proprietatile macro si microorganismelor participante la procesul infectios

4
VIRUSOLOGIE - REFERAT RELAŢIILE ORGANISMULUI UMAN CU MICROORGANISMELE PATOGENE Încă de la începutul existenţei sale, organismul uman intră în contact cu variaţi factori de mediu (fizici, chimici şi biologici) care acţionează asupra lui, în diferite moduri, de cele mai multe ori însă acestea având doar efecte negative. Asemenea influenţe nocive se pot exercita încă din timpul existenţei sale intrauterine, determinând ample tulburări de organogeneză şi modificări evolutive (malformaţii congenitale) sau chiar moartea sa. După naştere însă, între organismul uman şi microorganismele din jurul său se stabilesc variate raporturi de interacţiune. Astfel, de cele mai multe ori, omul vine numai incidental în contact cu cea mai mare parte a acestor microorganisme, dar, cu unele dintre ele poate stabili chiar strânse relaţii de interacţiune şi, uneori, de convieţuire. În mod normal, imediat după naştere, epiteliul cutanat şi mucoasele majorităţii organelor interne ale omului sunt invadate treptat de o mulţime de microorganisme care alcătuiesc microflora normală a organismului uman, a cărei conservare constantă în limitele unui anumit mediu, asigură sănătatea acestuia. Asemenea relaţie de simbioză poate, uneori, deveni folositoare pentru ambii parteneri (ca în cazul sintezei unor vitamine esenţiale de către unii coli intestinali) dar, deseori, ea poate dobândi aspecte de comensualism prin care microorganismele componente ale microflorei normale depind, din punct de vedere nutriţional, de gazda care le adăposteşte, fără a-i aduce prejudicii. Această convieţuire se bazează însă pe un echilibru destul de instabil de forţe astfel încât, atât factori externi (environmentali), cât şi interni (ce ţin de organismul – gazdă) pot modifica relaţiile de interdependenţă în sensul transformării acestora în microorganisme condiţionat patogene care, profitând de orice ”locus minoris resistentiae”, pătrund spre ţesuturile sensibile, provocând adevărate traume fiziologice. Dacă, însă, asemenea microorganisme nu se pot dezvolta decât în organismul omului sau al unor animale, afectându-le sănătatea, atunci între cei doi membri ai ecuaţiei se stabileşte o relaţie de parazitism . Microorganismele care pătrund şi invadează ţesuturile organismului - gazdă, unde se multiplică şi determină tulburări morfologice sau / şi funcţionale, sunt considerate microorganisme patogene, iar acţiunea lor ANGHELUŢǍ BOGDAN– Clasa I E – Farmacie ŞCOALA POSTLICEALǍ SANITARǍ VASLUI 1

Upload: angheluta-gabriela

Post on 14-Nov-2015

47 views

Category:

Documents


9 download

TRANSCRIPT

VIRUSOLOGIE - REFERAT

RELAIILE ORGANISMULUI UMAN CU MICROORGANISMELE PATOGENEnc de la nceputul existenei sale, organismul uman intr n contact cu variai factori de mediu (fizici, chimici i biologici) care acioneaz asupra lui, n diferite moduri, de cele mai multe ori ns acestea avnd doar efecte negative. Asemenea influene nocive se pot exercita nc din timpul existenei sale intrauterine, determinnd ample tulburri de organogenez i modificri evolutive (malformaii congenitale) sau chiar moartea sa.

Dup natere ns, ntre organismul uman i microorganismele din jurul su se stabilesc variate raporturi de interaciune. Astfel, de cele mai multe ori, omul vine numai incidental n contact cu cea mai mare parte a acestor microorganisme, dar, cu unele dintre ele poate stabili chiar strnse relaii de interaciune i, uneori, de convieuire.

n mod normal, imediat dup natere, epiteliul cutanat i mucoasele majoritii organelor interne ale omului sunt invadate treptat de o mulime de microorganisme care alctuiesc microflora normal a organismului uman, a crei conservare constant n limitele unui anumit mediu, asigur sntatea acestuia. Asemenea relaie de simbioz poate, uneori, deveni folositoare pentru ambii parteneri (ca n cazul sintezei unor vitamine eseniale de ctre unii coli intestinali) dar, deseori, ea poate dobndi aspecte de comensualism prin care microorganismele componente ale microflorei normale depind, din punct de vedere nutriional, de gazda care le adpostete, fr a-i aduce prejudicii.

Aceast convieuire se bazeaz ns pe un echilibru destul de instabil de fore astfel nct, att factori externi (environmentali), ct i interni (ce in de organismul gazd) pot modifica relaiile de interdependen n sensul transformrii acestora n microorganisme condiionat patogene care, profitnd de orice locus minoris resistentiae, ptrund spre esuturile sensibile, provocnd adevrate traume fiziologice. Dac, ns, asemenea microorganisme nu se pot dezvolta dect n organismul omului sau al unor animale, afectndu-le sntatea, atunci ntre cei doi membri ai ecuaiei se stabilete o relaie de parazitism.

Microorganismele care ptrund i invadeaz esuturile organismului - gazd, unde se multiplic i determin tulburri morfologice sau / i funcionale, sunt considerate microorganisme patogene, iar aciunea lor patogen depinde numai de posibilitatea de a gsi cea mai convenabil poart de intrare spre structurile fragile ale organismului uman. Dimpotriv, simpla lor prezen pe suprafeele epiteliale ale organismului gazd, fr ca ele s se multiplice, caracterizeaz numai starea de contaminare. Pentru realizarea strii de infecie este necesar ptrunderea i multiplicarea microorganismelor patogene n esuturile organismului gazd, iar dac interaciunea dintre microorganismul patogen i gazda uman pe care acesta paraziteaz se materializeaz prin leziuni manifeste i contra-reacii din partea gazdei, atunci rezult starea de boal (clinic sau subclinic).Rolul microorganismului n procesul infecios.Patogenitatea i virulenaRelaiile dintre mi/o i ma/o gazd:

1.Comensalism(flora bucal, intestinal, etc)

2.Parazitism (prezena mi/o este nociv pentru ma/o)

Orice mi/o parazit capabil s provoace o infecie (n condiii adecvate) este considerat p a t o g e n. Exist 2 tipuri de mi/o patogene:

1.Obligat (cert) patogene, care infecteaz persoane imunocompetente cu doze mici

2.Potenial patogene(oportuniste), care pot cauza infecie numai cu doze mari sau la persoane imunocompromise (deseori fac parte din flora normal a organismului)

Mi/o patogene pot fi gzduite uneori fr a provoca maladia, astfel de persoane sunt numite purttori sntoi de germeni.Microorganismele patogene se caracterizeaz prin:

Patogenitatecapacitatea unei bacterii de a declana infecia. Este un caracter de specie determinat genetic (cromozom, plasmide, bacteriofagi).

n cadrul unei specii patogene pot exista tulpini cu manifestare variat a patogenitii de la absena total pn la foarte nalt.

Virulengradul de patogenitate al unei tulpini(msur cantitativ a patogenitii). Se apreciaz prin infectarea animalelor de laborator cu cantiti diferite de mi/o.

Unitile de virulen:

-DLMnumrul de bacterii necesar pentru a ucide 80% din animalele infectate

-DL5050% letalitate

-DCL 100% letalitate

-DI50/DIprovoac boala la 50%/ 80%animale

Modificarea virulenei:

-Amplificarea prin transfer i recombinare genetic, condiii optime pentru cretere

-Reducerea(atenuarea) prin meninerea bacteriilor n condiii nefavorabile (t, factori chimici, etc), mutaii

Bacteria patogen trebuie: 1. S fie capabil de a se transmite ntre gazde

2. S penetreze n organismul-gazd

3. S se rspndeasc prin organism

4. S se multiplice i s persiste (evitnd sau distrugnd sistemul imun al gazdei)

5. S produc leziuni

Aceste capaciti sunt asigurate de factorii de patogenitate.Rolul macroorganismului n procesul infecios. Rezistena nespecific a ma/o.

Pentru meninerea coerenei celulelor i esuturilor i pstrarea integritii sale ma/o intervine prin:

Rezistena nespecific, nnscut

Imunitatea (rezistena specificRezistena nespecificRezistena nespecific este asigurat de:

factori tisulari (de barier),

factori celulari i

factori umorali.

Factori tisulari (de barier)-Tegumentul(barier mecanic -integritatea, descuamarea stratului cornos; barier biologic -flora normal, chimic -pH acid al tegumentului)

-Mucoasele(barier mecanic -integritatea, micarea cililor, scurgerea secretelor; chimic -secreiile digestive, pH acid al urinei; biologic -flora normal; barier enzimaticenzimele din secreiile mucoaselor, ex.: lizozimul, lactoferina)

Dac barierele au fost depite, atunci organismul dispune de ali factori de rezisten nespecific: factori celulari i umorali.

Factori celulari

-Reacia inflamatoare. mpiedic multiplicarea i rspndirea microbilor i asigur distrugerea lor.

-Fagocitoza(component al reaciei inflamatoare). Asigur captarea i distrugerea substanelor strine, inclusiv a mi/o, celulelor infectate, celulelor tumorale.

Celulele fagocitare (fagocitele)1 -Leucocitele PMN

2 Macrofagele (monociten snge, macrofage fixecel. Kupffer, macrofage alveolare, osteoclaste, microglia, macrofage din splin i ganglioni limfatici).Factori umorali Reactivi de faz acutorganismul supus unei agresiuni reacioneaz prin sinteza i secreia crescut a unor proteine plasmatice: inhibitori de proteaze, proteine ale sistemului complement i ale coagulrii, proteina C reactiv, protrombina, fibrinogenul, etc. Acestea mresc rezistena gazdei, limiteaz leziunile tisulare i favorizeaz vindecarea.

Complementul reprezint un sistem complex de proteine termolabile solubile i membranare. Se ntlnesc n plasma sangvin, limf i exsudate. Nu se detecteaz n saliv, lacrimi, urin, transsudate.

Properdinaproteine serice care particip la activarea complementului pe cale alternativ.

-lizineleproteine serice termostabile (63 grade) cu activitate antimicrobian asupra bacteriilor G+ n special

X lizina, protein seric termostabil (70-100 grade), produce liza bacteriilor G -

Lizozimul prezent n lacrimi, saliv, ser sanguin, favorizeaz liza bacteriilor

Anticorpii normali Interferonii (glicoproteine cu aciune antiviral, antiproliferativ i imunomodulatoare).PAGE 1ANGHELU BOGDAN Clasa I E Farmacie

COALA POSTLICEAL SANITAR VASLUI