Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Metalurgie şi Ştiinţa Materialelor

Specializarea: Ingineria şi Protecţia Mediului în Industrie

LUCRARE DE LICENŢĂ

CERCETĂRI VIZÂND AMPLASAREA ŞI

PROIECTAREA STAŢIEI DE EPURARE A

APELOR UZATE DE LA S.C BEYLER S.A

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC, prof. Dr. ing. Marian Bordei

ABSOLVENT,

2007

CUPRINS CAPITOLUL I. Introducere

CAPITOLUL II. Stadiul actual pe plan intern-extern (HG 188, NTPA 001 şi 002)

CAPITOLUL III. Descriere procese tehnologice, ape rezultate din procese tehnologice, cercetare proprie 3.1. Descrierea proceselor tehnologice de la S.C Beyler S.A 3.2. Asigurarea apei

CAPITOLUL IV. Proiectarea staţiei de epurare de la S.C Beyler S.A 4.1. Caracteristicile apelor uzate 4.2. Metode de epurare 4.3. Schema de epurare adoptată 4.4. Efectele combinate ale mecanismului de filtrare 4.5. Instalaţii utilizate pentru epurare. Amplasare, dimensionare, exploatare 4.6. Plan general. Detalii de construcţii 4.7. Instalaţii electrice şi mecanice

CAPITOLUL V. Rezultate obţinute în urma proceselor de epurare a apei

CAPITOLUL VI. Antecalculaţie economică

CAPITOLUL VII. Evaluarea impactului asupra mediului 7.1. Date generale 7.2. Descrierea activităţii în cadrul S.C Beyler S.A 7.3. Detalii de amplasament 7.4. Amplasarea în mediu 7.5. Clima şi calitatea aerului 7.6. Sursele de poluanţi în ape şi protecţia calităţii apelor 7.7. Concluzii

CAPITOLUL VIII. Norme de protecţia muncii şi PSI

BIBLIOGRAFIE

2

CAPITOLUL I

Introducere

Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de materii poluante şi infestarea acesteia de către instituţii şi factorul uman. Urmare a acestui fapt se impune ca măsură principală practică, găsirea soluţiilor celor mai adecvate pentru epurarea apelor infestate cu diverşi poluanţi. Obiectivul principal al epurării apelor uzate ( denumite şi influent) îl constituie îndepărtarea substanţelor în suspensie, coloidale şi în soluţie, a substanţelor toxice, a microorganismelor, bacteriilor în scopul unei dezvoltări durabile a societăţii ca urmare a măsurilor adecvate de protecţia mediului înconjurător (aer, sol, emisar, etc.). Începuturile tratării apelor uzate orăşeneşti pot fi plasate pe la mijlocul anilor 1800, în Franţa, constând din primele decantoare pentru separarea materiilor în suspensie. Spre sfârşitul anilor 1800 erau deja generalizate câteva soluţii de epurare, practic concomitent în Europa şi America de Nord. Prima fosă septică a fost construită în anul 1895 în Anglia. Tot în Anglia, în anul 1904, s-a construit primul decantor etajat, în care s-a putut realiza concomitent epurarea apelor uzate şi tratarea nămolului separat. Cu adevărat revoluţionară a fost însă soluţia patentată pentru decantorul etajat în 1904 de către inginerul german Karl Imhoff. Soluţia tehnologică inventată de el este folosită şi astăzi la scară mondială, făra nici o modificare. Dezvoltarea industrială a impulsionat cercetarea în vederea găsirii unor procedee căt mai eficiente pentru tratarea apelor uzate. Astfel s-au construit filtrele biologice şi bazinele de aerare cu nămol activ. În scopul obţinerii unor eficienţe (randamente) de epurare cât mai ridicate, epurarea apelor uzate orăşeneşti a devenit o tehnologie foarte specializată. Spre a doua jumătate a anilor 1900 însă, a devenit foarte clar că, localităţile mici, cu o populaţie de până la cca. 15000 locuitori (cifra fiind doar aproximativă, coborând după unele surse la 5000 locuitori, dar sunt exemple şi pentru un număr mai mare), nu-şi pot permite construirea din resurse proprii a unui sistem de canalizare alcătuit din reţea publică de canalizare şi staţie de epurare, chiar mecanică numai. În paralel, s-au formulat exigenţe din ce în ce mai stricte privind cerinţele de protecţie a

3

mediului. Aceste schimburi au determinat reorientarea cercetărilor de prin anii 1970 spre tehnologii mai curate, mai puţin costisitoare şi în acelaşi timp şi ecologic "prietenoase", fiind denumite astăzi generic "ecologice". Etichetarea este pe deplin justificată, având în vedere faptul că, ele se bazează principial pe procesele de epurare (degradarea materiei organice şi transformarea acesteia în materii anorganice) ce se desfăşoară în natură. Primele staţii de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Iniţial s-au realizat canalizări, care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort ce degaja miros pestilenţial, încât în geamurile parlamentului au trebuit atârnate cârpe îmbibate cu clorură de calciu. Abia atunci s-a trecut la realizarea de staţii de epurare. Tot în Anglia s-au pus bazele monitoringului. Parametrul "consum biochimic de oxigen" CBO5 a fost introdus în 1898 şi a fost conceput în concordanţă cu realităţile englezeşti temperatură de 20° C, timp de rezidenţă în râu 5 zile, tip de poluare predominantă fiind cea menajeră. În SUA, în 1984 existau 15438 de staţii de epurare care deserveau o populaţie de 172.205.000 locuitori, adică 73.1 %. Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al încărcării organice măsurate prin CBO5 a fost de 84 % iar din punct de vedere al suspensiilor de 86.3 %. Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al încărcării organice măsurate prin CBO5 e planificat să atingă 89.9 %, iar din punct de vedere al suspensiilor de 88.9 %. În SUA tot mai puţine ape uzate după epurare se descarcă din nou în emisar. Se infiltrează în sol sau se utilizează pentru irigaţii, în industrie, pentru recreere (lacuri), pentru piscicultură, şi chiar ca sursă de apă potabilă, după descărcare în lacuri sau injectare în sol sau chiar direct, dar cu supunere la preparare avansată. Evacuarea apelor uzate neepurate sau epurate necorespunzător poate prejudicia, printre altele, în primul rând, sănătatea publică; în această ordine de idei STAS 1481 prevede ca apele uzate să fie evacuate, întodeauna, în aval de punctele de folosinţă. De asemenea, STAS 4706 stabileşte o serie de categorii de calitate a emisarului, care trebuie avute în vedere la evacuarea apelor uzate. Primul pas spre epurare este colectarea apelor uzate, care se face prin sisteme de canalizare, ele sunt mai simple la poluanţi industriali, dar foarte vaste şi complicate în cazul canalizării localităţilor, deoarece trebuie să preia ape uzate menajere de la un foarte mare număr de surse toate chiuvetele, WC-urile, căzile de duş sau baie etc. Se mai adaugă canalele ce preiau apele

4

pluviale. Apele acestea trebuie apoi conduse la staţia de epurare, de unde apoi de regulă sunt restituite în emisar, de obicei un râu. Staţiile de epurare reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii, în care apele de canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare, care le modifică în aşa fel calităţile, încât să îndeplinească condiţiile prescrise, de primire în emisar şi de îndepărtare a substanţelor reţinute din aceste ape. În prezent, staţiile de epurare pot fi clasificate în două mari categorii:

Orăşeneşti; Industriale.

Staţiile de epurare orăşeneşti primesc spre epurare ape uzate menajere, industriale, meteorice, de drenaj şi de suprafaţă, în proporţii variabile. O dată cu indusrializarea puternică a centrelor populate, se poate considera că nu mai există staţii de epurare care tratează numai ape uzate menajere. Staţiile de epurare industriale tratează numai ape uzate industriale. Epurarea în comun a apelor uzate orăşeneşti cu cele industriale este avantajoasă uneori, mai ales atunci când ultimele sunt în cantităţi mult mai mari decât cele ce intră, în mod normal, în apele uzate industriale. Epurarea în comun poate fi împiedicată de existenţa unor substanţe inhibatoare, în suspensie, din apele uzate industriale; în numeroase cazuri, acestea pot fi îndepărtate în staţii de preepurare, făcându-se astfel posibilă o epurare a lor în comun. În vederea epurării apelor uzate şi a micşorării costului de epurare, în afară de măsurile luate prin preepurarea unor ape uzate, care conduc, în final, la uşurarea acestora, mai trebuie avute în vedere:

Folosirea la irigaţii a apelor uzate orăşeneşti sau industriale, procedeu de epurare care conduce la sporirea recoltelor;

Recircularea apelor uzate epurate, care are ca rezultate reducerea investiţiilor de tratare şi de epurare a apelor;

Reţinerea şi refolosirea unor substanţe valoroase, antrenate de apele uzate (fibre de lemn, produse petroliere, etc.) sau rezultate la epurarea apelor (nămoluri, gaze);

Înlocuirea unor substanţe greu degradabile, care fac parte din procesul tehnologic al unor industrii, cu altele, mai uşor degradabile, pentru simplificarea procesului de epurare şi reducerea costurilor de epurare;

Folosirea capacităţii de autoepurare a emisarilor, în scopul reducerii instalaţiilor de epurare.

5

CAPITOLUL II

Stadiul actual pe plan intern - extern (HG 188, NTPA 001 şi 002)

Una dintre problemele majore de interes mondial este cea a protecţiei mediului. În aproape toate ţările se iau măsuri pentru limitarea poluării; s-au semnat o serie de convenţii internaţionale care armonizează aceste măsuri la nivel mondial. În România, problemele legate de protecţia mediului se pun cu acuitate mai ales ca urmare a poluării locale intense a factorilor de mediu de către industrie şi agricultură sau de către centrele populate, precum şi a unei poluări transfrontaliere, ce au condus la dereglarea unor ecosisteme şi la înrăutăţirea condiţiilor de viaţă a oamenilor. În intervalul de timp de după 1989, mai ales în ultimii ani, în România au fost luate măsuri pe Plan legislativ, organizatoric, instituţional şi material în vederea monitorizării calităţii factorilor de mediu. România este de asemenea angajată în Programul Naţiunilor Unite pentru Protecţia Mediului şi are obligaţii care decurg din Convenţiile Internaţionale pentru mediu, convenţii la care ţara noastră face parte. Date fiind problemele extrem de complexe pe care le implică existenţa poluanţilor reziduali în efluenţii staţiilor de epurare mecano-biologice a apelor uzate şi eforturile financiare deosebite pe care le presupune rezolvarea acestor probleme, sunt impuse o serie de condiţii reglementate pe plan local, în România prin Normele Tehnice de Protecţia Apelor ( NTPA 001 şi NTPA 002), iar pe plan European, pentru ţările membre, prin Directivele CCEE nr. 271/91, nr. 676/91 şi prin Programul de Acţiune pentru Protecţia Mediului în Europa. Pe plan naţional, în urma eforturilor susţinute, depuse pentru o mai bună protecţie a calităţii apelor, au fost impuse o serie de condiţii restrictive cu privire la evacuarea apelor în emisari. Aceste condiţii sunt stipulate prin ,,Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate în resursele de apă, NTPA-001’’ şi prin ,,Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţele de canalizare ale localităţilor, NTPA-002’’.

NTPA 001 - 97

6

Se referă la ape uzate de orice natură şi anume la ape uzate menajere, ape uzate industriale, agrozootehnice, de mină sau de zăcământ, evacuate prin sisteme amenajate, de incendiu, provenite din procesele tehnologice proprii, precum şi ape uzate mixte, care au fost sau nu epurate. Valorile prevăzute de acest normativ sunt valori maxime admisibile. Normativul prevede şi restricţii privind evacuarea apelor.

NTPA 002 - 97 Se referă la calitatea apelor uzate, provenite atât din activităţi sociale sau cu caracter economic, ce urmează a fi evacuate în reţelele de canalizare ale localităţilor cât şi la cele evacuate direct în staţiile de epurare. Valorile prevăzute de acest normativ sunt valori maxime admisibile. NTPA 002 stabileşte în plus condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi restricţiile privind evacuarea apelor uzate în aceste reţele de canalizare. Directiva Consiliului CEE 91/271 se referă la colectarea, tratarea şi deversarea apelor uzate orăşeneşti şi la tratarea şi descărcarea apelor uzate din anumite sectoare industriale. Directiva Consiliului CEE 91/676 vizează reducerea poluării apelor provocată sau indusă de nitraţi, plecând de la surse agricole, precum şi prevenirea unei noi poluări de acest tip. În tabelul 2.1 sunt prezentate limitele maxime admisibile ale indicatorilor de calitate ai apelor uzate. Se observă că limitele maxime admisibile pe plan naţional, cu privire la calitatea apelor uzate la deversarea în resursele de apă sau canalizările localităţilor, corespund în general directivelor elaborate de către Comisia Comunităţii Economice Europene.

7

Tabelul 2.1

Nr.Crt.

Indicator de calitate

U.MLimite maxime admisibile

NTPA 001

NTPA 002

91/271 EEC

1. Temperatura oC 30 40 -2. pH unităţi pH 6.5 – 8.5 6.5 – 8.5 -3. Materii totale în

suspensiemg / l 60 300 35(>10000

p.e)4. CBO5 mg / l 20 300 255. CCO - Cr mg / l 70 500 1256. Azot amoniacal

NH4 +mg/l 2 30 -

7. Azot total N mg / l 10 - 15(10000-100000 p.e)

8. Sulfuri şi H2S mg /l 0.1 0.5 -9. Fosfor total mg /l 1.0 5 2(10000-

100000 p.e)10. Detergenţi

sinteticimg /l 0.5 30 -

11. Reziduu filtrat la 105oC

mg /l 2000 - -

12. Substanţe extractibile

mg /l 5.0 20 -

13. Fier total ionic Fe2+, Fe3+

mg /l 5.0 - -

14. Cianuri totale mg /l 0.1 1 -15. Nichel, Ni2+ mg /l 0.1 1 -16. Crom trivalent

Cr3+mg /l 1.0 1 -

17. Crom hexavalent Cr6+

mg /l 1.0 1 -

18. Cupru Cu2+ mg /l 0.1 0.1 -19. Cloruri Cl mg /l 500 - -20. Fosfaţi PO3

- mg /l 4.0 - -

8

CAPITOLUL III

Descriere procese tehnologice, ape rezultate din procese tehnologice, cercetare proprie

3.1. Descrierea proceselor tehnologice de la S.C Beyler S.A

Activităţile principale cu impact semnificativ care se desfăşoară în prezent pe amplasament, care se supun procedurii de autorizare în conformitate cu prevederile Ord.876/2004 sunt:

1. Cod CAEN-3614 - Producţia altor tipuri de mobilier, în care se încadrează şi activitatea de acoperire a suprafeţelor de lemn prin vopsire - o activitate aflată sub incidenţa Directivei COV şi a Directivei IPPC, care se supune procedurii de autorizare integrate de mediu;

2. Cod CAEN-2812 - Fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie din metal - activitate cu impact semnificativ, care se supune procedurii de autorizare în conformitate cu prevederile Ord. 876/2004;

3. Cod CAEN-2851 - Tratarea şi acoperirea metalelor - activitate cu impact semnificativ;

4. Cod CAEN-2852 - Operaţiuni de mecanică generală - activitate cu impact semnificativ;

5. Cod CAEN-2521 - Fabricarea plăcilor, foliilor, tuburilor şi profilelor din material plastic - activitate cu impact semnificativ;

6. Cod CAEN-2523 - Fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii - activitate cu impact semnificativ;

7. Cod CAEN-3720 - Recuperarea deşeurilor şi resturilor nemetalice reciclabile - activitate cu impact semnificativ.

3.1.1. Fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie din metal

Prelucrarea tablei în vederea obţinerii elementelor şi subansamblelor pentru uşile metalice se face în hala nr. 9 stânga. În urma prelucrării tablei se obţin feţele de uşi şi tocurile uşilor. Principalele faze tehnologice ale procesului de prelucrare a tablei sunt prezente în figura 3.1 şi au la bază procesul de debitare al tablei prin intermediul a trei ghilotine hidraulice. În această fază, tabla cu grosime de 1 - 6 mm este tăiată, obţinându-se benzi cu

9

lungime de 2500 mm şi lăţimi diferite, în funcţie de destinaţii. Urmează apoi ştanţarea tablei şi îndoirea acesteia după profilul dorit.

Figura 3.1 Fluxul de fabricare al elementelor de tâmplărie metalică

Rulouri tablă

Debitarea tablei

Ştanţarea tablei

Îndoirea tablei

Confecţionarea uşilor brute din

metal

Decaparea şi vopsirea

electrostatică

Uscare + lăcuire

Montaj uşi deexterior

Deşeuritablă

Depozitaretemporară

Valorificare

Soluţii dedecapare

Soluţii epuizatede decapare

Stocare temporară

Neutralizare şieliminare finală

la firme specializate

10

Realizarea uşilor brute din metal După sudura elementelor semifabricate se obţin uşile brute din metal, care sunt depozitate temporar în vederea prelucrării ulterioare. Există un punct de lucru în care se desfăşoară operaţiuni de sudură în mediu CO2

pentru uşi. Tot aici se realizează şi prelucrarea primară a tablei în rulouri, care constă în fâşierea tablei, operaţiune prin care se transformă tabla în lăţimile dorite fabricării elementelor. Operaţia de fâşiere se realizează cu ajutorul unei maşini, care conbină tăierea (ghilotinarea) cu întinderea. Tabla tăiată făşii este rulată pentru a fi utilizată la fabricarea ramelor (tocurilor) de uşi. Pentru aceasta se ştanţează tabla la dimensiunile necesare, se îndoaie în forme finale prin intermediul unei prese cu role.

Vopsiorea electrostatică În hala cu nr. 7 se realizează faza tehnologică de vopsire electrostatică a elementelor din metal (uşile şi tocurile realizate în fazele tehnologice anterioare). Fazele procesului de vopsire sunt:

1. Decaparea şi spălarea Operaţiunile de decapare şi vopsire se desfăşoară în flux continuu, uşile şi tocurile fiind suspendate pe un conveyer, care le transportă pe flux. Elementele de uşi sunt trecute printr-un tunel de spălare unde este pulverizată soluţie (amestec de acid fosforic, hidroxid de sodiu şi alţi componenţi), din două băi cu o capacitate de 3500 litri. Pulverizarea se face cu ajutorul unor pompe de presiune pe elementele care trec prin faţa duzelor. Soluţia din băi se recirculă până la epuizare, moment stabilit prin analize de laborator. După spălare se face clătirea într-o a treia baie cu o capacitate de 2500 litri, tot prin spraiere cu soluţie de fosfat monoacid de sodiu. Elementele de uşi sunt trecute printr-un tunel de spălare, în care soluţia de baie este pulverizată prin intermediul unor pompe de presiune pe uşile care trec prin faţa duzelor, soluţia din baie este recirculată, până la epuizarea acesteia, stabilită prin analize de laborator. În incinta halei nr. 7 funcţionează două linii de degresare şi spălare, de acelaşi tip. De asemenea, mai funcţionează o a treia linie de pasivare, care se realizează cu soluţie anhidridă cromică (oxid de crom).

11

2. Uscarea elementelor de uşi Din tunelele de decapare-spălare, subansamblele de uşi trec într-un tunel de uscare, care se efectuează la o temperatură de 90° C, prin intermediul aerului cald, obţinut prin arderea gazului metan în arzătoare speciale. Vaporii de apă sunt evacuaţi în atmosferă, prin intermediul unui sistem tip hotă - tubulatură.

3. Vopsirea subansamblelor de uşi Următoarea fază din operaţiunea de vopsire o constituie vopsirea propriu-zisă, care se face în două tunele de vopsire în paralel; vopsirea se realizează manual, cu pistoale de vopsire care funcţionează cu aer comprimat. Vopsirea se face cu vopsea pulbere.

4. Lăcuirea subansamblelor de uşi După uscare, subansamblele de uşi trec la faza de lăcuire, care se face cu lacuri pulbere (lacuri epoxidice), prin metoda de vopsire electrostatică. Vopseaua pulbere nu conţine substanţe volatile şi deci nu participă la emisiile de COV în atmosferă. În procesul de vopsire şi lăcuire, în tunele rezultă pulberi, care sunt evacuate prin sisteme de exhaustoare, alcătuite din ventilator-exhaustor şi filtre, cu rolul de reţinere a pulberilor, înainte de evacuare în atmosferă. Filtrele sunt realizate dintr-o cutie metalică, cu stuţuri de intrare şi ieşire, prevăzute în interior cu filtre din materiale textile sau din hârtie. Materialele filtrante sunt înlocuite ori de câte ori este nevoie. Fiecare din cele trei cabine de vopsire-lăcuire sunt prevazute individual cu baterie de exhaustoare-filtre, care realizeză randamente de reţinere de peste 95%. O parte din uşile vopsite şi lăcuite sunt introduse la operaţiunea de umplere cu spumă poliuretanică. Operaţiunile de umplere cu spumă constau în:

introducerea uşilor în prese; injectarea cu amestecul spumant poliuretanic, timp de cca. 15 minute; scoaterea uşilor din prese de depozitare şi depozitarea temporară a

acestora. Resturile de spumă sunt colectate în vase metalice, fiind apoi depozitate la platforma de deşeuri, de unde sunt prelucrate de catre ECOSAL şi transportate la halda de gunoi a oraşului Galaţi.

12

În halele nr. 4 şi 5 au loc operaţiile de fabricare a uşilor de interior. În cazul uşilor de interior, cadrul uşii se realizează din cherestea tăiată la dimensiunile corespunzătoare comenzii. Feţele uşilor se realizează din plăci MDF care sunt caşerate cu folii de hârtie şi mase plastice, iar unele din ele sunt prelucrate prin strunjire pe maşini automate, similare cu cele de la uşi de exterior. După montarea feţelor, uşile se trimit la umplere cu spumă poliuretanică şi la montajul final al accesoriilor (balamale, mânere, broaşte etc). În hala nr. 6 se desfăşoară activitatea de fabricare a accesoriilor pentru uşi, care constau în broaşte, balamale, butuci de chei, mânere, sisteme de siguranţă etc. Menţionăm că în această hală se produc toate accesoriile sau se asamblează piesele fabricate cu cele cumpărate, pentru toate tipurile de uşi care se realizează în cadrul societăţii. Realizarea accesoriilor pentru uşi se face prin debitarea tablei la dimensiunile din proiectul tehnologic. Tabla este trecută la ştanţare, care se face prin intermediul a 17 prese hidraulice cu excentric, iar după ştanţare se face îndoirea marginilor şi nituirea sau sudarea.

3.1.2. Acoperirea metalică a pieselor metalice

Pentru a asigura un aspect plăcut şi pentru a preveni ruginirea lor, toate accesoriile metalice care se montează pe uşile de interior sau exterior se supun unor operaţii de acoperire metalică prin electrodepunere. Operaţiile se execută în băi de reacţie de diferite volume, la un curent electric continuu de 40-60 V cu soluţii specifice fiecărei operaţii (cuprare, nichelare, cromare etc.). În figura 3.2 se prezintă schema de operaţii de la fabricarea accesoriilor pentru uşi.

13

Figura 3.2 Fabricarea accesoriilor pentu uşi

Aliaj ZAMAC Rulouri tablă

Combustibil pentru

Topire Debitarea tablei

Turnare Ştanţarea tablei

Deşeuritablă

Depozitaretemporară

Îndoirea marginilor şi nituirea

Polizarea accesoriilor

Acoperiri metaliceApe uzate laneutralizareşi stocare temporară

Deşeuri metalice

de la turnare

Materiale auxiliare:pânză, şmirgheltalaşbenzină

Soluţii pentru:decaparecuprarenichelarecromare

Finisarea accesoriilor

Montaj uşi

14

Piesele metalice brute sunt trecute la sablare prin polizare, după care sunt introduce la operaţiunile de acoperiri metalice (nichelare), care se desfăşoară după următorul flux:

Acoperirea metalică a accesoriilor mici din componenţa broaştelor

Pentru nichelarea pieselor mici (urechi, gheare, sănii, cheiţe, ciocănele) se vor parcurge trei etape: de decapare, cuprare, nichelare. Înainte şi după fiecare baie se află bidoane cu apă curată, pentru clătirea pieselor. Decaparea se va face în baie EYA 2; soluţia folosită pentru procesul de decapare conţine hidroxid de sodiu şi cianură de sodiu. Pentru ca piesele să fie decapate cât mai bine soluţia trebuie schimbată la 3 săptămâni. Piesele vor fi clătite în bidoane cu apă şi apoi vor fi introduse în tamburul băii de decapare. Timpul de decapare este de 25 de minute. Temperatura băii trebuie să fie între 24-45° C. După decaparea lor piesele se vor clăti în bidoanele aflate la ieşire şi apoi în bidoanele aflate la intrarea băii de cupru. Baia de cupru II conţine cianură de potasiu. Volumul băii este de 400 litri iar temperatura de 40-45° C. Piesele vor fi lăsate în baia de cupru 35 de minute. Intensitatea curentului electric continuu utilizat este de 1-4 A/dm2. După cuprare piesele se vor clăti în bidoanele de la ieşire şi apoi în bidoanele cu apă curată de la intrarea băii de nichel. Primul bidon de la intrarea băii de cupru conţine acid sulfuric, de o concentraţie de la 7-15%. Soluţia are rol de pasivare. Aceeaşi soluţie se află şi în primul bidon de la intrarea băii de nichel. Pentru nichelare, piesele se vor introduce în tamburul băii de nichel 3, timp de nichelare 50 de minute. Intensitatea electrică continuu utilizat este de 1.5-11 A/dm2. Soluţia băii de nichel conţine clorură de nichel, sulfat de nichel şi acid boric. Temperatura soluţiei este de 45-50° C, iar volumul băii este de 400 litri. Pentru a obţine piese cât mai lucioase şi uniform nichelate se mai adaugă de două ori pe zi aditivi ca: agent de luciu, agent de transfer şi agent de umiditate. După ce s-au parcurs aceste etape piesele vor fi uscate în maşina de uscare.

15

Acoperirea accesoriilor mari din componenţa broaştelor Piesele mari (mâner, pastila mare, pastila mică, capac, rozetă, vizor, bulon, caseta mică, caseta mare) vor fi mai întăi şlefuite şi apoi curăţate în benzină şi rumeguş. Piesele obţinute se vor agăţa pe suporţi pentru a fi acoperite cu metale prin electrodepunere. Pentru prima degresare piesele vor fi introduse în baia de decapare ce conţine metasilicat de sodiu. Această baie se schimbă o dată pe lună. Aici piesele se ţin aproximativ 2 minute. Pentru a doua decapare piesele se clătesc în bidoanele cu apă curată din faţa băii şi apoi vor fi introduse în baia ULTRASONIK care conţine o soluţie de 1-3% metasilicat de sodiu. Această baie se va schimba de două ori pe săptămână. Aici piesele se decapează timp de un minut. Următoarea decapare se face în baia EYA 1 care conţine hidroxid de sodiu şi cianură de sodiu. Piesele vor fi decapate timp de un minut şi 50 de secunde. După această operaţie de decapare piesele vor fi nichelate. Primul bidon de la intrarea băii de nichelare conţine acid sulfuric cu concentraţie de 7-15%. Soluţia are concentraţia mică şi rol de pasivare. Nichelarea se face în baia Ni 1 sau Ni 2. Băile conţin: clorură de nichel, sulfat de nichel şi acid boric. Volumul băii este de 1500 litri, iar temperatura de 45-50° C. Timpul de nichelare 10-15 minute, iar intensitatea curentului electric continuu de 1.5-11 A/dm2. Numărul de piese ce sunt nichelate la o operaţie este de 6-8 bucăţi. După nichelare piesele se clătesc în bidoanele aflate după baie şi apoi în bidoanele aflate în faţa următoarei băi care poate fi cea de cromare şi apoi se vor usca cu aer. După cromare se realizează o tratare cu lac clorat şi lac luciu, operaţie care se realizează prin imersarea pieselor în băile respective. Acest tratament are rolul de a da nuanţă pieselor cromate şi o protecţie suplimentară stratului de crom depus. După tratarea cu lac, se face spălarea pieselor prin imersare în bidoane cu apă, care au un conţinut slab de acid. Aceste bidoane trebuie să aibă conductometria 50. Celelalte trebuie să aibă maxim 100. Timpul de lăcuire: pas 1=10 sec; pas 2=25 sec; pas 3=50 sec. După lăcuire piesele se vor usca în cuptor la 180° C timp de 30 de minute. La baia de Cu 1 se introduce numai mânere de zamac, la temperatura 45-55° C. Piesele se vor cupra timp de 20 de minute. Soluţia conţine următoarele substanţe: cianură de cupru, cianură de potasiu.Volumul băii

16

este de 1500 litri. După ce piesele au fost cuprate, vor fi nichelate şi apoi cromate, cum s-a procedat şi la celelalte piese. Operaţiile de pregătire a suprafeţelor accesoriilor metalice pentru uşi (decaparea) precum şi cele de nichelare şi cromare, în băile corespunzătoare, se fac cu exhaustarea directă a aerului cu conţinut de poluanţi din interiorul halei în exterior, fără sisteme de reţinere. Se utilizează un sistem de ventilaţie cu hote deasupra băilor, tubulatură metalică şi filtre din materiale textile. Băile de nichelare, cuprare, cromare, decapare, se menţin la o concentraţie relativ constantă a concentraţiei de săruri şi acizi din ele, fiind periodic completate cu soluţii de concentraţie constantă. Bidoanele cu apă de spălare, care realizează clătirea pieselor care se supun operaţiilor de acoperire cu metale şi stoparea reacţiilor chimice între etapele de acoperire, se păstrează cca. 3-4 săptămâni, după care se trimit la staţia de neutralizare. În hala nr. 6 se află şi instalaţia de topire a aliajului zamac şi matriţa de obţinere a mânerelor. Aliajul folosit se numeşte zamac şi este un aliaj de aluminiu. El se aprovizionează în lingouri, care se introduc în topitor. Acesta este un recipient închis, izolat , care conţine o oală de topire, în care se introduce 2-3 lingouri. Sub oala de topire se află o cameră de ardere dotată cu un arzător de motorină. Caracteristicile principale ale arzătorului sunt:

Tip: ILKA IL2VTU; Tensiunea de alimentare: 380 V; Puterea electrică: 0.37 KW; Puterea calorică: 120 kcal/h; Putere: 180 KW.

Gazele de ardere sunt preluate printr-un ventilator de gaze de ardere şi scoase în exteriorul clădirii prin intermediul unui coş de tiraj. Căldura flăcării şi a gazelor de ardere este preluată de oala de topire şi reţinută în zonă cu ajutorul izolaţie topitorului. În oala de topire se atinge o temperatură de cca. 600° C, temperatură la care aliajul se topeşte. Din oala de topire, aliajul este preluat manual cu ajutorul unei lingure de turnare şi aliajul topit se răstoarnă în matriţă (formă) de turnare. Matriţa se introduce în presa de formare, acţionată cu ajutorul presiunii furnizată de un tub de azot. După formarea şi răcirea mânerelor, matriţa se scoate din presă, azotul se recuperează în tub şi operaţia se reia ciclic până la terminarea cantităţii de aliaj care s-a topit. În timpul procesului de topire şi turnare rezultă zgură şi rebuturi de la turnare, formate exclusiv din aliaj, care se colectează separat şi se trimit la valorificare prin firme de specialitate.

17

Motorina folosită drept combustibil, este păstrată în exteriorul clădirii, într-un rezervor metalic paralelipipedic cu volum de cca. 800 l. Alimentarea rezervorului se face manual cu bidoane de combustibil de 20 l. Amplasarea acestui rezervor între hala 5 şi 6 nu corespunde condiţiilor de protecţie contra incendiilor şi nici condiţiilor de protecţie a mediului. De aceea, dacă se doreşte păstrarea lui, trebuie să se amenajeze un rebord care să asigure un volum de retenţie a motorinei egal cu volumul rezervorului, pentu cazul în care acesta s-ar găuri şi motorina s-ar răspândi pe sol. De asemenea, canalizarea din zonă trebuie dotată cu un separator de produse petroliere. În caz de accident şi de deversare accidentală de aici se vor scoate manual produsele petroliere şi se vor depozita temporar în butoaie. O altă soluţie o reprezintă înlocuirea arzătorului pe motorină cu arzător pe gaze naturale (gaz metan), dacă din punct de vedere tehnic este realizabil. În acest fel se elimină necesitatea montării separatorului de picături.

3.1.2.1. Fabricarea garniturilor de cauciuc

În hala nr. 7 dreapta se fabrică garniturile de cauciuc (chedere) folosite la asamblarea uşilor şi ferestrelor realizate în secţia termopane. Cauciucul este aprovizionat sub formă de granule, ambalate în saci din polietilenă. Granulele de cauciuc sunt introduse în buncărul maşinii de fabricat garnituri, care alimentează linia de fabricaţie, care se realizează la cald, prin intermediul energiei electrice. Tot aici se realizează prototipurile propuse pentru fabricare (ferestre, uşi).

3.1.3. Secţia termopane

Activitatea de fabricare a tâmplăriei de termopan se realizează în halele nr. 8 şi 9. Structura de rezistenţă a interiorului uşii s-a realizat din laminate din oţel, iar închiderile perimetrale din panouri tip sandwich (panouri tip termopan). Activitatea de fabricare a tâmplăriei din PVC/aluminiu constă în:

aprovizionarea cu elemente din laminate de PVC/aluminiu, materiale auxiliare şi geamuri tip TERMOPAN de la furnizori din Germania sau

Turcia; depozitarea elementelor de construcţie în spaţiile de depozitare ale

atelierului; proiectarea tâmplăriei din aluminiu, care se face la cererea şi opţiunea

clienţilor;

18

trasarea tâmplăriei, care se face pe mese de lucru; montarea elementelor şi realizarea produsului finit; ambalarea şi depozitarea produselor finite; livrarea produselor finite.

Hala este dotată cu coşuri metalice, în care sunt colectate deşeurile rezultate de la tăierea elementelor componente. Acestea sunt ambalate în saci din rafie în partea dreaptă a halei nr. 9 şi apoi sunt tocate în moara de măcinat cu cuţite rotitoare, amplasată în hala nr. 8 şi folosite ca materii prime secundare în procesul de producţie. Societatea a achiziţionat un echipament tehnologic pentu fabricarea profilelor de PVC. Acest echipament a fost montat în halele nr. 8 şi 9 dreapta (3 maşini de extrudare). Materia primă folosită la fabricarea profilelor din PVC este achiziţionată din România de la S.C OLTCHIM Rm. Vâlcea şi S.C BRIDGEXIM. Fiecare maşină de extrudare cu comandă numerică are următoarele părţi componente:

malaxor; rezervor pentru stocarea temporară a amestecului; maşină de extrudat; dispozitiv de calibrare şi răcire a profilului; dispozitiv de tăiere.

Amestecul (cu următoarea compoziţie: PVC K 67, stabilizator AKROPAN 7050 G, modificator de impact DMA 600, dioxid de titan, hidrocal CaCO3 ST 99) se omogenizează într-un malaxor, iar cu ajutorul unei conducte se transvazează într-un rezervor, de unde este preluat de maşina de extrudare. Aceasta este dotată cu un sistem de rezistenţe electrice peste care este trecut amestecul şi transformat într-o pastă omogenă. Aceasta este apoi trecută sub presiune de azot în calup-ul de extrudat şi cu ajutorul unui dispozitiv de calibrare cu care este prevăzut în interior, se va obţine profilul dorit. Profilul astfel obţinut este răcit prin trecerea printr-o baie de apă şi apoi este tăiat la dimensiunile dorite. Apa de la racire este recirculată şi răcită în bazine faianţate, care sunt în exteriorul clădirii.

3.1.4. Producerea energiei termice

Societatea are centrale termice proprii care utilizează gazul metan drept combustibil pentru asigurarea apei calde necesare încălzirii şi realizării microclimatului, precum şi a aburului necesar în procesul de fabricaţie.

19

Acestea sunt:1. Centrala termică tip THERMASI Grecia, amplastă în hala nr. 3 (stânga) cu următoarele caracteristici tehnice: capacitatea 49 kW; temperatura apei 90° C; randamentul 90.5 %; consumul de gaz metan 6.5 m3/h.

2. Centrala termică tip THERMASI amplastă în hala nr. 5 (dreapta) cu următoarele caracteristici tehnice:

temperatura apei 90° C; randamentul 90-92 %; consumul de gaz metan 2.5 m3/h.

3. Centrala termică tip THERMASI Grecia amplastă în hala nr. 8 dreapta cu aceleaşi caracteristici. Gazele arse de la centralele termice sunt evacuate în atmosferă prin intermediul unor coşuri de dispersie cu H=6 m, Ø 380 m.

3.1.5. Asigurarea cu energie electrică

Asigurarea cu energie electrică se realizează prin preluare pe bază de contract din SEN prin intermediul unui post trafo care este pe amplasament, dar este proprietatea S.C ELECTRICA S.A Galaţi.

3.2. Asigurarea apei

S.C Beyler S.A Comuna Vânători, jud. Galaţi dispune de 2 surse subterane proprii de alimentare cu apă:

un puţ forat F1, cu o adâncime de 230 m, echipat cu pompă de tip TESLA FP 44055, amplasat în incinta punctului de lucru, pentru alimentare cu apă de incendiu, apă tehnologică şi pentru grupurile sanitare;

fântână săpată cu H=30 m, pentru alimentare cu apă potabilă (cismelele pentru băut apă din curtea societăţii). Începând cu data de 1.01.2007 această sursă de apă a fost închisă , datorită calităţii slabe ale apei potabile, conţinut ridicat de plumb ( peste 5 ori LMA).

În cadrul societăţii Beyler S.A Galaţi, apa se foloseşte în următoarele scopuri:

pentru băut;

20

pentru nevoile igienico-sanitare ale personalului aferent punctului de lucru (800 persoane);

pentru udat spaţii verzi; petru procesele tehnologice; pentru combaterea incendiilor.

Volumele solicitate şi autorizate prin Notificarea de funcţionare din punct de vedere al gospodăririi apelor nr. 6231/26.10.2005, pentru societatea Beyler S.A Comuna Vânatori, jud. Galaţi sunt:

Vanual =6000 m3/an (3.1)Vzilnic=20.83 m3/zi (3.2)

a) Pentru nevoi igienico-sanitare Societatea are grupuri sanitare alimentate cu apă caldă şi apă rece. Calculul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare pentru activităţile desfăşurate pe amplasament s-a efectuat conform STAS 1478/1990 şi 13432/89, pornind de la :

-număr maxim personal : 800 angajaţi/schimb;-norma de consum : 40 l/zi.pers.

Necesar mediu zilnic:

(3.3)

Necesar maxim zilnic:

(3.4) Necesar maxim orar:

(3.5)

Debitele cerinţei de apă pentru nevoi igienico-sanitare:Qs zi med=1.1x32mc/zi=35.2mc/zi (3.6)Qs zi max=1.1x38.4 mc/zi =42.24 mc/zi (3.7)Qs orar max=1.1x5.28 mc/h=5.81 mc/h (1.61l/sec) (3.8)

Apa potabilă, pentru nevoile igienico-sanitare ale angajaţilor S.C Beyler S.A este asigurată prin gospodărirea proprie de apă, alcătuită din :

21

captare apă prin intermediul unui puţ forat, cu instalaţiile aferente, cu adâncimea de 150 m;

conductă de aducţie a apei, de la puţul forat la rezervorul de înmagazinare;

înmagazinarea apei potabile într-un rezervor din beton, cu un volum de 300 m3 , în care se păstrează şi rezerva intangibilă de incendiu;

staţie de ridicare a presiunii apei de tip hidrofor, amplasată lângă rezervorul de stocare;

reţea de distribuţie a apei la consumatori, constituită din conducte de oţel şi PEHD;

apometru pentru măsurarea volumelor de apă consumate.

b) Pentru procesele tehnologice În procesele tehnologice care se desfăşoară la S.C Beyler S.A se utilizează apa potabilă la prepararea băilor pentru decaparea şi spălarea pieselor din metal, în cadrul secţiei de acoperiri metalice şi la secţia de termopane (extrudare). Cantitatea totală de apă utilizată în anul 2007 a fost de 5.088 mii m3. În incinta societăţii există un rezervor semiîngropat, din beton, cu volumul de 300 m3, pentru înmagazinarea apei tehnologice, pentru nevoi igienico-sanitare şi a rezervei intangibile de incendiu. Pentru neutralizarea apelor uzate tehnologice ce rezultă din secţia de acoperiri metalice, societatea dispune de o staţie de neutralizare a apelor uzate pentru care se caută soluţii optime în vederea eliminării substanţelor periculoase. În acest sens, există în prezent o colaborare cu firma HENKEL-ROMÂNIA în vederea optimizării tehnologice de neutralizare.

3.2.1. Evacuarea apelor reziduale-sistem de canalizare

Din activitatea S.C Beyler S.A analizată rezultă următoarele categorii de ape uzate:

A. Ape uzate menajereB. Ape uzate tehnologiceC. Ape pluviale

Societatea dispune de sisteme de canalizare pentru evacuarea apelor uzate menajere şi a apelor uzate tehnologice.

A. Canalizarea apelor uzate menajere

22

Apele uzate menajere, de la grupurile sanitare, sunt colectate prin intermediul unei reţele exterioare din tuburi de beton într-un bazin vidanjabil, betonat având şase compartimente cu V=10 m3 fiecare. Debitul de ape uzate menajere de la grupurile sanitare evacuate la canalizare este:

Quz.max. orar =0.8xQuz.max. orar =0.8x5.81m3/h =4.65m3/h (3.9)

Apele uzate menajere de la grupurile sanitare sunt ape menajere obişnuite, care au următorii parametri maximali (conform literaturii de specialitate, ”DEGREMONT, Memento techique de l’eau”): -suspensii : 300 mg/l; -CBO5 : 250 mg/l, care se încadrează în prevederile NTPA 002/2002, astfel încât apele uzate pot fi vidanjate de S.C APĂ CANAL Galaţi. Evacuarea apelor uzate menajere din bazinul betonat de 60 m3 se realizează prin vidanjare de către S.C APĂ CANAL S.A Galaţi, conform contractului nr.3403/21.03.2005. Consumul maxim orar de ape uzate menajere este: Qmax.orar menaj.=4.65m3/h (1.292l/s) (3.10)

Apele uzate menajere evacuate de S.C Beyler S.A trebuie să se încadreze în limitele maxime admise de NTPA 001 conform HG 352/2005. Pentru a se verifica calitatea apelor menajere societatea a solicitat APM Galaţi analiza acestor ape. Rezultatele analizelor efectuate de APM Galaţi conform Buletinului de încercare nr.34 din 1.02.2007 (calitate ape uzate ) (anexa 1) sunt prezentate în tabelul 3.1.

23

Tabelul 3.1Nr.crt

Indicatori U.M Rezultate obţinute

Limita maximăadmisibilă

Metoda de analiză

1. pH - 6.30 6.5-8.5 SR ISO 10523-97

2. Materii în suspensie

mg/dm3 226 35 STAS 6953-81

3. Reziduu filtratla 105°

mg/dm3 1216 2000 STAS 9187-84

4. CBO5 mg/dm3 6.71 25.0 STAS 6560-82

5. Detergenţi sintetici

mg/dm3 9.50 0.5 SR ISO 7875-96

6. Sulfaţi şi Hsulfurat

mg/dm3 0.243 0.5 SR ISO 7875-96

7. Azotat amoniacal

mg/dm3 31.2 2.0 STAS 6560-82

Din analiza rezultatelor se constată că sunt depăşiri ale valorilor maxime admise la evacuare de NTPA 001 completat şi modificat cu HG nr.352/2005 pentru următorii indicatori:

materii în suspensie -de 6.46 ori faţă de LMA; detergenţi sintetici -de 19 ori faţă de LMA; azot amoniacal -de 15.6 ori faţă de LMA.

B. Canalizarea apelor uzate tehnologice B.1. Ape uzate tehnologice de la secţia de vopsire electrostatică a subansamblelor metalice pentru uşi (rame)

Apele uzate tehnologice rezultate în faza de degresare a elementelor din metal, înainte de intrarea acestora la vopsire-lăcuire, sunt constituite din băile uzate ALOSIN 20, tocurile sunt trecute prin baia de degresare, formată dintr-un amestec de acid fosforic şi alţi componenţi, în soluţie cu apă caldă, la temperatura de 50° C; capacitatea unei cuve de decapare este de 125 litri. Băile de degresare devin ape uzate (sau deşeuri lichide) în momentul în care, prin analize de laborator se constată scăderea concentraţiei în substanţe active. Aceste ape uzate sunt colectate şi transportate printr-o conductă de PVC cu Ø 150 mm într-un bazin din beton cu un volum de 22.5 m3 situat pe

24

latura sudică a halei nr. 9 stânga, de unde acestea sunt preluate de firma S.C SETCAR S.A Brăila, specializată în neutralizarea unor astfel de ape uzate, cu conţinut de substanţe periculoase. În cursul anului 2007 s-au făcut analize ale acestor ape de către APM Galaţi. Rezulatetele determinările analitice sunt prezentate în tabelul 3.2.

Tabelul 3.2

Indicatori de calitate

U.M Metoda de analiză utilizată de ICIM

Valori det. de ICIM

Limita maximăadmisibilă

pH - ISO 10523-97 7.59 6.5-8.5Materii însuspensie

mg/dm3 STAS 6953-81 2.7 35

Reziduu fix mg/dm3 STAS 9187-84 522 2000

CCO-Cr mg/dm3 ISO 6060-96 36 125

Azot amoniacalNH+

4

mg/dm3 SR 8683-70 14.7 20

Subs.extractibilecu solvenţiorganici

mg/dm3 SR 7587-96 12 20

Detergenţi anionici activi biodegradabili

mg/dm3 SR ISO 7875-96 0.03 0.5

Fier total mg/dm3 Met. calorimetrică 1.0 5.0Cupru mg/dm3 Met. calorimetrică 0.92 0.1Crom total mg/dm3 Met. calorimetrică 0.08 1.0Cadmiu mg/dm3 Met. calorimetrică 0.02 0.2Nichel mg/dm3 Met. calorimetrică 1.2 0.5

Aşa cum se poate constata din valorile prezentate în tabelul 3.2 sunt depăşiri substanţiale a valorilor maxime admise la evacuarea NTPA 001 completat şi modificat cu HG nr. 352/2005 pentru următorii indicatori:

azotat amoniacal NH de 7.35 ori faţă de LMA; cupru de 9.2 ori faţă de LMA; nichel de 2.4 ori faţă de LMA.

Ca urmare, aceste ape sunt vidanjate din bazinul de beton cu V= 22.5 m3 de catre S.C SECTAR S.A Brăila (pe baza contractului încheiat cu S.C Beyler S.A în vederea neutralizării substanţelor periculoase.

25

Volumul anual al apelor uzate tehnologice de la această secţie este de cca. 10 m3. Analize ale acestor ape au fost efectuate de APM Galaţi în luna februarie a anului 2007. Rezultatele analizelor conform Buletinului de încercări nr. 36 din 1.02.2007 (calitate apă uzată) sunt prezentate în tabelul 3.3.

Tabelul 3.3Nr.crt

Indicatori U.M Rezultate obţinute

Limita maximăadmisibilă

Metoda de analiză

1. pH - 6.80 6.5-8.5 SR ISO 10523-97

2. Materii în suspensie

mg/dm3 133 35 STAS 6953-81

3. Reziduu filtratla 105°

mg/dm3 1002 2000 STAS 9187-84

4. CCO-Cr mg/dm3 264.48 125 SR ISO 660-82

5. SubstanţeExtractibile

mg/dm3 18.9 20 SR 7587-96

6. Fosfor total mg/dm3 25.00 1.0 STAS 10064-75

Rezultatele analizelor efectuate evidenţiază depăşiri ale limitelor maxime admise la evacuarea de NTPA 001 completat şi modificat cu HG nr.352/2005 pentru următorii indicatori:

materii în suspensie -de 3.8ori faţă de LMA; CCO-Cr -de 2.1 ori faţă de LMA; fosfor total -de 25 ori faţă de LMA.

B.2. Ape uzate tehnologice de la secţia nichelare, decapare şi cromare a accesoriilor metalice pentru uşi

Apele uzate tehnologice rezultă de la faza de decapare a accesoriilor metalice ale uşilor, la care se adaugă şi lichidele apoase rezultate de la operaţiunile de clătire a pieselor după fazele de nichelare şi cromare. Apele uzate colectate în secţia de acoperiri metalice ale accesoriilor pentru uşi sunt colectate prin intermediul unor canale de pardoseală, de unde sunt deversate într-un bazin din beton armat, cu două compartimente şi trec mai departe prin instalaţia de neutralizare.

26

Analize ale acestor ape au fost efectuate de către Laboratorul ARPM Galaţi. Rezultatele au fost consemnate în buletinul de analiză nr. 4131/04.07.2007. Analizele efectuate pe proba de apă recoltată de la bazinul de colectare (vidanjabil) amplasat după instalaţia de neutralizare au consemnat următoarele valori ale indicatorilor analizaţi, tabelul 3.4.

Tabelul 3.4

Nr.Crt.

Indicatori U.M Metoda de analiză

Valori det.de ICIM

Limita maximă admisibilă

1. pH - SR ISO 10523-97 8.69 6.5-8.52. Materii în

Suspensiemg/l STAS 6953-81 5.00 35

3. SubstanţeExtractibile

mg/l SR 7587-96 0.00 20

4. Nichel mg/l STAS 7987-67 0.50 0.05

5. Fier total mg/l SR ISO 6332-96 0.27 5.0

6. Cupru mg/l STAS 7795-80 1.01 0.1

7. Crom hexa-valent

mg/l SR ISO 1083-98 0.07 0.1

8. Crom total mg/l SR ISO 9174-98 0.22 1.09. Cianuri mg/l SR ISO 6703-112 4.05 0.1

Valorile prezentate în tabelul de mai sus indică depăşiri substanţiale a limetelor maxime admise la evacuarea de NPTA 001 completat şi modificat cu HG nr. 352/2005 pentru următorii indicatori :

cupru de 10.1 ori faţă de LMA; cianuri de 40.5 ori faţă de LMA.

În condiţiile în care instalaţia de neutralizare existentă nu poate reduce corespunzător încărcările apelor uzate în cianuri şi cupru, beneficiarul a încheiat contract cu S.C SETCAR S.A Brăila pentru vidanjarea, transportul şi neutralizarea substanţelor periculoase din aceste ape uzate. În paralel, societatea Beyler S.A are în derulare un contract cu firma HENKEL ROMÂNIA pentru optimizarea tehnologiei de neutralizare existente până la încadrarea indicatorilor la nivelul prevederilor NTPA 001/HG 352/2005.

27

Ca urmare a solicitării fabricii pentru a se verifica stadiul la care s-a ajuns cu neutralizarea substanţelor periculoase din aceste ape uzate, în urma colaborării cu firma HENKEL ROMÂNIA s-au refăcut analizele acestor ape în luna februarie a anului 2008. Rezultatele analizelor conform Buletinului de încercare nr. 35 din 1.02.2008 (calitate apă uzată ) sunt prezentate în tabelul 3.5.

Tabelul 3.5

Nr.crt

Indicatori U.M Rezultate obţinute

Limita maximăadmisibilă

Metoda de analiză

1. pH - 7.71 6.5-8.5 SR ISO 10523-97

2. Materii în suspensie

mg/dm3 19 35 STAS 6953-81

3. Reziduu filtratla 105° C

mg/dm3 18.264 2000 STAS 9187-84

4. CCO-Cr mgO2/dm3 178.67 125 SR ISO 6060-96

5. Detergenţi sintetici

mg/dm3 4.05 0.5 SR ISO 7875-96

6. Substanţe extractibile

mg/dm3 7.8 20 SR 7587-96

7. Fier total ionic(Fe2+,Fe3+)

mg/dm3 0.39 5.0 SR ISO 6332-97

8. Cianuri (CN)totale (Cr3+)

mg/dm3 0.395 0.1 SR ISO 6703-98

9. Nichel (Ni2+) mg/dm3 0.56 0.395 SR ISO 6703-98

10. Crom total(Cr3+,Cr6+)

mg/dm3 0.08 0.08 SR ISO 9174-98

11. Crom hexa-valent (Cr6+)

mg/dm3 0.06 0.06 STAS 7884-91

12. Cupru (Cu2+) mg/dm3 3.16 3.16 STAS 7795-80

Rezultatele analizelor evidenţiază depăşiri substanţiale a limitelor maxime admise la evacuare de NTPA 001 completat şi modificat cu HG nr. 352/2005 pentru următorii indicatori :

reziduu filtrat la 105° C -de 9 ori faţă de LMA;

28

CCO - Cr -de 1.4 ori faţă de LMA; detergenţi -de 8 ori faţă de LMA; cianuri totale -de 3.95 ori faţă de LMA; cupru (Cu2+) -de 31.6 ori faţă de LMA.

C. Canalizarea apelor pluviale Apele pluviale colectate din incintă sunt evacuate în mod natural pe terenurile din jurul incintei, infiltrându-se în sol sau evacuându-se prin intermediul văilor naturale.

3.2.2. Sistemul de preepurare al apelor uzate

Sistemul de preepurare al apelor uzate existente în incinta societăţii constă în:

bazin vidanjabil din beton, cu volum de 60 m3 pentru ape uzate menajere;

bazin vidanjabil din beton, cu volum de 22.5 m3 pentru apele uzate tehnologice rezultate de la secţia de vopsire electrostatică;

instalaţie de neutralizare şi bazin vidanjabil de beton, V= 4 m3, pentru apele uzate tehnologice rezultate de la secţia de nichelare.

Descrierea staţiei de preepurare ape uzate tehnologice Pentru neutralizarea apelor uzate tehnologice ce rezultă din secţia de nichelare societatea dispune de o staţie de neutralizare a apelor uzate pentru care se caută soluţii optime în vederea eliminării substanţelor periculoase. În acest sens există, în prezent o colaborare cu firma HENKEL-ROMÂNIA în vederea optimizării tehnologiei de neutralizare. Staţia de neutralizare se compune din următoarele componente:

Bazin de colectare ape uzate, construcţie din beton, îngropată şi protejată antiacid, având două compartimente: un compartiment cu V=4 m3 pentru apele uzate care conţin nichel şi al doilea compartiment cu V=4 m3 pentru apele uzate ce conţin cianuri. Fiecare compartiment are montat suprateran câte o electropompă;

2 rezervoare din PVC, supraterane, cu V=4 m3 fiecare, pentru stocarea apelor uzate. Fiecare rezervor este prevăzut cu o electropompă;

2 rezervoare din PVC, supraterane, cu V=3 m3 fiecare, pentru neutralizarea apelor uzate.

Fiecare rezervor este prevăzut cu o electropompă.

29

1 rezervor din PVC, suprateran, cu V=4 m3 denumit TANC PVC pentru amestecarea şi decantarea apelor uzate;

2 rezervoare din PVC prevăzute cu saci filtraţi, subterane, cu V=1 m3

fiecare , denumite TANCURI PVC ; 1 bazin din beton, îngropat, protejat anticoroziv, pentru evacuarea

apei prepurate; 1 bazin de beton pentru colectarea apelor uzate preepurate,

semiîngropat, protejat anticoroziv.

3.2.3. Poluarea apei

Din activitatea S.C Beyler S.A rezultă următoarele categorii de ape uzate:

Ape uzate menajere Ape uzate tehnologice Ape pluviale.

Societatea dispune de sisteme de canalizare pentru evacuarea apelor uzate menajere şi a apelor tehnologice. Pentru cuantificarea poluării, s-a analizat calitatea apelor uzate menajere şi tehnologice după cum urmează:

La apele menajere evacuate de S.C Beyler S.A din analiza rezultatelor analizelor efectuate de APM Galaţi, în data de 1.02.2007, se constată că sunt depăşiri ale limitelor maxime admise la evacuarea de NTPA 001 completat şi modificat HG nr.352/2005 pentru următorii indicatori:

1. materii în suspensie -de 6.46 ori faţă de LMA;2. detergenţi sintetici -de 19 ori faţă de LMA;3. azot amoniacal -de 15.6 ori faţă de LMA.

Analizele afectuate de ICIM Bucureşti în anul 2007 pentru apele uzate tehnologice de la secţia de vopsitorie electrostatică a subansamblelor metalice pentru uşi evidenţiază depăşiri substanţiale a limitelor maxime admise la evacuarea de NTPA 001 completat şi modificat cu HG nr. 352/2005 pentru următorii indicatori:

1. azot amoniacal (NH ) - de 7.35 ori faţă de LMA;2. cupru - de 9.2 ori faţă de LMA;3. nichel - de 2.4 ori faţă de LMA.

Ca urmare, pentru aceste ape se prevede vidanjarea din bazinul de beton cu V = 22.5 m3 de catre S.C SECTAR S.A Brăila în vederea neutralizării substanţelor periculoase.

30

Volumul anual al apelor uzate tehnologice de la această secţie este de cca.10 m3. Analiza acestor ape s-a făcut de către APM Galaţi în luna septembrie a anului 2007. Rezultatele analizelor efectuate evidenţiază depăşiri ale limitelor maxime admise la evacuarea de NTPA 001 completat şi modificat cu HG nr. 352/2005 pentru următorii indicatori:

1. materii în suspensie -de 3.8 ori faţă de LMA ; 2. CCO-Cr -de 2.1 ori faţă de LMA ; 3. fosfor total -de 25 ori faţă de LMA.

Apele uzate tehnologice de la secţia de nichelare, decapare şi cromare a accesoriilor metalice pentru uşi conform analizelor efectuate, de către APM Galaţi în data de 4.07.2007 prezintă depăşiri a limitelor maxime admise la evacuarea de NTPA 001 completat şi modificat cu HG nr.352/2005 pentru următorii indicatori:

1. cianuri - de 40.5 ori faţă de LMA2. cupru - de 10.1 ori faţă de LMA

În condiţii în care instalaţia de neutralizare existentă nu poartă corespunzător încărcările apelor uzate în cianuri şi cupru, beneficiarul a încheiat contract cu S.C SETCAR S.A Brăila pentru vidanjarea, transportul şi neutralizarea substanţelor periculoase din aceste ape uzate, precum şi din nămolurile rezultate în instalaţia de neutralizare. În paralel, societatea Beyler S.A are în derulare un contract cu firma HENKEL ROMÂNIA pentru optimizarea tehnologiei de neutralizare existente până la încadrarea indicatorilor la nivelul prevederilor NTPA 001-HG 352-2005. În prezent, apele uzate sunt stocate în vederea neutralizării de către societate în staţia proprie de neutralizare şi se fac demersuri pentru optimizarea procesului şi îmbunătăţirea eficienţei de neutralizare pentru ca apele epurate să se încadreze în limitele maxime admise de HG 352/2005. Unitatea nu monitorizează indicatorii de calitate ai apelor uzate.

CAPITOLUL IV

Proiectarea staţiei de epurare de la S.C BEYLER S.A

4.1. Caracteristicile apelor uzate

31

În procesele de fabricaţie de la S.C Beyler S.A rezultă ape cu un grad ridicat de poluare în următoarele sectoare :- secţia vopsitorie electrostatică (ape cu un conţinut ridicat de fosfor);- secţia nichelaj (ape cu cianuri, ioni metalici);- colectorul de ape menajere (ape cu azot amoniacal, suspensii). Caracteristicile apelor uzate pot fi:

fizice; chimice; biologice.

4.1.1. Caracteristicile fizice ale apelor uzate

Turbiditatea indică conţinutul de materii în suspensie ale acestora. Materiile în suspensie sedimentabile pot înfunda canalele în reţeaua de canalizare. Turbiditatea se exprimă în grade pe scara silicei şi se determină, în principal, pentru apa emisarilor şi, numai uneori, pentru apele uzate.

Culoarea apelor uzate proaspete este gri deschis (cele de la secţia vopsitorie elctrostatică, gri deschis spre alb). Apele uzate în care fermentarea materiilor organice la început au culoarea gri închis, iar apele uzate infestate cu substanţe toxice (secţia accesorii) au o culoare întunecată spre cafeniu. Culoarea apelor se modifică în conformitate cu provenienţa şi natura impurificatorilor.

Mirosul apelor uzate este determinat de intrarea acestora în putrefacţie. Apele uzate proaspete au un miros specific, aproape insesizabil, iar cele intrate în putrefacţie indică mirosuri de putregai, de hidrogen sulfurat sau de alte produse în descompunere. Mirosul se poate datora şi unor substanţe chimice provenind de la apele industriale.

Temperatura, influenţează în mod substanţial procesele de epurare mecanică si biologică, procesele de sedimentare. Durata de sedimentare în decantoare a apelor uzate la temperatura de 15.5° C, se măreşte cu 40 % când temperatura scade la 4.4° C. La temperaturi mai mici de 4o C procesele biologice aproape încetează.

4.1.2. Caracteristicile chimice ale apelor uzate

32

Caracteristicile chimice ale apelor uzate sunt: reacţia apei (pH-ul), reacţia reziduul fix la 105° C, oxidabilitatea, oxigenul dizolvat, consumul biochimic de oxigen, compuşii azotului, clorurile şi sulfurile, clorul, substanţele toxice etc.

Reactia apei (pH–ul). Aciditatea sau reacţia apelor uzate reprezintă capacitatea acestora de a neutraliza acizi sau baze. Apele industriale uzate, au, de cele mai multe ori, un pronunţat caracter acid sau bazic.

Pentru epurarea apelor uzate este de dorit ca acestea să fie slab alcaline, deoarece procesele biologice se desfăşoară în condiţii mai bune (de preferat un pH de 6.5 - 6.8). În funcţie de valoarea pH-ului se aleg materialele pentru construcţii sau instalaţii şi se iau măsuri de protejare a acestor materiale.

Reziduul fix la 105° C. Se obţine prin filtrarea unei probe de apă uzată şi evaporarea părţii filtrate, acest reziduu dând indicaţii asupra materiilor solide dizolvate existente în apele uzate, materiile solide totale precum şi cele două componente ale acestora, materiile solide în suspensie şi materiile solide dizolvate. Materiile solide în suspensie pot fi separabile sau neseparabile prin decantare. Se pot separa prin decantare particule cu dimensiuni d 100 m cât şi materiale coloidale cu domeniul cuprins între 1 - 100 m.

Materiile solide separabile prin decantare constituie nămolul din decantoarele primare. Materiile solide dizolvate, de origine minerală nu sunt afectate de procesele de epurare, în schimb cele de origine organică constituie impurificarea organică a apelor uzate şi sunt tratate în cadrul instalaţiilor de epurare biologică.

Oxidabilitatea sau Consumul chimic de oxigen (CCO). Dă indicaţii asupra substanţelor oxidabile din apele de scurgere şi se determină prin metoda cu bicromat de potasiu.

Consumul chimic de oxigen măsoară conţinutul de carbon din toate tipurile de materii organice, prin stabilirea oxigenului consumat de bicromatul de potasiu în soluţie acidă sau de permanganatul de potasiu. Determinarea este de mare importanţă pentru apele uzate industriale care conţin substanţe toxice şi la care nu se poate determina consumul biochimic de oxigen, deoarece substanţele toxice distrug microorganismele din apă, care determină activitatea biochimică. Pentru apele uzate, consumul chimic de oxigen este cuprins între 500 şi 1500 mg / dm3.

33

Oxigenul dizolvat. Indică gradul de fermentare al apelor uzate. Apele uzate, în general, nu conţin oxigen dizolvat. Apele uzate, când sunt proaspete sau după epurarea biologică pot conţine 1-2 mgf/dm3 oxigen dizolvat. Cantităţile normale de oxigen conţinute într-o apă curată la diferite temperaturi sunt date în tabelul 4.1.

Tabelul 4.1Temperatura

°C0 5 10 12 14 16 18 20 22 24

Cantitateade oxigen mg/dm3

14.2 12.8 11.3 10.8 10.3 9.9 9.6 9.1 8.8 8.5

O apă care conţine cantităţile de oxigen redate în tabelul 4.1 se spune că este saturată cu oxigen; peste aceste cantităţi se spune că este suprasaturată, sub aceste valori apa este subsaturată. Solubilitatea oxigenului în apă este în funcţie de temperatură, turbulenţa la suprafaţa apei, presiunea atmosferică, mărimea suprafeţei de contact. Prezenţa substanţelor organice în apă poate reduce oxigenul din apă până la zero, în cazul apelor uzate. Apele de suprafaţă neimpurificate sunt de obicei saturate în oxigen. Suprasaturarea apei în oxigen se datoreşte fie turbulenţei determinate de curenţii de aer atmosferici, fie dezvoltării plantelor acvatice în cantităţi mari, care consumă dioxidul de carbon şi elimină oxigenul în cadrul procesului de metabolism, îndeosebi în timpul zilelor însorite. În timpul nopţii plantele consumă oxigenul din apă, motiv pentru care se recomandă ca probele din apele de suprafaţă să fie luate în orele de dimineaţă.

Deficitul de oxigen. Cantitatea de oxigen care lipseşte unei ape pentru a atinge valoarea de saturare.

Consumul biochimic de oxigen CBO. Dă indicaţii asupra substanţelor din apele de scurgere ce se pot mineraliza cu ajutorul microorganismelor.

Consumul biochimic de oxigen măsoară indirect conţinutul de materii care se pot descompune (materii organice) şi direct consumul de oxigen cerut de microorganismele care produc descompunerea. Timpul standard se ia de 5 zile la temperatura de 20° C şi rezultatul se notează cu CBO5.

34

Consumul biochimic de oxigen, respectiv descompunerea biochimică se produce în două faze :

1. faza primară (a carbonului), în care oxigenul se consumă pentru oxidarea substanţelor organice, care începe imediat şi are pentru apele menajere o durată de circa 20 de zile la temperatura de 20° C. În urma descompunerii materiilor organice, în al căror conţinut intră C, N, S şi P, în această primă fază se formează dioxid de carbon (CO2) care rămâne sub formă de gaz în soluţie sau se degajă;

2. faza secundară (a azotului), în care oxigenul se consumă îndeosebi pentru transformarea amoniacului în nitriţi (N2O3) şi apoi în nitraţi (N2O5), care începe după circa 10 zile şi se desfăşoară pe o durată foarte mare (100 zile şi chiar mai mult). Aceste transformări constituie procesul de nitrificare.

Compuşii azotului. Se iau în considerare la capacitatea de fermentare a nămolurilor. La analizele chimice azotul se pune în evidenţă sub formă de amoniac liber, azot organic, nitriţi şi nitraţi.

Apele uzate proaspete au un conţinut relativ mare de azot organic şi scăzut de amoniac, iar apele uzate mai puţin proaspete au un conţinut mare în amoniac liber şi scăzut în azot organic. Concentraţia totală a acestor două elemente constituie un bun indicator al gradului de impurificare a apei şi în acelaşi timp pentru alegerea tehnologiei de epurare biologică a apelor uzate.

Clorurile şi sulfurile. Clorurile sunt substanţe anorganice provenite din urină. Sulfurile rezultă din descompunerea materiilor organice, precum şi din apele industriale, dând naştere la mirosuri neplăcute.

În staţiile de epurare clorurile pot împiedica dezvoltarea bacteriilor de mineralizare iar în emisari formează depozite, măresc duritatea şi modifică gustul apei. Cantitatea de cloruri sau de sulfuri din apa brută nu se schimbă la trecerea apei uzate prin instalaţiile de epurare.

Clorul remanent. Indică oxidarea completă a substanţelor organice. Substanţele toxice devin periculoase la o anumită concentraţie pentru procesele de epurare, emisari şi personalul de exploatare. Aceste substanţe pot întrerupe complet procesele biochimice prin distrugerea microorganismelor.

4.1.3. Caracteristicile biologice ale apelor uzate

35

În majoritatea cazurilor, diferitele organisme care se întâlnesc în apele uzate au dimensiuni foarte mici. Cele mai mici sunt virusurile şi phagii, urmate de bacterii. Organismele mai mari sunt reprezentate de ciuperci, alge, protozoare, rotiferi, larve de insecte, viermi, melci, etc. În scopul determinării concentraţiei diferitelor tipuri de bacterii din apă, pentru a se putea aprecia gradul de impurificare a apei şi pericolul de infectare, analizele bacteriologice se fac de obicei în paralel cu cele chimice. Absenţa bacteriilor dintr-o apă poate fi un indiciu clar al prezenţei unor substanţe toxice. În ultimul timp, în privinţa organismelor din emisar, îşi găseşte o aplicare din ce în ce mai mare sistemul saprobiilor, care cuprind speciile de organisme caracteristice apelor impurificate de substanţe organice. Cunoaşterea speciilor din sistemul saprobiilor conduce la stabilirea gradului de impurificare a emisarului, diverselor calităţi ale apei corespunzător diferitelor tipuri de organisme, şi la cunoaşterea procesului de autoepurare.

4.2. Metode de epurare

Epurarea apelor uzate se face prin diferite metode: mecanice (primare), biologice (secundare) şi avansate (terţiare). La fiecare metodă se asigură reţinerea diferitelor substanţe din apele de scurgere folosind mijloace fizice (la epurarea mecanică), chimice (la epurarea chimică) sau biochimice (la epurarea secundară şi cea terţiară, figura 4.1). Asocierea celor trei faze de epurare a fost concepută în vederea obţinerii unui randament sporit de îndepărtare a impurităţilor existente în apele reziduale brute, pentru redarea lor în circuitul apelor de suprafaţa la parametrii avizaţi de normele în vigoare.

Figura 4.1 Schema generală de epurare completă a apelor uzate

Epuraremecanică(primară)

Epurarebiologică

(secundară)

Epurareterţiară

(avansată)

Apă uzată

Apăepurată

36

4.2.1. Metode mecanice (primare)

Metodele mecanice constau în reţinerea substanţelor insolubile din apele uzate. După mărime şi greutate, aceste substanţe se reţin în următoarele construcţii şi instalaţii: grătare, site, deznisipatoare (separatoare de grăsimi) şi decantoare. Depunerile din aceste construcţii şi instalaţii se îndepărtează şi depozitează în stare proaspătă sau se prelucrează prin fermentare şi deshidratare pentru a le modifica gradul de nocivitate, vâscozitatea, mirosul, aspectul şi umiditatea. După trecerea prin lucrările de epurare mecanică, materiile în suspensie din apele de scurgere se reduc cu 40 – 65 %, iar CBO5 scade cu 25 - 40 %. Apele uzate trebuie epurate mecanic în orice sistem de canalizare şi pentru orice emisar. Dacă gradul de epurare în funcţie de CBO5 sau de oxigenul dizolvat rezultă mai mic de 25 % nu se vor mai prevedea lucrări de epurare biologică.

4.2.2. Metode biologice (secundare)

Metodele biologice sau secundare constau din reţinerea substanţelor coloidale şi dizolvate din apele de scurgere şi în mineralizarea aerobă a substanţelor organice reţinute. Substanţele solubile care au trecut de lucrările de epurare mecanică sunt reţinute de lucrările de epurare biologică. O parte din substanţele transformate se dizolvă în apă şi rămân ca substanţe inofensive antrenate de curentul de apă, iar altă parte se depun sau se degajă în stare gazoasă. Epurarea biologică constă în degradarea compuşilor chimici organici sub acţiunea microorganismelor în prezenţa oxigenului dizolvat şi transformarea acestor produşi în substanţe nenocive. În concepţia şi practica actuala, epurarea biologică a apelor uzate nu este o operaţie unică ci o combinaţie de operaţii intermediare care depind de caracteristicile apei şi de cerinţele evacuării în emisar. Schematic procesele chimice de degradare a substanţelor organice se pot reprezenta astfel:

37

Oxidarea substanţei organice se face în trepte succesive, fiecare treaptă fiind catalizată de enzime specifice şi constă în transferul molecular de hidrogen de la substanţă către un acceptor, până la ultimul acceptor de hidrogen. În cazul nostru, în condiţii aerobe, acceptorul este oxigenul. Exprimate în formule chimice fenomenele care au loc în timpul formării şi distrugerii nămolului activ sunt următoarele:

CnHmOpNr= nCO2+ m/2 H2O + r/2 N2 (4.1)

În aceste reacţii se eliberează în principal CO2 şi H2O şi ca produs secundar de reacţie, se formează un strat celular nou capabil sa degradeze alte molecule organice . Schematic, procesul de epurare biologică are loc astfel: substanţele asimilabile, exprimate în CBO5 concentrate la suprafaţa biomasei sunt absorbite, substanţele absorbite fiind apoi descompuse de către enzimele celulare vii în unităţi mici care pătrund în celulă, se metabolizează şi se formează noi celule. Substanţele metabolizate rezultate (CO2, azotaţi , etc.) sunt eliberate în mediu, ne mai fiind nocive. În procesul de epurare biologică în afară de aportul de substanţe organice asimilabile, trebuie ţinut seama de existenţa elementelor indispensabile vieţii şi în primul rând de azot şi fosfor. După datele din literatură, conţinutul de substanţe nutritive raportat la CBO este minim de CBO:N:P=150:5:1 şi maxim de CBO:N:P= 90 :5:1. Epurarea biologică în condiţii artificiale se realizează în filtre biologice de mică încărcare, filtre biologice de mare încărcare şi bazine de aerare. Filtrele biologice de mică încărcare funcţionează cu epurare completă, iar filtrele biologice de mare încărcare şi bazinele de aerare funcţionează cu epurare completă sau incompletă. La epurarea completă, CBO5 se micşorează cu 75 - 90 %, iar la cea incompletă cu 40 - 50 %. De asemenea, la epurarea completă bacteriile se reduc cu până la 90 - 95 %. Înainte de lucrările de epurare biologică se prevăd lucrări de epurare mecanică cu decantoare primare, pentru reţinerea celei mai mari părţi din

Subst.organicăsimplă

Celula bacteriană

O2CO2+Subst. organică simplă

38

Material celular

substanţele insolubile aflate în apele de scurgere, iar după lucrările de epurare biologică artificială se prevăd decantoare secundare cu scopul de a reţine nămolul activ adus de apele de scurgere.

4.2.3. Metode avansate (terţiare)

Metodele avansate de epurare cuprind toate acele mijloace şi procese prin care se pot obţine grade de epurare mai ridicate decât cele asigurate prin procedeele clasice de epurare primară şi secundară, precum şi îndepărtarea unor poluanţi care trec neschimbaţi prin treptele primară şi secundară : compuşi organici toxici sau rezistenţi la acţiunea microorganismelor, săruri minerale. Epurarea terţiară, după unii autori, este sinonimă cu epurarea avansată şi cuprinde acele procese de finisare care se aplică după epurarea primară şi secundară, având drept scop completarea şi perfecţionarea epurării pentru desăvârşirea îndepărtării substanţelor organice şi a suspensiilor, eliminarea fosforului şi a azotului sau a altor poluanţi. Există procese de epurare avansată care pot modifica sau înlocui una sau mai multe (eventual toate) faze ale tehnologiei clasice de epurare. Pentru instalaţii noi, procesele de epurare avansată folosite independent pot reprezenta uneori variante mai economice comparativ cu procedeele convenţionale, avantaje determinate în special de procedeele fizico-chimice utilizate adaptarea la variaţia debitelor şi respectiv a încărcărilor, insensibilitatea la efectele substanţelor toxice. Scopul epurării avansate este de a diminua debitul poluanţilor descărcaţi în emisari şi de a produce o apă de o calitate adecvată pentru a se putea refolosi. Prin aplicarea unor metode de epurare avansată, de mare eficacitate, capabile să îndepărteze chiar şi substanţele refractare la procesele clasice, se ajunge la obţinerea unei ape de foarte bună calitate. Evacuarea într-un emisar a unei astfel de ape nu ar fi raţională, mai ales că ea va fi obţinută tocmai în zonele unde lipsa de apă se resimte mai mult şi unde calitatea apei din resursele naturale se află aproape de limita admisibilităţii.

4.3. Schema de epurare adoptată

În urma proceselor tehnologice din S.C Beyler S.A, apele rezultate sunt colectate în fosa septică şi bazinul decantor din partea de vest a fabricii.

39

Capacitatea totală a acestor bazine este de circa 150 m3. Aceste ape ajung aici prin intermediul unei reţele de canalizări şi conducte cu Dn 300 mm. În urma analizelor efectuate de laboratorul Agenţiei de Protecţia Mediului Galaţi au rezultat o serie de depăşiri la anumiţi indicatori cum ar fi: materii în suspensie, azot amoniacal, detergenţi sintetici, cianuri totale, cupru. Rezultatele acestor analize sunt redate în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2

Nr.crt

Indicatori U M Rezultate Limita maximăadmisibilă

1. pH upH 6.48 6.5 – 8.52. Materii în suspensie mg/dm3 243 353. Azot amoniacal mg/dm3 19,866 2.04. CCO - Cr mgO2/dm3 28.13 1255. Detergenţi sintetici mg/dm3 11.16 0.56. Substanţe extractibile mg/dm3 11 20

7.Fier total ionic (Fe2+, Fe3+)

mg/dm3 4.6 5.0

8. Cianuri totale (CN) mg/dm3 0.368 0.19. Nichel (Ni2+) mg/dm3 0.48 0.510. Crom total (Cr3+, Cr6+) mg/dm3 0.022 1.011. Fosfor total (P) mg/dm3 0.7 1.012. Cupru (Cu2+) mg/dm3 3.85 0.113. Clor rezidual liber mg/dm3 0.12 0.2

14.Sulfuri şi hidrogen sulfurat

mg/dm3 0.115 0.5

15. Cloruri (Cl) mg/dm3 101.6 500.0 Din analiza rezultatelor se constată că sunt depăşiri ale limitelor maxime admise la evacuare de NTPA 001 completat şi modificat cu HG nr.352/2005 pentru următorii indicatori :

materii în suspensie : de 6.9 ori ; azot amoniacal : de 9.9 ori ; detergenţi sintetici : de 22.3 ori ; cianuri totale : de 3.6 ori ; cupru : de 4 ori.

40

În urma analizelor efectuate s-au încercat mai multe scheme de epurare la care s-au solocitat apoi agenţiei locale de mediu analizele pentru fiecare din schemele adoptate. Probele preliminare pentru găsirea unei scheme de epurare optime s-au efectuat în cadrul laboratorului chimic al S.C Beyler S.A. În urma a cca. 5 încercări s-a ajuns ca limita maximă admisibilă să nu fie depăşită. Epurarea avansată a acestor ape se va realiza prin procedee fizico- chimice după următoarea schemă (figura 4.2).

Figura 4.2 Schema bloc de epurare a apelor uzate din cadrul S.C Beyler S.A bazin colector ape menajere

4.3.1. Coagularea chimică

Materiile coloidale şi în suspensie, foarte fine pot fi îndepărtate din apa uzată numai dacă sunt făcute sedimentabile, prin adăugarea de coagulanţi. Aceştia sunt substanţe chimice care se dispersează în apă sub formă de

Al2(SO2)3

Apa uzată (influent) Coagulare

Filtrareprimară

Filtraresecundară

Apa epurată (emisar) Clorinare

Percolare pestrat

granular

Filtrare pecărbune

activ

Aercomprimat

41

particule fine încărcate cu sarcină electrică pozitivă, neutralizând câmpul electric al particulelor solide naturale, aflate în suspensie coloidală. Efectul acestui fenomen este acela prin care particulele fine se aglomerează sub forma unor flocoane, din ce în ce mai mari, datorită aşanumitului proces de floculare, care prin acţiunea gravitaţiei se depun pe radierul bazinelor decantoare în care se produce procesul, antrenând în acelaşi timp şi particulele neaglomerate. Combinarea procesului de floculare cu cel de sedimentare se numeşte precipitare chimică. Folosirea coagulanţilor pentru epurarea apelor uzate este mai puţin uzuală în comparaţie cu utilizarea lor pentru tratarea apelor de alimentare. În cazul apelor uzate, utilizarea reactivilor este recomandată atunci când: - aceste ape au variaţii mari sezoniere în ceea ce priveşte debitul, concentraţia suspensiilor sau gradul de epurare; - se impune un grad de epurare mai mare decât cel obţinut prin sedimentarea obişnuită; - suprafaţa pe care trebuie să se amplaseze staţia de epurare este redusă; este necesar să se evite producerea unor mirosuri neplăcute; - apele uzuale industriale conţin substanţe inhibitoare procesului de epurare biologică care trebuie îndepărtate. În ultimul timp, interesul pentru folosirea coagulanţilor a crescut atât la epurarea apelor uzate orăşeneşti, dar mai ales pentru tratarea apelor uzate industriale. Cele mai economice substanţe chimice folosite pentru coagulare sunt sărurile de fier şi cele de aluminiu. Substanţele chimice folosite în scopul coagulării sunt: clorura ferică FeCl3, sulfatul feric Fe(SO4)32H2O , sulfatul feros FeSO47H2O, sulfatul de aluminiu Al2(SO4)318H2O şi varul sub formă de oxid de calciu CaO sau de hidroxid de calciu Ca(OH2) pentru corectarea pH-ului apei uzate. Epurarea chimică prin coagulare-floculare conduce la o reducere a conţinutului de substanţe organice exprimate în CBO5 de cca. 20 -30 % permiţând evitarea încărcării excesive a nămolului activ cu substanţă organică. Procesul de coagulare-floculare constă în tratarea apelor reziduale cu reactivi chimici, în cazul de faţă, sulfat feros clorurat, sulfat de aluminiu şi apă de var, care au proprietatea de a forma ioni comuni cu substanţa organica existentă în apă şi de a se aglomera în flocoane mari capabile să decanteze sub formă de precipitat. Agentul principal în procesul de coagulare-floculare este ionul de Fe3+

care se obţine prin oxidarea sulfatului feros sau sulfatul de aluminiu cu hipoclorit de sodiu. Laptele de var care se adaugă odată cu sulfatul feros sau

42

sulfatul de aluminiu are rolul de accelera procesul de formare al flocoanelor şi de decantare al precipitatului format. Reacţiile de oxidare a Al2(SO4)3 (sulfat de aluminiu) şi FeSO4 (sulfat feros) sunt următoarele:

Al2(SO4)3+3Ca(OH)2+Cl2=2Al(OH)2+2Ca(SO4)3+CaCl2 (4.2)2FeSO4+3Ca(OH)2+Cl2=2Fe(OH)3+2CaSO4+CaCl2 (4.3)

Îndepărtarea prin decantare a flocoanelor formate este necesară întrucât acestea ar putea împiedica desfăşurarea proceselor de oxidare biochimică prin blocarea suprafeţelor de schimb metabolic a biocenozei. Coagularea chimică contribuie la îndepărtarea fosforului şi a azotului. Fosforul este unul din elementele importante care conduce la eutrofizarea lacurilor. Pentru îndepărtarea din apa uzată a fosforului prin coagulare se folosesc următoarele substanţe chimice : clorura ferică, sulfatul de aluminiu, varul precum şi o serie de polielectroliţi naturali sau sintetici. Atât clorura ferică, cât şi sulfatul de aluminiu sunt indicate pentru îndepărtarea fosfaţilor, cu condiţia ca acestea să fie agitate corespunzător (prin aerare sau agitare), pentru a se asigura formarea flocoanelor şi un timp corespunzător pentru reacţie şi decantare. Coagularea simultană cu clorura ferică şi var la valori de pH =8,8 - 9 conduce la îndepărtarea aproape totală a fosforului din apa uzată. Avantajul folosirii simultane a celor doi coagulanţi constă în faptul că, pe de o parte, cantitatea de clorură ferică care este costisitoare scade, iar, pe de altă parte, creşte eficienţa de îndepărtare a fosforului. Pentru eliminarea pe cale chimică a fosfaţilor pot fi folosite două procedee :

precipitarea simultană ; precipitarea posterioară.

În primul procedeu clorura ferică este adăugată direct în bazinul de aerare cu nămol activ. Nămolul de recirculare şi în exces permite, pe de o parte, să se utilizeze excesul de fier pe care îl conţine, iar, pe de altă parte, favorizează precipitarea fosfaţilor şi, ca atare, se reduce cantitatea de clorură ferică. Economia de clorură ferică este de 50 - 70 % faţă de cea care ar fi necesară în cazul în care nu se utilizează recircularea.

În cel de al doilea procedeu, fosfaţii se precipită după decantarea secundară. În acest scop se realizează o instalaţie de reactivi cu toate compartimentele necesare (preparare, amestec, reacţie), amplasată după

43

decantorul secundar, realizându-se astfel o staţie de epurare terţiară propriu-zisă. Cantitatea optimă de coagulant depinde de :

cantitatea de suspensii care trebuie reţinută ; natura suspensiei ; gradul de epurare necesar ; debitul apelor uzate.

Cercetările privind coagularea apei sunt realizate după metoda „Jar Test”, într-un aparat care constă dintr-un suport pentru 4 - 6 cilindri de un litru, în care se introduce apa de studiat, împreună cu doze de coagulant cunoscute, variind, de exemplu, din 5 în 5 mgf/dm3. Aparatul dispune de un motor pentru agitarea probelor. La început, timp de 3 - 5 minute, apa din cilindri se agită cu o viteză mare (aprox. 150 rot./min), perioadă necesară floculării suspensiilor. Apoi, timp de 30 minute, se lasă să se sedimenteze conţinutul cilindrilor, determinându-se turbiditatea apei limpezite. Proba în care turbiditatea este mai mică determină doza optimă de coagulant. În urma probelor şi studiilor efectuate, doza optimă de coagulant va fi de cca. 8 g la 10 l apă sau 0.8 kg/m3 de apă pentru tot bazinu.

4.3.2. Filtrarea de contact, tipuri de filtre adoptate

Filtrarea de contact în tehnologia de epurare a apelor uzate se recomandă în cazul în care se cere reţinerea particulelor fine şi a celor de natură coloidală. Filtrarea apelor uzate este un procedeu fizic, utilizat în general atunci când se cere o calitate superioară pentru efluent sau când apa uzată este reutilizată. În cadrul instalaţiei de epurare a apelor uzate de la secţia vopsitorie electrostatică se vor utiliza patru filtre de contact monostrat şi multistrat cu filtrare descendentă şi nivel liber. Aceste filtre vor lucra înseriate. Pentru o eficienţă maximă, apa rezultată din procesul de epurare va fi stocată într-un bazin şi va fi reutilizată în procesele tehnologice din cadrul secţiei vopsitorie electrostatică, rezultând astfel un circuit închis, care nu afectează şi nu poluează mediul înconjurător. În ultima treaptă se va aplica percolarea (filtrarea uscată), ca metodă de limpezire cu ajutorul unui filtru cu nivel liber descendent şi insuflare de aer în curent ascendent (contracurent). În acest fel sunt reţinute suspensiile cu efecte biologice şi se asigură reducerea azotului. Aerul insuflat stimulează procesele biologice aerobe pe toată grosimea stratului filtrant, mărindu-se astfel eficienţa proceselor de limpezire.

44

În timpul procesului de filtrare, substanţele şi particulele din apa uzată care se reţin în mediul filtrant determină micşorarea şi colmatarea continuă a porilor. Ca urmare, creşterea vitezelor interstiţiale conduce la majorarea pierderilor de sarcină prin filtru, la înrăutăţirea calităţii filtratului şi chiar la reducerea debitului. Atunci când aceste mărimi depăşesc limitele admise, procesul de filtrare se opreşte, după care se procedează la spălarea sau la regenerarea materialului filtrant. Spălarea materialului filtrant se va realiza prin trimiterea unor curenţi ascendenţi de apă sau de apă şi aer cu viteze mult mai mari decât cele folosite la filtrare. În timpul spălării au loc trei procese. Mai întâi are loc o afânare a patului filtrant, după care urmează desprinderea şi dezlipirea particulelor de pe granulele materialului filtrant sub efectul frecărilor intergranulare, ca în final acestea să fie transportate de curentul ascendent de apă. Spălarea combinată a filtrelor cu apă şi aer contribuie la îndepărtarea aproape completă a suspensiilor reţinute, dar şi la reducerea cu circa 50 - 60 % a apei de spălare. Vitezele de spălare pentru curenţii de apă şi aer sunt de circa 8 - 10 ori mai mari decât vitezele uzuale de filtrare. Atât intensităţile cât şi duratele de spălare se vor stabili direct prin încercări succesive. O problemă deosebită o ridică spălarea filtrelor alcătuite din mai multe straturi. Criteriul pentru ca două materiale granulare să poată forma două straturi filtrante distincte este acela ca la spălare ele să nu se poată amesteca iar dacă s-au amestecat să se poată separa sub efectul unor curenţi de apă sau de aer. Pentru spălarea filtrelor se va folosi apa filtrată, acumulată în rezervorul amenajat. Apa de la spălarea filtrelor se va reintroduce în circuitul de limpezire înainte de decantorul primar.

4.3.2.1. Mecanismul de transport

Mecanismele transportului includ acele efecte care generează forţele necesare scoaterii particulelor solide de pe direcţia liniilor de curent şi aducerea lor în apropiere de suprafaţa granulelor mediului filtrant sau de depozitele anterioare. Căile de scurgere a fluidelor bifazice (apă-suspensii) prin masele granulare sunt foarte sinuoase iar procesul de separare a particulelor din apă este deosebit de complex. Mecanismele de transport trebuie să furnizeze forţele necesare, pentru a face ca particulele de pe direcţia firelor de curent să fie aduse pe suprafaţa granulelor sau în imediata apropiere a acestora, unde vitezele fluidului sunt nule sau tind către zero.

45

În funcţie de natura şi de dimensiunile particulelor în suspensie, mecanismul de transport este atribuit: difuziei, stării inerţiale ale particulelor, sedimentării şi forţelor hidrodinamice. 4.3.2.2. Difuzia

Este determinată de energia termică a moleculelor de apă care înconjoară particulele foarte fine de suspensii supunându-le la mişcări foarte neregulate. Această mişcare brawniană poate să aducă particulele în mişcare în proximitatea imediată a suprafeţei granulelor. Fenomenul este dependent de temperatura apei, diametrul granulelor mediului poros, diametrul particulelor aflate în stare de difuzie, viteza de filtrare şi de temperatura absolută a apei. Particulele suspensionale din apele supuse limpezirii fiind de natură coloidală sunt înconjurate de o peliculă adsorbită care împreună cu particula formează un aşanumit miceliu. Particula de lichid adsorbită este alcătuită din două stratruri: primul strat de adsorbţie este format din cationi iar cel de al doilea din ioni. Formarea acestui strat dublu electric se datoreşte ionizării moleculelor de pe suprafaţa particulelor, reacţiei chimice directe cu ionii din soluţie având drept rezultat formarea de legături chimice şi adsorbţiei fizice a ionilor din soluţia produsă de legarea hidrogenului sub efectul forţelor Van der Waals. Ionii stratului difuz fiind mai puţin legaţi, pot intra în reacţii de schimb cu ionii care se găsesc în solvent. Se poate admite că reţinerea particulelor poate avea loc şi pe suprafaţa granulelor mediului filtrant.

4.3.2.3. Inerţia

Este fenomenul care conduce la deplasarea particulelor în suspensie pe direcţia iniţială chiar dacă liniile de curent îşi schimbă direcţia, permiţând astfel acestor particule să ajungă în contact cu suprafaţa granulelor patului filtrant. Efectul inerţial joacă un rol hotărâtor la filtrarea aerului, în schimb în cazul filtrării apei, datorită vâscozităţii, efectul acesteia este neglijabil.

4.3.2.4. Sedimentarea

Este mecanismul care afectează, în special, mişcarea particulelor cu diametre de peste 10 m care se deplasează în câmpul gravitaţional cu viteze reduse. Acest mecanism se poate exprima printr-o expresie de forma :

46

G (4.4)

în care : g - acceleraţia gravitaţională ; ρp-densitatea particulelor ; ρ - masa specifică a fluidului ; δ - diametrul particulei ; μ - coeficientul dinamic de vâscozitate a fluidului ; v - viteza de filtrare. Sub influenţa acestui mecanism, aglomerarea particulelor se face în special pe suprafeţele amonte ale granulelor mediului filtrant. Majorarea vitezelor de filtrare conduce la reducerea parametrului de sedimentare şi deci la obţinerea unor randamente scăzute de filtrare.

4.3.2.5. Efectele hidrodinamice

Sunt determinate de forţele laterale, rezultate prin compunerea translaţiei şi a rotaţiei proprii a particulelor într-un câmp neuniform de viteze, efecte accentuate datorită disimetriei şi deformabilităţii particulelor în suspensie. Sub acţiunea forţelor laterale, particulele în suspensie tind să traverseze liniile de curent ajungând pe suprafaţa granulelor mediului filtrant, unde se pot fixa sub efectul forţelor de adeziune. În momentul în care starea de echilibru a suspensiilor fixate a ajuns la limita maximă, sub efectul forţelor hidrodinamice, suspensiile aflate în stare de mişcare pot antrena o parte din suspensiile depuse anterior, conducându-le către straturile din adâncime sau direct în efluent. Regimul de curgere este dat de mărimea numărului Reynolds, exprimat prin relaţia :

Re = (4.5)

În care : ρ - densitatea fluidului ; υ - viteza de filtrare ; d - diametrul echivalent al granulelor mediului filtrant ; μ - coeficientul dinamic de vâscozitate al fluidului. Aceste efecte determină şi antrenarea depozitelor reţinute pe suprafaţa granulelor de la un strat la altul sau direct în efluent.

47

Scăderea în timp a capacităţii de reţinere a straturilor patului filtrant este cauzată de acumularea depozitelor pe suprafaţa granulelor materialului filtrant. Depozitele acumulate pe grosimea mediului filtrant au o structură foarte neuniformă şi instabilă în timp. Sub efectele forţelor hidrodinamice ale curenţilor de apă, structura depozitelor este parţial distrusă iar o parte din ele este detaşată pe granule transmise din aproape în aproape straturilor inferioare iar după epuizarea capacităţii de reţinere a straturilor filtrante ele se vor regăsi în efluentul final în concentraţii din ce în ce mai mari, depăşind limitele admise prin normele de calitate.

4.3.2.6. Mecanismul de fixare

Fixarea particulelor în suspensie de suprafaţa granulelor mediului filtrant este atribuită forţelor fizico-chimice şi moleculare de tip Van der Waals, fenomenelor de sită, adsorbţiei şi intercepţiei. Efectele mecanismelor de fixare sunt accelerate atunci când apa de limpezit conţine săruri dizolvate sau când în ea se introduc reactivi chimici de coagulare şi de alcalinizare.

4.3.3. Adsorbţia

Poate fi de natură chimică sau fizică. Adsorbţia chimică intervine numai în cazul mediilor cu un conţinut apreciat de săruri iar adsorbţia fizică este atribuită forţelor electrocinetice şi forţelor de interacţiune moleculară figura 4.3. Atât particulele în suspensie cât şi granulele mediului filtrant fiind încărcate cu sarcini electronegative, pentru particulele cu potenţiale ridicate şi situate la distanţe mai mari de granulele mediului filtrant, apare forţa electrostatică de respingere. Pentru învingerea barierei energetice şi realizarea fixării, este necesar ca particulele să dispună de o energie suplimentară, cauzată de unul din mecanismele de transport, care să le aducă în apropierea granulelor, pentru ca forţele de atracţie moleculară să poată acţiona, sau ca energia potenţială a particulelor să fie foarte mică în comparaţie cu energia potenţială a granulelor pentru a se putea genera forţe de atracţie.

Forţe elctrostatice

48

Respingere Bariera de energie

Distanţa particulelor Atracţie în raport cu suprafaţa granulei

Forţe moleculare (Van der Waals)

Figura 4.3 Adsorbţia

Adsorbţia este fenomenul de fixare şi de acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui lichid (adsorbat) pe suprafaţa unui corp solid (adsorbant). Substanţele reţinute de adsorbant pot fi puse în libertate prin încălzire sau prin extracţie, adsorbantul recăpătându-şi aproape integral proprietăţile iniţiale şi putând fi folosit din nou pentru adsorbţie. Se folosesc drept adsorbanţi numai materiale care au o suprafaţă specifică (raportul suprafaţă / greutate) suficient de mare pentru a asigura o capacitate de adsorbţie satisfăcătoare. La cărbunele activ, de exemplu, această suprafaţă specifică este de circa 1000 m2 / gf (105 m2/N). Pentru epurarea apelor uzate se folosesc drept adsorbanţi : cărbunele activ, cocsul, cenuşile fine de la generatoarele de gaz, cenuşile de la termocentrale, zgurile de le gazeificarea cărbunilor, zgurile metalurgice, cărbunii fosili, talaşul şi rumeguşul de lemn. Adsorbţia este aplicată pentru îndepărtarea din apă a unor impurităţi în concentraţie scăzută, rămase în apa uzată după aplicarea în prealabil a unor procedee de epurare şi atunci când se impune un grad ridicat de epurare. După modul în care apa de epurat este pusă în contact cu adsorbantul, adsorbţia poate fi statică sau dinamică. La adsorbţia statică, adsorbantul sub formă de granule fine sau praf este agitat cu apă un anumit timp, după care adsorbantul este separat din apa epurată prin sedimentare sau prin filtrare, fiind trecut apoi spre regenerare. La adsorbţia dinamică, apa cu impurităţi străbate continuu un strat fix, mobil sau fluidizat de adsorbant.

49

În cadrul proiectului s-a optat pentru un proces dinamic de adsorbtie pe un strat fluidizat din carbune activ.

4.3.4. Striparea cu aer (percolarea)

Striparea cu aer constă din introducerea de bule de aer în apa uzată prin care poluanţii volatili prezenţi trec din faza apoasă în faza apoasă gazoasă, fiind transportaţi astfel în atmosferă. Procesul se aplică pentru eliminarea sulfurilor, a compuşilor organici nepolari cu greutate moleculară redusă şi mai ales a azotului amoniacal. Pentru eficientizare maximă se va proceda la o stripare în combinaţie cu un filtru granular din pietriş, cu granulaţia de 7 - 15 mm şi circulaţie în contracurent.

4.3.5. Clorinarea

Proces necesar pentru distrugerea microorganismelor, imbunătăţirea proprietăţilor şi ameliorarea calităţii apei. Acest proces se realizează prin adăugare de cloramina T prin labirinţi, în cantitate de 3 g la 10 l apă. Clorinarea se realizează prin circulaţia apei în labirint şi staţionarea ei cca. 30 de minute.

4.4. Efectele combinate ale mecanismelor de filtrare

Transportul particulelor în suspensie este un proces fizic hidraulic, afectat de acei parametri care guvernează transferul de mase. Prin cercetarea parametrilor care guvernează transferul de mase se pot obţine date interesante pentru explicarea mecanismelor de transport şi de fixare la filtrarea apei. Analizând filtrarea aerosolilor prin medii poroase, în cazul unor viteze reduse de filtrare expresia pentru determinarea eficienţei de reţinere este :

E = G ∙ P-2/3 ∙ Re1/6 + 3I2 ∙ Re1/2 (4.6)

Primul termen din această relaţie reprezintă eficienţa de contact pentru particulele fine (δ < 1 μm) controlată de difuzia moleculară (P), iar cel de-al doilea termen reprezintă eficienţa de contact controlată de intercepţia directă (I). În acest caz, impactul inerţial (M) şi sedimantarea particulelor (G) nu sunt considerate.

50

Dacă numărul lui Peclet, P » 1, se presupune că forţele convective care controlează transportul sunt mult prea mari în comparaţie cu difuzia moleculară. Difuzia moleculară se consideră predominantă în straturile marginale ale fibrei şi controlează viteza de transfer. Dacă P < 1, distribuţia vitezelor se face după modelul scurgerii unui fluid vâscos în jurul unui cilindru. Dacă în relaţia 4.6 se introduc valorile cunoscute ale parametrilor I, P şi Re se obţine eficienţa de reţinere a unei singure fibre, sub forma :

E= (4.7)

Prin diferenţierea relaţiei (4.7) în raport cu diametrul particulei δ şi egalând-o apoi cu zero, se obţine diametrul particulei cu eficienţa de contact minimă:

δm=0,489 (4.8)

Aceste relaţii nu se pot aplica direct la filtrarea apei, deoarece granulele de nisip nu seamănă ca formă cu fibrele cilindrice. Porozitatea fibrelor de pâslă este în jur de 0.9 iar a nisipului cuarţos în jur de 0.4. Eficienţa de contact minimă se obţine pentru particule de aproximativ 3 μm. Legătura dintre eficienţa reţinerii şi modificările calitative într-un mediu filtrant fibros de grosime L se exprimă cu relaţia :

E = (4.9)

În care: C0 şi C - concentraţiile suspensiilor de la intrarea şi ieşirea din filtru ; p - porozitatea mediului filtrant ; dc - diametrul colectoarelor cilindrice.

Din ecuaţia (4.9) se poate exprima valoarea parametrului λ:

= (4.10)

51

Iar

= (4.11)

Introducând în ecuaţia (4.11) valoarea lui E dată de ecuaţia (4.9) se obţine expresia generală pentru determinarea coeficientului de rezistenţă al filtrului.

λ = (4.12)

Din analiza relaţiei (4.12) rezultă că parametrul filtrării variază direct proporţional cu şi în cazul difuziei, şi cu şi în cazul intercepţiei directe. Cu alte cuvinte, pentru cazul filtrării unor suspensii neomogene, unde contactele sunt produse prin difuziune şi intercepţie directă, nu poate exista o proporţionalitate unică între eficienţa de contact, mărimea granulelor mediului filtrant şi viteza de filtrare. Cercetând eficienţa filtrării în funcţie de mărimea particulelor în suspensie, se constată că parametrul filtrării este proporţional cu δ-2/3 în cazul difuziei şi cu δ2 în cazul intercepţiei directe. Rezultă deci că mărimea particulelor în suspensie influenţează direct eficienţa filtrării şi, în consecinţă, tratamentul preliminar al apei trebuie făcut cu foarte mare grijă. În cazul cel mai general, cu considerarea tuturor mecanismelor de transport şi de fixare, parametrul filtrării se poate exprima printr-o relaţie de forma : λ = f(I,P,M,G,Re) (4.13) Pe baza acestor observaţii rezultă că eficienţa procesului de filtrare depinde de simultaneitatea mecanismelor de transport şi de fixare, de natura şi mărimea particulelor, modul în care sunt echipate şi exploatate filtrele.

4.5. Instalaţii utilizate pentru epurare. Amplasare, dimensionare, exploatare

Având în vedere caracteristicile apelor uzate, caracteristici rezultate şi puse în evidenţă de analizele chimice efectuate în laboratorul Agenţiei de Protecţia Mediului Galaţi s-a optat pentru o schemă de epurare prin:

52

1. coagulare şi decantare - se adaugă sulfat de aluminiu 0.8 kg/m3, are rolul de a coagula şi precipita materiile în suspensie din apa uzată;

2. filtrare primară pe filtru granular monostrat, pietriş cu granulaţia de 7 - 15 mm; reţine particulele de dimensiuni mari şi mijlocii;

3. filtrare secundară cu filtru granular dublustrat nisip şi pietriş (3 - 7 mm); reţine substanţele extractibile, suspensiile fine şi de natură coloidală;

4. adsorbţie pe strat fluidizat de cărbune activ - reduce detergenţii sintetici, cianurile, azotul amoniacal;

5. percolare (stripare cu aer) în contracurent printr-un strat de pietriş cu granulaţia de 7 - 15 mm. Reducerea CCO - Cr, eliminare exces de clor şi materii volatile;

6. clorinare - tratare cu cloramina T, prin labirinţi (30 g/m3 de apă); distruge microorganismele şi purifică apa din punct de vedere sanitar;

7. colectare apă epurată - recircularea ei în procesele tehnologice şi menajere, rezervă apă pentru stins incendii.

Având în vedere probele obţinute, ulterior s-a trecut la proiectarea staţiei la scară industrială care respectă fluxul din schema bloc. Staţia de epurare propriuzisă se compune din următoarele:

un bazin de coagulare, de 27 m3; doua filtre granulare a câte 1 m3 fiecare; un compartiment de adsorbţie, de 6 m3; un compartiment de clorinare, de 4 m3; bazinul pentru stripare în contracurent, de 6 m3; bazin colector ape epurate, de 36 m3.

Cu excepţia celor doua filtre granulare bazinele şi compartimentele staţiei vor fi executate din beton armat cu grosimea pereţilor de 20 cm.

4.5.1. Tehnologia şi etapele epurării apelor uzate

Coagularea Apa uzată din bazinul colector (2) (figura 4.4) este preluată cu ajutorul pompei submersibile (PS1) şi pompată în bazinul pentru coagulare (3). Pentru un metru cub de apă uzată se adaugă 0.8 kg coagulant (sulfat de aluminiu). Timpul de staţionare, după adăugarea soluţiei de sulfat este de cca. două ore, timp în care particulele fine în suspensie şi particulele coloidale coagulează sub formă de flocoane.

53

Filtrarea Din bazinul de coagulare, cu ajutorul pompei (P2) apa este trimisă forţat în presfiltrele (4) şi (5), unde sunt reţinute particulele coagulate. Filtrul primar (4) este un filtru granular monostrat alcătuit din pietriş cu granulaţia de 7 - 15 mm, iar filtrul secundar (5) este un filtru granular dublustrat alcătuit din pietriş şi nisip de 3 - 7 figura 4.5. După această etapă, apa devine incoloră şi fără particule în suspensie, fără corpuri străine.

Adsorbţia şi aerarea După filtrarea secundară, apa este trecută printr-un bazin de filtrare cu cărbune activ (6). Aici se reduc concentraţiile mai multor indicatori precum: cianurile, detergenţii sintetici, sulfurile şi hidrogenul sulfurat, fosforul. În continuare, apa trece în bazinul (7) de stripare (aerare). Procesul se desfăşoară în prezenţa unui strat de pietriş cu granulaţia de 7 - 15 mm cu ajutorul aerului comprimat (1.5 - 2 bari) printr-o reţea de conducte cu multe orificii, reţea montată la partea inferioară a bazinului de aerare. Aerarea are drept scop îmbunătăţirea CCO - Cr şi reducerea azotului amoniacal din apă.

Clorinarea În compartimentul (8) are loc procesul de clorinare, proces necesar pentru distrugerea microorganismelor, îmbunătăţirea proprietăţilor şi ameliorarea calităţii apei. Acest proces se realizează prin adăugarea de cloramina T, în cantitate de 30 grame la un metru cub de apă. Clorinarea se realizează prin circulaţia apei în labirint şi staţionarea ei cca. 30 minute. Cu ajutorul pompei P3, apa din bazinul de clorinare este pompată în bazinul (9), de stocare a apei epurate. De aici, cu pompa submersibilă PS5

apa este recirculată în procesele tehnologice şi circuitul menajer din fabrică. Tot din acest bazin vom avea şi un sorb S şi o conductă cu două racoarde (A şi B), pentru alimentarea cu apă în caz de incendii. Periodic, bazinul filtrant cu cărbune activ şi presfiltrele se spală prin circulaţie inversă, cu ajutorul pompei P4. Presfiltrele (4) şi (5) se curăţă ciclic şi cu ajutorul aerului comprimat în contracurent. Capacitatea nominală de epurare pentru un schimb de lucru (8 ore) este de cca. 20 - 25 m3 de apă.

4.5.2. Elemente mecanice şi electrice

54

Elementele de aerare sunt alimentate cu aer comprimat din reţeaua fabricii, de la compresorul de lângă hala nr. 7 vopsitorie electrostatică. Aerul este adus printr-o conductă de ½ ţoli şi pe traseu este prevăzut un filtru pentru a preîntâmpina pătrunderea urmelor de ulei sau alte impurităţi în apa epurată precum şi cu un regulator de presiune. Alimentarea cu energie electrică se face din reţeaua fabricii. Pentru protecţia cablurilor se vor utiliza tuburi de protecţie şi instalaţia sa va lega la pământ pentru prevenirea electrocutărilor. Tabloul de comandă are rolul de a asigura funcţionarea şi protecţia instalaţiilor electrice existente, în conformitate cu prevederile normativelor în vigoare. Puterea instalată va fi de 10 kw.

55

Figura 4.4 Schema funcţională a staţiei de epurare ape uzate

Tabelul 4.3

Poziţia Denumirea1 Bazin decantor2 Bazin colector3 Bazin coagulare (27m3)4 Filtru primar5 Filtru secundar6 Filtrare cu cărbune activ7 Bazin pentru aerare8 Bazin pentru clorinare9 Bazin colector apă epurată10 Rs - robineţi sferici11 PS1,PS5 - pompe submersibile12 P2, P3, P4 - electropompe13 S - sorb14 A, B - racordare pompe incendiu

56

Figura 4.5 Filtru granularTabelul 4.4

Poz. Denumirea UM Material Cantitate1 Corp filtru Buc Oţel inox 12 Conductă intrare apă Buc Propilenă 13 Masa filtrantă granulară Kg Pietriş 3-5 mm 1604 Placă poroasă Buc - 15 Suport susţinere placă Buc PVC 46 Picioare fixare filtru Buc OL 37 37 Conductă evacuare Buc Propilenă 18 Robinet sferic 2′ Buc Inox 1

57

4.6. Plan general. Detalii de construcţii4.6.1. Amplasament

Staţia de epurare a apelor uzate este amplasată în incinta fabricii, în partea de vest, lângă cele două bazine colectoare existente figura 4.6, după cum reiese şi din figura 4.7, plan general. Cota 0.00 este + 89.50 (faţă de nivelul mării).

Figura 4.6 Bazin colector apă uzată

58

Figura 4.7 Vedere de ansamblu S.C Beyler S.A

59

4.6.2. Proiectarea staţiei de epurare

În principiu, staţia de epurare se compune din următoarele părţi principale (figura 4.8):

1. Bazin coagulare (3000x3000x3000 27 m3);2. Bazin adsorbţie - aerare - clorinare (2000x2000x4000 mm 16 m3):

- bazin adsorbţie (1500x2000x2000 mm 6 m3);- bazin aerare (1500x2000x2000 mm 6 m3);- bazin clorinare (1000x2000x2000 mm 4 m3).

3. Bazin apă epurată (4000x3000x3000 mm 36 m3).

Figura 4.8 Fundaţii - detalii I, ale staţiei de epurare

60

Având în vedere că în primul bazin (pentru floculare) se va utiliza ca reactiv sulfatul de aluminiu, dat fiind acţiunea ionilor sulfatici, care duce la coroziunea prin dizolvare-levigare a betonului, se impune silicatizarea suprafeţei interioare a respectivului bazin. Aceasta se face cu silicat de sodiu prin pensulare sau pulverizare, asigurându-se o acoperire uniformă şi, totodată, o adâncime de pătrundere în beton de 1 - 1.5 cm. Aceste bazine sunt executate din beton armat, îngropate, partea lor superioară reprezentând cota 0. În conformitate cu Norma Europeană ENV 206 si NE 012/99, pentru construcţia bazinelor se va utiliza un beton marca B 300, clasa de rezistenţă C32/40 T3 / 4, cu ciment Portland de tip CEM I 42.5 R conform SR 197 - 1 - 2002. Raportul a/c = 0.5. Armătura este alcătuită din oţel beton OB 37, cu Ø 8 şi Ø 10 mm, conform extrasului de armătură prezentat în tabelul 4.5.

Tabelul 4.5Marca Diametrul

[mm]Nr.

barelorasemenea

[buc]

Lungimea unei bare

[m]

Lungimi în metri pe Φ pentru barele dintoate elementele

Φ 10 mm

Φ 8 mm Φ 6 mm

1 10 36 8.10 291.62 8 80 3.70 2962′ 8 102 3.50 3573 8 256 3.30 8444 6 608 0.25 1525 8 50 2.60 1306 8 72 5.00 3607 8 230 2.30 529

Total lungimi pe Φ 291.6 2516 152Masa pe ml 0.617 0.395 0.222Masa pe Φ 179.9 993.8 33.7Masa totală 1210 kg OB 37

61

Figura 4.9 Fundaţii - detalii II, ale staţiei de epurare

62

Pereţii bazinelor vor avea grosimea de 20 cm. Săpăturile se vor executa mecanizat şi finisat manual. Structura la baza respectivelor bazine este conform cu figura 4.10.

Beton armat - 20 cm Hârtie speciala KRAFT

Nisip pilonat în grosime de 2 cm.

Balast cilindrat în grosime de 20 cm.

Löess compactat 98 % în grosime de 20 cm.

Figura 4.10 Secţiune prin structura de bază a construcţiei

Filtrele granulare, tabloul electric de comandă şi pompele, mai puţin pompele submersibile, vor fi amplasate în incinta închisă şi protejate contra îngheţului.

4.6.3. Brevier de calcul

Bazinele sunt din beton armat, îngropate în pământ. Schema de calcul este prezentată în figura 4.11. S-a considerat peretele bazinului încastrat pe trei laturi deoarece este fixat la capete de ceilalţi doi pereţi verticali, iar baia este fixată de fundul bazinului, care este tot din beton armat.

63

Figura 4.11 Schema de calcul pentru bazine din beton armat, îngropate în pământ

Presiunea de calcul este dată de relaţia (4.14):

pc=ph+pd [N/m2] (4.14)

În care: ph - presiunea hidrostatică; pd - presiunea hidrodinamică dezvoltată de lichid pe pereţii bazinului, în condiţiile mişcărilor tectonice ale scoarţei terestre, N/m2.

ph=ρ·g·h [N/m2] (4.15)

În care: ρ - densitatea lichidului (kg/m3); g - acceleraţia gravitaţională (m/s2); h - înălţimea lichidului în bazin (m).

L1

L2

M1' M2 M1

'

qL2

qL1

M1

M2'

64

pd=0,392·D·ρ·g·Ks·k3

(4.16)

În care: K2 - coeficient de seismicitate; k3 - coeficient de zvelteţe Coeficientul k3 se determină dintr-o nomogramă. Pe nomogramă mai apar notaţiile H, care este înălţimea totală a bazinului, m. Hu înălţimea utilă (Hu=H-0.3m), bazinul nu se umple niciodată până la limita superioară. Încărcarea q este dată de relaţia (4.14), în care q = pc. Pentru schema de calcul vom avea:M1= α51·q·L (4.17)q1=β51·q (4.18)M2=α52·q·L (4.19)q2= β52·q (4.20)M1

’=-( q1·L )/12 (4.21)M2

’= (q2·L )/8 (4.22)

Unde : α51,α52, β51, β52 - coeficienţi de influenţă. Se adoptă: 0.0171; 0.0287; 0.511 respectiv 0.490.q = pc = ph+ pd =1000·9.81·2.70+0.392·4·1000·9.81·0.005·1=27 256.10 N/m2

M1 = 0.0171·27 256.10·16=7457.26 Nm (4.23)M2 = 0.0287·27 256.10·9=7040.25 Nm (4.24)

q1 = 0.511·27 256.10=13927.86 N/m2 (4.25)q2 = 0.490·27 256.10=13355.48 N/m2 (4.26)M1

’ = (13927.86·16)/12=-18570.48 Nm (4.27)M2

’ = -(13355.48·9)/8=-15024.91 Nm (4.28) 4.7. Instalaţii electrice şi mecanice

Staţia de epurare a apelor uzate şi menajere, prin schema tehnologică adoptată cuprinde o instalaţie electrică, instalaţie necesară acţionării pompelor şi o instalaţie de aer comprimat, necesară procesului de aerare.

4.7.1. Instalaţia electrică

65

Staţia de epurare dispune de două pompe submersibile (PS1 şi PS2), trei electropompe, fiecare cu putere între 1.5 şi 2 kw, doi senzori electronici de nivel, pentru bazinul de coagulare respectiv pentru bazinul cu apă epurată, tabloul electric de comandă şi cablurile de alimentare. Alimentarea se face de la hala nr. 9 debitare metal prin intermediul unui cablu electric din cupru liţat 4 x 4 mm2 până la tabloul electric de comandă. De la tabloul electric branşamentele se fac pe cablu din cupru liţat de 4 x 1.5 mm2. Comanda de pornire a pompelor se face manual prin intermediul unor chei O-I (220 v, 10 A). Oprirea pompei submersibile PS1 şi a pompei P3 se va face prin intermediul senzorilor electronici de nivel SE1 şi SE2 figura 4.12. Puterea instalată este de 10 kw. Instalaţia este prevăzută cu împământare. Alimentarea se face prin cablu aerian (cel de 4 x 4 mm2). Traseele cablurilor vor fi pozate şi izolate corespunzător prin tuburi de protecţie. Iluminatul în camera pompelor şi a filtrelor granulare este asigurat prin intermediul a două lămpi fluorescente a câte 40 w fiecare.

Tabelul 4.6DENUMIREA Nr.buc

S1,S3, S5, S7, S9 - siguranţă automată 380 v, 6 A 5S2,S4, S6, S8, S10 - siguranţă automată 220 v, 3 A 5S0 - siguranţă automată 380 v, 32 A 1C1, C2, C3, C4 - contactor 380 v, 10 A (bobina 220v) 5RT1,2,3,4,5 - releu termic 4 - 10 A, 380 v 5SE1, SE2 - senzor electronic de nivel 2CH1,2,3,4,5 - cheie O - I, 220 v, 10 A 5

66

Figura 4.12 Schema electrică a staţiei de epurare

67

4.7.1.1. Necesar de materiale electrice

1. cablu electric din cupru liţat 4 x 4 mm2 = 40 ml (pentru alimentare);2. cablu electric din cupru liţat 4 x 1.5 mm2 = 100 ml;3. cablu electric din cupru liţat 2 x 1.5 mm2 = 50 ml;4. siguranţă automată 380 v, 32 A = 1 buc.;5. siguranţă automată 220 v, 3 A = 5 buc.;6. contactori 380 v, 10 A (cu bobină la 220 v) = 5 buc.;7. releu termic 380 v, 4 ÷ 10 A = 5 buc.;8. senzori electronici de nivel = 2 buc.;9. cheie O - I, 220 v, 10 A = 5 buc.;10.lampă fluorescentă 1 x 40 w = 2 buc.;11.întrerupător 220 v = 2 buc.

4.7.2. Instalaţia de aer comprimat

În cadrul staţiei de epurare, aerul comprimat este necesar pentru procesul de aerare, în urma căruia se îmbunătăţeşte consumul chimic de oxigen al apei. Aerul este asigurat de la staţia de compresoare nr. 3, prin intermediul unei conducte de 3/4'. Circuitul de aer este prevăzut cu un regulator de aer pentru reglarea presiunii în procesul de aerare al apei. Se vor utiliza pentru circuitul de aer conducte din pexal şi robineţi sferici, conform desenului de execuţie figura 4.13. Tot în camera pompelor vor fi amplasate şi cele două filtre granulare monostrat, respectiv dublustrat.

4.7.3. Instalaţia de pompe

Staţia de epurare cuprinde un număr de 5 pompe acţionate electric. Puterea motoarelor de cţionare este de 1.5 - 2 kw. Debitul pompelor este de 6 - 8 m3/ oră. Conductele de legătură, pentru circulaţia apei, utilizează conducte din propilenă cu un diametru de 2 ţoli. Robineţii de închidere-deschidere sunt de tip sferic. Conducta de aducţiune a apei, de la bazinul colector secundar către bazinul de coagulare este pozată la cota 0 şi va fi izolată termic pentru protecţia la îngheţ.

68

Figura 4.13 Plan general, instalaţii electrice şi de aer

Tabelul 4.7DENUMIREA Nr. buc

PS1, PS2 - pompe submersibile 2P2…P4 - electropompe 3T - tablou electric de comandă 1F1, F2 - filtre granulare 2RP - regulator de presiune 1RS - robinet sferic 3DA - duze aerare 60

69

CAPITOLUL V

Rezultate obţinute în urma proceselor de epurare a apei.

În urma experimentărilor efectuate, după schema de epurare adoptată, precum şi a efectuării de analize chimice de către laboratorul autorizat al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Galaţi s-a constatat că apele respective, după epurare s-au încadrat în indicatori de calitate NTPA 001, limitele maxime admisibile fiind sub limita prevederilor respectivului act normativ. În continuare în tabelul 5.1 se prezintă rezultatele analizelor chimice de calitate a apei înainte de epurare (anexa 2 - buletin de analiză).

Tabelul 5.1 Nr.Crt. Indicatori U M Rezultate

Limitamaximă

admisibilă1. pH upH 6.48 6.5 – 8.52. Materii în suspensie mg/dm3 243 353. Azot amoniacal mg/dm3 19,866 2.04. CCO - Cr mgO2/dm3 28.13 1255. Detergenţi sintetici mg/dm3 11.16 0.56. Substanţe extractibile mg/dm3 11 207. Fier total ionic (Fe2+, Fe3+) mg/dm3 4.6 5.08. Cianuri totale (CN) mg/dm3 0.368 0.19. Nichel (Ni2+) mg/dm3 0.48 0.510. Crom total (Cr3+, Cr6+) mg/dm3 0.022 1.011. Fosfor total (P) mg/dm3 0.7 1.012. Cupru (Cu2+) mg/dm3 3.85 0.113. Clor rezidual liber mg/dm3 0.12 0.214. Sulfuri şi hidrogen sulfurat mg/dm3 0.115 0.515. Cloruri (Cl) mg/dm3 101.6 500.0

70

Rezultate ale analizelor chimice de calitate a apei obţinute după epurare tabelul 5.2 (anexa 3 – buletin de analiză)

Tabelul 5.2

Nr.Crt.

Indicatori U.M Rezultate Limitamaximă

admisibilă

Metoda de analiză

1.pH upH

7.29 6.5-8.5 SR ISO 10523-97

2. Materii în suspensie

mg/dm3 10 35 STAS 6953-81

3. Azot amoniacal

mg/dm3 1.0 2.0 STAS 6560-82

4.CCO - Cr

mgO2/dm3

20 125 SR ISO 6060-96

5. Detergenţi sintetici

mg/dm3 0.405 0.5 SR ISO 7875-96

6. Substanţe extractibile

mg/dm3 4 20 SR 7587-96

7. Fier total ionic (Fe2+, Fe3+)

mg/dm33.61 5.0 SR ISO 6332-97

8. Cianuri totale (CN)

mg/dm3 0.101 0.1 SR ISO 6703/1-98

9. Nichel (Ni2+)

mg/dm3 0.19 0.5 STAS 7987-79

10. Crom total (Cr3+, Cr6+)

mg/dm3 0.006 1.0 SR ISO 9174-98

11. Fosfor total (P)

mg/dm3 0.5 1.0 STAS 10064-75

12. Cupru (Cu2+)

mg/dm3 0.1 0.1 STAS 7795+80

13. Clor rezidual liber

mg/dm30.04 0.2 STAS 6364-78

14. Sulfuri şi hidrogen sulfurat

mg/dm30.013 0.5 SR ISO 10530-

97

15. Cloruri (Cl) mg/dm3 65.9 500.0 STAS 8663-70

71

Spre exemplificare s-a întocmit un grafic (figura 5.1) pentru a se evidenţia rezultatele obţinute.

Figura 5.1 Rezultate comparative privind conţinutul de materii poluante a apelor uzate de la S.C Beyler S.A

72

CAPITOLUL VI

Antecalculaţie economică

În prezent apele uzate rezultate din procesele de fabricaţie sunt vidanjate periodic de către S.C Apă Canal Galaţi, conform unui contract încheiat între cele două părţi. Având în vedere că indicatorii de calitate ai apelor sunt depăşiţi (radicând astfel costul vidanjării) precum şi faptul că serviciile de vidanjare se efectuează în medie de 3-4 ori pe lună, costul unei singure prestări fiind de aproximativ 1000 EUR, costurile totale anuale în acest sens se ridică la cca. 70 000 EUR. În urma întocmirii unui necesar de materiale, dacă se ţine cont că lucrarea se execută în regie proprie, costurile totale de execuţie se ridică la cca. 10 000-12 000 EUR. Prin diferenţă, rezultă economia realizată de cca 50 000 EUR, dacă societatea ar construi această staţie de epurare a apelor uzate. În urma discuţiilor, s-a concluzionat că în trimestrul al treilea al anului 2008 va începe construcţia staţiei de epurare după proiectul prezentat.

73

CAPITOLUL VII

Evaluarea impactului asupra mediului

7.1. Date generale

Acest studiu a fost întocmit la stadiul general al activităţilor existente din S.C Beyler S.A şi a staţiei noi de epurare a apelor uzate. Baza de întocmire o constituie Ordinul Ministerului Mediului nr. 863 din 26.09.2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi Ordinul Ministerului Mediului nr. 210 din 25.03.2004 privind modificarea Ord. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.

7.1.1. Profil de activitate

Fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie din metal şi lemn, coduri CAEN :

3614 - producţia altor tipuri de mobilier (uşi); 2812 - fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie din metal; 2851 - tratarea şi acoperirea metalelor; 2852 - operaţiuni de mecanică generală; 2521 - fabricarea plăcilor, foliilor, tuburilor şi profilelor din material

plastic; 2523 - fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii.

7.1.2. Amplasament Extravilanul comunei Vânători, judeţul Galaţi, DN 26, km 11, cu vecinătăţile următoare :

1. N - terenuri proprietăţi particulare;2. E - drumul naţional DN 26 Galaţi - Bârlad;3. V - terenuri proprietăţi particulare;4. S - terenuri proprietăţi particulare.

74

7.2. Descrierea activităţii în cadrul S.C Beyler S.A7.2.1. Scop si necesitate

În prezent, pe amplasamentul din extravilanul comunei Vânători, jud. Galaţi, se desfăşoară următoarele activităţi principale:

1. Cod CAEN-3614 - Producţia altor tipuri de mobilier, în care se încadrează şi activitatea de acoperire a suprafeţelor de lemn prin vopsire - o activitate aflată sub incidenţa Directivei COV şi a Directivei IPPC, care se supune procedurii de autorizare integrate de mediu;

2. Cod CAEN-2812 - Fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie din metal - activitate cu impact semnificativ, care se supune procedurii de autorizare în conformitate cu prevederile Ord. 876/2004;

3. Cod CAEN-2851 - Tratarea şi acoperirea metalelor - activitate cu impact semnificativ;

4. Cod CAEN-2852 - Operaţiuni de mecanică generală - activitate cu impact semnificativ;

5. Cod CAEN-2521- Fabricarea plăcilor, foliilor, tuburilor şi profilelor din material plastic - activitate cu impact semnificativ;

6. Cod CAEN-2523 - Fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii - activitate cu impact semnificativ;

7. Cod CAEN-3720 - Recuperarea deşeurilor şi resturilor nemetalice reciclabile - activitate cu impact semnificativ.

7.2.2. Descrierea activităţii desfăşurate în cadrul obiectivului

Activităţile principale cu impact semnificativ care se desfăşoară în prezent pe amplasament, care se supun procedurii de autorizare în conformitate cu prevederile Ord.876/2004 sunt:

7.2.2.1. Fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie din metal

Aceste activităţi au fost descrise anterior.

75

7.2.2.2. Producerea energiei termice

Societatea are centrale termice proprii care utilizează gazul metan drept combustibil pentru asigurarea apei calde necesare încălzirii si realizării microclimatului, precum şi a aburului necesar în procesul de fabricaţie. Acestea sunt:

1. Centrala termică tip THERMASI Grecia, amplasată în hala nr. 3 (stânga) cu următoarele caracteristici tehnice: capacitate 49 kW; temperatura apei 90° C; randamentul 90.5 %; consumul de gaz metan 6.5 m3/h.

2. Centrala termică tip THERMASI amplasată în hala nr. 5 (dreapta) - cu următoarele caracteristici tehnice:

temperatura apei 90° C; randamentul 90-92 %; consumul de gaz metan 2.5 m3/h.

3. Centrala termică tip THERMASI Grecia amplasată în hala nr. 8 dreapta cu aceleaşi caracteristici. Gazele arse de la centralele termice sunt evacuate în atmosferă prin intermediul unor coşuri de dispersie cu H=6 m, Ø 380 m.

7.2.2.3. Asigurarea cu energie electrică

Asigurarea cu energie electrică se realizează prin preluare pe bază de contract din SEN prin intermediul unui post trafo care este pe amplasament, dar este proprietatea S.C ELECTRICA S.A Galati.

7.2.2.4. Asigurarea apei

S.C Beyler S.A Comuna Vânători, jud. Galaţi dispune de 2 surse subterane proprii de alimentare cu apă: - un puţ forat F1, cu o adâncime de 230 m, echipat cu pompă de tip TESLA FP 44055, amplasat în incinta punctului de lucru, pentru alimentare cu apă de incendiu, apă tehnologică şi pentru grupurile sanitare; - fântână săpată cu H=30 m, pentru alimentare cu apă potabilă (cismelele pentru băut apă din curtea societăţii). Începând cu data de 1.01.2007 această sursă de apă a fost închisă, datorită calităţii slabe a apei potabile, conţinut ridicat de plumb ( peste 5 ori LMA).

76

Pentru neutralizarea apelor uzate tehnologice ce rezultă din secţia de acoperiri metalice, societatea dispune de o staţie de neutralizare a apelor uzate pentru care se caută soluţii optime în vederea eliminării substanţelor periculoase. În acest sens, există în prezent o colaborare cu firma HENKEL-ROMÂNIA în vederea optimizării tehnologice de neutralizare.

7.2.2.5. Instalaţii de ventilaţie şi de depoluare a aerului

În procesul de vopsire şi lăcuire a subansamblelor metalice, în tunele rezultă pulberi (sedimentabile şi în suspensie), care sunt evacuate prin sisteme de exhaustare, alcătuite din ventilator-exhaustor şi filtre, cu rolul de reţinere a pulberilor, înainte de evacuarea în atmosferă. Filtrele sunt montate într-o cutie metalică, cu stuţuri de intrare şi ieşire fiind confecţionate din materiale textile sau din hârtie. Fiecare cabină de vopsire-lăcuire este prevăzută cu o baterie de exhaustare-filtrare, care realizează randamente de reţinere de peste 95 %, astfel încât la o funcţionare normală, concentraţiile în poluanţi (pulberi în suspensie) la evacuarea în atmosferă (emisii) deasupra acoperişului halei, prin intermediul unei tubulaturi din tablă de oţel, se situează sub LMA conform prevederilor Ord. 592/2002, care sunt de 50 micrograme/Nm3

media pe 24 de ore. Se recomandă verificarea periodică a sistemelor de exhaustoare- filtrare poluanţi, astfel încat să fie depistate şi eliminate neetanşeităţile ce pot apărea la îmbinări şi care duc la apariţia unor concentraţii mari de poluanţi în atmosfera de lucru. În hala de fabricare şi acoperire a accesoriilor pentru uşi (broaşte, balamale, etc.) (hala nr. 6 dreapta) băile de decapare, cromare, nichelare sunt montate ventilatoare prin intermediul cărora vaporii rezultaţi de la aceste băi sunt evacuate direct în atmosferă.

7.2.2.6. Consumuri de materii prime, materiale auxiliare şi utilităţi realizate în anul 2007

Materia primă de bază în procesul de fabricare de elemente de dulgherie şi tâmplărie din metal este tabla utilizată pentru fabricarea părţilor de rezistenţă ale uşilor, aprovizionată de la S.C MITTAL STEEL S.A Galaţi şi folosită ca feţe de uşi. Cantitatea de materii prime şi materiale auxiliare utilizate în procesul de producţie a uşilor în anul 2007 este prezentat în tabelul 7.1.

77

Tabelul 7.1Nr.Crt. Denumire material U.M

Cantitatea consumată în anul

20071. Tablă T 7.402.0612. Vopsea pulbere epoxi poliesterică T 1143. Clei ureo-formaldehidic T 42.9204. Cherestea Mc 253.675. Folie PVC Mp 124.9556. Furnir Mp 193.8457. Adeziv E.V.A. T 9.3968. Spumă poliuretan T 106.1809. Vată minerală Mp 50.09510. Finish folie Mp 187.43411. Autocolant Mp 20.07512. Electrozi Buc 68.46813. Decapant Alozin S30 T 5,33014. Decapant Alozin S20 T 2,96015. Decapant Alozin P108 T 0.33616. Pasivant Alozin C101 T 0.224

Consum de materiale pentru acoperiri mecanice accesorii uşi17. Sodă caustică T 1,31818. Soluţie de cianură de sodiu T 0.60619. Soluţie de cianură de cupru T 0.02720. Soluţie de cianură de potasiu T 0.12621. Soluţie de acid cromic T 0.46922. Soluţie de sulfat de nichel T 1,41323. Soluţie de clorură de nichel T 0.38524. Soluţie acid boric T 0.40625. Soluţie catalizator de cromare T 0.02326. Soluţie acid sulfuric T 3,33627. Soluţie acid clorhidric T 0.97028. Soluţie amoniac T 0.13729. Soluţie lac luciu T 0.51630. Soluţie lac transparent T 0.20231. Soluţie lac colorat T 0.959

78

Consumurile de materii prime, materiale de bază pentru producerea TERMOPANULUI pentru anul 2007 sunt prezentate în tabelul 7.2.

Tabelul 7.2Nr.Crt. Denumire material U.M

Cantitatea consumată în anul

20061. Accesorii profil pt. geam 6 mm Buc 12.0002. Accesorii profil pt. geam 12 mm Buc 20.1503. Accesorii profil pt. geam 16 mm Buc 69.2004. DMA T 9,9335. Aklub K20 T 87.16. Akropan 7050 G T 6,9007. Akropan 7161 GB T 2,1008. Baghetă eko aluminiu 15.56 mm Ml 20.004,92

9. Baghetă geam dublu diverse dimensiuni Ml 54.71710. Balamale diverse tipuri Buc 32.61711. Bioxid de titan RGX 10 Kg 3.70012. Blocuri fixare Buc 14.46513. Broaşte uşi diverse tipuri Buc 34814. Chedere Ml 16.83415. Distanţiere Buc 71.85216. Espaniolete diverse tipuri Buc 11.82617. Geam-diverse tipuri Mp 52.72318. Mânere Buc 10.00219. Opritori Buc 2.65820. Profile diverse tipuri Ml 113.40221. Sită 1.2-1.6 mm Ml 72522. Zamac (aliaj pt. mânere) kg 45.976

79

Utilităţile utilizate în procesul de producţie în anul 2007 sunt prezentate în tebelul 7.3.

Tabelul 7.3

Nr.crt. Utilitatea U.M. Consum în 2007

1. Energie electrică MW 2.607.248

2. Apă mii m3 5,0883. Gaze naturale Nm3 209.849

Depozitarea materiilor prime, materialelor auxiliare, combustibililor, lubrifianţilor şi a produselor finite se face astfel:

1. Depozitul de tablă Rulourile de tablă sunt depozitate pe o suprafaţă betonată situată în faţa halelor notate cu nr. 9. Depozitul este parţial împrejmuit cu gard din plasă de sârmă.

2. Depozitul de materiale auxiliare Materialele auxiliare folosite în procesul de producţie sunt depozitate în spaţii special amenajate, în halele nr. 2 şi 3 (şirul de hale din partea dreaptă privit dinspre accesul în incintă).

3. Depozite de combustibili, lubrifianţi, produse finite Societatea nu deţine depozite pentru combustibil sau lubrifianţi. Societatea utilizează benzină în procesul de polizare a accesoriilor montate la uşi. Benzina se stochează în butoaie metalice de 220 l fiecare (volum maxim), care se păstrează în magazia de materiale auxiliare. În procesul tehnologic se utilizează motorină pe post de combustibil, pentru a alimenta un arzător care funcţionează pentru a topi aliaje. Volumul de stocare a rezervorului metalic este de cca. 800 l, dar alimentarea se face manual cu bidoane de 20 l. Acest rezervor este impropriu scopului pentru care este folosit, aşa cum s-a prezentat anterior. În prezent societatea are de gând să dezvolte capacitatea de transport a societăţii şi în anul 2008 pe amplasamentul parcării auto, are de gând să dezvolte capacitţi de depozitare/stocare/distribuţie combustibil şi lubrifianţi auto.

80

Produsele finite (uşi de interior, geamuri şi uşi tip TERMOPAN), după ce au fost finisate sunt împachetate şi stocate în cadrul halei nr. 1 (stânga) şi respectiv în cadrul secţiei TERMOPAN.

Materiale de construcţii Din totalul suprafeţei construite, suprafaţa construcţiilor aferente activităţii analizate este: -Hala nr. 6 stânga - cu SC = 2083 m2

-Hala nr. 7 stânga - cu SC = 2083 m2

-Hala nr. 8 stânga - cu SC = 2083 m2

-Hala nr. 9 stânga - cu SC = 2083 m2

-Hala nr. 1 dreapta - cu SC = 2083 m2

-Hala nr. 2 dreapta - cu SC = 2083 m2

-Hala nr. 4 dreapta - cu SC = 2083 m2

-Hala nr. 5 dreapta - cu SC = 2083 m2

-Hala nr. 6 dreapta - cu SC = 2083 m2

-Hala nr. 7 dreapta - cu SC = 2083 m2

-Hala nr. 8 dreapta - cu SC = 2083 m2

-Bazin din beton cu un volum de 22.5 m3 pentru colectarea apelor uzate rezultate de la secţia de vopsitorie electrostatică. Construcţiile existente în cadrul societăţii sunt realizate din: - fundaţii din beton - stâlpi de beton - grinzi - acoperişuri din azbest Pentru buna desfăşurare a activităţilor, societatea se aprovizionează periodic cu materii prime, materiale, piese de schimb care sunt depozitate în spaţii speciale amenajate. În incinta societăţii există un rezervor semiîngropat, din beton cu un volum de 300 m3, pentru înmagazinarea apei tehnologice, pentru nevoi igienico-sanitare şi a rezervei intangibile de incendiu.

7.3. Detalii de amplasament

S.C Beyler S.A Comuna Vânători, jud. Galaţi, este amplasată în spaţiile unei ferme de creştere a puilor pentru carne, a fostei S.C AVICOLA S.A Galaţi, în exteriorul comunei Vânători , jud. Galaţi, DN 26, km 11. Suprafaţa totală a amplasamentului este de 71.537 mp. Din care:

suprafaţa construită: 38.583 m2; suprafaţa de transport: 16.321 m2; suprafaţa liberă: 16.633 m2.

81

Din suprafaţa totală a amplasamentului S.C Beyler S.A Comuna Vânători, jud. Galaţi, cca. 50 % reprezintă suprafaţa aferentă instalaţiilor non IPPC, obiectul prezenţei documentaţii. Accesul la S.C Beyler S.A Comuna Vânători, jud. Galaţi se face cu mijloace auto, din Drumul National DN 26, Galaţi-Oancea, prin două porţi glisante stânga-dreapta, cu deschiderea de 7.50 m. S.C Beyler S.A, se învecinează cu:

Nord - Terenuri proprietăţi particulare; Est - Drumul Naţional DN 26, Galaţi-Oancea; Vest - Terenuri proprietăţi particulare; Sud - Terenuri proprietăţi particulare.

7.4. Amplasarea în mediu7.4.1. Elemente de geologie

Conform "Normativului pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor civile şi industriale", P-100/1992, zona Galaţi se află în arealul zonei seismice C, având valoarea coeficientului kS= 0.20. Aceasta indică că în zonă se resimt cutremurele de pământ cu epicentrul în zona muntoasă Vrancea. Ele pot avea intensităţi relativ mari de 5-7 grade pe scara Richter, iar în secundar în zonă se resimte şi cutremurele de pamânt cu intensităţi mai mici (sub 5 grade pe scara Richter), de origine pontică sau prebalcanică. Tipul zonal de sol pe care este amplasat obiectivul este leossoid, sensibil la înmuiere, situat în zona de nord a municipiului Galaţi, în extravilanul comunei Vânători, cu acces din DN 26 Galaţi-Oancea, pe terasa Lacului Brateş. Din punct de vedere pedologic, amplasamentul obiectivului se află într-o zonă de cernoziomuri carbonatice dezvoltate pe leoss cu conţinut de 3-3.3 % humus şi cernoziomuri levigate, slabe şi moderate, acumulate pe argilă luto-argiloase cu cca. 3.5 - 4.1% humus. Terenul de fundare este de tip leossoid, sensibil la înmuiere, astfel încât la realizarea construcţiilor se iau măsurile prevăzute în Normativul C7. Din analiza coloanei stratigrafice a fundamentului pe o linie de profil din câmpia Covurluiului (componentă a Câmpiei Române), spre Bărăgan, se constată că formaţiunile precambriene, reprezentate prin şisturile verzi, şi cele paleozoice se afundă din ce în ce mai mult spre nord. Dacă pe malul dobrogean al Dunării acestea se găsesc la suprafaţă, la Tecuci ajung la cca. 1500-1600 m, iar sub albia Siretului la 3500 m. Peste aceste formaţiuni urmează succesiunea depozitelor neogene: tortonian (marne calcaroase,

82

nisipuri, gresii), meotian la 2400 m (nisipuri), dacian la 1500 m (nisipuri, marne, argile), levantin de la 1500 la 500 m (argile, marne, nisipuri) şi cuaternar pe aproximativ 400 m grosime (argile, nisipuri, pietrişuri şi depozitele loessoide). Depozitele loessoide din zonă, au grosimi mari, de peste 20 m şi se deosebesc din punct de vedere granulometric şi al compoziţiei chimice de cele din zonele limitrofe-Bărăganul de sud, câmpia Râmnicului, Podişul Moldovei etc. Astfel, în câmpia Covurluiului inferior acestea se incadrează în depozite de leossoide fin nisipoase, cu fracţiunile de 0.20 - 0.02 între 25-50 % şi cele de 0.20 între 10 şi 20 %. Din punct de vedere chimic, SiO 2

reprezintă cca. 80 %, iar CaCO3 doar cca. 5 %. Valea Dunării, pe teritoriul judeţului Galaţi, reprezintă doar un sector scurt, de la confluenţa cu Siretul până la confluenţa cu Prutul. Lunca are lăţimi diferite în funcţie de promotoriile horstului dobrogean. De la confluenţa cu Siretul până în dreptul Galaţiului, Dunărea îşi continuă drumul spre nord, unde îşi schimbă brusc direcţia spre est. Se pare că această "chemare a mării" este influenţată de existenţa depresiunii tectonice predobrogiene. La est de Galaţi, cursul Dunării schimbă încă de două ori direcţia, prima oară pentru a ocoli promontoriul Bugeacului şi a doua oară promontoriul nord-dobrogean. Zona de amplasament face parte din partea de sud a câmpiei Covurluiului, care este un sol care se pretează culturilor agricole, iar dacă se irigă se pot obţine producţii foarte bune (zona de sud a Moldovei este una din cele mai secetoase din România, astfel încât irigaţiile sunt absolut necesare).

7.4.3. Resursele de apă7.4.3.1. Apa subterană

În zona de amplasament pânza freatică este cantonată la o adâncime medie de 15.0 - 20.0 m, amplasamentul fabricii fiind la o cotă mai mare de cca. 25 m faţă de cea a luncii Prutului (incinta Brateş) din apropiere. Sub raportul mineralizării, apele subterane au o mineralizare de peste 2.5 g/l aceste ape fiind în general nepotabile, parametrii de calitate neîncadrându-se în prevederile Legii 458/2002, care stabileşte calitatea apei potabile; totuşi aceste ape se folosesc fie pentru alimentarea cu apă a locuitorilor din zonă, fie pentru adăparea animalelor.

83

7.4.3.2. Apa de suprafaţă

În judeţul Galaţi , fluviul Dunărea, conform "Normativului privind obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă", aprobat prin Ordinul nr. 1/146/2002, în cele trei secţii de monitorizare, a obţinut încadrarea în clase de calitate, conform datelor prezentate în tabelul 7.4.

Tabelul 7.4

Secţiunea de controlClasa de calitate, conform Normativului de referinţă

O.M. 1/146/2002

Fluviul Dunărea

Amonte IIPort IIAval II

Indicatorii fizici, nutrienţii oxigenului şi ionii generali se încadrează în limite normale. Încărcarea cu poluanţi este mai mică decât în anii precedenţi datorită reducerii sau sistării activităţilor unor agenţi economici mari poluatori şi cu fermitate a prevederilor legislaţiei referitoare la calitatea apelor. Dunărea reprezintă principala apă curgătoare de pe teritoriul judeţului şi străbate teritoriul acestuia într-un curs unic, cu adâncimi de 20-34 m. Valea prezintă coturi mulate pe marginea promontoriului dur al horstului dobrogean care domină valea cu 467 m. Cel mai accentuat cot este Cotul Pisicii, 200°, unde, în unele ierni se produc mari dificultăţi navigaţiei din pricina zăpoarelor. Patul albiei Dunării în preajma Galaţiului are adâncimi aflate sub nivelul albiilor din Deltă şi, în unele locuri, chiar sub nivelul mării. Pe teritoriul judeţului, Dunărea primeşte doi dintre cei mai mari afluenţi carpatici din sistemul pontic, Siretul şi Prutul, primul cu un debit de 190 m3/s şi al doilea cu 80 m3/s la vărsare. Debitul mediu multianual al Dunării la Galaţi este de 6290 m3/s, în timp ce debitele maxime, cu asigurarea de 1 %, pot oscila între 15600 şi 16450 m3/s. Debitul solid al Dunării este de 2140 kg/s. Fluviul prezintă particularităţi chimice determinate de condiţiile naturale, având apele cel mai puţin mineralizate. Mineralizarea apelor Dunării atinge, în medie, 324 mg/l.

84

O altă apă de suprafaţă aflată în apropierea amplasamentului este râul Prut, situat la o distanţă de cca. 5.0 km est de amplasament; râul Prut are un debit mediu multianual de cca. 90 m3/s şi o încărcare în suspensii cuprinsă între 100 mg/l, în sezonul secetos şi pâna la 4000 mg/l, în perioadele bogate în precipitaţii. Încărcarea în substanţe organice a râului Prut în zonă, exprimate în CCOCr, este de cca. 20 mg/l, în funcţie de intensitatea activităţii industriale amonte de amplasament, iar în substanţe minerale dizolvate de cca. 200 mg/l. Fenomenele de îngheţ în dreptul Galţiului înregistrează o frecvenţă medie anuală de 80 de zole, din care podul de gheaţă poate dura, în medie, cca. 49 de zile, fiind întâlnit, cel mai adesea, în perioada 8 ianuarie -1 martie.

7.5. Clima şi calitatea aerului

Judeţul Galaţi se încadrează în climatul continental temperat al ţării, dar prezintă o serie de caracteristici datorită factorilor locali cum sunt: poziţia la confluenţa luncii Dunării şi Prutului şi aproape de litoralul Mării Negre. Clima se caracterizează prin veri foarte calde, cu precipitaţii nu prea abundente, ce cad mai ales sub formă de averse şi prin ierni relativ reci, marcate uneori de viscole puternice. Văile Prutului şi Siretului funcţionează ca adevărate culoare ce determină frecvent pătrunderea până în sudul Moldovei a influenţelor maselor de aer nordice, iar zona joasă şi întinsă a Deltei Dunării nu este o piedică pentru pătrunderea influenţelor Mării Negre, care sunt, însă, mult atenuate.

Temperatura Temperaturile medii anuale sunt mai mari în această parte sudică a jud. Galaţi, 10.5° C, şi mai mici în restul teritoriului judeţului, la Tecuci, de exemplu, înregistrându-se 9.8° C. Cu toate acestea, caracterul continental al climei judeţului este destul de accentuată, aşa cum reiese din amplitudinea temperaturilor medii care însumează 25.7° C, fapt explicabil dacă ne gândim că întreg teritoriul se află sub influenţa maselor de aer nord-estice. În comparaţie cu teritoriul vecin de la sud, judeţul Brăila, clima judeţului Galaţi este ceva mai aspră, chiar dacă luăm în considerare numai temperaturile medii anuale înregistrate (11.1° C la Brăila, 10.5° C la Viziru, 10.3° C la Făurei, 10.4° C la Ion Sion).

85

Radiaţia solară Variază între 127.5 kcal/cm în sud şi 122.5 kcal/cm în nord şi este strâns legată de durata de strălucire a soarelui, care însumează în medie cca. 2100 ore/an în nord şi 2145 ore/an în sud. La Galaţi, media anilor 1948-1955 a fost 2197 ore. Peste 60 % din aceste cantităţi se înregistrează în intervalul mai-septembrie, adică tocmai în perioada de vegetaţie, fapt deosebit de important pentru culturi.

Nebulozitatea Este destul de ridicată (5-5.5 zecimi), dar apropiată valorilor înregistrate, în general, în Moldova (în comparaţie cu Câmpia de Vest şi Depresiunea Transilvaniei unde se înregistrează valori şi de 6 zecimi). Numărul mediu al zilelor cu cer senin (nebulozitatea medie 0-3.5 zecimi) atinge 127.4 la Galaţi (maximele fiind în lunile august 18.5, septembrie 17.2 şi iulie 16.6) şi 126.9 la Tecuci. Celelalte zile ale anului au cerul acoperit, nebulozitatea având valori diferite. Asprimea climei rezultă nu atât din verile fierbinţi şi uscate, cât mai ales din iernile reci, cu viscole frecvente. Izotermele lunii ianuarie arată că cea mai mare parte a teritoriului are temperaturi medii cuprinse între -3.0-4.0° C. Astfel, izoterma de 3.0° C a lunii ianuarie trece pe la gura Prutului, sudul lacului Brateş, Galaţi, Şendreni, după care intersectează Siretul. Aşadar, numai o mică parte din teritoriu are, în ianuarie, temperaturi medii egale sau ceva mai ridicate decât -3.0° C. La nord de această izotermă, majoritatea teritoriilor au temperaturi între -3.0-4.0° C. Excepţie face partea de vest-nord-vest-Câmpia Tutovei, Câmpia Tecuciului, văile Bârladului şi Siretului până la confluenţa lor delimitată de izoterme de -4.0° C, în interiorul căreia se înregistrează valori mai scăzute, ca şi o mică parte din valea Prutului, la nord de Folteşti, care, deasemenea, este delimitat de izoterma de -4.0° C. Verile sunt fierbinţi, izoterma de 22° C a lunii celei mai calde, iulie, împarte teritoriul judeţului aproape în două jumătăţi, având, aproximativ, aceleaşi sinuozităţi ca şi izoterma de -3.0° C a lunii ianuarie, numai că mai pe la nord de traseul acesteia. Izoterma de 22° C a lunii iulie trece pe la Movileni, sud Drăgăneşti, Griviţa şi Pechea, cu direcţia sud-est, apoi face o buclă largă spre nord-est, atingând Prutul la nord de Oancea, pe teritoriul comunei Suceveni. Valea Siretului cu traseele sale, a Bârladului inferior, o bună parte din Câmpia Tecuciului, văile Prutului şi Dunării cu traseele lor au temperaturi medii mai mari decât 22° C în luna iulie.

86

Precipitaţii Precipitaţiile însumează pe teritpriul Judeţului Galaţi, valori dintre cele mai reduse din ţară. Acest fapt este nu numai rezultatul influenţelor estice, continentale, dar şi o consecinţă a feonizării maselor de aer ce circulă dinspre vest şi nord-vest. Câteva mici porţiuni ale teritoriului său sunt delimitate de izoterma de 400 mm, de unde denotă că acestea primesc cantităţi sub această valoare. Partea de sud, sud-est, văile Prutului şi Siretului în zona de vărsare în Dunăre, se încadrează între acestea. Excepţie face, însă, promontoriul înalt, alcătuit din terase, pe care este situat oraşul Galaţi, unde precipitaţiile însumează, în medie, anual, 426 mm (55 de ani observaţie), care, în comparaţie cu cantităţile înregistrate în teritoriile de la sud din judeţele limitrofe Brăila şi Tulcea este mult mai mică (440 mm la Brăila şi 445 mm la Măcin). O mică porţiune din Câmpia Covurluiului are, la rândul ei, cantităţi minime de precipitaţii, şi anume pe valea Suhurluiului, aria localităţii Pechea, unde, anual, cad doar 380.8 mm (42 de ani observaţie). În sfârşit, a treia arie cu precipitaţii reduse este aceea a localităţii Barcea, situată în plină zonă de dune, unde anual cad 398.8 mm precipitaţii (40 de ani observaţii). În celelalte părţi ale teritoriului, cantităţile medii anuale sunt egale sau mai mari de 400 mm, ca de exemplu Tudor Vladimirescu 400 mm şi Piscu 419.6 mm, pe valea Siretului 433.0 mm la Oancea pe valea Prutului, 467.0 mm la Tecuci în Câmpia Tecuciului şi 425.0 mm la Cărăpceşti (comuna Corod), sud-vestul Colinelor Covurluiului, pe valea pârâului Corozel. Cele mai mari valori lunare se înregistrează în iunie, aproape pe tot teritoriul, cantităţile fiind cuprinse între 52.5 mm şi 72.2 mm, cu excepţia Colinelor Covurluiului, unde luna cu cele mai abundente precipitaţii este mai, cu 56.1 mm, în acestă zonă existând unele dintre cele mai mari frecvenţe ale culturii porumbului din judeţ. Pe tot cuprinsul judeţului, cele mai mici valori lunare sunt în luna februarie, când cad între 16.9 mm şi 26.2 precipitaţii. Cu toate că valorile medii anuale sunt printre cele mai scăzute din ţară, acest fapt este compensat de repartiţia precipitaţiilor în decursul anului. Se constată, din analiza datelor existente pentru 51 de staţii pluviometrice, că majoritatea precipitaţiilor cad în semestrul cald (1aprilie-30 septembrie), în proporţie de peste 60 % din cantităţile anuale, pe tot teritoriul judeţului, iar în interiorul acestuia cele mai însemnate cantităţi cad în cursul verii (lunile iunie, iulie, august), reprezentând, în mod obişnuit, mai mult de jumătate, acestea fiind cauza obţinerii unor bune recolte medii la hectar-peste mediile ţării ca de exemplu la porumb, mazăre, soia, ceapă, tomate, lucernă, trifoi, etc.

87

Precipitaţiile lunare, pe anotimpuri şi anuale înregistrează fluctuaţii uneori impresionante, constituind, şi acestea, dovezi ale continentalismului climei. Aşa de exemplu, cea mai mare medie lunară s-a înregistrat la Tecuci, în anul 1940, când au căzut 209.7 mm în luna mai şi tot aici, în anul 1926, în timpul verii, 409.5 mm, aproape cât media anilor obişnuiţi (467.0), iar în anul 1930 toată vara au căzut numai 41.5 mm. La Barcea, în anul 1901, au căzut, vara, 369.0 mm ploi, de asemenea, aproape de media unui an obişnuit (398.8), faţă de numai 17.5 mm în toată vara anului 1951. Mediile anuale cele mai mari s-au înregistrat în anii 1901, 1933 şi 1941 (maxima anuală absolută 830.5 mm la Tecuci în 1941), în general fiind ani umezi, iar cele mai mici în anii 1903, 1934, 1935 şi 1951 ( minima anuală absolută 64.4 mm la Pechea în 1903), în general ani secetoşi. Fluctuţiile sunt, totuşi, regionale, aşa de exemplu, anul 1901 a fost deosebit de umed, iar anul 1951 deosebit de uscat, îdeosebi în partea de sud a judeţului, şi anume, pe valea Siretului. Cantitatea maximă căzută în 24 de ore a fost de 152.0 mm la Târgu Bujor (06.07.1936), după care urmează 147.3 mm la Condrea, comuna Umbrăreşti (14.12.1930), 140.0 mm la Slobozia Conachi (06.07.1936), 125.7 mm la Drăguşeni (27.08.1904), 122.0 mm la Independenţa (26.06.1935) etc. Numărul mediu al zilelor cu cantităţi ≥ 1.0 mm este mai mic în partea de sud, 50 la Pechea şi 60 la Galaţi, şi mai mare în nord, 65 la Tecuci. Pe lângă acestea, se produc şi ploi cu cantităţi abundente, ≥ 30 mm cca. 40 de zile, ≥ 60 mm 5 zile în nord şi 3 zile în sud şi ≥ 90 mm 2 zile în nord. Ploi torenţiale excepţionale au fost înregistrate numai în sud, la staţia Galaţi: 54.2 mm în 20 de minute la 05.08.1941 şi 12.8 mm în 8 minute la 01.07.1941. Numărul zilelor cu ninsoare este, în medie, de 25 de zile pe an, în sud fiind ceva mai mic, doar 17 zile la Galaţi. Prima ninsoare are ca dată medie de apariţie 5 decembrie, iar ultima ninsoare 17 martie, intervalul cu ninsoare putând însuma chiar peste 100 de zile. Stratul de zăpadă poate persista de la 40 de zile în sud, la 44 de zile în nord, frecvenţele cele mai mari fiind în lunile ianuarie şi februarie, când se înregistrează şi grosimile maxime ale stratului de zăpadă (65 cm la Tecuci, în ianuarie, 110 cm la Galaţi în februarie).

Vântul Datele cu privire la dinamica atmosferei arată, la rândul lor, aceleaşi diferenţieri teritoriale, mişcarea maselor de aer fiind mai activă în partea de sud, unde calmul are o frecvenţă anuală (în %) de numai 14.1, în timp ce în nord acesta este de peste două ori mai mare, 35.6. Calmul variază, însă,

88

anotimpual, cele mai mari frecvenţe avându-le iarna (42.1) şi toamna (42.0) în nord şi toamna şi variază (15.7) în sud. Scăderea altitudinilor de la nord la sud şi orientarea culmilor şi văilor pe aceeaşi direcţie generală determină, în partea de nord, canalizarea maselor de aer şi predominarea vânturilor din sectoarele de nord (25.1 %), la sud (11.6 % şi nord-vest (8.3 %), iar în aceea de sub vânturile din sectoarele nord-est (19.8 %), nord (16.1 %), sud-vest (14.7 %) şi nord (10.0%). Frecvenţele anotimpuale urmează acelaşi curs al celor anuale, cu foarte mici modificări. Astfel, în zona Galaţiului, iarna, cea mai mare frecvenţă o au vânturile de sud-vest (22.7%, după care urmează cele din sectoarele nord-estic (19.1 %) şi nordic (15.5 %). Primăvara, vara şi toamna predomină, însă, cele din nord-est (19.9, 18.6, 21.6 %), urmate de cele din nord (16.1, 17.2, 15.6 %). În nord, predominante sunt, în toate anotimpurile, vânturile din sector nordic (iarna 29.4 %, primăvara 26.0 %, vara 25.9 % şi toamna 22.4 %), după care urmează cele din sud. Teritoriul judeţului cunoaşte şi vânturi puternice, cele ≥11 m/s variînd între 48 de zile în sud (media anilor 1941-1955 şi 18 zile în nord (media anilor 1946-1955), iar cele ≥ 16 m/s între 7 zile în sud şi maximum 2 zile în nord. Cât priveşte variaţia anuală a vitezelor medii lunare ale vântului, acesta este mai mare în sud, unde se menţine, în lunile de iarnă-primăvară şi spre sfârşitul toamnei, la 4.5 şi chiar peste 5 m/s, în timp ce în nord acesta oscilează între 3 şi 4 m/s şi numai excepţional, în luna aprilie, depăşeşte 5 m/s. 7.6 Concluzii

Problema cea mai importantă care se ridică la construcţia staţiei de epurare este reprezentată de cantitatea mare (cca. 14 t/lună) de material decantat, rezultată din procesul de coagulare al apelor, care trebuie să fie colectată periodic şi preluată spre a fi neutralizată de o firmă specializată. Având în vedere că suprafaţa construită a staţiei de epurare supuse atenţiei prin acest proiect este de aprox 150 m2 şi a faptului că nu avem emisii de poluanţi în aer şi sol, nu sunt probleme majore de impact asupra mediului în zonă. Apele uzate tehnologice rezultă de la faza de decapare a accesoriilor metalice ale uşilor, la care se adaugă şi lichidele apoase rezultate de la operaţiunile de clătire a pieselor după fazele de nichelare şi cromare. Apele uzate colectate în secţia de acoperiri metalice ale accesoriilor pentru uşi sunt colectate prin intermediul unor canale de pardoseală, de unde

89

sunt deversate într-un bazin din beton armat, cu două compartimente şi trec mai departe prin instalaţia de neutralizare. Scopul epurării avansate este de a diminua debitul poluanţilor descărcaţi în emisari şi de a produce o apă de o calitate adecvată pentru a se putea refolosi. Prin aplicarea unor metode de epurare avansată, de mare eficacitate, capabile să îndepărteze chiar şi substanţele refractare la procesele clasice, se ajunge la obţinerea unei ape de foarte bună calitate. Evacuarea într-un emisar a unei astfel de ape nu ar fi raţională, mai ales că ea va fi obţinută tocmai în zonele unde lipsa de apă se resimte mai mult şi unde calitatea apei din resursele naturale se află aproape de limita admisibilităţii. În urma experimentărilor efectuate, după schema de epurare adoptată, precum şi a efectuării de analize chimice de către laboratorul autorizat al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Galaţi s-a constatat că apele respective, după epurare s-au încadrat în indicatori de calitate NTPA 001, valorile maxime admisibile fiind sub limita prevederilor respectivului act normativ.

90

CAPITOLUL VIII

Norme de protecţia muncii şi PSI

Atât la exploatare cât şi la execuţie se va ţine seama de următoarele acte normative:

Legea nr. 319 / 2006. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă; HG 355 din 11.04.2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor; HG 1091 din 16.08.2006 privind cerinţele minime de securitate şi

sănătate pentru locul de muncă; Legea nr. 307 / 2006 privind apărarea împotriva incendiilor; OM 712 şi OM 786 din 2005 privind instruirea salariaţilor în

domeniul situaţiilor de urgenţă; Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor P118 / 1999.

Respectarea măsurilor de protecţie a muncii, tehnica securităţii în muncă şi prevenirea şi stingerea incendiilor, în timpul execuţiei şi în timpul exploatării, privesc organul de execuţie, respectiv pe cel de exploatare. Se atrage atenţia în mod deosebit asupra efectuării instructajului de protecţia muncii. Atât în timpul execuţiei lucrărilor cât şi în exploatare, este necesară prezenţa persoanelor calificate la locul de muncă. Activitatea va trebui supravegheată cu atenţie deosebită de către personal calificat şi bine instruit în scopul evitării eventualelor accidente. Prezentul proiect respectă prevederile “Normelor generale de protecţie împotriva incendiilor şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor” conform normativului P118 / 1999. În vederea asigurării condiţiilor de protecţie a muncii şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, pe timpul construirii staţiei de epurare cât şi în exploatare, conducerea unităţii are următoarele obligaţii :

să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a lucrării, a echipamentelor tehnice, precum şi la elaborarea tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conform normelor de protecţie a muncii, prin a căror aplicare să fie eliminate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a salariaţilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;

să stabilească pentru salariaţi şi pentru ceilalţi participanţi la procesul de muncă atribuţiile şi răspunderea ce le revine în domeniul protecţiei muncii, corespunzător funcţiilor exercitate;

91

să întocmească tematica de instruire pe linie de protecţia muncii şi PSI şi să nu admită personalul la lucru decât după efectuarea instructajului planificat;

să elaboreze reguli proprii pentru aplicarea normelor de protecţie a muncii corespunzător condiţiilor specifice în care se desfăşoară activitatea;

să asigure şi să controleze, prin compartimente specializate, cunoaşterea şi aplicarea de către toţi salariaţii şi participanţii la procesul de muncă, a măsurilor tehnice, sanitare şi organizatorice stabilite;

să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice.

Persoanele implicate în construcţia şi exploatarea staţiei de epurare sunt obligate :

să-şi însuşească şi să respecte normele de protecţie a muncii şi măsurile de aplicare a acestora;

să poarte echipamentul de lucru şi protecţie din dotare; să nu utilizeze scule, dispozitive sau alte echipamente de lucru cu

defecţiuni sau improvizaţii, să desfăşoare activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericol de

accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă;

să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă orice defecţiune tehnică sau altă situaţie care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;

să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să îl informeze de îndată pe conducătorul locului de muncă;

să participe la instructajele periodice pe linie de protecţia muncii, prevenirea şi stingerea incendiilor şi să-şi însuşească tematica respectivelor instructaje;

să cunoască modul de folosire a mijloacelor de stins incendii (stingătoare, hidranţi etc.) precum şi modul de alarmare în cazul unor situaţii de urgenţă;

să cunoască măsurile de prim ajutor în caz de accidente; să nu lucreze cu foc deschis în spaţiile cu materiale inflamabile sau cu

pericol major de producere a incendiilor sau exploziilor.

92

BIBLIOGRAFIE

Dan Ovidiu Ianculescu – STAŢII DE EPURARE DE CAPACITATE

MICĂ, editura MatrixRom, Bucureşti 2002.

Ov. Ianculescu, Gheorghe Ionescu, Raluca Racoviţeanu -

EPURAREA APELOR UZATE. Editura Matrix Rom. Bucureşti,

2001.

Speranţa Ianculescu – UTILIZAREA FILTRELOR DE NISIP LA

EPURAREA AVANSATĂ A APELOR UZATE, editura MatrixRom,

Bucureşti 2002.

Gh. Ionescu, Raluca Racoviţeanu – EPURAREA APELOR UZATE,

editura MatrixRom, Bucureşti 2003.

Normativ tehnic privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a

apelor uzate NTPA - 001 şi NTPA - 002.

SR EN 1508 : 2000. Alimentări cu apă. Prescripţii pentru sistemele şi

componentele pentru înmagazinarea apei.

SR EN 12255 - 1 : 2002. Staţii de epurare. Partea 1. Principii generale

de construcţie.

SR EN 12255 - 3 : 2002. Staţii de epurare. Partea 3. Epurări

preliminare.

SR EN 12255 - 14 : 2002. Staţii de epurare. Partea 14. Dezinfecţie.

SR EN 12255 - 16 : 2002. Staţii de epurare. Partea 16. Filtrare fizică.

Legea 307 / 2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

Legea 319 / 2006. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă.

93