Visinescu Gheorghe Eduard324AAProiectCuvantul "proiect" poate fi utilizat pentru a descrie o incercare de conducere si coordonare a unui anumit numar de activitati pentru atingerea unui obiectiv specific.Proiectele educative sunt puse in aplicare de unitatile scolare, ca organisme care intentioneaza atingerea unor obiective ca :- modalitati de aplicare a unor programe de studii sau de filiere de invatamant;- elaborarea sau innoirea metodologieie generale sau a unor elemente metodice;- realizarea de resurse pedagogice (audio-vizuale, informatice, media);- conceperea unor dispozitive de formare initiala sau continua a cadrelor didactice;- organizarea unor retele de schimburi sau cooperare cu late unitati scolare din tara sau strainatate.Proiectul este totdeauna expresia unei politici: el vizeaza ca prin intermediul unui ansamblu de actiuni sa produca o "transformare". El implica resurse umane (actori ai transformarii), resurse materiale si resurse financiare si se desfasoara totdeauna intr-un context spatio-temporal particular.Se observa deci ca definirea unui proiect educativ este determinata de mediul in care se situeaza, proiectul fiind , in fapt, un proces global si integrator.Proiectul presupune capacitatea de a concepe politici educative, sisteme sau practici de formare si de a le implanta, instala, dezvolta si desfasura in situatii sociale reale in interiorul sau in afara institutiilor traditionale de formare.Se pot distinge trei mari tipuri de proiecte:1. Proiect de practici pedagogice.Este vorba de ansamblarea proceselor de lucru care alcatuiesc activitatea pedagogica in formele ei de "predare/invatare" la nivelul unei clase de elevi, intr-o secventa de formare (unitate didactica).Aici se regasesc, in termeni de mijloace si modalitati, tot ceea ce caracterizeaza aspectul pedagogic, alegerea materialelor- suport, selectarea continuturilor, a cadrelor didactice, a logisticii, etc.2. Proiect de sisteme de formare. Este vorba de montarea si asamblarea unor procese mai ample care alcatuiesc sistemul de invatamant peren.Acest tip de proiect poate desemna sistemul de invatamant care exista intr-un cadru juridic dat, dar si o actiune de formare punctuala propusa si condusa astfel incat sa faca cunoscut tuturor cadrelor didactice un nou program, o noua finalitate, etc.3. Proiect de politici sociale. Ca si practicile pedagogice, sistemele de formare se desfasoara in interiorul unor cadre mai largi care reunesc decizii politice care demonstreaza anumite orientari fundamentale in domeniul socialului.Un astfel de proiect poate desemna tendintele de democratizare a unui anumit sistem scolar, sau dorinta de a insera educativul in activitatea socio-economica. Dar problema socialului nu e usoara.Oricare din aceste tipuri de proiecte implica rezolvarea unor probleme. In aceeasi maniera cu inginerii din domeniul industriei care lucreaza pe baza de proiecte, trebuie ca si in invatamant sa se rezolve probleme specifice cum ar fi tratarea simultana a mai multor proiecte sau interventia intr-un proiect propus sau impus atunci cand nu merge bine. Din fericire exista metode si concepte de gestionare a proiectelor, testate si atestate, care pot fi adaptate la situatiile particulare ale vietii.Cu toate ca prezinta o diversitate infinita, proiectele dupa care ne conducem au totdeauna un anumit numar de traiecte comune atat in ce priveste problemele de rezolvat cat si solutiile pe care le punem in aplicare. In ansamblul sau, un proiect poate prezenta doua etape: o faza de inginerie si o faza de realizare incluzand momentul delicat al montajului.Un proiect implica unul sau mai multe obiective, un demers specific care permite structurarea progresiva a realitatii viitoare din punct de vedere metodologic, a actiunilor de intreprins in functie de resursele date. Prin urmare un proiect nu reprezinta doar o intentie vaga sau doar o schita.Un proiect nu se decreteaza. Un prim factor de reusita il constituie analiza prealabila a oportunitatilor, adica identificarea punctelor de sprijin si a factorului declansator al proiectului. In acelasi timp e vorba si de evaluarea dificultatilor previzibile.Trebuie luate in considerare mai multe elemente: oamenii, tehnicile, riscurile, costurile si cheltuielile.

OrganizatiaOrganizatiile au aparut din intersectarea strategiilor de actiune colectiva cuabilitatile individuale agregate. In conditiile in care eficienta muncii individuale a devenittot mai dependenta de rezultatele activitatii specializate a altora, de necesitatea procurariisi prelucrarii de informatii multiple, de implicarea in tranzactii sau negocieridiversificate, datorita extensiei si diviziunii persoanelor si activitatilor din acelasidomeniu, organizarea si conducerea au devenit obiective ale reflectiei si actiuniiindividuale si comunitare.Performantele unei societati depind de gradul si modul sau de organizare, pentruca acestea, la randul lor, sa fie influentate de institutii si constrangeri institutionale, adicade regulile care reglementeaza relatiile dintre oameni si distributia drepturilor deproprietate. Implicatia este simpla: pentru a atinge performante inalte in dezvoltare estenevoie nu numai de resurse naturale, tehnice si umane, ci si de forme eficiente deorganizare si conducere. De la sfarsitul secolului al XIX-lea si mai ales in secolul XX,organizatia rationala de tip instrumental - legal s-a raspandit in toate domeniile deactivitate, migrand din industrie in educatie, sanatate, cultura sau protectie sociala, pentrua consacra acelasi tip de organizare si de organizatie. Societatea a devenit treptat osocietate a organizatiilor, iar persoanei umane individuale i se cerea cu insistenta sa seafirme ca om organizational, adica sa apartina si sa lucreze in organizatii,sa isi determine cursurile propriilor actiuni prin mecanisme de organizare si conducere, sa seintegreze in, sa participe la si sa beneficieze de functionarea diverselor organizatiieconomice, politice, culturale.Organizatia, ca sistem social, este un sistem deschis, adaptiv, componenta a unor sisteme mai mari cu care are legaturi armonizate prin diferite procese, avand totodata un grad propriu de autonomie, o functionare de sine statatoare. Organizatia poate fi inteleasa numai ca sistem deschis, ale carui procese interne se afla in inter-relatie cu mediul. Organizatia, ca sistem complet inchis, probabil nu va exista niciodata, deoarece componentele sale sunt intotdeauna influentate de forte din afara sistemului.Caracteristicile ale organizatiei:-constituie un sistem relativ stabil, cu capacitate de autoreglare si auto-organizare.Ca sistem autoreglabil, organizatia actioneaza in concordanta cu ansamblul propriu de valori si norme si se autoregleaza prin intermediul actiunii umane care dispune de libertatea de a alege caile si mijlocele de actiune.Auto-organizarea exprima capacitatea organizatiei de a reface echilibrul componentelor sale, in raport cu perturbatiile ivite.-dispune de o structura si relatii formale. Acestea reglementeaza mecanismele conducerii si verigile functionale si induc o anumita rigiditate, care obliga pe individ sa ocupe o anumita pozitie, sa aiba un status oficial si sa joace unul sau mai multe roluri de eficienta si competenta. Dinamismul si complexitatea procesului de functionare a unei organizatii duce la aparitia unor relatii care reflecta interactiuni ce nu sunt inchise in reglementarile oficiale, denumite elemente informale. Elementele informale se dezvolta si functioneaza pe suportul organizatiei formale si in interiorul ei.-implica in mod necesar exercitarea actului de conducere.Conducerea are un rol esential in organizarea, functionarea si perfectionarea sistemului. A conduce presupune previziune, organizare, comanda, coordonare si control.-presupune existenta comportamentului colectiv. Comportamentul colectiv al unei organizatii este rezultatul actiunii membrilor sai, a relatiilor dintre ei, dintre ei si factorii de control si de putere. Elementul central al comportamentului colectiv al organizatiei il reprezinta climatul. Modul in care membrii organizatiei percep climatul duce la formarea imaginii acesteia despre organizatie. Organizatiile pot fi percepute ca:- dinamice/lipsite de dinamism- "umane"/"reci" sau "dure".Felul in care sunt tratati oamenii in organizatie, locul ocupat in ierarhia organizationala, practicile de control si de impunere a normelor si regulilor, sistemul de comunicare, coeziunea grupului, loialitatea fata de organizatie, imaginea despre mediul de care apartine organizatia sunt coordonate ale climatului din organizatie.-existenta unui ansamblu de norme care fixeaza fiecarui individ norme si directii de actiune, o anumita intensitate a actiunii. Norma este o regula, un model de comportare care se impune prin uz, traditie, consens sau autoritate. Autoritatea este cea care impune si mentine normativitatea in cadrul organizatiei si ea reprezinta puterea unei persoane sau a unui grup, in virtutea rolului sau pozitiei din cadrul organizatiei. In organizatie se manifesta, de regula, o presiune pentru asigurarea normativitatii, fapt ce presupune respingerea deviantelor, a membrilor care nu adopta valorile, normele, scopurile propuse. Un rol important il are aici motivatia. O motivatie puternica reduce devianta membrilor organizatiei. Echilibrul organizatiei, ca sistem, depinde de comportarea conforma a membrilor sai.

ManagementManagementul reprezinta un process constient de conducere si coordonare a actiunilor si activitatilor individuale si de grup, precum si de mobi;izare si alocare a resurselor organizatiei in vederea indeplinirii obiectivelor acesteia in concordanta cu misiunea, finalitatile si resposabilitatile sale economice si socoal.Caracteristicile principale ale managementului:- este un proces de conducere a unui sau unor grupuri organizat(e) de persoane, dar termenul a conduce" nu trebuie confundat cu a avea personae in subordine- priveste si se concentreaza asupra indeplinirii obiectivelor organizatiei, prin concentrarea eforturilor intregului colectiv.Rolul managerilor:-atingerea obiectivelor organizatiei lucrand cu si prin intermediul oamenilor precum si prin utilizarea altor resurse ale organizatiei (bani, materii prime, utilaje si echipamente, resurse informationale) care prin procesul de productie se transforma in produse finite (bunuri si servicii);- managementul nu riveste doar intreprinderile ci este un proces care se deruleaza in toate tipurile de organizatii.Prin conceptul de organizatie intelegem un ansamblu constituit din 2 sau mai multe persoane care desfasoara activitati in comun in vederea realizarii unui sau unor obiectiv.Prin management ca stiinta se intelege studierea procesului de management si a relatiilor de management care iau nastere in cadrul sau, in vederea descoperirii, sistematizarii si generalizarii unor concepte, principii, legi si reguli care le guverneaza, precum si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere de natura sa contribuie la cresterea eficientei activitatilor desfasurate in scopul realizarii oiectivelor.Principalele caracteristici ale stiintei managementului:- situeaza in centrul investigatiilor sale omul, in toata complexitatea sa, ca subiect si obiect al managementului- este o disciplina economica de sinteza deoarece pe de o parte menirea sa este cresterea eficientei economice si pe de alta parteaceasta stiinta preia o serie de categorii economice si metode de la alte discipline din domeniul economic- are un caracter multidisciplinar, care este conferit de integrarea in cadrul sau a unor concepte, categorii, metode si tehnici apartinand altor discipline.Principalele caracteristici al managementului stiintific:- caracterul aplicativ si concret (operationalizarea in practica, de fapt, munca de zi cu zi a managerilor)- caracterul creativ adaptarea instrumentului stiintific de management la situatiile specifice cu care se confrunta- diversitatea si eterogenitatea sa managementul stiintific este deosebit de divers in sensul ca el variaza de la o firma la alta si in cadrul acestora de la o subdiviziune organizatorica la alta ca urmare a conditiilor tehnice, economice, stiintifice, comerciale etc.- pronuntatul caracter uman" se manifesta prin deciziile si actiunile oamenilor- amprenta pe care o pun sau o pot pune cadrele de executie asupra continutului si moduluio de realizare a managementului stiintific.

Bibliografie: http://www.svedu.ro/curs/tc/c9.html http://www.scritub.com/sociologie/ORGANIZATIA25482.php http://www.ipedia.ro/managementul-general-58/