Lucru individualTema:Raspunderea si sanctionarea colaboratorului de politie

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Raspunderea si sanctionarea colaboratorului de politie1.1Raspunderea disciplinara a politistului1.2Sanctiunile disciplinare aplicabile colaboratorului de politie 1.3 Răspunderea materială a poliţistului1.4Raspunderea penala a politistului

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Necesitatea respectarii unei anumite ordini,a unor anumite reguli,care sa coordoneze conduita oamenilor,pentru atingerea scopului comun,se impune cu forta si este valabil pentru orice activitate desfasurata de colectiv.De nivelul profesionismului si al competentei, al culturii juridice si deontologice, al demnitatii si corectitudinii politistului, al aptitudinii lui de a asigura legalitatea depinde nu numai prestigiul si autoritatea organelor politienesti, dar si eficienta acestora. Este evident necesara restabilirea si asigurarea cresterii sprijinului populatiei in activitatea organelor politienesti, care din mai multe cauze (obiective si subiective) s-a diminuat. Anume politistul poarta povara fizica si morala a unui regim intensiv de activitate, iar problemele cu care se confrunta zi de zi, mai multe ca inainte, sunt insotite de riscul pentru viata si sanatate, ceea ce necesita o selectare si pregatire riguroasa a acestuia.A respecta disciplina de serviciu inseamna a indeplini toate obligatiile pe care colaboratorul de politie le are in timpul executarii functiei sale.Altfel spus,disciplina politieneasca reprezinta o sinteza, o suma a tuturor obligatiilor pe care politistul le are in virtutea statutului sau profesional. Obligatiile pe care politistul trebuie sa le respecte sunt prevazute in legi,hotariri si ordonante,ordine si instructiuni precum si alte acte normative ce reprezinta izvoare ale dreptului politienesc.Respectarea obligatiilor ce revin colaboratorului de politie constituie o cerinta a disciplinei muncii acestuia.Disciplina muncii colaboratorului de politie se refera la respectarea normelor care stabilesc obligatiile specifice functiei sau postului pe care il ocupa politistul,cit si a normelor generale de comportare la serviciu si in cadrul comunitatii,a modului social.Problema raspunderii juridice a fuctionarilor de politie se pune numai in legatura cu incalcarea de catre acesta a normelor juridice,in calitatea lor de functionare publici sau in legatura cu fuctia politieneasca pe care o detin. Daca incalcarea normelor nu are nici o legatura cu fuctia ce o detine politistului, raspunderea lui va fi o raspundere de drept comun,adica identica cu raspunderea oricarui alt cetatean,care nu are calitatea de fuctionar al politiei. In al doilea rind, raspunderea se impune numai daca s-a savarsit o abatere si daca nu exista o cauza care, potrivit legii, ar inlatura raspunderea. In al treilea rind, raspunderea si implicit, sanctiunea care i se aplica fuctionarului de politie are atit un scop preventiv-educativ, cit si unul sanctionat si reparator al prejudiciului care s-a produs prin fata (abaterea ) savarsita. Incalcarea dispozitiilor legale, prin savirsirea unei fapte ilicite, de catre politest in legatura cu serviciul poate atrage, dupa caz, raspundere penala sau disciplinara. Totodata, daca prin fapta s-a produs o paguba materiala unitatii de care face parte politistul sau tertelor personae, poate interveni raspunderea materiala a politistului. Incalcarea de catre colaboratorul de politie,cu vinovatie a indatoririlor de serviciu angajeaza raspunderea sa disciplinara,materiala,civila sau penala,dupa caz. Indiferent de forma pe care o imbraca raspunderea juridica,in functie de valoarea sociala ocrotita si modul de ocrotire antrenarea raspunderii juridice este conditionata de intrunirea a mai multor conditii:fapta ilicita,rezultatul socialmente periculos,legatura cauzala intre fapta si rezultat,vinovatia si capacitatea de raspundere a politistului.

1.1 Raspunderea disciplinara a politistului Participant la relatiile sociale,politistul poate raspunde juridic atit in calitate de cetatean,pentru incalcarea legii,cit si ca functionar public,daca faptele respective sunt in legatura cu serviciul sau.Incalcarea dispozitiilor legale,prin savirsirea unei fapte ilicite,de catre politist in cadrul raportului juridic de serviciu poate atrage dupa sine o raspundere disciplinara,civila sau penala,iar pentru pagubele produse unitatii o raspundere materiala care are mai mult un caracter reparator. Rezulta ca incalcarea cu vinovatie de catre politist,indiferent de functia sau postul pe care-l ocupa,a obligatiilor sale,inclusiv a normelor de comportare,constituie abatere disciplinara.Antrenarea ei impune intrunirea cumulativa a conditiilor generale ale raspunderii juridice,insa in forma de realizare soecifica, la care se mai adauga existenta raportului juridic de functiune. Pentru a lua nastere raspunderea disciplinara,este necesae ca politistul sa fi savirsit o abatere disciplinara,o incalcare a normelor ce constituie o obligatie de serviciu. Conform art.53 al Legii nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Politiei si statutul politistului-se consideră abateri disciplinare acţiunile sau inacţiunile poliţistului prin care se încalcă prevederile legii, ale altor acte normative, restricţiile şi interdicţiile stabilite, clauzele contractului individual de muncă, cerinţele fişei postului, prevederile Codului de etică şi deontologie al poliţistului.Faptele care constituie abateri disciplinare sînt:    1) absenţa fără motive întemeiate de la serviciu;     2) prezentarea la serviciu în stare de ebrietate sau consumul de băuturi alcoolice, de stupefiante ori de substanţe toxice în timpul serviciului;    3) săvîrşirea unei sustrageri (inclusiv în proporţii mici) din patrimoniul Ministerului Afacerilor Interne, a autorităţilor administrative şi instituţiilor din subordinea acestuia;    4) comiterea unei fapte ilegale care discreditează imaginea Poliţiei;     5) aplicarea violenţei fizice;     6) neexecutarea ordinelor şi dispoziţiilor legale ale conducătorului ierarhic superior;    7) neexecutarea sarcinilor şi atribuţiilor stabilite în fişa postului şi în Regulamentul intern al subdiviziunii în care activează poliţistul;    8) încălcarea jurămîntului;    9) încălcarea restricţiilor şi interdicţiilor stabilite de Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului;    10) alte fapte (acţiuni sau inacţiuni) care rezultă din prezentul Statut şi din alte acte normative;Conform Hotaririi Guvernului nr.502 din 09.07.2013 cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al politiastului,sectiunea a 2-a prevede procedura de desfasurare a anchetei de serviciu in privinta abaterilor disciplinare si anume-ancheta de serviciu se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, a dispoziţiilor prezentului Statut disciplinar şi contribuie la consolidarea disciplinei de serviciu, legalităţii, prevenirea şi combaterea ilegalităţilor, educarea poliţiştilor în spiritul executării întocmai şi la timp a actelor normative.   Sarcinile anchetei de serviciu sînt:    1) examinarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă a circumstanţelor cauzelor abaterilor disciplinare comise de către poliţişti;    2) stabilirea cauzelor şi condiţiilor care au condus la comiterea abaterilor disciplinare;    3) identificarea persoanelor vinovate şi asigurarea aplicării corecte a legislaţiei în vigoare, pentru ca fiecare persoană care a comis abateri disciplinare să fie sancţionată potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere.Ancheta de serviciu se va efectua cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale poliţiştilor.Temei de iniţiere şi efectuare a anchetei de serviciu constituie:

    1) petiţiile cetăţenilor;    2) informaţiile şi sesizările organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti;    3) demersurile şi interpelările autorităţilor publice centrale si locale, persoanelor cu funcţii de răspundere ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor;    4) publicaţiile şi informaţiile din mijloacele de informare în masă;    5) comunicările angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne, autorităţilor administrative şi instituţiilor subordonate despre abaterile disciplinare comise de către poliţişti;    6) depistările nemijlocite de către personalul Poliţiei şi angajaţii Ministerului Afacerilor Interne cu atribuţii poliţieneşti, în cadrul activităţii de serviciu sau a controalelor (reviziilor) efectuate, a cazurilor de încălcare a legislaţiei, disciplinei de serviciu comise de către poliţişti.Ancheta de serviciu se efectuează şi în cazurile în care există suspiciuni că s-au comis încălcări ale legislaţiei în vigoare, care atrag după sine răspunderea disciplinară.Desfăşurarea anchetei de serviciu, se dispune printr-o rezoluţie a conducătorului subdiviziunii care a fost sesizat în condiţiile prevăzute la punctele enunţate, iar în absenţa acestuia, a persoanei care îl înlocuieşte.Dacă în cadrul desfăşurării anchetei de serviciu sînt identificate şi alte abateri disciplinare, conducătorul subdiviziunii poate dispune conexarea acestora într-o singură anchetă de serviciu, sau după caz, iniţierea unei anchete separate. Printr-o rezoluţie, conducătorul dispune efectuarea anchetei de serviciu de către o persoană responsabilă din cadrul subdiviziunii, sau de către conducătorul nemijlocit al poliţistului care a comis abaterea disciplinară.Conducătorul are dreptul să dispună efectuarea anchetei de serviciu unei singure sau mai multor persoane, iar în caz de necesitate, în funcţie de complexitatea cazului, să o efectueze personal.În cazul iniţierii anchetei de serviciu pe acelaşi fapt, de către două sau mai multe subdiviziuni, ancheta de serviciu se efectuează de către subdiviziunea ierarhic superioară, în baza dispoziţiei angajatorului.În caz de necesitate, ancheta de serviciu poate fi efectuată cu participarea reprezentanţilor altor subdiviziuni ale Poliţiei sau cu atragerea specialiştilor din alte organe de ocrotire a normelor de drept, organizaţii şi instituţii abilitate.   Nu poate participa la efectuarea anchetei de serviciu persoana care:    1) este soţ, rudă sau afin cu persoana care a comis abaterea disciplinară;    2) este subordonată persoanei în privinţa căreia este desfăşurată ancheta de serviciu;    3) are un interes personal în cauza examinată ori există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea şi imparţialitatea lui. Persoana în sarcina căreia s-a dispus desfăşurarea anchetei de serviciu şi care se află în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 48 din prezentul Statut disciplinar, este obligată să prezinte conducătorului care a iniţiat ancheta de serviciu, un raport despre eliberarea de la executarea obligaţiunilor încredinţate, în termen de 24 de ore din momentul dispunerii efectuării anchetei de serviciu. Durata desfăşurării anchetei de serviciu nu va depăşi termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare stabilit în pct. 84 al prezentului Statut disciplinar, fără a lua în calcul timpul aflării poliţistului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical.Necesitatea şi motivele suspendării anchetei de serviciu, se indică într-un raport şi se prezintă spre aprobare conducătorului care a iniţiat ancheta de serviciu sau persoanei care îl înlocuieşte.Cu înştiinţarea şi acordul scris al conducătorului care a iniţiat ancheta de serviciu, aceasta este reluată, dacă au decăzut motivele şi temeiurile suspendării. În procesul anchetei de serviciu urmează a fi constatate următoarele:    1) locul, timpul, metodele, motivele şi alte circumstanţe ale cauzei;    2) persoana care a comis abaterea disciplinară şi vinovăţia acesteia;

    3) circumstanţele care influenţează asupra gradului şi caracterului responsabilităţii persoanei vinovate, precum şi cele atenuante sau agravante;    4) calităţile morale şi profesionale ale persoanei care a comis abaterea disciplinară, alte date caracteristice (vîrsta, gradul, funcţia, perioada de activitate în Poliţie, alte organe de drept, abaterile disciplinare comise şi sancţiunile aplicate anterior).   Desfăşurarea anchetei de serviciu presupune:    1) examinarea sesizării;    2) audierea poliţistului a cărui faptă constituie obiectul sesizării;    3) audierea persoanei care a formulat sesizarea sau care a raportat despre abaterea disciplinară comisă;    4) culegerea informaţiilor considerate necesare pentru soluţionarea cazului, prin mijloacele prevăzute de lege, inclusiv audierea oricăror alte persoane ale căror declaraţii pot înlesni soluţionarea cazului;    5) administrarea probelor, precum şi verificarea documentelor şi a declaraţiilor prezentate. Proiectul ordinului şi a încheierii, urmează să conţină concluziile referitoare la rezultatele anchetei de serviciu, în care se va indica următoarele:    1) numărul şi data de înregistrare a materialului cu privire la ancheta de serviciu;    2) nume, prenumele, funcţia şi gradul deţinut de către poliţistul cercetat, precum şi subdiviziunea în care acesta îşi desfăşoară activitatea;    3) numele, prenumele, funcţia şi datele de contact ale persoanei care a sesizat fapta, precum şi ale persoanelor audiate, după caz;    4) circumstanţele de fapt şi de drept, care au servit temei de iniţiere a anchetei de serviciu;    5) consecinţele faptei comise, probele ce confirmă sau infirmă vinovăţia persoanei, circumstanţele atenuante sau agravante, şi după caz, măsurile întreprinse sau care se propun pentru prevenirea şi înlăturarea lor;    6) normele legale care au fost încălcate;    7) argumentarea constatărilor efectuate;    8) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;    9) organul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată.Proiectul ordinului se contrasemnează de către persoana care nemijlocit a efectuat ancheta de serviciu şi conducătorul subdiviziunii care a dispus iniţierea anchetei de serviciu şi se coordonează de către conducătorii subdiviziunilor competente şi se transmit angajatorului spre semnare. Conducătorii subdiviziunii care urmează să contrasemneze proiectul ordinului sau încheierii, sînt în drept să depună opinii separate formulate în scris şi motivate pe marginea anchetei de serviciu.

1.2 Sanctiunile disciplinare aplicabile colaboratorului de politie Sanctiunile disciplinare constituie mijloace de constringere prevazute de lege,avind ca scop apararea ordinii disciplinare,dezvoltarea spiritului de raspundere pentru indeplinirea constiincioasa a indatoririlor de serviciu si respectarea normelor de comportare,precum si prevenirea producerii unor acte de indisciplina.Ele sunt masuri specifice dreptului muncii,in legatura cu executarea contractului individual de munca,reflectindu-se prin consecintele lor,numai asupra raporturilor juridice de munca,fara a afecta celelalte drepturi personale si patrimoniale ale salariatilor. Ca si sanctiunile de drept penal,sau administrativ sanctiunile disciplinare sunt prevazute expres di limitativ de lege,iar aplicarea lor sub aspectul duratei si a cuantumului trebuie sa se faca cu respectarea riguroasa a dispozitiilor legale(principiul legalitatii sanctiunii). Asa fiind,angajatul nu poate sa aplica o alta sanctiune,decit una din cele stabilite de lege,iar prin contractul colectiv de munca nu pot fi prevazute sanctiuni disciplinare diferite de cele reglementate de legislatia muncii. In timp ce pentru fiecare infractiune sau pentru fiecare contraventie,caracterizata prin trasaturile ei proprii,legea prevede si sanctiunea,abaterile disciplinare nu sunt determinate in individualitatea lor si nu se indica pentru ce anume fapte se aplica una sau cealalta din sanctiunile disciplinare. Tinindu-se seama ca sanctiunile sunt enumerate de lege in mod gradat,de la cea mai blinda la cea mai severa,urmeaza ca la alegerea uneia dintre ele,pentru a corespunde abaterii savirsite,trebuie sa se recurga la criterii generale pe care tot legea le prevede,imprejurarile in care fapta a fost savirsita,gradul de vinovatie,consecintele abaterii disciplinare,comportarea generala in serviciu a salariatului,eventualele sanctiuni disciplinare aplicate anterior acesteia.Conform art.54 al Legii nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Politiei si statutul politistului - comiterea de abateri disciplinare, în funcţie de gravitatea lor şi de gradul de vinovăţie, atrage aplicarea următoarelor sancţiuni disciplinare:    a) avertisment;    b) mustrare;    c) mustrare aspră;    d) retrogradare cu un grad special;     e) retrogradare în funcţie;    f) concediere.În instituţiile de învăţămînt ale Ministerului Afacerilor Interne, pe lîngă sancţiunile disciplinare specificate, studenţilor, care-şi fac studiile cu frecvenţă la zi, li se aplică sancţiuni sub formă de:    a) suspendarea permisiei din reşedinţa instituţiei de învăţămînt pe o perioadă de pînă la 30 zile;    b) numirea peste rînd în serviciu (cu excepţia serviciului de gardă) – pînă la 5 servicii;    c) exmatricularea, cu concedierea din Poliţie. Aplicarea sancţiunii disciplinare nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă. Dacă în faptele poliţistului se constată elementele constitutive ale unei contravenţii sau infracţiuni, materialele relevante se aduc imediat la cunoştinţă organelor competente.Pentru o singură abatere disciplinară se aplică o singură sancţiune disciplinară. Este interzisă aplicarea unei sancţiuni disciplinare întregului efectiv al subdiviziunii (sancţiuni disciplinare colective). Sancţiunile disciplinare se aplică prin ordinul angajatorului numai după efectuarea anchetei de serviciu privitor la abaterea disciplinară.La examinarea abaterii disciplinare, audierea poliţistului şi consemnarea susţinerilor sale sînt obligatorii.   Concluziile anchetei de serviciu referitoare la abateri, din care rezultă date şi indicii că au

fost săvîrşite infracţiuni, se remit spre examinare organelor Procuraturii.Poliţistul în privinţa căruia se desfăşoară ancheta de serviciu are dreptul să cunoască integral materialele anchetei, să solicite şi/sau să prezinte probe în apărare.La aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior de către poliţist, de împrejurările în care a fost săvîrşită abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea consecinţelor faptei comise.Pentru o singură abatere disciplinară se aplică o singură sancţiune disciplinară.Faptele care constituie abateri disciplinare, modul de aplicare, atenuare şi ridicare a sancţiunilor disciplinare sînt prevăzute în Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat de Guvern.Aplicarea sancţiunii disciplinare nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă.În cazul în care împotriva poliţistului este pornită urmărirea penală sau acesta a fost pus sub învinuire, are loc suspendarea provizorie din funcţie .În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale pe motiv de reabilitare, poliţistul este repus în toate drepturile anterioare, compensîndu-i-se şi cele de care a fost privat pe perioada suspendării din funcţie.Sancţiunile disciplinare se consideră stinse după o perioadă de un an de la data aplicării lor. Ca formă de stimulare, sancţiunea disciplinară poate fi ridicată peste cel puţin 6 luni de la data aplicării, prin ordinul şefului care a aplicat-o sau al ministrului afacerilor interne.După expirarea valabilităţii sancţiunii disciplinare de retrogradare în funcţie, poliţistul nu este restabilit în funcţia deţinută anterior, dar poate fi promovat potrivit dispoziţiilor generale.După expirarea valabilităţii sancţiunii disciplinare de retrogradare cu un grad special, poliţistului i se va acorda gradul special următor, prin ordinul conducătorului învestit cu acest drept, în legătură cu expirarea termenului de valabilitate a sancţiunii disciplinare.  În cazul săvîrşirii unei abateri disciplinare grave, prin ordinul angajatorului, pe perioada anchetei de serviciu, poliţistul poate fi suspendat din funcţie, cu ridicarea legitimaţiei de serviciu şi a armei din dotare, fără a fi eliberat din funcţie, dacă se constată că exercitarea atribuţiilor sale de serviciu poate influenţa desfăşurarea anchetei de serviciu sau că fapta comisă este incompatibilă cu statutul de poliţist.Durata suspendării din funcţie în ordine disciplinară nu poate depăşi termenul de 30 de zile.Dacă în urma anchetei de serviciu se constată nevinovăţia poliţistului, ordinul de suspendare din funcţie se revocă.

Actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi contestat de către poliţist în instanţa de contencios administrativ în modul prevăzut de legislaţie. În caz de contestare, executarea sancţiunii disciplinare nu se suspendă.   

1.3. Răspunderea materială a poliţistului

Răspunderea materială constă în obligarea poliţiştilor de a repara o pagubă materială directă, certă şi actuală, cauzată unităţii în care aceştia îşi desfaşoară activitatea sau unor terţe persoane şi la a cărei despăgubire a fost obligat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, ca urmare a unei fapte ilicite, comisă cu vinovăţie.Politistul poarta raspundere materiala pentru pagubele cauzate potrimoniului unitatii in baza Legii Republicii Moldova cu privire la politie, Codul Civil al Republicii Moldova si a actelor departamentale a Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Politistii raspund material pentru pagubele in legatura cu formarea, administrarea si gestionarea resurselor financiare si materiale ale unitatii in care isi desfasoara activitatea. Raspunderea materiala se fundamenteaza pe ideia repararii prejudiciului cauzat prin savirsirea de catre politist a unei fapte ilicite, de aici rezulta doua fapte ale acesteia : - fuctia de aparare a patrimoniului ministrului si a proprietatii publice; - fuctia de ocrotire a intereselor legiteme ale persoaneleor incadrate in minister, prin care se asigura garantarea veniturilor cuvenite salariatilor ministerului, impotriva consecintelor nefavorabile ale faptelor ilicite cauzate de prejudicii. Spre deosebire de raspunderea civila, cea materiala are o serie de trasaturi caracteristice care definesc continutul, ea derivind din raporturi juridice de munca, disticte de raporturile patrimoniale ce formeaza dreptului civil,fiind o institutie specifica dreptului muncii.Conform art.58 al aceleiasi legi in cazul încălcării de către poliţist a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, Poliţia ia măsuri pentru restabilirea acestor persoane în drepturi şi pentru repararea daunei în conformitate cu legislaţia, iar poliţistul va repara dauna în ordine de regres.Poliţistul nu va despăgubi în ordine de regres dauna cauzată doar dacă a comis-o în limita riscului profesional întemeiat sau în condiţiile stabilite de lege pentru exonerarea de răspundere civilă pentru cauzarea de daune.

1.4Raspunderea penala a politistului Răspunderea penală este cea mai severă formă a răspunderii juridice şi constă pe de o parte în dreptul ce îl are societatea, exercitat prin organele competente de a lua măsuri de constrângere împotriva persoanei vinovate de comiterea unei infracţiuni şi de a-i aplica o pedeapsă, iar pe de altă parte constă în obligarea făptuitorului de a se supune acestor măsuri şi de a executa pedeapsa pronunţată de instanţa de judecată.Raspunderea penala este cea mai severa forma raspunderii juridice si consta: a) pe de o parte, in dreptul care il are societatea, exercitat prin organelle competente de aplica masuri de constringere impotriva persoanei vinovate in comiterea infractiunii si de a-i aplica o pedeapsa; b) iar pe de alta parte,consta in obligarea faptasului de a se supune acestor masuri si de a executa pedeapsa pronuntata de instanta de judecata. Politia raspunde penal ori de cite ori actiunea sa, savirsita cu vinovatie pune in pericol orce vatama valorile sociale, ocrotite de legea penala. Ca persoana fizica, politistul poate fi subiect al oricarei infractiuni prevazute de Codul penal al Republicii Moldova. Ceea ce ne intereseaza pe noi insa este problema raspunderii penale a politistului pentru infractiunile comise in calitatea ce o are si in legatura cu functia ce o indeplineste. Privarea de libertate a persoanelor trebuie să fie, pe cît posibil, limitată şi aplicată ţinîndu-se cont de vulnerabilitatea şi necesităţile personale ale fiecărui deţinut. Fiecare privare de libertate trebuie să fie consemnată legal.Toate persoanele private de libertate trebuie să fie informate într-un timp cît mai restrîns, într-o limbă pe care o înţeleg, despre motivele juridice care justifică privarea lor de libertate, despre toate acuzaţiile aduse împotriva lor, despre drepturile de care beneficiază şi procedura care le va fi aplicată. Poliţistul trebuie să garanteze securitatea persoanelor puse sub arest preventiv, supraveghind starea sănătăţii, condiţiile de igienă şi necesităţile de alimentare. Încăperile

poliţiei prevăzute pentru acest scop trebuie să aibă o suprafaţă rezonabilă, să fie iluminate şi ventilate corespunzător şi să ofere condiţiile necesare de odihnă.

Poliţistul trebuie să asigure persoanelor private de libertate posibilitatea de a informa terţe persoane despre aceasta, de a beneficia de dreptul la un apărător şi, în caz de necesitate, de un examen medical.Poliţistul trebuie să separe, în măsura posibilităţilor, persoanele private de libertate, suspectate de comiterea unei infracţiuni, de persoanele private de libertate din alte motive. În anul 2014, instanţele de judecată din ţară au emis opt sentinţe de condamnare cu executare pe numele a 14 persoane care sunt colaboratori de politie pentru acte de tortură şi aplicarea relelor tratamente. Un an mai devreme, a fost înregistrată o singură condamnare de acest fel

Concluzii

Fiind unul din organele de drept responsabile de asigurarea securităţii cetăţenilor şi apă- rarea drepturilor cetăţenilor, orice colaborator de poliţie trebuie să cunoască la cel mai înalt nivel şi să se ghideze în activitatea de serviciu de responsabilităţile şi drepturile stipulate pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Depăşirea atribuţiilor şi încălcarea de către colaboratorii de poliţie a drepturilor consacrate în actele normative naţionale şi internaţionale, se califi că drept un abuz, fapt pentru care, în funcţie de caracterul faptei comise, poate fi stabilită răspunderea juridică. Raspunderea disciplinara a colaboratorului de politie poate indeplini cu succes rolul de mijloc de prevenire si combatere a fapteleor ilicite comise de acesta.Pentru interventia raspunderii disciplinare este suficient sa se produca o incalcare a dreptului obiectiv,in conditiile in care legea stabileste consecinte juridice pentru asemenea incalcari. Raspunderea colaboratorului de politie este personala,ceea ce inseamna ca ea vizeaza numai persoana autorului faptei ilicite si se refera in mod exclusiv la fapta efectiv comisa.In consecinta,numai autorul unei fapte ilicite poate fi obligat sa suporte sanctiunile corespunzatoare acesteia. Comportamentul necorespunzator al politistului implicat in fapte ilicite sau abateri aduce dupa sine, indiscutabil o grava atingere onoarei sale si prestigiului autoritatii publice din care a facut parte. Atunci cind functionarul public savirseste abateri,produc prejudicii si tulburari ale bunului mers al activitatii sau prestigiului autoritatilor din care fac parte,savirsesc abuzuri de orice natura sau vatama drepturile si interesele legitime ale cetatenilor,intervine ceea ce se numeste raspunderea juridica a acestora.In comportamentul functionarului public din care face parte si colaboratorul de politie trebuie sa persiste responsabilitatea,indeplinirea cu o convingere reiesita din intelegerea rationala a fenomenelor,a sarcinilor sale,iar slujirea cu credinta a interesului public este baza comportamentului sau profesionale si moral.Abaterea de la lege prin savirsirea unor fapte ilicite,atentarea la valorile juridice ocrotite atrage raspunderea juridica in diversele sale forme.Prin oricare dintre formele raspunderii se restabileste ordinea incalcata ca urmare a savirsirii faptei ilicite,iar aplicarea sanctiunii si stabilirea despagubirii il face pe autorul faptei sa constientizeze consecintele faptei savirsite si sa nu mai savirseasca astfel de fapte. Colaboratorul de politie activează în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezenta lege, cu alte acte normative în vigoare şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte,astfel el este obligat sa respecte prevederile acestora.El trebuie se desfăşoare activitatea exclusiv în baza şi pentru executarea legii, în interesul persoanei, al comunităţii şi în sprijinul instituţiilor statului, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi demnităţii umane, iar atunci cind el nu-si indeplineste toate obligatiile pe care le are in timpul executarii functiei sale atunci survine raspunderea lui si aplicarea sanctiunii.

Bibliografie

1.Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Politiei si statutul politistului

2.Hotarirea Guvernului nr.502 din 09.07.2013 cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al politistului

3.Hotarirea Guvernului nr.481 din 10.05.2006 cu privire la aprobarea Codului de etica si deontologic al politistului

4. Boesteanu C. Drept Politienesc. Chisinau 2006

5. Stelan I., Tudor I., Drept poliţienesc, Bucureşti, 1993