3. România în perioada războiului rece

1 1

• • • • • «•

»•••••••••

1 2

^ Situaţia internaţională. La sfârşitul celui de al doilea război mondial lumea devine bipolară din punct de vedere politic şi militar. SUA erau incontestabil cel mai puternic stat din lume. Cu o economie foarte puternică, puţin afectată de război, cu o mare flotă şi o armată prezentă în Europa de Vest şi Extremul Orient, SUA îşi manifestă supremaţia în lume. URSS a fost propulsată de război în poziţia de a doua mare putere a lumii. Marile sacrificii umane, întărirea prestigiului internaţional ca urmare a victoriilor împotriva Germaniei, instaurarea dominaţiei în răsăritul Europei au favorizat afirmarea statului sovietic în lume. Celelalte mari puteri care avuseseră un rol important în viaţa internaţională în perioada interbelică devin state de rangul al doilea.

Evoluţia vieţii politice internaţionale a fost decisiv influenţată de relaţiile dintre cele două superputeri S-a realizat, după al doilea război mondial, un nou echilibru internaţional, diferit de cel interbelic. La sfârşitul războiului marile puteri ale lumii au împărţit sferele de influenţă în lume. SUA şi puterile occidentale au abandonat Europa de Est, admiţând instaurarea dominaţiei sovietice în această parte a Europei.

Contradicţiile dintre cele două superputeri şi-au pus amprenta asupra evoluţiei statelor mici, inclusiv asupra României. Lumea s-a divizat în două blocuri militare, NATO (1949) şi Tratatul de la Varşovia (1955) iar relaţiile internaţionale au fost dominate de tensiunile dintre Est şi Vest, care au luat forma unui conflict ideologic şi politic numit "războiul rece ".

Situaţia României; ocupaţia sovietică. La sfârşitul războiuluiechilibrul de forţe dintre marile puteri a plasat România - alături de alte state din Europa răsăriteană şi de sud-est - sub autoritatea sovietică. Statul român a devenit - în prezenţa trupelor străine - un stat "democratpopular ", redus la statutul internaţional de "satelit al Moscovei" integrat în "sistemul socialist" dominat de sovietici.

La 10 februarie 1947 România semna tratatul de pace de la Paris care anula dictatul de la Viena din 1940, dar consfinţea pierderea Basarabiei şi nordului Bucovinei; nu se recunoştea statutul de co-beligeranţă şi obliga ţara noastră la plata unor mari despăgubiri de război către URSS. Potrivit prevederilor Tratatului de pace trupele sovietice rămâneau în România, pe motiv că trebuia asigurată legătura cu cele aflate în Austria.

Până prin anii 1958-1960 politica externă românească (aceeaşi cu a celorlalte state socialiste) s-a caracterizat prin docilitate totală faţă de Moscova.Prima manifestare a acestei atitudini a avut loc chiar în 1947 când planul

Marshall, lansat de SUA pentru refacerea economică a Europei după război a fost respins de România, aşa cum au procedat şi celelalte state aflate sub control sovietic

în 1949 România a semnat actul de integrare economică în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, coordonat de URSS, ceea ce întărea dominaţia sovietică. în această perioadă România n-a avut o politică externă proprie,, aceasta fiind stabilită de URSS. Astfel, România a condamnat revoluţia din 1956 din Ungaria care încercase reformarea sistemului comunist din interior iar relaţiile cu Iugoslavia au fost la început încordate, întrucât Moscova condamnase politica lui Tito de a se opune dominaţiei sovietice.

1 3

• începând din anul 1938 în România s-au succedat

trei regimuri autoritare: regimul autoritar al regelui Carol al

II-lea (1938-1940), dictatura antonesciană (1940-1944),

regimul socialist-totalitar (1945-1989).

• în anul 1940 România a suferit grave amputări

teritoriale: Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa

(iunie 1940) în favoarea URSS; N-E Transilvaniei în

favoarea Ungariei (30 august 1940); Cadrilaterul în

favoarea Bulgariei (7 sept. 1940).

• La 22 iunie 1941 România a intrat în războiul

împotriva URSS pentru eliberarea Basarabiei şi nordului

Bucovinei.

• La 23 august 1944 guvernul Antonescu a fost

demis. România a ieşit din războiul purtat alături de

Germania împotriva URSS.

Regele Mihai I no t/i 70in\în anul 1947 a fost

obligat să abdice instaurându-se

Republica Populară Română

După 1958 se constată o atitudine de treptată distanţare faţă de Moscova. Un prim succes este obţinut în acest an când, pe motiv că România nu este înconjurată de duşmani, URSS a acceptat retragerea trupelor sovietice. Spre sfârşitul deceniului al VI -lea al secolului al XX-lea ţara noastră a încheiat unele acorduri economice cu state occidentale iar după 1960 a avut o atitudine diferită decât URSS şi aliaţii săi. Această distanţare a politicii externe a fost iniţiată de Gh. Gheorghiu Dej, care se gândea la o cale proprie de evoluţie a ţării.

Spre o politică de independenţă. în 1964 România a respins planul Valev ce urmărea transformarea ţării într-un grânar pentru URSS şi celelalte state socialiste. Punctul maxim al politicii de distanţare 1-a reprezentat "Declaraţia cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării

comuniste şi muncitoreşti internaţionale " din 1964. în contextul unui conflict ideologic chino-sovietic. România îşi afirmă dreptul la independenţă şi la trasarea propriei linii de dezvoltare, fără amestec extern.

Beneficiar şi moştenitor al acestei poziţii a ţării faţă de sovietici, Nicolae Ceauşescu va continua această linie. Momentul decisiv 1-a reprezentat anul 1968 când, în cadrul unei adunări populare, a condamnat intrarea în Cehoslovacia a trupelor URSS şi a aliaţilor săi din Pactul de la Varşovia, act apreciat de conducătorul român ca o mare greşeală şi o primejdie pentru pacea Europei. Această atitudine fermă i-a adus popularitate internă iar pe plan extern Occidentul a început să vadă în el un important intermediar între cele două blocuri militare. Unii lideri occidentali au vizitat ţara noastră : preşedintele Franţei, Charles de Gaulle în 1968, iar în anul următor Richard Nixon, preşedintele SUA. România era tot mai cunoscută la ONU prin poziţia ei, motiv pentru care ministrul de externe, Corneliu Mănescu a fost ales preşedinte al Adunării Generale. Legăturile cu Europa s-au amplificat. România a semnat, în 1975, Actul Final al Conferinţei de la Helsinki care conţine angajamentul de a respecta libera circulaţie a persoanelor şi drepturile omului. Acest angajament nu a fost respectat, motiv pentru care statele occidentale au criticat abuzurile şi încălcările drepturilor omului în România.

în anul 1980 Nicolae Ceauşescu a hotărât anularea cât mai grabnică a datoriei externe. Aceasta fusese contractată prin împrumuturi externe, întrucât construirea unor mari obiective economice a necesitat bani împrumutaţi prin Fondul Monetar Internaţional, la care România aderase în 1972.

Din 1985 relaţiile internaţionale au fost marcate de "noua orientare " a liderului sovietic, Mihail Gorbaciov. în mai 1987 acesta face o vizită în România si se referă la necesitatea reformelor si a schimbării,

1 4

ÎL" >""~-~•H;rt */ ** /

/ ţrU f

„Acordul de procentaj" (18 oct. 1944) convenit între Stalin şi Churchill prin care influenţa sovietică în România era de

90%