VALENTIN PEPTEAGrupa 10303

PARTEA I

TRICOTURI DIN BATATURA( PATENT 5:2 CU OCHIURI RETINUTE )

Capitolul I

Elemente generale privind proiectarea structurii tricoturilor

In activitatea de proiectare a produselor tricotate sunt puse în legătură trei elemente: destinaţie - tricot –maşină de tricotat. Fiecare din

aceste elemente poate fi caracterizat,în principal, astfel:

Destinaţie- - utilizarea propriu - zisa (denumirea produsului),- - grupa şi subgrupa de utilizare,- - funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească articolul;Tricot

- materia primă;- structura (legătură/raport al legăturii şi eventual,desen/raport desen);- parametrii de structură;

- - forma obţinută prin tricotare;- - proprietăţile produsului tricotat;Maşina de tricotat- - construcţia de bază pentru realizarea ochiurilor din tricot;- - caracteristicile tehnice;- - valorile parametrilor tehnologici, pentru obţinerea - structurii tricotate - - dispozitivele şi mecanismele speciale necesare;- - posibilităţile tehnologice;- viteza de lucru, capacitatea de producţie, randamentul.

2

Pentru proiectarea produselor tricotate se parcurg trei etape:

- - Proiectarea funcţională prin care, în raport cu destinaţia tricotului, se alege materia primă structura şi forma, după care se calculează parametrii de structură şi unele caracteristici fizico-mecanice ale acestuia; această etapă presupune şi o activitate de creaţie, pentru alegerea raportului desenului de culoare şi/sau de legătură, cu respectarea unor limite tehnologice;- - Proiectarea tehnologică, în baza căreia se stabileşte procesul tehnologic, se adoptă utilajul şi se calculează parametrii tehnologici, consumul specific, capacitatea de producţie, randamentul; în alegerea utilajului apar restricţii legate de dotarea existentă şi de posibilităţile de achiziţionare a noi utilaje;- - Proiectarea rentabilităţii, prin care se evaluează caracteristicile tehnice de utilizare; estetice; de calitate si economice ale produsului proiectat; din compararea valorilor acestora cu cele impuse de destinaţie se formulează concluzii legate de oportunitatea introducerii în fabricaţie a produsului proiectat. Dar, ca un neajuns se menţionează că activitatea de proiectare în domeniul textil are un caracter restrâns, fiind mulţi adepţi ai principiului potrivit căruia, problemele în textile se rezolvă în mod practic. Dacă, în cazul produselor de îmbrăcăminte, proiectarea ştiinţifică a tricorturilor poate fi restrânsă doar la produsele noi sau de complexitate ridicată, ea este absolut necesară pentru produsele textile inteligente, cu aplicaţii din domeniul tehnic - medical, când implicaţiile devin majore.Elaborarea unei proiectări judicioase presupune cunoştinţe de specialitate din domeniu, obţinute din diferite surse.

Creatia de structuri

Sensul verbului a crea este de a produce ceva nou, care nu exista înainte sau de a concepe o lucrare caracterizată prin originalitate.Creativitatea este definită drept capacitatea şi activitatea specifică omului ca fiinţă socială conştientă, de producere a bunurilor materiale şi valorilor spirituale (ştiinţifice, tehnice, artistice, etc), de perfecţionare continuă a vieţii, potivit nevoilor; aspiraţiilor, scopurilor şi proiectelor sale.Particularizarea acestor definiţii pentru domeniul tehnic (produsul nou este realizat în sectoarele industriei din care face parte şi sectorul de tricotaje), conduce la ideea de - Creaţie tehnică în tricotaje.

3

Pentru conturarea Bazelor creaţiei tehnice în tricotaje, se pot prelua principiile care guvernează creaţia tehnică în general, completate cu nuanţarea elementelor specifice domeniului vizat.

In domeniul structurii tricoturilor, abordând problematica specifică disciplinei în strânsă conexiune cu celelalte discipline de specialitate, creaţia tehnică se înscrie în contextul general al cunoaşterii sub o gamă largă de aspecte, armonios dezvoltate, de la fundamentai la aplicativ, cu implicaţii economice deosebite. Se poate considera că prezintă interes pentru organizarea şi realizarea unei activităţi de cercetare-creaţie în domeniu tricotajelor sublinierea unor repere specifice, conţinute de marea majoritate a programelor.Un prim aspect cu care este confruntat specialistul este Ce să creez? şi Unde există posibilitatea unor contribuţii reale eficiente pentru activitatea noastră; răspunsurile la aceste întrebări îi vor permite sa identifice sursele de temă şi să formuleze exact tema de cercetare-creaţie.

Elementele necesare elaborării programului experimental pentru cercetarea tricoturilor cu ochiuri reţinute

Cercetarea influenţei structurii cu ochiuri reţinute asupra valorilor parametrilor de structură, cât şi asupra comportării tricotului se poate face în baza unui program experimental de tip centrat compus rotabil, cu două variabile independente:- - X1 - numărul flotărilor dispuse în dreptul unui ochi (indicele de reţinere); - x2 - lungimea flotării, exprimată în număr de paşi de ac.

Etapele care trebuie parcurse în acest scop sunt:

♦ stabilirea intervalului de variaţie pentru fiecare parametru independent cu precizarea centrului intervalului şi a pasului;♦ realizarea experimentului;♦ măsurarea răspunsurilor prin determinarea valorilor variabilelor dependente;♦ prelucrarea statistică a rezultatelor şi stabilirea variantei optime.

4

Alegerea produsului; proprietati potrivit destinatiei

In cadrul acestui proiect se urmareste proiectarea unui articol de imbracaminte exterioara si anume pulover.Ca materie prima se foloseste PNA-ul , fiind un produs destinat sezonului rece.

Firele polinitrilacrilice inlocuies cu succes lana in articolele de imbracaminte exterioara .

Proprietatile care fac posibila folosirea lor ca inlocuitor al lanii sunt: voluminozitate , capacitate de izolare termica , termoplasticitate , masa pe m² redusa , stabilitate dimensionala buna.

5

Dintre proprietatile fizico-mecanice ale tricoturilor intereseaza :

Tricoturile pot fi caracterizate prin proprietati fizice , fizico-mecanice si igienico-functionale .

Dintre proprietatile fizice, importanta este stabilitatea dimensionala care reprezinta proprietatea tricoturilor de a-si pastra in anumite limite dimensiunile in timpul purtarii si dupa spalari casnice .

- rezistenta la rupere : tricoturile sunt supuse unor solicitari de intindere unidirectionala si multidirectionala determinand in mare masura valoarea de intrebuintare a articolelor de imbracaminte . Astfel tricoturile sunt solicitate la intindere pe directia sirului sau randului , si ca urmare in tricot iau nastere rezistente in lungime sau in latime ;

- rezistenta la frecare : ca urmare a unor solicitari aplicate tangential suprafetei tricotului determina atat uzura suprafetei cat si solicitarea la intindere pe diferite directii . Valorile acestei rezistente sunt determinate de natura si finetea firelor , de structura si valorile parametrilor de structura ;

- fenomenul pilling : se manifesta prin migrarea spre exteriorul tricotului a unor fibre , urmata de rasucirea lor in jurul unor fibre de rezistenta ca urmare a eforturilor de intindere si frecare la care sunt supuse tricoturile in timpul purtarii . In acest mod , pe suprafata tricotului vor aparea ghemotoace de fibre care diminueaza aspectul tricotului ;

Alegerea materiei prime

Fibrele poliacrilonitrilice (Melana, PNA, Acrilon) se obtin prin polimerizarea acrilonitrilului. Sunt folosite in sectorul de imbracaminte tricotata, in special al puloverelor voluminoase si cu tuseu moale. Rezistenta acestor fibre la actiunea umezelii, microorganismelor si luminii este foarte buna. Stabilitatea termica este comparabila cu aceea a fibrelor poliamidice si poliesterice. La circa 150 C se ingalbenesc si incep sa se inmoaie.

6

La temperaturi mai mari se topesc, prezentand fenomene de descompunere cu degajare de vapori, acizi sau bazici Filarea poate fi realizata prin varianta uscata sau umeda. Pe plan mondial se realizeaza 80 % de fibre acrilice prin filare umeda si numai 20 % prin filare uscata (în majoritatea cazurilor, solventui este DMF). Proprietati: densitate scazuta 1,14± 1,18 g/cm3 (mai mica decât a lânii), elasticitate mare si izolatie termica buna, stabilitate ridicata la lumina. Are rezistenta chimica buna atât la agenti alcalini, acizi cât si la solventi. Prezinta absorbtie scazuta de apa, se usuca usor. Capacitatea de absorbtie a apei si a colorantilor este în functie de comonomerii din polimer. Fibrele realizate din 100 % PAN se folosesc în scopuri tehnice. Tipuri de fibre realizate: fibre scurte (cu finete între 0,6 si 20 dtex), pale, microfibre, fire filamentare ( în cantitati mici, doar 4000 t/an înJaponia). Fibrele scurte pot fi tip B, L sau C, lucioase, mate, semimate, albe sau vopsite. Se mai producfibre contractabile, necontractabile, bicomponente de diferite tipuri Domenii de utilizare: filare de fire (numai din fibre PAN sau amestecuri cu alte fibre), fire voluminoase pentru tricotaje, din care se realizeaza pulovere, paturi, tapiterie de mobila, draperii, blanuri sintetice.

Firele filamentare se folosesc pentru textile tehnice (au stabilitate ridicata la lumina solara).Fibrelescurte tehnice din PAN sunt folosite ca înlocuitor al azbestului în echipamentele de frânare (de ex. fibreleDolanit produse de firma Kelheim).

Obţinerea unor sortimente variate de tricoturi şi ţesături impunefolosirea unei game largi de fire, cu proprietăţi diferenţiate. Firele textile sunt rezultatul prelucrării fibrelor printr-o succesiune de operaţii şi faze tehnologice specifice. Însuşirile firelor sunt influenţate atât de însuşirile fibrelor, cât şi de tipul proceselor tehnologice adoptate la producerea acestora. Proprietăţile firelor şi, respectiv, valoarea de utilizare a acestora sunt dependente de următoarele elemente structurale şi fizico - mecanice: natura materiei prime, densitatea de lungime (fineţea sau gradul de subţirime), torsiunea, numărul de fibre sau filamente din secţiunea transversală, rezistenţa şi alungirea la tracţiune, rigiditatea la încovoiere, modul de repartizare a fibrelor în lungul şi în secţiunea transversală a firului etc. Caracteristicile fibrelor şi firelor determină pe de o parte prelucrabilitatea acestora în filatură şi ţesătorie, iar pe de altă parte însuşirile şi aspectul ţesăturilor realizate. Indicii calitativi ai firelor, înscrişi în standarde sau norme interne, trebuie să corespundă destinaţiei lor şi influenţează semnificativ productivitatea muncii, calitatea produselor(ţesături, tricoturi) şi, implicit, preţul acestora. Firul textil este un produs (corp solid) care se prezintă sub forma unei înşiruiri de fibre consolidate prin torsionare sau prin alte procedee.

7

Definirea parametrilor de structura initiali

Parametrii de structură reprezintă mărimi variabile folosite pentru aprecierea comportării tricotului sau pentru caracterizarea anumitor proprietăţi ale acestuia. Valorile parametrilor de structură sub forma de date tehnice sunt specifice fiecărui tricot, devenind utile şi în activitatea de reproducere a tricotului. Valorile parametrilor de structură sunt dependente de caracteristicile materiei prime din care este realizat tricotul şi în special, de grosimea firului. De aceea, calculul parametrilor are ca primă etapă stabilirea valorilor acesteia, în ipoteza că secţiunea firului este circulară.

- Pasul ochiurilor, A, [mm] este dat de distanţa dintre axele a două şiruri de ochiuri vecine, de pe aceeaşi parte a tricotului, (măsurată în direcţia rândurilor de ochiuri).

- Calculul pasului ochiurilor care are la baza relatia k A=

AF .

-- Inălţimea ochiurilor, B, [mm] este distanţa dintre centrele a două ochiuri vecine sau dintre tangentele la buclele de ac sau de platină a doua ochiuri vecine, (măsurata în direcţia şirurilor de ochiuri).

-- . Calculul inaltimii ochiurilor se poate face cu una din relatiile:

8

-kB=

BF sau

C= BA

=kBkA , ceea ce presupune adoptarea unor

valori pentru coeficientul inaltimii ochiurilor sau pentru coeficientul desimilor.- Pentru un ochi normal, inaltimea minima este de doua grosimi de

fir, asadar kB≥2 F .- Intervalul de variatie a valorilor coeficientului desimilor, C, este specific fiecarei legaturi. Pentru obtinerea unor tricoturi cu desimi mari, in cazul coeficientilor kA, C si kB se recomanda sa se adopte valori catre limita inferioara a intervalului de variatie.

- Desimea pe orizontală sau în direcţia rândurilor de ochiuri, D0, [ş/50mm] reprezintă numărul de şiruri de ochiuri de pe o parte a tricotului, cuprinse în unitatea de lungime de 50 mm. Desimile pe orizontală pe cele două părţi ale tricotului, D0-, D0-reprezintă numărul real de şiruri de ochiuri cu aspect faţa cuprinse în 50 mm, pe o parte, respectiv pe partea cealaltă a tricotului; se calculează pentru structurile la care acele lucrează într-un anumit raport.

Calculul desimii pe orizontala se face cu relatia Do=

50A .

- Desimea pe verticală sau în direcţia şirurilor de ochiuri, Dv, [r/50mm| reprezintă numărul de rânduri de ochiuri cuprinse în unitatea de lungime de 50 mm.

- Calculul desimii pe verticala are la baza relatia Dv=

50B .

-- Desimea, de suprafaţă, Ds-, fo/2500mm"] reprezintă numărul de ochiuri cuprinse 111 unitatea de suprafaţa de 2500 mm2 . Lungimea firului din ochi, l, [mm] reprezintă lungimea de fir corespunzătoare diferitelor elemente de structură, în dispunerea liberă a tricotului. In cazul ochiurilor normale lungimea firului din ochi, lon este dată de suma lungimilor elementelor ochiului: bucla de ac, flancuri, bucla de platină. In cazul structurilor la care în cuprinsul raportului se identifică mai multe tipuri de ochiuri fiecare de lungime 1,, este necesar calculul lungimii medii pe raport, ca medie ponderată.Calculul lungimii firului din ochi se face cu formule specifice tipului de ochi, stabilite in baza unor modele.

9

Daca in structura se identifica mai multe tipuri de ochiuri (glat, patent, lincs, lincs cu bucla de platina patent), este necesar calculul lungimii

medii lm pe raportul de evolutie, cu relatia lm=

∑i

ni×li

n , unde: ni – numarul de ochiuri de tip i din raport;

n – numarul total de ochiuri din raport;

- Masa unităţii de suprafaţă sau de produs, M, [g/m2], [g/panou], [g/reper], [g/produs] reprezina masa firului necesar sau consumat pentru realizarea acelei suprafeţe sau a produsului. Formula generală de calcul a masei se poate deduce din relaţia de definiţie a fineţii firului în tex, în care lungimea firului, L este dată de produsul dintre numărul de ochiuri, Na şi lungimea firului din ochi, / sau lungimea medie pe raport. Aşadar, problema se reduce la a exprima numărul de ochiuri cuprinse în unitatea de suprafaţă (produs) şi lungimea de fir corespunzătoare unui ochi.Calculul masei unitatii de suprafata se face aplicand una din variantele de calcul, prin particularizarea elementelor care intervin in relatiile:

M=L×T tex×10−6=No×l(m )×T tex×10

−6

unde: No – numarul de ochiuri cuprinse in aca suprafata, produs

l – lungimea firului din ochi, [mm];

Ttex – finetea firului in tex.

M=

LR×T texbR×hR , unde: LR – lungimea de fir consumata pentru realizarea

unui raport, [mm];

bR – latimea raportului, [mm];

hR – inaltimea raportului, [mm].

Coeficienţii parametrilor de structură

10

- Coeficientul pasului ochiurilor, KA indica numărul de grosimi de fir care se cuprind în pasul ochiurilor.Coeficientul pasului ochiurilor prezintă valori limită specifice fiecărei grupe de legături. Valorile reduse semnifică o densitate mare pe direcţia rândurilor de ochiuri şi invers, valorile mari, caracterizează un tricot mai puţin dens în direcţia respectivă.- Coeficientul înălţimii ochiurilor. KB este coeficientul care indică numărul de grosimi de fir cuprinse în înălţimea ochiurilor. Coeficientul înălţimii ochiurilor prezintă valori limită specifice fiecărei grupe de structuri. Valorile mici caracterizează un tricot dens pe direcţia şirurilor de ochiuri, iar valorile mari, un tricot mai puţin dens în această direcţie.- Coeficientul desimilor, C, reprezintă raportul dintre desimea pe orizontală şi desimea pe verticală:Coeficientul desimilor prezintă interval de variaţie specific fiecărei legături în parte şi serveşte la calculul unuia din parametrii A sau B. Conform definiţiei de mai sus, coeficientul desimilor este în relaţie directă cu înălţimea ochiurilor şi în relaţie inversă cu pasul ochiurilor.- Coeficientul liniar de acoperire, se calculează ca raport între lungimea firului din ochi şi diametrul firului.Valorile coeficientului liniar variază între anumite limite, specifice fiecărei legaturi. Valorile către limita inferioară semnifică densitate mare de suprafaţă (valori reduse pentru pasul şi înălţimea ochiurilor), iar valorile către limita superioară, înseamnă densitate mică de suprafaţa.- Coeficientul superficial de acoperire, este raportul dintre suprafaţa ocupată de fir şi suprafaţa ocupată de ochi. Suprafaţa ocupată de fir este data de proiecţia firului în planul tricotului, iar suprafaţa ochiului este dată de produsul dintre pasul şi înălţimea ochiului. Având în vedere că suprafaţa ocupată de fir este mai mică decât cea ocupată de ochi, valorile raportului sunt subunitare, ceea ce permite următoarea interpretare: cu cât valorile coeficientului de acoperire sunt mai apropiate de unitate, cu atât capacitatea de acoperire a suprafeţei este mai mare.

- Coeficientul volumetric de -umplere, este dat de raportul dintre volumul firului din ochi şi volumul ochiului. Volumul firului din ochi fiind mai mic decât volumul ochiului, raportul lor este sub unitar. Acest coeficient constituie o expresie a capacităţii de umplere: cu cât valorile sunt mai apropiate de unitate, cu atât compactitatea tricotului este mai mare.

- Factorul Kover, K, [tex1/2 /mm] este definit ca raportul dintre radicalul fineţii firului (în Tex) şi lungimea firului din ochi. Factorul Kover

11

este în relaţie inversă cu coeficientul liniar de acoperire, de unde rezulta şi o interpretare inversă a valorilor factorului Kover în corelaţie cu densitatea de suprafaţa a tricotului.-- Coeficientul intrării în lăţime, Wo, este dat de raportul dintre lungimea firului din ochi şi pasul ochiurilor.Acest coeficient se calculează în special pentru tricoturile din bătătură şi are valori specifice fiecărei legături. în sens fizic, coeficientul reprezintă lungimea de fir necesară realizării unui ochi cu pasul de 1 mm.- Coeficientul intrării în lungime, Wv, este dat de raportul dintre lungimea firului din ochi şi înălţimea ochiurilor.Coeficientul este semnificativ pentru tricoturile din urzeală, caz în care este cunoscut sub denumirea de coeficientul intrării în urzeală, /„ şi are valori specifice fiecărei legături, fiind utilizat la calculul lungimii urzelilor.

Parametrii de structură ai tricoturilor pot fi grupaţi astfel:■ - parametri simpli (de bază) - depind numai de o singură variabilă şi definesc geometria suprafeţei pe care o reprezintă tricotul;■ - parametri complecşi - sintetizează influenţa mai multor parametri simpli:■ - coeficienţi ai parametrilor simpli - reprezintă mărimi de regulă adimensionale, ale căror relaţii de definiţie conţin parametri simpli de structură.■ -coeficienţi ai parametrilor complecşi - reprezintă mârimi de regulă adimensionale. ale căror relaţii de definiţie conţin parametrii complecşi de structură.

Capitolul II

12

Proiectarea structurii variantelor de tricot

Teoria posibilităţilor de combinare Combinaţiile de legături cunoscute sunt găsite în mod empiric. Datorită acestui mod nesistematic, există riscul de a rămâne mereu goluri, de aceea se propune aplicarea teoriei posibilităţilor de combinare.Pentru a elimina arbitrariul în creaţia tehnică de structuri este necesară ca etapă preliminară evaluarea numărului de variante de structură pentru o anumita grupă de legături, pe baza evoluţiilor tip.

Evoluţiile tip reprezintă tipurile de legături care se pot identifică într-o structură cu desen de legătură, cu o anumită lăţime a raportului. Numărul tipurilor de evoluţii este dat de posibilităţile de combinare a ochiurilor normale cu celelalte tipuri de modificări de evoluţie, cum ar fi: flotări, bucle, etc, pentru anumite lăţimi de raport. Evident, cu cât lăţimea raportului este mai mare, cu atât şi numărul evoluţiior tip va fi mai mare.

Estimarea numărului de variante de structurăStructurile cu desene de legătură rezultă prin combinarea evoluţiilor tip. Astfel, în cazul unei structuri cu desen de legătură şi lăţimea raportului de b şiruri de ochiuri, aplicând teoria combinatorie, rezultă numărul total de structuri, S.înălţimea minimă a raportului este formată din două legături, iar cea maximă este considerata a fi egală cu numărul total de evoluţii tip.Numărul variantelor de structură se majorează dacă se iau în considerare şi cazurile când pe înălţimea raportului se identifică de mai multe ori aceeaşi evoluţie tip, (legătura se repetă). Dacă se ţine seamă şi de ordinea de apariţie a evoluţiilor, numărul variantelor creşte. Unele combinaţii pot conduce la tricoturi identice din punct de vedere structural (datorită simetriei / antisimetriei evoluţiilor pe orizontală sau verticală);- alte combinaţii sunt incompatibile, datorită unor restricţii de ordin tehnologic, care nu pot fi cuantificate matematic.De exemplu, în cazul ochiurilor reţinute apar restricţii legate de:modul de lucru al acelor, fiecare ac trebuie să realizeze cel puţin un ochi, pentru a nu se modifica lăţimea raportului.

13

Indicele de reţinere are practic valori limitate, pentru a se evita suprasolicitarea firului sau apariţia defectelor; valoarea limită a indicelui de reţinere este dependentă de caracteristicile firului, de construcţia şi reglajele maşinii.Aceasta “constructie” teoretică a structurilor serveşte la selectarea sistematică a combinaţilor realizabile în practică.

Structuri patent cu ochiuri reţinute

Ochiul retinut este ochiul a carui bucla de ac nu se dispune la nivelul randului in care s-a format, ci in randuri ulterioare, ca urmare a faptului ca acul rspectiv a stationat un anumit numar de cicli de tricotare; numarul de etape in care acul nu inctra in lucru, pastrand ochiul format anterior, determina si indicele de retinere al ochiului, i.

Deoarece acul care retine ochiul format intr-un ciclu precedent stationeaza si nu se ridica pentru depunerea firului, rezulta ca in dreptul ochiului retinut se dispun una sau mai multe flotari, corespunzator indicelui de retinere .

14

Legăturite patent cu ochiuri reţinute sunt frecvent utilizate la obţinerea tricoturilor metraj tubulare pentru lenjerie şi a tricoturilor plane pentru îmbrăcăminte exterioară sau îmbrcăminte sport sau timp liber. în cadrul raportului desenului de legătură se identifică ochiuri şi flotări, care contribuie la îmbunătăţirea comportării tricotului în timpul utilizării, în comparaţie cu cele fără modificări de evoluţie. Pot fi menţionaţi mai mulţi factori care influenţează comportarea, cum ar fi de exemplu, caracterul suprafeţelor exterioare ale celor două părţi ale tricotului; proprietăţile elastice pe cele două direcţii principale; masa unităţii de suprafaţă şi permeabilitatea suprafeţei; natura şi consumul specific de materii prime.

Aceste combinaţii de legături sunt realizabile atât pe maşini rectilinii, cât şi circulare, cu acţionarea în grup sau individuală a acelor din cele două fonturi, pentru realizarea ochiurilor şi flotăriior.

Tricoturile cu ochiuri retinute se pot caracteriza in functie de:

- legatura;- indicele de retinere;- caracterul distributiei ochiurilor retinute in cadrul raportului.

Astfel, se pot realiza tricoturi cu ochiuri retinute pornind de la oricare legatura de baza sau derivata; frecvent se utilizeaza legaturile glat, patent sau interloc.

Din punct de vedere al indicelui de retinere, ochiurile retinute pot fi:

- de indici mici (i = 1; 2);- de indici mari (i 3).

Dispunerea ochiurilor retinute in cadrul desenului de legatura poate fi uniforma, daca se gaseste o lege de distributie a acestor modificari de evolutie, cu formarea unor rapoarte de desen de dimensiuni reduse, sau neuniforma, conform unui desen conturat.

15

Alegerea variantelor de tricot

VARIANTA 1

VARIANTA 2

16

VARIANTA 3

17

Algoritmii de calcul

18

Diametrul firului in stare libera este dat de sectiunea firului considerat ca un corp cilindric, neuniform, omogen, de densitate [g / cm3].

Valorile diametrelor firului sunt determinate de un complex de factori ce privesc natura si proprietatile fibrelor, procedeele de filare si finisare, precum si de prelucrabilitatea firului in tricotaje. Acest din urma factor impune anumite conditii firelor pentru tricotaje (rigiditate la flexiune, modul de elasticitate, porozitate, etc.) cu influente directe asupra diametrelor.

In cazul alimentarii simultane a sistemelor masinii de tricotat cu un fir sau cu mai multe fire alimentate in paralel, de aceeasi natura si finete:

F = [mm]

unde: F – diametrul firului (grosimea firului) [mm]

Ttex – finetea firului (densitate de lungime) [ g / km ]

c1 – coeficient de determinta in functie de natura materiei prime, de masa specifica a firului si de densitatea de volum a substantei fibroase;

Calculul diametrului firului, PNA 100%

F= =0,78 mm Ttex = 2 x3x36

c1 PNA = 1,7 (coeficient ce depinde de natura firului)

A = kA x F ; B=kB x F

Se adopta Ac=2,08 mm

Se adopta B=1,92 mm kB =2,46 mm

Se calculeaza inaltimea ochiului retinut conform ipotezei plane de dispunere

19

Br=(i+1)Bn

i=1deci Br1=2Bn

i=2deci Br2=3Bn

Doc = 24s / 5cm

Do’ = 8s / 5cm

Do’’ = 20s / 5cm

Dv = 26r / 5cm

lg = 1,57Ac + 2B +πF= 9,55 mm

lp = 1,57Ac + 2√B2+2F2 + 3,39F = 4,42 mm

lgr1 = 1,57Ac + 2Br1 + πF= 13,63 mm

lgr2 = 1,57Ac + 2Br2 + πF=15,55 mm

lfe = A = 2,08 mm

lg lp lgr1 lgr2 lfe Lrap Irap M/m2

(g)V1 9 6 - 2 4 151.89 71.88 456.43

V2 13 4 2 - 2 173.25 71.88 520.61

V3 6 4 2 - 2 106.4 63.90 359.66

M/m2 = Lrap xTtexSrap

20

TRICOTURI DIN URZEALA

( LEGATURA TRICOT LANTISOR )

Capitolul I

Elemente generale

Tricotarea din urzeală, ca operaţie principală a procesului tehnologic, constă în transformarea pe cale mecanică a firelor în ochiuri, care sunt depuse periodic pe ace, cu ajutorul conducătoarelor de fir speciale, numite pasete. Depunerea firului se execută simultan pentru toate acele din fontură, fiecare ac fiind alimentat cu unul sau mai multe fire, de la una sau mai mult bare cu pasete, cu năvădire plină sau neplină.Firele, care se constituie în sisteme de fire de urzeală sunt alimentate maşinilor de tricotate de pe formate obţinute la urzire. Totalitatea firelor de urzeală care aparţin unui sistem sunt dispuse paralel, li se imprimă mişcări identice şi ca atare au aceeaşi evoluţie. Inaintea începerii tricotării se efectuează operaţia de năvădire care constă în trecerea firelor de urzeală prin orificiile pasetelor, cu ajutorul pieptenului de năvădire.Năvădirea sistemului de fire este dată de corespondenţa stabilită între firele de urzeală şi pasete, ca organe care realizează depunerea firului pe ac. Dacă între aceste două grupe de elemente este o corespondenţă biunivocă, fiecărei pasete îi corespunde un fir, năvădirea este plină, iar raportul de năvădire, R = 1. în cazul năvădirii nepline, firele sunt alimentate acelor într-un anumit raport,

dat de relaţia unde: p este numărul total de fire alimentate pentru o lăţime de raport;g - numărul de ace nealimentate cu fire din raport; p + g- numărul total de ace din raport.Dispunerea succesivă a firelor, conform raportului de năvădire, culoare, fineţe sau natură se realizează în timpul urzirii.

21

Dacă se alimentează mai multe sisteme de fire cu năvădire neplină, este necesară corelarea rapoartelor, prin alegerea unui interval de referinţă, de regulă stabilit pentru primul rând din raportul de evoluţie.La formarea ochiurilor de tricot din urzeală participă:- ace (cârlig, zăvor, limbă), plasate în una sau două fonturi, (în marea lor majoritate de formă lineară);- pasete (conducătoare de fir), montate într-o bară a pasetelor pentru a li se imprima mişcări identice;- alte organe cum ar fi platine, prese (la acele cu cârlig), pieptene de închidere, sârma pentru menţinerea deschisă a limbilor acelor.

Din fazele de formare a ochiurilor rezultă că, pentru un ciclu, bara cu pasete execută două feluri de mişcări de oscilaţie printre ace, A-A şi de deplasare laterală prin faţa şi spatele acelor, B-B [49].Un ciclu de formare a ochiurilor constă din:- - oscilaţia barei cu pasete din spatele în faţa acelor;df - deplasarea laterală prin faţa acelor pentru depunerea propriu-zisă;- - oscilaţia barei cu pasete din faţa în spatele acelor;

ds - deplasarea laterală prin spatele acelor, conform structurii tricotului.

22

Prin parcurgerea acestor mişcări, firul care pleacă din ochiul vechi înconjoară acul prin trei mişcări, cea de-a patra mişcare fiind dependentă de legătură.Deplasarea laterală prin faţa acelor poartă denumirea de depunere "peste" (ace), iar deplasarea laterală prin spatele acelor se mai numeşte şi „sub”(ace).Mişcările de deplasare laterală pot fi comandate de roţi profilate (came), de lanţuri cu zale de diferite înălţimi, sau de calculator (pe cale electronică).La maşinile moderne de tricotat din urzeală, în timpul mişcării de oscilaţie a barelor cu pasete într-un sens, fontura cu ace are mişcare de oscilaţie în sens contrar, contribuind la reducerea unghiului total de oscilaţie a barelor cu pasete.De asemenea, pentru eliminarea şocurilor, maşinile lucrează într- un număr mare de timpi, ceea ce presupune divizarea deplasărilor laterale prin spatele acului, care se va face secvenţial, corespunzător numărului de timpi, 3, 4, 6, 8 sau 12 . Caracteristicile procesului de formare a ochiurilor din urzeală pot fi sintetizate astfel:- ochiurile se formează frontal, fiecare ac este alimentat cu cel puţin un fir;- nu există noţiunea de selectare a acelor, ca în cazul tricotării din bătătură;

nu apare necesitatea reglării adâncimii de buclare, mărimea ochiurilor fiind în funcţie de tensiunile de alimentare şi de tragere.

Pe langa aplicatiile de uz general (articole de imbracaminte exterioara si lenjerie ) , specifice materialelor textile , tricoturile din urzeala detin o pondere insemnata pentru urmatoarele destinatii :

- perdele , dantele , articole de corsetarie ; - ambalaje ;- plase de protectie ;- plase pentru activitati productive , sport , timp liber ;- geotextile ;- decorarea interiorului mijloacelor de transport , in special tapiteria

scaunelor ;- articole medicale .

23

Structurile tricotate fata de cele tesute au urmatoarele avantaje :

elasticitatea tricoturilor poate ajunge pana la 60 % , pe cand la tesaturi , pentru obtinerea elasticitatii , trebuie introduse fire elastomere , astfel rezultand cheltuieli mai mari cu materia prima , iar elastomerul are o rezistenta la lumina limitata in timp si o afinitate tinctoriala redusa ;

pentru aceeasi destinatie , masa unitatii de suprafata in cazul tricoturilor este mai mica ca la tesaturi ;

consolidarea elementelor structurale este mai buna in cazul tricoturilor (la plus exista 4 puncte de legare) ;

desimile pe unitatea de suprafata sunt mai mari la tricoturi , ceea ce determina o mai buna capacitate de acoperire ;

atat la prelucrare cat si la utilizare , nu apare decat foarte rar desirabilitatea accidentala , in timp ce destramarea marginilor tesaturilor produce dificultati din acest punct de vedere .

Tricoturile din urzeala , reprezinta un procedeu flexibil de realizare a maerialelor

textile, flexibilitate , care este atractiva atat pentru constructorii de masini cat si pentru producatorii de textile . Aceasta tehnologie permite :

- diversitate structurala intr-o paleta larga , de la structuri compacte pana la deschise ;

- posibilitatea obtinerii de rapoarte de desene de dimensiuni diferite , de la desene

geometrice mici , pana la inaltimi practic nelimitate , iar latimea maxima a raportului , este egala cu cea a tricotului ;

- obtinerea diferitelor forme potrivit destinatiei (croite la dimensiuni) ;- prelucrarea fara dificultate a unei largi game de fire , de la cele

clasice (groase sau fine) , pana la fire de sticla , carton , aramide ;

- alegerea latimii tricotului , functie de necesitati , fara sa fie afectata viteza de tricotare

(toate ochiurile dintr-un rand , se formeaza simultan) ;

- dirijarea proprietatilor tricotului (rezistenta la rupere , permeabilitatea ,etc.) conform cerintelor de utilizare .

Tricoturile din urzeala prezinta avantaje legate de productivitate si costuri de productie (costurile de productie , sunt mai reduse in cazul tricotarii din urzeala ) , iar in relatiile cu mediul inconjurator , se subliniaza faptul ca tehnologia de tricotare din urzeala este nepoluanta .

24

Caracteristici de structură

Tricoturile din urzeala , indiferent de tipul lor ( cu sau fara desene ), se caracterizeaza cel putin printr-o legatura ,ceea ce constituie baza (fondul ) din punct de vedere structural.Legaturile initiale , de la care se regasesc in structurile oricarui tricot din urzeala.

Legaturile realizate pe masinile cu o fontura se pot realiza legaturi de baza ,legaturi derivate si legaturi Koper .Tricotul prezinta pe o parte ochiuri cu aspect fata ( flancurile in prim plan ) si pe cealalta parte , ochiuri cu aspect spate ( segmentele de legatura si buclele de ac in prim plan).

Legatura tricot derivat .se caracterizeaza prin evolutia firului in doua siruri nealaturate (nevecine) ;toate ochiurile sunt cu segmente de legatura unilaterale .Inaltimea rapotului legaturilor este de doua randuri de ochiuri ( ca si in cazul legaturii tricot ).

Tricot derivat a= 2 cu ochiuri deschise sau inchise prezinta ca particularitate faptul ca segmentele de legatura traverseaza un sir de ochiuri .

In dispunere libera a ochiurilor legaturii tricot derivat se manifesta tendinta de inclinare si rotire , ca si la legatura tricot, in plus , se constata ca, cu cat amplitudinea segmentelor de legatura este mai mare , cu atat inclinatea corpurilor ochiurilor este mai accentuata .

In cazul legaturilor derivate , in dreptul fiecarui ochi se dispune unul sau mai multe segmente de legatura ,functie de amplitudinea lor , adica (a-1).Asadar cu cat segmentele de legatura sunt mai lungi , cu atat tricotul este mai compact.

25

Alegerea materiei prime; proprietati potrivit destinatiei

Firele poliesterice :

Fibrele sintetice au unele proprietati superioare celor naturale printre care: rezistenta mecanica foarte buna, rezistenta chimica

excelenta, rezistenta la molii si la putrezire. Fibrelor sintetice li se pot conferi proprietati pe care nu le au cele naturale: neinflamabilitate,

rezistenta la temperaturi mari etc. Exista insa si proprietati nesatisfacatoare: absorbtie de umiditate scazuta, incarcare electrostatica

mare, efecte de scamosare(pilling), colorabilitate mai dificila.Poliesterul se prezintă sub formă de fire multifilamentare şi fibre. Aspectul longitudinal reprezintă o suprafaţă netedă cu aspect omogen şi uniform. Secţiunea transversală este, de obicei, rotundă şi netedă, dar există şi secţiuni multilobate. Fineţea firelor se întinde de la 50 la 300 dtex pentru articole vestimentare. Fibrele de poliester sunt tăiate de la 40 la 120mm şi au fineţea de la 1,4 la 6,7 dtex. Poliesterul se prezintă sub diferite aspecte: strălucitor, mat, semimat şi vopsit în masă.

Proprietăţi fizice ale fibrelor de poliester

Masa moleculară este de ordinul a 15 000.

Densitatea 1,38 g/cm3.

Umiditatea: Repriza este de 0,4% şi creşte până la 1 % la umiditatea relativă de 85%. Aceasta explică stabilitatea proprietăţilor mecanice în stare umedă şi uscarea foarte rapidă a articolelor confecţionate.

Proprietăţi electrice: izolator electric datorită conţinutului mic de umiditate şi acestea se păstrează până la temperatura de 180°C. Contracţia la aer cald : 12% la 180°C Contracţia la apă fierbinte: 5 - 9%

Acţiunea căldurii: înmuierea la 220°C, fuziunea (topirea) la 260°C şi degradarea la 300°C

26

Proprietăţi mecanice specifice fibrelor de poliester

Rezistenţa în stare uscată:

standard: 0,37 - 0,50 N/tex;

rezistentă înaltă: 0,73 - 0,83 N/tex;

fibre: 0,32 - 0,36 N/tex.

Alungirea la rupere în stare uscată:

standard: 13-40%;

rezistentă înaltă: 11 - 14%;

fibre: 20 - 35 %. Modulul de elasticitate:

standard: 90 - 110 cN/tex;

rezistenţă înaltă: 110 - 195 cN/tex;

fibre: 55 - 60 cN/tex.

Pierderea de rezistenţă în mediu umed este nulă. Rezistenţa la frecare este mică, 2/3 faţă de poliamida 6.6, dar de 4 -20 de ori mai mare faţă de a celorlalte fibre chimice.

Proprietăţi termice ale poliesterului

Este o fibră puţin inflamabilă. În apropierea flăcării începe să se topească, iar la contactul cu flacăra arde cu topire şi se obţine un reziduu negricios şi dur. Pierderea de rezistenţă sub acţiunea căldurii uscate este destul de mică, de exemplu la 170°C timp de 5 ore pierde doar 5%, iar după 80 ore este 30%.

27

Proprietăţi chimice ale fibrelor de poliester

Acţiunea acizilor: Rezistenţa la acizi este foarte bună şi acizii organici nu le atacă.

Acţiunea bazelor: În condiţii clasice de tratare rezistă foarte bine la baze.

Acţiunea oxidanţilor: Este foarte puţin sensibil la acţiunea oxidanţilor şi reducătorilor. În prezenţa clorului, la temperatura de 50°C timp de o săptămână, pierderea de rezistenţă este de 25%.

Acţiunea solvenţilor: Se dizolvă la cald în dimetilformamidă, monoclorbenzen, fenol la 90% şi acid sulfuric la 98%. Alte proprietăţi: Poliesterul oferă produselor neşifonabilitate şi stabilitate dimensională excelentă şi nu este atacat de molii şi alte insecte.

Alegerea variantei de structura

Tricot cu lantisor

28

* F =C1√Ttex31,6 =

1,9√16,731,6 = 0,25 mm

PES 16,7 tex C1 = 1,9

Fs =C1√Ttexs31,6 = 1,9√2 x16,731,6 = 0,35 mm

* B≥ Bmin + (a-1) F a = 1

Bmin = 2,5 Fs

B≥2,5 Fs Se adopta B = 3Fs = 1,05 mm

A ≅ T unde T = pasul acului = 25,4KE = 1,27 mm ( finetea masinii KE = 20E )

* Do = 50A = 39.37 Dv =

50B = 47.61

* lB1 = 88,5Do +2 √B

2+Fs2 + √B2+A2 = 73,52 mm

(X=0)

lB2 = 88,5Do +2 √B2+Fs2 + B = 72,93 mm

* Mm2 = 0,4 Do Dv (lB1 + lB2)Ttex x 10−3

=

=749,76 (73,52 + 72,93 )x 16,7x 0,001 = 1833,69

* IU1 = lB1B = 70,01 IU2 =

lB2B = 69,45

29