redefinirea spaŢiului teatral contemporan În
TRANSCRIPT
REDEFINIREA SPAŢIULUI TEATRAL CONTEMPORAN ÎN
CONTEXTUL NOILOR TEHNOLOGII
TEATRUL VIRTUAL
PLAN DE IDEI
1. INTRODUCERE..................................................................................8
1.1. Ipoteze şi obiective...................................................................................................8
1.2. Metode de cercetare..............................................................................................10
1.3. Cuvinte cheie. Definiţii de lucru............................................................................12
1.3.1. Realitatea virtuală. Imersiune. Prezenţă. Interactivitate...................................12
1.3.2. Teatrul virtual.........................................................................................................15
1.3.3. Realitatea augmentată...........................................................................................16
1.3.4. Teatrul augmentat..................................................................................................18
1.3.5. Spaţiul cibernetic....................................................................................................19
1.3.6. Performance............................................................................................................19
1.4. Critica la zi a bibliografiei.....................................................................................19
1.4.1. Arhitectul, între regizor şi scenograf....................................................................21
1.4.2. Teorii ale spaţiului teatral în secolul xx................................................................21
1.4.3. Nevoia de interactivitate........................................................................................22
1.4.4. Schimbul de energie dintre scenă şi public..........................................................24
1.4.5. Spaţiul ca forţă dinamică şi creativă....................................................................25
1.4.6. Nevoia de noi mijloace de reprezentare...............................................................25
1.4.7. Abilitatea tehnologiei de a genera spaţii teatrale noi..........................................26
1.4.8. Multimedia în teatru..............................................................................................28
1.4.9. Câteva refuzuri ale tehnologiei în spectacolul de teatru contemporan.............29
1.4.10. Teatrul realităţii virtuale.......................................................................................30
Partea I : TEATRALITATEA SPAŢIULUI VIRTUAL
2, SPRE O ESTETICĂ A REALITĂŢII VIRTUALE. TEATRUL
VIRTUAL.......................................................................................................32
2.1. Tehnologia şi arta........................................................................................................32
2.2. Remedierea...................................................................................................................34
2.3. Teatrul realităţii virtuale – teatrul RV......................................................................37
2.4. Spre o estetică a realităţii virtuale.............................................................................40
Partea a II-a : APLICAŢII RV ÎN MEDIUL TEATRAL
3 . INTRODUCEREA MULTIMEDIEI PE SCENA DE TEATRU........46
3.1. Principalele componente multimedia pe scena de teatru.........................................47
3.1.1. Echipamentul de producţie video...........................................................................47
3.1.2. Echipamentele de proiecţie......................................................................................49
3.1.3. Ecrane şi suprafeţe de proiecţie..............................................................................50
3.1.4. Echipamentele de sunet............................................................................................50
3.1.5. Camera de control video..........................................................................................50
3.2. Prezenţa multimediei pe scenă...................................................................................51
3.2.1. Opera şi teatrul dramatic........................................................................................51
3.2.2. Teatrul muzical / Spectacolele muzicale/ Concertele............................................54
3.2.3. Teatrul dans..............................................................................................................55
3.3. Prototipul pentru teatrul multimedia utopic............................................................57
3.3.1. Aranjamente familiare de scenă.............................................................................59
3.3.2. Teatrul Diorama.......................................................................................................61
3.3.3. Cave Theatre / Teatrul „Peşteră”...........................................................................62
3.3.4. Teatrul cinema sau de lectură/curs ........................................................................63
3.4. Impactul intoducerii tehnologiilor multimedia în teatru.........................................64
3.4.1. Teatrul multimedia interactiv...............................................................................64
3.4.1.1. Dotările inteligente de scenă în performance-ul augmentat..............................65
3.4.1.2. Parametrii de design pentru teatrele interactive................................................70
3.4.2. Sustenabilitatea sălilor multimedia.......................................................................73
3.4.3. Sustenabilitatea pe scene flexibile prin multimedia...........................................74
3.4.4. Scena de teatru vs. scena de concert.....................................................................78
3.4.5. Concluzii..................................................................................................................80
4. APLICAŢII RV ÎN MEDIUL TEATRAL........................................82
4.1. Scurtă introducere în realitatea virtuală..................................................................84
4.1.1. Multimedia vs Realitatea Virtuală (RV)................................................................84
4.1.1.1. Potenţialul modelator............................................................................................85
4.1.1.2. Vederea stereoscopică...........................................................................................86
4.1.1.3. Randarea în timp real (diferenţa dintre teatrul multimedia şi teatrul
digital)..................................................................................................................................87
4.1.1.4 . Interfaţa multimediei interactive şi a realităţii virtuale...................................87
4.1.2. Definiţie şi caracteristici principale........................................................................88
4.1.2.1. Caracteristicile principale ale realităţii virtuale.................................................90
4.1.2.2. Continuum-ul realităţii virtuale...........................................................................91
4.1.3. Istoria realităţii virtuale în teatru...........................................................................93
4.1.3.1. Istoria imaginii stereoscopice pe scenă................................................................94
4.1.3.2 . Începutul realităţii virtuale..................................................................................97
4.1.3.3. Introducerea realităţii virtuale în artă................................................................99
4.1.4. Componentele realităţii virtuale.............................................................................99
4.1.4.1. Componentele hardware-ului.............................................................................100
4.1.4.1. 1. Dispozitivele de intrare...................................................................................101
4.1.4.1. 2. Dispozitivele de urmărire...............................................................................101
4.1.4.1. 3. Display-urile vizuale........................................................................................101
4.1.4.1. 4. Display-urile auditive......................................................................................102
4.1.4.1. 5. Display-ul haptic (tactil).................................................................................103
4.1.4.2. Componetele software-ului.................................................................................104
4.2. Teatrul asistat digital : RV în producţia de teatru.................................................105
4.2.1. Educaţia teatrală....................................................................................................105
4.2.1.1. Reconstrucţia patrimoniului teatral..................................................................105
4.2.1.1.1. Dezvoltarea scenică a spectacolelor................................................................106
4.2.1.1.2. Evaluarea şi revitalizarea patrimoniului acustic în teatrele antice
(ERATO)...........................................................................................................................107
4.2.1.2. Studii ale elementelor teatrale pe scenă............................................................108
4.2.2. Planificarea de scenă şi design..............................................................................113
4.2.3. Aplicaţie (1): proiectarea scenei de realitate mixtă.............................................113
4.3. Teatrul îmbunătăţit digital: RV ca principală unealtă scenografică pe
scenă...................................................................................................................................117
4.3.1. Realitatea virtuală pe scena tradiţională..............................................................117
4.3.1.1. Opera şi teatrul dramatic...................................................................................121
4.3.1.2.Aplicaţie (2): Adaptarea unei scene tradiţionale de teatru pentru îmbunătăţirea
tehnologiei RV pe scenă (Crafton-Preyer Theatre) ............................122
4.3.1.3. Teatrul dans........................................................................................................131
4.3.1.4. Teatrul muzical....................................................................................................132
4.3.1.5.APLICAŢIE (3): Adaptarea unei scene tradiţionale de teatru pentru
îmbunătăţirea tehnologiei RV pe scenă (Centrul New World de Frank Gehry).......132
4.3.2. Realitatea virtuală şi spaţiile neconvenţionale de joc..........................................136
4.3.2.1. Transformarea spaţiilor publice în teatre.........................................................136
4.3.2.2. Teatrul imersiv neconvenţional..........................................................................138
4.3.2.3. Aplicaţia (4): Definirea unui spaţiu neconvenţional de performance (Desert
Rain-Blast Theory)...........................................................................................................140
4.4. Teatrul cyber - adaptat: RV ca instrument scenografic principal în teatrele
imersive..............................................................................................................................145
4.4.1. Display-uri cinematografice non- imersive..........................................................146
4.4.2. Display-uri cinematografice parţial imersive – „domurile digitale”.................149
5. STUDII DE CAZ...............................................................................162
5.1. STUDIU DE CAZ 1: Implementarea tehnologiilor multimedia în spaţiul teatral
clasic, de tip cutie italiană................................................................................................162
5.1.1. Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, Timişoara – „Incendii”de Mouawad
Wajdi, regia Radu-Alexandru Nica, decorul Irina Moscu...........................................162
5.1.2. Teatrul „Maria Filotti”, Brăila – „Camera albastră” de David Hare, regia M.
Chris Nedeea, decorul Irina Moscu................................................................................170
5.1.3. Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu – „ Lecţia ” de Eugen Ionescu, regia Mihai
Măniuţiu, decorul Adrian Damian, costumele Irina Moscu.............................175
5.1.4. TEATRUL NAŢIONAL „VASILE ALECSANDRI ”, IAŞI – „ Femeia mării ” de
Henrik Ibsen, regia Radu Afrim, scenografia Alina Herescu, video Andrei Cozlac şi
Iustin Şurpănelu...........................................................................................................180
5.2. STUDIU DE CAZ 2– Compararea a două spectacole montate în acelaşi spaţiu care
folosesc tehnologii multimedia şi care au grade diferite de imersie – Sala Pictură a
Teatrului Naţional „I.L Caragiale”.............................................................................185
5.2.1. „Între noi e totul bine”de Dorota Masłovska – regia Radu Afrim, scenografia Irina
Moscu, video Dimitris Palade................................................................................189
5.2.2. „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii” după un roman de Mark
Haddon – regia Bobi Pricop, decor Adrian Damian, video Dan Adrian Ionescu şi
Mizdan...............................................................................................................................194
5.3. STUDIU DE CAZ 3– Compararea a 3 grade diferite de „învăluire” a auditoriului
folosind tehnologii de realitate virtuală..........................................................................201
5.3.1. Teatrul RV Gyeongju.............................................................................................201
5.3.1.1. Caracteristicile principale ale Teatrului RV Gyeongju...................................202
5.3.2. Teatrul Tholos ( Teatrul cu învăluire parţial imersivă).....................................208
5.3.2.1. Caracteristicile principale ale Tholos-ului........................................................209
5.3.3. Domul Digital (Teatrul cu învăluire total imersivă) .........................................214
5.3.3.1. Caracteristicile principale ale Domului Digital...............................................215
5.3.4. Concluziile comparaţiei.........................................................................................223
6. CONCLUZII......................................................................................226
7. APENDICE........................................................................................237
7.1. Principalele componente de software ale unui sistem RV.....................................237
7.2. Scurtă descriere a display-urilor digitale................................................................238
7.3.Interviu cu 2 scenografi români consacraţi despre rolul tehnologiilor virtuale în
producţia de teatru – Helmut Stürmer şi Andu Dumitrescu.......................................244
8. BIBLIOGRAFIE, WEBOGRAFIE.................................................247
9. SURSE IMAGINI....................................................................................257
Abrevieri:
RA= realitate augmentată (AR= Augmented Reality)
RV = realitate virtuală (VR = Virtual Reality)
IVE = Interactive Virtual Environment
FOV = field of view
REZUMAT
1. INTRODUCERE
Argument
Integrarea inteligenței artificiale în teatru a avut şi are un impact puternic în abordarea
design-ului spaţial al acestuia. Introducerea de noi tehnologii și tehnici pentru a crește nivelul
de interactivitate şi imersiune a publicului cu scena în spectacolele de teatru a afectat atât
spațiile interioare, cât si arhitectura teatrului. Modificările spaţiale pe care teatrul le-a
dobandit, raportându-ne la noile nevoi artistice şi tehnologice, au generat schimbări
substanţiale în programul de proiectare al acestor edificii.
Una dintre cele mai recente progrese tehnologice furnizate de inteligența artificială
este Realitatea Virtuală (RV) şi Realitatea Augmentată (RA). Realitatea Virtuală poate fi
implementată în experimentul teatral prin diferite mijloace și pentru diferite aplicații .
Construirea de Medii Virtuale (MV) în performance poate interveni la diferite niveluri,
pornind de la a fi principalul instrument scenografic interactiv pe o scenă adevarată de teatru,
până la crearea unui teatru complet virtual.
Deşi ocupă de mai bine de 10 de ani un loc important în producţiile teatrale,
îmbunătățirea teatrului cu multimedia şi tehnologii RV nu este luată în considerare în
proiectarea noilor spaţii de joc, făcându-se apel în continuare la vechile formule spaţiale. În
viitor, prin aplicarea unor astfel de tehnologii în teatrul tradițional, trebuie luate în considerare
modificări aduse principalelor considerente arhitecturale ale unui astfel de spaţiu dar şi
principii noi de proiectare pentru spaţiile viitoare de joc.
Majoritatea scenelor de teatru existente au fost ajustate pentru a găzdui producţii
multimedia, sau tehnologiile au fost adaptate spaţiului de joc existent, dar designul original al
spaţiilor tradiţionale de joc nu întruneşte caracteristicile optime pentru a experimenta astfel de
tehnologii la potenţialul lor maxim.
Teatrul ar trebui să meargă pe o cale nouă în următorii ani, prin punerea în aplicare a
noilor tehnologii interactive în spaţii care să fie proiectate în strans raport cu acestea, ca
efectul scontat să fie maxim. Teatrul multimedia este un domeniu aflat încă în dezvoltare, de
aceea este foarte greu să găseşti încă un teatru multimedia ideal.
Întrebarea la care cercetarea îşi propune să răspundă este cum tehnologia realităţii
virtuale poate fi înglobată şi poate îmbogăţi ansamblul experienţei teatrale dar şi în ce măsură
aceasta are un impact asupra arhitecturii spaţiului de joc.
Obiectivul principal al cercetării este este de a studia impactul folosirii realităţii
virtuale asupra receptării operei teatrale şi asupra contextului în care această receptare se face.
Lucrarea îşi propune găsirea unor formule spaţiale noi, unde arhitectura spaţiului de joc ar
trebui să îmbrăţişeze fără probleme tehnologii multimedia şi RV. Integrarea realităţii virtuale
va fi studiată trecând prin diferite stadii de experimente teatrale, pornind de la utilizarea RV în
faza de preproducție și în faza de proiectare, terminând cu consolidarea realităţii virtuale ca
principal element scenografic pe scenă şi modificările suferite de spaţiile teatrale tradiţionale
în urma înglobării acestei tehnologii în spectacolele contemporane. Acest lucru ne va duce
către căutarea diferitelor tipuri de aplicații pentru RV în spațiul de spectacol, cum ar fi:
- Crearea de teatre virtuale pentru divertisment și educație prin utilizarea diferitelor sisteme
RV.
- Vizualizarea și examinarea decorului în faza de proiectare conceptuală folosind sisteme de
vizualizare RV.
- Înlocuirea simulărilor 3D reale (machete) cu mediul virtual și reducerea consumului ridicat
de bani, timp și materiale.
- Adăugarea de instrumente scenografice noi și puternice pe scena de teatru pentru a dezvolta
spectacole multimedia interactive de teatru, dans, muzică, etc..
- Modificări aduse spaţiului tradiţional de joc în urma introducerii tehnologiilor RV.
- Adăugarea unei noi abordări în arhitectură pentru a forma spații care pot implementa foarte
uşor tehnologie de realitate virtuală.
Cuvinte cheie:
realitate virtuală, imersiune, prezenţă, interactivitate, teatru virtual, realitate
augmentată, teatru augmentat, spaţiu cibernetic, performance
Partea I : TEATRALITATEA SPAŢIULUI VIRTUAL
1. SPRE O ESTETICĂ A REALITĂŢII VIRTUALE. TEATRUL
VIRTUAL
Deoarece teatrul este locul unde realitatea poate fi văzută şi observată, teatrul virtual
este un locul în care realul, care, desigur, include şi privitorul, este mediat, experimentat de
două ori, privitorul fiind atât în lumea reală cât și mediat de tehnologii de teatru virtual. Cu
alte cuvinte, teatrul virtual este cel care prin virtualitate este capabil nu numai să includă
privitorul în opera de artă, dar, de asemenea, sa distribuie prezența acestuia la nivel "global",
atât în lumea reală cât şi cea a informațiilor simulate.1
Teatrul virtual este o operă deschisă, în care privitorul participa la opera de artă din
interiorul acesteia . De aceea , în lumea teatrului virtual , opera de artă și privitorul sunt
mediaţi . Prin urmare , pentru a înțelege mecanismele din inima teatrului virtual , este necesar
să se înțeleagă întregul fenomen filozofic și material de "remediere", pe care Bolter şi Grusin
îl definesc ca „reprezentarea unui mediu în altul”.2
Acest lucru este important atunci când încercăm să înțelegem teatrul virtual pentru că
nu este atât de mult locul în care privitorul este eliberat din canonul și dramaturgia de teatru,
arte sau chiar viață , dar locul în care privitorul performează continuu simularea eliberării , și,
astfel, în mod continuu re - adoptarea performance-ului propriu la mediu, creând un teatru real
, un teatru de realitate virtuală , un teatru care trebuie să apară în continuu pentru că este
întotdeauna deja dispărut .
. Cu toate acestea, cea mai incitantă experiență de realitate virtuală nu este atât de mult
cea care modifică/alterează în totalitate perspectiva privitorului, cât cea care este capabilă să
se extindă , să crească și să mărească/augmenteze realul . Cu alte cuvinte, este în relația cu
realul , mai degrabă decât în încercările sale de a se substitui realului , unde este gasită cea
mai originală utilizarea a realității virtuale. Deci , în cele din urmă , principala estetică a
realităţii virtuale nu este atât de mult faptul că aceasta ar putea reprezenta un accident al
realului cât faptul că aceasta reprezintă teatrul său , locul din care realul poate fi vizualizat .3
1 Gabriella Giannachi, “Virtual Theatres. An Introduction”,London, Routledge
2 Jay David. Bolter şi Richard Grusin, „ Remediation.: Understanding New Media”, Cambridge, Mass.: MJT
Press, 2000, p. 45. 3 Paul Virilio, „Speed and Information: Cyberspace Alarm!”, CTHEORY, 1995, disponibil la
http://www.ctheory.net/articles.aspx?id=72
Partea a II-a : APLICAŢII RV ÎN MEDIUL TEATRAL
3 . INTRODUCEREA MULTIMEDIEI PE SCENA DE TEATRU
Introducerea de multimedia pe scena de teatru a afectat întreaga experiență teatrală. Ea
a devenit un instrument puternic deschizând un nou canal de conexiune între actor și public în
teatru modern. Până la sfârșitul secolului 20, integrarea tehnologiei a devenit foarte eficientă
în producția de teatru și, uneori, în unele piese, a ocupat un nivel prioritar, mai degrabă decât
actorul. Renunţând la graniţele dintre actor şi public, noi abordări ale producției de teatru au
fost luate în considerare, contopindu-i într-un singur spațiu și într-o singură experiență.
Prin introducerea multimediei interactive, publicul s-a schimbat de la a fi un
observator pasiv într-un participant activ și, uneori, un actor pe scenă.
Scopul principal al implementării multimediei în producția de teatru este de a îmbogăți
senzația de scufundare a publicului în experiența teatrală .
Tehnologia multimedia nu a fost limitată doar la teatrele moderne și experimentale,
dar, de asemenea, teatre dramatice clasice au câștigat un nou soi de decoruri şi efecte speciale.
Peisaje pictate pe lemn care erau folosite ca fundaluri şi stocate în turnurile scenei au fost
schimbate cu ecrane digitale, podeaua scenei a primit şi ea noi proprietăți și flexibilitate,
efectele meteorologice au fost ușor de introdus pe scenă prin tehnologii multimedia.
Principala preocupare în utilizarea tehnologiei multimedia pe scenă este echilibrul
între real și virtual astfel încât acesta să nu aibă o imagine dezamăgitoare pe scenă. De
asemenea, sincronizarea între diferitele elemente de pe scenă și multimedia ca întreg ar trebui
să aibă o referință în spațiu și timp. De asemenea, relația dintre sală și scenă ar trebui să fie
bine studiată, multimedia având o mare influenţă asupra designului interior al sălilor de
spectacol.
4. APLICAŢII RV ÎN MEDIUL TEATRAL
Principalul motiv de a alege realitatea virtuală în acest studiu ca element principal pe
scena de teatru este potenţialul său diferit în comparaţie cu multimedia şi, uneori, cu alte
mijloace convenţionale în producţia de teatru.
Îmbunătăţirea tehnologiei RV în spaţiul teatral este încă în curs de dezvoltare, aceasta
având un potenţial extraordinar. Există aplicaţii remarcabile ale acestei tehnologii care pot fi
studiate în diferite domenii ale teatrului.
În acest capitol, studiul va fi axat în prezentarea diferitelor aplicaţii ale tehnologiei RV
şi înglobarea acesteia în trei tipuri diferite de teatru, după cum urmează:
- Teatrul asistat digital : diferite aplicaţii de implementare a Realităţii Virtuale vor fi studiate
în diferite domenii ale teatrului. Realitatea virtuală poate fi implementată în producţia de
teatru prin diferite etape şi management. În acest studiu vor fi abordate două cazuri de
aplicare a Realităţii Virtuale: în educaţia teatrală şi în planificarea de scenă şi design
(potenţialul modelator).
- Teatrul îmbunătăţit digital: va fi împărţit în două etape. Prima este îmbunătăţirea tehnologiei
RV pe scena de teatru într-un spectacol/performance tradiţional. Aplicaţiile RV vor fi oferite
la diferite tipuri de spaţiu teatral. A doua etapă este cea de scene neconvenţionale de teatru
create prin utilizarea realităţii virtuale. De asemenea, voi da exemple de utilizare a realităţii
virtuale în spectacole neconvenţionale jucate in spaţii deschise.
- Teatrul „cyber-adaptat”: Acest tip de teatru este considerat o dezvoltare a teatrelor tip
cinema. Aplicaţiile date vor avea ca element principal înglobarea realităţii virtuale ca element
scenografic principal care transpune tot spaţiul scenei în spaţiul cibernetic.
5. STUDII DE CAZ
În acest capitol am abordat trei studii de caz cu privire la „teatrul îmbunătăţit digital”
şi „teatrul cyber-adaptat”. Primul studiu de caz prezintă înglobarea tehnologiei multimedia în
diferite spectacole de teatru, pe scene tradiţionale diferite şi cum aceasta poate fi adaptată
condiţiilor de scenă pentru a avea efect maxim, sau dimpotrivă, să nu aibe condiţii propice de
implementare. Al doilea studiu de caz prezintă comparaţia între două spectacole de teatru
montate pe aceiaşi scenă şi cum tehnologia poate să fie potenţată sau restricţionată de
comformaţia spaţiului scenei. Al treilea studiu de caz prezintă comparaţia între trei grade de
imersie diferite în trei teatre RV cu conformaţii şi dotări diferite.
6. CONCLUZII
Experimentarea spectacolelor de teatru depinde încă de forţele de direcţie liniare, de la
scenă la publicul pasiv, adică cele atribuite spaţiului de tip „scenă italiană”. Deşi revoluţia noilor
tehnologii în industria teatrului şi-a făcut simţită prezenţa la un anumit nivel, influenţa vechiului
tipar de spaţiu de joc este foarte puternică. Noile tehnologii au fost utilizate doar în scopul de a
accentua această formă de joc şi pentru a sprijini întreaga experienţă teatrală tradiţională, mai
puţin pentru a genera alte tipologii de spaţii.
Până la sfârşitul secolului trecut, au existat multe încercări succesive pentru crearea de noi
forme de spaţii de teatru. Aceste forme au trezit nevoi şi abordări noi pentru a crea o nouă relaţie
între public şi scenă. Această relaţie de comunicare între public şi scenă este ca un grid (non-
lineară), publicul având un rol important în experienţa teatrală. El s-a dovedit a fi un observator
activ, cu un impact important asupra performance-ului. El este, de asemenea, transformat pentru a
fi punctul central al experienţei teatrale, nu actorul, aşa cum suntem obişnuiţi de secole. Deci,
principalele considerente arhitecturale folosite pentru un astfel de spaţiu teatral nu vor fi aceleaşi
ca în teatrul tradiţional.
Principalele considerente ale acestor noi tipuri de spaţii pot fi rezumate după cum
urmează:
- Separarea dintre public şi scenă va dispărea complet;
- Publicul va fi principalul punct de plecare al întregului proiect;
- Abordarea proiectării va avea ca start gradul de imersiune al publicului cu
scena şi cu instrumentul de afişare;
- Numărul audienţei va fi flexibil în funcţie de gradul de imersiune necesar
pentru facilităţile utilizate de acest teatru;
- Integrarea inteligentă a diferitelor aparate de proiecţie, lumină, sunet 3D şi
sisteme de efecte speciale va îmbogăţi experienţa teatrală şi va oferi mai multe
posibilităţi de spectacole noi şi creative;
- Teatrul va fi transparent, elementele arhitecturale din interiorul teatrului
nefiind observate de către public;
- În viitor vor fi realizate teatre mai flexibile, în scopul de punere în aplicare a
noilor evoluţii de sisteme de realitate virtuală;
- Intrările şi ieşirile în cazul unor astfel de teatre vor fi extrem de inovatoare;
- Interiorul spaţiului va afecta extrem de mult arhitectura exterioară a teatrelor;
- Decoraţia de la nivelul interiorului va fi aproape inexstentă.
Principalele recomandări ale acestui studiu de arhitectură de teatru pot fi pur şi simplu
rezumate astfel:
- Educaţia teatrală ar trebui să fie îmbogăţită prin noile posibilităţi oferite de
implementarea sistemelor desktop RV în care diferite discipline de teatru ar trebui să fie
studiate în paralel şi participanţii din diferite zone de interes să interacţioneze unii cu
alţii în acelaşi timp;
- Arhitecţii au primit o nouă provocare, şi anume, integrarea de sisteme de
realitate mixtă în interiorul teatrelor clasice, ale căror conformaţie nu mai răspunde
întru totul noilor estetici ale teatrului modern şi RV;
- Principiile de arhitectură care influenţează proiectarea unui teatru tradiţional
ar trebui să fie actualizate de către punerea în aplicare a tehnologiei digitale pe scenă.
Noi standare arhitecturale pentru proiectarea teatrelor ar trbui studiate şi puse în
aplicare;
- Integrarea în spaţiul arhitectural teatral a unor astfel de sisteme noi ar trebui să
fie foarte inteligent aprofundată pentru a evita orice inconvenient pentru public;
- Arhitecţii ar trebui să inoveze noi forme de teatre netradiţionale pentru
divertisment şi educaţie în care publicul şi actorii să populeze acelaşi spaţiu fără
bariere;
- Principalul considerent arhitectural în proiectarea noului tip de teatru ar trebui
să fie publicul şi nu scena.
Aceasta nu este o cercetare exhaustivă, aşa că direcţiile viitoare de cercetare sunt
multiple. Teatrul ar trebui să ţină pasul cu tehnologia pe măsură ce aceasta devine disponibilă,
recalibrându-se constant la aceasta. Cercetările viitoare ar putea să meargă în diferite direcţii:
- identificând calităţile teatrale ale spaţiului virtual şi cum acesta poate fi folosit ca
instrument scenografic principal pe scenă;
- recunoscând sustenabilitatea tehnologiei multimedia şi de realitate virtuală în
comparaţie cu alte tipuri de instrumente în producţiile de teatru;
- posibilitatea de distribuire la nivel global a producţiilor de teatru;
- dezvoltarea aparaturii care furnizează această tehnologie şi modul în care aceasta
poate fi înglobată în spaţiul arhitectural al teatrului;
- noi spaţii de joc care să potenţeze la maxim efectul acestor tehnologii;
- noi estetici de punere în scenă a spectacolelor de teatru, etc..
În viitor trebuie studiată proiectarea de arhitectură a teatrelor complet virtuale. În astfel de
teatre pot fi implementate abordări extrem de inovatoare şi creative de proiectare, întrucât
aceste spaţii de joc nu mai răspund întru totul legilor fizice ale naturii. De asemenea, costurile
producţiilor ar putea să scadă substanţial iar operele de artă create într-un loc anume să fie
distribuite la nivel global, în lumea informaţiilor simulate.
„Sfera noastră privată nu mai este, nici ea, o scenă pe care se joacă o dramaturgie a
subiectului înconjurat de obiecte ca imagine a lui. Noi nu mai suntem dramaturgi sau actori pe
această scenă, ci terminale de multiple reţele "4.
4Jean Baudrillard, “Celălalt prin sine însuşi. ”, trad. Ciprian Mihali, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1997,
p.3
