj

ai nelegiuirilor. Este lucru pe dos ceea ce faceti ; aceasta nu e apro-

piere, ci depirtare de Dumnezeu. Cei ce mai demult, precum se vor-

beste, ati renuntat chiar la casatoria cinstita, l&sati-va pdata de crime.

Drept este sa va tine^i departe de toate nelegiuirile, dar totusi, daca nu

de toate, fiindca poate socotiti acest lucru greu si chiar imposibil,

tineti-va departe de ceea ce e mai rau si mai neingSduit decit orice.

56. Haide, fie, nu pot sta linga tine vecinii, oricine ai fi tu, nu pot locui

cei saraci, dar daca esti prigonitorul multor saraci si jefuitorul celor

sarmani, daca esti r8ufacatorul tuturor, [ii: macar numai al strSifiilor.

Te rog, cruta-i pe ai tai, daca nu pe to^i (fiindca poate ti se pare

greu si prea costisitor sa-i cruti pe toti ai tai, cruja-i eel putin pe

aceia care te-au pus mai presus nu numai de neamuri si de cunoscu^,.

ci chiar de persoanele cele mai dragi si mai apropiate. Dar ce spun.

de acestia? Te-au pus mai presus de sufletele si de nSdeJdile loi,

lucru care desigur nu le aduce lauda, si eel care face asa isi recur

noaste sin«;ur greseaia. Iar tu ce faci fata de eel ce a savirsit> aceasta •

greseaia, de a te pune mai presus de el insusi? E?ti si mai mult

dator fata de el. fiindcS a pacatuit prin prea multa dragoste faffi

de tine. L-au orbit simtamintele deosebite pentru tine Si de aceea

este a rat at cu degetul §i judecat rau de to$i. Si prin aceasta tu i-ai

devenit si mai. indatorat, fiindca s-a facut vinovat fata de toti prin

dragostea lui pentru tine.

272 iun«iR»'

57. Dar ce este la goti asemanator acestor grozavii ? Cine dilitreei face rau celor ce-1 iubesc, cine urmareste cu ran pe eel ce-i facebine, cine este mjunghiat de cutitul celui drag al sau ? Tu ii prigd-nesfi pe cei ce te iubesc, tu le tai mtinile celor ce-ti aduc daruri,tu iti ucizi rudele cele mai apropiate. Si nu te temi, nu te infricosez! ?Ce faci, cum de nu simp" judecata apropiata a lui Dumnezeu sipedeapsa Lui pentru faptele tale? I{i inmultesti pScatele si la fara-delegile vechi adaugi altele noi. Gfndeste-te Ce te asteapta pentrugreselile grele, dacS pentru cele mai mici de obicei te pedepsescdemonii. Multumeste-te odata, te rugam, cu ceea ce ai jefuit piriSacum de la prietenii si apropiatji tai, sa-tf fie de ajuns ca ai ne-dreptajit pe cei saraci, sa-tf fie de ajuns ca ai despuiaf chiar si pecersetori. Aproape nimeni nu poate fi linistit lltiga tine, nimeni nu !

poate fi in siguranta. Mai usor se pot suporta suvoaiele care serostogolesc de pe stlncile Alpilbr, sau Focurile intefite de vinturi."N-au moarte mai grea, ca sa spun astfel, corabierii inghititi de va-'lunle Charyb-dei-w sau cei ce strit sfi<,iati, precum se spune, de clinirScyllei. 59. Alungi din putraul lor avut pe v'dcinii tai, din locuintesi dm tihha.Ior, pe cei mai apropiati ai tai. Vreisa aiungi, - precumeste sens'-', _ tu singur stapln pe tot pamintiil? Numai aceasta n-ovei putea face. Oricite imuturi vei lua in stapinire, in oricite veinavali, intotdeauna vei gasi un

:vecin, Priveste, te rog, la aitii, care,

vrei nu vrei. iti dau de gindit. Priveste. la altii pe care, vrei nu vrei,'11 adimri chiar tu. Sint in demnitatj mai xnalte decit aljii' si la. felpnn onoruri, sint mai mari in putere si mai mici in umilmja. 'stfidesigur tu msutj, catre care vorbim, stii de cine vorbim si de ase-menea de cine ne plingem acum; trebuie sa-1 cunosti pe eel pecare-1 cinstim cu aceastS lauda. 60. Si, o, de-ar fi multi care sa merite"lauda

! BunStatea cei or mai multi ar aduce fericirea tuturor. Dar haidepoate ca tu nu vrei sa fii laudat • de ce, ma rog, vrei sa fii acuZat?Ue ce nu-fe este nimic mai drag ca nedreptatea, de ce nu tie nimicmai placut ca lacomia, nimic mai scump ca jaful? De ce nu soco-

Whn™ie

T! Preti°S dec" ticalosia, de ce nimic .mai de laudaaecit rapu-ea? fcwata chiar de la un pagan care este bunul eel ade-

_. '

<<hste bme sa Sim inconjuraU de dragoste si bunavointA nu

«re ItesSle* TtafifWJmkJ^ V^Moue pentru navigator! in strtmtoarea

15. Isaia 5, 8.

DESPRE GUVSasttABEA LUI DyMJfEZEO 2?3

de arme» &. Te Inseala parerile tale, te in$eala uritenia mintii tale

oarbe si necinstite. Daca vrei sa fii cinstit, dac3 vrei sa fii puternic,

da'.:& vrei sii fii mare, trebuie sa fii mai presus de altii prin cinste,

nu prin rautale. 61. Am citit nu de mult aceste cuvinte : «Nimeni

tin e mai rau decit prostul : dacS ar avea minte, ar prefera sa fie

bim». $i tu, asadar, daca totusi poti inca sS te intorci la sanatatea

siit'eteasca, icapada-te de ticalosie. daca vrei sa ai intelepciune. Dae

3

vrei sa fii intr-ade\7ar cu suflet intelep* si sanatos, trebuie sa te le-

pezi cu totui de tine si sa te schimbi. Renunta la tine insuti, ca sa

nu renunji la Hristos, Uraste-te pe tine insu|i, ca sa fii primit de

Hristos. Pierde-te pe tine insuti, ca sa nu pieri. uCiici cine — zice

Mintuitorul — isi va // pierduf sutletul sau pentru Mine, 11 vaaila» l7

. lubeste asadar aceasta pierdere Insahatositoare, ca sa dobin-

desti adevarata mintuire. Caci nu vei fi eliberat de Dumnezeu, daca nute vei osindi tu fnsut;i.

!6. Plinus, Panegiricul lui Traian, 49 (Plinns eel Tinar, scrtitor ?i om politic

pe vremea lui Traian. El a scris ac«stui impSrat o scrfsoare din Asia Mic3 despre

crestini).

17. Liica 9. 24.

19 — Boestuus ?i sawianus

CARTEA A. VIA

I

1, Am vorbit mult referindu-ma la un singur caz si se pare ca

am depasit regula discutiei. Caci fara indoiala, cititorul gmdeste (daca

va fi totusi cineva care sa citeasca din dragoste pentru Hristos ceea

ce am scris tot din dragoste pentru Hristos), ginde?te despre mine

si poate chiar zice : «De vreme ce cauza care se urmareste este ge-

nerala, la ce foioseste faptul ca autorul a spus atltea referixi la per-

soana unuia singur ?», «Presupuu ca este asa — vei socoti — eel

despre care el a vorbit, dar ce dauneaza unuia crima celuilalt, sau,

ceea ce este cu mult mai important, este oare prejudiciata cu ceva

cauza tuturora prin nelegiuirea unei persoane ?». 2. Eu pot sa arat

prin dovezi de netagaduit ca este prejudiciata. Acan * a furat odini-

oara un lucru dat blestemului si vina uuui singur om a fost neno-

rocirea tuturora. David 2 a poiuncit s3 fie numarat poporul israelit

§i greseala lui a pedepsit-o Domnul prin dezastrul intregului popor.

Rabsache 11 a vorbit ceva spre supeirarea lui Dumnezeu $i la 185000de oameni le-a adus pieirea limba nestaplnita a unui singur

nelegiuit. De aceea pe drept porunceste Sfintul Apostol Pavel

sa fie dat afara din Biserica eel ciumat si arata de ce a poruncit

asa, zicind : «Fiindcd putin aluat prosl strica taata irtimlntaiura* *.

De aci intelegem bine ca foarte adesea chiar si numai un singur omeste spre pierzania multora. 3. Cel ce va citi acestea trebuie sa in-

teieaga ca eu nu fara rost am spus unele lucruri despre un singur

om rau, fiindca, fara indoiala, foarte adesea mSnia dreptatii dumne-zeiesti se aprinde din cauza unui singur om. Dar eu nu fac aceasta

deosebire despre care vorbesc. Nu este necesar sa socotim ca unuisingur este vatamator tuturora, de vreme ce toji Isi sint vatamatoriunui altuia, Nu se cade sa socotim ca toti sint primejduiti din cauza

unuia, cind toft se primeiduiesc prin ei insisi. Toti, sau aproape totf.

ca sa vorbesc raai putin neplacut, se prabusesc cu siguranja in pra-

1. Icsua 7.

2. n Regi 24.3. Isaia 36.4. I Cor. 5, 6.

DESFRE OITVERNAREA LUI DUMNEZEU 2f&.

pastia pterxaniei. 4. Asadar, de unde aceasta favoare pentru crestihi

ca rmmarul celor rai sS fie mai mic, sau mecar sa fie acelasi ca al

celor buni ? O, nefericire vrednica de lacrimil O, nefericire vrednica

de pHns ! Ce neasemenea cu sine insusi este acum crestinul, adicS

ce deosebit este de eel ce a fost odata ! Atunci Petru, eel dintii dim-

tre Apostoli, a pedepsit cu moartea pe Anania si pe Safira 5, fiindca

mintisera. Si Sfintul Apostol Pavel chiar a dat afara din Biserica pe

unui rau (i, ca sa nu mollpseasca pe cei mai mulpl cu atingerea sa,

5. Noi acum sintem multumiti cu un numar egal de ambele parti.

Si de ce spun multumiti ? S-ar cuveni mai degraba sa sarim in sus

si sa jucam de bucurie daca ar exista macar aceasta egalitate. lata

In ce am cazut, iata unde Ue-am coborxt dupa acea curSfie a popOru-

lu'i crestin, clnd toji erau odinioara nepatati ! lata, am ajuns Sa

socotim ca Biserica va fi fericita daca are in ea atltia buni, ctyi si

rai ! Dar cum n-am considera-o fericita, daca ar avea o jum5tate din

popor nevinovata, cind noi ne pllngem ca acum aproape tot poporiii

este In nelegiuire? 6. Astfel sttnd lucrurile, intr-adevSr fara rost anV

vorbit de unui singur rau, fara rost m-am plins de crimele unuia sin-

gur i caci totj, saU aproape tott sint de plins si de compatimit. Cei

mai multi sau ca sint asa, sau ca In mod sigur, ceea ce nu e mai

putin criminal, doresc sS fie asa si se straduiesc prin faptele lor fele

ca sa para astfel. In aceasta situate, chiar daca fac rautati mai mici,

fiindca nu pot mai mult, totust nu sint mai putin rai, fiindca n-ar

vrea sa fie mai putin rai, daca ar putea. 7. In sffrsit, ceea ce pdl

este sau sa doreascS sa fie asa, sau sa nu voiasca a fi mai buni 51,

in mSsura in care le stS In putinfa, sa devina si mai rai. Caci exista,

desi in lucruri neasemenea, ca 51 Intre cei buni, aceasta intrecere

intre ei, care face ca dupa cum cei buni doresc sa fie superior! tutu-

rora prin ginduri cinstite, ia fel cei rai sa rlvneasca a birui pe ..tot1 -

prin necinste. Astfel, precum ambijia celor buni este sa fie zilnic 5»

mai buni, tot asa cei rai cauta sa devina si mai rai §i, precum cei

mai buni doresc sa ajunga pe cutmile tuturor virtu tilor, la fel cei rai

pretind sa li se atribuie premiul tuturor faradelegilor. 8. Si aceasta Stafjf

este In cea mai mare masura spre raul nostra, fiindca mai ales ai noslA

mai ales crestinii, cum am spus, socotesc rfiutatea intelepciune st;

Indeosebi despre ei spune Dumnezeu : «Voi pierde 2n(e/epc/uned celor

intelepti si voi osindi $tiinta celor 5nvafo/i» 7. $i totodatS Apostolul

5. Papte 5.

6. I Cor. 5, 6.

?. I Cor. 1, 19.

276 SALVIA1TOS

strigS : «Daca i se pare cuiva ca este infelept, sa se faea nebun pen-

tru a fi inje/ept» 8. Aceasta inseamneazS c3, daea vrea cineva sa fie

intelept, s& fie bun, fiindca nimeni nu este cu adevSrat infelept dacS

mi este cu adevarat bun. Noi insa, dimpofriva\ prin cugetele noastre

rele si, cum spune Duronezeirea 9, prin sentimentele noastre necinstite,

respingind bunatatea pentru prostie si iubind rautatea in locul Inte-

lepciunii, credem c& sintem zilnic cu atit mai buni, cu c!t sintem

mai rai.

II

9. Si ce speranta de indreptare, ma rog, mai poate fi In noi, care

nu sintem condusi de pareri gresite catre rau, ci ne straduim cu toatS

reaua vointa sa parem a fi Intotdeauna mai rai ? De aceea m-am plins

mai inainte cS sintem mai r&i decit barbarii, fiindca pe ei li scuzS

necunoasterea legii, pe noi ne acuza cunoasterea ei. Ei prin nedo-

bindirea adevarului nu stiu ce este binele si iubesc cele rele in locul

celor bune ; noi, desi avem stiinta adevarului si cunoastem foarte

bine care sint cele bune, in multe feluri aratarn ca iubim cele.iele..

10. Mai intii ca aproape nu exista crima sau nelegiuire care sa nu se

s&virseasca la spectacole. Acolo faptul de a vedea oameni murind.

constituie cea mai mare placere, sau, ceea ce este mai Ingrozitor,

mai condamnabil decit insSsi moartea, de a-i vedea cum sint sfisiati,

cum isi umplu fiarele stomacul cu came de om, cum sint mlncati

oameni spre bucuria asistentilor, spre placerea spectatorilor, care numai privesc oameni, ci dinti de fiare sfishnd. $1 ca sa se productacestea tot pamintul contribuie, cSci sint pregatite si organizate cumare ingrijire. Se ajunge pinS la locuri ascunse, se strabat tinuturi

neumblate, se cutreiera paduri foarte dese, se ajunge pin3 pe culmile.

ascunse in nori ale Alpilor, se cauta prin vSi adinci animale pentrua inghiti m&rantaiele oamenilor, nu este cu putinta sa aibS naturavreun col|isor nep&truns in acest scop, 11. Dar — zici — acestea nuse fac intotdeauna, Este adevarat, Stralucita scuza aducem ratacirii,

daca nu se fac intotdeauna ,• ca si cum ar trebui sa se faca vreodatacele ce-L supSra pe Dumnezeu, sau cumva cele rele devin bun© dacSnu se fac intotdeauna. Nici ucigasii nu ucid intotdeauna si totusi sint

ucigasi chiai cind nu ucid, din moment ce sint pingSriy de omuei*dere. Nici tilharii nu tilMresc intotdeauna, dar nu inceteazS. .totflsi-

de a fi tilhari, fiindca chiar si atunci cind nu savirsesc tilharii, totusi

in sufletul lor nu renunja la gindul tilhSriei. La fel si toti acestia,

8. r Cor. 3, 18.

9. Rom. 1, 28.

vmm&*!&k&jb&^! ivi motmbssm 2W.

pe care 'fi: desf ata asemenea spectacole, chiar cind nu privesc < x&mJha

totusi vSaovati depacatele spectacolelor, fiindca intotdeiuna ar vrea

sa priveascS dac& ar avea putinta. 12. Dar on este numai aceasta, ci

sint si alte nelegiuiri mai mari. Oare nu se cresc si acum pui pentru

consull 10, dupa obiceiul neamuriior necrestine, si nu se ghiceste viito-

rul dupa zborul pasarilor, oare nu se fac si acum aproape toate pe

care odinioara chiar acei p&gini vechi le-au considerat neserioase si

demne de luat In ris ? §i de indata ce fac acestea chiar cei care dau

name aniior si de la care i§i iau inceputul anii insisi il, credem cS

ne pot merge bine anii care incep de la asemenea fapte? O, de i-ar

pata acelea numai pe cei pentru care se fac, precum acestea care se

fac pentru consulil 13. Cei mai grav si mai salbatic este faptul eg,

petrecindu-se cu consimtSmintul tuturora, onoarea citorva devise

crima a tuturor si astfel, de vreme ce se organizeaza din doi in doi

ani, aproape ca nici unul in toatS lumea nu ramlne nepatat.

Ill

14. Dar despre acestea am putea socoti ca este destul ceea: ce

s-a spus, fiindcS, precum motivafi ?i vol, nu se petrec intotdeauna ,-

totusi, va trebui sa vorbim despre nerusinSrile zilnice, atit de felu-

rite §i de nnmeroase, pe care le-au nascocit legiunile demonilor, In-

clt chiar cngetele cinstite si curate, macar ca pe unele din ele le pot

dispretui §i infrunta, pe toate nu le pot birui cu desavtrsire. C'&ci

dupa cum armateie care au de luptat fac capcane, Infig pari, sau sapS

gropi in locurile prin care stiu c£ vor veni cetele de du?mani, pentru

ca, evident, chiar dacS nu va cadea cineva in toate acestea, eel pu-

tin sS nu poata trece mai departe, la fel si demonii au intins atit de

multe curse ?i mreje neamulcti omenesc in aceasta viata, incit chiar

daca fuge cineva de cele mai multe dintre ele, totusi in uhele tjade

prins. 15, Si pentru ca e lung sirul sa vorbesc acum despre toate,

adica despre amfiteatre, odeOane, localuri de joe, sSli de dans, cor-

tegii, atleti1 actori, saltimbanci si arte ciudateriii de care este nep'13-

cut a vorbi, fiindca e nepiacat si sa cunosti un asemenea rSu, VCi

starui putfn doar asupra grozSviilor din circuri si amfiteatre. GSci

sint de asa natura cele ce se petrec acolo, tnclt cineva nu poate nunumai s8 vorbeascS, dar nici macar sS-?i aminteasca de ele fa.ra sa

se pateze. 16. Alte crime isi cer in noi partea lor si astfel glndurile

10. Uaele saperstitti vechi ale rojaanflor se pSstrafl si In sec. V. cMar 'Itt

mod oficlal, cum. era coasoltarea de c5tre consul!, Inainte de plecarea la expeditil,

a feluiui enm manthcS' pnii crescnti pentru astfel de preztceri, sau preztcerea dUpSzborul pas5ri!or de cHtre preotii nanu(i auguri.

11. In istoria roiaanS anii se nuToarau dup3 numele consulilor.

278 SA^VIAWBS

mur-daie ne intina suiletele, privelis.tiie rusinoase ochii, cuvintele urite

urechile, asa inctt, chiar daca unul din acestea a gresit, celelalte pot

fi lipsit de pScate. In teatre insa nici.una din aceste cai nu ramine

fara vina, fiindca sufletele slnt murdarite de dorinte, urechile de cele

auzite £i ochii de cele vazute. Acestea toate sint, fara indoiala, atSt

de vinovate, incit n-ar putea cineva sa insiste asupra lor, sau raficar

sa le menfioneze, fara sa-i lie rusine. 17. Cine ar putea sa exprime

fara jena acele imitatii ale lucrurilor urite, acele nerusinari in glas

§i cuvinte, acele miscari desfrinate, acele gesturi necuviincioase ?

Cit sint de vinovate acestea se poate Intelege din faptul ca nu e

permisa povestirea lor. Unele crime, chiar dintre cele mat mari, pot

fi numite sau date pe fata, fara ca povestitorul sa-si piarda cinstea,

cum sint omuciderea, tilharia, preacurvia, desfrinarea si altele de

acest fel ; numai necurajeniile teatrelor nu pot fi macar acuzate Itt

mod cinstit. 18. in demratarea imoralitatU acestor ticalosii se iveste

o situate noua pentru denunt,ator, astfel incit, fara indoiala, uix omcinstit, daca ar vrea sa le acuze nu poate sa faca aceasta pastrindu-si

cinstea intreaga. Toate celelalte rele ii pateaza pe cei ce le fac, nupe cei ce le vad, sau la aud. Astfel, chiar daca auzi pe cineva

rostind un cuvint de hul£, nu te patezi de pacat, fiindca nu gindesti

ca el, iar dacS intervii intr-o tilharie nu te cornpromiti, de vremece nu esti de partea tilharilor. 19. Necurafule spectacolelor sint sin-

gurele care asociaza la greseala si pe infapVuitori si pe spectators

Caci din moment ce spectatorii aproba acestea si le privesc cu plS-

Cere, insemneaza ca toti le infaptuiesc vazindu-Ie si acceptindu-le. mDe aceea cu dreptate cade in mod special impotriva lor acea apos-

tolica *2 acuzatie ca sint vrednici de moarte nu numai cei ce le fac,

ci si cei ce au aceleasi sentimente cu aceia care le fac. In acele re-

prezentari ale destr&balarilor, se destrabaleaza sufleteste toti specta-

torii , chiar cei ce din intimplare venisera la spectacol neintinati, se

mtorc de la teatm pStati de preacurvie. Nu numai atunci cind se

intorc, ci chiar cind se due se desfrineaza ; fiindca prin insusi faptul

ca doreste cineva sa vada o fapta rusinoasa, in timp ce se grabeste

spre intinaciuni este intinat. .

IV

20. Astfel stind lucrurile, iatS cele pe care le fac toti, sauaproape tofi romanii. $i desi acestea sint astfel, cei ce le savirsim

ne plingem ei sintem uitati de Dumnezeu, zieem ca sintem parasiti

de Domnul nostru, cu toate ca noi insine 11 parasimi pe Domnul. Sa ne

12. Rom. !, 32.

v^Mi f|$£A. ^yi.,0trwsggsu

Jnchipiiim ca Domnu! nostru vrea sa ne priveasca si atunci cind noi

nu meritam t sa vedem daca poate sa faca acest lucru. lata, ziliik

nenumarate mil de crestini privesc la spectacole lucruri rusinoase.

Poate asadar -Dumnezeu sa se uite la ei In situatia aceasta ? Poate

sa-i priveasca pe cei ce aplauda neJegiuirile din circuri, sau scenele

de desfriu din teatre? 21. Sau poate vrem si soedtim demn ca, atunci

cind ne vede in circuri si in teatre, Dumnezeu sa priveasca si El im-

preuna cu noi ceea ce privim noi si josniciile pe care noi le vedemso le vada si El la rind cu noi ! Trebuie sa faca si una si alta, fiindca

daca vrea sa ne vada urmeaza sa vada si cele ce se petrec unde ne

aflam noi, sau deoporriva sa-si intoarca ochii de ]a cele pe care hici

noi, care sintem acolo, nu dorim sS le vedeni. Si desi a?a stau lu-

crurile, noi facem fara Incetare ceea ce am spus. 22. Sau poate credero

ca trebuie sa-1 inteiegem pe Dumnezeu dUpa obiceiul vechilor teatre

si circuri pagine ? Aceia faceau astfel de lucruri odinioarS, fiindca le

credeau desfatari ale idolilor lor. Noi de ce le facem pe cele pe care

sintem siguri ca Dumnezeul nostru le uraste ? Numai daca sttm curava

ca-I plac aceste blestema|ii lui Dumnezeu, numai in acest caz nu iiia

opun sa le savirsim fara incetare. 23. Dar daca ne spune constiinta

noastra ca Dumnezeu se ingrozeste de acestea, cei le condamna, pen-

tru ca in ele este hrana a diavolului si necinstire a lui Dumnezeu,

rum spunrm noi ca-L adoram pe Dumnezeii in biserica, daca in ru-

Sinea spectacolelor Ii slujim intotdeauna diavolului, si facem aceasta

cu buna stiinta, cu plan si premeditare ? Va intreb care ne va fi spe-

ranfa in Dumnezeu, daca noi nu intimplator si fara sS vrem !l supSram

pe Dumnpzeu, ci dupa exemplul acelor giganti w de odinioara, despre

rare citim ca prin incercari nebune?ti au cautat sa" ameninte pe iei

si au ajuns oarecum pina la nori? 24. Asa si noi, prin injuriile pe

care le aducem intotdeauna lui Dumnezeu in toata lumea, ca printr-o

hotSrire publica atacam cerul. Lui Hristos asadar (o, ingrozitoare

nebunie !), Ii oferim jocuri de circ si de teatru, si facem asta maj

ales atunci cind El ne face bine, cind ne da prosperitate, sau cind

obtinem cu ajutorul dumnezeirii victoria irnpotriva dusmanilor. Si hoi

care savirsim astfel de lucruri nu ne asemSnam 'oare celui ce-I in-

jura pe eel care-i face bine, sau care-1 umple de ocari pe eel;

ce-i

vorbeste cu dragoste, sau care strapunge cu piimnaiul pe eel ce-I

saruta ? 25. Intreb pe toti puternicii si bogatii' acestei lumi : ce me-

rita acel serv care are ginduri rele despre stapinul sau bun si iu-

bilor, care-1 vorbeste de rau pe eel ce merits sa fie vorbit de bine

13. Giganti, flinte monstruoase cu puleri nria$e ; atactnd ctiar cerul, — spune

mitologia — ei au fost nimiciti de zeii din Olimp.

280 BAI-VfAMUa

Si care pentru libertatea pe care o prime?te se arata cu total nere-cunoseStor ? Fara indoiala il credexa acuzat de foarte mare nelegiuirepe eel care raspunde binelui cu rau, desi nu-i este ingaduit sa ras-punda cu rau nici chiar la rau. Dar astfel de fapte savhsim chiarnoi, care ne niimim crestini. Intaritam impotriva-ne prin necuviintelenoastre pe miiostivul Dumnezeu, Il intinam prin rautatea noastra peCel ce tie ajuta, ll umplem de injurii pe Cel ce ne mingiie,

V26. Lui Hristos, asadar, (o, ingrozitoare nebunie !), lui Hristos Ii

dam jocuri de circ si de teatra, lui Hristos pentru binefacerile SaleIi oferim scene rusinoase, lui Hristos Ii aducem ca jertfa ticalosiilespectacolelor. Oare aceasta ne-a lnvajat Cel ce S-a intrapat pentrunoi, Mintuitorul nostra ? Aceasta a predicat El fie direct, fie prinApostoli ? Pentru aceasta a suportat rusinea nasterii omenesti si aprimit toate cele legate de inceputul umilitor al vietii pamintesti ?Pentru aceasta S-a nascut in iesle, iar ingerii L-au seryit in staul,pentru aceasta a voit sa fie infisurat in scutece Cel ce inca din scu-tece domnea in cer? Pentru aceasta a fost chinnit si rastignit Celde care toti s-au cutremurat pe cind El statea rSstignit ? 27. «Acestapentru voi — spune Apostolul — S-a Mart saiac, desi era bogat,pentm ca voi, prin saracia Lui, sa va Incarcati de cinste»^. Si inalt loc, de asemenea, spune: «Si desi uvea chipal ,-lut Dumnezeu,S-a umilit pe Sine insusi p'ma la moarte, si lnc& moarle pe cmce» ls

.

Acestea ne-a invatat Hristos prin suferin|ele Sale? Iar noi, frumoasamultumire Ii mai aducem pentru patimile Lui, daca, dupa ce am do-bindit mintuirea prin moartea Lui, li raspundem cu o viata plina deticalosie

! «S-a aratat — zice Sflntul Apostol Pavel — harul Domnuluinostru lisus Hristos, invd/indu-ne cq, lepadind fdrddelegea si pottelelumesii, sa traim in cumpatare, dreptate si cucernicie 3n acesl veac,asteptind iericita nadejde si venirea plirtd de slava a marelui Dum-nezeu si Mintuitorului nostru lisus Hrislos, Care S-a damn pe SimInsusi pentru noi, ca sa ne mintuiascti de toata nedreptatea si sd-sicur&teascd un popot ales, urmator al taptelor bune» «s. Unde sint ceicare sa sSvirseasca aceste fapte, pentru care Apostolul spune ca avenit Hristos? Unde sint cei care sa fuga de placerile lumii, undecei care sa-si duca viafa In cucernicie si dreptate, unde cei care saarate prin fapte bune ca asteapta fericita nadejde si, ducind o viata

14. II Cor. 8, 9.

15. Filip. 2, 8.

16. Tit 2, 11.

nB»PJa.-KBVlBR*6l«K«'lAJI BNMXSZBt!

nepatata, sS dovedeasca prin aceasta ca dor.esc sa vie imparatia lui

Dumnezeu, fiindcS merits s-o priraeasca ? A venit — spune Aposto-

lul — Domnul lisus Hristos «ca sd-si curafeascd an popor ales, ur-

mator al fapteior bune». 29. Unde este acel popor curat, unde poparul

ales, unde poporul fapteior bune, unde poporu] sfinteniei ? «Hri.sios

— zice Scriptura — a suierit pentru noi, ldsindu-ne pildd ca sa mer-

gem pe urmele Lui» 1J. Desigur, pe urmele Mintuitorului mergem in

circuri, pe urmele Mintuitorului intram in teatre ! Desigur, un ase-

menea exempiu ne-a lasat Hristos, despre Care citim ca a pirns, nucitim ca a ris ! Amiudoua acestea ne privesc pe noi, fiindcS plinsul

este o durere a sufletului, iar risul o stricare a invataturii. Si de

aceea licea : «Vai voud, care rideji, iiinded veJJ pfinge* 18. $i : «Fe~

rici{i cei ce plingeti, edei ve/i r*ide». Noi insa nu sintem multumiti

sa ridem si sa ne bucuram, decit daca ridem cu pacat si nebuneste,

decit daca risul nostru este amestecat cu necuroten»i $i necuviin^e.

VI

30. Ce este, ma rog, aceasta ratacire, ce nebunie ? Oare nu pu-

tem sa ne bucuram si sa ridem din toata inima decit daca facem ca

risul si veselia noastra sa fie o nelegiuire? Oare socotim fSra folos

bucuria simpla si nu ne desfata sa ridem farS vina? Ce este, ma rog,

acest rau, ce nebunie? Sa ridem, daca vrsti, oricit de mult, sa ne

bucuram mereu oricit dorim, numai sa nu pacatuim. Ce nesocotinta

si nebunie este aceasta, sa socotim ca risul si bucuria nu pretuiesc

nimic daca n-au in ele lipsa de respect fata de Dumnezeu? Lipsa de

respect desigur, si Inca in cel mai inalt grad. 31. Spectacolele In-

semneaza intr-un fel pSrSsirea credintei §i tradarea de moarte a-le-

gamintului sfint si a juramintelor fata de cer. Ce este prima martnri^

sire a crestinilor in botezul mintuitor ? Ce este daca nu o declaratie

de renuntare la diavolul si la sprijinitorii lui si la spectacole si la

alte lucruri asemanatoare ? Asadar, spectacolele si anumite ceremonii

fata cu credinta noastra sint opera diavorului. 32. Dar cum te duci,

dupS ce te-ai botezat, o, creatine, la spectacole, pe care le marturi-

se$ti ca opera a diavolului? Ai renuntat totodata s> la diavolul si la

spectacolele lui si prin aceasta trebuie sa recunosti ca in timp ce te

duci la spectacole, te intorci cu stiinta si de buna voie la diavolul.

Ai renuntat. in acelasi timp si la unul ?i la celalalt si ai spus ca si

unul si celalalt una sint. Daca te-ai intors la unul, ai revenit la amiu-

doua. Renunt ai spus, ia diavolul, la sprijinitorii lui, la spectacole

1?. I Petri! 2. 21.

18. Luca «. 25, 21.

76-J«At*IAftfrs

$i la lucranle lui. Si ce-ai facut dupa aceea? Cred, spui, In Dum-nezeu Tatal atotputemic 51 in lisus Hristos. Fiul Luf. 33. Deei in pri-mult rind se renunta |a diavolul ca sS se creada in Dumnezeu,' fiindcaacela care nu renunta la diavolul nu crede in Dumnezeu si de aceeacine se intoarce la diavolul Si paraseste pe Dumnezeu. Diavolul esteInsa in spectacoie si in sprijinitorii lui si prin aceasta, cind n* in-toarcem la spectacolele diavolului, parasim credinta in Hristos Tnfclul acesta se dezleaga toate juramintele marturiei de credinta si totre urmeaza marturiei de credinta se destrama 51 se soulbera. 34. Cficinu inai sta in pidoare nimic din ce urmeaza, daca s-a darimat parteade temelie. Spune, asadar, tu, creatine, cum crezi ca vei pastra celeurmatoare marturiei de credits, daca ai pierdut pe cele de la ince-put ? Membrele fara cap nu pot face nimic si toate privesc catre In-ceputul lor. Daca au pierit aceslea toate se due la fund ,- fara rada-cina celelalte parti sau nu mai exists, sau, daca exista, nu pot iraifiindca nimic nu se mentfne fara cap. Astfel, daca i se pare cuivausoara enma spectacoleior, sa se uite la toate astea pe care ie-amspus si va vedea ca in spectacoie nu este placere, ci moarte. Ce esteajtceva decit moarte faptul de a fi pierdut inceputul vietii ? Cind sedamns temelia marturiei de credinta, viata insasi este sugrumata.

VII

35. Dar trebuie sa ne inioarcem iarasi la ceea ce am spus demulte ori

:ce exista asemanator la barbari ? Unde slnt ia ei jocuri

de circ, unde teatre, unde nelegiuirea feluritelor impurity morale,care constituie pieirea nadejdii si a mintuirii noastre ? Chiar dacas-ar folosi si ei, ca pagini, de ele, totusi ratacirea lor ar fi mai putinvmovata de lipsa de respect fa{a de Dumnezeu, fiindca, desi privireaar pata constiinta. totusi n-ar constitui o Incalcare a juramintului.Jb. Dar noi ce putem raspunde in favoarea noastra ? Pastram sidanmam marturia de credinta, deopotriva marturisim si tagaduimdarul mintuirii, $i prin aceasta unde este crestinitatea noastra, dacapnmim juramintul mintuirii numai pentru ca dupa aceea sa pacatuimpnntr-o si mai mare crima a tradarii ? Noi punem jocurile mai presusde Bxsenca, noi dispretuim altarele si cinstim teatrele, iubim in finetotal, cultivam total, numai Dumnezeu ne este de mic pret fata cutoate celelalte. 37. In afara de allele care dovedesc aceasta, o aratacmar faptele despre care vorbesc mai departe. DacS se intimplavreodata, si se Inttmpla adesea, ca in aceeasi zj sa aiba loc o sar-Datoare b1Sericeasca si jocuri publice, intreb pe constiinta tuturor,care loc cuprinde mai multi crestini . sala ieatrului, sau interiorul

DESFMEIWJViEHMAREA LUI BUMNEZEU

caseirtaj Dumnezeu ; merg mai multi la templu sau la teat.ru , iubesc

ei mai mult spusele evangheliilor sau pe ale actoriior r euvintele

vietii sau euvintele mortii ; euvintele lui Hristos, sau euvintele unei

paiaie ? 38. Nu exista nici o indoiaia ca iubim mai mult ceea ce

punem mai presus de celelalte. Caci in orice zi de petreceri pagine,

oricare ar fi sarbStorile Bisericii, nu numai ca nu vin la bisericS aceia

care-si zic crestini, dar chiar cei care intimplator au venit fara" s3

stie ca au loc jocuri, daca aud de ele cind se gasesc in biserica,

parasesc biserica. Se dispretuieste templul lui Dumnezeu, ca sa se

dea fuga la teatru ; se goteste biserica si se umple circul. L3sam

pe Hristos in altar ca sa ne branim ochii cu scene foarte imorale,

care ne indeamna la adulter prin faptul ca asistam la piese imorale.

Si de aceea cu foarte mare dreptate Dumnezeu ne spune : «Din cauzct

spurcaciunii voastxc aU fost pedepsifi cu nim/c/rea». $i mai departe

zice : «Vor ft nimicite aceste allaie ale rlsului».

VIII

39. Dar, evident, se poate raspunde cS acestea nu se petrec in

toate orasele romane. Este adevarat ; eu adaug cM nu se petrec acum

acolo unde intotdeauna s-au petrecut inainte. Nu se mai intimpla

aceasta in cetatea Moguntiacum ™, fiindca a fost darimata si nimicitS.

Nu se intimpla la Agrippina, fiindca este plina de dusmani. Nu se

intimpla in frumosul oras Treveri, pentru ca de patru ori a fost

transformat in ruine. Nu se intimpla, in sfirsit, in cele mai mulie

orase ale Galliilor si ale Hispaniilor. 40. §i de aceea vai de noi si

de nedreptatile noastre, vai de noi si de necuratiile noastre! Care

este nadejdea multimilor crestine in fata lui Dumnezeu, daca aceste

rautati nu exista in orasele romane numai de cind au inceput sa fie

sub stSpinirea barbarilor ? Prin aceasta stricaciunea si necuratia sint

pentru romani oarecum in fratie, ca si mintea si natura, fiindcS

viciile sint mai ales acolo unde sint romani. 41. Dar poate sa fie

grava si nedreapta aceasta plingere, Este grava, desigut, dacS este

neintemeiata. Dar cum — zici — sa fie intemeiata, de vreme ce aceste

vicii despre care am vorbit au loc acum in putine orase? Cele mai

multe nu sint pState de aceste stricaciuni, fiindcS, de$i sint locail

si salase ale ratacirii vechi, totusi acum in nici un chip nu se mai

petrec in ele cele ce s-au petrecut inainte. 42. Trebuie asadar sa

19. Moguntiacum, oras Jn provincia romanft Germans SuP«n p5-a" ^fJJS.JjJ

GermanLa. Agrippina (Colonla). ora? mtemeiat de romani 111 sec I d.Hr In ^""JtGer mania Inferior. . azi Koln, de asemenea In Gefmama. Treven. ora^ In Gallia de

tiord numita Belgica, azi Trier in Germania.

" ' '

'''

'-•

/'"'- '': S*fe%WttlS

cercetam si una *i alia, adicS de ce acestea sint * acuta locuri sigazde pentru jocuri tf de ce jocurile au incetat a M exSoaceea sint locuri si ctodiri pentru ticalo.ii, pentru ca acolo aB a™tloc mai inainte toate cele necurate, Acum insa locuri J\!n-au te. fiindca „u to permit lipsurile 5 i v^gilTemil

V

aSloc. Si de aceea din stricaciune se organizau inainte, faTacum dinnecesxtate nu se mai organizeaza. 43. Caci acum datoriile fiscTle simarele def.cit al finantelor romane nu ingaduie s* se faca oretltindem cheltu.eh irosite in iucruri de nimic. Pot sa piara ele c t demulte p sa se arunce la gunoi, ca sa Zic asa, totutf nu pot pier!atitea fundcS nu sint atit de mult, care sa piara. Fata cu seteanoastra de placed *i de pofte necurate, am dori, de bJLTamTlt44

;Faptele dovedesc crt am vrea sa cheltuim, daca am fi boaatis, in stare .nfloritoare, de vreme ce fiind sSraci cheltuim a" t Aceltaeste josmcia ,1 rusinea obiceiurilor de acum, cS de5i d

i

DTcauza

viaului slntem impmsi 51 mai mult la pieire. Nu ne putem asadaramagi cu ceva din acest punct de vedere, sa zicem nn'

Tmli

»-» Parte a lunm romane sS devin, pusti6tatei ^.^ §. ^^

IX

odatf£ ' ?- Y " aVUt l0C aCeSt6a numai faatote si de ar incetaodata sa aiba loc aceasta stricaciune romana,- poate, cum es e scris«.:

.odupleca Dumnezeu pentru pacatele noa tL Dar 2 ne purimin n» un fcl prin care Sa. T ci bun&v™ ne >»*"»

CeV61616^

Sn9r"madim p3Cate PeSte P^lte tor :up, ce

"o rte mare parte din noi a ptorit. facem in a»a fel, incSt sS pierim

emefnnl116

' ^ "* ^ ^ altUl eSte Ucis ^ el *» *u Se

l!l5a "U arda $1 eI cu cas5 ™ ^t ? Noi nu numai ca am vazut Pe

20. Ierem. 44, 21.

DEsyawi ^gsryifcajr*|p5A lui• dumnkztd 285

vecinit nostri arzind. dar noi insine am ars prin cea mai mare parte

a corpurilor noastre. O, neiegiuire, mare este raul acesta ! Am ars,

am ars $i totusi nu ne temem de flScarile in care am ars. 48. DacS

nu se petrec pretutindeni cele ce s-au petrecut inainte, aceasta este

datorita lipsurilor, nu conduitei noastre. Pot dovedi usor ceea ce spun.

Da-le oamenilor starea timpuxilor de mai inainte si vor apSrea in-

data pretutindeni cele ce au fost inainte. Ba mai mult : cit despre

dorinfele oamenilor, chiar daca intr-un sens ele nu mai sint pretu-

tindeni, in alt sens sint totusi pretutindeni, fiindca pretutindeni

poporul roman ar vrea ca ele sa existe. De indata ce numai de nevoie

omul nu savirseste cele rele, el este condamnat pentru gindurile sale

rele, pe care nu le poate irifaptui. 49. Potrivit cuvintului Dom-nului nostru, precum am spus, «Cine s-a uitat la o femeie poitihd'O

este vinovat de adulter s&vlrsit In inima sa» 2i, putem fntelege ca

sintem condamna|i si atunci clnd de nevoie nu s3vir$im' fapte Write,

fiindca ne este cu voia sa le savirsim. Si ce zic en; void? Aprdape

toti, cind pot, sai'irsesc acestea. Locuitorii oricarei ceta^i, cindvin

la Ravenna n ori la Roma, gasesc o parte din multimea romanS in

circ, iar o parte din poporul Ravennei la teatru. $t nimeni nu poate

fi fara nici o vina daca lipseste din acele locuri. Toti sint egali in

ticalosie, pentru ca toti vor sa fie partasi la ticSlosie. Pe deasupra

ne mai si amagim, afirmam ca avem o purtare buna, daca ne ducem

rar unde riu ne este Ingaduit. 50. En afirm insa ceva mai mult : nu

numai c3 acum nu se mai dau reprezentatii imorale ca mai inainte,

dar cele ce se dau sint cu mult mai vinovate ca inainte. Caci inainte

starea lumii romane era infloritoare, hambarele erau nelncSpatoare

fata cu atita bel?ug public, cetatenii tuturor ora'selor huzureau" in

bogafie si placeri, autoritatea religioasa cu greu putea sS. dtirigue

bunele moravuri intr-q atit de mare prosperitate. 51. Se gfiseau si

atunci in cele mai multe locuri savirsitori de fapte imorale, dar toate

erau cu prisosinta si nu lipsea nimic. Nimeni nu se gindea la CheltUie-

lile statului, nimeni nu se gindea la ristpS, fiindca nu ste:

siintea

cheltuiala. intr-un fel insusi statul se Jntreba unde pierde, daca vepi-

turile sint asa de mari. De aceea acumulaiea de bogatii, care depS§eau

cu mult necesitatile, ducea la cheltuie'H de prisos, pe Iucruri de riimic.

52. Acum insS care este situatia ? Ni s-au dus averile, ni s-au dus

mijloacele timpurilor de altadata. Am ajuns sSraci si totusi nn in-

cetam cu usurStatea. Cind fiilor risipitori le-a venit Scbracia, cind 8u

21. Mat. 5, 28.

22. Havena, ora? Jn aordul Italiei, aproape de Marea AdriaticS, sub Imp&rattil

Honorius (395—423) a fost capitals Iroperiului Toman de Apus.

28ftSALVIANUS

incetat sa mai fie bogatf, ei s-au gindit s£ punfi. capMt ratacirilor •

numa: noi sirxtem un nou soi cle copii pierdutf, carora avutiile It s,audus, dar stricaciunea le este aceeasi. Pina Intr-aUt noi nu avem caalti oameni, in momeli din afara pricinile de stricaciune. ci in inimilenoastre, si pin* intr-atit ne suit de mtinate cugeteie, incit ne stra-duim,nu sa ne indreptam datorita lipsei de posibiliWti, ci sa pacatuimdatorita dragostei de lucruri reie.

X53. Am aratat destul pina acum cit de mari sint viciile romanilor,

de care neamurile barbare nu s!„t intinate , totu5i, voi mai adauga5i a tele pe care nu le-am spus. fnainte insa de a ie spune. atragatentia sa nu i se para cuiva ca necinstirea lui Dumnezeu nu esteo vina prea grava. Daca nu-i e permis cuiva sa defaimeze pe unUifaat dishns si CU demnitati inalte, daca cineva a defaimat, prinhotSrirea legu este socotit vinovat si condamnat pe bun drept cadefaimator. cu cit este mai demn de pedeapsa cei ce se face vinovatde mjurii impotriva lui Dumnezeu ? Intotdeauna vina celui ce savir-?este o nedreptate creste in raport cu demnitatea celui ce o suporta,si cu cit este mai Insemnata persoana celui ce suferi o ocara cuatit max mare trebuie sa fie vinovatia celui ce i-o adreseaza. 54 De

abaLa;.-

Pt

r

rT-Citim ^ lege23

'CWar Cei Ce Par a fi "** «5oare

sever TrhPnV

-

a

f

POrQdl0r *** aU f°St **"* ***** *»«*sever. Trebuie sa intelegem ca nimic privitor la Dumnezeu nu trebuie

dacralr rt

U5Urint3' ^^ * ° Vin3 Care Pare mica dev*e "«redaca este o injune adusa lui Dumnezeu. Acel Uza » ievit al lui

?ZTrZB

\ ^ .

9 SSVlr?it imP°triva P°™ncii ceresti prin faptu] ca aIncercat sS spnjine chivotul Domnului ca sa nu Se rastoarne ? Legean Prevedea mmic In aceasta privinta. §i totusi, indata ce a pus

z f! xr?ne ivotui §i-a dat duhui- nu fiindca- p e rft ** p-w.

insasi t£Z * nepermis'Sau ^Potriva datoriei, ci prin datorie

1 n^ nVa t0rie1'

fiindca a fOSt ln *•" Poruncilor. 55. Unom din multimea israelita* fiindca adunase ]emne £fi z{ua sabatului(

mai h inT!'" ^^f3 din P°rUnca * judecata lui Dumnezeu, Cei

L^/, maif

mi!°S Judeca^' <*« « fi dorit, far* indoiala mai

WrnH rt! ,Cmte dt Sa_1 UCid5

'

dac" judecata miiei n~a' R *»tmrmta de judecata asprimii. Caci a pierii un singur nebagator deeama, ca Sa gu piara mul|i dupa aceea din cauza nebagarii de seama.

23. Ie?. 31 ; Numerii 20.24. U Regj 6.25. Numerii IS, 32.

*'.--?) r9-1*"?*?iJStl'^'p: .'

DESPMEVG^VEftifAHkA :JUUI DUMNEZEU 287

Dar ce sa> spun despre fiecare ? 56. Tot neamul evreiior2«r pe clnd

trecea prin desert, fiindca a dorit mincaruri obisouite din came, si-a

pierdut o parte din popor. Nu le fusese interzisa aceasta dorinta,

dar Dumnezeu a voit, dupa parerea mea, sa introduca in prevederile;

iegii pedepsirea dorantelor de razviatire, pentru ca tot poporul, de

buna seama, sa Inteleaga cit trebuie sa se fereasca de cele pe care

Dumnezeu le opreste prin Scripturile ceresti, de vreme ce-L suparau

chiar cele ingaduite si pe care nu le oprise prin lege. 57. Acelasi

popor -7 s-a pltns ca e supus la munci si din cauza aceasta a fost

lovit de pedepsele ceresti, nu pentru ca nu-i e ingaduit unui muncitor

sa se plinga, ci fiindca plinsul a fost nedrept, acuztnd oarecum- pe-

Dumnezeu cS i-a pus la o munca prea grea. De aci se cuviiie sS

intelegem cit trebuie sa-I placa lui Dumnezeu acela care se bucurS

de fericirea lucrurilor placute, cind nu e permis a ne plinge de cele

care par neplacute.

XI

58. Poate ca se intreaba cineva : unde due toate acestea ? "Unde,

fara indoiala, daca nu sa atraga atentia ca nu trebuie socotit usor

nici un pacat prin care este necinstit Dumnezeu. Vorbim despre

jocurile publicc, batjocuri ale nadejdilor noastre, de buna seama,.

batjocuri ale vie|ii noastre. Cind ne distram in teatre si in circuri

pierim, potrivit celor spuse de cuvintul sfint : «Ne.bunul sdvirseste

nelegluire prin ris» M. Astfel si noi, cind ridem la spectacole rusinoase

si injositoare savirsim faradelegi, si nu mici faradelegi, ci din cele

mai demne de pedeapsa, fiindca vedem lucruri aparent marunte, dar

care in realitate sint foarte primejdioase. 59. De vreme ce sint. dona

pScate de moarte, adica daca omul sau se nimiceste pe sine sau 11

supara pe Dumnezeu, la jocurile publice se savirsesc ambele pacatej

caci acolo prin tic&losiile criminale se pierde vesnica mtntuire a

poporului crestin si prin superstitiile profanatoare este atacata mare-

tia divina. 60. Fara indoialS cS-L supara pe Dumnezeu djsti;actjiia

organizate in cinstea idolilor. Sint cinstiti Si adora^i Minerva 2? in

gimnazii, Venus in teatre, Neptun in circuri, Marte in arene, Mercur

in palestre §i de aceea In raport cu cei adorati, cultul este o super-

stitie. Toate mirsaviile se vad In teatre, toate desfrinarile in palestre,.

toate necumpatarile In circuri, toata nebunia in locurile de spectacoL

26. Numerii 11. 4.

27. Ie*. 10.

28. Wide 10, 23.

29. Minerva, Venus, Neptun. Marte, Mercur tncft-^i aveau — precum se vede —adoratorl pe tiaapul liii Salvianus.

288SAIiVlAWUS

61 Acolo este nerusinarea, acolo destrabalarea, acolo nestSp&ireaacolo nesanatatea morala. Pretutindeni troneazg demonnl, prin oriceloe de distracfie slot felurite chipuri ale demomlor. Ei prezideaza hisSlase dedicate cultului lor. Si de aceea in spectacole de acest felexista nu numai fspite, nu numai vicii. Este un sacrilegiu presentcrestmuim la aceasta superstitie, fiindca ia astfel parte desfatindu-sela cultul celor sarbatoriti prin spectacole. 62. Si acest lueru, giavmtotdeauna, devine si mai grav si chiar criminal atunci cind se savir-seste in afara felului obisnuit de viatS, adica in bucurii sau necazurifnndca Dumnezeu trebuie cu atit mai mult impacat in imprejurarigrele si cu atit mai putin suparat in cele prospere : trebuie impacatcind Se supara si nu trebuie ofensat cind ne este binevoitor. Infrfn-gerile ne vin din supararea lui Dumnezeu, iar victoriile, din dragosteaLui. 63. Noi insa toate le facem dimpotrivS. Ma Intrebi : cum ? latacum. Mai intli, daca uneori Dumnezeu, Snduplecat de insasi mila 5a(fnndca noi niciodata nu traim in asa fel, fncit sa meritSm a-I cereceva), daca- uneori, cum am spus, induplecat de Sine Insusi ne dazile hmstite si prospere, pacea si abundenfa crescind pentru totimai presus de dorintele lor, ne strica atit de mult belsugul zileIor

:

bune, ne Intuneca atit de mult necinstea faptelor urite de tot fetalincit uitam cu desavirsire si de Dumnezeu si de noi insine. 64, Apos-total spune ca tot rodul pacii date de Dumnezeu constS in aceea, «casn ducem o vmfa lini9tita si tihnita, In toata cucernicia si cinsiea**),dar noi ne folosim de vremurile bune, date de' Dumnezeu, numai casa trSim in petreceri si betie, in ticalosii si jafuri, in toata f&radelegeaSi necinstea. Ca si cum binefacerea pacii date ar constitui un dreptla desfnnare, ca si cum pentru aceea am primi de la Dumnezeuragazunle vietii linistite, pentru ca sa pacatuim si mai slobod si maitara teamS. 65. Asa devenim nedemn.i de darurile ceresti, fiindca nune folosim in mod demn de binefacerile lui Dumnezeu 5i facem dindarurile primite prilei numai pentru vicii. Asa se face ca insSsipacea este contra noastrS, fiindca o folosim ran si nu trebuie sapnmim ceva pentru a deveni si mai rai. Cine ar putea crede aceasta ?^cnimbam firea lucrurilor prin strimbatatOe noastre si cele pe careDumnezeu, din darul milei Sale, le-a facut bune, noi ni le facem releprm purtSri imorale.

XII

in^.66

; ?ei,Ce Slntem Stricati de ImPTejurari fericite poate ca sinter*

reptatl de cele nefericite, si pe Cei pe care o pace IndelungatS i~a

30. 1 Tim. 2, 2.

55^*R««S7VlSHtaaCA IvUX OVMKEZKl]

facnt deMriuap;, poate ca zilele de urgie ii fac stctpiniti. Dar popoa-

rele cSrdr cetati, care in situatii prospere au fost fara rusine,

in cele vitrege, au inceput sS fie " cuceraice ? Ce petreceri, care

luasera proporpi in liniste si abundenta, au incetat macar in timpul

jefuirilor dusmane? 67. Italia a fost prSdata in atiiea navaiiri •, a

incetat si imoralitatea italicilor ? Orasul Roma a fost asediat si

cur:erit ; romanii n-au mai lost dupa" aceea hulitori si furiosi ? Galiile

au fost cotropite de neamuri barbare ; in privinta naravurilor urite

rautatile galilor nu sint aceleasi ca Inainte? Populatji vandalise autrecut pe teritoriul Hispaniei j s-a schimbat numai soarta hispanilor

nu li s-a schimbat si stricaciunea. 68. in stirsit, ca sS nu rSminS vfeo

parte a lumii necuprinsa de primejdii nimicitoare, razboaieie 'aa

inceput sa treaca marile. Au fost devastate orase, Sardinia si Sicilia

au fost cucerite §i ruinate prin biruri, talndu~li-se oarecum vinele

viefii, a fost ocupata Africa insasi, care este intr-un fel sufletul statii-

lui roman. Dar care a fost reziiitatui ? Prin ' pStrunderea neamurHorbarbaxe acolo a incetat oare depravarea din cauza fricii ? Sau, preenm

unii dintre sclavii cei mai rai pinS la urma de obicei se indreaptS,

groaza a adus macar stapinire si invatStura de minte ? 69. Cine poate

sa-si dea seama de masu.ra acestiii rau ? Armele popoarelor barbare

rasunau la zidurile Cirtei 51 %\ ale Carthaginei, iar cre^tinii cartaginezi

se destrabalau in circuri si in teatre. Unii erau injunghiati in afara

zidurilor, alpli se depravau inauntru. O parte din populate era afara,

robita de dusmani, iar o altS parte In interior, robita de patimi. 70. Nil

stiu a cui soarta a fost mai rea. Cei de afara erau robi cu trupul,

iar cei dinauntru, cu sufletul, si din cele douS rele nimicitoare, — gin-

desc eu — , pentru un crestin este mai usor sa supprte robia trupului

decit robia sufletului, dupa cum Invata insusi Mintuitorul in Exan-

ghelie cS este cu mult mai grea moaitea sufletelor decit a trupnriior,

San credem cumva ca n-a fost rob cu sufletul acel popor cue Be

veselea atunci cind ai s£i erau in robie ? Nn era un rob cu Inima si

cu simtirea acela care ridea cind ai sai erau in chinuri, care ttu fn-

telegea ca in sugrumarea albr sai este sugrumat si el, care Qtt SC

gindea cS in moartea alor sai moare si el? 71. FreamSt de'Jtlp'te'ieri

— ca sa zic asa — in afara zidurilor, si de locuri inauntrul ziduriipr,

se amesteca vocea celor care muxeau cu vocea celdr ce se distrau,

si abia se puteau deosebi vaietele celor" ce cadeau in razboi, .d^

In provincia Africa, la yest.de Cartaginfl, . provincte. pe.

isera tntr-un reqat al lor.

31. Cirta, oras in inuvuitm ttiuL-o, u±vandalii o translormasera tntr-un regat al lor.

15 — Bwthlus 51 Salvlanus

care

290 SAX,VIA*)IIS

strigatele poporului care aplauda in circ. $i pe citid se petreceau

toate acestea, ce altceva facea un asemenea popor decit ca, desi.

Dumnezeu nu voia s3-l piarda, s& ceara totusi el insusi sa piara" ?

XIII

72. Dar ce \orbesc eu despre cei de departs, tare se giisesc

ca-ntr-o aita iuine, cind sliu ca §i pe paminlul stramosesc si hi ceta-

pUe galicane aproape toti barbafii ceva inai deosebt^i au fost rai prin

propriile ior pacate? Am vazut eu insumi (la Treveri) oameni la ei

acolo nobili si cu demnilapl inalte, care, desi jefuiti si pradatip aa

fost totusi ruinapl mai putin de avutul lor, decit de viafa lor deca-

dents. Desi le ramasese ceva din mijloacele materiale, cu toate nSvS-

lirile si jafurile, totusi n-au InvStat nimic din cele prin care au

trecut. Pina intr-atit erau raai rai dusmani fata de ei insist, decit

erau dusmanii din afarS, ca oricit erau ruinati de catre barbari, se

ruinau si mai mult ei insisi. 73. Este dureros sa spun ca am vazut

batririi respectabili, crestini inaintati in virsta robind gurii §i trin-

daviei, in vrame ce propria lor cetate era aproape de pieire. Cetrebuie invinuit aici mai intii ? C3 sint respectafi, sau ca sint b8-

trini, sau ca" sint crestini, sau ca sint In pericol ? Cine ar crede ca

se putea face aceasta odinioara fie de catre b&trini in lipsa de griji,

fie de catre copii in primejdie, fie de catre crestini ? 74. Se ISfSiau

J a ospete uitind de onoare, uitind de virsta, uitind de profesiune,

uitind de numele lor, fruntasi ai cetapM imbuibatj de mincare, bu-

hiiiti de bautura, turba[i de strigate, nebuni de petrecere, neavind

nimic mai putin decit sim'tirea de sine, ba, mai mult, fimdca aproapeinereu erau asa, neavind nimic mai mult decit simtirea de sine, Dardesi asa stateau lucrurile, este cu mult mai mult ceea ce am sa spun.

Distrugerea cetajilor n-a pus capSt acestei perditii, 75. De patru ori

a fost cucerit eel mai bogat oras al galilor 33. Am aratat despre care

este vorba. Ar fi trebuit sa-i fie de ajuns prima ocupare pen.tru in-

dreptare, intrucit innoirea pacatelor nu-i innoise caderea. Dar de cesa vorbesc mai mult? 76. Este de necrezut ceea ce spun. Statornicia

nenorociriior acolo a fost sporire a faradelegilor acolo. Caci precuma eel balaur y:

\ despre care vorbesc povestile, cind .era ucis invia cumai multe capete, la lei si in eel mai stralucit oia$ al galilor nele-

giuirile se Inmulteau, prin insesi loviturile pe care le suferea, incit

socoteai ca pedeapsa nelegiuirilor insesi era oarecum mama viciilor.

Si ce sa mai spun ? S-a ajuns la acea inmultire a relelor care cres-

32. Cel mai bogat oras al galilor ; Treveri.33. Hidra din Lerna j a fost ucisa de Hercule.

DEaPRJf'^KVBaitABKA U<tt DOMNEZEU

teau in fiecare zi, incit era mai usor sa fie orasul fara vreun locuitor,

decit s5 fie vreunul dintre iocuitori farS nici un viciu. Asa era-situa*

tia in orasul acela. 77. Dar care era in alt oras nu mult deosebit,

ei aproape cu aceeasi stralucire ? Oare nu era aceeasi decSderea

materials si morala ? Fiindca in afara de celelalte, doiiS pacate ge-

nerale si speciale : nesaful si bet-ia stapineau acolo totul. Din cauza

patimei nebunesti a vinului s-a ajuns in ceie din urma intr-o aseme-

nea situate, incit chiar fruntasii orasului nu se ridicau de la ospete

nici macar atunci cind dusmanul isi facea intrarea in oras. Dum-nezeu, cred, a voit sS. le arate lirapede de ce pier, fiindcS atunci

cind piereau se indeletniceau cu insa?i treaba prin care ajunsesera

in ultima stare de decadere. 78. Am vazut acolo lucruri de plins pe

care le faceau si tineri si batrini, fara deosebire, Toti erau una in

mlrsavie, una in josnicie. In acelasi timp se petreceau toate: lux,

betie, desfrinare. Toti aveau aceleasi ocupatii : petreceau, beau, se

destrSbaiau. Se veseleau la ospete bStriiori respectabili, foarte slab!

pentru viata, dar foarte taii pentru vin, neputinciosi la mers, dar

sprinteni la bSut, abia tinindu-si picioarele la umblat, dar ajutindu-i

la jucat. 79. Ce S3 mai vorbesc? Prin toate pe care le-am spus s-att

prabusit astfel, ca s& se implineasca' prin ei cele graite de cuvintul

sfint : «Vi"nuJ 51 iemeile 11 fac sa paraseasha pe Dumrjezeu» M. In timp

ce beau, joaca, se desfrtneaza, se innebunesc, ei incep s3-L tagadu-

iasca pe Hristos. §i ne mirSm dnpa astea toate dacS si-au pierdut

averile, cind inainte de toate si-au pierdut mintile ? Asadar, sa nil

creada cirieva ca acel oras a pierit numai prin faptul ca a fost dis-

trus de dusmani ; unde s-au petrecut asemenea lucruri, locuitorii

pieriserS sufleteste inainte de a pieri trupeste.

XIV

80. Am vorbit despre orasele cele mai six&lucite, Dar ce s-a tn-

timplat cu alte cetaji din diferite pSrJi ale Galiei? Oare n^au caaait

ele din cauza viciilor asemanStoare ale locuitorilor din ele ? Intr-ade-

vSr, pe toti li stapineau nelegiuixile lor in asa masura, incit nici iiu

se mai inspaimintau de piimejdia lor. Isi cuno$teau mai diriiiinte

caderea In robie si nu le mai era fricai Le dispSruse pacatd^S^

teama si nu se mai ferea nimeni. Astfel, barbafii ajunsesera In fat*

lor si nu le mai produceau nici o impresie, nici paza a ora?elor nil

mai exista. A fost atit de mare orbirea sufletelor din cauza pScateJor

de tot felul, incit desi, fara Indoiala, nici unul nu voia sa piara,

34. Eccles. 19, 2.

292 •iSAtVlAOSBS

nici unul totu$i nu facea in aga fel incit sa nu piara. 81. Pe. to|i ii

stapineau nepasarea si nesimtirea, pe tofi neglijents ?i stomacul. petotj betia 51 somnolenta, de buna" seama potrivit celor ce s-au scris

despre asemenea oaraeni : «Fiindca somnui Domnului se coborise asu-pra lor» 35

. !i cuprinde somnul, ca s& urmeze pieirea. Precunei este

scris 38, de indata ce pacatosul Isi Iraplineste nedreptatlle prin care

rnerita sa piara, providenta se departeaza de el, ca sa nu scape eel

ce are sa piara\ Dar despre acestea pina aici. Am aratat lirnpede,

dupa parerea mea, ceea ce mi-am propus, anume ca nici in cele maigrele primejdii, pina" la darimarea oraselor, nu inceteaza faradele-

gile locuitorilor din ele.

XV82. Dar dacS acestea au fost — va zice cineva — , acum nu mai

sint, sau vor inceta odatS de a mai exisla. De buna seama, daca pinaastazi vreo cetate sau provincie, lovita de pedeapsa cereasca si de-vastate de dusmani, se umileste, se schimba si se indreapta, si nuse intimpla ca aproape toate popoarele cu, nume xoman sa piara"

inainte de a se corecta, sau Inainte de a fi ele insesi in faradelege.

Pe scurt se poate dovedi aceasta prin eel mai de seama oras al ga-lilor, In care relele au continuat si dupa ce orasul a fost distrus prin

trei dezastre consecutive, dupa ce Sntreaga cetate a fost prefacutain scrum. 83. Caci cei pe care In timpul distrugerii orasului nu-i uci-sese dusmanul erau Iovitj de nenorocire dupa aceea, cei care indezastru scapasera de moarte, dupa dezastru nu scapau de nenoro-cire. Astfel, unii mureau din cauza ranilor, fiind tintiti de departet

altii, cuprinsi de flacarile dusmanilor, se zb3teau in chinuri groaz-nice, dacS nu murisera in flacari. Unii mureau de foame, altii cutrupurile goale, unii de nemincati, altii de frig. Astfel, prin diferite

feluri de moarte, totf aveau singurul sfirsit al mortii. 84. Ce sS maispun? De dezastrul unui oras erau lovite si alte cetati. StHteau In-

tinse pretutindeni, eu Snsumi am vazut si am suferit, cadavre de am-bele sexe, goale si cioplrtite, prada pasarilor si ciinilor, dind orasuluiun aspect oribil. Vaietele celor vii se pierdeau in duhoarea celormorti si moartea venea din moarte. Iar cei care nu fusesera atinsi

de nimicirea orasului mai Inainte numit, suportau nenoroclrile nimi-cirii altor orase. 85. Ce mai putea fi, zic, ce mai putea fi dupa toateacestea? Cine at putea sa-si inchipuie acest fel de nebunie? CItivanobili, care scapasera de dezastru, cereau de la cei mari 'jocuri de

35. I Regl 28, 12.

36. Facerea 15.

:t^ ^^'^r"i^!=

DESPJOE-<3W«RNAJU5A IXS DUMNEZEU

circ, -co si cum acestea ar fi fost eel mai bun remediu pentru orasul

distrus. As vrea sa am In acest loc darul exprimarii necesar pentru

a infiera cum se cuvine nedemnitatea acestei situafii, s& am atita

putere de a mai plinge, citM durere simt In suflet. 86. Cine ar putea

socoti ce trebuie mai Intli acuzat in cele despre care am vorbit

:

nereligiozitatea sau prostia, decaderea sau nebunia? Sint in ele toate

la un loc. Ce este oare mai nereligios deeit sa ceri ceva care supar3

pe Dumnezeu? Sau mai prost decit sS nu te gindesti la ceea ce ceri?

Sau mai decazut decit in timp de jale sa dore§ti un lucru de deca^

dere ? Sau mai nebunesc decit sa fii in mipocul celor rele si sa n-a'i

inteiegerea celor rele? De altfel din toate acestea nici una nu este

mai pu^in demna de invinuire decit nebunia, fiindca' vointa nu este

In culpa acolo unde pScaiuieste nebunia. 87. Cu atit mai mull We-

buie acuzati acestia despre care vorbim, fiindca, sanatosi fiind, 'se

comportau ca niste nesanStosi. Asadar, doriti jocuri de:

circ, ce^aterii

din Treveri, si aceasta desi invinsi si pradati, dupS infringere, dupS

singele curs, dupa chinuri, dupa robie, dupa atitea pierderi ale unei

cetati nimicite? Ce este mai trist decit aceastS prostie, ce e mai

jalnic decit aceasta nebunie ? Marturisesc ca v~am crezut foarte ne-

norociti ctnd ati suferit dezastrul, dar vad ca slnteti mai nenorocit!

cind cereti spectacole. Socoteam ca, fiind cuceriti. v-ati pierdut nu-

mai averea si Iibertatea, nu stiam ca v-ati pierdut ?i simtirea §i inte-

ligenta. 88. Vreti teatre asadar, cereti circ de la cei mai mari ? VSintreb pentru ce stat, pentru ce popor, pentru ce cetate ? Pentru ora-

sul ars si nimicit, pentru multimea ucisa sau robita, care sau a pie-

rit sau se Jeleste, din care, chiar daca a mai ramas ceva, totul este

un dezastru ? Toti cei scapati sint tri§ti si nelinistiti, isto'viti de pltns

si cu familia pustiita, in care nu ?tii a cui soarta este mai rea si mai

aspra, a celor ucisi, sau a celor care traiesc. Atit de mare este sufe^

rinta celor vii, incit a deposit nefericirea celor morti. 80. Asadar,

treverule, ceri jocuri publice? Te intreb, unde trebuie sa aiba loc?

Pe morminte si cenusa, deasupfa oraselor si a singelui celor dece-

dati? Dar ce parte a orasului este lipsita de toate nenorocirile aces-

tea ? Unde nu s-a v3rsat singe, unde nu s-au rostogolit trupuri, unde

n-au fost sflsiate membrele celor c8zut,i ? Pretutindeni se vede ehi^ul

orasului cucerit,. pretutindeni groaza robiei, pretutindeni privelistea

morfii. Zac ramasitele paminte?ti ale nefericitului popor de rind peste

gramada de cadavre formata din ai sai, §i tu ceri jocuri de circ.

Orasul este negra de fumul incendiului, si tu H pretinzi inf&tisare

sarbatoreascS. Totul plinge, tu e§ti vesel. Pe deasup'ra, chiar provoci

pe Dumnezeu prin ademeniri ticaloase si IntariU mlnia divinitStii

294. •SALVIAmjS

priii superstHii oarbe. Nu ma mir deloc, nu ma mir c& s-au intimplatnenorocirile care an venit , daca nu te-au Indreptat trei dezastre, ai

rneritat sa fii nimicit in eel de-al patrulea.

XVI

90. Am expus toate acesiea ceva mai pe larg, ca sa arStam Hm-pede ca toate pe care le-am suferit n-au fost din nepasarea sau ne-gtiinta lui Dumnezeu, ci din judecata si dreptatea Lui, ca plata foarte

dreapta $i pe deplin meritata, si ca totusi, nici o parte a lumii romanesau a numelui roman, oricit de greu a fost lovita de pedeapsa ce-reasca, nu s-a indreptat in nici un caz. De aceea n-avem dreptul sa

ne bucuram in situatn prospere, fiindca nu ne corectam in cele vi-

trege. Cu toate ca, nederani fiind, ni se atribuie uneori cele bune,fiindca bunul Dumnezeu este ca un tata foarte ingaduitor, cu toatecS din cind In cind ne lasS sa ne umilim pentru pacatele noastre,totusi nu rabda sa fie prea mult jignit, si de aceea aci ii dojenestepe ai Sai, facindu-i uneori sa traiasca zile grele, pentru a-i invatfcminte, aci ii Incurajeaza cu cele bune, pentru a-Si arata , bunatatea-Sa. 91. Dupa. cum medicii cei mai buni si mai incercati dau ingrijrri

felurite, in raport cu diversitatea boliior, si unora le prescriu medi-camente dulci, altera amare, unora faclndu-le cauter.izari, altora apli-

cindu-le cataplasme, la unii intervenind chirurgicai, , la altii prin in-fuzii uleioase, si totusi ei urmSresc un singur scop : insanatosireabolnavilor, oricit de deosebite sint felurile de tratament, la fel si

Dumnezeul nostru, odata ne trateaza mai cu asprime, facindu-ne oare-

:

cum cauterizari si operatii chirurgicale, iar altadata ne aduce pros-peritate, ca si cum ne-ar mingiia cu uleiuri si cu cataplasme. Pecalea diferitelor medicamente vrea sa ne faca acelasi dar : sSnatateai.-

92. Si stapinii obisnuiesc sa-i indrepte prin blindeje pe slujitorii ne-trebnici, pe care pedepsele nu i-au disciplinat, si-i supun prin bine-,faceri pe cei care nu s-au supus prin lovituri. Si pe copii, si aproapepe toti mjeii indaratnici, pe care nu-i fac ascultatori amenintarile sj

vergile, uneori ii aduc la supunere darurile si mingiieiile. De aceeatrebuie sa intelegem ca sintem mai netrebnici decit cei mai netreb-nici servitori si mai prosti decit copiii fara minte, dac& nu ne In-dreptam nici ca .servitorii rai prin pedepse, nici ca nevirstnicii prindaruri si mingiieri. :

xvn93. Pina acum am aratat, dupa parerea mea, cum pe nimeni cu

mime de roman nu i-a indreptat pedeapsa , ramine s5 arStam cum

.,- .. ,-- ,, f̂-7~^^^r^^y^K^-^ir^-r^r-

•DESPwe «»vtRNAjREA un powma«c_

nici dararite, nici mimjiierile primite de la Dumnezeu nu ne indreapta.

Dar care stnt darurile si mmgiierile de la Dumnezeu ? Care, de buna

seama, daca nu pacea noastra si lmistea noastra $i bunastarea po-

irivit dorintelor si vrerilor noastre? Acum, fiindca imprejurarea o

cere, vom spune unele lucruri In chip mai deosebit. Anume, ori de

cite ori sintem in necazuri, in strlmtorari, Sn primiedii, cind fie ce-

riitile sint asediate de dusmani, fie provinciile sint devastate prin

•;i:ivaliri, sau cind partite statului sint lovite de vreo situatfe vitre:ja,

intindem miinile si cerem bunavolnta puterilor ceresti ; daca prin aju-

torul milei sfinte orasele au fost salvate, jaful'a incetat, armatele

dusmane au fost alungate si, cu darul Domnului, toata teama a fost

inlaturata, ce facem indata dupa toate acestea ? 94. Cautarri; cred, ?sS

aducem multumire Domnului Dumnezeului nostru prin dragostea,

cinstirea si respectul nostru pentru binefacerile pe care le-am pttmit

de la El. Asa este firesc si a$a este in obiceiul oamenilor sa rasp*»*<-

dem cu bine celor ce ne-au facut bine si sa aducem multumiri celor

ce ne-au prilejuit multumiri. Poate c& asa facem si noi cu Dumfte-

zeul nostru, procedind ca in legaturile dintre oameni si rcind primim

de la EI cele bune, li dam drept multumire cele bune. Alergam pe

data, "de buna seama, la casa Domnului, ne asternem cu trupul la

pamint, facem rugScrani amestecind bucuria cu plinsul, cinstim pra-

gurile sfinte cu prinosul nostru, urnplem altarele cu daruri si, fiindca

noi in?ine sintem fericiti de darul lui, chiar in templele lui ne ara^

tarn pe fata bucuria noastra, sau, ceea ce cu siguranta nu-I e mai

Dufin placut, renuntam la viciile vietii de mai inainte, oferim ca'

dar de multumire faptele noastre bune si pentru bucuriile noastre

aducem ca jertfa intoarcerea noastrS la cele bune, In fine, declaram

razboi sfint tuturor ticalosiilor, fugim de nebuniiie din circuri, bles*

temam imoralitatea reprezentatiilor teatraie, daruim Domnului nona

noastrS viata, ne dedicSm pe noi insine lui Dumnezeu, -pentru a

obfine in veci obladuirea Lui.

XVIII

95. Asa ar trebui sa se petreaca cele ce le-am spus,,fata .cu

binefacerile primite de la Dumnezeu. Dar sa vedem daca^se petrec

asa. AlergSm iar3 incetare dupS distractii, ne grabim dupa ,cele ne-

bunesti, poporul umple teatrele, toata plebea freamata in circuri. pi

ne da cele bune ca noi sS fim buni, noi, dimpotriva, de cite ori pri-

mim cele bune, ne inmultim rSutatile noastre. El ne cheama cu bine-

facerile Lui la viata cinstita, noi ne prabusim in necinste. El ne pro-

voacS prin binefaceri la cainta, noi ne prabusim in desfriu. EL ne

.„.-= XM-a.-.U-i'-t

298 SAiiVJANUS

cheamS la cucernicie. noi ne prabusim in necuraple. 96. Stralucit raairSspundem ia darurile sfinte, strSlucita recunostintS mai aratam fatade binefacerile Lui, daca pentru cita binefacere primim de la El, ati-tea injurii li aducera in schimb. Oaie de injurie a lui Dumnezeueste nevoie, sau de ceva si mai nedemn — de malte $i mari? 37 Devxeme ce este invechitS in noi boala tuturor rautatilor si nu putemsS nu fim neviciosi decit dacS nu existam de loc, ce speranta maieste in noi pentru roada cea buna? 97. Cei ce pacatuiesc din nesti-

inta, cind isi cunosc gre§eala se corecteaza. Cei ce sint in afara reli-

giei noastre, de indata ce §i-au schimbat religia lor incep sa-sischimbe si purtarea. Sau, precum am spus, cei ce se strica de preamare belsug, sau de lipsa de griji, inceteaza sa fie decazupl cind auincetat de a fi lipsitj de griji. Noi nici nu ne ratacim din cauzaiynorantei, nici nu sintem fara religie, nici nu sintem stricati dincauza tihnei *i a traiuiui bun; toate sint dimpotriva. 98. Noi cu,-

noastem religia, nu ne putem scuza ca nu stim, n-avem pacea si bo-gatiile din timpurile de mai inainte, toate cele de altadata ori s-audus, ori s-au schimbat, numai viciile ne-au crescut. Niniic nu maiavem din pacea si prosperitatea de odinioarS, decit nelegiuirile, careau facut sa nu mai existe prosperitate. Unde sint vechile avupi sidemnitati ale romaniior? Altadata romanii erau cei mai viteji, acumsfnt fSra puteri, Vechii romani era temuti, noi ne temem. Lor le plaVteau biruri popoarele barbare, noi sintem bimici barbarilor. Dusma-nii ne vind lumina vietii, toata existenta noastra este un negot- O,nefericirile noastre! Unde am ajuns! 99. Si pentru aceasta aducemmultumiri barbarilor, de la care ne cumparam pe noi insine cu bani.Ce poaie fi pentru noi mai injositor si mai rusinos ? §i dupa asteanoi credem ca trSim, dac3 avem astiel de via^S ! Pe deasupra ne fa-cem noi insine de ris. Aurul pe care-1 platim H numim dar. Spunemca este daruire ceea ce este pret si inca preUil unei conditii foarteaspre ?i foarte umilitoare. Toy prizonierii de indata ce sint rSscum-parati devin liberi. Noi intotdeauna ne rascumparam si niciodata nusintem liberi. Barbarii se poarta ca noi dupa obiceiui stapinilor lor,fadndu-ne slugi la cheremul lor, ehiar daca platim pretul rascumpa-rarii. Astfel, noi niciodata nu sintem liberi prin plata pe care oachitSm. Pentru aceea platim necontenit rascumpSrarea, ca s-o plS-tim fara incetare.

3/. Lacuna de text.

-- .-.-TV ,;:

h-^^^pp^f,^ .

CARTEA A VII-A

1. Prin cele spuse la sfirsitul cSrUi anterioare, unde am afirmat

unele lucrari !n legatura cu slabiciunea si.decaderea lumii romane,

poate am dat impresia ca afirm idei contrarii subiectului urmfcit.

Stiu cS se poate obiecta, si mai ales demonstra, ca Dumnezeu no-

are in vedere lucrurile omenesti, fiindca romanii, altadata pagini, au

invins si au imparatit, iar acum crestinii sint invinsi si robifi. At

putea fi de ajuns, pentru combaterea acestei obiectii, cele ce am

spos mai inainte despre aproape top pagtnii, ca adicS pacatuiesc mai

degraba cei ce cunosc legea Domnului si n-o respecta, decit cei care

pacatuiesc fiindca nu stiu legea. 2. Totusi, ajunsi la aceasta parte

a expunerii, daca Dumnezeu ingaduie sa spunem citeva lucruri despre

vechii romani, cu ajutorul divin vom arata ca bunatatea lui Dum-

nezeu fata de ei a fost atit de dreapta, cit este de dreapta acum

severitatea Lui fata de noi, si ca a fost atit de meritat faptul ca Dum-

nezeu atunci a taaltat cu ajutorul Sau pe romani, cit este de mental

arum faptul cS sintem pedeps*. 3. O, de-ar ajuta la ceva pedeapsa

insa?i ! Este cu mult mai grav si mai jalnic faptul ca dupa pedeapsa

nu exista nici o indreptare. Domnul vrea sM ne tndrepte pnn mustra-

rile Lui, dar grija Lui nu ne lecuieste. Care este partea rea in aceasta ?

Vitele si turmele sint ingrijite prin interventfi chirurgicale si ma-

dularele bolnave ale magarilor, ale asinilor, ale porcilor, de indata

ce au fost arse cu cauteriul, cunosc binefacerea cauterizSm medi*

cale ; indata ce a fost rasa sau tBiatS partea bolnava a trupunlor,

in locul carnii atinse de moarte se intSreste viata. 4. Nor sintem

supu? i la cauterizari si interventii chirurgicale, dar nici Whetunte

bisturiului, nici arsurile cauteriului nu ne insanatosesc ,dimpotriva,

ceea ce este si mai grav, ingxijirea insasi ne face mai rai. Si de

aceea nu zadarnic ni se intimplB ceea ce de obicei se inttmplS^u

turmele si vitele care au boli de nevindecat. Caci in toate parpie

lumii, fiindcS nu ne indreptam prin medicamente, sfirsim prin moarte

5i pieire. 5. lata, ca s3 nu repet ceea ce am mai spus, intreb acum,

ce Inserrmeaza faptul amintit mai inainte, ca sintem deopotriva de=

298•SALVMJTOS OESS*KlC^Q*rt<fi3«iA*«Eft tXSt PtflglfEZSU 299~.

eric « d" \ 6 indeStUla»i? Sa -*»lt«i ca exists viciosi

fericiti desi mmem nu poate fi to acelasi timp Ucalos si fericitcaci imde nu exists cinste adevarata, nu exista nici fericire adevS-rata)

,dar torus., precum am spus mai SU s. 5<i admitem ca aceste vicii

pot damui intr-o pace indelungata si abundenta lipsita de griji. Dece mtreb, ex.sta ele acoio unde nu mai exista nici pace, nici siqu-ranta? Aproape in toata lumea rornana pacea si securitatea nu exis-wj de ce numai viciile se mentin In asa de mare masura? & Cinema roy, concepe ca un om Hpsit de miiloace poate fi desfrinat ?Mai vmovata este viata usuratica in saraxie si demn de mai mar-disprej eel nenorocit, cind este si netrebnic. Toata lumea romanS tra-leste in sarScie 5i usuraiate. Cine, intreb, cine sarac si netrebnicfund

,erne asteptmd robia se gindeste la eirc, cine se teme de moarte

Stride? No! in teama de robie ne veselim si sub amenintarea mortiindem. A. putea crede cfi tot poporui mman s-a hranit cnmva cu ier-bm, sardonice:moare si ride. Aproape in toate partOe lumii risulnostru e urmat de Iacrimi si i„ vremea de-fetf asupra noastra se co-

pFmge™ ^^ ^ Dommlui : *Vai voa*> carc '«<#- caci vefi

ir

7. Dar poate, fiindta am vorbit foarte mult despre jocuri si deanre

>T::ie

^;zToles

v"sintera mai m <s*~ is

J-^mta a trupului si de nmrdfiria aducatoare de moarte a desfrinarii

ZaZT^'la

1^ * ^ aCeaStS ** Pe -mani cu elS^esTa ~ n ^ POt "^^ mai ***** CU ™„ii decit cu

-SneTaXnt rneZeU'-dU^ Ce ^ «M * S™< *******

de? nu sartt. T*T ? **** * *™ia™* ™man. De aceea,

e vreme ce I>Zl ^ ****** JUdeCala ,Ui °«™«~. toto*

barbaXr^7 "*? ^ b°n* P&rte din dre»tuI nos*™ * a dat-o

c ne w ™ m-

daCa Paie S nU " f°St da* P"n ^udecata ceea

^aTbuna ! 2^™** ™ ^ «» stapinire partea aproape cea

une ;Tt socottJCt,V3 *n lt>ate GaIHIe

'precum "' «* -ePlSl ? ^' ^Portant decit productivity

, cea maiS LTulrZ9

r?lraai deSf§tatoare

- ^ mt«m acoio aproape^r^!_

gm"ea est6 Phna d« vii, de pajisti infloritoare si de deosebite1. Luca 6, 25.

PopuJ 125K' K?ve«pL^S?d(InS?u»tmI« ^ sud-vestui Galliei. Novem-P^ntru ca era locuit cte niST??|SS galllce

" SUd"vestul Aq«Uaniei, numit astfel

S' ;

cultori, acoperitS de pomi, de dumbrSvi racoritoare, de izvoare curga-

toare, strabStuta de riuri si ImpodobitS de holde, Incit pe drept pose^

sorii si mai marii acelui pamint par a stapini nu o tarS. ci gradina

raiului. 9. $i dupa toate astea ? Ar fi trebuit sa-I fie recunoscatori

lui Dumrtezeu cei pe care Dumnezeu i-a imboyatit in mod deosebit

cu cea mai buna parte a binefacerilor Lui. Ce este mai drept si mai

vrednic decit ca aceia care se parea ca in chip special sint placuti

.ui Dumnezeu sa-si arate si ei dragostea de Dumnezeu prin reMgie

si cult, mai ales ca Dumnezeu nu ne cere nimic greu gi impovarator.

Nu ne cheama la plug sau la sapa, nici la facut gropi pentru a pune

vi(a-de-vie, nu cere servilor SSi muncile pe care le cerem noi de la

ai nostri. 10. Ce spune E5 ? «Vemtf la Mine totf cei osteniU si impo*

vdrafi si Eu va voi odihni. Luafi jugul Meu asupra voastra si lnv$a#

de Ja Mine ca sint blind si smerit cu inittia, si vefi gasi odihna SWHe-

feior voastte; cdci jugul Meu este placut si poi'ara Mea #l«

usoara* 3. Prin urmare nu ne cheama la munca, ci la odihnas Ce -cere

de la noi, ce poruncegte sS aiba de la noi altceva decSt credintS,

nevinovfitie, umilinta, cumpStare, dragoste, sfintenie? Toate acestea

nu ne impovareaza, ci ne onoreaza. 11. Si nu numai aceasta, dar

de aceea ne impodobeste viafa prezenta, pentru ca sa ne-o poata

impodobi §i mai mult pe cea viitoare. O bunul, o iubitorul, o nepre-

tuitul Domn al milei ! Pentru aceasta ne-a dat In present binefacerile

religiei, pentru ca sa fie rasplatite binefacerile pe care ni le da in

prezent. La fel erau datori sa fie, fara indoiala, toti aquitanii si,

precum am spus, in mod deosebit la fel, fiindca posedau in mod deo-

sebit binefacerile lui Dumnezeu. 12. $i ce s-a intlmplat dupa toate

acestea? Ce a trebuit sa urmeze? Ce altceva, daca nu toate cele

ce n-ar fi trebuit s8 fie ? In toate Galiiie au fost cei dintii in bogStii

ca si In vicii. Nicaieri piacere mai condamnabilS, nicSieri viatS mai

josnica. nicaieri purtare mai stricata. Aceasta multumire 1-au adus

Domnului pentru darurile lui sfinte -, in masura in care El H atrasese

la Sine prin binefacerile Lui.. in aceeasi masura s-au muncit sa-L

supere prin nelegiuirile lor.

Ill

13. Sau sint mai degraba mincinoase si rauvoitoare decit ad*-

vaxate cele pe care le-am spus ? Nu ma voi folosi de acel procedeu

de dovedire de care se folosesc altii in procese, sa aduc adica pentru

a proba cele afirmate martori sau pu^ini, sau straini, sau mai pu#i?

obisnuiU- li vom interoga pe ei insisi, care au savlrsit acestea. Daca

3. Mat. 11, 28.

300.SALVIAKUS

ei vor taflSdui spusele mele slnt neadevarate. Dar ei lata ca mar-tunsesc » mca, ceea ce este mai grav, marturisesc fara sS aratevreo remuscare prin marturia lor. H au aceea*i tfnuta cind martu-risesc

,pe care au avut-o clnd au savirsit nelegiuirile. Cum nu ie-a

fost atuna rusme sa le savlr9easca, a5a nu se caiesc acum ca le-ausav.r5it. 14. Totu5i, lastndu-i Ja o parte Pe foarte putfnii barba t icuv10?1 ?1 deosebiti care, cum spune unul dintre ei, «>i-au rascumparatnelegminle fmprastimdu-?i banii», lasindu-i - zic - la o parte neaceia, vorbesc despre acedia, despre care cred ca au fost vinovatide crime mai mici in acel g„noi de vicii. atunci intr-un fel generacare au mental sa fie mdreptatf de o divinitate. Caci nu supara cutotal pe Dumnezeu eel ce cauta indreptarea. Ce sa mai spun ? Credc§ acesta si in sSvIrsirea greselii s . a gindit la Durrmezeu, de la carea putut obtine sa nu greseasca mai mult. 15. Dar ceilalti, cei mai

^lj\mai V^W

'

Sim apr0ape la feI ** : «to«^l tuturoreste aproape o singura prapastie, viata tuturor este aproape o sinquracasa de oleranta. Ce Sa spun despre casele de taleranJaV D^pa

care smt acolo nu cunosc Indatoririle de sotfi si de aceea nu pateaza

nu slnt Zn S*d"i9Ur Vin°Vate de »5catUl ne^tofiSl. dar

ZTli outnTf"9 aCl fflPtUl C3 eXlStS PUtlne CaSe d* toIe-

nZll- ^ fr& "^ S~aU condamnat ™ aceste case la o viata-

""atai bo^aqUitani

-

fnSSl Care C6tate M fOSt Ca * - ^*™nici si LLr

gf,

mai n° bi2a P9rte a ei? Clne dintre ^ Per-nio si bogati n-a trait in mocirla imoralitatii ? Cine si-a respectatndatonn e conjugal Ba mai mult, sub raportul piacerllor "nova e

ZllcZm*T? ******* --jnlcrtor J prin aceasta si-a

ii nu na e™"

T-mU£ i

e9Smintele Purita tii. Incit nici una in casa

de sotie ?,0Sltfi dedt ^ Cdre era Cea dintii in demnitatea

IV

le J«" ™ T~ClneVa ^ 9lnde5te CS 1UCrUrUe nu stau chia' O- cumi« arat era, ca au avut acoio sofiile dreptul lor de stapine ale case!

iT^ST onTa 5i puterea de ***»«• Este -5ev«»tSSnu al^r? ^

ePtUl de StSpine In CaSa'

5l aProaPe "ici «n*i*nu „ foSt micsorat dreptu] rfe sot.

e< Dar no. ^ ne ^^^ ^^«to puterea sopJlor, ci clt de stricata a fost purtarea barbatilor. De

7 v f^ f DfCf PUt6rea de Stap£ne in cas5 ca ma^ n-au avut-odephna. f„ndca aceea care nu are neincalcat si deplin dreptul casa-tonei, nu-1 are pe deplin nici pe eel de stapInS in casa. Nu este

DESPRE GVVERNAREA I.VI DUMNE2EU 301

cu mult deosebita de slujnice sofia al cSrei sot este barbatul slujrii-

<:eior. 18. §i cine dintre aquitanii bogati n-a fost astfel ? Pe cine

nu l'-au facut fie adulter, fie sot de drept preanerusinatele slujniee?

<iCai ingrasati se facusera tafa de femei — zice profetul — si Hecate

nvcheza dupd solia aproapelui sau» 4. Cei la care se refers aceste

cuvinte pacStuiau, dupa p^rerea mea, mai putin si mai mic Is era

nuraSrul nelegiuirilor Si mai mica dorinta de a le infaptui, Ace§tia

insa nechezau, ca niste cai neinfrinati, nu numai la citeva, ci aproape

la toate slujnicele lor, c:a §i la turmele lor proprii adica, si, dap&

obiceiul acelor turme cei care se numesc sotii cirezilor, alergJnd

cu o dorinta nebuneasca, se repezeau catre oricare femeie spre care-I

atr^gea mai intii pornirea aprinsa a nerusinarii. 19. Acum ii intreb

pe cei intelepti, daca astfel stau lucrurile, in ce fel au fost, dupa

pSrerea lor, familiile in care astfel erau capii de familie? Cll Ae

mare era stricaciunea acolo unde era asa de mare usuratatea'<s£apfr

nilor? Unde capul este bolnav nu exista nimic sanatos $i in gWfi*BC#l

nici un modular nu-§i indepline?te slujba unde nu exists partea

principals. In casa sa stapinul este ca si capul unui trup. 51 viata

lui este norma de vietuire pentru toti. Cei mai mare neajuns In

aceasta treaba este' faptul ca toU urmeaza cu mai mare placere ce

este mai depravat si mai usor rea educate ii strica pe cei tauni

decit Indreapta una buna pe cei rai. 20. Dar cind capul familiei,

chiar bun 51 cinstit, nu-si poate indrepta servitorii, cit trebuie sS

fi fost de mare decaderea familiilor acolo unde stapinul era exemplu

de necuratie? De altfel acolo nu atit exemplul a constitnit partea

rea, cit forta §i necesitatea, fiindca slujnicele erau constrlnse sa se

supuna fara voia lor stapinilor nerusinap:, §i pofta staplnilor era

porunca pentru supusi. De aci se poate intelege cit de mare ^eta

mocirla josniciilor neru§inate acolo unde sub stapini foarte intin^i

nu le era cu putinta slujnicelor sa fie cinstite, chiar dac& ar fi vrut.

V

21. Dar negresit ca este greu de dovedit aceasta — zicetl -~t

fiindca in general n-avem nici o urraa a ticalosiilor $i decaderii din

trecut. lata insa ca si acum multi din aceia, de§i sint fara patrie

si traiesc saracacios in comparatie cu mijloacele din trecut, stilt

aproape mai rai dedt au fost. Mai rai nu intr-un singur mod, fiindca,

desi fac tot ce faceau inainte, sint mai rai totu5i pr|n insusi fapWU

ca nu inceteazS cu nelegiuirile. Rautajile lor nu sint mai mari, dar

4. Ier«m. 5, 8.

302 SALVIANUS

sint mai multe si prin aceasta, daca" nu cresc prin noutate, cresctotust prin numSrul lor mare. 22. Adauga ca acestea le fac — cumam spus — chiar batrinii si chiar cei saraci. §i-ntr-un caz si-n altul,crima e mare. Fiindca este mai putin nefiresc sa pacatuiasca ceitineri, sa pacatuiasca cei bogati. Dar care poate fi speranta sauleacul pentru acestia pe care nu-i fereste din josnicia obisnuita nicilipsa si mizeria. nici virsta inaintata ? Poate ca pe unii i[ consoieazafie presupunerea prosteasrii a vietii lungi, fie speranta ca vor trebuisa .se caiasca' ei cindva; nu e oare un nou fel de monstruozitatefaptui de a fi unii viciosi chiar si fn pragul mortn? Daca asa staulucrurile, ce s-ar putea spune mai mult? La acestea mai adaugam,bineinfeles, ca multi se poarta astazi astfel, chiar daca s!nt asezatiin mijlocul dusmanilor, robi ai primejdiilor si zilnic infricati. Acestia,cu toate ca au fost predati de Dumnezeu barbarilor din cauza vietiilor atit de patate, nu se lasa totusi de blestematii nici in mijioculbarbarilor.

VI

23. Dar poaie ca dusmanii printre care se gasesc romani sintin asa fel, incit aceste lucruri ii desfateaza si in schimb ii suparafoarte mult daca vad ca romanii sint cuviosi, in vreme ce ei insisisint nerusinati. Chiar daca ar fi asa, n-ar trebui sa ne faca necinstitinecinstea altora, fiindca oricarui om i se cuvine sa fie mai degrabSbun pentru sine decit rau pentru altul si mai mult trebuie sa nestraduim a placea lui Dumnezeu prin cinste, decit oamenilor prinnecinste. Si chiar daca traieste cineva intre barbari imorali, trebuiesa urmeze mai degraba moralitatea, care-t place lui, decit imorali-tatea, care place dusmanilor decazuti, 24. Dar ce se adauga in plusrelelor noastre ? Sintem nerusinaU tntre barbari cu rusine. Mai mult

:

se supara barbarii insisi din cauza necuratfilor noastre. Nu este permisunui got sa fie intre gotf un stricat. Numai romanii isi permit sa fiedecazuti intre goti", patindu-si numele si neamul. ?i care, ma rog,ne este speranta in fata lui Dumnezeu ? Not iubim nemsinarea, gotiio blestema, noi fugim de cuviosie, ei o iubesc j desfrinarea este laei crima, iar aventura primejdioasa este la noi podoaba. 25. Socotimnot ca putem sta in fata lui Dumnezeu, socotim noi ca sintem min-tuiti, cind toata" nelegiuirea impuritatii, toata josnicia nemsinarii decatre romani este admisa, iar de barbari pedepsita? Aici ii intrebacum pe cei care cred ca noi sintem mai buni decit barbarii: saspuna ei ce fapte de acest fel savirsesc macar foarte putini barbari,sau ce astfel de fapte nu fac totf, sau aproape toti romanii ? Ne mai

PEajPEjE-'epvigwrAnEA. tm: P"Jfl*rEZ?JiH_-—.

———

—

-" ~~

**-..]- .miitsnilor sau ale noastre au fost dale de Dum-miram cS tmutur-i-- ale aquitamw ^ » ., , »_

t. I .i„, ^j«h nP acelea pe care romanii le-au patal punnezeu barbarilor, cma pe m.e»c= M

^

desfrinare, acum le cinstesc barbarii prin infnnare ?

VII

oq Ziceti poate ca aceasta s-a inthnplat numai la aquitani. Dar

sa trecem si in alte parti ale lumii romane, ca sft nu se para ca am

vorbit numai despre Galia. Oare Hispania n-a fost rapusa de aceleasi

vMi sau poate de altele mai mari? Pe aceasta chiar mima cereasca

a dat-o alter barbari si dusmanii cinstei au suportat chinurile men-

tale pentru faptele lor rele. Dar ca o condamnare si mai putern.ca a

nerusinSrii, ei au. fost dati in cea mai mare parte vandahlor, adtca

unor barbari cu rusine. 27. in chip indoit a voit Dumnezeu sa arate

in acea robie a hispanilor cit uraste pacatul carnii si cit .ubeste

neprihanirea, fiindca pe vandal! numai, sau aproape numai pejUg

puritatea vietii lor i-a facut stapini, iar pe hispani numai, sau aproape

numai pentru impuritatea vietii lor i-a pus sub jug. Ce oare? N«

erau pe toata suprafata pSmintului barbari mai putern.c, carora s&

le fie date Hispaniile ? 28. Ba erau, fara indoiala, sau dacS nu ma

insel chiar toti. Dar de aceea El le-a predat celor mai slabi du5mam,

ca sii arate, de buna seamS, ca nu puterea are valoare, c. cauza

predarii, si ca noi atunci n-am cazat din cauza vitejiei unor tiusmam

cindva foarte fricosi, ci am fost invinsi din cauza viciilor noastre.

hicit cu adevarat vin impotriva noastra aceste cuvinte pe care je

spune Domnul catre iudei : «Penfru necurd/iile ior vpentm nedrep-

fdfile ior le-am iacut aceasta si Mi-am inters lata Mea de la er»

^

Si in alt loc. chiar catre popor : «Va aduce Domnul asupra ta un

neam de departed fl «m unffhille cailor lor vor calm toate uii eJe

tale si vor ucide cu sabia poporul tdu»~. Toate cele pe care l«-a

spus.cuvintul divin sint impotriva noastra si pedeapsa tuturor arata

puterea cuvintelor ceresti.

VIII '

'

29 Cu toate acestea, de vreme ce aproape toate neamurile bar-

bate a« baut singe roman, toate ne-au sflsiat maruntaiele, de c.

Dumnezeul nostra a dat avufile cele mai mari ale statutm si popoa-

rele cele mai bogate cu nume roman in cea mat mare parte sub sta-

pinirea unor dusmani care altSdata erau cei mai fara vlaga ? De

5. Ie*ech. 30, 24.

0. Deuter. 28. 49.

7. lezech. 26, 11.

^.,.l.aij^L^-i-c- . *

;

mt2AX.VIMTOS

ce ? De ce altceva, decit ca sa recunoastem limpede, cum am maispus, ca aceasta s-a produs datorita meritelor, nu forteior ca sa nefie spre rusine si pedeapsa ca sintem pr6da{i Celor mai slabi du*mani§1 sa recunoastem astfel lovitura palmei <:eresti, daca nu ne-ao sub-jugat cei mai bravi. ci cei mai incapabilj dintre du§mani. 30 Cacia§a citim ca, dacS vreodata Dumnezeu a voii sa Se inteleagS limpedeca de El se Savfr?esc fapte mari, acestea Je-a infaptuit prm cei maiputmi si mat de jos. pentru ca sa nu fie pusa fapta cereasca Pe seamaputern bratului omenesc. De aceea si generalul Sisara* de caretremura armata evreiasca, a fost ucis de o femeie, si pe Abimelech*cuceritorul de cetati. ]-a raspus o miaa de femeie. 5i armatele im-bracate in her ale asirienilor au cazut cu ajutorul unei vaduve. 31 Sica sa nu vorbesc numai de femei, n-a voit oare Domnul caBenhadad «', regele Syriei. caruia Si slujeau, in afara de nenumaratelemil de oameni ai poporuiui sau, treizeci ?i doi de regi si tot atiteaarmaie, s3 fie invins de citiva robi ai fruntasilor, ca sa se cunbascaerne este autorul unei astfel de victorii? 32. Si contra madianijilor "care, precum grata cartea Judecatorilor, umplusera tot pamintul calacustele, lui Ghedeon i se porunceste sa lupte eu putmi nu fiindcgnu avea mai multi in aramata, ci este oprit sa duca la razboi pemult,, ca nu cumva multimea sa-si poata revendica numai pentrusme victoria. De aceea, de5i adunase treizeci de mii deoameni in-armat., Dumnezeu i-a vorbit astfel .- uEste mult popor cu tine, sd micadci Madian in mlrta Iui». 33. Si ce a urmat dupS aceea ? I-a lasatnumai trei sute de barba« omului care avea sa lupte cu multe miide barbari. A poruncit s3 se rednca uhitatea de osta5i la un numara§a de m,r, pentru ca sa nu poata" pretinde ceva pentru ei cei putinidir.tr-o actiune de razboi infaptuita de puterea cereasca. In sfir9if,*<• ce a facut Dumnezeu aceasta a declarat-o El insusi limpede, cinda spus: «S« nu se faleasca Impotriva Moa Israel si sa spuna .- prinpaterae rnele m-am eliberaU. Sa auda, zic, aceasta toti cei necinsti t i,auda toji cei infumurati, sa auda cei prea puternici. sa auda toti^ zice Dumnezeu • «Sd au se /dieascd impotriva MeQ [smei sQspuna .- prin puterile mele m-am eliberaU.

8. Jnrtec. 4.

9. Judec. 9.

10. Ill Regi 20.

3], Judec. 7.

":r." "-: v'v.T^-'-i'r^i": ---:

DEaPKE.:G©VaBNA«lEA LUI DOMfiEZEU 305

'

~'7i

IX

34. S3 asculte, zic, tofi cei ce rostesc cuvinte dusrnanoase si

blesteme, s3 asculte acestea cei ce-si pun nadejdea in om. Dumnezeu

spune cS vorbesc impotriva lui toti cei ce presupun c& se pot elibera

prin puterile lor. Dar cine dintre romani nu spune astfel ? Cine nu

qindeste astfel ? Cine din partea noastra nu hule§te aproape neintre-

rupt in privinta aceasta ? Este in constiinta tuturor ca. acum statul

n-are nici o putere si nici macar nu recunoastem cui datoram faptul

ca traim pina acum. 35. Daca vreodata Dumnezeu ne acorda ceva

cu totul deosebit peste speranfca ?i meritul nostru, acest fapt il atri-

buie unul soartei, altul intimplarii, aitul rinduielii capeteniilor, altul

chibzuintei sale, altul organ elor municipale, altul protectorilor, nici

unul lui Dumnezeu. Si ne mai miram ca mina cereasca nu ne este

in ajutor, dacS n-o recunoastem cind ne ajuta. CSci ce facem altceya,

cind binefacerile pe care ni le oferS noi le punem pe socoteala f^.e

a intimpiSrii, fie a vitejiei comandantilor, fie a altor lucruri nedemne

de luat In seama? 36. Dar in felul acesta noi ar trebui s£ aducem

multumiri si ogoarelor ca ne dau anual roade, si viilor, fiindca ne

dau struguri, si marii cind prindem peste, si padurilor cind tSiem

lemne, si oilor ca ne imbracS, si celorlalte animale din a caror carne

ne sSturam, Care este explicatia cS voim sS-I fira recunoscStori pen-

tru alte daruri, Celui cSruia nu-I multumim pentru cele mai mari

binefaceri ale Sale? Sau care este omul de conditia noastra multu-

mit sa-i arate cineva ca venit propriu ceea ce de fapt a primit de

la el? 37. Asa si noi, de$i nu aducem in nici o imprejurare cum

Irebuie multumiri lui Dumnezeu, n-ar fi mare lucru daca macar am

vrea sa fim recunoscatori pentru cele pe care ni le-a dat ca sS

traim, daca nu-I aratam multumirea noastra ca ne ajutfi in impre-

jurari grele, ne libereaza in primejdii, ne ocroteste cind sintem in

mijlocul neamurilor barbare. 3S. Nu asa fac go^ii, nu asa vandalii, farS

invatati ca ai nostri, dar In aceasta privlnta mai buni decit^ noi.

S-ar pulea sa supir pe cineva prin cele pe care le spun. Dar fiindc8

trebuie sa ne gindim mai degraba la adevar decit la suparare, voi

spune si voi repeta cele spuse : nu asa fac gotii, nu asa vandalii

»

acestia in primejdii cer ajutorul lui Dumnezeu, iar situatiile prospere

le numesc daruri de la Dumnezeu. 39. Nefericirea noastra a arfitat

aceasta in ultimul razboi. Pe cind gotii se temeau, noi ne faceam

iluzii. noi ne puneam speranta in huni, ei in Dumnezeu -, pe cind ei

cereau pace, noi o refuzam f ei trimiteau episcopi, noi il alungam

}

20 — BoetWus ji Sulvl&nus

306 8AI.VIAK03

ei si in preotii altora cinsteau pe Dunmezeu, noi si in ai nostri il

dispretuiam. Cum a procedat fiecare din cele doua parti, asa a avutsi rezultatul. In cea mai mare teama ei au biruit, in cea mai maretrufie noi am fost infrmti. Cu adevarat s-a confirmat si pentru noi$i pentru ei adevarul acelor cuvinte spuse de Domnul nostra : «Cinese inaifd se va smeri si cine se smere&te sc va lndl}a» «. Pentrusmerenie lor le-a fost data inal|area, iar noua pentru inaltare,smerenia.

40. Asa a cunoscut aceasta si acel comandant al partii noastre,care a intrat ca prizonier in acelasi oras al dusmanilor si in aceeasizi in care se lauda ca va intra ca invingator. A dovedit, de bunaseama, ceea ce a spus profetui : «Nu este a omului calea lui si nueste al omului sa umbie si sd-si conduct pasii sai» «. Socotind ca-ieste calea un drept al sau, n-a avut pasul drept si nici n-a gasitcalea mintuirii. «A lost atancat — precum citim — dispreful asupraconducatorului, care s-a r&lacit prin loc neumblat si fara cale» « 41,Cu acesta, pe linga dezastrul de atunci, s-a aratat si judecata luiDunmezeu 15

, fiindca a suportat el insusi ceea ce pretindea ca vaface. Fiindca a crezut ca-1 va robi pe dusman fara ajutorul divini-tatii si fara mcuviintarea lui Dumnezeu, a cazut el insusi rob. Gin-dind ca va avea prin sine insusi cea mai inalta intelepciune si chib-zuinta, a cazut in pacatul nesabuintei si ianturile pe care le prega-tise pentru altfi 1-au legat pe el insusi. 42. Ce judecata a lui Dum-nezeu, ma rog, este mai evidenta decit aceea ca acela care aveaincrederea ca va fi pradator a devenit pxada, asteptindu-si triumfula devenit triumful altuia, fiind impresurat, prins, legat cu miinile la

spate, desi se socotea razboinic invingator, ajungind spectacol alcopiilor si femeilor, privit de barbari. care rideau de el, rabdindbatjocura tuturor si avind moarte de netrebnic el, care privea cusprlncenele ridicate, ca un barbat viteaz? 43. $i o, de ar fi fost

aceasta o scurta umilinta si nu i s-ar fi prelungit nenorocirea! Dim-potriva, suferinta i-a fost foarte mare si indelungata : muit timp, rosde o boala necrutatoare, in inchisoarea barbarilor, a fost coborlt In-tr-o astfel de mizerie, incit, ceea ce oamenii socotesc foarte grav si

insuportabil in pedepse, ajunsese sa le fie mila de el chiar si dus-manilor. 44. $i de ce aceasta? De ce, fara indoiala, daca nu fiindca,

12. Luca 14, ii.13. Pilde 16, 9; 20, 24.14. Psalm 106, 40.15. Psalm 57, 8.

,f*-.-

../^p„^-.^^JK*q" ;,- ,' •''•

D6SPSB.QOTTERNAWBA tUI PUMMEZEU 30?

precum am spus, ei erau supusi lui Dumnezeu, noi potrivnici, ei au

crezut ca victoria este in mina lui Dumnezeu, noi ca este In mina

noastra cea nelegiuita si necredincioasa, ceea ce este mai rau si mai

vinovat decit toate ale noastre? In sfirsit, Insusi regele dusmanilor,

pe cit au dat la iveala si au dovedit faptele, pina in ziua luptei,

s-a astemut cu fata in jos pe o patura proasta, a inaitat rugaciuni,

inainte de razboi s-a plecat in rugaciune, la razboi s-a xidicat din

rugaciune. Inainte de a cistiga lupta cu bratul, a luptat cu arma

umilintei si de aceea a plecat la lupta cu credinta, fiindca prin ru-

gaciune a meritat victoria.

XI

45. Nu altfel s-au petrecut lucrurile si in luptele cu vandalii care

se gaseau in Hispania. Pe cind armata noastra inainta spre ei. cu

aceeasi incredere ca-i va invinge, ca si in luptele de mai inainte cU

gotii, cu clta mindrie a iuceput razboiul, cu atita rusine 1-a pierdut

A venit asupra armatei noastre ceea ce spun aceste cuvinte ale pro-

fetului : «Domnal Itf va sfarima semefia ta si nu vei avea nimic de

ome» ,B. Ne incredeam in intelepciunea noastra si in vitejie, impb-

triva poiuncilor lui Dumnezeu care spune : «Sa nu se mlndreasca

intelepiul cu Intelepciunea sa, nici viteazui cu vitejia sa, ci cu aceasta

sa se mlndreascd eel ce se mlndreste .• ca stie si M<5 cunoa$le pe

Mine, iiindca Eu stnt Domnub)". 46. Asa ca n-ara fost biruiti pe

nedrept. Caci ei s-au indreptat spre ajutoare mai bune decit ai nos-

tri. Pe cind noi ne faleam cu armele noastre si cu ajutoare inarmate,

din partea dusmanilor a iesit inaintea noastra cartea legii dumneze-

iesti. Catre acest ajutor s-au indreptat mai ales atunci teama si tul-

burarea vandalilor, ca sa ni se impotriveasca cu puterea cuvintelor

ceresti si in fata dusmanilor lor sa inainteze cu cartile dumnezeirii.

47. Aici si acum intreb : cine din partea noastrS a facut vreodata

aceasta, sau cine nu s-ar fi facut de ris, dacS ar fi socotit cS tre-

buie sa faca la fel ? De ris, fara indoiala, fiindca la ai nostri aproape

toate cele religioase sint de ris. Ce folos ne poate aduce numele

religiei, ce folos ca ne numim catolici, ca ne laudam cu credinta noas-

tra, ca-i dispretuim pe goti ?i pe vandali numindu-i eretici, daca

noi insine traim in nelegiuire eretica? 48. Pe drept ni se spune ceea

ce a zis cuvintul divin catre iudeii care se incredeau in lege :«Cum

putefi sd spunetii sintem intelepfi si legea DomnuM e cu noi? Nu

va incredep in cuvintele mincinoase care repeta : ternplul Domnulul,

16. Ierem. % 37.

17. Ieiem. 9, 23.

308 SALVtAKUS

templul Domnulul, templal Domniilui» iS. «Fiindcd daca va vet! in-

drepta spre bine cdile voastre si gindurilc voastre, nu vefi face ne-

dieptate siralnulul, arfanului si vdduvei si nici nu vej/ vatsa in acest

loc singe nevinovat, iat eu voi locui cu voi in locul dsta in veac $i

in veac» v>. Prin acestea se arata ca\ daca nu vom face ceea ce ni se

spune, zadarnic ne laudam cu numele de dieptcredinciosi. 49. Dar

poate se va spune ca despre acestea s-a vorbit destul, 51 aici si maiinainte, §i ca nu e nevoie sa discutam mai mult despre judecata lui

Dumnezeu, care este vesnica. Cum judeca Dumnezeu fie despre noi,

fie despre goti si vandal i, dovedesc faptele : ei zilnic cresc, noi des-

crestem, ei se ridica, noi ne coborim, ei fnflo-resc, noi ne uscam.Incit cu adevarat vine impotriva noastr& ceea ce spune cuvintul

dumnezeiesc despre Saul si despre David : «David mergea inainte si

se intarea mereu prin sine insusi, iar casa hii Saul in fiecare zi sld-

bea» 20. Drept este, cum spune profetui, drept este Domnul si dreaptS

judecata Lui.

XII

50. Sintem judecaU de Dumnezeu astfel chiar prin judecata pre-

zenta si de aceea a fost ajltat spre pieirea si rusinea noastra eel

mai slab neam, care, strabatind tlnut dupa tinut, treclnd din oras in

oras, a devastat totul. Mai tntti de pe pSmintul patriei noastre s-a

revarsat in Germania de dincoaee 21, dupa nume barbara, dupa st5-

pinire romana. Dupa pieirea acesteia, pirjolul a cuprins regiuneabelgilor, apoi avutiile aquitanilor desfrinati si dupa aceea trupul Ga-liei in intregime. dar cite putm, pentru ca, in timp ce o parte era

lovitS de dezastru, alta parte sa se indiepte prin exemplul celeilalte,

51, Unde exista insS Indreptare la noi, sau ce parte a lumii romanedesi cucerita se corecteaza ? «ro/i, — precum citim — au decdzut ?!

totodata s-au idcut nelolositori» n. De aceea profetul striga la Dum-nezeu si zice: «I-ai lovit si nu i-a durut, i-ai sfdtimai si an reiuzat

sa primeascd invatatura, si-au intdrii feteie lor ca piatra si n-au voit

sd se intoaTcd»'a

. Faptele insesi arata cu adevarat cit cad aceste cu-

vinte asupra noastra. 52. A fost devastate Galia ; dar s-a indreptat

18. lerem. 8, 8.

19. lerem. 7. 4.

20. II Regi 3, 1.

2\. Partea de la apus de Rin era staplnita de romani (Germania Inferior lartord si Germania Superior la sad) $i Salvlanus o putea nnrat «de dincoace» (deRin) In raport cu Marsilia, ora? En oare se gasea el. $i gennanii erati socotitf barbari,adica strSini, din afara imperiului roman.

22. Psalm 13, 3 j 52, 4.

23. lerem 5, 3.

r- -.' -i.|-. v.^vn;-- -;--- -

DES«*»..i3eS*eH*rARBA'LXII DUMNEZEU 309

Hispania, care-i era vecinS ? Nu pe nedrept. pentru r3 nu exista mci

o teama, nici o corectie, hispanii au inceput sa arda in Hacanle mcare arseserS galii. Cea mai mare nelegiuire 51 grozSvie, cum am

spus mai sus, este faptul ca, desi au ars, ca sa zic asa, madularele

oamenilor pScatosi, nu s-au curatit viciile celor ce pacatuiau^ 51 de

aceea Dumnezeu a fost silit de crimele noastre sa raspindeasca urgia

dusmana din loc in loc, din oras in oras, si. sS trimita peste mare

neamuri puse in miscare aproape de ia margin!le pamintului, ca sS

pedepseasca nelegiuirile afrilor 2i. 53. De ce ? Oare de ce nu putusera

sa traiaScS intre hotarele Galiei populatiile aduse de pe pamintul lor

stramosesc? Sau, daca n-au ramas in interionil Galiei, de cine puteau

sa se teama" cele care, nelnvinse de noi pina in acel timp, au de-

vastat totul? Dar poate ca in Galia se temeau. De ce in Hispania,

unde arraatele noastre au fost invinse de acesti barbari, de ce S-at

fi temut sa ramina si sa stea in Hispania, cind ajunseserS triumf^

tori si victoriosi, ei care se ridicaserS pina la acea culme a vitejiei,

incit, indelung pregatiti prin razboaiele purtate, intelegeau ca for-

tele statului roman nu se mai pot masura cu cele ale barbarilor?

XIII

54. Asadar ar fi putut s^ traiasca acolo si nu se temeau. Fara

indoiala insa ca acea mina din cer, care-i dusese Intr-acolo sa pe-

depseasca ticalosiile hispanilor, ii impingea sa treacS marea pentru

a devasta Africa. Ei insisi marturiseau ca nu e opera lor ceea ce

fac, ca porunca divina ii indeamna la actiune. De acj se poate inte-

lege cit de mari sint faptele noastre rele, de vreme ce barbarii sfnt

siliti f^ra voia lor s3 ne devasteze si sa ne pedepseascS, potrivit

acelor cuvinte pe care le spune regele asirienilor, devastators pa-

mintului israelitic ; «Oare m-am suit idra voia Domnului pina in lo-

cul acesia ? Mi-a spus Domnul : Suie-te In jinuruJ acesta si pus-ties-

ie-J»». §i-n alt loc cuvintul stint glasuieste : «Acesfefl spune Dom-

nul armatelor, Dumnezeul lai Israel : lata, Eu voi trimite $i voi In-

sdrcina pe Nabochodonosor, re;ete Babylonuiui, servul Meu, s& vind

si sd nimiceasca fara Egiptului»^. 55. De aci, putem Tecunoaste cS

toate neamurile care sint culcate la pSmint ?i-au primit judecata lui

Dumnezeu, fiindca de fapt, precum am amintit adesea, ele sint zdro-

bite din cauza pacatelor. Deci ceea ce se petrece in acest sens nu

trebuie atribuit lui Dumnezeu, ci pacatelor, fiindca de orice fapta"

24. AMI, Iocuitori ai partii din Africa in care se gasea ora?uI Cartagina.

25. Isaia 36, 10.

26. Ieremia 43, 10.

310 SAJ.VIANUS --- — •-' '' '

3jr ;

este drept sS rSspundS fSptasul. Si ucigasul, cind este condamnat la

moarte de JudecStor, este pedepsit pentru crima sa, si tilharul, cind

este ars pe rug ca nelegiuit, isi ispSseste nelegiuirea sa. 56. De aceea

faptul ca vandalii au trecut In Africa trebuie socotit ca o consecinta

nu a severitatii divine, ci a nelegiuirii afrilor,- caci, inainte de a

se indrepta Intr-acolo, aceia au fost rainati de grava si lunga ne-

dreptate a acestora. Si de aceea trebuie s& intelegem ca datorita

milei divine a fost aminata mult timp pedeapsa cuvenita, dar dato-

rita crimelor si nelegiuirilor poporul eel pacatos pina la urmS a pri-

mit ce a meritat. AfarS numai dacS credem ca afrii n-au meritat

aceasta, cu toate c5 n-au fost altii cfitre care sa se scurga mai mult

fn acelasi timp toate soiurile de necinste si necur8tie. 57. Ceilaltj

oameni, desi slnt robiti de unele vicii, nu Slnt stap5nitj de altele?

desi nu le lipseste betia, le lipseste rautatea, desi slnt afemeiati, nu

slnt hrapSreti, pe multi adicS, desi ii acuza nestSplnirea trupurilor,

ti recomandS simplitatea sufietelor. La toti afrii, In schimb, nu exista

nimic din asemenea insusiri duble, adic& sS aibfi deopotrivS si cite

o parte buna si cite una rea, fiindca la ei totul este rau. Pierzindu-si

curStia firii naturale, si-au format din cauza viciilor intr-un fel o

altS naturS.

xrv

58. In afara de foarte putini servi ai iui Dumnezeu, teritorjul

Africii n~a fost altceva decit o casa a viciilor, asemanStoare acelui

vas de arama despre care vorbeste profetu! : «0, cetate a stngeM!

Vas de aiamS ruginii, din care nu mai iese rw]ina, fiindca singele

nu va iesi din eb> W. Precura vedem, comparS cetatea cu un vas de

aramS, si nedreptatea cu sfngele, ca s& intelegem, de bun& seamS,

c8 nedreptatea poporului este intr-o cetate la fel cu singele care

clocoteste intr-un vas dp arama. Aceasta se aseamana.si cu ceea

ce spune cuvintul sfint in cele ce urmeazS: «Toate casele iui rsrctef

mi s-au facut un amestec de aramS, de tier, de staniu. si de plumb >,

la mijloc se gdseste amestecat argintul. Pentru aceea sa spa! acestea.

Asa ziee Domnul Dumnezeu ; pentm ca tofi v-aU ftfcuf un singut

amestec vol sutia asupia voastrS si vd voi lopi In focul miniefo™-

59. Cuvintul sfint aminteste de foarte mare a deosebire dintre dife-

rite Jeluri de metale. Dar cum se topesc in acelasi cuptor metale

diferite? Se vede bine ca prin diversitatea metalelor este aratatS

neaseinSnarea dintre oameni. Si de aceea chiar argintul, adica un

m

27. Iezech. 24, 6.

28. Iezech. 22, 18.

wix Mto mm fn acelasi foe, fiindca stricS-

r% topaz, smaraM>». $i de asemenea: «Ji-ai umplut ezu^efe

cuaaint M-af umplut camarile cu multimea bcgatnlor tale* » 60,

Oare acttea toate'nu slnt de a5a natura, incit sa par* a h spus*

soecial despre afri ? Unde sint tezaure mai man, unde este comer*

Ti mare unde cam^i mai pline ? «Ti-ei umplut - -» "——Jtale cu multimea boggier tale». Eu spun s> ™J^?^££Africa a fost attt de bogata, incit ml se pare ca pnn nt"^r^mertului ei a umplut tezaurele lumii, nu numax pe ale _^. *<•£

a fost dupa aceasta? «S-n umflat inima ta - ncJf^*J *T

*

stralucirea ta si din pricina pacatelor tale te-am aruncat la Pf"***61. Cum se P otrive?te aceasta puteiii africane. sau cun^MP»»*^fost aruuacata armata aceasta- la Pamint? Cum altfel, decit fiindca

atunci cind si-a pierdut inaitimea vechii puteri a rSmas ^.m f*&

demnitatea cereasca. «?f voi scoate - «e »P«n« ^.^^7^mfjiocui tau foe * acesta te va mistu^. Ce este ^^^

*

aceasta? Din mijlocul nedreptatii lor a iesit focul P^m^c^mistuit fericirea de mai inainte. «*f io^i - se spune deJ^~care le cunosc Intre neamxxri se vox inimfa pentm ttne»™. Nu so

cotim ca II se cuvenea aceasta, decit daca ^^J^^fLcan insemneaza jale a neamului omenesc vPierzarue a *vemf

se spune - si nu vei mai exlsia in veci»». Se vede bine ca acolo

"ate au ajuns la pierzanie. Numai de n-ar fi urmata pedeapsa pen-

tru relele prezente, in continuare, de pedeapsa vesmca.

XV

62. Dar poate ca nu rabda aceasta Dumnezeu, fatS de *£*milei Sale. Fata cu nelegiuirile noastre lucrurile stau

*J%J**£sa se para c§ ar putea rabda. Ce blestema tie n-a ^f^^^tintotdeauna? Nu vorbesc despre toate. fiindca pe de o .P»«^J?

prea man, iar pe de alU parte nu se pot sti si spune atitea. Vorbesc

29. Iezech. 28, II. 12.

30. Iezech. 2», 4.

31. Iezech. 28, 17.

32. Iezech. 28, 18.

33. lezeeii. 28, 19.

34. Iezech. 26, 19.

?r?wifr-'^vre^*~T" ':

312 SAiVIAJfUS DESPJ^..S^¥KRNAJBgA,-lA>I PI3MNEJgK» 313

mimai despre desfrinarile nerusinate si, ceea ce este mat grav, desprepfngSrirea lucrurilor sfinle. Tree cu vederea intr-urj fel pacatul la-

comiei, viciu al intregului neam omenesc. Tree cu vederea neomeniazgirceniei, defect aproape al tuturor romanilor. Las la o parte si

beiia, comuna nobililor si nenobiiilor, ca sj mindria si ingimfarea,pScate atit de obisnuite la bogati, incit acestora li se pare c3 pierdpoate ceva din dreptul lor, daca si altii voiesc sa se arate ia fel.

Hai S& tree, In sflrsit, si peste nelegiuirea inselaciunilor, minciunilor,juramintelor strimbe. Aceste rele. nu i-au lipsit vreodata nici uneicetati romane t 63. dar de ele au fost stapiniU in mod deosebit totf

afrii. Caci precum in fundul unei corabii adinci se scurg toate mur-dariile, la fel in obiceiurile lor s-au adunat oarecum viciile din toatS

lumea, Nu cunosc nici o ticalosie care sa nu fi existat din belsugacolo. de vreme ce chiar la neamurile pagine si salbatice, desi isi

au pScatele lor proprii, nu este totusi la acestea totul vrednic deWestern. 64. Neamul gotilor e viclean, dar cu rusine, al alanilor fara

rusine, dar mai putin viclean, francii slnt mincraosi, dar primitori,

saxonii slnt groaznic de cruzi, dar minunat de neprihaniU ; in sflrsit,

toate neamurile au insusirile lor deosebite si bune si rele. In schimb,la afri nu stiu ce rau nu exista deopotrivS la totf. Daca trebuie Invi-nuitS neomenia, ei sint neomenosi, daca bejia, sint betivi, daca fal-

sitatea, sint cej mai inselatori, daca frauda, slnt cei mai fraudulosi,dac3 lacomia, sint cei mai lacomi, daca perfidia, sint cei mai perfizi.

Necuratia si petele celor de mai inainte nu trebuie amestecate cutoate acestea din urma\ fiindca intre relele celor de care am po-menit mai sus au patruns viciile altor neamuri, pe and acestia sint

dominati de propriile lor vicii.

XVI

65. Mai intii, ca sS vorbim despre necurajie, cine nu ?tie catoata Africa a fost infierblntata intotdeauna de pofte nerusinate, can-a fost pSmint si salas a] oamenilor, ci ai putea s-o socotj o Etna 35

a flScSrilor nerusinarii ? Caci precum Etna este Incinsa in sinul eide fierbinteli naturale, la fel Africa a ars necontenit In focul ticS-losiilor celor mai josnice. Nu vreau sa-mi fie crezutS pe cuvintaceasta" afirmafie, ci cer sa se ia marturia oamenilor. Cine nu stieca In general tofi afrii sint nerusinati, in afara poate de cei ce s-auintors la Dumnezeu, adica de cei ce si-au schimbat credinta si re-ligia ? 66. Dar acest lucru este atit de rar si de nou, cit de rar poate

35. Etna, vulcan In Si cilia ; mitologia spune ca In el s« gSseatt atelierelc zetiluiVulcan si ale ciclopilor.

sa para ca un .Gains*' nu este Gams, sau un Seius nu este Sems.

Este atit de neobisnuit si de Miiittlnit ca un afru sa nu fie nerusuiat,

cit de nou si de neauzit este ca un afru sa nu fie afru. Este asa de

general rSuI impurity ^ ei'inclt oricare dintre el a ™cetB

?df \

b

nerusinat pare a nu fi aim. N-am sa cutreier prin toate tinuturile,

nici sa descos cetate cu cetate, ca sa nu par a cerceta sau cauta cu

nrea mare zel ceea i.e am sa spun. 67. Ma marginesc acolo numai

ia eel mai d<> seama oras, la metropola oarecum, fara indoiala in-

totdeauna rivala a. cefaclor romane, mai intii in arme si vitejie, mai

apoi in splendoare si maretie. Este vorba de Cartagina, cea mai mare

vrajmasii a Romei, iar in lumea africana aproape ca Roma. Aceasta

sitigura Imi este de ajuns ca exemplu si marturie, fiindca in ea a

cuprins pe toate cele prin care este administrate si condusa in toata

lumea puterea statuiui. 68. Acolo sint toate institutiile si servieiije

publice, acolo sint scolile de arte liberate, acolo resedinta filosofilor

Si, in fine, toate girnnaziile pentru studiul limbilor si al morale!

,

acolo chiar si unitatile militare si puterile conducatoare ale arma-

tei, acolo onoarea proconsular^, acolo judecatorul zilnic $i conduca-

torui, care dupa nume este proconsul, dar dupa putere consul,acolo

slnt, "m fine, toate functiile si Intreprinderile economice si finan-

ciare, precum si demnitatile care se deosebesc intre ele atit ca grad,

cit si ca nume. supraveghetorii tuturor pietelor §i rSspintiilor — ca

sa zic asa — cei care adrainistreaza aproape totul, si partite orasulua

si miscarea populatiei. 69. Ne multumim, asadar, numai cu aceasta,

ca exemplu si marturie despre celelalte, pentru ca, fara indoiala, sa

intelegem cum au fost cetStUe care au avut mai putine griji in ceea

ce priveste datoria si cinstea, dupa ce am vazut cum era cea cu

cele mai Unite dregatorii. Ajungltid aici, aproape ca mi-e rusme_de

promisiunea mea, cS adica m-am angajat ceva mai inamte ca, tre-

cind peste toate celelalte nelegiuiri ale afrilor, sa vorbesc mai ales

despre necurapite ?i blestematlile lor. 70. lata, vad o cetate revar-

sindu-se oarecum de vicii. vad un ora? fierbind de tot felul de ne-

dreptSti, Plin de multimi, dar mai ales de josnicii, plin de bogStii,

dar mai ales de vicii, Invingindu-se oamenii unul pe altul in W^D-

nicia *i ticalosiile lor, intrecindu-se unii in a fi hrapare*!, altn mnecuratte, unii ameUU de vin, altii cu stomacurile supraincarcate

.

de

mincare, acestia impodobiti cu panglici, aceia un?i cu pomezi, pier-

dufi in diferite putreziciuni ale luxului, dar aproape toti ingenun-

cheati de o singura -moarte, cea a ratacirilor. Nu toti sint imbatatr

36.'Nume iuatc la inlimplaTt» ?i de a!H scriltori cre^tint.

314 SALVIAMWS aEsM*S.r'4iiiveitiaSAEA km DUMNBZ£C^_ 315

de bautura, dar totf slat ameUfl de pacate. Ai crede ca slat popoarecu sanatatea zdruncinata, farci simtfre de sine, bolnave sufleteste, dez-orientate, prabusindu-se cu gramada impotriva lor insile, impinseoarecum de nSravurile multimilor desfrlnate. 71. Cum sint viciile sictt de grave, se deosebesc numai dupa felul lor, dar sint egale Inceea ce priveste nedreptatea, deosebhe poate numai fiindca unuleste mai raspindit decit altnl. Vorbesc despre rSpirea mostenfrilorcuvenite orfanilor si vSduvelor, despre nedreptStile fata de cei sa-raci, despre cbinurile lor. Acestia, gemind zilnic si rugindu-se la Durn-nezeu sS le curme suferintele, si, ceea ce este eel mai grav, uneoriIn culmea amaraciunilor cerind chiar venirea du$manilor, plna laurma au dobindit de la Dumnezeu ca jafurile pe care Inainte lesuportau singuri de la romam, sa le suporte pina la urma in comuncu acestia de la barbari.

XVII

72. Dar fie, sa trecem cu vederea peste toate acestea, fiindca"ele se petrec aproape in toata lumea romanS si fiindca am prorais cain aceasta parte voi vorbi pu|in despre astfel de rele. Asadar, neru-sinarea si necuratm despre care vorbesc n-au fost de ajuns singurepentru prabusirea airilor ? Ce parte a cetatji n-a fost plina de ticS-lo$ii, care se petreceau in oras pe strazi si la rSspIntii, nu in loca-lun de desfrinare? Aproape toate ulijele si toate strazile. erau caniste capcane ale piacerilor, ca niste mreji, incit chiar cei care semspaimlntau de aceste lucruri cu greu puteau totusi sa scape deele. 73. Vedeai cum vinatorii de clstiguri nepermise prin tot felulde curse si inselSciuni impinzeau in asa masura toate ulitele, toatedrumurile si raspintiile, incit aproape ca nu era nimeni atit de pre-vazator, incit sS nu cada in unele lajuri ale pungasiilor, chiar dupace scapase de cele mai multe din ele. Miroseau, daca" pot spuneastfel, toti ceta>nii acelui oras de spurcaciunile placerii trapesti,respulndu-si unul altuia aerul infect al desfrtaanlor comune. 74. Daraceste grozavii nu-i ingrozeau, fiindca aceleasi lucruri groaznlce Kmohpseau pe totf. Puteai crede ca acolo tot orasul era o apa" mur-darS a plScerilor si ticalosiilor, un noroi adunat din toata

-

tina maida-nelor $i a canalelor de scurgere. Si ce speranfS putea exista acolo,unde in alarS de ceea ce era in tempiul Domnului nu se putea vedeammic altceva decit murdarii? De altfel de ce sa spun in tempiulDomnului ? Acesta tot ii priveste numai pe preotf si pe cei din clersi pe acestia nu-i discut, fiindca prin slujba mea datorez respectdeosebit Domnului meu si socotesc ca numai ei au fost nevinovati

'0J

in altar, asa precum in tirnpul pieirii Sodomei, citim c3 a fost numai

Lot pe munte. 75. Dar daca ne indreptam privirile spre plebe, erne

a Tost neprihanit in acel numai atit de nenuraarat ? Cine n-a fost

desfrinat sau adulter, si aceasta fara" incetare, fara sfirsit ? Astfel ca

iareisi trebuie sa striy : ce sperantS putea avea acel popor acolo unde

uneori unul singur, daca este adulter, minjeste multimea bisenceasca,

acolo unde intre acele atitea inii, daca ai fi cautat cu mare atentie,

chiar in biserica, abia ai fi gasit un neprihanit? 76. Ba am sa spun cu

null mai mult. O, de ar fi acestea singure, pe care le-am aratat, si

de s-ar fi. marginit acolo necuratia barbatilor sa se desfrineze doar

prin legaturi cu femei depravate ! Mai grav si mai nelegiuit este ca

acelea despre care vorbeste apostolul Pavel 37 cu cea mai mare durere

in suflet s-au petrecut aproape toate la afri. Pentru ca barbatfi, pS-

rSsind obiceiul firesc al impreunarii cu iemeile, s-au aprins de dorinfe

reciproce, savirsind josnicia barbati cu barbati, si primind intre ei

insisi Plata ratacirii lor, 77. Pentru ca n-au aratat ca-L cunosc pe

Dumnezeu, i-a lasat Dumnezeu in voia simturilor ratScite, ca sa faca

ceea ce nu se cuvine. Oare a spus acestea sfintul Apostol despre

barbari si despre popoarele salbatice ? Nu. de buna seama, ci despre

noi, adica in mod deosebit despre romani, pe care afrii, fiindca nu

1-au putut invinge prin superioritate si conducere. i-au invins prin

singurul mijloc posibil pentru ei, adic§ prin imoralitate. Asadar erne

crede ca are dreptul sa se supere pe mine n-are decit sa se supere

pe apostol, fiind limpede ca, tot ce spunem noi ca au fost afrn, el

spune ca au fost stapinii lor romanii.

XVIII

78. Dar poate cele despre care vorbim se faceau pe ascuns, sau

eel putin se ingrijeau slnjba?li rSspunzatori de moravurile publice

sS nu se petreaca invazul lumii asemenea ticalosii. Se luau, veti

spune, asemenea masuri, desi existau multi care se dedau la fapte

josnice, totusi nu li sc patau tuturora ochii si sufletele, hindca un

lucru oricit de ticalos, daca se petrece in ascuns de obicei nu ofen-

seazg morala publica. Dar este mai presus de orice blestematie «admiti o nelegiuire si sa n-ai rusinea nelegiuirii. 79. Ce putea fi,

ma" rog, mai nebunesc acolo? In orasul eel crestin, in ora§ul bisen-

cesc, pe care odinioara apostoUi 1-au educat In invat,aturile lor, pe

care martirii 1-au cinstit cu patimile lor, barbatii faceau pe femeile

intre ei, si aceasta fara vreo umbra de rusine, fara vreun val de sfiala.

37. Romani 1. 27—28.

;aitiWiaaiaaiai&,;t-.j..J, v.

;;?*.-"j3^^m'WK:';i

316 SA&VIAHIISdemm.m/Vmz**** mm t>xmnszeu 317.

Astfel, ca si cum nu era cine srie ce nelegiuire, daca-

autorii atitorrele se patau de acel ran, prin maiturisirea publica a nelegiuirii toatacetatea devenea vinovata de o asemenea nelegiuire. Fiindca vedeaaceasta tot orasul si-1 tolera, vedeau judecStorii si nu luau m&suriirapotriva, vedea poporul si aplauda, fiind raspindita astfel In totorasul aceasta tovarasie la desfrinare si nelegiuire. Chiar daca nutoti savirseau asemenea blestematie, ea pata pe toti £n comun, fiindcanu era interzisa, 80. Dar poate cS a existat vreodata an sfirsit al

raului si vreo Indreptare a acestei rataciri. Cine ar putea crede,sau chiar auzi, ca un barbat sa-si ti schimbat in tinutS femeiascanu numai rolul si firea sa, ci chiar infatisarea, mexsul, imbracaminteasi tot ce-1 caracterizeazS ca sex §i chip pe un barbat ? Pina intr-atitde depravat era totul, inclt desi pentru un barbat nimic nu este mairusinos decit Sa parS a avea In el ceva femeiesc, acolo- totusi nimic nuli se parea bSrbatilor mai rusinos decit sa para in vreun fel bSrbati.

XIX

81. Dar aceasta a fost — zici — o ticalosie a minoritatu si ceeace nu se savirseste de mai multi nu poate sa-i pateze pe topi. Amspus mai sus destul de des ca in mijlocul poporului lui Dumnezeucrime unuia a fost nenorocirea multora. Asa s-a prabu?it poporuldin cauza lui Achar*. asa s-a produs ciuma din cauza pizmei luiSaul, asa a venit moartea multora de la numSratoarea cuviosuhriDavid 39. Biserica lui Dumnezeu este ca si un ochi. Precum In ocfai,daca a intrat un gunoi oricit de mic, se Intuneca toata vederea, totasa in corpul bisericesc, chiar daca fac putmi lucruri josnice, acesteapateaza aproape toata lumina stralucirii bisericesti. 82. De aceea Min-tuitorul numeste ochi partea principals a Bisericii, cind zice : «Iumf-n&torul trupului tdu este ochiul. Daca ochiul tdu va li curat, tottrupul tdu va li luminal. Dar dacd ochiul tdu va li nesdndtos, tottmpui tdu va fi lntunecat» «>. De. aceea si Apostolul zice: «Nu ttiflcd putin aluat pxosi stiicd toots irdmlntdtura ?» «. De altfel eu spundespre acest rau ca n-a fost neinsemnat, ci foarte grav, nu fiindcaan fost multi desfrlnati, ci fiindca desfrinarea citorva este decSdereacelor mai multi. Chiar daca slut putini cei ce practica lucruri josnice,suit multi cei care se pSteazS de murdariile putinora. Dupa cum osmgura femeie de strada face pe multi desfrinati, la fel aproape cea

38. Iosua 7,

39. I Regi 19 j II Regi 24.40. Mat. 6, 22.41. I Cor. 5, 6.

't*gy.

mai mare parte a poporului este murdarita de amestecul condamnabil

al putinor afemeiati. $i nu stiu care dintre ei slnt mai rai in fa|a

lui Dumnezeu. de vreme ce in cfirtfle sfinte ei sint condamnati la

aceeasi pedea'psa : «Nu vox motfcni jmp<5rd?ia )ui Dumnezeu — ni

se spune — flfci desfrinafii, nici Snchinatorii )a idoii, nici adulterii,

nici maiahienii, nici sodomifii, nici fuxii, nici facomii, nici beflvU...* «.

83. Mai jalnic si mai de plins este ca o astfel de nelegiuire parea a

fi o crimS a statului in Intregime §L toat& demnitatea numelui roroan

se prabusea in infamia unei astfel de fapte nebunesti. Caci pe cind

bSrbatii i?i *uau mfatisare femeiascS si-si mladiau mersul mai mult

decit femeile, pe cind dadeau semne de monstruoasa necuratie si-51

acopereau capetple cu broboade femeiesti, ?i aceasta In mod public,

intr-o cetate romanS, Intr-un ora§ atnnci foarte mare si foarte vestit,

a cui dezonoare era dacS nu a imperiului roman faptul ca se per-

miteasa se saviseascS pe fata in mijlocul si in sinul statului cea

mai blestemata nelegiuire? Puterea cea mare si suprema\ care are

datoria sa impiedice cea mai mare nelegiuire, dovedeste oarecum.cS

o socoteste normals, daca o IngSduie cu buna stiinta s8 se savir-

seasca. Cei de a carui mina depinde s-o opreascS insemneaza ca

porunceste sa se indeplineascS, daca n-o impiedicS sa aiba loc.

XX

84. Iarasi, fiindca durerea cere, ii intreb pe cei ce se supara : la

care neamuri barbare fie s-au savirsit vreodata acestea, fie s-a per-

mis sa se sSvirseasca fara sanctiuni publice? In sfirsit, pentru a nu

cerceta si starui prea mult asupra acestui lucru, sa-i comparSm pe

insisi devastatorii Africii cu popoarele afrilor. Sa vedem dacS s-a

petrecut vreodata ceva asemanator la vandali. 85. Desigur barbarii,

ingimfati de cuceriri, mindri de victorie, molesiti de belsuguj de

bogatii §i de placeri, desi fuseserS cu siguranta intotdeauna foarte

stSpiniti 91 foarte Infrlnati, totusi au putut, bineinteles, sS se schimbe

in betia atitor succese, cind au intrat, cum este scris in cartile

sfinte « intr-un pamint roditor, in care curgea lapte si miere, foarte

bogat si oarecum imbatat de multimea tuturor plScerilor ? In acest

pamint nu era nimic de mirare daca un neam barbar s-ar fi desfrtriat.

acolo unde InsSsi nature era intr-un fel asemenea celui ce se des-

frineazS. 86. Cine si-ar Inchipui ca vandalii, cind au intrat Sn acele

locuri, nu s-au scufundat in tot noroiul viciilor si ai stricSciunilor,

sau, ca sa vorbesc mai pe scurt, ca n-au facut eel pufin ceea ce

42. 1 Cor. 6, 10.

43.T&jirea 13.

'di2d%atfb.4^..

318 SAX.VXAKTJS

facusera intotdeauna afrii, in ale caror drepturi intrasera ? $i desigur,

savirsind numai acestea, trebuiau socotiti foarte cumpStati si masu-

rati, dacS nu-i facuse insasi imbelsugarea mai coiupfi. Cift sint dintre

infelepti, pe care sS nu-i schimbe succesele, carora sa nu le creascS

$i decaderea morala odata cu inaltarea materials ? Este sigur ca

din acest punct de vedere vandalii au fost ioarte infrinatj, daca la

incepul, cuceriti si subjugatj, au ajuns dupa aceea victoriosi ?

87. In atlta bogatie si belsug de toate nici unul din. ei n-a devenit

un desfrinat. Ce, aceasta este putin ? Desigur acest viciu l*au cu-

noscut si nobilii romani. Dar ce sa mai spun ? Nici unul nu era acolo

care sa se murdareasca de mlrsavia romaniior desfrinafi. Desigui

la romani de timpuriu s-a socotit ca o asemenea ticalosie este mai

degraba virtute decit viciu si credeau ca dovedesc forta barbateasca"

aceia care-i coborau pe barbati in josnicia unei intrebuintarj de

femei. 88. De aceea odinioara armatele erau urmate de cantinieri

dintre sclavii tineri, care erau daft ca niste recompense de serviciu

celor care binemeritau in expedijii, pentru ca aceia care erau barbati

viteji sa transforme pe barbati in femei. Ce nelegiuire ! §i aceasta

o faceau romanii, repet, romanii din trecut, Totusi, ca sa nu-i acuzam

pe cei vechi, erau romani nu vechi, dar destul de corupti, destul

de stricati, destul de neasemenea lor si alor lor si mai aseraanatori

grecilor decit romaniior, incit, precum am spus adesea, nu este

aproape deloc de mirare daca statul roman sufera odata ceea ce

de mult timp merita.

XXI

89. Asadar aceasta intinaciune a Inceput sa existe la romani

inainte de Evanghelia lui Hristos si, ceea ce este mai grav, n-a

incetat nici dupa Evanghelie. §i dupa aceste stari de lucruri cine

sa nu admire popoarele vandalilor ? Acestia, intrind £n orase foarte

bogate, in care se petreceau asemenea fapte pretutindeni, au im-

prumutat unele placeri aie oamenilor corupti, dar au respins in gene-

ral coruptia moravurilor si se folosesc de cele bune, ferindu-se de

primejdia celor rele. Pentru lauda acestora sint de ajuns cele spuse

si nu mai e nevoie de spus allele. Ei au respins necurapile barbati -

lor, ba, mai mult, au respins si pe ale femeilor, s-au ferit cu groaza

de localuri de desfrinare si de case de tolerant, au evitat cu scirba

legaturile si lmperecherile cu femei u§oare. 90. Oare poate parea

de crezut cuiva cS romanii au admis acestea, iar barbarii s-au in-

grozit.de ele ? Oare, dupa cele spuse despre acestea, ce s-ar mai

•?~^^^;^t»^wp^[W^7^vi

ggggWvffiBfrBgMSffS* fc»t PtTMNEgE^ 3J9

putea spune? §i totu5i sint mai multe de aratat. Caci. daca am

afirmat ca barbarii au evitat lucruri injositoare, aceasta este palm.

Cineva poate sa se ingrozeasca de lucruri necinstite §i sa nu le

inlature. Acesta este meritul eel mare si cu totul deosebit:nU

numai sa nu te patezi tu insuti, dar sa iei si masuri sa nu se pateze

vreodata altii. Este intr-un fel administrator al salvarii umane eel

care se straduieste nu numai sa fie el bun, ci sa-i faca ?i pe cei rai sa

se schimbe. 91. Ceea ce spunem este important desigur, important

•M foarte serios. Cine ar crede ca au facut acestea vandalii in cetatile

romane ? Ei toti s-au tinut departe de necuratiile trupesti. Dar cum ?

Nu cum fac de obicei romanii care dau botariri impotriva furtului,

dar ei fura. care hotarasc ca nu trebuie sa se savir?easca adultere,

dar ci cei dintii le savir$esc. $i cu greu se poate spune ca fura,

fiindca cele savjrsite de ei nu sint furturi, ci tilharii. Judecatprul

pedepseste mita si el insusi ia mita. pedepseste jaful si el tnsusi

este jefuitor, pedepseste pe un ucigas Si el insusi este purtator de

sabic, pedepseste pe spargatorul de incuietori ;i de usi, iar el este mmj-

citor de orase, pedepseste pe jefuitorii de case si el Insusi este

jefuitor de provincii. 92. O, de ar face acestea numai cei care se

gasesc in fimctfi 5i carora situate insasi le da ocazia de a practica

jaful i Mai grav si mai intolerabil este ca fac aceasta si particular!!,

care inainte au indeplinit acelea?i functii. Numai lor onoarea lunctiei

cistigate le aduce beneficii, ca sa aiba intotdeauna dreptul de a jefui.

Iar cind le-a incetat puterea publica' de a administra, nu le inceteaza

totusi puterea particulars de a jefui. Astfel este mai neinsemnata

puterea pe care au avut-o ca judecatori, decit cea pe care o au ca

particular!, caci in cea dintii adesea H se trimit inlocuiton, dar in

aceasta din urma nlciodatS nu li se intimpla aSa ceva. 93. lata.ee

valoare au hotSririle legilor, lata la ce ajuta definitia sancuunilor,

pe care le dispretuiesc in eel mai Inalt grad cei ce admimstreazS.

Da, sint constrinsi sM se supuna cei umili $» hajositi. sint "^ »

indeplineasca poruncile legii saracanii care daca nu le mdepimesc

sint pedepsiti. Au aceeasi situatie 9i aci, ca si la plata junior.

ei singuri slujesc ordinele publice, precum singuri achita bir^"* e -

Astfel, cbiar in cadrul legilor si al unor prevederi drepte, se savir-

$e?te cea mai mare nelegiuire a nedreptatji, intrucit cei mid sint

obligati sa respecte legile ca pe ceva sfint, iar cei mari le incalca

intotdeauna, ca si cum ar fx mile.

320 AtVJAWtJ* as®**&WBVm*im3&AlW 0BHWKZKO

XXII

94. SupSrat de urSterna lucrurilor, am iesit intrucitva din rmdulcelor incepute : ma voi intoarce acum )a cele de mai sus. Am afir-mat ca cetatile Africii au fost pline de ticalosii monstruoase, caintre e!e se distingea In imoralitate mai ales Cartagina, metropola5i oarerum stapina acolo, dar c5 vandalii n-au fost murdariti de toateacestea. A$adar, acestia despre care vorbim n-au fost atit de barbari,daca au cSutat sa Indrepte decaderea noastrit morala. Au inlaturatdin orice loc al Africii moravurile cornpte ale barbajilor, s-au in-grozit de legaturile cu femei usoare $i, nu numai ca s-au ingrozit,ori le-au evitat temporar, dar ]e-au facut sa nu mai existe. 95, O,cuvioase Doamne ! O, Mintuitorule bun ! Cit de mare putere au prinTine studiile invatSturii prin care pot fi schimbate viciile naturii, a?

a

cum au fost schimbate, de buna seama, de acei barbari. Dar cumschimbate ? Caci este interesant s5 spunem nu numai efectele lucra-rilor, ci si cauzele efectelor. Este greu. desiyur, sa desfiintezi neru-sinarea cu cuvintul, sau cu porunca, daca n-au fost create conditiide desfiintare §i e greu s3 pretinzi cinstea cu cuvintul, daca n-aicreat-o in fapt. 96. Aceasta stiind ei, au inlaturat nerusinarea cru^Indfemeile nerusinate, nu ucigindu-le, ca sa nu curme grija viciilor princruzime si sa nu pacatuiasca ei fnsisi luptind Impotriva pacatelor prinmasuri prea dure. Ei au indreptat pe cei in culpa in asa tel incitfapta lor a fost un leac medical, nu o ostnda. 97. Au poruncit si auluat masuri ca toate femeile de strada sa devina femei maritate, autransformat legaturile rusinoase in legSturi conjugate, indeplinind, dehunji. seama, cuvintul si porunca Apostolului ra fiecare femeie sa-siaiba barbatul ei si fiecare barbat sa-si aiba sotia lui « Si fiindca"nu se putea pune capSt nernfrinarii fara" permisiunea legaturilortrupesti,^ au dat acestor legaturi rinduiala legala, pentru ca neinfri-narea sa nu mai fie un pScat. 98. In aceasta privinta s-a prevazutnu numai ca sa aib§ barbati femeile care nu puteau trai fara barbati,ci chiar ca sa fie aparate prin viata casnica acelea care nu stiau sSse apere ele insele, si, fiind legate permanent de indatoririle de sotii,chiar daca deprinderile vietii urite de mai inainte le-ar Impinge sprefapte rusinoase, sa le opreasca" totusi de la acestea paza conjugalS.99. In afara de masurile acestea, au irapus sancfiuni severe pentrumlaturarea desfrinarii pedepsind cu sabia iegii nerusinarea, pentruca cinstea ambilor soti sa fie pastrata acasa prin sentimentele lega-tunlor de casatorie, iar in public prin teama de legi si astfel nevino-

44. I Cor. 7, 2.

ki-

'•'-y-'

vSfia;-flSfc fie oerotita printr-o dubia paza, adica prin dragoste In casS

si prin teaina In afara casei. Iar legile insesi nu le sint in nici un caz

mcSlcate de site legi, care pe de o parte combat necinstea, iar pe

de alta admit obscenitatea, sau cum sint acele decrete romane, care

au interzis legaturile nepermise cu femei militate, dar le-au admis

cu cele nemSritate, oprind adulterele, dar construind tupanare. S-au

temut probabil sS nu fie barbatii prea neprihSnitf si curati, dac5-i

opresc cu desavirsire de la orice necurStie. 100. Dar Sstia despre

care vorbim nu sint asa. Ei au desfiintat desfrinarea si adulterele,

de vreme ce vor ca femeile s3 nu apartinS decit bSrbatului lor, iar

b3rbatii de asemenea sa nu aiba legaturi decit cu sotiile lor, de vremece nu ingSduie sa se consume astfel de plSceii In afara patului con-

jugal, conducJndu-si, precum se vede, legile lor dupa regula legil <&vine, ca sa nu creada cineva ca-i e permis ceea ce Dumnezeu h-a Voft

sa permits, De aceea au socotit ca nu trebuie permis vreunui %>&decit ceea ce a fost permis tuturor de Dumnezeu. '""-''=

XXIII

101. Stiu ca unora li se pare de netolerat ceea ce spun. Dar

trebuie sa facem ceea ce ne cere ratiunea lucrurilor, nu ceea ce

vor poftele. Sa-rai spun5 mie cineva, orjcjne ar fi el, pe care-l supSrS

cele spuse de mine : oare n-a fost socotit intotdeanna Socrate eel

mai intelept dintre toti gtnditorii, dupS mSrturia chiar a demonului

delfic, el, care era oarecum principele filosofilor, ca si al demonilor ?

Sa vedem asadar ce norme a formulat Socrate despre pudicitie si

ce legi au dat barbarii despre care vorbim. Nimeni — spune Socrate—sS. n-aiba" sotie proprie, caci casStoriile trebuie sa" fie comune tuturor r

va fi mai mare unirea cetatilor daca totj b8rbatii s-ar amestsca,

farS deosebire, cu toate femeile $i, se in^elege, daca toate femeile

s-ar culca, fMra deosebire, cu toti bfirbatii, sau, altfel spus, dacS t»tl

barbatii «r fi sotii tuturor femeiior si toate femeile sojiile tuturor

bSrbatflcn. 102. Oare cuno astern ca s-au debitat undeva cuvinW'mttt-

de nebunesti si de diabolice, pline de decSdere si instrainare minw

taia? Tu zici, o, eel mai mare dintre filosofi, prin astfel de judecata,

ca toti barbatii sint sotii tuturor femeiior si toate femeile sint so#il«

tuturor barbatilor, ca astfel toti copiii sint fiii tuturor. Iar eu, dupa

astfel de judecata, zic c3 nici vreun bSrbat nu apartine vreunei femei,

nici ;Vxeo femeie nu este sotie vreunui bSrbat si nici vreun copil nu

este fid al vreunui parinte. CSci unde toate sint rSsturnate §i araes-

tecate, nimeni nu-si poate pretinde ceva ca al sSu. 103. Si ott I-a

fb'sf'dW a^uri's prea Inteleptului filosof sa Invete acestea, ci, precum

21 — Bo«a*ius »I S*hn«nu»

aa» SALWUUfBS

spun unii, a si facut asa. Intr^adevSr, el a dat sotia sa unui alt

bSrbat, de buna" seamS, ca si romanul Cato 45, un alt Socrate al

Italiei. lata care slnt exemplele romane 51 atice de intelepciune : toji

sotii, d\i au fost in neamurile aratate, au fScut pe codosii cu sotiile

lor. Dar a fost mai presus de ei Socrate, care in aceastS problems a scris

carp: $i a Incredinfat amintirii asemenea idei rusinoase. Are de ce sS

fie laudat pentru sfaturile sale 1 cit despre SnvStaturS, a facut din

toata" lumea un lupanar. 104. Se spune ca a fost condamnat pe ne-

drept de judecator. Este adevarat, caci mai drept ar fi fost S&-1 con-

damne pentru astfel de invat&turi tot neamul omenesc, precum 1-a

si condamnat, faxa indoiaia. Dupi ce i-au respins toti invatatura

din acest punct de vedere, toy 1-au condamnat nu numai pentru auto-

ritatea ideilor lui, ci, ceea ce este si mai Snsemnat, pentru exemplul

vie^ii lui, si pe bun& dreptate. 105. Sa se compare cu cele pe care

le-a sustinut el cele pe care le-au hotaxit acestia, cSrora Duxonezeu

ie-a poruncit sa stapineasciS in Africa. El a hotarit ca nici un bSrbat

sa nu-si aibS sotia sa, acestia ca nici unul sa n-o aiba decit pe a sa 1

el ca toate femeile s5 se culce cu toti barbatii, acestia ca nici o femeie

sa" nu cunoasca alt bSrbat decit pe al sau? el a propus copii ames-

tecati si fSr& tata" cunoscut, ei copii cu toate drepturile in ordine >

el a voit ca toate casele sS se prostitueze, ei nici una ; el a incercat

sa fac3 in toate locuintele lupanare, acestia le-au scos si din cetatif

el a voit sa" prostitneze toate fecioarele, ei au fScut pe femei cinstite.

106. Dar de ar fi fost greseala numai a lui Socrate si nu a celor maimulp: romani, sau aproape a tuturora. Desi in alte privinte nu ur-

meaza\ viata lui Socrate, in domeaiiul despre care este vdrba romanli

sint urm&tori ai fnvataturilor socratice, fiindca multi bSrbati aufiecare multe sojii, si nenumarate femei au fiecare mai multi bSrbap;,

Oare nu se simte in toate cetMtile duhoarea localurilor de desfrtnare

si a lupanarelor ? Si clnd am zis toate m-am referit in primul rind la

cele cunoscute si mai populate. Atit de mult sint cSutate si pretuite

acestea in marile orase, care cu clt intrec pe altele ca marime, cuatit sint mai pline de ticalosie. 107, Ce sperant-a" mai poate avea,

mS rog, statul roman, cind barbarii sint mai neprihSniti si mai curati

decit romanii ? Dar ceea ce spun este putin : ce speranta a vietii $i

a iertSrii, mS rog, putem avea inaintea lui Dumnezeu, cind vedem

oes5*( mtrnmrnm «* po«"mzE°..

45. Cato din Utica (95—46 S.d.Hr.) despre care scriitorul Plutarch (50—125 I.&Hr.)spune cS si-a ISsat sotia pentru ca s-o la In cSsitorie Hortensius, 4ar cS a relfiat-odupS nioartea acestuia. Despre Socrate se stie ast&rf c8 n-a lasat ntmic scris;idejie la care se refera" Salvlanus exists In Republica lui Plato, care prin idler-mediul lui Socrate aflrma c8 tntr-o republics ideals toate trebuie b* fie comuoe,cMar si sotiile.

'k

neprihSitlre la barbari, si noi stntem asa de prihanrti? S3 rosim, v5

cer, si s2 ne umilim. Acum la goti nu stnt nerusinap" decit romanli

si la vandali tot romanii. AJutaU atit de mult de rlvna castMtii, atlt

de mult de severitatea fnvStStttrii, ei nu numai ca" sint neprihanip\

dar un lucru nou, ca s3 spun asa, de necrezut si aproape nemaiauzit,

i-au fScut si pe romani s3 fie neprihSniti. 108. DacS mi-ar IngSdui

aceasta slabiciunea omeneascS, as vrea s3 strig mai presus de puterile

mele, s5-mi rSsune cuvintele In toatS lumea: rusine sa" vS fie,

popoare romane de pretutindeni, rusine sa vS fie de viata voastrS.

N-aveti aproape nici un oras fSrS case de desfrlu, nu lipseste In

nici unul murdSria morals, In afara numai de acelea In care an

Inceput sS existe barbari. $i ne mirSm dacS sintem sSrmani noi, c^

atit de corupti, ne mirSra c3 ne Inving fortele dusmane, cind, sintem,

inferiori In cinste, ne mirSm cS. intrS in stSpinirea avutnlui n<0&;

cei ce ne Western^ rautatile. Nu tSria fireascS a corpurilor 11^pe ei s3 ne invingS, si nici slabiciunea noastrS din naturS s$:-Um

invinsi. Nimeni sS nu caute alte pricini, nimeni sS nu creada cS *Spl

este Sn altfi parte : singure viciile moravurilor noastre ne-au Inving

« ' ..:J;>ga«? .v*s?i5;^?'•-'-- '

----•-•:- ,-r-

OEBPBS>,.J»eVE«HAKI£A L9I PUMWEZEv'

CARTEA A VIII-A

I

1, Mi se pare, ba sint sigur, ca pe multf ii dezgustS acest fel al

men de a spune prea multe lueruri, mai ales cind sint aratate critic

vicifle moravurilor noastre. Tofi voiesc sa fie l&udati. Nimanui nu-i

place sa fie criticat. Si, ceea ce este cu mult mai rau, orice ticalds,

orice decazut preferS sa fie prezentat in mod favorabil prin minciuni,

decit sa fie criticat pe drept, s& fie amelit cu Iaude false si ridicole,

declt sa fie indreptat prin sfaturi san3toase. 2. Iar dacS aceasta este

situafia, ce e de facut? Trebuie oare sa ne supunem voin^ei oame-nilor necinstiti ? Sau, dacS ei voiesc s& li se acorde laude usuratice,

se cuvine sa le acordSm noi cele usoare si demne de a fi batjocorite ?

In nici un caz n-ar trebui sa fie luaji in ris de cStre barbatii demnicei ce vor sa fie ridicoli, si nici sa" fie vorbiti de bine in chip mincinos

cei ce doresc sa fie impodobilJ cu laude false. Trebuie avut In

vedere nu ceea ce doreste sa" auda vreunul din acestia, ci ceea ce

trebuie sa spunem noi, fiindca profetul zice : ttVai de cei ce spundespre duice cd este amar si despie amar ca este dulce !» * 3. Astfel,

trebuie respectat adevSrul in toate privinfele, pentru ca vorbele sa"

exprime realitatea, sS spuna lucrurilor care au dulceata* cS sint

dulci, iar celor cu amSrSciune ca sint amare. CSci mai ales acum,in lucrurile sfinte, nedreptajile noastre sint puse pe seama lui Dum-nezeu de catre cei mai mul{i care, ca sa nu para ca sint ei insisi

demni de a fi acuzati, anticipa in a-L acuza pe Dumnezeu. Cind II

blestema pe Dumnezeu afirmS c& nu Se ingrijeste si nu-1 pasS.

de viata oamenilor, c3 nu conduce cu dreptate, sau ca nu conducedeloc, de ce altceva ll acuzS, dacS nu de neglijentS, de dispret si

de nedreptate? 4. O, orbire a neinfelepciunii umane! O, nebuniea cutezantei nesanatoase ! Pe Dumnezeu, asadar, omule, ll numesti

nepasator si indiferent. DacS ai jigni cu astfel de cuvinte pe cineva

dintre oamenii nevinovaji, de bunS seama" cS ai fi acuzat de injurii

si de obraznicie, iar daca injuriile s-ar referi la cineva mai de vazS

Si mai sus pus, ai suporta sanctiuni de drept public. Nevirstnicilor

. fk

prea ehehuitoM li se reproseazfi acest cusur, si la tmeru^este un defect caracteristic faptul ca sint nepasaton, neglijenji si

fara masura in lucrurile lor. 5. O, glasuri blestemate!O, mdraz-

nealS nelegiuita ! Asadar, zicem ca Dumnezeu este Cei pe care-L

arata oamenii pierdutf intre ei. $i aceasta nu e tot, fiindcS I se pune

in socoteala, cum am spus mai sus, chiar nedfeptatea. Daca noi nu

meritam ceea ce patimim si nu sintem demni de a suporta cele -pie*

zente, ll numim pe Dumnezeu nedrept, fiimica" ne porunceste sfi

suportSm cele nemeritate. 6. Dar nu atit porunceste, zici. clt inga-

duie. Sa admltem ca este asa , dar clt de departe. intreb, este eel

ce Ingaduie de eel ce porunceste? Cei ce stie ca noi supbrtSm

acestea si poate sa ne Impiedice de a le suporta, dovedeste fSrS

indoiala ca trebuie sa rabdam tot ce este de rabdat. De aici- vedftiS

ca aceasta mgaduxn^a apartine judecatii Sale, si ca ceea ce l^tirtSm

este din hotarire cere«sca. De vreme ce toate apartin hotaririPWSlte

Si sint conduse de Dumnezeu, in orice rau si in orice pedeaps*

suportam zilnic controlul miniei divine. Acest control noi SI 'faceW

sa se inaspreasca si-1 punem in miscare intotdeauna prin pacatele

noastre. 7. Noi aprindem focul miniei ceresti si atUam incendiile til

care sintem arsi. De aceea pe buna dreptate, ori de cite ori suferiM

aceste rele, ni se pot spune aceste cuvinte ale profetuluf:

«AmncaJI-v& In tlacarile iocului pe care 1-aii apiim* 2.Astfel, potn-

vit hotaririi sfinte 3, fiecare pacatos isi pregateste singur ceea ce

sufera. Nici una din nenorocirile noastre nu le piitem imputa lut

Dumnezeuinot sintem autorii nenorocirilor noastre. Dumnezeu este

bun si milos si, precum este scris, nu vrea sa piardS sau sa vatSMe

pe nimeni. Noi facem toate impotriva noastra *. Cei mai cruai '*m-

potriva noastra sintem noi in$ine. Noi, spun, noi ne condamaam,

chiar fSrS voia lui Dumnezeu. 8. Dar desigur ca par a vorbi impo*

triva mea insumi, daca mai sus am afirmat ca noi sintem pedepStp

de Dumnezeu pentru pacatele noastre, iar acum spun ca- *&**&

pedepsiti de noi insine. Si una si alta este adevarat. fete adevarat

ca Dumnezeu ne pedepseste, dar noi ll facem sa ne pedepseasca.

De indatfi ce noi insine facem sa fim pedepsiti, cine se Indoie^fe

cS nu ne pedepsim noi insine pentru neiegiuirile noastife t <j^?da el insusi motiv sa fie pedepsit se pedepseste el Insusi,

'j^™J,cuvintelor care spun : «F/'ecare esfe strlns In iuniile pdcatelor sal» •

1. Isaia 5, 20.

2. Isaia 50, 11.

3. Psaha 7.

4. I Tim. 2, 4.

5. Psalm 118, 81.

328SALrVXMSrOS

A*adar dacS oamenii stricati se leaga in funiile pacaielor lor, far3indoiala c3 Insusi pacatosul se leaga cind pacatuieste.

n

9. Dar fiindca am spus pina acum multe lucruri despre necurStiaafrilor, sa spun laScar citeva cuvinte despre blasfemie. De aceastas-a facut vinovata intotdeauna paglnatatea celor mal muiti, Acestiaaveau In interiorul cetatflor pSrintesti nelegiuirea lor particulars, marefer adicS la acea zeija Caelestis 6, demon al afxilor. Acesteia deaceea, judec eu, vechii pagini i-au dat o dermmire mai deosebita,pentru ca, fandca nu era In ea putere dumnezeiasca, sa fie cereascamacar cu numele si, fiindca n-avea demnitate . prin pulere, s-o aibamScar prin denumire. 10. Cine nu s-a initial in cultul acelui idol?Cure nu i-a fost fagaduit chiar de la obtrsie si de la nastere ? Nuvorbesc despre oameni pagini atit prin viata, cit si prin credinta sipr.n numele lor, care erau necrestini si prin fapte si prin nurae,Este mai suportabila si mai putin nelegiuita la oameni paglnatateacredinte! lor. Mai primejdios si mai nelegiuit este faptul ca multidintre cei care au imbrap'sat credits in Hristos In cugetul lor slu-jeau .dolilor. IK Cine dintre cei ce se numeau crestini n-au adoratpe acea Caelestis fie duPa Hristos, fie, ceea ce e cu mult mai grav,max presus de Hristos? Cine n-a trecut pragul casei divine plin dem.rosul sacnficillor demoniace si nu s-a ureal la altarul lui Hristoscu miasma demonilor Insisi ? De aceea n-a fost atit de mare crimade a nu veni la templul Domnului, clt cea de a veni asa, fiindcacrestinul care nu vine la bisericH este acuzat de nepasare, dar eelcare a vemt asa este acuzat de nelegiuire, Este mai mic pScatul dea nu aduce cinstire lui Dumnezeu, decit daca I se aduce injurie.

.. ,,aceasta

-ce* care au procedat astfel nu I-au cinstit, cil-au

!• « r .

PeJ?mneZeU

-AU acordat idolu,ui chiar inchinaciunea bise-

ncii, fandca participarea astfel la a doua slujbS este de fapt cinstireacele: dmtli. lata care a fost credinta airilor, mai ales a acelor nobUi,care le-a fost religia, care le-a fost crestinatatea { Isi ziceau crestini

!,!»!

ir

f?IUi Hrist°8, 13< Clnd ^POstolul striga

: «NU puteti bea

nnZ?,Z>°°"!"ild 9i **«"** demon/for, nu puteti Iua parte la meseleDomnulm si la mesele demonilor* ' nu le era destul s3 bea paharul

demonilor impreuna cu paharul lui Dumnezeu, decit dupa" ce-1 beauInamte pe al demonilor, si nu le era suficient sa socoteascS la fel

7- I Cor. 10, 20 $i urmit

DESPMB GUVKRKARR& tin DUMMBZEO 32?

masa demonilor cu mesele Domnului, decit daca, venind la tempiu

dup& participarea la cultul superstitiilor infame, aduceau la altarele

sfinte ale lui Hristos mirosul foarte spurcat al duhului diabolic.

Ill

14. Dar, zici, nu to$i faceau acestea, ci numai cei mai puternici

si mai sus pusi. Sa admitem ca asa esle, Totusi, fiindcS In oras casele

foarte bogate si foarte puternice dau tonul, vezi ca prin superstitia

nelegiuita a celor pufini, dar puternici, este patat tot ora$ul. Nimerii

nu se indoieste cS toate familiile stSpinilor sint asemenea stapini-

lor, sau mai rele, desi de obicei sint mai rele, si, prin aceasfoa,

fiindcS chiar stSpinii buni au mai ales servi rai, este usor de Inters

in ce fel au fost acolo toate familiile, de vreme ce nelegiuixea si^v

pinilor facea si mai rele sufletele servilor, rele prin ele insele. t-5,,Da%

fie, cele pe care le-am spus s-au referit la cei mai puternici si'usi&i

nobili. Oare sint cumva mai usoare cele ce sint comune nobililor si

nenobililor ? Vorbesc desigur despre ura si despre blestemele im-

potriva tuturor celor cuviosi. De bun^ seama ca este un soi de

nelegiuire faptul de a url pe adoratorii lui Dumnezeu. Caci dupa

cum daca servii nostri sint batuti de cineva, bataia lor este o insults

adusa" noua si dupa cum daca fiul cuiva este biciuit suferS din cauza

acestui fapt dragostea tatSlui, la fel, cind un serv al lui Dumnezeu

este insultat, majestatea divina este incalcata, precum spune Insusi

Domnul cStre apostolii Sai : «Cine va prime$te pe vol pe Mine Ma"

prime$te 5/ cine va disprejuie^te pe voi pe Mine Ma dispretuiGQie* 8-

16. Domnul nostra eel prea bun si prea drept impart&seste cu servii

Sai cinstea si ocara, ca sS nu socoteasca cineva ca atunci 'clad

insulta pe un serv al lui Dumnezeu a fost insultat de el numai* -un

oni, fiindca f&ra IndoialS In injuriile fata de slujitofii Domnului este

amestecata injuria fata de Dumnezeu, Care ne incrediiiteaz3' de

dragostea si marea Lui bunState fata de noi In acest feV::«Aceia

care se atinge de voi, de pupila ochilor Mei se atingei> 9, 17. Pentru

a exprima delicatejea dragostei Sale, a comparat-o cu cea mai delicate

parte a corpului omenesc, pentru ca sS Intelegem destul de limpede

ca Dumnezeu, printr-o unica insulta fata de servii Sai este ranit El,

8. Mat. 10, 40 i Luca 10, 16.

9. Deut. 28, 34.

328 •SAX«Tr£ANTJS

precum lurnina ochiului este r&nita de o micS atingere. A$a iasultau

afrii si-i urau pe servii lui Dumnezeu si prin ace$tia pe Dumnezeu,

18. Dar poate cineva ratreaba" prin ce probe se dovedeste ura

:

prin acelea desigur, prin care se dovedeste ura iudeilor fata de

Hristos, atunci clnd ei ii ziceau : «Tu esti samaritean si ai demon* 10,

cind rideau de El, cind ii adresau cuvinte urfte, clnd suilau dusmanos

in fata Lui si scrisneau din dinti asupra capuiui Lui. De aceea, chiar

in psalmi " Mintuitorul insusi, Care a suferit, zice : «Tot"i cef care

priveau Ma disprefuiau si au vorblt cu buzeie si $J-au miscat

capetele». $i in alt loc zice, de asemenea : «M-au ispitit, au lis de

inline si au scrlsnit din dlnfii lor Impotriva Mea» 12. 19. Astfel se

dovedeste asadar ura afrilor impotriva monahilor, adica impo-

triva cuviosilor lui Dumnezeu, fiindca blestemau, fiindca au f&ciit

impotriva lor aproape tot ceea ce a facut rSutatea iudeilor impo-

triva Mintuitorului nostru Inainte de a ajunge la insSsi varsar^a

singelui dumnezeiesc. Dar, zici, acestia n-au ucis pe cei cuvio$i asa

cum cite?ti ca au f3cut iudeii. Nu stiu dacS au ucis, nu afirm aceasta;

dar mare este totu?i apararea lor dacS, vorbind despre persecute

pSglnilor, n-a fost in ei ceea ce are persecufia ca ultima conseclnja".

20. S8 socotim, asadar, c& acolo n-au fost ucisi cei cuviosi ; dar ce

facem ca ei nu sint departe de cei din apus, care ur&sc cu suflet

de ucigas, mai ales cS Domnul insusi spune *. «Cine waste fdro*

pricing pe Iratele sau uciga? este» u. De altfel nu fSr3 pricinS au

fost prigoniti slujitorii lui Dumnezeu. Intr-adevar, cine ar putea zice

c5 fara cauza au fost prigoniti oameni deosebiti de ei in tot com-

portamentul lor ca viata" si moravuri, in care vedeau ca nimic nueste al lor, fiindca totul este al lui Dumnezeu ? Cauza cea mai marea dezbinarilor o constituie deosebirea de pareri, fiindca sau nu. se

poate deloc sau cu greu este cu putintS sS iubeascS cineva la altul

ceea ce nu-i place lui. 21. Astfel, nu fSra pricinS, cum am spus, urau

pe cei in care vedeau c5 toate le sint dusmane si potrivnice lor.

Caci aceia traiau permanent in stricaciune, acestia in nevinovStie,

10. loan B, 48.

11. Psalm. 21, 8.

12. lerem. 20, 7 ; Psalm 34, 16.

13, 1 loan 3, 15.

"r^?TiFi*?$'7$i'i*tfV

PESgRK scviartWMra*. out P*?*'*"62*"

aceia. la pofte^acestia in neprihanire, aceia in localun de penhlj*

ace^tt* Is xninastiri, aceia aproape lutotdeauna cu diavolul, acestia

fSra incetare cu Hristos. Nu fara pricinS a?adar in interiorui eetS-

tilox.Africii, si mai ales in interiorui Cartaginei, il priveau cu ura

pe cineva imbrScat in ham* lunga $i paljd la fata, cu pSrul tSvat 51

tuns pina la piele, acel popor atit de nefericit cit putea fi de necre-

dincios farS ocara $i fara Western. 22. §i daca uneori vreun slujxtor

al lui Dumnezeu, fie din minSstirile egiptene, fie din locurile sfinte

ale lerusalimului, sau din sfintele si veneratele singuratati ale pustiu-

lui, venea in acel oras pentru indatoriri sfinte, de indata ce aparea

in popor, era primit cu insulte, blesteme §i cuvinte de ocara. Si nil

nomai atit, dar era inconjurat.de oameni necinstitf si rai care-1 batjo^

coreau, rideau de el $i-l fluierau ca la luptele de tauri. Inctt, .dic||

vedea cineva aceste manifestari, fara sa $tie despre ce este yor|)a.

socotea nu ca este batlocorit un om, ci este alungatS ?i urmeaza a

fi rapusS o dihanie nemaivazuta ?i despre care nu s-a auzit nimic

pina aci.

V

23. lata credinta afrilor, si mai ales a cartaginezilor. Apostolii

au putut intra odinioara mat u§or in cetatfle p3gine 51 accesul, ca

?i prezenta lor pe strazi. era la inceput mai putin rau vSzuta de ace!

barbari salbatici si de adunarile lor. PopomI atenienilor, desi super-

stitios, a ascultat cu rabdare pe Apostolul Pavel, vas de sfinta ale-

gere, pe cind el vorbea « despre maretia Si cultul unui singur Dum-

nezeu, iar lycaonienii » i-au admirat atit de mult pe Apostoli, inert,

cind le priveau virtutile lor divine, nu-i socoteau oameni. Dar in

Cartagina cu greu au putut si apar* in piete sau pe ul«e slujiton

ai lui Dumnezeu, fara ca ei sS fie hulitf ?* persecutati. 24. Una socot

cS aceasta nu insemna persecutie dacS n-au fost §i uci? ..Tllhani

se folosesc de obicei de aceasta zicatoare c3 celui ce nu 1 s-a luat

viatft i s-a dat. Dar in orasul aceia aceste binefaceri n-au fost atit

din partea oamenilor, cit din partea legilor. CSci chiar haUMnle

celor douSsprezece table « au impiedicat sS fie ucis un om fara

sS fie osindit. Din aceasta se cunoa$te cit de mare a fost acolo

14. Fapte 17, 17. „. .

15. Fapte 14. Lycaonieni, locuitori ai provinciei Lycaonia dm Asia mi«

16. Cele 12 table de legl romane redactate de 10 magistratt (deeenmrt) si

date In 451 LAHT.

..^iasSiJia&ikii

— '

i.

• -8AI.VIAWUS

respectul pentru religia Domnului, un.de numai de aceea le-a fostcu puttnta slujitorilor lui Dumnezeu sS scape, fiindcS au fost aptfrapde dreptul pSgin, ca ei sa nu fie ucisi de mllnile crestrailor. 25. Sine mirani c3 acum sfnt sub barbari cei care mai inainte au fost cuadevSrat barbari fata de cei cuviosi. Asadar, drept este Domnul si

dreaptS este judecata Sa ". Ceea ce au semanat, cum este scris, aceeasecera l&

. Drept a zis Domnul despre uecinstea acelui neam

:

«P13tyi-i dupfi lucrarile lui, facefi-i toate pe care }e-a iScut si ei,

pentru cd s-a ridicat Impatriva Domnuluia *». Sa nu ne miram dec!si sa nu ne sup3rara cS acum aceia suporta unele nepiaceri din par-tea oamenilor; vedem cS slnt cu mult mai mari cele pe care le-aupricinuit ei insisi inainte impotriva lui Dumnezeu, dacS, tiriind seamSde vinovStia fiecaruia, punem in balanta Intr-o parte ceea ce indurasi in cealalta ceea ce au savirsit.

17. Psalm 118, 137.

18. GalM. 6, 8-

19. Ieremia 50, 29.

^* ^ --^ :

;'

A5.fi.ij.!1

INDICB SCRIFTURISTIC

Vechlnl Testament

Facerea

2, 7, urm., I, 27 f 4, 3, urm.,

I, 23 j 6, 5, I. 31 i 9, 12,

1, 33 j ?, 11 $1 21, I, 33;

12, 1, I, 35; 15. VI, 81;

18, 20, I, 37; 19, 13, I,

38 $t IV, 38.

Ie?liea

3, I, 40; 10, VI, 57; 13,

VII, 85, 19, 9; 16; 20,

1, 44; 20, 7, IV, 72; 31,

VI, 54; 32, 35, I, 48;

33. 9, I, 44.

Nnmeril

11, 4, VI, 56; 14, 26 unn.,

31, 37, I, 59; 15, I, 49;15, 32, VI, S5^ 16, 13,

35, I, 56; 16, 41, I, 57;20, VI, 54.

D«uter.

28, 49. VII, 28.

Ioxna

7, VI, 2; VII, 81v

Jndec.

4, VI, 30; 7, VII, 32; 7,

2, VII, 32; 7, 31; VII.

31, 32; 9, VII, 30.

Regi

I 25. 39, II, 13; I. !9, VII,

81 ; I, 26, 12, VI, 81 j

II, VI, 54 1 II, 3, 1,

VII, 49; II 12, !3, IV.

87; II 12, 14, II, 20; II

13, II, 21; II 15, 30, II,

23; II 16, II, 23; U 18,

31, II, 14; II 24, VII, 2;81 S in 20, VII, 31.

Psalmi

7, VIII. 7 |i 9, 5, II, 28 ; 13,

3, V, 19] VII, 51 j 17, 42,

III, 42; 21, 8, VIII, 18;

32, 18, II, 3; 33, 16, II, 3;33, 17. II, 5; 34, 1. U, 27 i

34, 16, VEI, 18; 42, 1, II,

26 ; 48, 12, V, 51 ; 49, 7,

IV, 3; 52, 1, IV, 41 J 52,

4, VII, 51; 57, 8, VII,

40 ; 72, 9, IV, 40 ; 77, 30,

!, 55; 79, 2, II, 7; 80, 9,

IV, 3; 81, 4, V, 19; 93,

7. IV, 40; 95, 13, II, 80 v

105, 17. I, 56; 106, 40,

VII, 40; 108, 7, III, 48;

115, 12, IV, 49; 118, 61,

Vtll, 8; 118, 137. VII,

49; VIII. 25; 127, 2, V,

47; 139, 12, III, 34.

Proverbe

!, 24, HI, 42; 6, 30, IV,

14; 10, 23, VI, 58; 11,

22, IV, 2; 15, 3, II, 4;IV, 66; 16, 9, VII, 40;

20, 24, VII, 40; 21. 18,

III, 34.

Scclesiastal

5, 8, V, 59 ; 13, 23, IV. 20

;

19, 2, VI, 79; 39, 10,

II, 8.

Isala

1, 3, IV, 3? 5, 20, VIII, 2}36, 10, VI, 2; VII, 54;

50. II. IV, 36 1 VIII, 9.

Ieremla

2, 37, VII, 45; 5, 3, Vll.

51; 5. 8, IV, 24 1 VII.

18; 7, 4, VII, <**«$«*VII, 48; 8. 9, IV?Ut< 9,

23. VII, 45; U, ,fV.III.

42; 17, 13; IV.l4Vf . JM.

7, VIM, 18; 25, 8, it! 9;VII, 54; 43, 11. Vn; 54

1

44, 21, II, 9 ; 50, 1 1. VIII,

7; 50, 29, VIII, 25.

lezechll

14. 14, VII, S8/ 22, 18, VII,

58; 24, 6, VII, 58; 26,

11, VII, 28; 28. 4 $1 11.

VII, 59; 28, 17, VII, 60.

28, 18 una., VII. 61 ; 39,

24, VII, 28.

Osea

1, 9. IV, 4.

Mlheia

3, 4, HI, 42.

Zabaria

2, 8, VIII. 16; 7, 13, in.

42.

Cartea IntelepcinnU lui

Solomon

12, 15, II. B.

Maiel

5. 16. IV, 80; 5, 22, III,

12 $i unn. r 5, 28, II, 37 ;

IV, 49; 5, 39, III, 24;5. 40, III, 22; 5, 44, HI.

39; 10. 60, V1H. 15; 12,

47, OT, 25; V. 11; 14, 11.

VII, 39; 14, 33. HI, 14.

Nonl Testament

10, 40, VUI, .15; 11. 23,

IV, 39; 11, 28, VII, 10;

23, 32, IV, 37; 28. 20

11, 10, 29, 30, m, 39.

it' ft,22

?, a'lttM'i3*:

6° 21, 25, VI. 29, 9, 24, 3, 16, IV, 45; ft 48, VIU

25, ffl, 1 ; 10, 38, m, 14; V, 61 , VI, 70; 10, IV, 18; 13, 35, V, 15.

loan

332 BORTJtttrS SI SAVVUWQS

Paptele apost.

5, VI, 4) 14, VIII, 23 r 17,

VTH, 23 i 17, 28, II, 9;IV, 44

Romanl

1, VII, 76 ; 1, 20, IV, 45

1

1, 27 i 28, VI, 8? VII,

77} 1, 30, III, 34 i I, 32,

VI, 19 j 2, 1, IV, 12;19 i 2, 2, IV, 66; 2, 4,

V, 48; 2, 17, IV, 90 j 2,

23, IV, BO; 2, 25 ?I 26,

IV, 94; 3, 19, IV, 78;4, 15, IV, 78; 95 } 5, 6,

IV, 47; 5, 8, IV, 48; 7,

7, IV, 96; 8, 32, IV, 45;8, 36, IV, 51 ; 9, 25, IV,

4 S 12, 11, IV, 91.

Corlatenl

I 1, 19, VI, 8^ I 3, 18, VI,

8; I 5, 6, VI, 2, 4; VII,

82; I 6, 10, III 32; VII,

82? I 7, 2, VII, 97; I 9,

21, IV, 78; I 9, 27, I,

14; 1 10. 20 urmSt, VIE,13 | I 10, 24, III, 26; I 10,

35. IV. 80; I 11, 1, III,

16; II 8, III, 18; 11 8, 9,

VI. 27; II 11. 21, III, 19;n 12, 9; 10, I, 0.

Galatenl

4. 19, III, 16 ; 6, 3, HI, 11 ;

IV, 60; 82.

Eiesenl

3, 15. IV, 45; 4. 31. III.

35 ;' 5, 12, IV, 52.

Filipeni

2, III, 36; 2, 4, III, 26;2. 8. VI, 27 s 3, 13, IV,94.

Tesaloniceni

I, 3, 3. III. 6.

Timotel

I 1, 8; 9, V, 1 j 2; I 2.

1, I, 21 ; I 2, 4, VIII, 7 ;

I 5. 23. I, 15? II 4, 7,

III. 17.

Tit

1, 16, IV. 86; 90; 2, II,

VI, 27.

Eplst lacov

2, 5, III, 52; 2, 10, III, 30;2, 20, IV, 6; 2, 18 ?i 26,IV, 6.

Epist. Petru

C 2, 21, VI, 29; II 2, 2,

IV, 86 ; II 36, I, 39 } II 2,

20; 21 si urm., IV, 93.

Eplst loan

I, 2, 6, III, 15; I 3, 15, III,

12; VIII, 20;) I 5, 19.

IV, 32.

ApocalipsX

3, 15, IV, 32.

INWCE REAL §1 ONOMASTIC

Aaron I, 53 si urmat.

Abel I, 28 ?t urmatAbimelech I, 35; VII, 30

Abiron I, 56Abiu I, 51Abraham I, 35AbsaloB II, 21

Achar VI, 2 ; VII, 81

actort VI, 15

Adam I. 28alri VII, 52; 56—57; 63 si urmat 72

si nrmat. 76; 84; VIII, 9 »i urmat;

17; 23Africa VI. 68; VII 54; 56; 58; 60; 84;

94; 105

african-S VII, 61 ; 67

Alricile IV, 21Agrippina VI, 39 ; 67

alamani IV, 68alani IV, 68 f VII, 64

Alpii V, 58 ; VI, 10amfiteatre VI. 15Amnion II, 16Amnon II, 21amorrei IV, 38

Anania VI, 4aqultanl VII, 8* 12; 16; 50

asirieni VII, 30 ; 54

atenienl VIII, 23attefi {tatelepciune) VII, 103

atletf VI, 15

BBabylon VT1, 54bacaial V, 22 ; 24 si unn&t |l 26 ; 28 *i

unnXtbarbari IV, 26 si unnit, 61 ; 65 1 V, 5

5t nrmat; 14; 15; VI. 35; Vn, 24;

94 si urmatbarbatii comunl tururor sotftlor VII, !0I

si urmatbeltrl Vn, 60

Beiedad Vn, 31

CCaelestis (zelta) VIII, 9 ?I urmat.

Cain I, 29 si urait.Capernaum IV, 39

Camel n, 13Carlagina VII, 67—69; 79; Vin, 1A si

urmfit

carlaginez-a VII. 69; VIII, 23

Cato Vn. 103

Cnarybda V, 58

Cintinnatus I, 10 si urmat.

drc OocuriJ VI, 24; 26circuri VI, 15 ?i urmfii.

Ctrce V, 45

Cirta VI, 69

Core I, 58 ; 65cortegii VI, 15 '.'.,cresttal I, 7; III, 8 1 19; 31 s «//*»;

IV, 57; 85; 90; 91 IVI, 8; 2»;'31|

VIII. 11. *

Dathan I, 56 V!

David II. 13—15 s» urmat. ; IV, '87 si

urmat; VI, 2; Vn, 49; 81

delfic (demon) VII, 101

Dumnezeu, aproape In toate capltojale

cirfUor

Egipt I, 40 i 55 ; 59egipteni I, 40 ?i urmat; VIII, 22

epicnrel si epicurlzanti I, 5

eretici IV, 61 si urmfitEtna VII, 65evrei I, 42; 43 j 55 ;i 59; HI, 8; IV, 3;

VI, 56; VII, 30

F

Fabius si Fabridns I, 10 si armStfaraon I, 40 ?1 urmat; 48

filisteni I, 35 '"..'..

filosofia crestLna IV, 59

franci IV, 67; 68; 81 s VO ,-,...

GGaius VII, 66

galli V, 23; VI, 67; 74; 75; 82; VI|?52

gallicane VH, 72

Gallia VII, 52

Galliile IV, 21 1 VI, 39 j 67 ; 80; VII, 8

;

26; 9>i 53,

Gedeon VII; 32gepbni IV, 67

|81

Germanla VII. 50

Gomorra I, 39

gotf V. 14, IS* 22; 36; 37; 57; Vn.

23; 38; 39; 45 i47; 49; 107

gTed I, 12; Vn, 38

.:. ... ^tftajj^tt jtf^Afr:,ii-

334 BOKHTSTS 9t- SALVtAKtJS

HhJspanl V, 23 j VI, 67 1 VII, 28 ; 52HSspania VI, 67; VII, 45 j 52; 53HIspaniiie IV, 21 j VI, 39 ; VII, 26Hjrlstos, aproope In toate capitolele

cfrfilor

hunt IV, 67 f 81 ; V, 36 ; VII, 39

I

lerusatim VIII, 22Israel I, 41 ; II, 7 j IV, 3

israelit VI, 2 ;' 55 ; VII, 54itali VI, 67

Italia VI, 67) VII, 103

iudei IV, 3; 37 j VII. 48; VIII, 19

indaica (annate) I, 48

J

Jnpiter IV, 77jocurl de rirc si de teatru VI, 15 j 24

1

26 ; 38 ; 42 si UrmSt. ; 60—«!

Localurl de Joe VI, 15Loth I, 38; IV, 38 1 VII, 74lycaonieni VIII, 23lupte de anlmale silbalice VI, 10

Mmadianltl VH, 32Maria I, 53Maro (Vergillus) I, 4Mars VI, 60maurl IV, 81Mercuiius VI, 60Minerva VI, 60Mogoutlacum VI, 38monahi VIII, 19, 21; 22Molse I 40 ; 44 ; 53 ; 56

NNabal II, 13Nabucnbdbnosor VII, 54Nadab I, 51

Nathan IV, 87

Nathanaal IV, 18Nepton VI, 60novempopull Vtr, 8

odeoane VI, 15Og I, 56Oza VI, 54

Pavel VI, 2 j Vli, 78; VIII, 23piglal IV, 61 $l annfit.

Petro IV, 93 i VI, 4Plato 51 scoiile p-latonice i.

Pythagoras I, 3

racha III, 13Rabsache VI, 2Ravenna VI, 49Roma VI, 67 i VII, 67romani I, 11; IV, 30; 61; 63; 69 j V,

14—17; 23—24; 34—37; VI, 40; 43;49—50; VII. 2; 6; 50; 67; 108

sabini IV, 20Safira VI, 4saltfmband VI, 15Sardinia VI, 68Saul VII, 49 1 84saxoni IV, 67; 81; VII, 64sd|i IV, 81ScyllaV, 58Seiia VII, 66Seme IL 23Slba' H, 23Sicilla VI, 68Sinai I, 48Siria Vli, 31

sirieni IV, 69Sisara VH, 30Socrate VII, 101; 103; 104 •

socratice (InvStfituri) VH, 106Sodoma I, 37 $1 urmat. f VII, 74sodomi|l 1, 38 1 39 ; IV, 39sotlile comuna tuturor bfirbatilor VTl,

101 $1 urmat.spectacole VI, 10; 22 $i urmSt. ; 31 'si

urmat. ; vesrf $i arcuri, teatrestolci I, 3

'

teatre VI, 15 ?i urmat j38; '60

Thamara, II 21Treveri (ores) VI, 39; 72; 75; 82treveri (Iocruitori) VI, 72 $1 urmSI. ; 82 §i

UrmStTyr Vn, 59

CUPRINSUL

uUrle Chertteol n, 16

Vvandali V, 14—15 ; 36 ; VI, 67

;

27 $i urmSt.; 38; 45—47; 48;85 1 91 si urm*t. (

i 97 ; 105Venus VI, 30

vn,56;

Pag.

Cuvtnl inainte 5

Articolele teologice ale lui Boethlus,

scorta prezentare

I Arlicolele teologice ... 16

II Mingiierile filozofiei ... 48

CARTEA I

Poezia 1 62

Proza I 62

Poezla II 64

Proza II 65

Poezla HJ 65

Proza III 66

Poezia IV 67

Proza IV 68

Poezia V 73

Proza V ?4

Poezia VI 75

Proza VI 76

Poezia VII 78

CARTEA II

Proza I ..... 79

Poezla I 80

Proza H 8!

Poezla II 83

Proza m 83

Poezia III 85

Proza IV 85

Poezia IV 88

Proza V 88

Poezia V 91

Proza VI 92

Poezla VI 94

Proza VII 95

Poezia VII «7

Proza Vm 98

Poezia VIM 98

CARTEA III

Proza 1 100

Poezla I 101

Proza II

Poezla II

Proza III

Poezla III

Proza IVPoezia IV

Proza VPoezia VProza VI

Poezia VI

Proza VDPoezla VII

Proza VHI

Poezia VDI

Proza KPoezia IX"

Proza XPoezia XProza XIPoezla XI

proza Xll

Poezla XII

proza I

Poezia I

Proza II

poezla II

Proza HI

Poezia HI

proza IV

Poezla TVProza Vpoezia Vproza VI

Poezia. VI

Pros* VII

Poezla Vn

CARTEA IV

Pag.

Pag.

CARTEA V

Pro" I

poeria I

Proxa OPoeila 11

Prwa in

Paetia lit

Pro*a IV

Poeria IV

Proia VPoezla VPro*a VI

154

155

156

157

157

160

161

!S4

165

167

167

Saivianus, Despre guvernaiea luiDumnezeu {De gubernatione Dei) 173

In^roducere 175

Pxefata 18?

Carlea I 186

Cariea a U-a 208

Catlea a IH-a 216

Cariea a IV-a 232

Cariea a V-a 258

Cattea a Vl-a 274

Cariea a VH-a 297

Cariea a VHI-a 324

lndice sciiptmistic 331

Jndlee real $i onomastfc . . . 333

Cuprins 335

Cu ajutorul Domnului Iisus Hristos

Mihai Cuciureanu

Redactor : Pr. VASILE AILIOAEI

Tehnoredactor ; Pr. VALENTIN BOGDAN

Dal la cules 30 aprilie 1991. Bun tie lipat

30 mai 1992. Format 16/70X100 legal '1/1 p.

Coli de Upar 21. Comajnda US.