Proiect de Management al Deseurilor Urbane Solide

Buta Flaviu – CristianMIAIA

IntroducereÎn contextul dezvoltării durabile,

gospodărirea deşeurilor ocupă un rol important, deoarece deşeurile nu reprezintă doar o potenţială sursă de poluare, ci pot constitui şi o resursă de materii prime secundare.

Omul ordonat – Simbol al civilizatiei

Managementul deşeurilor, se referă la educaţia privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea şi depozitarea deşeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activităţi umane şi la reducerea efectului lor asupra sănătăţii oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deşeurilor are ca scop şi economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părţilor recuperabile. Deşeurile gestionate pot fi atât solide, cât şi lichide sau gazoase, precum şi cu diverse proprietăţi (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.

NNr.

Componenţi % din greutate

11

Deşeuri fermentabile 10-70

22

Hârtie, cartoane. 10-15

33

Textile 2-5

44

Plastice, cauciuc 1 -2

55

Oase 1 -3

66

Sticlă 2-4

77

Metale 2-6

88

Pământ, cenuşă 15-25

99

Lemne, frunze 2-5

Din estimările efectuate, se produc circa 0.8 - 1 Kg deşeuri menajere/locuitor/zi.

În localitatea Cugir, compoziţia medie a deşeurilor menajere prezintă limitele de variaţie prezentate în tabel.

Tendinţele actuale privind deşeurile se axează pe anumite aspecte esenţiale:- Prevenirea producerii deseurilor;- Reducerea cantitatii;- Reducerea sau disparitia deseurilor periculoase;- Colectarea separata;- Repararea deseurilor;- Refolosirea deseurilor - Recuperarea;- Reciclare;- Compostarea deseurilor organice;- Metanizarea deseurilor organice- Obtinerea biogazului;- Arderea deseurilor – Incinerarea;- Tratamentul deseurilor radioactive – Concentrarea si securizarea;- Prevenirea depozitarii necontrolate – Utilizarea rampei de gunoi.

Strategia modernă privind gospodărirea deşeurilor include o ierarhizare a opţiunilor de management. Accentul cade pe prevenirea (diminuarea producerii deşeurilor), reciclarea, recuperarea şi depozitarea optima deşeurilor ce nu pot fi refolosite.

• Prevenirea producerii deşeurilor se poate realiza prin tehnologii curate, prin produse eco-inscriptibile (cărora să li se poată ataşa eticheta "produs ecologic"), prin refolosire (ambalaje de sticlă, hârtie, cauciuc, uleiuri, solvenţi, deşeuri provenite din construcţii etc.), prin schimbarea comportamentului producătorilor dar şi al consumatorilor care să încurajeze folosirea materialelor reciclate).

• Reducerea cantitatii de deseuri Reducerea cantităţii de deşeuri casnice este o sarcină complicată,

deoarece presupune diminuarea consumului, în general, precum şi schimbarea tiparelor de consum, care, la rândul său, impune efectuarea unor schimbări ale obiceiurilor şi stilului de viaţă al oamenilor.

La nivel de întreprindere, se pot lua măsuri în sfera extracţiei şi prelucrării de materii prime, precum şi în cea a proiectării şi fabricării adecvate ale produselor. Programele de introducere a unor tehnologii mai curate s-au dovedit utile pentru reducerea producţiei de deşeuri în industrie.

Eliminarea deseurilor periculoase nu s-ar putea realiza practic fara existenta a trei factori foarte importanti si interconectarea acestora – tehnologie, dotare tehnica si personal calificat. Asadar, odata cu conceperea de tehnologii, s-au derulat si etapele de proiectare, executie a unor instalatii destinate eliminarii deseurilor:

-Instalatie de neutralizare substante chimice cu termene de valabilitate depasite – pentru neutralizarea prin metode chimice a unei game diversificate de deseuri periculoase lichide sau solide;

-Instalatii dedicate eliminarii deseurilor cu PCB – descrise in sectiunea“Eliminare echipamente electrice cu PCB”;

-Instalatie mobila de desorbtie termica indirecta (DTI) – pentru decontaminarea solurilor contaminate cu HCH, mercur, produse volatile diverse, fenoli, PCB etc.;

-Instalatie mobila de desorbtie termica directa (DTD) – pentru decontaminarea solurilor contaminate cu hidrocarburi si/sau alti poluanti cu componente volatile;

Colectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coşuri de gunoi, pubele (pentru

deşeurile menajere) şi containere (pentru deşeurile stradale şi cele produse de agenţii economici). Pentru

a permite reciclarea, colectarea deşeurilor care conţin materiale refolosibile se face separat în recipiente

de culori diferite. Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deşeuri sunt:

roşu (portocaliu) - materiale plastice, galben - metale, verde - biodegradabile, albastru - hârtie, carton şi

sticlă, maro - electrice şi electronice, negru - nereciclabile, însă acestea nu sunt respectate întotdeauna.

Colectarea si repararea deseurilor electriceCa ţară membră UE, România are obligaţia asumată de a colecta şi recicla,

anual, 80 000 de tone deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE).Acţiunile de colectare organizată au fost iniţiate în anul 2007 prin Campania naţională de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice cunoscută şi sub numele de „Marea debarasare”.În afară de aceste acţiuni, importatorii şi producătorii de electronice ar putea fi obligaţi să adune deşeuri de aparate electrice şi electronice într-o cantitate echivalentă cu 20 % din cantitatea totală de electronice şi electrocasnice pe care le vând. În acest scop, firmele ar putea oferi bonusuri la cumpărare, în caz de returnare a obiectului vechi similar.

Recuperarea – refolosirea se poate realiza prin: separare şi sortare de către producători, colectarea selectivă a deşeurilor, reciclarea materialelor, recuperarea energiei.Prin recuperare se înţelege extragerea din deşeuri a resurselor care pot fi refolosite. Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de extragere a materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât şi cea energetică. Materialele pot fi refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în energie electrică.

Reciclarea materialelorPentru o reciclare reuşită este nevoie de o sortare în funcţie de calitatea materialului, sortare care începe prin colectarea selectivă a acestora. Ele mai pot fi separate şi în instalaţii de sortare a deşeurilor.Materialele obişnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din dozele de bere, oţelul din ambalaje alimentare şi sprayuri, polietilena de înaltă densitate (HDPE) şi ambalajele de polietilentereftalat (PET), sticlele şi borcanele, hârtia din ziare şi reviste, cartonul din ambalaje. Pot fi recuperate mase plastice ca policlorura de vinil (PVC), polietilena de joasă densitate (LDPE), polipropilena (PP) şi polistirenul (PS), deşi acestea nu sunt colectate în mod curent. Produsele fabricate din astfel de materiale sunt de obicei omogene, conţinând câte o singură componentă, ceea ce uşurează reciclarea.

Simbolul international al reciclarii.

Recuperarea biologica – Producerea biogazului  si CompostareaDeşeurile organice, cum ar fi resturile de vegetale, resturile alimentare şi hârtia, pot fi valorificate prin compostare, care implică un proces de descompunere a materiei organice. Rezultatul este compostul, un excelent îngrăşământ agricol. în timpul compostării se produce biogaz cu un mare conţinut de metan, care poate fi folosit ca atare, de exemplu la aragazuri, sau în termocentrale la producerea curentului electric. Prin compostare în instalaţii amenajate procesul natural de descompunere a materiilor organice este accelerat.Compostarea poate fi efectuată atât în mici instalaţii individuale din gospodării, cât şi în mari instalaţii industriale (ex. staţii de epurare). Ea poate avea loc atât prin fermentare aerobă, cât şi anaerobă.

Incinerarea deseurilorIncinerarea este o metodă de eliminare a deşeurilor prin arderea lor. Este una din metodele de tratare termică a deşeurilor. În urma incinerării se obţin căldură, gaze, abur şi cenuşă.Incinerarea poate fi practicată în instalaţii mici, individuale, sau la scară industrială. Pot fi incinerate atât deşeurile solide, cât şi cele lichide sau gazoase. Metoda este preferată în locurile unde nu se dispune de teren pentru rampe, de exemplu în Japonia, şi la eliminarea anumitor deşeuri periculoase, cum sunt cele biologice provenite din activităţi medicale, însă la nivel industrial este controversată, din cauza poluanţilor gazoşi

Tratarea deseurilor radioactiveTratarea acestora prevede linii tehnologice pentru tratarea si conditionarea deseurilor radioactive:-Instalatie pentru tratarea prin evaporare a deseurilor lichide beta-gama active;-Instalatie pentru conditionarea concentratului obtinut de la evaporator; instalatia se utilizeaza si la conditionarea deseurilor solide, a surselor radioactive uzate inchise si a deseurilor radioactive organice lichide (ulei, solventi, scintilatori organici);-Instalatie pentru tratarea si conditionarea a rasinilor schimbatoare de ioni;-Instalatie pentru tratarea deseurilor lichide rezultate la fabricarea combustibilului nuclear utilizat la CNE Cernavoda;-Instalatie pentru tratarea prin incinerare, a deseurilor solide rezultate de la fabricarea combustibilului nuclear;-Instalatie pentru decontaminarea subansamblelor;

Simbol de avertizare pentru substanţe radioactive depozitate.

Depozitarea deseurilorEliminarea deşeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată. Conform Directivei Consiliului 75/442/CEE aceste depozite trebuiau închise până în anul 2007.Actual, depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârşit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) şi este o practică curentă în multe ţări. Astfel de rampe se organizează în cariere în care exploatarea s-a încheiat sau în mine abandonate. O rampă de gunoi realizată şi exploatată corect este o metodă relativ ieftină şi care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deşeurilor. Vechile rampe, necorespunzătoare, au efecte negative asupra mediului, cum ar fi împrăştierea de gunoaie, atragerea dăunătorilor (insecte, rozătoare) şi poluarea aerului, a apelor şi a solului. Rampele pentru deşeuri organice au instalaţii de recuperare a gazului de depozit. Principalele componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) şi dioxidul de carbon (45 %), la care se adaugă mici cantităţi de hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, mercaptani, aldehide, esteri şi alţi compuşi organici. El poate fi valorificat prin ardere.