proiect: beneficiar - sdtrsdtr.ro/upload/rapoarte si analize/dezvoltare rurala... · 2014-01-30 ·...
TRANSCRIPT
1
Proiect:
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări
cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de
planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”
Beneficiar:
MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE
Raport de expertiză
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 2/36
I. Relevanța temei pentru demersul de elaborare a viitoarei Strategii de Dezvoltare Teritorială a
României.
Tema 1: Dimensiunea socială a dezvoltării rurale
I. Relevanța temei pentru demersul de elaborare a viitoarei Strategii de Dezvoltare Teritorială a
României.
Problema dezvoltării şi amenajării rurale este una dintre temele importante la care viitoarea
Strategie de Dezvoltare Teritorială a României trebuie să răspundă. Complexitatea acestei teme se
datorează faptului că, în esenţa sa, presupune realizarea unui echilibru între cerinţa de conservare a
spaţiului rural economic, ecologic şi social-cultural ale ţării, pe de o parte, şi tendinţa de
modernizare a vieţii rurale, pe de altă parte. În acelaşi timp, dezvoltarea şi amenajarea rurală se află
la confluenţa dintre tendinţa de expansiune a urbanului, a dezvoltării agresive a industriei pe seama
spaţiului rural şi cerinţa de a menţine, pe cât este posibil, ruralul la dimensiunile sale actuale.
În condițiile în care, în România, zonele rurale ocupă aproape 90% din teritoriu și dețin circa
50% din totalul populației, pentru realizarea unei strategii de dezvoltare teritorială eficiente, este
necesară o analiză ce vizează structura, caracteristicile dar și particularitățile diferitelor zone din
mediul rural în vederea identificării unor tendințe și a efectelor pe termen mediu și lung aduse de
acestea.
Deşi în mediul rural trăieşte o parte însemnată a populației ce poate fi considerată
vulnerabilă, serviciile sociale la nivel de comunitate adresate acesteia cunosc o slabă dezvoltare. De
cele mai multe ori, activitatea socială la nivelul comunităților se reduce doar la munca asistentului
social angajat în cadrul primăriei. Munca asistenților sociali este cu atât mai importantă cu cât
celelalte forme de suport oferite de comunitate sau de sectorul ONG sunt cvasiinexistente.
II. Contextul European și național
Importanța economică și politică a problematicii dezvoltării spațiului rural decruge din faptul
că atât în România cât și în Uniunea Europeană zonele rurale ocupă aproape 90% din teritoriu și
dețin circa 50% din totalul populației (în unele regiuni ponderea populației rurale depășește acest
prag). Agricultura și silvicultura sunt cele două activități determinante pentru gestionarea
terenurilor și a resurselor naturale din zonele rurale, oferind în același timp posibilități de
diversificare economică a comunităților rurale.
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 3/36
Dacă într-o primă etapă de evoluție a UE spațiul rural a fost abordat din perspectiva
dezvoltării agricole în cadrul Politicii Agricole Comune, treptat ca rezultat al experienței acumulate
de-a lungul anilor, politica de dezvoltare rurală a devenit o problemă distinctă, strâns legată de
politica agricolă modernă. Inițial politica europeană de dezvoltare rurală a fost orientată, cu
preponderență spre zonele defavorizate din UE, însă dupa 1990 aceasta a devenit „o politică
autonomă abordată într-un concept de dezvoltare globală integrată, care cuprinde toate
componentele vieții economice și sociale din aceste spații”.1
Dezvoltarea rurală exprimă ansamblul activităţilor destinate îmbunătăţirii calităţii vieţii în
spaţiul rural, bazată pe o creştere economică durabilă care trebuie să aibă ca obiectiv principal
menţinerea peisajului natural, cultura materială şi spirituală a comunităţilor săteşti. Astfel, procesul
dezvoltării rurale durabile se desfăşoară pe fondul dezvoltării durabile şi complexe a agriculturii,
ţinându-se seama de faptul că agricultura şi spaţiul rural sunt două laturi interdependente, specifice
ruralului.
Potrivit noii abordări strategice și integrate a dezvoltării spațiului rural, aceasta are ca
fundament trei obiective prioritare: creșterea competitivității sectoarelor agricol și silvic, buna
gestionare a terenurilor-obiective agroambientale, și dezvoltarea zonelor rurale în sens larg-
creșterea calității vieții și diversificarea economică.
III. Descrierea indicatorilor analizați, a surselor de colectare şi a metodei de calcul
Indicatorul 1 – Populația stabilă la 1 ianuarie pe sexe, medii, macroregiuni, regiuni de dezvoltare
și judete
Definire indicator: Populația stabilă la 1 ianuarie reprezintă populația alcătuită din persoanele care
locuiesc în localitatea respectivă, cu domiciliul sau reședința în localitate la momentul respectiv.
Periodicitate indicator: Anuală
Sursă: Institutul Național de Statistică
Metodă de calcul: analiză longitudinală și corelații între indicatori
Indicatorul 2 – Populația ocupată pe grupe de vârstă și medii
Definire indicator: Populația ocupată cuprinde, conform metodologiei Anchetei statistice asupra
forței de muncă în gospodării, toate persoanele de 15 ani și peste care au desfășurat o activitate
economică producatoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră (cel puțin 15 ore pentru lucrătorii
1 Letiția Zahiu, Anca Dachin, Politici agroalimentare comparate
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 4/36
pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați din agricultura anterior anului 2011) în perioada
de referință (o săptamană), în scopul obținerii unor venituri sub forma de salarii, plată în natură sau
alte beneficii.
Periodicitate indicator: Anuală/ Trimestriala
Sursă: Institutul Național de Statistică
Metodă de calcul: POPULAȚIA OCUPATĂ (PO)= Populația activă (PA) - Șomerii BIM (So)
IV. Descrierea situației prezente şi a tendințelor evolutive
Indicatorul 1 – Populația stabilă la 1 ianuarie pe sexe, medii, macroregiuni, regiuni de dezvoltare
și judete
Perioada analizată: 2002 – 2011
Din punct de vedere demografic, România reprezintă statul din Uniunea Europeană cu cel
mai ridicat procent al populației rurale (45% ‐INS, Anuarul statistic 2010). Raportat la numărul total
al populației, acest procent corespunde unui număr de peste 9,65 milioane de persoane ce
domiciliază în localități rurale. În perioada 1990‐2010, acest segment al populației a scăzut cu peste
un milion, de la 10,8 milioane persoane la 9,6 milioane (tabelul 1). Această scădere se explică atât
prin cele două procese demografice răspunzătoare de schimbarea populației (mişcarea naturală şi
mişcarea migratorie), cât şi prin declararea unor localități rurale drept oraşe.2
Pentru a avea o imagine completă a evoluției populației stabile pe medii de rezidență, vom
extinde perioada supusă cercetării acestui indicator (2002 - 2011), luând în considerare și datele
obținute la recensământul realizat în anul 1992 (Sursa: Institutul Național de Statistică).
Pentru cele trei perioade analizate s-au înregistrat următoarele valori:
Recensământ
Mediu 1992 2002 2011
Număr persoane
Urban 12391819 11435080 10858790
Rural 10418216 140245894 9262851
Total 22810035 21680974 20121641
Pondere pe Urban 54,30% 52,70% 54,00%
2 După anul 2000 au existat mai multe cazuri de localități rurale ce au fost ridicate la rangul de orașe (cele mai multe
cazuri în acest sens au fost stipulate în Legea nr. 83/2004).
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 5/36
medii, % Rural 45,70% 47,30% 46,00%
Total 100% 100% 100%
Tabelul 1. Evoluția populației României sub aspectul mediului de rezidență
(analiză comparativă recensământ 1992, 2002 și 2011)
Schimbările înregistrate la nivelul populației rurale din ultimele două decenii conturează
apariția şi dezvoltarea unui model de evoluție în sens negativ a principalilor indicatori demografici.
Aceste transformări au condus spre instaurarea, la nivel național, a unui dezechilibru demografic
pronunțat, ce se manifestă prin îmbătrânirea populației, scăderea natalității şi a fertilității, prin
creşterea mortalității, dar şi prin explozia migrației externe sau depopularea anumitor zone.
Mediul rural românesc se caracterizează printr‐o puternică eterogenitate din punct de
vedere social şi economic între diferitele zone ale țării, ce se reflectă şi la nivelul evoluției
demografice. Localitățile rurale situate în zone periurbane sau turistice înregistrează evoluții
demografice pozitive, determinate în special de mişcarea migratorie urban‐rural. De cealaltă parte,
în localitățile izolate, dar şi în cele aflate la distanțe mai mari de centre urbane, se înregistrează
evoluții demografice negative. Din acest punct de vedere, putem considera că, în linii mari, evoluția
populației rurale urmăreşte evoluția socioeconomică a comunităților rurale. Aspecte precum nivelul
de dezvoltare atins de localități, infrastructura şi utilitățile publice, distanța până la oraşe
semnificative şi, în definitiv, condițiile de viață pe care le presupune o localitate rurală reprezintă
factori determinanți pentru dezirabilitatea locuirii în aceste comunități, care, la rândul lor,
influențează mişcarea migratorie.
Dinamica demografică în spațiul rural este negativă. Procesul reducerii numărului de
locuitori rurali, a început ca o consecință a modernizării la nivel societal, a devenit permanent prin
conjugarea mai multor factori demografici, economici și sociali. Declinul demografic se asociază și
cu degradarea contină a structurii pe vârste, cauzată de procesul de îmbătrânire a populației,
semnificând faptul că, în viitor, grupele tinere de vârstă se diminuează, în schimb cele de vârstă
înaintate vor crește. Procesul de îmbătrânire demografică este mai accentuat în mediul rural decât
în urban. La începutul anului 1990, ponderea populației de 65 ani și peste în rural a fost de 13,5%
din populația totală și a crescut în anul 2012 la 18,3%, conform datelor oferite de Institutul Național
de Statistică. O manifestare importantă a procesului de îmbătrânire este creșterea numărului
femeilor în cadrul populției persoanelor vârstnice, producându-se fenomenul de "feminizare a
populației rurale vârstnice".
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 6/36
Conform analizelor privind prognozele demografice publicate de către Comisia Națională de
Prognoză, populația rurală se va diminua numeric, semnalându-se o scădere moderată până în
2015, urmată de un declin accentuat în perioada 2015-2050, generată de deficitul nașterilor în
raport cu numărul deceselor (spor natural negativ) la care se va adăuga soldul cumulat al migrației
interne și externe.
Această realitate este confirmată și de evoluția piramidei populației, analiză realizată pe
baza datelor oferite de către Institutul Național de Statistică.
Figura 1 – Piramida populației 2002 - 2012
Procesul „deruralizării” în România este lent, concretizându-se în ritmuri diferite de
diminuare a populaţiei rurale, în funcţie de particularităţile regionale. Există așanumitele „enclave
rurale”, în care populaţia rurală are o pondere semnificativă în totalul populaţiei (Regiunea Nord-
Est şi Regiunea Sud Muntenia), zone medii în care populaţia rurală atinge valori de maxim 46,7%
(Regiunea Nord-Vest) şi zone cu ruralitate scăzută (Regiunea Bucureşti-Ilfov). În perspectiva
reducţionismului demografic, cauzalitatea scăderii numărului locuitorilor rurali constă în
incapacitatea spaţiului rural de a-şi reproduce propriile structuri concretizându-se în creşterea
valorilor negative ale „sporului natural”. Pe ansamblul spaţiului rural, scăderea populaţiei rurale în
10 5 0 5 10
0- 4 ani
10-14 ani
20-24 ani
30-34 ani
40-44 ani
50-54 ani
60-64 ani
70-74 ani
80-84 ani 2002-2012
% Masculin 2012
% Feminin 2012
% Masculin 2002
% Feminin 2002
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 7/36
perioada 1990-2011 nu este îngrijorătoare (-750.000 locuitori) iar populaţia ocupată în agricultură a
scăzut în zece ani cu circa 800.000 persoane.3
Din punct de vedere al distribuției geografice pe județe, se constată o scădere uşoară a
efectivului populației rurale în 39 dintre județe. Excepție fac județele Iaşi şi Bacău, unde între 1990
şi 2008 populația domiciliată la sate a crescut cu peste 16.000, respectiv 14.000 de persoane.
Județele cu ponderea cea mai însemnată a populației rurale (tabelul 2) sunt Bistrița‐Năsăud,
Călăraşi, Dâmbovița, Giurgiu, Neamț, Teleorman şi Vrancea, unde populația rurală depăşeşte 60%
din efectiv. De cealaltă parte, în județele Braşov, Cluj, Constanța, Hunedoara, Sibiu şi Timiş,
populația urbană se situează în jurul a 2/3 din total. Această puternică diferențiere între regiuni în
ceea ce priveşte ponderea populației rurale are explicație istorică. Județele din Transilvania centrală
şi de sud‐vest, unde au existat puternice oraşe în perioada medievală, precum şi județele puternic
industrializate în perioada comunistă prezintă o pondere ridicată a populației urbane, în schimb
zonele de câmpie din Moldova, Oltenia şi Muntenia, unde au dominat preocupările agricole, sunt
caracterizate printr‐un număr ridicat de locuitori rurali. (sursa datelor: Institutul Național de
Statistică)
Județ %pop. rurală
Județ %pop. rurală
Județ %pop. rurală
Județ %pop. rurală
Alba 41,7% Călărași 61,5% Ialomița 54,2% Sibiu 32,7%
Arad 44,6% Cluj 32,3% Iași 52,3% Suceava 57,1%
Argeș 52,1% Constanța 29,6% Ilfov 57,8% Teleorman 66,4%
Bacau 54,3% Covasna 49,9% Maramureș 42,1% Timiș 37,2%
Bihor 46,6% Dâmbovița 68,8% Mehedinți 51,4% Tulcea 50,7%
Bistrita-Năsăud 63,9% Dolj 46,3% Mureș 47,5% Vaslui 58,8%
Botoșani 58,3% Galați 43,5% Neamț 61,8% Vâlcea 54,6%
Brașov 25,8% Giurgiu 68,8% Olt 59,5% Vrancea 62,2%
Brăila 34,9% Gorj 53% Prahova 49,5% București
Buzău 58,7% Harghita 55,9% Satu-Mare 52,3%
Caraș-Severin 43,6% Hunedoara 23,2% Sălaj 59,1%
Tabelul 2. Ponderea populației rurale pe județe
Principalii factori care au determinat apariția acestui dezechilibru demografic la nivelul țării
noastre au fost fluxurile de migrație internă, migrație internațională și prin mișcarea naturală a
3 Comisia Prezidențială pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii, Cadrul Național strategic pentru dezvoltarea
durabila a sectorului agroalimentar și a spațiului rural în perioada 2014-2020-2030
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 8/36
populației. Comparând valorile înregistrate în anul 2002 cu cele din anul 2011 cu ocazia
recensământului, o reprezentare geospațială a celor trei factori de mai sus prezintă evoluția
prezentată în figurile 2. 3 și 4.
Urmărind cele trei figuri putem observa faptul că se înregistrează o scădere a populației prin
migrația internă și internațională a populației la nivelul tuturor județelor, excepție făcând Ilfov unde
se înregistrează o creștere datorită migrației interne.
În ceea ce privesțe țările preferate de români, acestea sunt, în ordinea preferințelor, Italia
(834 mii persoane), Spania (824 mii persoane), Germania (266 mii persoane), Ungaria (98 mii
persoane) şi Austria (52 mii persoane). Observăm că Spania și Italia cuprind împreună peste 70%
din imigranții români.
Începând cu anul 2002 (Spania) şi 2003 (Italia) au înregistrat o intensificare a fluxului de
imigranţi cu cetăţenie română. Au existat chiar şi perioade cu când fluxurile către cele două ţări s-au
transformat în avalanşe. În perioada 2004-2007 în Spania au sosit aproape 541 mii imigranţi cu
cetăţenie română şi în perioada 2007-2009 un număr de 551,5 mii persoane aparţinând aceleiaşi
categorii sociale a ales ca ţară de destinaţie Italia. Este de remarcat faptul că anul 2007 (anul intrării
României în UE) a fost anul cu volumul cel mai ridicat de emigrare din România: peste 553 mii
persoane. Este posibil ca o parte dintre aceste persoane să fi fost deja plecate dinainte de 2007 însă
odată cu intrarea României în UE legalizarea statutului s-a putut realiza mai uşor (sursa Eurostat).
9
Figura 2 – Schimbări ale numărului populației prin migrație internă 2011 - % față de anul 2002
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 10/36
Figura 3 – Schimbări ale numărului populației prin migrație internațională 2011 - % față de anul 2002
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 11/36
Figura 4 – Schimbări ale numărului populației prin mișcare naturală 2011 - % față de anul 2002
Indicatorul 2 – Populația ocupată pe grupe de vârstă și medii
Perioada analizată: 2002 – 2012
Din punct de vedere al statutului profesional al populației rurale ocupate, evoluția de după
1990 a ruralului este marcată de reducerea semnificativă a numărului salariaților (numai între anii
1996 şi 2008, acesta scăzând cu aproape 25% din efectiv), cauzată de tranziția economică
postdecembristă, care a avut ca efect major şi reducerea dramatică a activității din industrie. Din
totalul celor 4 milioane de persoane ocupate înregistrate în mediul rural la începutul anului 2008,
doar 1,56 milioane reprezentau salariați, comparativ cu 4,6 milioane în urban. În acelaşi timp,
numărul persoanelor din mediul rural ocupate în agricultură este cu peste 80% mai mare decât cel
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 12/36
al salariaților din celelalte sectoare economice (conform datelor prezentate de către Institutul
Național de Statistică).
Figura 5 – Evoluția populației ocupate în mediul rural - perioada 2002 - 2012
(valorile înregistrate pe fiecare trimestru al fiecărui an se găsesc la anexe – Tabel 3)
Conform Institutului de Cercetare a Calității Vieții (ICCV), una dintre principalele
caracteristici ale anilor de tranziție și reformă româneacă a fost scăderea locurilor de muncă
salarizate și înlocuirea acestora cu forme nesalariate. Ocuparea în forme flexibile este puțin extinsă:
10% din populația ocupată între 15-64 ani este ocupată cu timp parțial și doar 2.5% aveau și un al 2-
lea loc de muncă; chiar și aceste niveluri sunt date de mediul rural din care provin 89%, respectiv
86% dintre persoanele aflate în aceste situații. În rândul salariaților se înregistrau 1,1% angajați
temporar (cel mai mic nivel european, față de 13,7% medie UE sau maximele care depășeau, în
2012, 20% (conform Eurostat). Ocuparea în forme flexibile este un indicator al flexibilității pieței
muncii, dar și a gradului de receptare a economiei a condițiilor specifice ale unor grupuri
vulnerabile (ex: mame cu copii în întreținere, persoane cu handicap, vârstnici) în raport condițiile
standard ale pieței muncii. În România la nivelul anului 2011, rata de ocupare a populaţiei cu
vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani era de 58,5%, în timp ce la nivelul UE27, Eurostat înregistra o
pondere de 64,35%.
4626492 4560911
4251482 4258115 4198618
4280783 4268153 4211331 4207283
4066245
4184635
3700000
3900000
4100000
4300000
4500000
4700000
4900000
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Evoluția populației ocupate în mediul rural - perioada 2002 - 2012
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 13/36
Analizând ocuparea din perspectivă de gen, se constată atât discrepanţe între România şi
media UE27, cât şi între femei şi barbaţi. Rata de ocupare în rândul bărbaţilor atingea o proporţie
de 65%, cu 13% mai mare decât rata de ocupare din rândul femeilor (52%). La nivelul UE27, rata de
ocupare a bărbaţilor este cu 5,1% mai mare decât în România, iar în rândul femeilor este mai
ridicată cu 6,5%. Astfel, fiind evidentă nevoia de incluziune pe piaţa muncii a femeilor care se
manifestă mai acut în România, însă nici la nivelul UE discrepanţele nu sunt de neglijat. Conform
datelor prelucrate de ICCV în baza cifrelor INS, la nivelul anului 2011, din totalul populaţiei ocupate
din România, rata ocupării în mediul rural înregistrează un procent de 58,8%. Salariaţii din cadrul
populaţiei ocupate erau reprezentaţi într-o proporţie de 67,3%, iar din total salariaţi din România,
cei din rural erau 24,7%. În ceea ce priveşte numărul patronilor din România, aceştia erau în
procent de 1,2%, iar cei din rural 0,6%. Lucrătorii pe cont propriu erau 18,8% (17,9% Eurostat) din
totalul populaţiei ocupate din România (în timp ce la nivelul UE27 aceştia înregistrau un procent de
14,4%46), iar lucrătorii familiali neremuneraţi reprezentau 12,7% din totalul populaţiei ocupate. În
contextul ruralului românesc, lucrătorii pe cont propriu erau reprezentaţi înt-un procent de 34,6%,
iar lucrătorii familiali neremuneraţi erau în proporţie de 27,3%. Conform prelucrărilor INS în baza
Recensământului General Agricol în 2010, fermierii cu alte activităţi generatoare de venit erau
28,21% din total capi ai exploataţiilor agricole.
Structura ocupării în România înregistra în 2012 un număr de 9.229.000 persoane ocupate la
nivel national, înregistrând în sectorul primar un procent de 30,4%, cel secundar 28,8% şi în terţiar
40,7%. La nivelul UE27 la distribuţia pe sectoare, 5,2% din populaţia ocupată era înregistrată în
sectorul primar, 22,6% în secundar şi 70,2% în sectorul terţiar (conform analizelor prezentate de
Eurostat).
O analiză asupra disponibilităţii forței de muncă arată că populaţia activă din rural
reprezintă 46,63% din totalul locuitorilor României (INS Tempo Online- Serii de timp). Un punct
forte al spaţiului românesc este pentru investitori îl reprezintă costul redus al forţei de muncă,
costul mediu lunar al forţei de muncă per salariat în 2011 fiind de 2569 RON.
Dependenţa faţă de agricultura de subzistenţă reprezintă un punct slab al forţei de muncă
din România, activităţile independente fiind mai degrabă asociate cu subzistenţa în agricultură
decât cu antreprenoriatul, aşadar numărul persoanelor care desfăşoară activităţi independente
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 14/36
atinge 2,1 milioane persoane (25% din totalul locurilor de muncă). De asemenea, România se
confruntă cu un nivel scăzut al forţei de muncă angajată în activităţi non-agricole, la nivel național.
Un alt aspect negativ în ceea ce privește declinul populației ocupate din mediul rural îl
constituie nivelul de educație. Instituţiile de învăţământ din spaţiul rural, reprezentate de grădiniţe,
unităţi primare şi gimnaziale sunt slab dotate în ceea ce priveşte materialul tehnic şi didactic.
Tehnologia IT şi echipamentele hardware şi software sunt rar întâlnite în cadrul şcolilor din spaţiul
rural în timp ce echipamentul necesar formării profesionale sau pentru ucenici este învechit sau
lipseşte. O problemă suplimentară o constituie dificultatea de a atrage personal calificat în zonele
rurale. Referitor la unităţile de învăţământ din mediul rural, la nivelul anului 2005, acestea
reprezentau 56,22% dintr-un total de 11.865 la nivel naţional. În anul 2011, acestea au scăzut la
3200 unități de învățământ în mediul rural, reprezentând 44,4% din cele la nivel național (INS-
TEMPO onlineserii de timp). În ceea ce priveşte numărul grădiniţelor de copii, acesta cunoaște un
declin (cu 36,3%) la nivel național în perioada 2005-2011, ajungând la 1367 grădinițe. În mediul
rural, scăderea este mult mai dramatică, din 1692 grădinițe în rural la nivelul anului 2005 mai
existau doar 6% în anul 2011. (INS-TEMPO onlineserii de timp). În ceea ce privește evoluția copiilor
înscriși în grădinițe în perioada 2005 – 2011, aceasta a rămas relativ constantă, respectiv în anul
2005 s-au înregistrat un număr de 327.388 copii înscriși la grădinițe în mediul rural, iar în anul 2011
s-au înregistrat un număr de 303.517 copii înscriși la grădinițe în mediul rural (prelucrare date INS
online-serii de timp).
Aceste tendințe, respectiv scăderea numărului de grădinițe în spațiul rural și faptul că
numărul copiilor a rămas relativ constant, relevă faptul că se manifestă nevoia înființării de noi
grădinițe, acestea fiind desființate ca o consecinţă a restructurării sistemului de educaţie şi a lipsei
personalului calificat, din cauza prezenţei reduse, fapt care a contribuit la diminuarea numărului de
grădinițe. (analiză prezentată în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală).
Conform unei analize realizate de Eurostat, analiză ce prezintă la nivel comparativ țările din
Europa care încurajează învăţarea pe tot parcursul vieţii și ia în calcul persoanele cu vârste cuprinse
între 25 şi 64 de ani, România are un nivel foarte scăzut al indicatorului ce măsoară învăţarea pe tot
parcursul vieţii, respectiv 1.3% în anul 2010 şi 1,6% în anul 2011 fața de UE-27 – 9,1% în 2010 și
8,9% în 2011.
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 15/36
În ceea ce privește participarea adulților pe tot parcursul vieții la procesul de învățare și
formare profesională structurată pe sexe, conform graficului de mai jos, se observă că rata de
participare a persoanelor de gen masculin a crescut în perioada 2005-2009, comparativ cu 2002,
însă este la un nivel mai scăzut decât rata participării persoanelor de gen feminin din perioada
2005-2009. Până în 2013 se estimează ca 135.500 de persoane din zonele rurale vor participa la
programele integrate dedicate dezvoltării resurselor umane și ocupării. (sursa: Eurostat)
Figura 6 - Participarea adulților pe tot parcursul vieții la procesul de învățare și formare
profesională structurată pe sexe – 2005 - 2009
Economia socială contribuie explicit la creşterea ocupării prin crearea de locuri de muncă în
general și locuri de muncă pentru persoane aparținand unor grupuri vulnerabile în special și prin
contribuția directă pe care o aduce la dezvoltarea coeziunii sociale în organizațiile bazate pe
participarea membrilor și pe implicarea acestora în comunitate.
În mediul rural, o întreprindere socială participă la dezvoltarea comunității ca întreg în mod
durabil: creează locuri de muncă pentru comunitate sau pentru persoane aflate în dificultate, se
adresează problemelor din fiecare comunitate (educație, sărăcie, promovarea meșteșugurilor,
susținerea turismului local). Există astfel de întreprinderi sociale în mai multe zone din România
care pot fi date ca bun exemplu și care susțin dezvoltarea comunității din care fac parte.
Economia socială este un important „angajator” cu o pondere de 3,3% din totalul salariaților
din România, la nivelul anului 2009. Astfel, în anul menţionat, economia socială furniza în România
174,025 locuri de muncă adică 3,3% din totalul locurilor de muncă. (Institutul de Economie Socială).
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 16/36
V. Concluzii şi recomandări
Analizând evoluția migrației externe, se constată că, în ultimii 12 ani, aproape 10% din
totalul populației României a ales să “evadeze” către țările europene. Acest fenomen a crescut în
intesitate (jumătate din total) după intrarea României în Uniunea Europeană (anul 2007). Principale
țările de destinaţie au fost: Italia, Spania şi Germania. Dacă acestă tendință va continua cu aceeaşi
intensitate consecinţele pe piaţa forţei de muncă pot fi extrem de neplăcute şi fără măsuri/politici
de (re)echilibrare.
Astfel, ținând cont de faptul că majoritatea celor care migrează către țările europene aparțin
mediului rural, principalele recomandări sunt:
- susținerea tinerilor din mediul rural și din familiile cu posibilități reduse prin creșterea
fondurilor destinate acestora , în vederea asigurării egalității de șanse;
- stimularea prin măsuri active a participării populației salariate din mediul rural la cursuri
de formare profesională continuă și recalificare;
- adoptarea unor măsuri care vizează diminuarea migrării tinerilor (în special cei dotați) și
a femeilor, concomitent cu măsuri de protecție pentru copii rămași fără părinți, în urma
emigrării acestora în alte țări. Acest lucru se poate realiza prin adoptarea unor
programelor naţionale destinate categoriilor respective de persoane;
- o mai bună informare a emigranților cu privire la oportunitățile privind întoarcerea pe
piața forței de muncă din România, asupra ofertelor de muncă venite atât din partea
instituțiilor publice cât și a celor private. Pentru creșterea eficienței comunicării cu
emigranții propun crearea unui mijloc de informare virtual, sub forma unui sistem
informatic integrat care să permită atât accesul la informații de interes general cât și
posibilitatea de comunicare în timp real cu aceștia;
- o diversificare a modelelor de participare a migranţilor la suplinirea fondurilor sociale
din ţară şi asigurarea securităţii sociale a lucrătorilor migranţi;
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 17/36
- adoptarea și implementarea unui set de politici care vizează reducerea sărăciei în mediul
rural și care să promoveze incluziunea socială.
O altă concluzie pe care o putem trage este că îmbătrănirea și nivelul scăzut de educație
sunt probleme majore ale forței de muncă din mediul rural. Măsurile recomandate pentru
combaterea și prevenirea acestor efecte înregistrate în mediul rural sunt:
- o extindere a activităților ce privesc formarea continuă și informarea la categoriile de
persoane adulte din mediul rural ce nu se încadrează în categoria celor implicate în
domenii ce au legătură cu agricultura, industria alimentară şi silvicultura;
- crearea unui pachet de metode educationale orientate spre utilizarea metodelor
moderne de informare si comunicare;
- consolidarea sistemului de facilităţi sociale pentru elevi prin politici şi programe social-
educaţionale adecvate grupurilor vulnerabile;
- dezvoltarea unor programe vizând combaterea şi prevenirea abandonului şcolar
- garantarea egalităţii şanselor de acces în învăţământul preuniversitar, asigurându-se un
standard optim, la nivelul drepturilor fundamentale;
- îndrumarea, informarea și consilierea privind educația adulților facilitând accesul la
învățare prin punerea la dispoziție a unor servicii de calitate în domeniul consilierii și
orientării în carieră;
- crearea unui sistem de standarde ocupaționale și educaționale adecvate educației
adulților în mediul rural;
- elaborarea unui sistem coerent de certificare a abilităților dobândite în urma participării
la programe educaționale a adulților proveniți din mediul rural;
- crearea de instituții care să pregatească resursele umane necesare pentru educația
adulților în mediul rural care să corespundă noilor provocări de integrare;
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 18/36
- crearea unor centre de voluntari pentru motivarea adulților să participe la programe
educaționale și pentru implementarea unor astfel de programe;
- crearea unui pachet de metode educaționale orientate pe dezvoltarea abilităților în
profesiunea agrară;
- crearea unui pachet de metode educaționale orientate pe dezvoltarea abilităților în
cultura generală;
- o diminuare a disparităţilor teritoriale dintre urban şi rural prin acordarea unor beneficii
celor care aleg să migreze cu munca, și nu numai, spre zona rurală (acordarea unei
remunerații pentru relocare, un spor salarial ș.a.).
Tema 2: Dezvoltarea rurală durabilă prin sustenabilitate agrară
I. Relevanța temei pentru demersul de elaborare a viitoarei Strategii de Dezvoltare Teritorială a
României.
Activitatea economică în cele mai multe dintre localitățile rurale este axată în jurul
practicilor agricole. Doar în cazul localităților dezvoltate, aflate în zona de extindere a oraşelor
importante pot fi identificate activități economice nonagricole sistematice. În lipsa unor activități
antreprenoriale viabile, care să antreneze comunitatea şi să ofere oportunități lucrative pentru
locuitori, cele mai multe dintre localitățile rurale nu reuşesc să depăşească stadiul de subdezvoltare
în care se află.
Declinul sectorului agricol românesc s‐a instaurat rapid după destructurarea sistemului
agriculturii socialiste, când, în lipsa unor strategii coerente de susținere şi încurajare a agenților
economici din domeniu, valoarea producției agricole a scăzut drastic, suprafețele cultivate au
consemnat reduceri de la an la an, iar necesarul de produse agroalimentare a ajuns să fie asigurat
prin import.
Așasar, ținând cont de impactul major pe care îl are evoluția economică în zona agrară
asupra întregii economii, Strategia de Dezvoltare Teritorială a României trebuie să înglobeze o serie
de politici si strategii prin care să propună soluții pentru asigurarea unei dezvoltări agrare eficiente.
II. Contextul European și național
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 19/36
Romania se distinge printr-o amprentă rurală puternică, populația rurală are cea mai
ridicată pondere în UE reprezentând 44,9% din totalul populației și printr-o densitate scăzută, 45,1
locuitori/km2, comparativ cu Franța 54 locuitori/km2, Italia 64 locuitori/km2, Germania 100
locuitori/km2. Există diferențe geografice semnificative din punctul de vedere al densității
populației, majoritatea comunelor care au mai puțin de 50 locuitori/km2 sunt grupate în partea de
vest a țării, comparativ cu zonele din est și din sud, unde predomină localități rurale cu densități ale
populației de 50-100 locuitori/km2.
După momentul aderării României la UE, procesul de restructurare şi apropiere de
agricultura celorlalte ţări membre se produce lent, fără consecinţe vizibile în ceea ce priveşte
compatibilizarea structurală şi funcţională a sistemului agroalimentar. Pe lângă gradul insuficient de
adaptare a politicilor agricole comune în agricultura românească, datorate capacităţii reduse de
absorbţie atât a politicilor, privite din punct de vedere al creşterii compatibilităţii structurale şi
funcţionale, cât şi din punct de vedere financiar (absorbţia fondurilor pentru dezvoltarea rurală),
mai trebuie adăugată adaptabilitatea încă inadecvată a ofertei româneşti pe piaţa europeană.
Având în vedere şi gradul de utilizare al potenţialului ecologic al terenului arabil din România
(pentru cereale) de numai 39% față de 83% în UE, avem dimensiunea exactă a deficitului de
compatibilitate al agriculturii româneşti faţă de tările UE.
III. Descrierea indicatorilor analizați, a surselor de colectare şi a metodei de calcul
Indicatorul 1 – Suprafața fondului funciar după modul de folosință, pe județe și localități
Definire indicator: Fondul funciar - este constituit din terenurile de orice fel, indiferent de
destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul (public, privat, cooperatist,
obștesc etc.) din care fac parte.
Periodicitate indicator: Anuală
Sursă: Institutul Național de Statistică
Metodă de calcul: analiză longitudinală și corelații între indicatori
Indicatorul 2 – Suprafața cultivată cu principalele culturi, pe județe și localități
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 20/36
Definire indicator: Suprafața cultivată cu principalele culturi reprezintă suprafața însămânțată sau
plantată în ogor propriu, în anul agricol de referință sau în anii precedenți (culturi bienale, trienale
sau perene), cu o cultură principală care ocupă terenul pe cea mai mare perioada de timp a anului.
Periodicitate indicator: Anuală
Sursă: Institutul Național de Statistică
Metodă de calcul: analiză longitudinală și corelații între indicatori
IV. Descrierea situației prezente şi a tendințelor evolutive
Indicatorul 1 – Suprafața fondului funciar după modul de folosință, pe județe și localități
Perioada analizată: 2002 – 2012
Suprafaţa totală a României, de 23,84 mil. ha cuprinde 62% teren agricol (cca. 14,7 mil. ha,
din care 66,3% teren arabil, 29,2% pajişti naturale şi 4,5% plantaţii de pomi şi vie) şi cca. 11%
suprafaţa construită a localităţilor, drumuri, căi ferate şi teren neproductiv. Din suprafaţa totală a
ţării, circa 92% o reprezintă spaţiul rural format din terenul agricol şi forestier, localităţile şi
amenajările rurale.
România este ţara cu cea mai divizată structură agrară din cadrul UE-27, deţinând, în anul
2010 32,2% din numărul de exploataţii europene şi 7,7% din suprafaţa agricolă utilizată. Procesul de
restituţie către foştii proprietari şi moştenitorii acestora, început încă din anii ’90 a avut câteva
caracteristici care au favorizat actuala fărâmiţare. Cea mai importantă a fost limitarea suprafeţei
restituite la 10 ha de familie, situaţie care avea sa fie corectată abia în anii 2000 si 2005. Suprafaţa
totală cu care au fost puşi în posesie cei 3,8 milioane de beneficiari ai Legii 18/1991 (legea fondului
funciar) a fost de 9,3 milioane ha. Pe de alta parte, aceeaşi lege, prin felul în care a reglementat
circulaţia juridică a terenurilor, a blocat practic tranzacţiile cu terenuri până în anul 1997. Din anul
1998, piaţa terenurilor agricole a fost liberalizată, cu păstrarea anumitor condiţii (de exemplu,
limitarea suprafeţelor deţinute în proprietate la 100 ha), iar din 2005 a fost complet liberalizată
pentru cetăţenii români.
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 21/36
Anul 2014 marchează un alt moment important pentru piaţa funciară din România şi anume
deschiderea pieţii pentru cetăţenii străini (persoane fizice). Deşi în perioada actuală există multe
discuţii contradictorii legate despre acest subiect, trebuie să amintim faptul că, în ultimul deceniu,
multe terenuri agricole au fost cumpărate de cetăţenii străini, în principal prin intermediul
societăţilor comerciale, nivelul suprafeţelor înstrăinate pe această cale fiind estimat pentru anul
2011, de către MADR la peste 800 mii ha.
Privită din perspectiva rezultatelor recensământul din 2010 avem o imagine a agriculturii
româneşti aflată intr-un proces prea lent de restructurare. Media suprafeţei agricole a unei
exploataţii a crescut de la 3,1 ha în anul 2002 la 3,45 ha în 2010. Analizând comparativ datele de la
cele două recensăminte agricole (din 2002 şi 2010) se observă un proces incipient de restructurare,
în sensul reducerii numărului de exploataţii sub 10 ha (cu cca 600.000) şi a suprafeţelor deţinute de
acestea cu peste 1.2 milioane hectare. Concomitent, au crescut numărul de ferme de peste 10 ha
(cu 21700 ferme), iar suprafeţele deţinute de acestea cu cca 600 mii ha. Menţionăm de asemenea
că suprafaţa agricolă utilizată a scăzut în 2010 faţă de 2002 cu cca 600 mii ha. În acest context
România se caracterizează printr-o structură agrară extrem de polarizată.
În ceea ce privește dimensionarea fondului funciar la nivel de județ pentru anii 2010 și 2011
putem observa modificările produse urmărind figurile următoare (conform analizelor realizate în
urma RGA 2010 și RLP 2011).
22
Figura 7 - Suprafața fondului funciar din România la nivel de județ - anul 2010
0
200000
400000
600000
800000
1000000
1200000
1400000
1600000
ALB
A
AR
AD
AR
GES
BA
CA
U
BIH
OR
BIS
TRIT
A-N
ASA
UD
BO
TOSA
NI
BR
AIL
A
BR
ASO
V
BU
ZAU
CA
LAR
ASI
CA
RA
S-SE
VER
IN
CLU
J
CO
NST
AN
TA
CO
VA
SNA
DA
MB
OV
ITA
DO
LJ
GA
LATI
GIU
RG
IU
GO
RJ
HA
RG
HIT
A
HU
NED
OA
RA
IALO
MIT
A
IASI
ILFO
V
MA
RA
MU
RES
MEH
EDIN
TI
MU
NIC
IPIU
L B
UC
UR
ESTI
MU
RES
NEA
MT
OLT
PR
AH
OV
A
SALA
J
SATU
MA
RE
SIB
IU
SUC
EAV
A
TELE
OR
MA
N
TIM
IS
TULC
EA
VA
LCEA
VA
SLU
I
VR
AN
CEA
Suprafața fondului funciar din România la nivel de județ - anul 2010
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 23/36
Figura 8 - Suprafața fondului funciar din România la nivel de județ - anul 2011
0
200000
400000
600000
800000
1000000
1200000
1400000
1600000
ALB
A
AR
AD
AR
GES
BA
CA
U
BIH
OR
BIS
TRIT
A-N
ASA
UD
BO
TOSA
NI
BR
AIL
A
BR
ASO
V
BU
ZAU
CA
LAR
ASI
CA
RA
S-SE
VER
IN
CLU
J
CO
NST
AN
TA
CO
VA
SNA
DA
MB
OV
ITA
DO
LJ
GA
LATI
GIU
RG
IU
GO
RJ
HA
RG
HIT
A
HU
NED
OA
RA
IALO
MIT
A
IASI
ILFO
V
MA
RA
MU
RES
MEH
EDIN
TI
MU
NIC
IPIU
L B
UC
UR
ESTI
MU
RES
NEA
MT
OLT
PR
AH
OV
A
SALA
J
SATU
MA
RE
SIB
IU
SUC
EAV
A
TELE
OR
MA
N
TIM
IS
TULC
EA
VA
LCEA
VA
SLU
I
VR
AN
CEA
Suprafața fondului funciar din România la nivel de județ - anul 2011
24
Urmărind evoluțiile pe cei doi ani se poate observa că cea mai mare suprafață a fondului
funciar din România se găsește în județul Timiș (1477264 ha), urmat de Dolj (1211734 ha), Harghita
(1188502 ha), Constanța (1146100 ha), Bihor (1127734 ha). La polul opus, așa cum era de așteptat,
întâlnim marile aglomerații urbane București (22250 ha) și Ilfov (230582 ha), urmate de Giurgiu
(556972 ha), Covasna (563940 ha) și Vrancea (601640 ha).
Pentru o utilizare cât mai eficientă din punct de vedere economic a terenului agricol este
nevoie de o piață funciară funcţională. Eficienţa unei astfel de piețe este măsurată prin abilitatea
acesteia de a transfera pământul dinspre utilizatorii mai puţin productivi spre cei mai productivi.
Costurile de tranzacţie care complică sau împiedică aceste transferuri duc la scăderea eficienţei.
Mai multe studii au arătat că pieţele terenurilor agricole din ţările care parcurseseră tranziţia, erau
caracterizate de existenţa unor costuri de tranzacţie semnificative, care se constituiau într-o
constrângere pentru exploataţiile care intenţionau să-şi mărească dimensiunea, inclusiv în cazul
celor din România. Aceste constrângeri decurgeau din costurile legate de informaţia asimetrică, de
deţinerea unor proprietăţi în comun (ca rezultat al procesului de restituire), de situaţia precară a
înregistrării proprietăţilor, de nivelul ridicat al comisioanelor şi taxelor legate direct de transferul
proprietăţii.
Analizând datelor colectate din surse oficiale şi din anchete speciale observăm o funcţionare
mai bună a pieţei funciare din România în perioada post-aderare, comparativ cu perioada pre-
aderare, acest fapt datorându-se liberalizării continue a legislaţiei circulaţiei juridice a terenurilor,
dar şi conjuncturii creşterii economice accentuate din perioada 2004-2008 (care a generat şi
anumite acţiuni speculative). Astfel, volumul tranzacţiilor cu terenuri agricole a crescut de la o
medie anuală de aproximativ 100 mii ha, în perioada 2002-2006, la o medie anuală de aproximativ
200 mii ha, în perioada 2007-2012, trendul ultimilor trei ani fiind unul crescător (în 2012 s-au
tranzacţionat 245 mii ha). Aflate în creştere continuă din 2003 până în 2008, preţurile terenurilor
agricole din extravilan, exprimate în euro, au scăzut în 2009 şi 2010, dar şi-au reluat creşterea în
2011 şi 2012, când au revenit, în medie, la peste 1000 euro/ha, medie care maschează marile
diferenţe dintre preţuri generate de calitatea solurilor, apropierea acestora faţă de căile de acces
sau de oraşe şi amplasarea în anumite judeţe unde interesul investitorilor a fost mai mare (în
general, în zona de vest a ţării). Ţinând cont de inexistenţa unor date oficiale ale preţurilor
terenurilor din perioada post-aderare, este necesară organizarea unui sistem de monitorizare a
preţurilor tranzacţiilor cu terenuri agricole (pornind de la datele ANCPI).
Iată cum arăta distribuția fondului funciar în România după după modul de folosință, la nivel
de județ în periaoda 2010 – 2011.
25
Figura 9 - Suprafața fondului funciar după modul de folosință, pe județe - anul 2010
0
200000
400000
600000
800000
1000000
1200000
1400000
1600000
ALB
A
AR
AD
AR
GES
BA
CA
U
BIH
OR
BIS
TRIT
A-N
ASA
UD
BO
TOSA
NI
BR
AIL
A
BR
ASO
V
BU
ZAU
CA
LAR
ASI
CA
RA
S-SE
VER
IN
CLU
J
CO
NST
AN
TA
CO
VA
SNA
DA
MB
OV
ITA
DO
LJ
GA
LATI
GIU
RG
IU
GO
RJ
HA
RG
HIT
A
HU
NED
OA
RA
IALO
MIT
A
IASI
ILFO
V
MA
RA
MU
RES
MEH
EDIN
TI
MU
NIC
IPIU
L B
UC
UR
ESTI
MU
RES
NEA
MT
OLT
PR
AH
OV
A
SALA
J
SATU
MA
RE
SIB
IU
SUC
EAV
A
TELE
OR
MA
N
TIM
IS
TULC
EA
VA
LCEA
VA
SLU
I
VR
AN
CEA
Suprafața fondului funciar după modul de folosință, pe județe - anul 2010
Vii si pepiniere viticole
Terenuri neagricole total
Terenuri degradate si neproductive
Pasuni
Paduri si alta vegetatie forestiera
Ocupata cu constructii
Ocupata cu ape balti
Livezi si pepiniere pomicole
Finete
Cai de comunicatii si cai ferate
Arabila
Agricola
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 26/36
Figura 10 - Suprafața fondului funciar după modul de folosință, pe județe - anul 2011
0
200000
400000
600000
800000
1000000
1200000
1400000
1600000
ALB
A
AR
AD
A
RG
ES
BA
CA
U
BIH
OR
B
ISTR
ITA
-NA
SAU
D
BO
TOSA
NI
BR
AIL
A
BR
ASO
V
BU
ZAU
C
ALA
RA
SI
CA
RA
S-SE
VER
IN
CLU
J C
ON
STA
NTA
C
OV
ASN
A
DA
MB
OV
ITA
D
OLJ
G
ALA
TI
GIU
RG
IU
GO
RJ
HA
RG
HIT
A
HU
NED
OA
RA
IA
LOM
ITA
IA
SI
ILFO
V
MA
RA
MU
RES
M
EHED
INTI
M
UN
ICIP
IUL
BU
CU
RES
TI
MU
RES
N
EAM
T O
LT
PR
AH
OV
A
SALA
J SA
TU M
AR
E SI
BIU
SU
CEA
VA
TE
LEO
RM
AN
TI
MIS
TU
LCEA
V
ALC
EA
VA
SLU
I V
RA
NC
EA
Suprafața fondului funciar după modul de folosință, pe județe - anul 2011
Vii si pepiniere viticole
Terenuri neagricole total
Terenuri degradate si neproductive
Pasuni
Paduri si alta vegetatie forestiera
Ocupata cu constructii
Ocupata cu ape balti
Livezi si pepiniere pomicole
Finete
Cai de comunicatii si cai ferate
Arabila
Agricola
27
Putem observa faptul că cea mai mare pondere din fondul funciar, după modul de utilizare îl
ocupă suprafața agricolă (39%), urmată de suprafața arabilă (26%) și terenuri neagricole (11%).
Reprezentarea la nivel de ponderi este ilustrată de figura de mai jos.
Figura 11 - Suprafața fondului funciar - ponderi după modul de folosință - anul 2011
Un fenomen interesant pentru analiza noastră îl reprezintă modul de exploatare al
terenurilor la nivelul fermelor din România. Conform studiului EU Land markets and the Common
Agricultural Policy, realizat de către P. Ciaian, A.,Kancs și J.F.M.Swinnen, în anul 2010, din totalul
suprafeţei agricole utilizate, suprafaţa aflată în proprietate reprezintă în medie 60%, cea arendată
27%, cea concesionată 3%, iar cea luata în parte 2,1%, restul fiind exploatată sub alte forme. Este
important de subliniat aici tendinţa de creştere a ponderii suprafeţelor arendate de la 17% în anul
2007 (conform INS), la 27% din SAU. Menţionăm că ponderea suprafeţelor arendate este destul de
scăzută în România comparativ cu alte ţări ale Uniunii Europene, unde ponderea medie este
cuprinsă în intervalul 40% - 60% din SAU.
Suprafața fondului funciar - ponderi după modul de folosință - anul 2011
Agricola
Arabila
Cai de comunicatii si cai ferate
Finete
Livezi si pepiniere pomicole
Ocupata cu ape balti
Ocupata cu constructii
Paduri si alta vegetatie forestiera
Pasuni
Terenuri degradate si neproductive
Terenuri neagricole total
Vii si pepiniere viticole
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 28/36
Fenomenul arendării apare în mod semnificativ la fermele medii şi mari. Astfel, la fermele
sub 100 hectare, terenurile arendate reprezintă 8% din terenurile exploatate de aceste ferme, în
timp ce procentul creşte până la 48% din Suprafaţa Agricolă Utilizată de fermele de peste 100 ha.
Putem să sintetizăm câteva concluzii în urma analizării tendinţelor observate în ultimii 10 ani în ce
priveşte modul de exploatare al terenurilor agricole şi anume :
- a crescut amploarea fenomenului de arendare mai ales la fermele peste 100 de hectare,
care sunt în mod majoritar exploataţii cu personalitate juridică. Practic terenurile arendate de
fermele peste 100 ha reprezintă 85% din terenurile totale arendate;
- a crescut dimensiunea medie a fermelor la exploatațiile individuale dar a scăzut la
exploataţiile cu personalitate juridică;
- a scăzut importanţa aranjamentelor informale (terenuri luate în parte);
- există importante terenuri agricole neutilizate (577 mii ha în 2010), mai ales la fermele sub
10 hectare, acest fapt datorându-se probabil unor proprietari prea bătrâni sau unor proprietari din
mediul urban, care nu sunt interesaţi de agricultură.
Indicatorul 2 – Suprafata cultivata cu principalele culturi, pe judete si localitati
Perioada analizată: 2002 – 2010
În ultimele două decenii, suprafața agricolă cultivată a scăzut cu peste 25%, pe fondul
reducerii treptate a interesului micilor proprietari de a‐şi mai lucra terenurile. Pe tipuri de culturi
(tabelul 4), între 1990 şi 2009, suprafețele cultivate cu cereale şi cartofi s‐au redus cu aproximativ
10%, în timp ce suprafețele cultivate cu furaje au înregistrat o reducere de aproape 60%, iar cele ale
livezilor au scăzut cu peste 35%. În acelaşi timp, la nivelul anului 2011, terenul arabil lăsat nelucrat,
conform statisticilor oficiale, reprezenta 11% din suprafețele cultivate, o cifră ce nu oferă totuşi o
imagine validă asupra acestei realități, în condițiile în care o mare parte a terenurilor cultivate în
cadrul exploatațiilor țărăneşti nu beneficiază de lucrările minime necesare.
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 29/36
1990 1995 2000 2005 2009
Total 9402113 9224616 8499830 8467892 7884101
din care:
Cereale 5704019 6444844 5655182 5865671 5282445
Plante uleioase 654723 806812 1067421 1205523 1253810
Cartofi 289614 244314 282682 284906 255244
Legume 216009 213819 234019 266735 267130
Furaje verzi 1962081 1202276 1083296 820377 826301
Livezi pe rod 230795 225806 206871 199968 145292
Suprafata serelor 1843 1655 1053 1127 306
Teren arabil in repaus 26342 114263 865956 517432 904832
Tabelul 4 - Suprafața cultivată pentru principalele culturi (hectare)
Sursă: INS, baza de date Tempo
Odată cu reîmproprietărirea demarată prin adoptarea Legii nr. 18 din 1991 şi în lipsa unor
politici coerente care să încurajeze formele asociaționiste de exploatare a terenurilor, suprafața
medie a exploatației agricole ajuns să fie de doar 2,2 ha (conform INS, 2010), valoare insuficientă
pentru asigurarea rentabilității fermelor țărăneşti. Totodată, desființarea fermelor de stat a
însemnat distrugerea industriei agroalimentare, ceea ce a transformat România într‐o țară
importatoare de produse agroalimentare, rămânând un exportator important doar pentru cereale
şi animale vii, așa cum se poate observa și din tabelul de mai jos.
Exporturi Importuri
Animale vii 734 495
Carne 315 2720
Lactate, oua și alte produse de origine animală 252 918
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 30/36
Fructe 165 745
Cereale 2673 1060
Preparate din carne și pește 158 252
Tabelul 5 - Balanța comercială cu produse agricole şi alimentare a României pentru anul 2009
(sumele reprezintă milioane RON)
Utilizarea terenurilor - Având o suprafaţă agricolă utilizată de 13,3 milioane ha
(reprezentând 55,8 % din teritoriul României) în anul 2010, România dispune de resurse agricole
importante în Europa Centrală şi de Est. Deşi zone semnificative din suprafaţa agricolă utilizată sunt
clasificate ca fiind zone defavorizate, condiţiile pedologice sunt deosebit de favorabile activităţilor
agricole de producţie în regiunile de sud şi de vest ale ţării. Cea mai mare parte a suprafeţei agricole
utilizate este arabilă (8,3 milioane ha), urmată de pășuni și fînețe (4,5 milioane ha), culturi
permanente (0,3 mil. ha) și grădini familiare (0,2 mil. ha). (Sursa: INS , RGA 2010).
În ceea ce privește modul de folosinţă ”Utilizarea terenului agricol” și evoluția sa, o analiză
comparativă a rezultatelor obținute cu ocazia Recensământul General Agricol 2002 la cel din 2010,
pe fondul unei reduceri constante a întregii suprafețe agricole utilizate, se înregistrează o ușoară
tendință de diminuare a ponderii terenului arabil și a culturilor permanente în total suprafață
agricolă utilizată, concomitent cu o ușoară creștere a ponderii pășunilor și fânețelor, precum și a
grădinilor familiale. Referitor la suprafaţa agricolă neutilizată, înregistrată la Recensământul
General Agricol 2010, inclusiv cea a unităţilor care nu au îndeplinit condiţiile de a putea fi
considerate exploataţii agricole, a fost de 896 mii ha, iar suprafaţa agricolă în repaus a fost de 953
mii ha (sursa INS, Recensământul General Agricol 2010).
În condițiile în care în ultimii 20 de ani în România s-au înregistrat numeroase schimbări
sociale, observăm că mediul rural se află într-o etapă sinuoasă de redefinire. Această etapă este
determinată de o serie de procese socioeconomic majore, ca de exemplu: mişcarea migratorie
urban‐rural, restructurarea economiei, migrația externă, procesul de reîmproprietărire, dezvoltarea
intensă a localităților situate în apropierea marilor oraşe sau depopularea localităților izolate.
Astfel, imaginea pe care o prezintă, la nivel macro, lumea satului românesc actual este sensibil
diferită de realitățile înregistrate cu 20 de ani în urmă, regăsim zone care apropie imaginea
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 31/36
dimensiunii economice a celor mai puțin dezvoltate dintre sate de cea specifică pentru comunitățile
rurale de la început de secol XX.
V. Concluzii şi recomandări
În urrma analizei prezentate în cadrul acestei teme, putem afirma faptul că pentru o
dezvoltare echilibrată a economiei rurale, trebuie să ne concentrăm atât pe creșterea
productivității agriculturii și industriei, cât și pe dezvoltarea oportunităților de creare de locuri de
muncă în sectorul non agricol din mediul rural. Principalele măsuri recomandate în acest sens sunt:
- acordarea la timp a subvenţiilor pentru fermieri şi respectarea tuturor termenelor de
plată conform legislaţiei în vigoare de către APIA (Agentia de Plăți și Intervenție pentru
Agricultură);
- creșterea dotării tehnice a în domeniul agricol prin achiziționarea de noi mașini și
instalații performante (combine, cultivatoare, semănători, instalații de muls etc.) și o
instruire corespunzătoare pentru utilizarea acestora;
- stimularea muncii fermierilor prin creșterea fondurilor destinate acestora;
- acordarea de sprijin financiar pentru utilizatorii terenurilor situate în zone unde
producția agricolă este mai redusă cantitativ și/sau calitativ datorită unor conditții
natural deosebite;
- plăți agro-mediu (plățile acordate prin această măsură trebuie să încurajeze fermierii să
deservească societatea ca întreg prin introducerea sau continuarea aplicării metodelor
de producție agricolă compatibile cu protecția și îmbunătățirea mediului, a resurselor
naturale, a solului și diversității genetice);
- crearea unui cadrulu legal propice pentru producătorii agricoli care produc pentru piaţă,
printr-o politică fiscală stimulativă;
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 32/36
- reducerea progresivă a accizei la motorină pentru compensarea parţială a diferenţei de
subvenţii între fermierii români și cei din alte state membre ale Uniunii Europene, ca
unul dintre principalele instrumente de sprijin direct către producătorii agricoli, în
condiţiile în care în ultima perioadă costurile de producţie s-au majorat în mod
semnificativ, din cauza cresterii preţului carburanţilor pe piaţa mondială;
- reglementarea pieţelor ţărăneşti prin promovarea produselor ecologice și tradiţionale.
- promovarea unei politici de creştere a calităţii resursei umane în agricultură şi industrie
alimentară, prin revigorarea și consolidarea învăţământului agricol, formarea
profesională continuă a fermierilor și specialiștilor din agricultură, promovarea valorilor
și a tinerilor fermieri/specialisti, revigorarea cercetării agricole prin finanţarea
domeniilor prioritare, protejarea și garantarea patrimoniului stiinţific, ca domeniu de
interes naţional;
- facilitarea accesului producătorilor agricoli la sisteme de creditare şi asigurare, prin
instituţii financiare și nonbancare cu definirea sistemului de credit agricol, prin care
producătorii să poată beneficia de sistemul de garantare existent, care va fi extins la
poșibilitatea de a utiliza viitoarea recoltă ca element de garanţie;
- alocarea sistemelor de ajutor direct pentru agricultori şi a altor sisteme de sprijin în
agricultură, condiţionată de asigurarea unor beneficii publice (servicii de mediu,
sănătate publică, siguranţă alimentară etc.);
- asigurarea finanţării activităţilor privind sănătatea animalelor, siguranţa alimentară şi
protecţia consumatorului astfel încât, pe de o parte, produsele românesti să poată intra
cât mai rapid pe piaţa unică și, pe de altă parte, cetăţenii României să beneficieze de
garanţia sănătăţii;
- stoparea fenomenului de despădurire masivă prin creşterea suprafeţei de pădure, prin
readucerea în circuitul productiv prin împădurire a terenurilor agricole degradate, având
în vedere faptul că în fondul funciar agricol există circa 2 milioane ha terenuri degradate.
De asemenea, creșterea suprafeţei de pădure se va realiza și prin înfiinţarea sistemului
naţional de perdele forestiere de protecţie, numai în sudul ţării fiind necesare peste 50
mii ha.
VI. Surse relevante în documentare
Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă;
Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR);
Planul Naţional de Dezvoltare (PND) 2007-2013;
Programul Naţional de Reformă (PNR) 2011 – 2013;
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 33/36
Cadrul Național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și a
spațiului rural în perioada 2014-2020-2030;
Recensământul General Agricol 2002 şi 2010
Raport de activitate al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale anul 2009;
Raport AMIGO, Forţa de muncă în România. Ocupare şi şomaj, Trimestrul III, 2009;
Zahiu Letiţia – Managementul agricol, Editura Economică Bucureşti, 2001;
Politica de dezvoltare rurală durabilă a Uninuii Europene-O nouă abordare, Mihai Tălmaciu
Raportul național al dezvoltării umane (UNDP) România, 2007;
Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice;
Planul național de Cercetare, Dezvoltare, Inovare
Institutul Național de Statistică;
Eurostat;
Anuarul statistic.
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 34/36
VII. Anexe
Tabelul 3. Evoluția populației ocupată în mediul rural – perioada 2002 - 2012
Mediu de rezidenta Perioade Numar persoane
Rural Anul 2002 (medie) 4626492
Rural Trimestrul I 2002 4274603
Rural Trimestrul II 2002 4783830
Rural Trimestrul III 2002 4927023
Rural Trimestrul IV 2002 4520513
Rural Anul 2003 (medie) 4560911
Rural Trimestrul I 2003 4253703
Rural Trimestrul II 2003 4756159
Rural Trimestrul III 2003 4869446
Rural Trimestrul IV 2003 4364336
Rural Anul 2004 (medie) 4251482
Rural Trimestrul I 2004 4136275
Rural Trimestrul II 2004 4397085
Rural Trimestrul III 2004 4318042
Rural Trimestrul IV 2004 4154526
Rural Anul 2005 (medie) 4258115
Rural Trimestrul I 2005 4114971
Rural Trimestrul II 2005 4360182
Rural Trimestrul III 2005 4369656
Rural Trimestrul IV 2005 4187653
Rural Anul 2006 (medie) 4198618
Rural Trimestrul I 2006 3954070
Rural Trimestrul II 2006 4267723
Rural Trimestrul III 2006 4430490
Rural Trimestrul IV 2006 4142190
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 35/36
Rural Anul 2007 (medie) 4280783
Rural Trimestrul I 2007 4058472
Rural Trimestrul II 2007 4286044
Rural Trimestrul III 2007 4614030
Rural Trimestrul IV 2007 4164587
Rural Anul 2008 (medie) 4268153
Rural Trimestrul I 2008 4069678
Rural Trimestrul II 2008 4376973
Rural Trimestrul III 2008 4484463
Rural Trimestrul IV 2008 4141500
Rural Anul 2009 (medie) 4211331
Rural Trimestrul I 2009 3988239
Rural Trimestrul II 2009 4334131
Rural Trimestrul III 2009 4458348
Rural Trimestrul IV 2009 4064606
Rural Anul 2010 (medie) 4207283
Rural Trimestrul I 2010 3967977
Rural Trimestrul II 2010 4425149
Rural Trimestrul III 2010 4457245
Rural Trimestrul IV 2010 3978763
Rural Anul 2011 (medie) 4066245
Rural Trimestrul I 2011 3976043
Rural Trimestrul II 2011 4093015
Rural Trimestrul III 2011 4177765
Rural Trimestrul IV 2011 4018158
Rural Anul 2012 (medie) 4184635
Rural Trimestrul I 2012 3978092
Rural Trimestrul II 2012 4249582
Serviciile de expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”
Domeniul 5. Dezvoltarea rurală pg. 36/36
Rural Trimestrul III 2012 4342149
Rural Trimestrul IV 2012 4168719