proiect ipa

6
Universitatea Politehnica Bucuresti, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice Disciplina: Inocuitatea produselor alimentare PROIECT Indrumator: Laura Alexandrescu

Upload: alexandra-nistor

Post on 18-Dec-2015

17 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

analiza biscuiti BelVita

TRANSCRIPT

Universitatea Politehnica Bucuresti, Facultatea de Ingineria Sistemelor BiotehniceDisciplina: Inocuitatea produselor alimentarePROIECTIndrumator:

Laura Alexandrescu

Student:

Matei Alexandra, gr. 728, IPA

Biscuiti BelVita Start cu cereale integrale, coaja de portocala si stafideIngrediente: faina de grau (37,4%), cereale integrale (24,4%) [fulgi de ovaz (11,3%), fulgi de grau (10,1%), faina integrala de grau spelt (1,0%), fulgi de orz (1,0%), fulgi de malt de secara (1,0%)], zahar, ulei vegetal, stafide (7,5%), jeleu de portocale (2,3%) [sirop de glucoza-fructoza, piure concentrat de fructe (mere, portocale, caise, piersici), zahar, agent de umezire(glicerina), fibre din grau, grasime vegetala, agent de gelificare (pectina), antioxidant( acid ascorbic), aroma], coaja de portocale (1,0%), agenti de afanare (E503ii, E500ii), lapte praf degresat, sare, aroma, emulsificatori (E472e, lecitina din soia), vitamine si minerale (B1, niacina, B6, B9, fier, magneziu). Contin grau, gluten, soia, lapte. Poate contine urme de ou, seminte de susan, arahide si varietati similare de nuci.Nr. CrtDenumire contaminantTip contaminantSursa contaminant

1AflatoxineleMicotoxina, microbiologicMucegaiurile care cresc pe cereale, n special porumb, gru, orz, ovz i orez

2Sirop glucoza-fructozaIndulcitor, chimicAmidonul din cereale, grau sau malai

3DioxinaPesticidMere, caise, piersici

4Bisfenol A (BPA)Substanta chimicaCompozitia ambalajului

5E503ii, E500iiAditivi-

6Aflatoxina M1MicotoxinaAspergillus flavus

7Acarianul fainii (Acarus siro)BiologicFaina

1. Aflatoxina M1

Dupa numele englezesc al laptelui, substanta a fost denumitaaflatoxina M. Mai tarziu s-a dovedit ca aflatoxina M este formata din doua fractiuni (M1siM2), derivate ale aflatoxinei B1 si ca procesul de transformare a aflatoxinei B1 in M1 are loc in ficat. In lapte, aflatoxina M1 apare dupa 12-24 ore de la ingerarea furajului care contine aflatoxina B1, impreuna cu, o cantitate mica din aflatoxina initiala. Este o toxin produs de sporii ciupercilor din genul Aspergillus flavus i Aspergillus parasiticus. Aceasta se dezvolt n seminele oleaginoase, produse secundare de la fabricarea uleiului (rot, tre), arahide, cereale i produse de origine animal (lapte, preparate din carne etc.). Aflatoxina devine periculoas pentru organism atunci cnd se ingereaz o cantitate de 100 de ori mai mare dect limitele admise ( 0,05 ppm/litru)Efectele consumului de alimente infestate cuaflatoxinaasupra oamenilor pot fi cronice sau acute:

1. Efecte acute: Ingestia unor alimente care contin nivele ridicate deaflatoxinain decursul unei perioade scurte de timp poate cauza toxinfectie alimentara acuta, insa acest lucru se intampla rar in tarile dezvoltate. Simptomele includ febra, varsaturi si icter. In cazurile severe se poate ajunge la afectarea grava a ficatului sau chiar la moarte

2. Efecte cronice: Exista anumite alimente care contin nivele reduse deaflatoxina. Consumul indelungat al acestora poate duce in timp la aparitia cancerului de ficat.

2. Acarianul fainii

Este tipic duntor de provizii i pentru igien. Larvele abia eclozate provoac mari pagube n prima sptmn, datorit comportamentului de hrnire. La o invazie n mas de aproximativ 500 de acarieni ai finii pe kilogram de alimente, acestea capt un miros neptor i dulceag. Alte semne ale invaziei acarienilor sunt aspectul palid i consistena frmicioas pe care le capt alimentele contaminate. Acestea nu mai pot fi consumate i trebuie aruncate. Acarienii finii, ca i acarienii Tyrophagus putrescentiae, pot provoca oamenilor sensibili reacii alergice la praf.3. Bisfenol A

Bisfenolul este un compus neurotoxic i cancerigen demonstrat, care se gsete n mai toate ambalajele din policarbonai. n ceea ce privete expunerea pe termen lung la bisfenol A (BPA), au fost realizate studii ample n anul 2008, de ctre oamenii de tiin de la coala Medical Peninsula" din Exeter, Marea Britanie. Acetia au observat c persoanele care consum mai muli ani alimente ambalate n plastic prezint o concentraie ridicat de BPA n urin. Iar nivelul ridicat de BPA n urin a fost asociat cu un risc de trei ori mai mare de boli cardiovasculare, comparativ cu persoanele cu o concentraie mic sau medie a acestei substane. i riscul de diabet zaharat de tip II este de 2,4 ori mai mare la cei cu BPA n urin. n plus, acelai studiu a artat c nivelul enzimelor hepatice crete mult peste limita normal n cazul persoanelor care folosesc zi de zi ambalaje de plastic.

4. Siropul de glucoz-fructoz Siropul se transform n grsimi, deci ajut la ingrasare. Crete valorile trigliceridelor din snge, sporind riscul de afeciuni cardiovasculare. Produce hipertensiune arterial. Stimuleaz producia de acid uric.5. Dioxina

Dioxinele prezinta numeroase efecte nocive. Expunerea la dioxine este asociata cu riscurile aparitiei leziunilor dermice, cu alterarea functiilor ficatului, cu stari de oboseala, cu pierderi in greutate si scaderea imunitatii. Expunerea la acesti compusi poate interveni si prin consumul alimentar (mai mult de 90%). Odata cu fructele si legumele nespalate pot fi ingerate fragmente de sol contaminat, inhalarea aerului si absorbtia la nivelul dermei fiind surse minore. Expunerea la dioxine poate surveni prin producerea de erbicide, accidente industriale, arderea substantelor chimice, precum si prin arderea necontrolata a deseurilor. Dioxinele au fost clasificate caposibili cancerigenipentru organismul uman. In mod natural, dioxinele si furanii sunt amestecuri de 210 compusi, din care 17 au un grad de toxicitate ridicat. Unul dintre acestia (cunoscut sub numele dedioxina Seveso) este consideratcel mai toxic compus fabricat de om. Dioxinele patrund in mediul inconjurator ca rezultat al utilizarii pesticidelor si a altor substante clorurate. . Proprietatile fizice (solubilitatea slaba in apa, stabilitate ridicata si semivolatilitate) favorizeaza transportul acestora pe distante lungi, acesti compusi fiind detectati in organismele din Arctica.