Proprietatea intelectuale o form de titlu legal care permite posesorului s controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii.Formele comune de proprietate intelectual includ: brevet de invenie drept de autor mrcile inregistrate secretul industrial.Dreptul de autorprotejeaz forma unei lucrri expresive originale (literare, artistice sau tehnice).Brevetul de invenieprotejeaz soluii sau idei originale, iarmarca nregistratprotejeaz modul de identificare a unui productor sau a altei surse de reputaie.Aceste drepturi pot fi cedate, nchiriate (liceniate), uneori chiar folosie cagaranie, similar unei proprieti reale. Aceste drepturi au ns limitri specifice, cum ar fi limitri n timp. Exist diferene substaniale fa de proprietatea clasic; consumul proprietii clasice este exclusiv - dac cineva mnnc un mr, nimeni altcineva nu-l mai poate mnca. n cazul intangibilelor acest lucru nu se ntmpl - o carte poate fi multiplicat n oricte exemplare fr s afecteze vreun cititor. Drepturile de propietate intelectual snt acordate de stat n scopul ncurajrii creeri de asemenea intangibile. Aceste drepturi dau proprietarului dreptul de a aciona n justiie pe cei care le ncalc.Starea actual de lucruri n domeniu e disputat n unele ri n curs de dezvoltare datorit drenrii resurselor interne de ctre statele industrializate prin intermediul proprietii intelectuale. Statele Unite i Marea Britanie snt singurele state care au venituri nete consistente aferente proprietii intelectuale; ele snt principalele promotoare a ntririi acestor drepturi pe plan internaional. Proprietatea intelectual cuprinde dou maridomenii: Dreptul proprietii industriale Drepturiledeautor.Reglementrilejuridiceceaparinproprietiiintelectualesuntconsecina mprejurrii c n activitatea lor curent oamenii realizeaz i utilizeaz operetiinifice,literare,artistice,precumicreaiiintelectualeindustrialeisemneledistinctive ale activitii industriale.Pe o anumit treapt a dezvoltrii social umane, raporturile ce se nasc ntre oameni caurmare a realizrii i utilizrii operelortiinifice, literar-artistice etc. au fost reglementateprin norme juridice, iar ansamblul lor constituie, ntr-o opinie, instituia juridica Dreptulproprietiiintelectuale,iarntr-oaltopinie,chiarramuraDreptulproprietiiintelectuale

Dreptul de autor: ca instituie juridic, reprezint ansamblul normelor juridice cereglementeaz relaiile sociale ce decurg din crearea i valorificarea operelor tiinifice,literareiartistice.nprezent,nRomniaaceastproblemestereglementat,nprincipal, prin Legeanr. 8/1996 privind drepturile de autor i drepturile conexe.Obiectul dreptului de autor este constituit din operele de creaie intelectual: dinoperele tiinifice (ex. studii, comunicri, prelegeri, altele asemenea), literare (ex. -romane, poezii, dramaturgie, critic literar) i artistice (opere muzicale, art coregrafic,fotografie .a.).n privina crerii i utilizrii lor, legiuitorul emite norme juridice ce determin apariiade drepturi subiective i de obligaii juridice. Asemenea drepturi subiective nu se nascdect n privina acelor opere care ndeplinesc n mod cumulativ anumite condiiicaracteristice, trsturi eseniale. n msura n care acestea sunt ndeplinite, autorul aceleiopere devine titular al dreptului de autor iuneori i al altor drepturi n modautomat,exlege,i fr ndeplinireaaltor formaliti. Dup ce opera afost creat, nu este necesarnregistrarea ei, prezentarea ei la o anumit autoritate sau organizaie de alt natur.Acestecondiii,necesar a fi ndeplinite, sunt urmtoarele:- s fie vorba despre o creaie intelectual, o creaie a minii omului (una sau maimulte persoane fizice). Persoana juridic, n principiu, nu poate fi titular a dreptului deautor, deoarece aceasta nu creeaz din punct de vedere intelectual.- s fie vorba despre o creaie exprimat ntr-o form concret, perceptibil simurilorumane. Acest lucru nu nseamn neaprat publicarea operei respective. (ex. manuscrise,notie, schi, tablou, partitur).Dreptul de autor nu ocrotete coninutul de idei al operei.Acesta nu ocrotete ideile, ci doar o anumit form de exprimare a acestor idei. Nimeninu-i poate apropria ideile (acestea circul liber). Dacideea circul sub o anumit form,aceast form e apropriat.- creaia intelectual trebuie s prezinte originalitate: trebuie s reflecte exprimareapersonalitii creatorului. Dac aceasta nu exist, nu putem vorbi de o oper care s fie

protejat prin dreptul de autor. Este o creaie intelectual dar nu este o oper ca obiect aldreptului de autor. Noiunea de originalitate trebuie deosebit de cea de noutate. Dreptulde autor se poate nate chiar i n legtur cu o oper ce nu conine idei noi. E importantca forma de exprimare a acelor vechi idei sa fie alta dect cea anterioar i opera sexprime, ntr-o anumit msur, personalitatea autorului subsecvent.

Obiectul dreptului de proprietate intelectual Dreptul de proprietate intelectual este format din dreptul de proprietate industrial i dreptul de autor. Proprietatea industrial, ca instituie juridic, reprezint totalitatea normelor juridice care reglementeaz raporturile referitoare la creaiile intelectuale aplicabile n industrie i la semnele distinctive ale acestei activiti.Dup o alt clasificare, obiectele proprietii intelectuale sunt ncadrate n trei grupe distincte. La cele dou categorii de obiecte de proprietate industrial, creaiile noi i semnele distinctive, se adaug nc una, reprimarea concurenei neloiale. Libertatea i moralitatea activitii economice se asigur printr-un ansamblu de dispoziii care protejeaz practicile cinstite n materia industrial i comercial. Dreptul de autor, ca instituie public, reprezint totalitatea normelor juridice care reglementeaz raporturile referitoare la realizarea unei opere literare, artistice sau tiinifice. Pentru a fi protejat, opera trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: s fie rezultatul unei activiti creatoare a autorului; s mbrace o form concret de exprimare, perceptibil simurilor; s fie susceptibil de aducere la cunotina publicului. n cadrul dreptului de autor, elementul caracteristic al creaiei intelectuale const n originalitatea operei. 1.2. Definirea dreptului de proprietate intelectual Prin dreptul de proprietate intelectual se nelege ansamblul normelor juridice care reglementeaz raporturile privind protecia creaiei intelectuale n domeniile industrial, tiinific, literar i artistic, precum i semnele distinctive ale activitii de comer. Aspectul pozitiv const n dreptul titularului de a fi singurul ndreptit s exploateze obiectul dreptului su de proprietate intelectual. Prerogativa folosinei se exercit de titular n mod direct i nemijlocit. Aspectul negativ const n dreptul titularului de a interzice altor persoane orice folosin a bunului, fr ncuviinarea sa. Prin opunerea de ctre titular a folosinei bunului, terii au obligaia de a nu face nimic de natur a aduce atingere exercitrii dreptului de proprietate intelectual 1.3. Natura juridic a dreptului de proprietate intelectual Natura juridic a dreptului de proprietate intelectual reprezint una din cele mai controversate probleme. n funcie de clasificrile folosite, punctele de vedere susinute n literatura de specialitate pot fi grupate n dou mari teorii. Dreptul asupra proprietii intelectuale este apreciat ca un drept de proprietate, sau ca un drept distinct ce formeaz o categorie special. Dup o prim opinie, dreptul de creaie intelectual este caracterizat ca un drept de proprietate, conform dreptului natural. n aceast concepie, creaia intelectual este considerat cea mai personal, cea mai legitim, cea mai sacr i cea mai inatacabil dintre toate proprietile. Teoria drepturilor intelectuale a preconizat ideea unei noi categorii de drepturi. La diviziunea clasic a drepturilor n personale, obligaionale i reale, consacrat de dreptul roman, Edmond Picard a adugat nc o grupare a drepturilor intelectuale. Ideea drepturilor intelectuale, ca o categorie special, s-a bucurat de un succes deosebit. Ea a fost preluat i susinut n diverse variante. Drepturile intelectuale au un caracter patrimonial, confer titularului un monopol de exploatare i sunt opozabile erga omnes. Spre deosebire de drepturile reale, drepturile intelectuale au ca obiect activitatea i gndirea omului. Drepturile intelectuale au o valoare pecuniar, fr s aib ca obiect bunuri corporale i fr s constituie creane n raporturile cu debitorii. Ele sunt formate din creaiile intelectuale, literare, artistice, inveniile, desenele i modelele, semnele de atragere a clientelei, numele comercial, emblema, mrcile de fabric, apelaiunile de origin, drepturile asupra clientelei, ca cele recunoscute reprezentailor, agenilor de asigurri, membrilor unor profesii liberale. Prin opozabilitatea erga omnes i caracterul lor imediat, drepturile intelectuale se nrudesc cu drepturile reale. Dup o teorie, dreptul asupra creaiei intelectuale este un drept complex, care cuprinde n coninutul su atributele personale nepatrimoniale i atribute patrimoniale. Aceste prerogative personale nepatrimoniale i patrimoniale sunt indisolubil legate ntre ele, fr s existe un primat al unora asupra celorlalte. Dup o alt teorie, dreptul asupra creaiei intelectuale este un drept personal nepatrimonial ce d natere, pe cale de consecin, i la drepturi de ordin patrimonial. Drepturile de ordin patrimonial, fiind mpletite organic cu cele de ordin personal nepatrimonial, formeaz un tot unitar. 1.4. Izvoarele dreptului de proprietate intelectual Dreptul de proprietate intelectual are dou categorii de izvoare: interne i internaionale. Protecia creaiei intelectuale este asigurat pe plan internaional de dispoziiile Conveniei de la Paris pentru protecia proprietii industriale din 1883 i Conveniei de la Berna pentru protecia operelor literare i artistice din 1881. Conveniile cuprind reguli aplicabile prin intermediul legilor naionale ale rilor membre, precum i reguli uniforme aplicabile pe teritoriul Uniunii de la Paris i Uniunii de la Berna. 1.4.1. Izvoarele interne Principalele izvoare interne, care pot fi grupate, n funcie de obiectele proteciei juridice, sunt urmtoarele: a) n domeniul inveniilor: - Legea nr.64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenie, republicat n 2002; - Hotrrea Guvernului nr.499 din l8 aprile 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.64 din l99l privind brevetele de invenie, republicat; - Legea nr.93 din 20 mai 1998 privind protecia tranzitorie a brevetelor de invenie; - Normele Oficiului de Stat pentru Invenii i Mrci nr. 211 din 22 septembrie 1998 de aplicare a Legii nr.93 din 1998 privind protecia tranzitorie a brevetelor de invenie; - Normele Oficiului de Stat pentru Invenii i Mrci nr. 242 din 18 februarie 1999 privind sprijinirea brevetrii n strintate a inveniilor romneti, modificate i completate prin Normele nr. 318 din 4 ianuarie 2000. b) n domeniul desenelor i modelelor industriale: - Legea nr.129 din 29 decembrie 1992 privind protecia desenelor i modelelor industriale, republicat n 2002; - Hotrrea Guvernului nr.1171 din 2 octombrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129 din 1992 privind protecia desenelor i modelelor industriale, republicat; c). n domeniul mrcilor i indicaiilor geografice: - Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mrcile i indicaiile geografice; - Hotrrea Guvernului nr. 833 din 19 noiembrie 1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mrcile i indicaiile geografice; d). n domeniul numelui comercial: - Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societile comerciale republicat n 2004; - Legea nr. 26 din 5 noiembrie 1990 privind registrul comerului, republicat n 1998; e). n domeniul dreptului de autor: - Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor i drepturile conexe; - Hotrrea Guvernului nr. 779 din 25 iulie 2002 privind organizarea i funcionarea Oficiului Romn pentru Drepturile de Autor i a corpului de arbitri; - Hotrrea Guvernului nr. 1287 din 13 noiembrie 2002 privind numirea corpului de arbitri de pe lng Oficiul Romn pentru Drepturile de Autor. Creatia intelectuala a constituit dintotdeauna principalul factor al progresului si civilizatiei. Pe masura ce societatea a constientizat acest lucru a luat masuri de stimulare si recompensare a efortului creativ al membrilor sai, precum si de protejare a proprietatii asupra creatiilor intelectuale realizate.Mentionam ca proprietatea intelectuala se refera la drepturile legale asupra creatiilor intelectuale realizate prin activitatile desfasurate in domeniul stiintific, industrial, literar si artistic, grupate in doua mari categorii si anume :Drepturile de proprietate industriala care se refera la creatiile din domeniul stiintific si industrial.Drepturile de autor care protejeaza creatiile literare si artistice.Sistemul drepturilor de proprietate intelectuala cuprinde un ansamblu complex de reglementari juridice, acorduri particulare si practici prin care societatea recunoaste si protejeaza dreptul exclusiv al indivizilor si institutiilor de a produce, utiliza si comercializa creatia intelectuala.Ipotezele care stau la baza acestui sistem sunt de natura economico-sociala, desi implicatiile economice si sociale sunt adesea neglijate, si anume, se considera ca inventatorii si inotorii vor promo interesele generale ale societatii daca sunt recompensati in mod corespunzator1.La acestea se adauga argumentele bazate pe drepturile naturale ale omului si anume: orice om are un drept natural de proprietate asupra propriilor idei care nu pot fi apropriate de altii; fiecare persoana are dreptul sa primeasca recompense pentru serviciile aduse societatii.In ambele cazuri se considera ca acordarea unor drepturi de exclusivitate privind folosirea creatiei intelectuale, autorilor acesteia, constituie recompensa cea mai adecta.Poate mai mult decat proprietatea asupra bunurilor economice corporale, proprietatea intelectuala este cea care asigura nu numai posibilitatea obtinerii unor recompense materiale, deci de natura economica, ci si a unor importante satisfactii umane, contribuind la manifestarea si recunoasterea personalitatii indivizilor in societate.Legile privind protectia proprietatii intelectuale dau o expresie statutara drepturilor morale si economice ale autorilor pentru creatiile lor, precum si drepturile publicului de a avea acces la aceste creatii. Ele reprezinta un act deliberativ al politicii guvernamentale de a promo creativitatea si circulatia libera a informatiilor.Dintre titlurile prin care se realizeaza protectia proprietatii intelectuale, pe international, amintim:Brevetul de inventie, Certificatul de model de utilitate, Certificatul de utilitate, Certificatul aditional, Certificatul de autor, Micul brevet, Anuntul constitutiv de drepturi etc.Dreptul de proprietate intelectuala stimuleaza investitiile si activitatile in domeniul cercetarii-dezvoltarii; incurajeaza investitiile pentru aplicarea industriala a inventiilor; protejeaza intreprinderile impotri concurentilor neloiali etc.De asemenea, publicarea oficiala a brevetelor de inventie, ca o conditie a obtinerii dreptului de proprietate, face sa creasca sursele mondiale de informatii stiintifice si tehnice.Drepturile de proprietate intelectuala se caracterizeaza prin faptul ca prezinta anumite limite referitoare la durata de timp si spatiu in care sunt aplicabile, precum si in legatura cu obiectul reglementarilor lor.Exista diferente insemnate intre tari in aceasta privinta. in tarile membre OECD durata de protectie riaza intre 15 si 20 de ani. in alte tari aceasta durata poate fi doar de 5 ani. SUA pentru copyright (dreptul de reproducere) acorda protectie pe viata plus 50 de ani pentru toate lucrarile care pot fi astfel protejate, inclusiv programele de calculator (software), in timp ce Conventia Europeana acorda protectie doar pentru 30 de ani, iar celelalte tari pentru 20 de ani.De asemenea, nu exista o unitate de vederi privind momentul de cand se calculeaza durata protectiei. in unele tari acest moment se considera momentul completarii cererii de catre autorul inventiei sau operei de arta (cum este si cazul tarii noastre), iar in altele, cel al acordarii protectiei.Diferentierile privind durata dreptului de proprietate se accentueaza si prin existenta unor perioade de gratie, in anumite tari, prin care se acorda protectie inventatorilor care si-au publicat deja descoperirile. Astfel de perioade de gratie sunt acordate in SUA, Japonia si Canada, in timp ce in tarile europene nu sunt recunoscute.Drepturile de proprietate intelectuala sunt limitate si teritorial. Astfel ele exista si pot fi exercitate numai pe teritoriul tarilor care le-au acordat. Legile care reglementeaza dreptul de proprietate intelectuala sunt legi nationale.Subliniem faptul ca intre reglementarile nationale privind protectia proprietatii intelectuale exista importante diferentieri in ceea ce priveste intinderea drepturilor de proprietate, durata si amploarea acestora, aspectele procedurale privind solicitarea si acordarea dreptului de proprietate, mecanismele de garantare a respectarii dreptului de proprietate, politicile complementare care au atingere asupra dreptului de proprietate etc. Aceste deosebiri ingreuneaza circulatia internationala a creatiilor intelectuale si dezvoltarea pietei mondiale a informatiilor. Dar, aceste creatii ale mintii omenesti trec cu usurinta granitele tarilor intr-o lume a interdependentelor, cum este cea contemporana. Aceasta circulatie a informatiilor intre tarile lumii constituie un proces necesar si pozitiv care trebuie incurajat.In acest sens, multe tari au adoptat tratate, conventii si intelegeri multilaterale in diverse domenii ale proprietatii intelectuale. Cele mai importante dintre acestea sunt: Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale din 1883 si Conventia de la Berna pentru protectia proprietatii literare si artistice din 1886.Aceste conventii, precum si alte intelegeri internationale sunt administrate de catre Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (OMPI), organ specializat al ONU, cu sediul la Gene. De asemenea, o serie de articole ale Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT) contin si prevederi referitoare la protectia drepturilor de proprietate intelectuala. Pe european functioneaza in acest domeniu Conventia Europeana a Patentelor, administrata de catre Biroul European al Patentelor.Exista, in prezent o preocupare sustinuta pentru internationalizarea sistemului drepturilor de proprietate atat in sensul armonizarii prevederilor legale, cat si in ceea ce priveste termenii care descriu rolul economic pe care proprietatea intelectuala il joaca in cadrul comertului international, in special in comertul cu tehnologie de rf. in privinta internationalizarii sistemului de protectie a proprietatii intelectuale nu exista o unitate de vederi si de interese pe international, dar negocierile care au loc in cadrul organismelor special create in acest sens au ca scop realizarea acesteia.Astfel, tarile industrializate, cu o pozitie de lider in ul descoperirilor stiintifice si al inorilor sunt interesate in crearea unui sistem international de protejare a drepturilor de proprietate intelectuala. Ele considera ca problemele care afecteaza comertul international cu informatii se situeaza cel putin in doua uri, si anume: in unele tari nu exista prevederi legale privind protectia proprietatii intelectuale sau aceste prevederi sunt insuficiente si/sau inadecte; aceste prevederi exista, dar mijloacele pentru asigurarea respectarii lor sunt ineficace.In ceea ce priveste tarile in curs de dezvoltare si, in general, tarile aflate in linia a doua a procesului tehnic contemporan, ele considera acordarea de drepturi de proprietate strainilor ca o amenintare la adresa independentei economice si a propriei lor dezvoltari.Sistemul drepturilor de proprietate intelectuala trebuie insa si modernizat, nu numai internationalizat, deoarece ritmul foarte accentuat al inorilor, mai ales in ultimele decenii, a facut ca acest sistem sa fie depasit, cu atat mai mult cu cat el este tributar, in mare masura, principiilor si procedurilor legale constituite in secolul trecut sau in primele decenii ale secolului nostru.Sistemul de protectie a proprietatii intelectuale trebuie sa fie dinamic, deoarece el este o reflectare a procesului creativ al societatii, deci a unui proces foarte dinamic.De asemenea, el trebuie sa raspunda unor obiective economico-sociale si unor situatii socio-economice specifice fiecarei perioade.In ceea ce priveste tara noastra, subliniem preocuparile existente in epoca moderna pentru protectia proprietatii intelectuale, Romania fiind printre primele tari europene care si-au creat un cadru juridic in acest scop. Astfel, prima lege a marcilor de fabrica si de comert din Romania dateaza din 1879, primul proiect de lege privind brevetele de inventie a fost publicat in 1880, iar prima lege in acest sens apare in 1906. De asemenea, Romania, la inceputul acestui secol, a aderat atat la Conventia de la Paris cat si la cea de la Berna.In prezent tara noastra se afla intr-un proces dificil si complex de trecere de la un sistem economico-social care nu pretuia proprietatea intelectuala si care ignora drepturile ce revin creatorilor. Patrimoniul intelectual al tarii a fost depersonalizat, pus gratuit la indemana unitatilor socialiste si de aceea adesea risipit. Desconsiderarea proprietatii intelectuale s-a datorat si lipsei oricaror stimuli concurentiali, precum si practicii copierii unor produse si tehnologii noi prin mijloace neloiale.Prin urmare, in domeniul drepturilor de proprietate intelectuala ca si in cel al proprietatii, in general, trebuie sa aiba Ioc schimbari radicale, atat de natura legislati cat si de conceptie si atitudine.Domeniul proprietatii intelectuale, in prezent, este partial reglementat in Romania. Au fost adoptate intr-o maniera moderna, in concordanta cu legislatia internationala, o serie de legi cum sunt:Legea brevetelor de inventie nr. 64/1991, care abroga Legea 62/1974, precum si alte acte emise pentru aplicarea acesteia.Legea desenelor si modelelor industriale nr. 129/1992. Legea drepturilor de autor si a drepturilor conexe nr. 8/1996.A fost elaborat, de asemenea, proiectul Legii privind marcile si indicatiile geografice.Unele activitati specifice domeniului nu sunt inca reglementate prin legi moderne, aflandu-se sub incidenta unor legi vechi, necorespunzatoare cerintelor economiei moderne de piata. Asa, de exemplu, reglementarea in domeniul marcilor este realizata prin Legea nr. 28/1968 si prin H.G. 77/1968 si 274/1991. Aceasta situatie rele necesitatea urgentarii completarii sistemului legislativ astfel incat acesta sa acopere in intregime problematica drepturilor de proprietate intelectuala.Adoptarea unei legislatii corespunzatoare trebuie sa fie insotita insa de masuri si mijloace adecte care sa asigure respectarea acesteia.